C.C.A.C.C.A.

Raport

privind reglementarile prelucrării şi comecializării plantelor aromatice şi medicinale şi modul tradiţional de utilizare al

acestora

Program POSDRU

Nr. contract POSDRU/110/5.2/G/88727

Cod proiect ID 88727

Titlu proiectului: "Antreprenoriat în sectorul plantelor aromatice şi medicinale - alternativă de dezvoltare durabilă a spaţiului rural"

Aplicant CDDC– Consorţiul pentru Dezvoltare Durabilă şi Competitivitate Antreprenorială

Parteneri P1 - Camera Agricolă Judeţeană Iaşi

P2- Asociaţia Contrafort

P3 – Asociaţia Centrul de Calificare Adulți Iaşi

Grup de activități 1 Cercetare privind posibilitatile de valorificare economică a plantelor aromatice şi medicinale ca

activităţi aducătoare de venituri pentru populația din

mediul rural

Activitatea .1.1. Cercetare naţională şi europeană privind reglementarile prelucrării şi comecializării plantelor aromatice şi medicinale

Activitatea .1.2. Cercetare privind utilizarea tradiţională a plantelor aromatice şi medicinale

C.C.A.C.C.A.

2012

C.C.A.C.C.A.

Introducere

Plantele medicinale şi aromatice provin din cultivarea unor specii tradiţionale şi din

culegerea din flora spontană a diferitelor specii şi varietăţi .

Plantele aromatice au fost cultivate din cele mai vechi timpuri şi au fost folosite ca

medicamente, în produse cosmetice sau ca ingrediente pentru diverse preparate

culinare.

În România , ca pretutindeni în lume, se manifestă în prezent un interes deosebit

pentru utilizarea plantelor medicinale şi aromatice. Flora medicinală a ţării noastre este

reprezentată de 800 de specii, dintre care 283 au proprietăţi terapeutice certe. Dintre cele

180 specii care au fost studiate din punct de vedere farmacodinamic, la circa 50 de specii

s-au stabilit elementele de baza ale tehnologiilor de cultură.

Plantele medicinale şi aromatice sunt reprezentate de specii anuale, bienale şi

perene, ale căror produse (materii prime vegetale) - flori (Flores), frunze (Folium), iarba

sau întreaga masa vegetativa aeriana (Herba), fructe (Fructis), seminte (Semen), radacini

(Radix), etc. îsi găsesc diferite intrebuinţări.

De la plantele medicinale şi aromatice se pot utiliza frunzele, florile şi semintele.

Readuse în actualitate, aceste specii reprezintă surse de materii prime pentru

extractii de principii active şi uleiuri volatile, de o valoare deosebită pentru industria de

medicamente şi produse farmaceutice, pentru cea de produse cosmetice (parfumuri,

siropuri, detergenţi), ca şi pentru cea alimentară (arome, coloranţi).

Utilizarea plantelor aromatice în bucatarie are ca scop obţinerea unor gusturi şi arome

deosebite pentru mâncarurile preparate. În stare proaspătă, savoarea plantelor aromatice

este cea mai preganantă, dar pot fi folosite pentru gătit şi în stare congelată sau uscată.

De asemenea, ele se utilizeaza ca atare, sub forma de produse vegetale pentru

pregătirea ceaiurilor, decocturilor, infuziilor şi a altor preparate necesare îngrijirii sănătăţii.

Pot fi utilizate şi ca insecticide naturale sau în aromaterapie.

Comparativ cu alte plante agricole, în ţara noastră plantele medicinale şi aromatice se

cultivă pe suprafete reduse.

Strategia României prevede încurajarea înfiinţării şi extinderii culturilor de plante tehnice

printre care şi de plante medicinale, aromatice şi tinctoriale , inclusiv a celor cultivate în

C.C.A.C.C.A.

sistem ecologic (tot mai cerute la export) şi dezvoltarea de activităţi economice

alternative agriculturii în mediul rural, lărgirea ofertei de produse ale pădurii, altele decât

lemnul, sprijinirea eco şi agroturismuluI, etc., care pot spori veniturile gospodăriilor

ţărăneşti.

Printr-o corelare a politicilor publice cu cele industriale şi de mediu dar şi cu activităţile de

cercetare –dezvoltare, se poate exploata eficient o sursă valoroasă de materii prime din

natură şi îmbunătăţi simţitor managementul resurselor locale/naţionale de plante

medicinale, aromatice şi tinctoriale cultivate sau din flora spontană.

1.Plantele medicinale şi aromatice ,cadrul legislativ de reglementare

1.1.Cadru de reglementare

În calitate de stat aderent şi ulterior de membru al Uniunii Europene,România a

adoptat un cadru de reglementare pentru producţia şi comercializarea produselor pe bază

de plante medicinale şi aromatice, care să ofere un nivel ridicat de protecţie

consumatorilor. Acest cadru de reglementare cuprinde:

Legea nr.491/2003 a plantelor medicinale şi aromatice;

Ordin comun MAPDR/MS nr. 243/2005 privind aprobarea normelor tehnice de

prelucrare, procesare şi comercializarea a plantelor medicinale şi aromatice;

Ordin comun MAPDR/MS nr 244/401/2005 privind prelucrarea, procesarea şi

comercializarea plantelor medicinale şi aromatice utilizate ca atare, partial

procesate sau procesate sub forma de suplimente alimentare predozate;

Ordin comun MAPDR/MS/ANSVSA nr. 1228/244/63/2005 pentru aprobarea

Normelor tehnice privind comercializarea suplimentelor alimentare predozate de

origine animală şi vegetală şi/sau a amestecurilor acestora cu vitamine,

minerale şi alţi nutrienţi;

Ordin comun MAPDR/MS/ANSVSA nr. 7/2008 privind întocmirea listei naţionale

de menţiuni nutriţionale şi de sănătate associate produselor din plante

medicinale şi aromatice;

Legea nr. 239 din 2010 Privind modificarea şi completarea Legii Plantelor

medicinal şi aromatice nr.491/2003;

C.C.A.C.C.A.

Ordin nr. 35/2009 al MADR privind modificarea şi completarea Ordinului

ministrului agriculturii, padurilor şi dezvoltarii rurale nr. 219/2007 pentru

aprobarea regulilor privind inregistrarea operatorilor în agricultura ecologica;

Ordin nr. 297/2008 privind aprobarea Procedurii de autorizare simplificata pentru

medicamentele din plante medicinale cu utilizare traditională;

Ordinului comun MADR/MS/ANSVSA nr. 7/2008 privind întocmirea listei

naţionale a propunerilor de menţiuni nutriţionale şi de sănătate associate

alimentelor şi produselor destinate consumului uman, prevăzute în Ordinul

comun MADR/MS nr. 244/2005 şi Ordinul comun MADR/MS/ANSVSA nr.

1228/2005 MADR

ORDIN nr. 170 /2011 AL MADR privind aprobarea Ghidului de bună practică

pentru cultivarea şi recoltarea plantelor medicinale şi aromatice

Regulamentul (CE) NR. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului de

stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea

medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenții Europene

pentru Medicamente

Comunicare a comisiei către consiliu şi parlamentul european privind Raportul

referitor la experienţa dobândită ca urmare a aplicării dispozițiilor capitolului 2a

din Directiva 2001/83/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva

2004/24/CE, asupra dispoziţiilor specifice aplicabile medicamentelor tradiţionale

din plante;

REGULAMENTUL (CE) NR. 1924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului

privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare

1.2.Notificarea/autorizarea produselor pe bază de plante medicinale şi aromatice

în vederea comercializării pe piaţă

Legea nr 491/2003 republicată actualizată în 2011 (privind plantele medicinale şi

aromatice, precum şi produsele stupului) publicată în Monitorul Oficial 52/2011 din 20

Ianuarie 2011 stabilește cadrul general privind producţia, procesarea şi organizarea pieței

plantelor medicinale, aromatice şi produselor stupului, relațiile dintre producatori,

procesatori şi comercianţi.

C.C.A.C.C.A.

Produsele finite pe bază de plante medicinale, aromatice şi produse ale

stupului care se încadrează ca medicamente în definiția prevăzută în titlul XVII

- Medicamentul, art. 695 pct. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare se autorizează/avizează pentru

introducerea pe piaţă de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale.

Produsele finite pe bază de plante medicinale, aromatice şi produse ale

stupului care se incadreaza ca alimente , suplimente alimentare şi produse

de uz intern sau extern, exclusiv produsele cosmetice se introduc pe piaţă

conform normelor stabilite de autoritatea competentă şi se notifică de către

operatorii din domeniu la Serviciul Naţional pentru Plante Medicinale

Aromatice şi Produse ale Stupului (SNPMAPS) în cadrul Institutului

Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA

Bucureşti. Acest organism asigură notificarea, supravegherea şi controlul

suplimentelor alimentare şi produselor de uz extern obtinute din plante

medicinale, aromatice şi produse ale stupului, cu excepția produselor cosmetice.

1.3. Standarde de cultivare, recoltare şi procesare primară ale plantelor

medicinale şi aromatice

Activitatea de producere şi comercializare a plantelor medicinale cultivate şi din flora

spontană poate deveni o activitate economică de amploare, fiind o bună sursă de venituri

pentru producători, comercianţi şi procesatori.

Această activitate trebuie să se desfăşoare conform principiilor liberei concurenţe şi cu

respectarea condiţiilor tehnice pentru cultivare şi recoltare.

Asociaţia europeană pentru creşterea plantelor (EUROPAM – European Herb Growers

Association) a elaborat ghiduri de bună practică de recoltare şi cultivare ale plantelor

medicinale şi aromatice. Standardele stabilesc noţiunile de cultivare, recoltare şi

procesare primară ale plantelor medicinale şi aromatice comercializate în Uniunea

Europeană, prevederile lor aplicându-se la producerea tuturor materiilor prime din plante

utilizate în industria alimentară, a medicamentelor, aromelor şi parfumurilor şi, de

C.C.A.C.C.A.

asemenea, tuturor metodelor de producţie, inclusiv metodei de producţie organică, în

concordanţă cu prevederile europene.

Prin aplicarea acestor standarde, cultivatorul/procesatorul de plante medicinale şi

aromatice poate garanta calitatea şi cantitatea plantelor recoltate din culturi şi din flora

spontană şi poate asigura materii prime şi produse din plante care satisfac cerinţele

consumatorilor şi standardele de calitate; respectiv :

obţinerea de produse igienice, cu un minim de încărcătura microbiologică;

limitarea influenţelor negative care afectează plantele în timpul recoltării, procesării

şi depozitării.

Standardele europene traduse de ASRO şi însuşite ca standarde româneşti au caracter

voluntar de aplicabilitate :

SR 13479:2003 -Plante medicinale şi aromatice. Ghid de bună practică pentru

cultivare ;

SR 13480:2003 -Plante medicinale şi aromatice. Ghid de bună practică de

recoltare.

SR 1631-1:2003-Plante medicinale şi aromatice. Determinarea calităţii

organoleptice, care stabileşte noţiunile şi metodele pentru determinarea calităţii

organoleptice a plantelor medicinale şi aromatice. Determinarea calităţii

organoleptice a plantelor medicinale şi aromatice constă în stabilirea caracterelor

acestora, care pot fi observate cu ochiul liber sau cu lupa (caractere

macroscopice, culoare şi dimensiuni), precum şi a celor care pot fi determinate

prin perceperea mirosului sau gustului.

SR 1632-1:2003- Plante medicinal şi aromatice. Nomenclatură botanică, standard

realizat în concordanţă cu Flora Europaea şi cu cele mai recente publicaţii ale

Asociaţiei Internaţionale de Testare a Seminţelor (ISTA). Standardul ajută la

cunoaşterea şi identificarea plantelor medicinale şi aromatice comercializate în

Uniunea Europeană, cuprinzând atât denumirea plantelor (în limba latină şi limba

română), cât şi denumirea speciei şi a familiei.

C.C.A.C.C.A.

Capitolul II Utilizarea tradiţională a plantelor medicinale şi aromatice

Din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, meşteşugul vindecării suferinţelor umane nu a

putut fi disociat de plantele medicinale. Până în urmă cu un veac, aproape toate

“leacurile” folosite de om erau de origine vegetală. Treptat, medicina a separat ce este

folositor şi ce nu din cunoştinţele medicinii populare. În zilele noastre, pe glob, circa

jumătate din produsele farmaceutice au la bază plante medicinale, sau principii active

extrase din plante (alcaloizi, glicozizi, uleiuri volatile etc.), fiind folosite în tratamentul unor

boli grave de inimă, stomac, sistem nervos etc. La acestea se adaugă produsele utilizate

la prepararea ceaiurilor şi în diverse industrii (alimentară, parfumerie şi cosmetică, a

săpunurilor şi detergenţilor etc.).

Majoritatea plantelor medicinale şi aromatice au însă utilizări multiple, pe care le

prezentăm în continuare.

2.1. Fitoterapie bazată pe medicina populară

În prezent asistăm la o revenire spectaculoasă a terapiilor naturale utilizate în

vindecarea bolnavilor.Medicina naturistă sau naturală uzează de practici terapeutice

inspirate de natură, folosind produse şi factori naturali, tehnici ancestrale şi metode

traditionale verificate în timp.Tot mai multi pacienţi caută pentru afecţiunile de care suferă,

mai întâi o soluţie naturală de rezolvare a problemelor de sănătate, prin folosirea

tratamentelor şi terapiilor naturale. Exista ţări în care medicina chinezească, homeopatia,

acupunctura, fitoterapia, gemoterapia, sunt considerate ca facând parte din tratamentele

cu efecte reale de vindecare şi sunt incluse în bugetele de asigurări de sănătate .

Orientările actuale în medicină sunt grefate tot mai mult pe utilizarea fitoterapiei

(tratamentul cu produse farmaceutice obţinute din plante), limitând exploziva folosire a

medicamentelor de sinteză în strictul necesar. Fitoterapia constituie o reală posibilitate în

terapeutica modernă, alături de chimioterapie, fizioterapie, electroterapie, igiena

alimentaţiei etc.

C.C.A.C.C.A.

Utilizarea plantelor medicinale şi aromatice în terapia naturală prezintă avantaje de

necontestat, comparativ cu medicamentele de sinteză.Produsele şi preparatele

farmaceutice de origine vegetală sunt mai bine tolerate de organism, nu prezintă efecte

secundare şi fenomen de obişnuinţă, au eficacitate sporită, neavând un înlocuitor de

sinteză, reprezintă uneori singura posibilitate terapeutică (de exemplu, medicamentele

cardio-digitalice din degetelul lânos, medicamentele laxative, hepatobiliare, antitusive,

corticosteroizi) iar în majoritatea cazurilor, sunt mai ieftine decât produsele de sinteză.

Produsele farmaceutice obținute din plante trebuie însă folosite în scopuri

profilactice sau curative numai în baza prescripțiilor medicului specialist.

2.1.1 Utilizarea plantelor şi a produselor din plante medicinele şi aromatice în

terapii de uz intern (medicină populară şi modernă)

Infuzia se obţine prin opărirea plantelor uscate şi măruntite sau prin opărirea

plantelor proaspete. Modul de preparare: se pun una-doua lingurite din planta

mărunţită într-un vas de ceramică sau emailat, peste care se toarnă 250 ml apă

clocotită, se acoperă vasul timp de 15 minute şi apoi se filtrează printr-o

strecurătoare. Valabilitatea unei infuzii este de 12 ore, daca este ţinută la

temperatura camerei.

masticarea plantelor este cea mai simpla forma de preparare şi administrare a

plantelor medicinale ;

decoctul (fiertura) este lichidul obtinut prin fierberea produsului vegetal mărunţit

cu solventul necesar, obişnuit apa. Decocţia constă în tratarea produsului vegetal

mărunţit cu cantitatea de apă necesară şi fierberea lui şi se recomanda în general

pentru radacini şi coji, respectiv acele organe ale plantei care au membrana mai

groasa şi prin care difuziunea substantelor active se face mai greu. Mai rar, acest

procedeu se recomanda în cazul florilor, frunzelor, ramurelelor sau fructelor, şi

aceasta în special cand urmarim ca în extractul apos sa ramana pretioasele uleiuri

volatile. Soluţia extractivă se filtrează fierbinte, reziduul se spală cu apă care se

completează soluţia la volumul indicat iniţial. Valabilitatea decoctului este de 12

ore, daca este tinut la temperatura camerei.

C.C.A.C.C.A.

maceratul se obţine prin menţinerea, un anumit timp, a produsului vegetal în apă

rece, vin, alcool etc. pentru extragerea principiilor active. Macerarea dureaza intre

cateva ore şi mai multe zile sau saptamani, în functie de produsul vegetal. Acest

procedeu este recomandat în special pentru plante care contin mucilagii, şi anume

radacini de nalba-mare, frunze şi ramurele de vasc, seminte de in.

siropul : preparat farmaceutic lichid, cu un continut ridicat de zahar, de

consistenta vâscoasă, destinat administrarii interne. Se prepară în două feluri

utilizând :

solutii extractive apoase (infuzii, decocturi, macerate) la care se adaugă

zahăr. La 360 g lichid se adauga 640 g zahar. În loc de zahar se poate

folosi miere.

fructe sau legume proaspete (afine, mure, cătină albă, coacaze negre etc).

Se storc fructele şi se obtine siropul natural, la care se adauga zahăr sau

miere.

tinctura : preparat lichid, sub formă de soluţie alcoolică, hidroalcoolică sau

eteroalcoolică, obţinut prin extracţie dintr-un produs vegetal. Modul de obţinere: se

pun plantele la macerat în alcool în proporţie de 10-20% timp de 10-14 zile, la

temperatura camerei. Se agită de mai multe ori în fiecare zi, iar după macerare

soluţia se strecoară şi se păstreaza la rece într-un vas de sticlă colorată, bine

închis, la adăpost de lumina, căldura şi umiditate. după doua, trei zile, timp în care

se face decantarea, se scurge solutia limpede şi se păstrează cu respectarea

aceloraşi reguli.Tinctura se ia diluată în puţină apă sau ceai.Doza obisnuită: 5-10

picaturi, luate ca atare sau diluate in ceai ori apă fierbinte. Extern, tincturile se

folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme

vin medicinal :se obtine din plantele medicinale mărunţite, care se macereaza

timp de 7-10 zile în vin, în concentraţie de 30-50 g plante la 1 kg de vin, după care

urmeaza filtrarea. Exemple: vinul de ceapă, vinul de urzică.

cidrul - vin obținut din fructe prin fermentaţie naturală. Se prepară din mere dulci,

măceșe etc. Fermentaţia durează patru, sase saptamani, în funcţie de temperatura

camerei. După terminarea fermentatiei, cidrul devine limpede şi se trage cu

C.C.A.C.C.A.

ajutorul unui furtun, în sticle, care sunt păstrate la răcoare. Valabilitatea cidrului

este de două, patru luni, la temperatura camerei.

administrarea plantelor pe cale orală, sub formă de pulbere obţinută dintr-o

singură plantă sau un amestec de pulberi din mai multe plante, înghiţite ca atare

cu puțină apă. Pulberea se obţine prin măcinarea diferitelor părţi ale plantei (flori,

frunze, tulpină, rădacină). Extracţia substanţelor active se realizează după

ingerare, prin sucul gastric. Avantajul acestei forme de administrare a unui produs

fitoterapeutic consta în aceea ca substantele active, cele termolabile şi cele care-şi

schimbă structura prin folosirea unor solvenţi de extracţie, nu vin în contact cu

agenţii fizico-chimici.

comprimatele simple sunt preparate din pulberi de plante, printr-o tehnologie

clasică sau drajate printr-o tehnică mai complicată de drajare, care constă în

acoperirea cu o peliculă specială gastro-solubilă, a comprimatelor. Comprimatele

din pulberi de plante prezintă avantajul unei dozări precise, posibilitatea controlului

analitic, stabilirea termenului de valabilitate şi prezentarea într-un ambalaj modern

şi sigur.

soluţiile extractive hidroalcoolice sunt forme farmaceutice în care plantele sunt

macerate sau percolate intr-un amestec de apa şi alcool, cu o concentratie mai

mare în alcool în cazul tincturilor sau mai redusă, în cazul vinurilor medicinale.

capsule, gelule, solutii injectabile şi altele, în compozitia carora intră extracte

totale sau substanţe active pure de origine vegetală.

2.1.2. Utilizarea plantelor şi a produselor din plante medicinele şi aromatice în

terapii de uz extern

Cataplasma se obtin din frunzele proaspete de plante sau din semințe măcinate,

care se amestecă cu apa calduţă, până se obţine o plasmă care se pune în tifon

dublu sau intr-o pânză curată. Cataplasmele se aplică pe zona în care se

manifestă afecţiunea şi au rol emolient, antiinflamator sau activează circulaţia

periferică.

C.C.A.C.C.A.

unguente- preparate farmaceutice de consistenţă semisolidă, destinate aplicării

pe piele sau mucoase, în scop terapeutic sau de protectie. Se prepară dintr-o baza

de unguent (vaselina, ceară naturală, unt, untura), în care se incorporează

tinctură, extract sau pulbere de plante.

uleiuri medicinale :produse obţinute prin macerarea plantelor în uleiuri

comestibile (măsline, floarea-soarelui etc.) un timp variabil (intre 4 şi 6 săptămâni),

după care se filtrează şi se pastrează în sticle inchise la culoare, la răcoare şi la

întuneric. Există şi un procedeu mai rapid în care plantele se umectează în

prealabil cu alcool concentrat şi se ţin intr-un vas inchis 10-12 ore. Se adaugă ulei

comestibil, fierbându-se apoi pe baia de apă timp de 2-3 ore. Se lasă în repaus 2-3

zile, după care se filtrează. Se păstreaza în sticle bine inchise, la întuneric şi la loc

răcoros.

oteturi aromatice : produse obţinute prin macerarea unor plante în oţet de fructe

(obţinut prin fermentaţie naturală). Se folosesc 100-500 g plante măruntite la un un

litru de oţet. Macerarea este variabila; poate dura, în general, şapte-opt zile, după

care conţinutul se filtrează prin presare şi se depozitează în locuri răcoroase şi

întunecoase.

înhalaţii : se prepara din plante aromatice prin infuzare sau din uleiuri volatile

puse direct în apă clocotită. Bolnavul tine capul încât pierderile de vapori să fie cât

mai mici, iar respiratia trebuie fie profundă. Inhalaţia durează 20 de minute.

gargara - mod de dezinfectare a cavităţii bucale şi faringelui cu ajutorul unor

infuzii sau decocturi din plante medicinale.

supozitoare :obţinute de farmacii sau industria de medicamente din diverse

medicamente naturale. Se administreaza exclusiv pe cale externa.

badijonaje : formă de aplicare externă, direct pe o leziune a pielii sau mucoaselor,

a unor substante medicamentoase obţinute din plante.

băi cu plante : se bazează în principal pe acţiunea directă la nivelul tegumentelor

sau al mucoaselor a diferitelor substanţe active din plante (obţinute prin extracţie

apoasa). Băile cu plante sunt utile în boli de piele sau chiar în unele afecţiuni

interne. Tegumentele şi mucoasele sunt destul de permeabile pentru numeroase

C.C.A.C.C.A.

substanţe active din plante, transportate de curentul sanguin.Aceste substanţe pot

ajunge în întreg organismul, fiind utile într-o serie de boli interne.

Substanţele active se pregătesc în infuzii sau decocturi concentrate, care se

introduc în apa de baie, după filtrare. Băile medicinale se pot face şi cu uleiuri

esenţiale în proporţie de 5-10 % ulei, dizolvate în alcool concentrat.

Prezentăm în continuare câteva dintre plantele recunoscute pentru proprietăţile lor

curative :

Cicoare (Chihorium intybu)

Frunzele şi rădăcina plantei au importanţă în fitoterapia umană.

Proprietăţi: tonic general, remineralizant, antianemic, aperitiv, stomahic, depurativ,

coleretic şi colagog, diuretic, laxativ uşor, vermifug, febrifug, sedativ, antiaritmic şi

hipotensiv, hipoglicemiant. Se recomandă în: anorexie, astenii, anemie, insuficienţă

biliară, icter, colici hepatice, congestii hepatice şi splenice, atonie gastrică şi digestivă,

dermatoze, gută, litiază renală şi vezicală, infecţii urinare, hidroptizie, constipaţie,

paludism. Planta se află în compoziţia ceaiului depurativ Plafar.

Coada-şoricelului ( Achillea mellifolium)

Compoziţie chimică: planta conţine ulei eteric, acizii achileic, formic, acetic, aconitic,

ascorbic, folic, probionic, valerianic, palmitic, stearic, oleic, linoleic, miristic, succinic, urme

de acid salicilic, cafeic, alcool etilic şi metilic, flavone, maltoză, zaharoză, glucoză,

arabinoză, galactoză, dextrine, aminoacizi, proteine, taninuri, substanţe anorganice

conţinand Fe, Mg, Zn, Cu, Cd, Ni, Si, Ca.

Planta are importanţă terapeutică în medicina umană:

intern acţionează ca bronhodilatator, expectorant, antiseptic bronşic, dezinfectant

şi calmant în inflamaţiile gastrointestinale, carminativ, topic - ,modificand local

reacţia pielii sau mucoaselor, analgetic, hemostatic, decongestive antihemoroidal,

antiseptic şi calmant al mucoasei ano-rectale.

Extern: calmant, antiinflamator şi dezinfectant (băi sau comprese); regenerează

ţesuturile.

2.2. Gastronomie

C.C.A.C.C.A.

Plantele aromatice sunt ingrediente esenţiale pentru aroma, mirosul şi gustul preparatelor

culinare. Ele sunt folosite în mod tradiţional în bucătărie ca aromatizanţi, coloranţi naturali

pentru prajituri ,condimente sau conservanţi pe timp lung pentru alimente .

Simple sau combinate între ele, proaspete sau uscate, plantele medicinale şi aromatice

dau o savoare deosebită mâncarurilor pe bază de legume şi carne, supelor ,sosurilor,

orezului şi chiar pâinii. De asemenea, pot fi folosite pentru asezonarea salatelor şi

aromatizarea oțetului, uleiiurilor, băuturilor alcoolice şi sucurilor de fructe.

Felurile de mâncare vor deveni mai gustoase, mai usor de digerat (deci mai sanatoase)

cu un aspect mai placut (deci mai apetisante), dacă sunt adaugate diferite plante

aromatice, în funcţie de aromă, gust, culoare şi aspect. Folosirea acestora, presupune un

anumit rafinament culinar şi alegerea cea mai potrivita contribuie la succesul unei mese

reusite.În timp, s-a dovedit că plantele aromatice au proprietăţi terapeutice remarcabile.

Bucătăria românească este dominată de pătrunjel, mărar, leuştean, frunze de ţelină ,

cimbru, etc.

Pătrunjelul (Petroselinum crispum)este probabil cea mai cunoscută plantă aromatică

din bucătăria românească, alături de leuştean şi mărar. Este menţionat încă din perioada

grecilor antici, care îl foloseau la decorarea sau aromatizarea mâncărurilor. Ca remediu

era folosit în tratarea muşcăturilor de şarpe sau scorpion.

Este utilizat în supe, tocanite, tocături , mîncaruri de legume, sosuri, salate. Conţine

vitamina C (20 g acoperă necesarul zilnic), betacaroten, bioflavonoide (antioxidanti) şi

calciu. patrunjelul reduce inflamațiile, stimulează pofta de mâncare, este diuretic,

depurativ, vermifug (combate viermii intestinali) şi are efect vasodilatator.

Este de preferat a-l folosi proaspat, dar poate fi conservat prin uscare sau congelare în

cuburi de gheaţă. El se adauga când mâncarea este gata şi oprit focul, prelucrarea

termică diminuându-i mult proprietăţile de bază.

Leușteanul (Levisticum officinale) dă o savoare deosebită ciorbelor acre şi borșurilor. Se

adaugă la final, fără a-l mai fierbe , tocat marunt. Aroma sa puternică îl recomandă şi

pentru prepararea murăturilor şi a borșurilor. Are conşinut mare de potasiu, ceea ce

diminuează utilizarea sării de bucatarie . Provine de pe meleagurile Italiei şi are calități

C.C.A.C.C.A.

terapeutice remarcabile, fiind util în afecţiuni ale aparatului respirator, reno-urinar,

endocrin şi imunitar, dar şi în înfrumusețare.

Mărarul (Anethum Graveolens): este utilizat mai ales în stare proaspată, când dezvoltă

arome deosebite. Este foarte apreciat în cremele de brânza, unt cu verdeață, salate de

crudități, sosuri, preparate din pește, fructe de mare sau legume. Se asociază foarte bine

cu pătrunjelul în ciorba de salată verde sau de perișoare. Dă o savoare deosebită

castraveciorilor murați de vară sau verzei albe murate vara. Este un bun remediu digestiv

şi o sursă importantă de fitoestrogeni. Îşi pierde aroma când este uscat, dar se poate

conserva foarte bine în sare sau prin congelare. Conţine potasiu, fosfor, calciu, sulf. Apa

de mărar poate fi folosită pentru albirea tenului şi pentru îndepărtarea petelor de pe piele.

Țelina (apium graveolens) provine dintr-un soi salbatic care este răspândit în Europa şi

în Asia pe terenurile umede, uşor sărate.

Frunza de ţelină are o aromă foarte puternica şi o textură aspră. Ea se foloseşte

proaspătă, la sfârsitul preparării tocată foarte mărunt. Este potrivită pentru supe şi ciorbe,

se adaugă şi în salatele de rădăcinoase, pentru completarea gustului şi aromei. Frunza

de ţelină îmbogăţeşte şi mâncărurile cu sos, cum sunt tocăniţele. Ţelina are origine tot

mediteraneana şi prin proprietăţile sale, este un tonic al sistemului nervos. Stimulează

glandele suprarenale, răcoreşte şi tonifică organismul şi constituie un excelent remediu

împotriva obezităţii. Are rol intern în astenie, artrite şi combaterea bronşitelor. Ţelina

stimulează pofta de mâncare şi este un bun diuretic pentru bolnavii de ficat, inimă, rinichi

şi plămâni. Are acţiune favorabilă în diabet, scăzând conţinutul de zahăr din sânge, şi în

cura de slăbire, combătând constipaţia şi stimulând diureza. Dar cel mai important efect

este ca un consum constant de ţelină echilibrează funcţiile sexuale .

Cimbrul (Thymus vulgaris ) este o plantă, cu origini meditaraneene care se foloseţte

mai ales uscat, deoarece îşi intensifica aroma picantă, uşor dulceagă, în mâncaruri de

legume, tocăniţe, preparate din carne tocata, fripturi sau sosuri pentru spaghete. Ceaiul

de cimbru combate indigestia sau balonarea. O infuzie de cimbru în proporţii egale,

răcită, strecurată poate fi utilizată la clătirea părului pentru combaterea sebuumului şi a

mătreţii.

C.C.A.C.C.A.

Cimbrul conţine antibiotic natural şi multe principii active. Cimbrul spre deosebire de

celelalte este o planta aromatică lemnoasă, ceea ce recomandă folosirea lui sub forma

de crenguţe, la foc mic, pentru a dezvolta aroma. Se pot folosi şi frunzuliţele proaspete,

dar nu multe şi fără a le fierbe pentru ca vor da un gust amărui mâncării.

Menta (Mentha piperita) este utilizată încă din antichitate pe lângă condimentarea

mâncarurilor orientale şi picante, iaurtului şi a produselor lactate, în fitoterapie. Ceaiul de

mentă reglează digestia, combate balonarea, crampele şi stările de greaţă datorită

uleiurilor volatile (mentol) conţinute. Uleiul esenţial de mentă picurat în lampa de

aromoterapie linişteşte, alungă migrenele şi redă buna dispoziţie. Loţiunile cu extracte de

mentă stimulează circulaţia sanguină, calmează durerile musculare şi tonifică pielea.

Câteva frunze de mentă mestecate împrospătează respiraţia mai bine ca orice guma

mentolată.

Busuiocul (Ocimum basilicum)este mai puţin întâlnit în bucătăria românească dar este

frecvent folosit în cea mediteraneană, tailandeză, şi vietnameză. Este folosit la

mâncărurile din carne tocată, peşte, pui, paste, salate, sosuri aromate. Câteva crenguţe

de busuioc puse la fereastră îndepartează insectele şi ţânţarii iar uleiul esenţial sporeşte

puterea de concentrare. Poate fi utilizat pentru ameliorarea stărilor de nervozitate,

anxietate, teamă sau pentru combaterea insomniilor şi a migrenelor. Busuiocul linişteşte

crampele (are un efect antispasmodic), este antiseptic şi tonic.

2.3. Cosmetologie

Uleiurile esenţiale sunt amestecuri complexe de substanţe parfumate şi volatile conţinute

de plante.Utilizarea lor este considerabilă în parfumerie şi alimentaţie. Ele reprezintă

produşi în general parfumanţi, obţinuţi prin antrenarea cu vapori de apă din plante sau

părţi de plante sau prin presarea epicarpului proaspăt ale anumitor specii de Citrus.

Trandafirul de mai, rosa centifolia.

C.C.A.C.C.A.

Conţine : cantităţi mici de ulei esenţial (0,3‰) obţinute din petale(alcooli terpenici:

geraniol, nerol, citronelol. Petalele conţin de asemenea taninuri galice şi pigmenţi

antocianici, în cantităţi mai reduse.)

Utilizare: în farmacie, petalele proaspăt culese servesc la prepararea apei distilate de

trandafiri.În parfumerie şi cosmetologie, ele sunt folosite pentru prepararea esenţei

propriu-zise.

Verbina,Lippia citriodoraConţine : ulei esenţial cu miros agreabil, în care se regăseşte mai ales citralul (30÷40%)

însoţit de cineol şi de carburi terpenice.

Utilizare: Verbina este un digestiv foarte utilizat în ceaiuri (o plantă aromatică pentru

infuzii la vânzare liberă); şi pentru extracţia esenţei folosite în parfumerie.

Plantele aromatice sunt de asemeni utilizate ca remedii naturiste în tratamente cosmetice

pentru întreținerea tenului. În principal, sunt 4 moduri de utilizare:

loţiuni ale feţei cu infuzii sau decocturi de plante;

comprese cu infuzii sau decocturi care se aplică pe faţă

bai de aburi, cu plante medicinale sau uleiuri volatile infuzate în apa fierbinte;

mastile care mai contin în afara de plante şi un suport sau o masă, care poate fi

amidon, miere, etc.

2.4. Aromoterapie

Aromoterapia este ramura terapeuticii de inspiraţie fitoterapeutică, care urmăreşte

ameliorarea sau vindecarea diverselor boli si/sau dobândirea unei stari de spirit specifice,

pe calea aromelor şi a parfumurilor, respectiv datorită unor produşi volatili şi odorizanţi,

extraşi din plante aromatice, care se prezintă sub formă unor esenţe naturale sau a unor

uleiuri volatile.

Cele două componente importante ale aromoterapiei sunt:

uleiurile volatile ;

condimentele.

Prodigioasa putere bactericidă şi microbiană proprie esentelor aromatice, se exercitã nu

numai în exteriorul organismului, ci şi în interiorul său. Astfel, esenţele de cimbru,

lavandă, pin şi eucalipt, exercită acţiuni antiseptice mai ales în domeniul aparatului

C.C.A.C.C.A.

respirator, digestiv şi urinar, în timp ce acelea de rozmarin, favorizează producerea şi

evacuarea bilei. Pe de altã parte, ceapa, usturoiul, lămaia şi ienupărul, împiedică

formarea de pietre la nivelul aparatului biliar şi renal, în timp ce esențele de lavandă,

măghiran, verbină, chiparos şi anason, exercită efecte antispasmodice.

Esența de lămâie în anumite concentraţii neutralizeazã bacilul tific şi unii stafilococi.

Efecte stimulante exercită esentele de busuioc, salvie, pin şi rozmarin, iar

antifermentative intestinale acelea de ceapă, usturoi, cimbru, mărar, anason, lãmaie şi

ienupãr. Alte esente exercită actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice,

antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca şi de alt gen. Multora din esenţele

aromatice le este proprie o extraordinară forţă de difuzie în organism. Esenţele aromatice

nu produc obisnuinţă şi nu exercită efecte secundare nocive, proprii multor medicamente

de sinteză.

2.5. Colorarea textilelor

Unele plante medicinale servesc la obţinerea de coloranţi vegetali care sunt lipsiţi de

toxicitate. Din fructele coapte de păducel se pot obţine coloranţi vegetali pentru lână şi

borangic dând culori ocru-închis şi cafeniu-roşcat. Din frunze şi buchete de flori de

păducel se obţin culori ocru-închis în diferite nuanţe.

Florile de gălbenele se folosesc pentru vopsit în galben, iar florile de tei ,la vopsit în

galben deschis.

2.6.Alte utilizări

2.6.1.Insecticide

Uleiurile esenţiale în combinaţie cu alcoolul sau apa distilată, precum şi unguentele

naturale sunt utilizate ca ingrediente active împotriva muşcăturilor de ţânţari. Dintre ele

enumerăm :

uleiul esenţial de lavandă ;

uleiul esenţial de eucalipt ;

uleiul esenţial de cimbru ;

uleiul esenţial de lemongras

C.C.A.C.C.A.

2.6.2. În scop decorativ

Cultivate în grădini, parcuri, vase pe balcon sau pe terase, plantele îmbogățesc

decorul iar multe dintre ele emană un miros foarte plăcut.

C.C.A.C.C.A.

3. Elaborare fişe de utilizare a plantelor aromatice şi medicinale în

reţete gastronomice tradiţionale şi în scop curativ.

- capitol in lucru