Masterand: Oltean Anca-Maria

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” IaUniversitatea “Alexandru Ioan Cuza” IaşişiFacultatea de Educaţie Fizică şi SportFacultatea de Educaţie Fizică şi SportSpecializarea: Kinetoterapie în Traumatologie SportivăSpecializarea: Kinetoterapie în Traumatologie SportivăMaster anul IIMaster anul II

Introducere

1. Masajul în scop fiziologic

2. Masajul igienic (în scop sanogenetic, profilactic)

3. Masajul terapeutic

4. Concluzii

5. Bibliografie

Masajul este o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactiv.

Primele aplicaţii ale masajului în legătură cu activitatea sportivă au apărut la greci şi romani, constituind o metodă importantă de îngrijire a atleţilor. Masajul era indicat atât înainte, cât şi după întreceri, cu scopul de a preveni şi combate oboseala musculară.

Specialiştii în acest masaj se numeau “aliptes”; foloseau diferite uleiuri care erau ulterior îndepărtate cu ajutorul unui instrument de lemn, de os sau de metal, cu lamă dreaptă sau curbă, numit “strigil”.

Pentru sportivi, unul din cele mai importante obiective este lupta împotriva diverselor forme de oboseală, care influenţează capacitatea de efort a organismului.

Pentru a cunoaşte cât mai bine influenţele masajului asupra organismului în condiţii variate de efort, au fost întreprinse studii sistematice, pe grupuri de sportivi care au fost supusi fie unor teste de laborator, fie unor eforturi specifice activităţii sportive.

Nr. Crt.

Zona aplicării masajului Tehnica Observaţii

1.

Masajul asupra pielii şi ţesuturilor subcutanate

- Asupra vaselor şi nervilor periferici.

Procedee simple sau asociate prin înlănţuire sau alternare.

- Îmbunătăţirea elasticităţii, a mobilităţii şi sensibilităţii pielii;

-Activarea sângelui şi a limfei;

- Intensificarea schimburilor nutritive şi creşterea moderată a temperaturii locale.

2. Masajul asupra proprietăţilor şi funcţiilor muşchilor şi tendoanelor, aponevrozelor şi fasciilor.

Procedee simple sau asociate prin înlănţuire sau alternare.

- Modificări ale tonusului şi elasticităţii, excitabilităţii şi contractibilităţii muşchilor.

Tabel nr.1. Influenţa masajului asupra organismului

3. Masajul ţesuturilor moi din jurul articulaţiilor, capsulelor şi ligamentelor articulare.

Procedee simple sau asociate prin înlănţuire sau alternare.

-A scăzut sensibilitatea şi tensiunile;

-A activat circulaţia sângelui şi a limfei;

- A permis o creştere moderată a amplitudinii mişcărilor pasive şi active din articulaţia masată.

4. Masajului asupra sistemului nervos periferic şi central.

Energia mecanică a manevrelor de masaj se transformă în energie.

Ajunse în centrii, excitaţiile centripete sunt prelucrate şi concentrate în reacţii centrifugale, care se întorc sub formă de impulsuri, la ţesuturi şi organe, pentru a activa şi stimula funcţiile respective, sau pentru a le linişti.

O altă serie de cercetări asupra efectelor masajului s-a efectuat pe bază de anchete. Au fost întocmite chestionare la care au răspuns diverşi sportivi din diferite ramuri sportive.

Nr. Crt.

Ramura sportivă Perioada aplicării masajului Observaţii

1. Atletism - Perioada de pregătire sau încălzire, cât şi cea de refacere.

- Le dă senzaţii de libertate în mişcare, îndeosebi după probele de forţă şi rezistenţă.

2. Gimnastică - Folosirea automasajului în perioada de tranziţie.

- Folosesc pentru păstrarea condiţiei fizice, prelucrând anumite grupe musculare, tendoane, articulaţii, înaintea ex. speciale executate la aparate.

3. Halterofilii

-Un masaj viguros, de scurtă durată, aplicat în ritm viu.

- Folosesc automasajul în perioada de antrenament.

- Întreţin constant volumul şi forţa muşchilor.

4. Box -Perioada de antrenament şi cea competiţională.

- Valoarea masajului de recondiţionare (în pauzele dintre reprize).

Tabel nr. 2. Efectele masajului pe ramuri sportive

5. Schi

-Perioada competiţională (seara, înainte de culcare, după o baie sau un duş cald), cât şi cea de tranziţie.

- automasajul.

-Prin masaj se prelucrează toate grupele musculare.

- Masajul extins nu va fi aplicat imediat înainte de probe pentru că poate influenţa negativ performanţele.

6. Ciclism -În antrenamente şi competiţii, îndeosebi după curse.

- Se foloseşte un masaj relaxator durează destul de mult şi este fixat de obicei seara.

7. Înot

-După lecţiile de pregătire.

-Perioada de pregătire.

- Perioada competiţională.

-În perioada de pregătire – masaj somatic extins, de 2-3 ore pe săptămână, aplicat seara.

-Perioada competiţională- masaj de încălzire.

8. Fotbal

- Au nevoie de masaj ca mijloc de încălzire şi de recondiţionare.

- În zilele în care nu se antrenează ei folosesc masajul general ca mijloc de odihnă activă.

1. Masajul în scop fiziologic

a) În perioada pregătitoare.

b) În perioada competiţională:

- înainte de concurs;

- între probe, serii, reprize, etape;

- după concurs.

c) În perioada de refacere.

a) Masajul în perioada pregătitoare

Deţine un rol foarte important deoarece:- adaptarea progresivă a organismului la efort;- ↑ numărul antrenamentelor şi a intensităţii efortului;- stimularea circulaţiei sanguine;- ajută la eliminarea rezidurilor din ţesuturi.

Acid lactic+O2= Glucoză+H2CO3- H2

- CO3

Principii generale:- se masează întâi grupele musculare care nu au participat direct la efort;- apoi grupele musculare care au fost solicitate prin procedee liniştitoare;

- masajul să fie făcut după efort, realizându-se câte 2 şedinţe de masaj P şi G/săptămână.

b) Masajul în perioada competiţională

“În perioada competiţională, masajul face parte din procesul “stării de preparaţie” contribuind la realizarea stării “gata de luptă””. (A. Ionescu)

Înainte de concurs masajul se aplică în strânsă legătură cu starea de spirit, fiind individualizat: Pentru sportivii apatici – masaj stimulator, tehnici vii şi energice

de scurtă durată, pe segmentele care vor fi cel mai solicitate; Pentru sportivii încordaţi sau rigizi – masaj liniştitor, tehnici

lente şi prelungite, uşor şi superficial; Pentru sportivii echilibraţi – masaj uşor excitant pentru

menţinerea organismului în condiţii optime; se vor asocia mobilizări pasive.

Masajul între reprize, serii, etape se aplică pentru refacerea capacităţii de efort şi pregătirea sportivului pentru efortul care urmează.

Se vor efectua procedee de înlăturare a oboselii sau înlăturarea anumitor microtraumatisme produse cât şi pentru sporirea randamentului.

Masajul după concurs are scop de a reface organismul după efort şi înlăturarea oboselii. Se aplică după dispariţia fenomenelor acute, întâi pe regiunile apropiate musculaturii solicitate prin manevre de efleuraj asociat cu vibraţii, fricţiuni uşoare şi mai rar frământat, cernut şi rulat. Tapotamentul şi scuturăturile se vor aplica după dispariţia tuturor semnelor de oboseală locală.

c) Masajul în perioada de refacere

- are rol igienic, se poate aplica de 2-3 ori pe săptămână şi poate fi aplicat în strânsă legătură cu ex de gimnastică.

2.Masajul igienic

a) Ca factor auxiliar de pregătire:

- se aplică sub formă de automasaj, pe o suprafaţă mai întinsă a corpului, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtă, asociat cu baia călduţă→ “masaj umed”.

b) Masajul în profilaxia şi combaterea oboselii:

- pentru delimitarea noţiunii de oboseală fiziologică şi a celei de oboseală patologică se folosesc termenii de pragul superior şi pragul inferior al oboselii.

Oboseala fizică ≈ Oboseala musculară Oboseală musculară locală Oboseală musculară generală Oboseală musculară precoce Oboseală musculară tardivă Oboseală musculară acută Oboseală musculară cronică şi cumulativă

c) Masajul în forma patologică de oboseală

- acută→ epuizare→ supraîncordare;

- cronică→surmenaj→ supraantrenament.

3. Masajul terapeutic

Tratament funcţional (a leziunilor şi tulburărilor evolutive)

- vindecă sau ameliorează leziunile şi tulburările manifestate, cu păstrarea intactă a formelor şi funcţiilor normale, previne deficienţele sau urmările accidentelor.

Tratament recuperator (aplicat în cazul unei evoluţii lente, al modificărilor morfo-funcţionale sau altor sechele patologice)

- stimulează procesele de vindecare lente, scurtează convalescenţa şi corectează sechelele.

Leziunile constatate în diferite activităţi sportive interesează mai frecvent ţesuturile moi de la suprafaţa corpului şi elemente ale aparatului locomotor- muşchi, oase şi articulaţii.

Leziunile ţesuturilor moi de la suprafaţa corpului; Leziunile muşchilor şi tendoanelor; Leziunile osoase; Leziunile articulaţiilor; Leziunile nervilor periferici; Tulburările funcţionale.

Concluzii

Pentru ca masajul să fie indicat şi să se aplice corect şi cu rezultatele dorite, este nevoie de:

- o deprindere corectă a tehnicii;

- cunoaşterea profundă a efectelor;

- asigurarea unor condiţii optime de lucru;

- respectarea unor reguli de igienă şi metodice ale acestei activităţi.

Bibliografie

1. Prof. Dr. Doc. Adrian N. Ionescu- “MASAJUL- Procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport”, ed. ALL, Bucureşti.

2. Curs masaj anul II.