Descrierea CIP a Bitrliotecii Nationale a RomdnieiEMINESCU, MIHAI

Basme / Mihai Eminescu ; il.: Vasile OlacBucurelti: Andreas Print. 2018

rsBN 978-606-765-052-5

I. 01ac. Vasile (il.)

t

tltltl*

liifr'j'iiiiiilFf*Hil-

:i..j;:,;:;i'.. ;

o M ru,,*;;*;s rruNr, Bucureqti, 2o1e

I

Toate drephrrile sunt rezervate. Nicio parte din aceasti lucrare nu poate firepodus5, stocata .si retansmisd sub forma: tipdriti, elecfonica, mecanice, fotocopiat4

audio sau sub odce ah4vaiantafrrtpermisiturea scrisdaEditurii Andreas Print.

Tel.ffax: 021.22.20.7 67

R e dactare : Laura- Ivona D U MIT RaIlustralii interior: Vasile OI'ACCoperta: D.M"Tehnoredactetre : Gheorghe DU MITRA

Bun de tipar: D.A2.2019;Coli de tipar: I0Format (26): l6/54x84 cm.

r sBN 97 8 -606 -76 5 -0 5 2 - 5

3;Fsmpe*u Maior;"^:.t r JRL

#!/,iffi{i;.Y".;;;;:::::,,::;

Fdt-Frumos din lacrimd / 7Cdlin Nebunul / 35

Frumoasa Lumii / 49

Borta vAntului / 69

Fata-n grddina de aur / 74

Miron qi frumoasa fdrd corp / 93

Cdlin (File din poveste) / 114

Poveste indicd / 125

Comoara misterioasa (Dupd E.A. Poe) / 128

Repere biobibliografrce / 155

n vremea veche, pe cand oa'menii, cum sunt ei azi, nuerau decit in germenii viito-

rului, pe cdnd Dumnezeu calca incd, cu picioarelesale sfinte, pietroasele pustii ale pamdntului, in vre-mea veche triia un imparat intunecat gi ganditor camiazdnoaptea gi avea o imparateasa tinard qi zAm-bitoare ca miezul luminos al zilei.

-TIIEIEEF7

{

Cincizeci de ani de cdnd imparatul purta razboi c-unvecin al lui. Murise vecinul si lasase de mogtenirefiilor gi nepotilor ura si vr4iba de sAnge. Cincizeci deani, si numai impdratul traia singur, ca un leu imba-tranit, slabit de lupte si suferinfe, imparat ce-n vialalui nu rdsese niciodatd, care nu zAmbea nici la cdn-tecul nevinovat al copilului, nici la surdsul plin deamor al sotiei lui tinere, nici la povegtile batrdne siglumete ale ostasilor inalbili in batalie gi nevoi. Se

simtea slab, se simtea murind si n-avea cui sa lasemostenirea urei lui. Trist se scula din patul impa'ratesc, de langa imparateasa tinild, pat aurit, insdpustiu, si nebinecuvdntat, trist mergea la rdzboi cuinima neimblAnzita; gi imparateasa sa, ramasd sin-gurd, plAngea cu lacrimi de vaduvie singuratatea ei.Pdrul ei galben ca aurul cel mai frumos cadea pe

sAnii ei albi gi rotunzi, gi din ochii ei albagtri si maricurgeau giroaie de margaritare apoase pe o fald maialba ca argintul crinului. Lungi cearcdne vinete se

trageau imprejurul ochilor si vine albastre se trageaupe fala ei alba ca o marmura vie.

Sculata din patul ei, ea se aruncd pe treptele depiatra a unei bolte in zid, in care veghea, deasupraunei candele fumegdnde, icoana imbracata in arginta Maicei durerilor. induplecata de rugaciunile im-paratesei ingenuncheate, pleoapele icoanei reci seumezird si o lacrimd curse din ochiul cel negru almamei lui Dumnezeu. imparirteasa se ridica in toatamdreata ei statura, atinse cu buza ei seaca lacrimacea rece gi o supse in adincul sufletului sdlu. Din mo-mentul acela se purcese ingreunata.

B

Trecu o luna, trecura doua, trecurd noud, si impa-rdteasa facu un ficior alb ca spuma laptelui, cu parulbalai ca razele lunei. imparatul surdse, soarele su-rdse gi el in infocata lui imparatie, chiar statu pe loc,incAt trei zile n-a fost noapte, ci numai senin si ve-selie; vinul curgea din butii sparte si chiotele despi-cau bolta cerului.

$i-i puse mama numele Fat-Frumos din lacrima.$i crescu si se facu mare ca brazii codrilor. Creg-

tea intr-o lund cAt altii intr-un an.Cand era destul de mare, puse sa-i faca un buz-

dugan de fier, il aruncd in sus si despica bolta ceru-lui, il prinse pe degetul cel mic si buzduganul se rup-se-n doud. Atunci puse sa-i faca altul mai greu, il arun-cd in sus aproape de palatul de nori al lunei: cdtz?nddin nori, nu se rupse de degetul voinicului.

Atunci Fat-Frumos isi lud ziua bund de la parinfi,ca sd se duca sd se bata el singur cu ostile impara-tului ce-l dugmanea pe tata-sau. Puse pe trupul sauimparatesc haine de pastor, camasa de borangic, te-sutd in lacrimile mamei sale, mAndra palarie cu flori,cu cordele si cu margele rupte de la gdturile fetelorde impdrati, igi puse-n brAul verde un fluier de doinesi altul de hore si, cAnd era soarele de doua sulite peeer, a plecat in lumea larga si,n toiul lui de voinic.

Pe drum horea si doinea, iar buzduganul si-l arun-ca sd spintece nourii, de cadea departe tot cale de-ozi. VEile gi muntii se uimeau auzindu-i cantecele,apele-si ridicau valurile mai sus, ca sa,l asculte, izvo*rele isi turburau addncul, ca sa-si azvArle afar6 un-dele lor, pentru ca fiecare din unde sa-l auda, fiecare

{

din ele sd poata cdnta ca ddnsul cAnd vor gopti vailorsi florilor.

Rdurile se cioraiau mai in jos de brdiele melanco-licelor stAnce, invalau de la pastorul impdrat doinaiubirilor, iar vulturii, ce stau amulifi pe creptetele secigi sure ale st6ncelor'nalte, invalau de la el fipatul celpl6ns aljelei.

Steteau toate uimite pe cAnd trecea pdstorasul im-pirat, doinind si horind; ochii cei negri ai fetelor se

umpleau de lacrimi de dor; si-n piepturile pastorilortineri rdzimali c'un cot de-o stinca 9i c-o mina pe

batA, incoltea un dor mai addnc, mai intunecos, mai

mare - dorul voiniciei.Toate steteau in loc, numai Fat-Frumos mergea me-

reu, urmdrind cu cAntecul dorul inimii lui, 9i cu ochiibuzduganul, ce sclipea prin nori 9i prin aer ca un vul-

tur de ofel, ca o stea ndzdrdvand.Cand era-nspre sara zilei a freia, buzduganul, cd-

zAnd, se izbi de o poartd de arama gi facu un vuietputernic gi lung. ?oarta era sfdrd'rnata 9i voinicul intra.Luna rdsarise dintre munti si se oglindea intr-un lacmare si limpede, ca seninul cerului. in fundul lui se

vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip, de aur;iar in mijlocul lui, pe o insuld de smarand, incuqiuratde un crdng de arbori verzi gi stufogi, se ridica unmAndru palat de o marmurd ca laptele, lucie si alba,atit de lucie incAt in ziduri rasfrdngea ca-ntr-o oglindade argint: dumbrava si lunca, lac 9i farmuri. O luntreaurita veghea pe undele limpezi ale lacului lAnga

poarta; 9i-n aerul cel curat al serii tremurau din palatcdntece mAndre gi senine. FaLFrumos se sui-n luntre

si, vdslind, ajunse pAna la scarile de marmurd alepalatului. Pdtruns acolo, el viau in boltele scarilorcandelabre cu sute de brafe, si-n fiecare brat ardeacdte o stea de foc. Pdtrunse in sald. Sala era inaltd,sustinuta de stalpi gi de arcuri, toate de aur, iar inmljlocul ei stdtea o mdndrii masd, acoperita cu alb,talgerele toate sapate din cAte-un singur mdrgaritarmare; iar boierii ce gedeau la masa in haine aurite,pe scaune de catifea rogie, erau frumosi ca zileletinerelii gi voiogi ca horele, dar mai ales unul dintreei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur batut cu diamante gicu hainele stralucite, era frumos ca luna unei noptide vara. Dar mai mindru era Fdt-Frumos.

- Bine-ai venit, Fdt-Frumosl zise impdratut; amauzit de tine, da' de vinut nu te-am vdzut.

- Bine te-am gdsit, impdrate, degi ma tem cd nu teoilasa cu bine, pentru cd am venit sd ne luptam greu,ca destul ai viclenit asupra tatalui meu.

- Ba n-am viclenit asupra tatdlui tiru, ci totdeaunam-am luptat in lupta dreaptd. Dar cu tine nu m-oibate. Ci mai bine-oi spune lautarilor sd zicd si cupa-rilor sa imple cupele cu vin gi-om lega frafie de crucepe cat om fi si-om trdi.

$i se sarutard feciorii de-mpdrati in urarile boieri-lor, 9i bdurd, gi se sfatuira.

Zise impitratul lui Fdt-Frumos:

- De cine-n lume te temi tu mai mult?- De nime-n lumea asta, afardde Dumnezeu. Dartu?- Eu iar de nime, afard de Dumnezeu gi de Marna

padurilor. O babd batrana gi urAtd, care imbla prinimparafia mea de mAna cu furtuna. Pe unde trece ea,

E€ETF11

fafa pamantului se usucd, satele se risipesc, tArgurilecad niruite. Mers-am eu asupra ei cu batalie, dar n-am

ispravit nimic. Ca sd nu-mi prdpadesc toatd impa-rd$ia, am fost silit sa stau la-nvoiala cu ea 9i sa-i dauca bir tot al zecelea din copilagii supugilor mei. $i azi

vine ca sa-9i ieie birul.Cand sund miazdnoapte, felele mesenilor se poso-

morird; cdci pe miazdtnoapte cdlare, cu aripi vdntoa'se, cu fala zbixcitd ca o stincd buhavna 9i scobita depdraie, c-o padure-n loc de par, urla prin aerul cernitMama-padurilor cea nebuna. Oehii ei, doud nopfi tur-buri, gura ei, un hau cascat, dinfii ei, qiruri de pietrede mori.

Cum venea vuind, Fdt-Frurnos o apucd de mijloc 9io trdnti cu toatd puterea intr-o piua mare de piatrd;peste piua pravali o bucatd de stdncd, pe care-o legddin toate par.tile cu gepte lanluri de fier. induntru babaguiera 9i se smulgea ca vAntul inchis, dar nu-i foloseanimic.

Veni iar la ospa!; cdnd prin bo$ile ferestrelor, lalurnina lunei, vazu doua dealuri lungi de apa. Ce era?

Mama-padurilor, neputind sd iasd, trecea peste ape

cu piua cu tot gi-i brazda fala in doua dealurl. $i fu'gea mereu, o stdnca de piatra indracita, rupdndu-qicale prin paduri, brazddnd pamdntul cu ddra lungd,pana ce se facu nevazutdin departarea nopfii.

Fdt-Frumos ospdta ce ospatd, dar apoi, ludndu-9ibuzduganul de-a umdr, merse mereu pe ddra trasade piua, pana ce ajunse lAng-o casa frumoasd, alba,care steclea la lumina lunei in m[jlocul unei gradini de

flori. Florile erau in straturi verzi oi luminau albastre,

rosii-inchise gi albe, iar pintre ele roiau fluturi ugori,ca sclipitoare satele de aur. Miros, lumind 9i un c6n-tec nesfArgit, incet, dulce, iesind prin roirea fluturilorsi a albinelor, imbatau gradina gi casa. Langa prispasteteau doua butii cu apa, iar pe prispa torcea o fatdtfrumoasa. Haina ei alba gi lunga parea un nor de razegi umbre, iar parul ei de aur era impletit in cozi lasatepe spate, pe cdnd o cunund de mdrgaritarele eraaqezatd pe fruntea ei netedd. Luminata de razele lu-nei, ea parea muiata intr-un aer de aur. Degetele ei cadin ceara alba torceau dintr-o furcd de aur, si dintr-unfuior de o ldna ca argintul torcea un fir de o matasealba, subfire" stralucitd, ce semdna mai mult a o vierazd de luna, ce cutreiera aerul, decdt a fir de tort.

La zgomotul ugor al pasilor lui Fat-Frumos, fata-9iridica ochii albastri ca undele lacului.

- Bine-ai venit, Fat-Frumos, zise ea cu ochii limpezigi pe jurndtate inchigi, cdt e de mult de cAnd te-amvisat... Pe cAnd degetele mele torceau un fir, grindu-rile mele torceau un vis, un vis frumos, in care eu rndiubeam cu tine; Fdt-Frumos, din fuior de argint tor-ceam gi eram sa-!i les o haina urzitit in descAntece,batuta-n fericire; s-o porti... sa te iubesti cu mine. Dintortul rneu ti-as face o haind, din zilele mele, o viataplina de desmierdari.

Astfel, cum privea urnilita la el, fusul ii scdpa dinmAna si cazu furca aldturi cu ea. Ea se scula si, caruginata de cele ce zisese, manile ei spinzurau in josca la un copil vinovat qi ochii ei cei mari se plecara.Dl se apropie de ea, c-o mdina ii cuprinse mijlocul, iarcu cealalta ii desmierda incet fruntea gi parul si-i gopti:

- Ce frumoasa egti tu, ce draga-mi egtil A cui egti

tu, fata mea?

- A Mamei-padurilor, rdspunse ea suspinAnd; mavei iubi tu acum, c6nd gtii a cui sunt?

Ea incu4iurd cu amdndoua brafele ei goale gru-

mazul lui si se uita lung la el, in ochii lui.

- Ce-mi pasa a cui esti? zise el. Destul ca te iubesc.

- Dacd ma iubegti, sa fugim atunci, zise ea lipindu-se

mai tare de pieptul lui; dacd te-ar gdsi mama, eate'aromori, gi dac-ai muri tu, eu ag'nebuni ori ag muri 9i eu.

- N-aibi frica, zise el zAmbind si desfacandu-se dinbratele ei. Unde-i muma-ta?

- De cdnd a venit, se zbuciumd in piua in care ai

incuiat-o tu si roade cu coltii la lanlurile ce'o inchid.

- Ce-mi pasa? zise el rdpezindu-se sa vadd unde-i.

- Fdt-Frumos, zise fata, si doua lacrimi mari stralu-cira in ochii ei, nu te duce incal Sd te-nvat eu ce sd

facem ca sd invingi tu pe mama. Vezi tu bulile astea

doud? Una-i cu apd, alta cu putere. Sa le mutdm unain locul alteia. Mama, cdnd se lupta cu vr4imasii ei,

striga cAnd obosegte: ,,Stdi sd mai bem cAte-oleacd

de apa!". Apoi ea bea putere, in vreme ce dusmanulei numai apa. De aceea noi le mutam din loc: ea nu

va gti si va bea numai apa in vremea luptei cu tine.Precum au zis, aga au gi facut. El se ritpezi dupa

casd.

- Ce faci, baba? striga el.

Baba, de venin, se smulse odata din piua-n sus 9i

rupse lanturile, lungindu-se slaba gi mare pdna-n nori.

- A, bine cd mi-ai venit, Fat-Frumosl zise ea, fdcdn-du-se iar scurta, ia, acu' hai la luptd, acu' om vedeacine-i mai tarel

- Hail zise Fat-Frumos.Baba-l apuca de mijloc, se lungi rapezindu-se cu el

pdnd-n nori, apoi il izbi de pamdnt gi-l baga in fardnapana-n glezne.

Fat'Frumos o izbi pe ea si o baga-n pamint pandin genunchi.

- Stdi, sa mai bem apd, zise Nlama-padurilor oste-nita.

Statura si se rasuflard. Baba bau apd, Fat-Frumosbau putere, g-un fel de foc nestins ii cutreierd cu fioride rdcoare toti muschii si toate vinele lui cele slabite.

C-o putere indoitd, cu brate de fier, o smuci pebaba de mijloc gi-o baga-n pamdnt pana-n gAt. Apoi oizbi cu buzduganul in cap gi-i risipi creierii. Cerul incii-runti de nouri, vdntul incepu a geme rece gi a scutu-ra casa cea mica in toate incheieturile capriorilor ei.$erpi rosii rupeau trasnind poala neagra a norilor,apele pareau cAlatrd, numai tunetul cdnta adAnc, caun proroc al pierzdrii. Prin acel intuneric des si nepa-truns, Fat-Frumos vedea albind o umbrd de argint, cupar de aur despletit, ratacind, cu mdinile ridicate sipalida. El se apropie de ea si-o cuprinse cu bratelelui. Ea cdzu ca moarta de groazd pe pieptul lui, simdinile ei reci s-ascunserd-n sdnul lui. Ca sa se tre-zeascdt, el ii sdruta ochii. Norii se rupeau bucati pecer, luna rosie ca focul se ivea prin sparturile lor risi-pite; iar pe sdnul lui, Fat-Frumos vedea cum infloreaudoua stele albastre, limpezi si uimite - ochii miresei

lui. El o lud pe brat si incepu sa fuga cu ea prin fur-tuna. Ea-si culcase capul in sdnul lui si pdrea ci ador-mise. Ajuns langa gradina imparatului, el o Puse-nluntre, ducdnd-o ca-ntr-un leagan peste lac, smulseiarbd, fin cu miros gi flori din gradina qii cladi unpat, in care-o asezd ca-ntr-un cuib.

Soarele, iesind din rdsarit, privea la ei cu drag. Hai-

nele ei umede de ploaie se lipira de membrele dulcisi rotunde, fala ei de-o paloare umedd ca ceara ceaalb6, mdnile mici gi unite pe piept, parul despletit 9irdsfirat pe sdn, ochii mari, inchigi gi adancili in frunte,astfel ea era frumoasi, dar pirea moarta. Pe aceafrunte neteda si alba, Fdt-Frumos presura citeva florialbastre, apoi gezu alaturi de ea si-ncepu a doini incet.Cerul limpede - o mare, soarele - o fald de foc, ier-burile improspdtate, mirosul cel umed al florilor invi-orate o fdceau sd doarma mult gi lin, insofitd in caleavisurilor ei de glasul cel plAns al fluierului. CAnd erasoarele-n amiazi, firea tacea, si Fat-Frumos ascultafericita ei rasuflare, caldd gi umeda. incet, se pleci taobrazul ei si-o sdruta. Atunci ea deschise ochii incaplini de visuri gi, intinzdndu-se somnoroasa, zise incetsi zdmbind:

- Tu aici egti?

- Ba nu sunt aici, nu vezi cd nu sunt aici? zise elmai lacramAnd de fericire.

Cum sedea el ldnga ea, ea-gi intinse un brat 9ii cu-prinse mijlocul.

-tlai, scoala, zise el desmierdAnd-o, e ziua-n ami*ztumare.

Ea se scula, igi netezi parul de pe frunte 9i-l detepe spate, el ii cuprinse mijlocul, e*i inconjura gruma-

zul si astfel trecura printre straturile de flori si intrarain palatul de marmura al imparatului.

El o duse la imparatul gi i-o ardtd,, spuindu-i cd-imireasa lui. imparatul zfumbi, apoi il lua de mAna peFat-Frumos, ca gi cAnd ar fi vrut sa-i spuie ceva intaind, gi-l trase la o fereastrd mare, pe care vedealacul cel intins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai seuita uimit pe luciul lacului 9i ochii i se umplura delacrimi. O lebada igi inalfase aripile ca pe nigte pdnzede argint pi cu capul cufundat in apa sfAgia fata seni-na a lacului.

- PlAngi, imparate? zise Fat Frumos. De ce?

- Fat-Frumos, zise imparatul, binele ce mi l-ai facutmie nu !i-l pot plati nici cu lumina ochilor, oricAt descumpa mi-ar fi, si cu toate astea vin sa-ti cer si maimult.

- Ce, irnparate?- Vezi tu lebdda ceea indragita de unde? TAnir

fiind, ar trebui sa fiu indragit de viafa si, cu toate astea,de cAte ori am vrut sd-mi fac sama... Iubesc o fata fru-moasd, cu ochii ganditori, dulce ca visele marii - fataQenarului, om m6.ndru 9i salbatic ce isi petrece viatavAndnd prin paduri batrdne. O, cdt e de aspru el, c6te de frumoasa fata luil Orice incercare de a o rapi al'ost degarta. incearca-te tul

Ar fi stat Fat-Frumos locului, dar scumpa-i erafritlia de cruce, ca oricdrui voinic, mai scumpa decitzilele, mai scumpa decat mireasa.

- imparate pr6 luminate, din cdte noroace-ai avut,unul a fost mai mare decdt toate: acela ca Fat-Frumos

!i-i frate de cruce. Hai, cd md duc eu sd rapesc pe fataCenarului.

TF|SETF17