=::€i=4€ {ollfi Au =

B arbu $tefane s cu D elavrance a.

BASME, POVESTIRI $I NUVELE

,*

ffiJtr

s&f;'.Bt

!s

,*ffi' .'m

I ;S.

'' :l t,.

I

CUPRINS

SchiEi biografici.Palatul de clestar

Fatamogului.....NeghiniEi

Departe, departe

Norocul dracului

Bunicul

Bunica

Sorcova

DomnulVucea......Sultinica

J

7

l837

52

75

92

97

102

109

134Hagi-Tudose .....Zobie ...188Iancu Moroi ..... .....l. ......199Rizmiriga ......227Odinioari ......235Pravoslavniculgislininile ..... ........24IFanta-Cella 246

254Note

PALATUL DE CLE$TAR

Cam pe la inceputul vremilor, pini unde prafriamingii nu azvArle, se povestette, asa, ca din scorneali,ci omul era croir din alte foarfeci gi cioplit din altlbardi.

Tot cu mAini si cu picioare era gi pe-atunci, tor cuochi gi cu urechi, tor cu nasul deasupra gurii gi cutil-cAiele la spate, dar de invArtea copacul smuls din rldl-cini;i mi-gi izbea la mir leii pustiilor, dihaniile cideautumba, cu labele in sus, marghiolindu-se a moarre.

Apele curgeau.lavale 9i munEii se ridicau in sus. Nuse pomeneau fori pe cer;i stele pe pimAnt - ca pe lapArdalnicii nogtri de stihari -, dar multe nu erau aga

dupi cum sunt.

impiragii de mureau in lupti de buzdugan, bine,iar de nu, li se uitau de zile. Numai dac5. barba le mituragi.rAna la noui cogi in urml, chemau pe unul dinfeciori, pe cel mai viteaz gi mai cu minre, gi-i dS.ruiau

naframa, inelul, palogul, srema gi gonaciul, ca si poatiimpirigi gi ri.zboi in locul lor.

Apirarea gi dreptatea atirnau de tl\ul palogului.Cu mintea cintireau ;i hotirau, iar cu palogul impi.r-qcau. $i spun unii cl pe arunci mergea mai bine cu

BARBU gTEFANESCU DELAVRANCEA

minte dreapti;i fhri de legi, decit, ca in zilele noastre'

cu legi drepte gi cu minte strAmbi.

Pe-asa vremuri se zice c5. ar fi. vicuit impiratul cu

stema rupti din soare, in cel mai frumos palat de cles-

tar gi peste cel mai inEelept ;i mai viteaznorod.

Nu era crai pe care impiratul cu stema rupti din

soare si nul fi domolit, ci nici o oaste du;mani nu

putea si-i stea impotrivi. La vreme de adinci bitrAneqi

sta inziuat in fruntea ostagilor, cilare pe un bidiviu ce

arunca pe niri trAmbe de fum gi limbi de foc. $i togi ai

sii prindeau la inimi gi biruiau, cici a;a li se pireau lor

cum era el de bitrin ;iinzilizit,tocmai ca o lance rugi-

niti, care de-a pururea ripusese pe oricine izbise.

Dar cit era de mare gi de vestit, ci se dusese vestea

pini unde plmintul e drob ;i piftie, de-a surda ii furltoate.

intr-o sfAnti de vineri, cam pe la chindii, numai ce

i se piru ci stema din cununa impiriteasci se umfli 9i

crette, crette, ba cAt oul de gisci, ba cAt un bogar, ;i-iindoi grumajii, gi-l pleci la pimAnt. infricogat, impi-ratul se luptl ce se lupti cu namila de diamant, iar la

urma urmei c\zu cu faga in jos, podidindul un plAns

de foc.

Nu trecu cAt ai scipira din amnar, ;i se apropiari de

impirat, cu mAngAieri gi dezmierdiri, odrasla lui de trei

fete ca tteizdne,surori si nepoate, care mai de care mai

chipege gi mai drigilage. Apoivenirl mai-marii tronului

BASME, POVESTIRI $I NUVELE

gi slugile ohavnice. Togi cu to,ti iegiri ca dinrr-o lacri, sL

cazS,cumiti.nii, doari or curma focul impiratului.Cel mai de frunte dinue sfftuitori adusevorbacam asa:

- Luminate imp5.rate, care palos ca al miriei-tale n-amai fost atdtea veacuri inrunecar gi frAnt la rlzboaie?Care impirigie a r5.mas, atAta amar de vreme, nesdr-bita ;i cinstitS. pe faga pimAntului ? Care ri.suri. e maiinvoalti gi mai rumeni ca domniga, fata ceaintAi nis-cut5. a miriei-tale ? Care muri si fie mai neagri ca ochiicelei mijlocii? Care raz|,mailuminoasi ca domnita cea

rnai mici? Apoi,luminate impirate, dupi atAteanoroace

;i bunitigi, ce-i fi avAnd ca si te mai tAnguiqti?impiratul, de ochii neamurilor g-ai norodului curmin-

du-gi plAnsul, multumi rururora gi, furigind sfios ochiiilr sus, vilzu cd"stema nu e nici mai mare, nici mai mici.lc cum trebuia s[ fie.

Se potoli 9i ftcu semn ca toti si plece, isi siruti pirin-tcgte copilele ;i opri lAngi dAnsul pe sora lui cea mainlare, care era gi cea mai inteleapti, gi-i zise incet, cizidurile de-ar fi auzit,nu l-ar fiauzit:

- Surioarl, surioari, lipegte urechea ta de inima mea,

yi ce-i auzi auzit si rimAie... Pe mine m-a ajuns grealrrttrinete, ci uneori stema din frunte creste, creste,

st' rrtuneci, si de ce se intuneci, e mai grea, pAni ce mi, rrlcir la pimAnt. Yezi ta, pare-mi-se ci in aceastd, afi"-

t .r rc c ciderea mea s-a neamului meu din scaunul dom-rrici, ci din cele trei impirltese ce mi'au slujit de sogiiil ;un c.vut parte de parte birbiteasci. Ci fhceau cate-o

l0 BARBU $TEFANESCU DELAVRANCEA

fatl g-a doua oari, cum fhceau biiat, mureau 9i cuco-

nul, gi muma cuconului. Cea din urmi mi-a zis:

,,Miria-ta, impirigia ce stlpine;d a fost ziditl de un

birbat, ;i ori cade, ori se insutegte de o femeie, iar de

cucon de parte voiniceasci n-ai si ai parte".

- Ei, Doamne, gi dumneata, ii rlspunse sori-sa, mAn-

giindu-l ca pe-un copil speriat, eu vld ci stema e cum

era, si tot la locul ei. Cit despre vorba muiereasci, cea

de pe urmi, ca gi cea dintAi, tot fbri noiml;i fbri de

ingeles rimine.

- Tat[l meu, urmi impiratul, mi-a zis: ,,Fitul meu,

in cal igi las goana voinicului, in inima ta vitejia, in

palog biruinga, iar la temelia <<palatului de clegtartt,

odihna norodului tiu. Acolo zac,la umbri, ferecate,

patimile mari gi mici, care fac pe om fericit;i nefericit.

Ia seama, fhtul meu, ci de le-i slobozi, ai si-gi vezi suPu-

;ii pe unii in desfhtlri, iar pe algii in ahtieri. fine aste

patru chei, 9i si nu cobori in cele patru incuieri de sub

talpa palatului decit atunci cAnd gi-o pieri o razd" din

frunte;i mlrirea gi-o indoi grumajiil'

impiratul scoase din sin Patru chei, una de arami,

alta de argint, una de aur gi alta de diamant, 9i le dete

sori-sei gli porunci si se duci intr-ascuns si deschizi 9i

s[ se coboare sub talpa de la risirit a palatului 9i si cer-

cetezecuvAntul ingelepciunii asupra stemei impiritegti,

care uneori crette, se impitregte 9i se intunecl, gi de ce se

intuneci e mai gre4 pani ce-l doboari laplmint.

BASME, POVESTIRI 'I

NUVELE

Noaptea, t6rziu, sora impiratului i;i fbcu o cruce,

igi fbcu doui, igi fhcu trei si, cum invirti cheia de arami.in broasca beciului de la r5.sirit, o vijelie ii amugi auzul,apoi locul pe care sta i se afundi pan i.la glezne,pAni labrAu, pAn5. la gAt, iar de-i trecu dincolo de crester, ovipaie, ce lumina ft.ri si ardi, ii invilui obrajii.

La o cutremurare strasnici, doui. porgi, gipAnd incopilele groase, se deschiseri, la dreapta gi la stAnga, si

sora impiratului se pomeni intr-o carneri cu totul si

cu totul de arami. $i cAnd trecu prin alte doui inci-peri, una de argint si alta de aur, sora impi.ratului vlzuminunea minunilor: stoluri de pisiri care ci.ntau ca

din tilinci de argint si zburau in roate pirgile, gi unele ise puseri pe umeri gi-gi risfirari aripile luminoase,zorniindu-le ca pe nigre binugi de aur vAnturagi dinrnAni in mini.

CAnd descuie broasca de diamant, sora impiratuluiirnpietri de spaimi... in prag se zvircolea o namiii. de

balaur si-gi despica fblcile cit si inghiti un ciliret cu.:,rl cu tot.

Limbile lui, ca ni;te sigegi pA.rjolite, le azvArlea dinbcregati;i le infigea pe nirile nasului, scuipAnd clibuc,care se inchega si se rostogolea bfuici albe de mlrglri-tar. Solziria lui era ca un curcubeu de-a lungul spini.rii.

- Ah! muiere cu suflet de berbat, zise balaurul,

line-ti ingerii, 9i ce-i vedea si nu-re sperii ci cine dneclrcile tainelor e ;i mai mare si mai tare ca mine!

l2 BARBU gTEFANESCU DELAVRANCEA

N-apuc[ s[-gi vie in fire sora impiratului, ci strilu-

cirea camerei de diamant ii lul ochii cu sclipirile de

toate fegele,

CAnd se trezi, se feri in lituri. Lingi ugi, trei femei,

in cituge gi priponit elazidde trei belciuge groase. Cea

dintAi ar fi fost frumoasi de n-ar fi zAmbit 9i n-ar fi

mi;cat gura necontenit, clevetind fbri noim[. A doua

bolbo;ea ochii sii verzurii, scipirAnd scAntei de minie'

Atreia, groasicao butie, rumeni;ivoinici, gi tot semina,

ca o sori buni, cu celelalte doui costelive ;i pigigiiate'

- Domnigi, ce mai e pe lumea de pe tirimul vos-

tru? nicio cearte? nicio ocar[?

- Domnigi, te-a; face praf ;i fbrime daci nu m-aq

teme ci n-a; mai avea Pe cine uri!

- Domnigi, de cind v-am pirisit, nu mai e pui de

om fericit!A;a ziserl pe rAnd cele trei surori: Zavistia, Pizma 9i

Prostia.

Sora impiratului se simgi, o clipi, rea' cum nu mai

fusese, cu o mAncirime in vArful limbii ;i proasti ca un

bugtean.

Se strecuripe lAngi toate tainele incitugate in cruci,

pani in dreptul altor trei, cu pirul din frunte zbi'rLft,

cu coamele despletite, care zbierau de se zguduia din

temelie pegtera de diamant, mugcAnd din carnea lor de

le gignea sAngele.

Lingi ele sta una neclintiti, senini, pe ginduri, cu

privirea dulce ;i f[ri pic de amigire.

BASME, POYESTIRI SI NUVELE 13

Numai ea, dinrre roare, era slobodi. $i, din privire,socotea, osAndea si ierta. Alta nu putea 6 decitintelepciunea.

De-a dreptul la ea se duse sora implratului gi-i diduin genunchi, ii siruti m3.na dreapti, o puse la frunte,apoi ii zise:

- Tu, care frumoasi ca revirsatul- lu, care esti mai frumoasi ca revi.rsatul zorilor,mai dulce ca laptele indoit cu miere din faguri, maiblindn ca mielul de trei zile si, dupi Atotgiirorul, ceamai adAnci la ingeles, tu gtii de ce si cine m-a trimis peacest tirAm. Poviguie;re-mi, induritoareo, ca si potmXngiia zilele tulburate ale impiratului cu sremarupti din soare.

- Spune viteazului bitrAn ci, rrecAnd pe lAngitoate patimile, la hotarul nebuniei, ai dat de ingelep-ciune. $i spune-i ci l-au ajuns zilele, ci" dac| stema ilapasi asa de greu, nici nu se md.reste, nici se micso-reazd, ci-l apasi, a;a cum atirni ;i el de greu pe perinade pe scaunul impirigiei. $i spune-i ci, neavAnd copilde parte birbiteasci., si cunune pe una din fete cu fli-ci.ul care, zicind din fuier, ii va preface pirul in inele,le aur, cu ficiul care se inveleste cu cerul;i doresternai mult ca fitecine din toati impirlEia. Acestuia si.-itlca n5.frama, inelul, palosul, gonaciul si srema.

Cind sora impS.ratului pleci, se nipustiri asupra ei,s-o soarbi si mai multe nu, Furia, Smintenia si pizma.( lc valmi de vaiete si blesteme, ci se cliti inciperea dintcrnelie, gi grinzile porniri din locul lor! in acel vuier,

t4 BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA

glasul ingelepciunii se risipi ca nisipul in luptl cu vije-

lia. Iar sora impiratului, pierzindu-;i cumpitul, se

repezipe ug[ tfxi,scipind cele patru chei, care zornl'

iri pe pardoseale...

CAnd se trezi pe tirimul impirlqiei, toate u;ile i se

peceduiseri in urma ei. $i plinse ce plinse cheile pier-

dute, apoi se gAndi cum si minti impiratului de-o veni

vorba despre chei, cici plecase cu mintea de noui coti

si i se scurtase de zece.

Cind impiratul auzi cuvintul ingelepciunii, puse

de riscoli domnia tn crucig ;i in curmezig, doar de-o

afa pe cel ce ar dori mai mult ca fitecine, cAt, cu dorul

;i cu cAntecul, si poleiascl cosiqele unei domnige de-a

sale gi si se vredniceasci de scaunul implrigiei'

$i-a intAlnit, in cregul crAngurilor, vAnitori ce prind

iepurii de coadi, in vig[unile mungilor, delii ce rup

ursul in doul, parc-$ ruPe un fu;tei de ceapi, la picu-

rigul izvoa relor, nizdrivani care aduni scinteile din

coada licuricilor de fac vAlvitli in miezul nopgii' Dar

unii doreau bogigie, algii slavi, algii tineregefar|bitrA-

nege. $i cosiEele domnigelor au rimas tot ca mai nainte'

gi implratul tot fbrl chef.

intr'o zi, campe inserate, cercetaqii domniei, rupgi

de oboseali, pe malul unui rAuleg ce gerpuia ca o fAgie

de argint, deteri peste un voinic cu pletele revlrsate'

ce ziceadin fluier de te slivea.

$i ce rnAndrege de voinic!

BASME, POVESTIRI $I NUVELE

Cum il vizurd,,ascultari teaci de pimAnt migala desuierituri care se-nsira si se desira ca o binecuvintare a

sufletului.

- Ce dore;ti, voinice, grli ceaugul impiritesc, ce

doresti tu dupipofta inimii?

- Cinsti,ti boieri, alt nimic, si triiesc, si cAnt, si mor...N-apuci si sfbrseasci bine cuvinrele, si se ziriri

cigiva cilS.regi, gonind niuci de inghiEeau pogtiile.De sub copitele armi.sarilor vAjAiau pierrele ca niste

gloange. Cum ajunseri, fliciii se oprirl ca un zid.

- Stagi, zise unul dintre ei, si-mi luad pe-acestbiiat ;i drept la scaunul impi.rigiei si mi-l ducegi.

Bietul biiat se imporivi: ,,Ba ci. nu merg, ba ein-am furat nimic, picatele mele..j'Dar n-avu ce face.

CAnd ajunseri in faga palatului, ror norodul era defagi cu minunchiuri de flori. Buciumagii, fuierarii sisurlagii sunau ca de alai mare. $i cu togii se ploconeaula ficiiandrul cu coama neagri gi lucie ca picura. Iariel cisca ochii mari gi, suflet smerir, nu-i trisnea princap de ce si cui si i se faci asa sirbitorire

Pe sci.rile palanrlur, impiratul, rezemar pe toiag, a;teptav<rios si, de cum zLri peficiu, ii siri de gAt, sirutAnduJ.si pe-o parre, gi pe alta.

- TL egti dorul nevinovat, zise impiratul, prinbarba albi ce i se lungise pAnl la pimAnt, alesul inge-lcpciunii si al meu, hai de-gi vezi mireasa;i si domnegtipc scaunul pe care am domnit gi eu.

r5