1. Scurt istoricSistemul fiscal italian este sintetizat într-un cod fiscal general, care este actualizat în

fiecare an prin legea finanţelor. Principalele capitole ale codului fiscal italian:• Societăţile comerciale italiene şi persoanele fizice rezidente - sunt supuse impozitării

venitului global;• Societăţile comerciale şi persoanele fizice nerezidente - sunt supuse impozitării

veniturilor obţinute numai în Italia;• Cotele progresive se aplică pentru persoanele fizice: cu cât e venitul mai mare, cu atât

sunt mai mari şi cotele procentuale de impozit;• Taxele în Italia se împart în două clase:

-taxele directe, cum sunt impozitele aplicabile societăţilor comerciale şi persoanelor fizice, impozitul regional pe producţie(IRAP), impozite municipale pe clădiri şi terenuri agricole(ICI) etc

- taxele indirecte, cum ar fi: impozitul pe bunuri, pe servicii, pe importuri(VAT). Principalele impozite indirecte prevăzute de legislația italiană este TVA - Taxa pe valoarea adăugată și cazierului fiscal . Alte exemple de impozite indirecte sunt : impozitul ipotecar si cadastral , taxa de timbru , accize

Autoritatea financiară din Italia face parte din Ministerul Economiei şi Finanţelor. Articolul 23 din Constituţie prevede că “nici o obligaţie de natură personală sau financiară nu poate fi supusă impozitării de către o altă persoană, cu excepţia legii”. Acesta este principiul “supremaţiei legii”, după care opţiunile de politică fiscală sunt responsabilitatea puterii executive şi intră sub competenţa Parlamentului.

Departamentul de înregistrare a impozitelor este centrul naţional pentru colectarea şi procesarea datelor fiscale, conţinând înregistrări ale persoanelor fizice şi juridice, ale organizaţiilor cu proprietăţi şi bunuri administrate autonom. Tuturor acestor subiecţi le este asociat un număr personal de identificare fiscală(codice fiscal), care permite identificarea imediată a situaţiei fiscale pentru fiecare plătitor.

Tipuri de prelevări fiscalePrelevările fiscale sunt o formă a veniturilor statului caracterizate prin natura lor

obligatorie şi prin exercitarea “jus imperii”(putere supremă) a statului, permiţând Guvernului să oblige la plata acestora. În mod tradiţional prelevările fiscale sunt divizate în taxe şi impozite.

Taxele sunt plătite pentru a obţine un contraserviciu. Trebuie spus că plătitorul de taxe nu este întotdeeauna liber să aleagă dacă vrea respectivul serviciu, din moment ce adesea acesta este obligatoriu(de exemplu, taxa pentru ridicarea gunoiului menajer din oraşe: TARSU); chiar şi în cazurile în care plătitorul este liber să aleagă sau nu serviciul(de exemplu, taxa pentru ocuparea spaţiului public:TOSAP), suma datorată nu este preţul serviciului, ci reprezintă o taxă; adesea nu există o corespondenţă între valoarea serviciului şi nivelul taxei(de exemplu, taxele şcolare).

Impozitele reprezintă cea mai importantă categorie de prelevări fiscale, ele furnizând aproximativ 90% din veniturile statului. Plata impozitelor nu are legătură cu activitatea organului care le încasează sau a plătitorului. Ca urmare, nu există nici o pretenţie individuală şi nici un beneficiu identificat; ele corespund serviciilor publice, care prin definiţie nu sunt separate în mod distinct.

Sistemul fiscal italian este caracterizat printr-o incidenţă scăzută a impozitelor pe capital şi câştiguri din capital şi un echilibru între impozitele directe şi indirecte. Veniturile anuale totale sunt de peste 300 de miliarde EUR, din care trei sferturi provin doar din 4 taxe: IRPEF, IRPEG, IVA şi taxe pe uleiuri minerale.

Sistemul fiscal se bazează în principal pe autoevaluare, adică pe participarea voluntară a plătitorilor de impozite. Birourile sistemului de administraţie fiscală au un rol de supraveghere, iar funcţia lor principală nu este neapărat impozitarea directă şi încasarea taxelor, ci încurajarea cetăţenilor de a avea iniţiativa participării.

Între 1996 şi 1998 sistemul fiscal a fost reproiectat: multe impozite şi contribuţii au fost desfiinţate, iar în locul lor a fost introdus un impozit regional (IRAP); sistemele de impozitare a veniturilor financiare şi a profiturilor companiilor, precum şi organizaţiile nonprofit au fost reformate; a fost introdusă o procedură pentru predarea declaraţiilor on-line, iar sistemul de penalizări a devenit mai puţin sever.

Legea nr. 80/7 aprilie 2003 a împuternicit Guvernul să realizeze o reformă completă a sistemului fiscal. Legea prevede un sistem bazat pe cinci impozite:

1. impozitul pe veniturile persoanelor fizice;2. impozitul pe veniturile persoanelor juridice;3. taxa pe valoare adăugată;4. taxa pentru servicii; 5. accize.

Noul sistem prevede pentru înlocuirea progresivă a deducerilor aplicate impozitelor ordinare, deduceri aplicate veniturilor legate de familie, casă, educaţie, sănătate şi, într-o abordare cu totul nouă, cheltuielile realizate de un angajat pentru obţinerea venitului. În ceea ce priveşte impozitul pe veniturile persoanelor juridice(IRPEG), care este operaţional de la 1 ianuarie 2004, există o cotă de 33%. Referitor la IRPEF, un prim pas al reformei a fost făcut odată cu legea financiară din 2003 care, printre alte măsuri, a crescut minimul cotei IRPEF de la 18% la 23%, dar în acelaşi timp a crescut plafonul veniturilor care nu fac obiectul impozitării; de asemenea a păstrat opţiunea alegerii sistemului anterior, dacă acesta era mai bun.

Legea financiară din 2003 a introdus o scutire de impozit de 8000EUR pentru muncitorii transfrontalieri:”în limita a 8000EUR, venitul unui angajat obţinut în interiorul graniţelor nu contribuie la venitul total supus impozitării”. Ca urmare, în vederea determinării impozitelor, ar trebui să se facă referiri la sumele primite, dar mai puţin de 8000EUR, iar deducerea prevăzută de noul articol 10 al Codului italian privind impozitarea veniturilor ar trebui să fie aplicată asupra acestei sume.

Legea financiară din 2005 a pus în aplicare a doua etapă a reformei impozitelor asupra veniturilor personale. Aceasta a redus categoriile de impozitare la trei:

23% - până la 26.000EUR; 33% - între 26.000EUR şi 33.500EUR; 39% - peste 33.500 EUR.

Pentru veniturile care depăşesc 100.000EUR a fost introdusă o contribuţie de solidaritate de 4% pe lângă cota de 39%, dar numai în anul 2005. O altă inovaţie importantă a fost introducerea scutirii de impozit privind cheltuielile familiei cu dependinţele acesteia, care vor fi deduse din venitul total.

Există şi anumite cote reduse de impozit şi scutiri de la plata impozitelor,dar în cazul unor anumiţi agenţi economici. Cota de impozit standard pentru IRPEG este de 33%. Taxele locale (IRAP) au o cotă de 4.25%.

Se intenţionează întocmirea unui singur cod fiscal şi reformarea impozitării veniturilor din investiţii; în următorii trei ani IRAP va fi treptat eliminat.

2. Impozitele directe2.1. Impozitele pe veniturile persoanelor fizice(IRPEF-Imposta sul Reddito delle

Persone Fisiche)Impozitarea veniturilor persoanelor fizice din Italia este progresivă. Cu alte cuvinte, cu

cât este venitul mai mare, cu atât este mai mare si cota de impozit. În 2006 cota de impozit pentru o persoana fizică a fost între 23% şi 43%. Persoanele care înregistrează venituri din activităţi independente plătesc o cotă de impozit între 3.25% şi 5.25%. Taxele locale nu se plătesc de către rezidenţii străini angajaţi în Italia.

O persoană fizică este eligibilă pentru plata impozitului pe venit atunci când e angajată pe baza unui contract de muncă sau înregistrează venituri din activităţi independente. Impozitul se plăteşte pe venitul câştigat în Italia sau în străinătate(în cazul acesta, persoana fizică trebuie să fie

rezident permanent în Italia). Un rezident stăin angajat în Italia plăteşte impozit doar asupra venitului câştigat în Italia

Cote de impozit pe veniturile persoanelor fiziceCota(%) Baza impozabilă(EUR)

23% 0-2600033% 26001-3300039% 33001-10000043% Peste 100000

Termenele de raportare şi de platăAnul fiscal în Italia se termină la 31 decembrie. Plata în avans a impozitelor se face pe

baza următoarelor considerente:• În cazul unui angajat – o persoană fizică, al cărei venit se limitează doar la salariu, nu

este obligată să întocmească o declaraţie globală de impunere. Angajatorul său deduce taxele de la angajat din baza lunară şi transferă sumele imediat la autorităţile fiscale.

• O persoană fizică care realizează venituri din activităţi independente are datoria de a plăti 100% din impozitul previzionat pentru anul în curs sau o sumă reprezentând 98% din impozitul plătit în anul anterior, indiferent care este mai mic. Plata în avans se face în două etape: 40% din suma totală se plăteşte până la 20 iunie şi restul de 60% până la 30 noiembrie. Data completării declaraţiei anuale pentru o persoană fizică este 31 iulie. Amenzile pentru restanţe la întocmirea declaraţiilor globale sunt de 120%-240% din impozit, în funcţie de mărimea restanţei.

• O SRL are datoria de a supune spre examinare declaraţiile financiare în termen de 30 de zile de la data aprobării acestora.

• Până la data aprobării declaraţiilor, societatea comercială este obligată să plătească cuantumul impozitului datorat pe anul anterior, ca şi 40% din avansul plătit în contul impozitului previzionat pentru anul curent.

Impozitarea angajaţilorÎn ceea ce priveşte persoanele angajate, angajatorul este obligat să reţină impozitul la

sursă(pentru angajat) şi să plătească contribuţii suplimentare la Fondul de Asigurări Sociale.Contribuţii la Asigurări Sociale:• Pentru angajat – contribuţia angajatorului este cuprinsă între 30% - 37% din salariu şi

contribuţia angajatului este de obicei 9% din salariu.• O persoană fizică care realizează venituri din activităţi independente – cota

contribuţiei este de 10% - 13%, având o limită superioară care se modifică de la an la an.

• Un rezident străin – dacă realizează venituri din activităţi independente în Italia, contribuţia este de 13%.

Veniturile scutite de la impozitareÎn general, beneficiile pe care le primesc angajaţii de la angajator, indiferent că sunt în

bani sau în natură, sunt impozabile.Totuşi, o parte din venitul angajaţilor este scutită de la plata impozitelor:

• Contribuţia angajatorilor sau a angajaţilor la fondul de sănătate, în concordanţă cu contractele colective de muncă şi prevederile legale, până la o limită superioară.

• Plăţi voluntare la fonduri de pensii sau de asigurare, până la o limită superioară de 1291 EUR(dacă au fost realizate înainte de 01.01.2001);

• O remunerare a angajatului pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de călătoriile de afaceri, atât pe teritoriul Italiei, cât şi în afara graniţelor;

• Contribuţia angajatorului pentru servirea mesei la serviciu, având o limită superioară zilnică;

• Acţiuni oferite angajaţilor la un preţ mai mic decât preţul obişnuit dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:- Acţiunile au fost deţinute pentru cel puţin 3 ani de la data achiziţionării lor;- Acţiunile sunt oferite tuturor angajaţilor;- Profitul aferent acţiunilor nu depăşeşte o anumită limită anuală.

• Venituri din vânzarea primei locuinţe.2.2. Impozitele pe veniturile persoanelor juridice(IRPEG- Imposta sul Reddito

delle Persone Giuridiche)Diferitele categorii de societăţi sunt enumerate în cuprinsul Codului Civil. Prima

distincţie se face între:- societăţi şi organisme comerciale ;- societăţi şi organisme necomerciale ;

Legea fiscală consideră drept comerciale activităţile industriale de comerţ, de transport, bancare, de asigurări şi activităţile dependente de acestea. Trebuie adăugate activităţile conexe agriculturii, atunci când ele depşesc limitele care le permit să fie considerate drept agricole, şi activităţile de diferite genuri realizate în cadrul unei întreprinderi, precum şi activităţile de exploatare de mine, cariere etc.

În cadrul societăţilor comerciale, trebuie, de asemenea, să se distingă între societăţi de capitaluri şi societăţi de persoane. Distincţia prevăzută de Codul Civil este în funcţie de nivelul de responsabilitate a asociaţilor din punctul de vedere al angajării societăţii faţă de terţi:

-asociaţii din societăţile de capitaluri (S.R.L., S.P.A., S.A.P.A.) răspund cu privire la datoriile societăţii în limita capitalului angajat;

-asociaţii din societăţile de persoane (S.N.C., S.A.S., pentru comanditaţi) răspund în mod nelimitat ( chiar şi cu patrimoniul lor personal) pentru datoriile societăţii.

Societăţile de capitaluri sunt supuse la plata impozitului regional pe activitatea de producţie (IRAP) şi a impozitului pe venitul persoanelor juridice (IRPEG).

Societăţile de persoane sunt supuse la plata IRAP iar venitul (sau deficitul) global al societăţii, care le revine asociaţilor pe baza participărilor lor la capital, este supus la plata impozitului pe venitul persoanelor fizice (IRPEF).

Societăţile şi organismele cu caracter necomercial sunt supuse la plata impozitului pe venit obţinut din bunuri mobile şi din activităţi comerciale, fie ele şi ocazionale.

Societăţi rezidente – societăţile şi organismele care pentru cea mai mare parte a exerciţiului lor, au sediul legal sau administrativ sau îşi exercită obiectul principal al activităţii lor în Italia sunt considerate rezidente, din punct de vedere al impozitului pe venit.

Dacă o societate este considerată rezidentă, ea este impozitată cu privire la ansamblul veniturilor sale, indiferent de provenienţa lor, cu excepţia veniturilor care sunt impozabile într-o altă ţară, în baza unui tratat pentru evitarea dublei impuneri.

Societăţile nerezidente – care au un birou stabil în Italia sunt impozitate numai asupra venitului realizat de acel birou stabil. Acest venit este considerat în toate cazurile, drept un venit din activităţi comerciale. Societăţile străine care nu au un birou stabil în Italia sunt impozitate asupra veniturilor eventual realizate în Italia (de exemplu, venituri din proprietăţi sau din capital), pe baza dispoziţiilor prevăzute pentru fiecare categorie de venituri.

O altă distincţie care se face între societăţile comerciale este următoarea:• SRL publice(cu sufixul SPA) – condiţii:

- trebuie să fie cel puţin doi acţionari;- compania trebuie să aibă un capital subscris de minim 120000EUR;- cel puţin 30% din capital trebuie să fie depozitat la o bancă;- societatea poate oferi spre vânzare acţiuni publicului;- societatea trebuie să ţină un registru al acţionarilor;

- societatea poate emite acţiuni diferite care conferă diverse drepturi acţionarilor.• SRL private(cu sufixul SRL) ) – condiţii:

- capitalul este structurat în cote părţi;- societatea ţine un registru al acţiunilor, în care apar şi numele proprietarilor;- societatea nu poate oferi spre vânzare acţiuni publicului;- capitalul minim este de 10000EUR;- este suficient să fie un singur acţionar.

Plata impozituluiDeclaraţia veniturilor trebuie să fie depusă la data de 31 mai pentru societăţile de

persoane, iar, în cazul societăţilor de capitaluri, aceasta trebuie depusă în luna care urmează aprobării bilanţului aferent exerciţiului precedent.

Plata impozitului se efectuează după cum urmează:- o primă plată, cu titlu de acont (egală cu 32,7% din impozitele datorate pentru

anul precedent), la data de 31 mai, pentru societăţile de persoane, iar, în cazul societăţilor de capitaluri, aceasta trebuie depusă în luna care urmează aprobării bilanţului aferent exerciţiului precedent;

- o a doua plată, cu titlu de acont (egală cu 55,8% din impozitele datorate pentru anul precedent), la data de 30 noiembrie, pentru societăţile de persoane, iar pentru societăţile de capitaluri în cea de a unsprezecea lună a exerciţiului în curs;

- soldul impozitelor datorate pentru anul precedent se achită la data de 15 iunie pentru societăţile de persoane şi în luna care urmează aprobării bilanţului pentru societăţile de capitaluri.

Reţinerea la sursă a) Reţineri aferente dividendelor distribuite de societăţile de capitaluri: se aplică reţineri

cu titlu de acont sau reţineri definitive pentru dividendele distribuite de societăţile de capitaluri, reţineri ce depind de calitatea de rezidenţi sau nerezidenţi a beneficiarilor.

3. Impozitele indirecteTVA – Taxa pe valoare adăugată (IVA – Imposta sul Valore Aggiunto)- începând cu

1 ianuarie 1970, TVA a fost adoptată de către ţările membre alei Pieţei Comunme, urmărindu-se eliminarea impunerii în cascadă (impuneri repetate), care se practică prin impozitul pe cifra de afaceri.

În anul 1997, s-a realizat armonizarea definitivă a TVA în ţările membre ale Uniunii Europene.

TVA este un impozit indirect, deci un impozit stabilit nu pe avere, posesiunile ori veniturile unui contribuabil, ci asupra vânzării bunurilor ori prestării serviciilor.

Taxa pe valoare adăugată – se aplică pentru cesiunile de bunuri şi mărfuri, pentru prestările de servicii efectuate în Italia, în cadrul activităţilor de întreprindere, pentru activităţile profesionale şi în general, la nivelul importurilor.

Cesiunea de bunuri - cuprinde operaţiunile realizate cu titlu oneros, care presupun un transfer de proprietate sau constituirea de drepturi reale de folosinţă asupra bunurilor de orice natură..

Prestările de servicii – sunt acele prestări efectuate contra unei remuneraţii care rezultă din contracte de muncă, de antrepriză, de transport, de mandat, de expediere (transport de mărfuri), de agenţie, de depozit şi , în general, cele care implică obligaţia de a face, de a nu face sau de a permite.

Prin activitatea de întreprindere se înţelege exercitarea cu titlu de profesie obişnuită, chiar dacă neexclusivă, a următoarelor activităţi:-activităţi industriale destinate producerii de bunuri şi servicii;

- activităţi de intermediere în circulaţia bunurilor;- activităţi de transport terestru, aerian sau pe apă;- activităţi bancare sau de asigurare;- activităţi auxiliare celor menţionate mai sus;- activităţi destinate cultivării solului, silviculturii, creşterii animalelor şi alte

activităţii conexe acestora.Prin desfăşurarea de activităţi profesionale sau artistice se înţelege desfăşurarea în mod

obişnuit, chiar neexclusiv, al oricărei activităţi de lucrător independent de către persoana fizică sau societăţi civile ori de asociaţii constituite de persoane fizice.

Operaţiunile care intră în prevederile mai sus menţionate sunt supuse plăţii TVA.Cu toate acestea, deşi îndeplinesc criteriile menţionate mai sus, anumite operaţiuni sunt scutite, deoarece se referă la activităţi cu caracter social de interes general, cum ar fi, printre altele:

- operaţiuni de credit şi finanţare;- operaţiuni de asigurări;- operaţiuni cu monede străine;- operaţiuni referitoare la acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri;- operaţiuni relative la perceperea de impozite;- operaţiuni relative la organizarea şi desfăşurarea de loterii;- operaţiuni legate de jocuri de noroc, concursuri şi competiţii, în general;- serviciile de mandat şi intermedierile aferente operaţiunilor precedente;- locaţiunile nefinanciare;- cesiunile având ca obiect aurul;- serviciile de transport public urban şi de ambulanţă;- serviciile de poştă şi telegrafie, serviciile de colectare, transport şi eliminare

a reziduurilor;- serviciile medicale şi paramedicale;

Exporturile de mărfuri şi de bunuri nu sunt impozabile.Cota:

- cota normală: 20%- cota redusă: 10%, pentru: - serviciile hoteliere;- restaurante, cafenele; - anumite produse alimentare.- cotă redusă: 4%, pentru: - produse agricole;- produse de primă necesitate;- construcţii care facilitează accesul la proprietate;

-editarea;- reşedinţa principală.

Modalitate de plată:Declararea tva-ului: declaraţia trebuie să fie prezentată în acelaşi timp cu declaraţia de

venituri, pentru orice societate sau persoană fizică.