bfkt lp 2.2

47
Aspectul general al corpului sau configuraţia fizică a lui este rezultanta a trei elemente : Atitudinea corpului, determinată de raporturile părţilor componente ale aparatului locomotor — este obiectivul principal al evaluării. Creşterea corpului, reprezentând acumulările cantitative în înălţime, mărime şi greutate, în raport cu vîrsta şi sexul. Dezvoltarea globală în raport cu virsta. Aceste trei elemente determină diferenţe tipologice umane, care, încă din vechime, s-a încercat să fie încadrate în tipuri constituţionale catalogate.

Upload: madalina-alexandra-dionisie

Post on 10-Feb-2016

90 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

kineto

TRANSCRIPT

Page 1: bfkt lp 2.2

Aspectul general al corpului sau configuraţia fizică a lui este rezultantaa trei elemente :

• Atitudinea corpului, determinată de raporturile părţilor componente ale aparatului locomotor — este obiectivul principal al evaluării.

• Creşterea corpului, reprezentând acumulările cantitative în înălţime, mărime şi greutate, în raport cu vîrsta şi sexul.

• Dezvoltarea globală în raport cu virsta.Aceste trei elemente determină diferenţe tipologice umane, care,

încă din vechime, s-a încercat să fie încadrate în tipuri constituţionale catalogate.

Page 2: bfkt lp 2.2

EXAMENUL SOMATOSCOPIC

Examenul somatoscopic este mai obiectiv dacă se foloseşte cadrul antropometric.Somatoscopia – este metoda de examinare a corpului cu ajutorul privirii. Ea permite aprecierea globala si analitica a proceselor de crestere si dezvoltare,

-prin observarea si descrierea intai a corpului in intregime talia, starea de nutritie, atitudinea, forma, repartitia si gradul de dezvoltare a ts. celular subcutanat si

muscular), - prin observarea si descrierea fiecarui segment in parte si respectiv a eventualelor deficiente de dezvoltare fizica

Subiectul se examinează din faţă, din profil şi din spate, static şi dinamicPentru aprecierea atitudinii se pot utiliza mijloace simple

– firul cu plumb Se pot face măsurători mai pricise prin înregistrarea unghiurilor segmentelor

liniei de gravitaţie şi axei longitudinale, prin fotografii la cadrul antropometric, radiografii.

Page 3: bfkt lp 2.2

Se face la nevoie proba funcţională, prin mişcări active sau pasive cu presiuni finale ale gâtului în răsucire şi se notează asimetriile, contractura sau retracţia muşchilor laterali.

Se notează relieful cartilagiilor laringelui (mărul lui Adam), relieful tiroidian accentuat sau asimetric, precum şi dezvoltarea unei guşi ; se observă cicatricele mari, aderente şi inestetice după boli ganglionare, inflamaţii, arsuri, sau intervenţii chirurgicale.

Page 4: bfkt lp 2.2

Trunchiul se vede mai întâi în totalitate, apoi pe regiuni. Se apreciază lungimea, lărgirea şi volumul în raport cu restul corpului, se apreciază dacă e robust sau debil ; dacă musculatura este puternică şi reliefată sau ştearsă şi atonă.

Se notează: 1. viciile de atitudine şi deformaţiile globale ; 2. încurbările cifotice, lordotice şi scoliotice, 3. translaţia şi torsiunea faţă de bazin, 4. contururile, raportul cu membrele superioare şi inferioare.

Se cercetează apoi în amănunt părţile componente ale trunchiului, toracele, abdomenul, spatele şi bazinul.

Page 5: bfkt lp 2.2

Evaluarea aliniamentului poziţiei ortostatice

A. Linia gravitaţiei întregului corp se apreciază prin utilizarea firului cu plumb.

Pentru înclinări laterale : protuberanta occipitală — apofiza spinoasăa vertebrei C7; — pliul interfesier — spaţiul dintre condilii interniai genunchilor — spaţiul dintre călcîie.

Pentru înclinări antero-posterioare : lobul urechii — mijloculumărului — marele trohanter — posterior de patela — lateral de maleolatibială.

Pentru devierile întregului corp de la aceste linii trebuie, înainte de a le consemna, să fim siguri că nu este vorba de poziţii de balans al corpului în ortostatism.

Page 6: bfkt lp 2.2

B. Evaluarea alinierii segmentelor trebuie făcută din anterior, din lateral şi din posterior.

1. Din faţă :a) Umerii : se observă alinierea claviculelor ; denivelarea

lor este dovadă de asimetrie scapulară (se coroborează cu evaluarea din spate).

b) Torace : se observă malformaţiile („în carenă", ,,în pîlnie", infundibuliform, „în butoi", cu şanţ Harrison, evazat la bază etc).

c) Pelvis : se apreciază cu rigla nivelul spinelor antero-superioare pe aceeaşi linie sau prin fixarea cu policele testatorului a celor două puncte, urmată de observarea nivelului celor două police.

Page 7: bfkt lp 2.2

d) Membrele pelviene : se notează -prezenţa unui eventual genu valgum, dimensiunea lui (distanţa intermaleolară în

centimetri),- simetria deviaţiei; - prezenţa unui genu varum, dimensiunea lui în centimetri (măsurată între marginile

mediale ale genunchilor, maleolele interne atingindu-sc) — atenţie la falsul genu varum !

(Asocierea unei hiperextensii a genunchiului cu o rotaţie a femurului poate crea un fals genu varum.)

Page 8: bfkt lp 2.2

Prezenţa torsiunii tibiale se apreciază după poziţia rotulei cînd picioarele stau paralele şi uşor îndepărtate : dacă rotulele „privesc" medial,tibia este rotată extern faţă de femur ; acelaşi lucru dacă poziţionăm rotulele să „privească" drept înainte — atunci picioarele nu vor mai fi paralele, ci vîrfurilc vor devia spre exterior.

e) Degetele picioarelor : se pot observa un hallux valgus sau/şidegetele „în ciocan".

Page 9: bfkt lp 2.2

2. Din lateral

a) Capul : devierea anterioară este apreciată in raport cu linia gravitaţieimarcată de firul cu plumb — atenţie, deoarece mijlocul virfului umărului

poate să fie el însuşi deviat (vezi mai jos) şi să nu mai fie pe aceeaşi linie cu lobul urechii !

b) Scapula : se poate observa proeminarea posterioară a unghiuluiscapulei şi a marginii oi vertebrala în cazurile de rotaţie sau de înclinareînainte a acesteia.

c) Coloana : se apreciază prezenţa cifozei, a spatelui rotund, a lordozei, a cifolordozei.,spate drept

d) Abdomenul : relaxarea suu slăbirea musculaturii abdominale face ca abdomenul să protruzeze ; uneori, cute de grăsime situate subombilical

pot da acelaşi aspect sau să-1 exagereze, dar în acest caz nu aste vorba deo protruzie.

Page 10: bfkt lp 2.2

e) Membrele inferioare : se observa , recurvatum.Piciorul : privit dinspre faţa internă, se apreciază bolta

anteroposterioarăse notează maleola internă, tuberculul osului navicular şi locul unde

articulaţia metatarsofalangiană a halucelui atinge podeaua —toate aceste puncte trebuiesă fie pe o linie (linia Feiss) ;dacă tuberculul navicularuluieste sub linie la 2/3 depodea, pe perpendiculara liniaFeiss — podea, prăbuşireabolţii este de gr. I (uşoară)dacă este la o treime depodea, este de gr. I I (medie) ; dacăte chiar pe fig_ 2-17 — Linia :este chiar pe podea este gr.III

Page 11: bfkt lp 2.2

3. Din posterior. Deplasarea întregului corp de la firul cu plumb care cade între

călcîie, reperele superioare fiind însă lateralizate, semnificămembre inferioare inegale (dacă şi cele 2 spine postero-superioare nu

sint pe aceeaşi linie orizontală) sau un simplu balans.a) Capul : aprecierea poziţiei drepte în cazul în care linia bilobulară(între lobii urechilor) este perpendiculară pe firul cu plumb.b) Scapula : se apreciază linia spinelor şi a unghiurilor scapulare,care trebuie sa fie pe orizontală ; se apreciază de asemenea gradul deabductie a scaldelor prin distanţa dintre marginea vertebrală a

scapulei si coloană. (Abducţia poate fi uşoară la 5 cm, moderată la 7,5—8 şi extremă)

Page 12: bfkt lp 2.2

d) Coloana : se notează deviaţiile laterale ale coloanei, scoliozarea coloanei funcţionale sau structurale, se apreciază spatele plat.

e) Picioarele : linia tendoanelor ahiliene „fuge" în afară în căzu'picioarelor plat*', în eversia calcaneelor.

Page 13: bfkt lp 2.2

Metodele folosite pentru examenul dezvoltării fizice sunt:

Metodele utilizate in realizarea examenului de dezvoltare fizică sunt:1. somatoscopia ; 2. antropometria (somatometria )=este metoda de apreciere

obiectivă a dezvoltării staturale, a stării de nutriţie, a proporţiilor de dezvoltare a diferitelor segmente.

3. calcularea ,evaluarea indicilor antropometrici ;4. prelucrarea statistică a datelor somatometrice (antropometrice); 5. examenul radiologic, 6. de laborator; 7. clinic;8. endocrinologic; 9. genetic (în anumite cazuri);

Page 14: bfkt lp 2.2

Aspectele ce trebuie precizate în cadrul unui examen de dezvoltare fizică sunt :

– nivelul dezvoltării staturale ;– stabilirea stării de nutriţie =În practica curentă rezultate foarte bune

obţin prin măsurarea plicii de ţesut adipos în 10 puncte (obraz, gât, abdomen, flanc, spate, fesă, braţ, antebraţ, coapsă, gambă). Media nu trebuie să depăşească 20 mm la femei şi 15 mm la bărbaţi.

– stabilirea proporţiilor între diferitele segmente ale corpului, – depistarea deficienţelor fizice ;– interpretarea datelor obţinute, raportarea la un model optim şi

precizarea unui diagnostic complex ;– stabilirea indicaţiilor şi contraindicaţiilor.

Page 15: bfkt lp 2.2

EVALUAREA DEZVOLTĂRII FIZICE

OBIECTIVELE EXAMENULUI DEZVOLTĂRII FIZICE sunt următoarele :• a. aprecierea gradului de dezvoltare generală a organismului: aprecierea

armonică si a raportului in dezvoltare a diferitelor segmente ale corpului, aprecierea raportului dintre dezvoltarea in inăltime si volum a corpului

• b. depistarea deficientelor fizice• c. indicarea tipului de exercitii fizice care ar avea efecte positive asupra

dezvoltării sau/si perfectionarii fizice• d. incadrarea examenului dezvoltării fizice in examenul medico-sportiv

complex, in vederea aprecieirii tipului de efort fizic sportiv in care subiectul ar putea realiza un randament optim

• e. urmărirea dinamică a efectelor etortului fizic sportiv asupra indicilor de dezvoltare fizică.

Page 16: bfkt lp 2.2

• deficienţelor fizice sunt: de natură internă - externăCele de natură internă sunt condiţionate de :

- procesele de creştere şi dezvoltare; - de starea funcţiilor mari somatice, organice şi psihice;

Cele externe sunt determinate de:- condiţiile de viaţă şi de mediu.

• După întinderea lor deficienţele fizice pot fi :

- totale sau globale (se modifică forma şi funcţiile întregului corp);

- parţiale când modifică numai anumite regiuni sau segmente;

Page 17: bfkt lp 2.2

• Din punct de vedere al prognosticului deficienţele fizice pot fi :- staţionare, - evolutive.

Din grupa mare a deficienţelor fizice sunt : - infirmitatea este deficienţa fizică diagnosticată medical care

reduce aptitudinile individului de a face faţă nevoilor curente;- diformitatea este o formă sau o atitudine anormală

permanentă şi necorectivă voluntar a unei părţi a organismului;-invaliditatea este starea handicapatului în care el nu-şi poate

indeplini rolul său social, chiar în condiiţiile muncii renumerate.

Page 18: bfkt lp 2.2

BFKT

LP 7

Page 19: bfkt lp 2.2

În partea posterioară a trunchiului şi gâtului se găseşte situată coloana vertebrală. Cele 32-33 de segmente vertebrale care alcătuiesc acest stâlp mobil sunt unite între ele prin articulaţii şi întărite de ligamente şi muşchi.Coloana vertebrală este fixată prin osul sacral în peretele posterior al bazinului osos, iar prin bazinul osos, coloana vertebrală are stânse legături funcţionale cu membrele inferioare.La extremitatea superioară, coloana vertebrală se articulează cu baza craniului, coloana vertebrală toracală este articulată cu coastele iar prin intermediul acestora cu elemntele centurii scapulare şi membrele superioare.Rolul coloanei vertebrale este static şi dinamic. Rolul static este predominant şi constă din menţinerea atitudinii verticale a corpului . În acelaşi timp în poziţia stând, coloana vertebrală constituie un stâlp puternic de sprijin pentru mişcările capului şi gâtului, membrelor superioare şi toracelui.

Page 20: bfkt lp 2.2

Rolul dinamic al coloanei vertebrale este demonstrat prin mobilitatea sa. Din acest punct de vedere se deosebesc două părţi verticale : una anterioară, formată din corpurile vertebrale – cu un rol deosebit în stabilitatea trunchiului. Cealaltă parte, situată posterior, este formată din arcurile vertebrale şi prezintă articulaţii mai mici dar mai numeroase întărite de ligamente şi numeroşi

muşchi.

Coloana vertebrală prezintă în ortostatism următoarele curburi în plan sagital, care au reeşit din necesităţile funcţionale ale fiecărei regiuni :

Page 21: bfkt lp 2.2

După întinderea lor, deviaţiile coloanei vertebrale pot fi exagerări ale curburilor fiziologice numite deviaţii tipice, sau pot cuprinde în totalitate coloana vertebrală sau numai regiunile de trecere – cervico-dorsal şi dorso-lombar – numite deviaţii atipice.

După cauzele şi mecanismele de producere deviaţiile coloanei vertebrale se împart în deviaţii funcţionale şi patologice. Deviaţiile funcţionale ale coloanei vertebrale sunt de obicei tipice, cu un început greu de precizat, cu o evoluţie lungă şi lentă, fiind cele mai uşor de corectat prin mijloacele culturii fizice medicale.Deformaţiile patologice sunt mai accentuate şi mai grave, dfiind determinate de modificări în structura elementelor coloanei vertebrale. Dintre acestea numai o parte pot fi corectate prin exerciţii fizice.

Page 22: bfkt lp 2.2

DEFICIENŢELE GLOBALE ALE CORPULUI

Sunt atitudinile vicioase, defectele de menţinere corectă a poziţiei corpului întreg sau a segmentelor sale.

Acestea sunt generate îndeosebi de:- insuficienţele musculo-ligamentare;- de rigidităţile şi asimetriile funcţionale ale aparatului de

susţinere şi mişcare. ATITUDINILE DEFICIENTE GLOBALE ALE CORPULUI

1. Atitudinea global cifotică

2. Atitudinea global lordotică3. Atitudinea plan rigidă4. Atitudinea global asimetrică

Page 23: bfkt lp 2.2

Atitudinea global cifotică• Privit din profil:

- trunchiul prezintă o gârbovire a întregului spate, convexitatea curburii fiind îndreptată spre înapoi. - capul şi gâtul apar înclinate înainte, - umerii aduşi în faţă, - pieptul înfundat, - abdomenul supt şi căzut, - membrele inferioare uşor îndoite din genunchi. Muşchii spatelui şi cefei sunt întinşi,iar opozanţii lor din planul anterior, scurtaţi.

Page 24: bfkt lp 2.2

Corectarea atitudinii cifotice globale

Se acţionează energic asupra : musculaturii alungite a spatelui prin exerciţii de extensie, tonificând şi scurtând musculatura paravertebrală. Gimnastica respiratorie contribuie la :- lărgirea toracelui - ridicarea umerilor căzuţi şi aduşi

- apropierea omoplaţilor depărtaţi

Page 25: bfkt lp 2.2

Atitudinea lordotică globală

Prezintă încurbarea accentuată a coloanei vertebrale din regiunea lombară care se întinde şi mai sus, în cea dorsală, determinând o atitudine lordotică a întregului trunchi. Privit din profil:

- corpul apare cu partea superioară a trunchiului uşor înclinată înapoi,

- cu capul şi gâtul înclinate în faţă şi cu abdomenul proeminent. Membrele inferioare se ţin de regulă cu genunchii în hiperextensie.

Page 26: bfkt lp 2.2

Corectarea atitudinii global lordotice

Se acţionează în vederea alungirii muşchilor lombari, scurtaţi din cauza scăderii tonusului musculaturii abdominale. 1. flexiile de trunchi făcute din poziţia stând, şezând, întreg şezând şi şezând cu genunchii îndoiţi, culcat pe spate cu genunchii îndoiţi la piept.

2. Gimnastica abdominală este utilă: redresează pasiv curbura lordotică (culcat pe spate sau atârnat), realizează scurtarea şi tonificarea muşchilor abdominali,

3. Exerciţii de târâre din poziţia şezând, atârnările la aprate, exerciţiile de respiraţie cu acent pe expiraţie şi cu îndoirea trunchiului înainte.

4. Masajul spatelui, pentru efectul lui decontracturant asupra musculaturii lombare.

5. Se vor evita extensiile în regiunea lombară, purtatul de greutăţi, statul prelungit în picioare şi mersul pe jos, pe distanţe lungi-.

Page 27: bfkt lp 2.2

Atitudinea global rigidă sau plană

Se caracterizează prin : 1. lipsa curburilor fiziologice şi uneori chiar o tendinţă spre inversarea curburilor coloanei vertebrale dorsale şi lombare , 2. situarea tuturor segmentelor corpului, cap şi gât, trunchi şi membru – pe verticală. Trunchiul este aproape lipsit de reliefuri musculare, spatele, toracele şi abdomenul fiind aproape plane. Membrele inferioare sunt drepte şi rigide, cele superioare – lipsite de coordonare în mişcare. Atitudinea plan rigidă este destul de rar întâlnită la elevi şi atunci este ereditară.

Page 28: bfkt lp 2.2

Atitudinea global asimetrică

Se apreciază examinând corpul :

- din faţă sau spate Se datorează unei inegalităţi funcţionale, în sprijin şi în mişcare, a

membrelor inferioare, care determină înclinarea sau translatarea de o parte sau de alta a bazinului, trunchiul înclinându-se într- o parte sau alta. Se întâlneşte frecvent la fete, care în ortostatism se sprijină mai mult pe un picior, celălalt membru fiind uşor în flexiune.

Page 29: bfkt lp 2.2

Corectarea atitudinilor deficiente

Rezultatele depind de :1. precocitatea sesizării atitudinii deficiente, 2. alegerea mijloacelor de corectare 3.complexitatea factorilor folosiţi pentru obţinerea unei

atitudini normale.

Între aceşti factori terapeutici un rol deosebit îl au exerciţiile fizice, cu rol

.- în tonificarea musculaturii, - mobilizarea articulaţiior - perfecţionarea atitudinii şi coordonării

mişcărilor.

Page 30: bfkt lp 2.2

DEFICIENŢELE MORFOLOGICE ŞI FUNCŢIONALE PE REGIUNI

Deficienţele fizice parţiale trebuie corectate cu atenţie pentru a stabili :1. dacă sunt în stadiu de atitudine defectuoasă determinată de o

tulburare funcţională a aparatului locomotor;2. sunt deformaţii rezultate din modificări ale formei şi structurii

corpuluiObiectivele exerciţiilor fizice corective sunt:

1. Tonifierea musculaturii segmentului deficient pentru a-l menţine în atitudine corectă;2. Îndreptarea deficienţelor secundare apărute fie la acelaşi segment, fie la nivelul segmentelor imediat învecinate;3. Redresarea şi menţinerea conştientă în atitudine normală, urmată de crearea reflexului corect pentru această poziţie.

Page 31: bfkt lp 2.2

Deficienţele fizice ale trunchiului:

1 Deficienţele coloanei vertebrale;2. Deficienţele spatelui;3. Deficienţele toracelui;

Page 32: bfkt lp 2.2

Deficienţele fizice ale spatelui:

Deficienţele spatelui apar atunci când deviaţia coloanei vertebrale antrenează celelalte elemente anatomice ale acestei regiuni:

- omoplaţii şi umerii, - coastele şi muşchii lombo-sacraţi. Se pot întâlni următoarele deficienţe ale spatelui:- spate cifotic- spate rotund- spate lordotic- spate plan

Page 33: bfkt lp 2.2

Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea curburii îndreptată înapoi. Se consideră cifoză tipică – cifoza care este o exagerare a curburii fiziologice dorsale ; cifozele atipice sunt localizate în regiunea lombară, mai rar cervicală, dar şi cifozele ale zonei de trecere doso-lombare sau cele totale – cervico-dorso-lombare.Cifozele funcţionale sunt deviaţii tipice, provocate şi întreţinute de tulburările funcţionale ale coloanei vertebrale care se accentuează atunci când nu sunt corectate corespunzător şi la timp însoţite de unele modificări în forma şi structuras oaselor şi a articulaţiilor vertebrale. Aceste deviaţii se pot întâlni sub forma atitudinii cifotice, cifozei habituale, profesionale sau compensatorii.Cifozele patologice care se pot întâlni la şcolari pot fi congenitale, rahitice, paralitice, prin tuberculoză osteoarticulară, grave ale adolescenţilor şi tinerilor, traumatice precum şi alte forme clinice mai rare.

Scopul exerciţiilor fizice corective a) Tonificarea şi scurtarea muşchilor spatelui şi lungirea celor situaţi în partea

anterioară a trunchiului. Pentru aceasta muşchii spatelui vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie ;b) Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza cum sunt : cap şi gât înclinat, omoplaţi depărtaţi şi desprinşi, umeri aduşi în faţă, torace înfundat sau în flexiune.c) Stingerea reflexului de atitudine greşită a trunchiului şi formarea unui reflex de postură corect şi stabil în activităţile statice şi dinamice ale corpului care să asigure coloanei vertebrale dorsale şi lombare poziţia corectă.

Page 34: bfkt lp 2.2

Lordozele sunt deviaţii sau deformaţii ale coloanei vertebrale în plan anteroposterior cu convexitatea anterior, care constau fie din exagerarea curburii fiziologice lombare (lordoză tipică) sau apariţia unei încurbări în altă regiune sau în regiunea de trecere lombodorsală (lordoza atipică).După mecanismul de producere şi posibilităţile de corectare se deosebesc lordoze funcţionale şi lordoze patologice. Lordozele funcţionale sunt de obicei deviaţii care corectează uşor în poziţia şezând, au o evoluţie lentă şi păstrează mobilitatea coloanei vertebrale. Formele de lordoză funcţionale sunt : atitudinea lordotică, lordoza habituală, profesională şi compensatorie unei cifoze dorsale sau înclinării în faţă a bazinului.Lordozele patologice au o cauză şi un început bine precizat cu semne şi manifestări caracteristice. Aceste lordoze pot fi : congenitale, rahitice, paralitice, miopatice, determinate de modificări în forma şi funcţia articulaţiei coxofemurale sau a membrelor inferioare, lordoze reumatice etc.Tratamentul corectiv prin gimnastica medicală este

indicat în primul rând lordozelor funcţionale ; lordozele patologice beneficiază numai secundar de acest tratament.

Page 35: bfkt lp 2.2

Cifolordoza poate să se prezinte ca o exagerare a curburilor normale ale coloanei vertebrale, cea cifotică dorsală şi cea lordotică lombară, constituind cifolordoza tipică. Considerăm că cifolordoza este atipică când una din curburi este mai scurtă sau depăşeşte curbura fiziologică a coloanei vertebrale.Accentuarea celor două curburi se poate produce simultan (cifolordoza primară) sau pe rând, prin compensarea unei curburi simple primare prin altă curbură de sens opus – secundară.Această deficienţă poate să apară sub forma atitudinii cifolordotice, când ambele curburi deficiente corectează şi hipercorectează sau pot fi deficienţe propiu-zise când proba funcţională pune în evidenţă curbura primară care este mai puţin corectată de mişcarea corectivă specifică, iar cea secundară rămâne mult timp mobilă corectând la proba funcţională.Cifolordoza poate fi funcţională şi patologică după cum curbura primară este funcţională sau patologică.

Page 36: bfkt lp 2.2

Scopul exerciţiilor fizice

1.Tonificarea în condiţii de scurtare a grupelor musculare ale spatelui din regiunea dorsală şi lungirea grupelor musculare din regiunea sacro-lombară.

Grupele musculare ale regiunii dorsale vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie. Muşchii sacrolombari vor lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie.

2. Tonificarea în condiţii de lungire a musculaturii toracice şi în condiţii de scurtare a musculaturii abdominale.Grupele musculare anterioare ale toracelui vor lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie în timp ce muşchii abdominali vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.

3. Corectarea atitudinii de flexiune a toracelui şi de înclinare înainte a bazinului.

4. Formarea reflexului de atitudine corectă stabilă a coloanei vertebrale şi a corpului în întregime. Pentru a localiza exerciţiul corectiv şi pentru a nu accentua pe una din curburi atunci când cealaltă este mobilizată corectiv, se recomandă fixarea unei curburi într-o poziţie corectivă sau hipercorectivă şi mobilizarea în atitudine corectă a celeilalte curburi.

Page 37: bfkt lp 2.2

Scolioza este o deviaţie a coloanei vertebrale în plan frontal, care poate să se găsească fie sub forma unei simple înclinări sau curburi laterale sau totale, fie sub forma unui sistem de două sau mai multe curburi alterne, însoţită de rotaţia vertebrelor (torsiunea corpurilor vertebrale) spre convexitatea curburii scoliotice, gibozitate vertebro-costală accentuată posterior de partea convecsităţii, asimetria centurii scapulare şi pelviene.

Scolioza cu o singură curbură este frecvent totală, spre dreapta sau stânga şi se numeşte scolioză în “C”. scolioza cu două curburi se numeşte scolioză în “S”, iar la enunţarea ei se menţionează numai sensul curburii dorsale (toracale).

Exemplu: “scolioză în “S” stânga” – se traduce prin existenţa a două curcuri, una spre dreapta, una spre stânga, cea stângă fiind în regiunea toracală.

Scoliozele cu două curburi sau cu mai multe curburi necesită un tratament funcţional complex şi de lungă durată întrucât aceste deformaţii produc asimetrii mari, evidente, la nivelul trunchiului, centurii scapulare şi bazinului. De aceea, în tratamentul acestora, se alătură acei factori terapeutici care influenţează favorabil evoluţia acestei deformaţii cum este tratamentul igienic şi ortopedic.

Page 38: bfkt lp 2.2

CAUZELE APARIŢIEI SCOLIOZELORPot exista trei cauze de aparitie ale scoliozei: congenitala

- determinata de o imperfectiune vertebrala dereglare musculara sau paralitica

- determinata de paralizia musculara (in caz de poliomelita, infirmitate motorie cerebrala) sau distrofie musculara idiopatica

- determinata de cauze necunoscute

In 80% din cazuri, cauzele aparitiei scoliozei sunt necunoscute (idiopatice). Desi scoliozele idiopatice au o cauza genetica, nu s-au identificat pana acum genele responsabile de aparitia si agravarea scoliozei. Incidenta Statistic, adolescentii de sex feminin predomina (72%), iar scoliozele severe apar in proportie de 10:1 la fete (fata de baieti). Scoliozele devin aparente in perioada de crestere rapida a pubertatii (existand forme infantile si juvenile).

Page 39: bfkt lp 2.2

Cifoscolioza este o asociere a incurburii scoliotice a coloanei vertebrale cu o incurbare în plan sagital cu convexitate posterior rezultând o deviaţie deosebită, cu evoluţie şi prognostic nefavorabil.

Cifoscoliozele pot să apară de la început sub această formă, evoluând împreună, constituind cifoscoliozele primare; de cele mai multe ori însă, asocierea se produce mai târziu, în timpul evoluţiei uneia dintre curburi – formând cifoscoliozele secundare.

Page 40: bfkt lp 2.2

Toracele se apreciază după formă şi funcţiune.

Toracele cu forma normala poate fi lung sau scurt, larg sau îngust, bombat sau turtit, lărgit la bază sau lărgit spre vârf. Forma patologică este fie o exagerare a formei normale, fie o deformaţie. Se remarcă mai ales toracele cilindric, plat, înfundat, conic, strangulat şi asimetric.

Se observă abaterile de la normal în forma claviculelor, sternului şi coastelor.

Se apreciază relieful şi direcţia claviculelor, adâncimea gropiţelor supra şi subclaviculară şi mai ales asimetria lor. Se notează proeminenţele sau înfundarea sternului, relieful marginilor lui, deviaţiile apendicelui xifoidian.

Page 41: bfkt lp 2.2

Coastele devin uneori foarte reliefate prin înfundarea spaţiilor intercostale şi atrofia muşchilor; se pot observa nodozităţi chondro-costale, înfundări, margini răsfrânte, cicatrici după traumatism sau intervenţii chirurgicale (toracoplastie). Se observă de asemeni dezvoltarea muşchilor pectorali la băieţi şi asimetriile sânilor la fete.

Page 42: bfkt lp 2.2

TORACELE ÎNFUNDAT- toracele este în totalitate în flexiune, de cele mai multe ori fiind consecinţa

sternului înfundat.Are repercursiuni şi asupra parenchimului pulmonar şi a organelor

mediostinale; rigiditatea şi micşorarea elasticităţii cutiei toracice determinând o scădere a ventilaţiei pulmonare şi deci o insuficienţă oxigenare a întregului organism.

TORACELE PLAT - se caracterizează prin micşorarea diametrului anteroposterior, mărirea

diametrului transvers; sternul este uneori înfundat sau toracele în totalitate.

- Musculatura toracelui este hipotrofică, elasticitatea mică, umerii sunt aduşi înainte iar coloana vertebrală toracică lipsită de curbura fiziologică.

Page 43: bfkt lp 2.2

Abdomenul este cercetat în ceea ce priveşte forma şi volumul, iar peretele abdominal în ceea ce priveşte stratul grăsos şi tonusul muşchilor abdominali.

Abdomenul este voluminos la copii, scade la tineri şi poate creşte din nou la unii adulţi. Abdomenul poate fi dilatat, balonat sau proeminent. Această mărire a abdomenului poate fi globală sau dispusă pe linia mediană la nivelul ombilicului, deasupra sau dedesuptul lui ; mai rar abdomenul este lărgit pe părţile laterale. Peretele abdominal poate fi gras pe toată întinderea sau poate prezenta depozite adipoase dispuse în cute, în formă de colac sau de şorţ

Grosimea stratului de grăsime se apreciază după cuta prinsă între degete. Prin palpare se constată tonusul peretelui abdominal, care poate fi elastic, tare şi dur, moale sau insuficient.

Se cercetează la abdomen herniile sau punctele slabe, pe linia medie, la nivelul, deasupra sau dedesubtul ombilicului, în regiunea inghinală sau crurală. Aceste puncte se pot pune în evidenţă prin efort sau prin tuse.

Page 44: bfkt lp 2.2

Deficienţele fizice ale membrelor superioare si inferioare

Omoplaţii depărtaţi şi desprinşi “în aripioare” la care se asociază umerii aduşi şi coborâţi.

Deficienţele fizice ale membrelor inferioareCele mai frecvente deficienţe ale membrelor inferioare, care

se întâlnesc la şcolari, sunt cele localizate la nivelul genunchilor şi picioarelor.

Genunchii prezintă deficienţe atât în plan frontal cât şi în plan sagital. În plan frontal genunchii pot fi:

în valgum (în X)în varum (în () )în K – atunci când numai unul din genunchi este deviat în

valgum.în )) – când orientarea axului vertical al genunchiului este

diferită – unul este în valgum, celălalt în varum.

Page 45: bfkt lp 2.2

În plan sagital genunchii pot fi:

în semiflexiuneîn hiperextensie

La nivelul piciorului deficienţele sunt sistematizate:după orientarea axului lung al labei piciorului:

- picioare adduse- picioare abduse

după sprijinul tălpii pe sol:- pe vârf (picior ecvin) sau pe călcâie (picior talus)- pe parte externă (picior varus) sau pe partea internă (picior valgus)- pe toată talpa (picior plat) sau pe vârf şi pe călcâie (picior scobit)

Cele mai frecvente sunt formele combinate:- picior abdus, valg şi plat- picior addus, var şi ecvin sau scobit.

Page 46: bfkt lp 2.2

Piciorul plat reprezintă diformitatea cea mai întâlnită la nivelul membrelor inferioare şi se caracterizează prin prăbuşirea bolţii longitudinale şi transversale.

Diformitatea se observă destul de frecvent în copilărie, când predomină natura lui congenitală şi rahitică. Prăbuşirea bolţii plantare la vârsta adultă este legată în mod special de profesiile care solicită această regiune în mod deosebit (frizeri, vânzători, ospătari) sau de existenţa unor boli care necesită imobilizări de lungă durată.

Page 47: bfkt lp 2.2

Măsurători antropometrice

Lungimea membrelor inferioare

Înălţimea bustului

Lungimea membrelor superioare

Perimetrul toracelui

Perimetrul abdominal

Perimetrul braţului

Perimetrul antebraţului

Perimetrul coapsei

Perimetrul gambei

Diametrul toracic

Diametrul biacromial

Diametrul bitrohanterian

Diametrul bihumeral

Măsurătorile antropometrice se sistematizează în:•dimensiuni longitudinale•dimensiuni (diametre) transversale•dimensiuni sagitale•dimensiuni circulare•determinarea plicilor•dimensiuni ale masei osmotice•date fiziometrice