LP 2.1

BAZELE TEORETICE ALE KINETOTERAPIEI

Mişcarea - bază a exerciţiului fizic

Postura este activitatea fizică ce menţine poziţia corpului, raportul acestuia cu mediul ambient şi raportul între segmentele sale.

Locomoţia este activitatea fizică prin care se schimbă permanent raportul între organism şi mediul înconjurător.

Manipularea este activitatea fizică ce permite mobilizarea sau/şi utilizarea obiectelor din mediu.

Perfecţionarea aparatului locomotor şi a sistemului nervos a condus la o diversificare a tipurilor de statică (echilibrul) şi dinamică (mişcarea).

Locomoţia - formă superioară de mişcare biologică

Statica şi locomoţia reprezintă capacitatea aparatului locomotor, prin dispozitivele sale musculo-osteo-articulare, de a menţine staţiunea verticală bipedă prin funcţia sa de postură şi echilibru şi de a deplasa diferitele sale segmente şi întregul corp, prin funcţia sa kinetică

Cele două funcţii sunt inseparabile şi se condiţionează reciproc, astfel încât orice postură se menţine sau se schimbă printr-o mişcare, după cum şi orice mişcare porneşte de la o postură armonioasă şi perfect coordonată.

TIPURI DE LOCOMOTIE

Tipul reptilian - este caracteristic vietuitoarelor taratoare.

Tipul cvadruped - este tipul caracteristic patrupedelor,

Tipul brahiaţiei caracterizează primatele şi se caracterizează prin dezvoltarea în exces a membrelor anterioare, pentru agăţat şi deplasat.

Tipul biped caracterizează omul.

Caracteristici: - este cel mai instabil tip de echilibru

- presupune un mare consum de energie

-se mentine prin arc reflex

-poziţia caracteristică omului = verticală - ortostatism.

A permis omului

 - eliberarea membrelor anterioare a.î. acestea devin organe de prehensiune,

- dezvoltarea membrelor inferioare (musculatura bine dezvoltată) pentru mers,

- articulaţia coxo-femurală are alt aspect decât articulaţia scapulo-humerală ;

- tractul muscular lateral (iliocostalii şi lungul dorsal), cu rol de susţinere a greutăţii toracelui, s-a dezvoltat în raport cu greutatea pe care trebuie să o mobilizeze şi să o susţină; masa cea mai mică este la nivel cervical, iar masa cea mai dezvoltată este la nivel lombar;

 - musculatura coloanei toracale, cu rol în menţinerea statiunii bipede, are un tonus foarte mare; unde coloana face mai multe mişcări este mai bine reprezentat (cervical si lombar), faţă de zona dorsală, unde este mai redus.

- dezvoltarea particulară a coloanei vertrebrale:

- nr. vertebrelor a scăzut, de la 26 la 24,

- forma coloanei a obţinut mai multe curburi.

- lordoza lombară cu concavitatea posterioară,

- cifoza dorsală cu convexitatea posterioară

-lordoza cervicală cu concavitatea posterioară.

- lărgirea campului vizual a dus la dezvoltarea encefalului (encefalul uman are 10.410 cm³);

Mecanismele generale ale posturii

Termenul de “pozitie”fiziologica =o anumită orientare a corpului în spaţiu (de exemplu staţiunea bipedă,decubitus,ortostantism...) sau a unor părţi din corp în raport cu altele (de exemplu braţul întins)

Mecanisme posturaleDiversele poziţii sau stări posturale se menţin datorită travaliului static al grupelor

musculare prin contracţiile lor izometrice, declanşate şi reglate prin reflexele de postură

Mecanismele de postură reflexe şi de echilibru sunt provocate de stimuli de origine diferită

- receptorii urechii interne, (privind poziţia capului în spaţiu,) - de la receptorii musculaturii gâtului (privind pozitia capului faţă de trunchi,) - de la receptorii musculaturii trunchiului şi membrelor (asupra poziţiei

membrelor în spaţiu, )- de la receptorii retinieni vizuali, asupra poziţiei întregului corp, faţă de corpurile

înconjurătoare - de la exteroceptorii cutanaţi care intră în contact cu punctele de sprijin ale

corpului pe sol sau cu obiectele înconjurătoare.

E v a l u a r e a c a p a c i t a t i i f u n c t i o n a l e n e u r o – m o t o r i i

Se realizeaza clinic prin :

1.urmarirea motilitatii (globale, partiale) : mers, alergare , etc.

2.urmarirea tonusului muscular (tonometrie)

3.evaluarea coordonarii miscarilor (care arata indeminarea in executie)

4.evaluarea fortei musculare

5.lucrului mecanic ( LM = FM x deplasarea)

6.evaluarea rezistentei musculare

7.evaluarea vitezei cu care se realizeaza contractia / miscarea

E x p l o r a r e a f u n c t i o n a l a a s i s t e m u l u i l o c o m o t o r - cuprinde anamneza si examenul obiectiv.

Anamneza (interogatoriul) unui pacient cu afectiune a aparatului locomotor poate evidentia urmatoarele acuze subiective:

1.Durerea este simptomul cel mai frecvent.

poate avea caracter de intepatura, poate fi pulsatila sau usturatoare.

- continua sau intermitenta,

-localizata sau difuza,

-superficiala sau profunda.

Cele mai sensibile structuri sunt muschii, apoi fasciile, tendoanele, capsulele articulare, ligamentele si periostul.

2.Impotenta functionala poate fi partiala sau totala.

trecatoare sau definitiva.

Poate fi determinata de fracturi osoase, rupturi musculo-tendinoase, anchiloze articulare.

3.Atitudinea vicioasa (diformitatile) este o forma de atitudine anormala, permanenta, a unei parti a corpului omenesc, care este sesizata chiar in absenta durerii.

Examenul obiectiv cuprinde : inspectia, palparea, controlul sensibilitatii, controlul reflexelor, masuratorile

Inspectia = obtinerea unor date constate prin analizatorul vizual.

Inspectia aparatului locomotor poate evidentia: - edeme posttraumatice ca urmare a cresterii permeabilitatii capilarelor.

Edemele pot fi - consecutive unei inflamatii locale - roseata,,caldura,,tumefactie,durere

pot fi edeme de staza ; - tulburarile trofice sunt complicatii tardive ale tulburarilor vasomotorii

- escoriatii,plagi, ulcer trofic ;- hipertrofia si atrofia musculara = modificari de volum si masa musculara in plus sau minus - modificari ale retelei venoase subcutanate, frecvente la MI = v a r i c e;

- unele formatiuni tumorale de forma si dimensiuni variate.

- atitudinea vicioasa

devierea spre planul medial poarta numele de v a r u s,

devierea spre cel lateral poarta numele de v a l g u s.

daca gambele se afla deviate inauntru fata de coapsa, realizeaza g e n u (genunchi) varum  X;

daca sunt deviate in afara vorbim de genu valgum.

La nivelul coloanei vertebrale devierea in : c i f o z a, l o r d o z a, s c o l i o z a.

- daca bolnavul executa miscari involuntare

Palparea =explorare prin aplicarea degetelor sau a intregii maini pe regiunile externe ale corpului sau in cavitatile accesibile.

Se apreciaza: dimensiunile, consistenta si sensibilitatea.

Palparea se efectueaza simetric

Se evidentiaza

- starea de elasticitate a tegumentelor,

- eventuala induratie tegumentara (edemul si impastarea tesuturilor subaicente)

-temperatura locala tegumentara

-tonusul muscular (hipotonia sau hipertonia muschilor,)

La palparea articulatiilor sunt accesibile reperele osoase si raporturile acestora intre ele;

- schimbarea acestor raporturi este intalnita in diverse afectiuni.

-mobilitatea anormala a segmentelor la palpare este semn sigur de fractura osoasa (senzatia de crepitatie osoasa.)

Durerea provocata. La palparea unei regiuni, bolnavul poate avea senzatia de durere

Controlul sensibilitatii - sensibilitatea tactila se exploreaza punand in contact tegumentele cu pulpa degetului sau cu o bucata de vata;

- sensibilitatea dureroasa, intepand tegumentele cu un ac;

- sensibilitatea termica, aplicand succesiv pe tegumente doua eprubete cu apa calda si apa rece, cerand bolnavului sa comunice imediat senzatia resimtita. Se acorda intotdeauna atentie unei posibilitati de simulare.

Diferitele tulburari de sensibilitate

– h i p o e s t e z i e (scaderea sensibilitatii)

- h i p e r e s t e z i e (receptie exagerata a sensibilitatii)

Controlul reflexelor

Reflexele cutanate: - reflexul palmomentonier: excitarea regiunii tenare (palma de sub degetul mare) determina

contractia musculaturii barbiei de aceeasi parte, in afectari ale bulbului cerebral sau ateroscleroza cerebrala avansata;-

- reflexul plantar (Babinski): zgarierea cu un ac bont a marginii externe a plantei, pornind din regiunea calcaneana pana la baza degetelor. Se obtine flexia degetelor pe planta. La sugari si in afectiuni ale bulbului cerebral (lezarea fasciculului piramidal) se obtine extensia halucelui concomitent cu flexia si departarea celorlaltor degete.

Reflexele osteotendinoase se examineaza prin percutia cu ciocanul de reflexe a tendonului, muschiului care provoaca la omul normal contractia muschiului respectiv.-

- reflexul achilian: consta in flexia plantara a piciorului prin percutia tendonului achilian;

- reflexul rotulian: consta in extensia gambei pe coapsa prin percutia tendonului cvadricepsului;

-reflexul bicipital: se examineaza percutand tendonul bicepsului la plica cotului si provoaca flexia usoara a antebratului; -

- reflexul tricipital: prin percutia tricepsului in vecinatatea olecranului se produce extensia usoara a antebratului;

- reflexul stiloradial: percutia apofizei stiloide a radiusului, cu antebratul flectat pe brat si palma in mana examinatorului. Se obtine o flexie a mainii pe antebrat;

- reflexul cubitopronator: percutia apofizei stiloide a cubitusului, in aceeasi pozitie. Se obtine flexia si pronatia mainii si antebratului.

In timpul cercetarii reflexelor, bolnavul trebuie sa fie in relaxat

Masuratorile: sunt necesare pentru a aprecia exact hipo- sau hipertrofia unui segment. Instrumentar: un cm de croitorie.

Goniometria (bilantul articular)-goniometru

se masoara unghiurile de miscare articulara.Testarea musculara (bilantul muscular)