baudelaire
DESCRIPTION
ddTRANSCRIPT
PARADISURI ARTIFICIALE
Volumul lui Baudelaire este o impresionantă autobiografie chimică şi un text fundamental de
istorie culturală dedicat “ combustibililor” creativitatii. Perioada decadentă, în care autorul "Florilor
răului" a jucat un rol principal, îşi scoate la iveală obiceiurile, viciile şi practicile ale căror finalitate
construieşte astăzi profilul unei epoci literare. Prin intermediul acestei scrieri, poetul decadent face o
călătorie prin lumea plină de tenebre și trăiri extrasenzoriale ale drogurilor insa afirma intr-un final ca
dulceata oferita de droguri se transforma de fapt a doua zi intr-o stare grotesca,cu mult diferita de cea
initiala.
Charles Baudelaire (1936), prin "Paradisuri artificiale" deschide o fereastra spre lumea sumbra a
viciului. Baudelaire scria: "Multi isi inchipuie ca betia hasisului nu este decat o tara prodigioasa, un vast
teritoriu cu prestidigitatie si escamotaj, in care totul este miraculos si neprevazut. Ceea ce este o
prejudecata, o confuzie totala". Cei care cauta paradisurile pierdute, iluzorii, ignorantii sau curiosii sa stie
bine - scria Charles Baudelaire - ca "in hasis nu exista nimic miraculos, absolut nimic decat naturalul
excesiv” hasisul este doar o oglinda a creierului si confera doar iluzie,ceea ce va conduce intr un final la
pierderea identitatii consumatorului.
Baudelaire vorbeste despre existenta a doua tipuri de vise. Cel “ natural”, care este asociat/conectat cu
memoria individuala ,si visul hieroglific,absurd, imprevizibil, care nu poate fi conectat cu viata
subiectului, cu pasiunile acestuia sau chiar cu el insusi .
Daca cititm textul in conformitate cu acceptiunea noastra, ar parea ca Baudelaire critica mai intai
misterele visului drogului ca mai apoi sa aflam ca de fapt si el se numara printre consumatori. Dar
Baudelaire nu identifica opiunul si hasisul ca elemente producatoare de vis natural si nici nu asociaza
visul absurd (hieroglific)cu poezia. Intr-adevar, o analogie exista totusi intre drog si poezie, precum si o
diferenta intre hasis, in calitate de catlizator al inspiratiei naturale si opium, ca model al visului
hieroglific(absurd). Autorul considera ca drogul poate fi considerat o experienta fundamentala intrucat
natura nu e plenitudine. Mai precis, omul este nemultumit cu sine insusi si cu “locasul lui murdar”,ceea ce
inseamna ca prezentului ii lipseste ceva, si asfel este neoit sa recurga la alte metode, fie ele artificiale.
Individul are o sete pentru infinit careia prezentul nu ii raspunde. Daca visul prin intermediul drogului
primeaza ,este pentru ca natura a decazut si exsita doar subtitute.
Baudelaire face diferenta intre drogul relaxant, precum hasisul, in care consumatorul se retrage
ocazional, si drogul medicinal, opiumul, fata de care utilizatorul dezvolta o dependenta.
Daca privim din perspectiva alegerii,pute observa ca autorul prefera inspiratia naturala, neintinata, prefera
luciditatea in detrimentul opiumului sau hasisului sau oricarui alt substitut. Hasisul este un aditiv ce
stimuleaza imaginatia insa doar pentru a combina lucrurile pe care le stim deja, acesta neimbogatindu-ne
cunostintele. Poate fi privit ca un mod de a exprima aspiratia umana catre transcendenta. Visul sub
influenta hasisului ofera o perspectiva aparte catre natura, aceasta fiind vazuta ca un impediment in calea
gasirii dimensiunii spirituale insa nu o si neaga. Exista o anumita religiozitate in efectele hasisului. Pe de
alta parte, opiumul incurajeaza raul
Echivalentul hasisului este poezia sub semnul imaginatiei care crede in natura. Cultul autorului,
idolatrizarea frumosului, templul si religia artei ca exercitii spirituale fac trimiteri la scopurile
transcendente ale visului generat de hasis.