basarab nicolescu, rené berger şi bucuria cunoaşterii transdisciplinare

8/8/2019 Basarab Nicolescu, René Berger şi bucuria cunoaşterii transdisciplinare

http://slidepdf.com/reader/full/basarab-nicolescu-rene-berger-si-bucuria-cunoasterii-transdisciplinare 1/11

1

René Berger i bucuria cunoaterii transdisciplinarej

Între noi, totul a început printr-o serie de coincidene.

În 1986, dup lectura volumului meu Noi, particula i lumea, un prieten

fizician, Elliot Leader, profesor la Universitatea din Londra, mi-a sugerat s-i

trimit un exemplar unui critic de art elveian, René Berger. Îl întîlnise la o

coal internaional de fizic, la Erice, î n Sicilia, i presimea c s-ar putea

stabili un contact fecund între noi. Entuziasmul fr rezerve al prietenului meu

m-a determinat s-i urmez de îndat sugestia .

Pe 8 iulie 1985, primeam prima scrisoare de la René Berger : "Drag

domnule, Ilustraie metaforic a principiului non-separabilitii : Elliot Leader v

vorbete despre mine ca despre un "cititor ideal" ; eu îi vorbesc despre cartea

dvs. prietenului meu Michel Thévoz, conservator al coleciei de Art Brut din

Lausanne, care tocmai v citete... Termin lucrarea dvs. regsindu-l, asta e

realitatea, pe Stéphane Lupasco, pe care îl întîlnisem odinioar, în mai multe

rînduri, la Suzanne de Conninck, la Galerie de Beaune... ". Îi încheia scrisoarea

afirmînd : " i mie îmi place s umblu prin Valea Mirrii, adesea în compania

calului meu, Astronome... ".

La scurt timp, în martie 1986, viaa avea s ne ofere prilejul întîlnirii într-un

loc magic, la Veneia, cu ocazia colocviului tiina în faa limitelor cunoaterii ²

Prologul trecutului nostru cultural, organizat de UNESCO în colaborare cu

Fundaia Cini.

Convorbiri literare, Iai, nr. 6, Iunie 2010.

jTraducere din limba francez de Simona Modreanu.



2

Din postura mea - de moderator al colocviului ², am observat cu interes cum

René Berger s-a integrat imediat în nucleul activ care se formeaz la începutul

oricrui colocviu relativ restrîns. Am fost intrigat de ceea ce am resimit atunci

ca o violen ascuns. Cu un zîmbet fermector, cu vorbe de duh cu care îipresra mereu interveniile i parc protejat de venerabilul su pr alb, René

Berger enuna adevruri dure care, în mod normal, ar fi trebuit s-i fac s sar

în sus pe interlocutorii si. Acetia îl ascultau îns cu încîntare . M-am întrebat de

unde venea aceast violen ascuns. Era, oare, manifestarea unei voine de

dominare sau, dimpotriv, era semnul unei orientri interioare inflexibile ? Aveam

s aflu rspunsul mult mai tîrziu, în 1991.

Ceea ce m-a frapat, în egal msur, la René Berger a fost interesul su

autentic pentru tiina de vîrf. Îmi era limpede c acest interes era motivat nu

de vreo cutare a onorabilitii, ci de indentificarea unei axe solide de reflecie

intelectual. Într-un interviu acordat lui Sven Ortoli în timpul colocviului, i care

a fost publicat ulterior într-o carte colectiv, René Berger spunea: « ... aceast

fizic cuantic m încînt i m emoioneaz. La fel cum m emoioneaz

« Legenda Sfintei Ursula » a lui Carpaccio... Nu fac distincie între o emoie de

tip tiinific i o emoie de tip estetic. Ele au o rdcin comun, care e tocmai

aceast dimensiune estetic ». 1

Un an mai tîrziu, René se afla în chip firesc printre cele cincizeci i dou de

personaliti pe care le-am solicitat ca membri fondatori ai Centrului

Internaional de Cercetri i Studii Transdisciplinare (CIRET) 2, alturi de Peter

Brook, Lima de Freitas, Gilbert Durand, Edgar Morin, René Huyghe, Stéphane

1 Sven Ortoli , Convorbiri pe France-Culture, cu participarea lui René Berger, Nicolo Dallaporta, Jean Dausset,Gilbert Durand i Basarab Nicolescu, in La science face aux confins de la connaissance - La Déclaration de

Venise, Editions du Félin, 1987. Interviul cu René Berger se afl la pp. 135-148.Pentru documentele fotografice, a se vedeahttp://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/GALERIE/Galerie_Venise.html2 http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/



3

Lupasco i muli alii. Aa a început o prietenie rar, fondat pe o exigen

extrem. Ni s-a întîmplat s intrm în conflict în legtur cu vreun punct de

teorie sau de aciune, dar de fiecare dat, prietenia noastr a ieit mai

puternic.

Apoi, René m-a introdus în templul su ² colocviul de la Locarno, organizat pe

lîng Festivalul de Video-Art al prietenului nostru, "magicianul", Rinaldo Bianda.

La început, am fost derutat de discursul militant al lui René Berger despre rolul

noilor tehnologii în arta contemporan. Nu vedeam finalitatea acestui discurs, iar

optimismul su debordant îmi prea cumva naiv. Dar, în acelai timp, eram atras

de atmosfera acestui colocviu, creat de prezena lui René. Simeam acestcolocviu ca pe o muzic de camer în concertul internaional de cercetare a ceea

ce este totodat nou i durabil în epoca noastr. René m-a invitat s m exprim

asupra unor subiecte diferite ² nivelurile de Realitate, noile logici, crearea unei

universiti cu caracter transdisciplinar i multe alte teme ² i am fost încîntat

s constat aprofundarea progresiv a caracterului transdisciplinar al colocviului

de la Locarno3. De-a lungul timpului, am descoperit în sfîrit ce anume cuta René

: o dimensiune vertical care este în acord cu timpurile noastre, dar le i confer

un sens, o dimensiune vertical pe care o putem numi, fr nici o conotaie

religioas, sacrul.

Încercarea prin care am trecut amîndoi în decembrie 1991 ne-a apropiat i

mai mult. Participam la congresul "tiin i Tradiie: perspective

transdisciplinare, deschideri ctre secolul 21", care a avut loc la sediul central al

UNESCO, la Paris. Acest congres, finanat în parte de o asociaie de ingineri , era

ameninat de insignifian din cauza amestecului de niveluri extrem de diferite.

Am trit atunci o experien de neuitat. Ca un adevrat maestru de maieutic,

3 Victor Fagone (Ed.), L'Art Vidéo 1980-1989 - Vingt ans du VideoArt Festival , Locarno (Recherches, théorie

perspectives), Edizione Mazzotta, Milano, 1999, prefa de Rinaldo i Ines Bianda, fotografii de LorenzoBianda.



4

René mi-a dat un sfat concret, precis i foarte preios, care m-a ajutat s

introduc o anumit ordine în acel colocviu cam haotic . Într-o lung discuie intim

(în decursul creia mi-a mrturisit i legturile sale, prin mam, cu România ),

René m-a fcut s îneleg natura a ceea ce el numea, cu propriile -i cuvinte,violena sa interiorizat, atitudine care m frapase atît de mult în 1986. Un

cuttor de adevr e întotdeauna fragil, cci el se repune mereu în discuie, dar

pstrînd în permanen aceeai orientare interioar, legat de dimensiunea

vertical a sacrului. Violena interiorizat mi-a aprut atunci ca un mod de a fi în

aceast lume, care protejeaz aceast orientare, o pstreaz vie. Totul a fost

salvat de Comunicatul final al acelui congres. René a fcut parte din Comitetul de

redacie, alturi de Lima de Freitas, Michel Cazenave, Roberto Juarroz i cu

mine. Acel Comunicat avea s fie publicat în 1994, în cartea L'homme, la science

et la nature - Regards transdisciplinaires (Omul, tiina i natura ² Perspective

transdisciplinare), la Editions Le Mail4. În acelai volum, René este prezent cu

textul comunicrii sale la congres, De la transdisciplinar la realitatea virtual5.

Am avut mai apoi ansa s descopr familia lui René, cu ocazia uneia din

vizitele mele la Lausanne. Am simit imediat o mare afeciune pentru Rose-Marie,

cci mi-am dat seama c activitatea creatoare a lui René i a lui Jacques-Edouard

se hrnea din prezena ei protectoare, din respectul ei pentru aceast

dimensiune vertical, fr de care nimic nu poate avea sens în aceast lume .

4 Comunicat final al congresului "tiin i Tradiie: perspective transdisciplinare,deschideri spre secolul 21" ,

UNESCO, Paris, 2-6 decembrie 1991, Comitet de redacie: René Berger, Michel Cazenave, Lima de Freitas,

Roberto Juarroz i Basarab Nicolescu, in Basarab Nicolescu i Michel Cazenave (Ed.), L'homme, la science et la

nature - Regards transdisciplinaires, Le Mail, Collection Science et conscience, Paris, 1994, p. 279-280.

5 René Berger, Du transdisciplinaire à la réalité virtuelle , op. cit., p. 144-167.



5

Întîlnirea cu fiul su, Jacques-Edouard, a fost deosebit de intens. În

pragul uii, i-a mrturisit întreaga sa recunotin pentru mine. Foarte surprins,

l-am întrebat: " Pentru ce ? ". " De cînd v-a cunoscut, tatl meu întinerete. Are

tot mai multe proiecte". Profeia lui Jacques-Edouard s-a realizat pe deplin

În iunie 1993, pentru a-mi srbtori prima vizit în România dup douzeci i

cinci de ani de absen, am organizat, la Institutul Francez din Bucureti, un

colocviu transdisciplinar Timpul în tiine ² Ce caut timpul acolo ?». În ciuda

unui accident foarte neplcut la un picior, René a fost prezent, sprijinit în

baston, iar cuvintele sale au fost, ca de obicei, inspirate6. Îmi este imposibil s

descriu bucuria stîrnit de prezena sa, într-un moment atît de simbolic înexistena mea. Mai mult, René era purttorul unui mesaj de la Jacques-Edouard ²

o superb oglind magic chinez, veche de peste dou mii de ani. De atunci,

aceast oglind îmi însoete viaa de zi cu zi, acas, prin prezena ei vie .

Aciunile transdisciplinare s-au dezvolt într-un ritm neînfrînat, iar René a

fost tot mai activ, un însoitor neobosit. Astfel, în aprilie 1992, am fondat, cu

acordul lui Federico Mayor, Director General al UNESCO, i în colaborare cuRené, Grupul de Reflecie asupra Transdisciplinaritii pe lîng UNESCO. René

era membru al acestui grup, pe lîng Lima de Freitas, Michel Cazenave, André

Chouraqui, Antoine Faivre, Roberto Juarroz, Ervin Laszlo, Solomon Marcus,

Edgar Morin, Yujiro Nakamura i Henry Stapp. Patima lui René întru aprarea

Internetului ne stînjenea puin, dar ce încîntare era s-l ascultm explicîndu-ne

miile de detalii ale vreunei picturi din secolul al 15 lea« În orice caz, întîlnirile

noastre, la Paris i Veneia, au pregtit calea primului Congres Mondial al

Transdisciplinaritii.

6 René Berger, Le temps de l¶émergence (Timpul emergenei), in Basarab Nicolescu, Norbert Dodille i ChristianDuhamel (Ed.), Le temps dans les sciences - Que fait le temps à l'affaire ? , Harmattan, Paris et Institut Françaisde Bucarest, 1995, pp. 183-207.



6

La sfîritul lui februarie 1993, Grupul de Reflecie asupra

Trandisciplinaritii de pe lîng UNESCO s-a reunit la Veneia, unde ascultam i

discutam cu mare interes propunerea lui Lima de Freitas de a organiza un mare

congres internaional în Portugalia. Lima mi-a scris pe 14 martie 1993, evocînd întîlnirea noastr veneian, dominat de "sperana unor viitoare realizri":

«Speran tulbure, desigur, dac ne gîndim la situaia înspimînttoare în care se

afl lumea noastr, la enormitatea sarcinilor i puintatea mijloacelor noastre,

dar totui speran ² un fel de "desperatio fiducialis", dau de "linite nelinitit",

aceast simultaneitate a pesimismului radical i a "neîmblînzitei sperane", pe

care o evoca Corbin, vorbind despre ateptarea celui de-al XII lea Imam al iiilor,

pe care o compar cu ateptarea lui Paraclet în tradiia ioanit cretin. Vom fi,

oare, mcar puin din ceea ce au fost cei doisprezece cavaleri din jurul lui

"Humanus", descrii de Goethe în poemul su neterminat "Die Geheimnisse"? Un

"Humanus" care s reprezinte Omul pe deplin uman, Omul Perfect, "Anthropos

teleios", singurul prin care omenirea i-ar putea gsi reîntinerirea: nu un ef,

leader, condottiere sau conductor de oameni, ci Humanus-ul din luntrul

fiecruia dintre noi, din miezul inimii noastre [«] ». Îi încheia scrisoarea astfel:« [«] pstrez o amintire luminoas a întîlnirilor noastre de pe malul lui Canal

Grande [«], care m incit s trans-gresez frontierele i "bornele", s trans-pun,

s trans-form i s trans-mit, adic s m consacru radical trans-disciplinarizrii

a ceea ce a rmas stupid "disciplinar": pictura, arta, nu sunt ele ² înainte de orice

² o viziune i o punere în oper transdisciplinare? ». Cuvinte definitorii, cruciale

pentru înelegerea artei, cuvinte care ne ghideaz paii i astzi. Confruntarea

dintre Lima de Freitas i René Berger pe tema artei era, de fapt, o fals

confruntare, datorat unui limbaj diferit. Amîndoi erau cavaleri ai Frumosului.

Dup întoarcerea la Lisabona, Lima a luat imediat legtura cu Helena Vaz da

Silva, Preedinta Comisiei Naionale UNESCO, care i-a acordat susinerea sa i



7

care avea s joace un rol important în reuita primului Congres Mondial al

Transdisciplinaritii. Pe 16 decembrie 1993, i-am comunicat lui Lima acordul

CIRET pentru patronarea congresului. Locul era deja fixat: magica Mânstire de

la Arrábida.

Pentru mine, miracolul consta în a vedea reunite în curtea mânstirii mari

personaliti ca René Berger, marele pictor portughez Lima de Freitas, maestrul

imaginarului, Gilbert Durand, poetul argentinian Roberto Juarroz, sociologul

francez Edgar Morin, filosoful portughez Carlos Silva, fizicianul francez Olivier

Costa de Beauregard, matematicianul român Solomon Marcus, arhitectul spaniol

Javier de Mesones, poetul francez Michel Camus, astrofizicianul italian NicoloDallaporta, i, în mijlocul tuturor, alergînd de la unul la altul, dragul nostru Michel

Random, care îi filma7.

Istoria congresului este binecunoscut de acum8. Cartea scris de Michel

Random i publicat în 1996 de Editions Dervy din Paris ofer o imagine fidel a

ceea ce s-a întîmplat la congres9. Noua «confruntare» în legtur cu arta

transdisciplinar dintre René Berger10

i Lima de Freitas11

a rmas în amintireatuturor celor prezeni.

7 Michel Random a realizat cîteva importante interviuri filmate i sperm s le putem edita în format DVD.Michel Random a decedat în 2008.8 Programul congresului se afl pe pagina de Internethttp://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/bulletin/b3et4c8.htm#pr 9 Michel Random, La pensée transdisciplinaire et le réel (Gîndirea transdisciplinar i realul), Dervy, Paris,

1996, prefa de Michel Random, cuvînt înainte de Michel Camus. Traducerea în portughez : Michel Random,

O pensamento Transdisciplinar e o Real , éditions TRIOM, São Paulo, Brésil, 2000, traducere de Lucia Pereira

de Souza.

Pentru documentele fotografice a se vedea

http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/GALERIE/Galerie_Arrabida.html

10 René Berger, Trans-technologie, vers un nouvel art ?(Trans-tehnologia, spre o nou art ?)11 Lima de Freitas, Nature transdisciplinaire de la quête du Beau (Natura transdisciplinar a cutrii

Frumosului).



8

Retroactiv, urma cea mai durabil din timpul primului Congres Mondial al

Transdisciplinaritii este cu siguran Carta Transdisciplinaritii12.

Cu cîteva zile înainte de congres, am redactat, în colaborare cu Michel

Camus, o prim versiune a Cartei Transdisciplinaritii, care urma s fie supus

votului participanilor. În ajunul congresului, am avut o întîlnire cu organi zatorii i

cîteva personaliti importante pentru a discuta despre oportunitatea unei Carte.

Au fost emise rezerve: în numele crei autoriti ne putem propune adoptarea

unei Carte, cci nu suntem nici ONU, nici UNESCO, nici vreu guvern? Spre marea

mea surprindere, René s-a raliat acestei poziii. A fost singura umbr care s-a

strecurat, o clip, între noi de-a lungul prieteniei noaste.

Criza era adînc. Prezena lui Lima de Freitas i cea a lui Michel Camus a

fost salvatoare : am convenit a doua zi c autoritatea noastre e cea a propriei

opere i c acea Cart nu îl obliga pe semnatar decît în raport cu el însui. René a

acceptat de îndat acest punct de vedere. Un comitet de redacie, format din

Lima de Freitas, Edgar Morin i cu mine, a cules sugestiile participanilor i a

redactat o versiune cumva edulcorat, fapt inevitabil epntru un documentcolectiv. edina de discutare a Cartei, prezidat de Roberto Juarroz, Lima de

Freitas i cu mine, a fost presrat de discuii interminabile, dar Carta a fost

adoptat practic fr modificri .

Dup 1994, Carta a fost adoptat de sute de cercettori transdisciplinari i

a stimulat importante aciuni transdisciplinare în multe ri. Ea este acum unul

12 La Charte de la Transdisciplinarité, adoptat la Primul Congres Mondial al Trandisciplinaritii, Convento da

Arrábida, Portugal, 6 noiembrie 1994, Comitet de redacie: Lima de Freitas, Edgar Morin i Basarab Nicolescu.

Carta poate fi consultat în mai multe limbi (francez, englez, arab, spaniol, portughez, turc, italian i

român) pe site-ul Internet al Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires (CIRET)

http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/



9

din documentele de referin ale transdisciplinaritii. René a putut s constate

el însui c eforturile noastre nu au fost inutile: amploarea dezvoltrii micrii

transdisciplinare în lume depete astzi toate ateptrile.

În elanul creat de primul Congres Mondial al Transdisciplinaritii,

Madeleine Gobeil i cu mine am hotrît s marcm cei 80 de ani ai lui René

printr-o mare srbtoare. Aceasta a avut loc pe 13 mai 1995 la UNESCO 13, cu

participarea lui Edgar Morin, Henri Lopes, Guy Wellen, Jacques Monnier -Raball,

Manfred Eisenbeis, Alessandro Villa, Dan Hulic i Philippe Quéau. Iar

Madeleine i cu mine pstrm o amintire de neters a acelor momente unice, de

celebrare a unei opere, dar i a unei prietenii rare .

Tot la UNESCO, sub prezena tutelar a Madeleinei Gobeil, CIRET i

Editions du Rocher au organizat, pe 29 martie 1996, lansarea coleciei

« Transdisciplinarité », pe care am fondat-o la Editions du Rocher, mulumit lui

Jean-Paul Bertrand14. René se numr, desigur, printre primii autori pe care i -am

publicat, cu lucrarea sa L·origine du futur (Originea viitorului)15.

În 1997, René era una din prezenele marcante, alturi de Mario Botta,laureatul Nobel Werner Arber, Michel Camus, Edgar Morin i Abdelwahab

Meddeb, la Congresul Internaional « Cum va fi Universitatea de mîine ? ² Ctre

o evoluie transdisciplinar a Universitii », care a avut loc la Locarno între 30

aprilie i 2 mai 199716.

13 H ommage à René Berger , Rencontres Transdisciplinaires no 6, CIRET, Paris, martie 1996http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/bulletin/b6.htm14 Pentru documentele fotografice, a se vedeahttp://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/GALERIE/Galerie_Unesco.html15 René Berger, L¶origine du futur , Le Rocher, Collection « Transdisciplinarité », Monaco, 1995.16 Rencontres Transdisciplinaires no 11, CIRET, Paris, iunie 1997http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/bulletin/b11.htmA se vedea i Rencontres Transdisciplinaires no 9-10, CIRET, Paris, februarie 1997http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/bulletin/b9et10.htm Pentru documentele fotografice, a se vedea

http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/GALERIE/Galerie_Locarno.html



10

În mod firesc, l-am invitat pe René s colaboreze la revista « Mémoire du

XXI e siècle » (« Memoria secolului al XXI-lea »), pe care am fondat-o în 1999, în

colaborare cu editorul vizionar Jean-Paul Bertrand. Aceast revist era legat

de « Groupe 21 » (« 21 » de la secolul al 21 lea). Acest Groupe 21, internaional,avea un nucleu stabil (din care fcea parte i René) i invitai în funcie de tema

abordat. Ne reuneam o dat la ase luni, în localurile Editurii Rocher (Place

Saint Sulpice, la Paris). Dezbaterile noastre erau înregistrate i apoi transcrise.

Dup aceea, pornind de la aceste transcrieri, hotram dac aveam material sau

nu pentru un numr de revist. Doar în ultima faz autorii îi scriau contribuiile.

Altfel spus, eram liberi, datorit generozitii lui Jean-Paul Bertrand : nu exista

vreo obligaie de periodicitate a revistei .

René este prezent în toate numerele din « Mémoire du XXI e siècle » 17 i a

participat la toate edinele Grupului 21. El a fcut, de altfel, parte din Comitetul

de redacie, alturi de Adonis, Michel Camus, Michel Cazenave, Thierry Magnin,

René Passet i cu mine, directorul revistei fiind Jean-Paul Bertrand. Printre

autorii care au contribuit la aceast revist se regsesc Adonis, Pierre

Bettencourt, François Cheng, Roger Munier, Xavier Sallantin, André Chouraqui,

Olivier Germain-Thomas, Jean Biès, Michel Random, Bernard d·Espagnat, Jean-

Yves Leloup, Edgar Morin, Jean-Loup Herbert, Horia Bdescu, Jean-François

Malherbe, Jean-Jacques Wunenburger i muli alii.

În fine, în 2008, René a publicat un articol important în volumul

Transdisciplinarity ² Theory and Practice (Trandisciplinaritatea ² Teorie i

Practic), pe care l-am editat în S.U.A.18. Un an mai tîrziu, prsea aceast lume.

17 René Berger, I nternet, l¶enjeu du cybersacré ?, Mémoire du XXIe siècle, no 1 ± Complexité et quête de sens,Le Rocher, Monaco, 1999, p. 99-110 ; L¶homme en rupture d¶avenir , Mémoire du XXIe siècle, no 2 ± L¶hommeà venir, Le Rocher, Monaco, 2000, p. 155-168 ; Vers une transcendace émotionnelle ?, Mémoire du XXI e siècle,no 3-4 ± Création et transcréation, Le Rocher, Monaco, 2002, p. 207-218 .18 René Berger, Transdisciplinary I nterface in Cyberspace, in Basarab Nicolescu (Ed.), Transdisciplinarity ±

Theory and Practice, Hampton Press, Creskill, NJ, USA, 2008, p. 213 -222.



11

Cu cîteva zile înainte de srbtorirea celor 80 de ani ai si, am deschis la

întîmplare Griffures (Scrijelituri) i am gsit cuvintele de mai jos :

Ideea este ambuscad. Sau refugiu. Capcan sau lene.

Cum s împaci aceste cuvinte, scrise în 1949, cu jerbele de cinci idei pe

minut i mii de idei la fiecare mas, discuie sau carte ? Pstrez cu sfinenie

acas un exemplar dedicat din Griffures : « Pentru Basarab, aceste prime

mldie prin care fonesc, dac nu m înel, cîteva ecouri din « terul tainic

inclus ». René, 1992 ² 1949 ! » 19

Acest « ter tainic inclus » l-am trit pe deplin, soia mea Anne i cu mine,

cu ocazia ultimei mele întîlniri cu René, a sfîritul lui 2006, la Lausanne, în

apartamentul su. La plecare, René ne-a însoit pîn la lift i cînd ua acestuia s-a

închis, am vzut umbra mîinii sale fcîndu-ne încet i cu infinit tandree, un

semn de adio. Aceast imagine ne urmrete fr încetare.

René a fost un cuttor de adevr, însetat de absolut, vizionar al lumii ce va

veni, frate de neînlocuit în ordinea spiritului. Dar el rmîne, în memoria mea, mai

presus de toate poetul care incarneaz dimensiunea estetic, îmbogind -o

neîncetat prin abordarea transdisciplinar.

Basarab Nicolescu

19 René Berger, Griffures, Editions de Clairefontaine, Lausanne, 1949, exemplarul XX /XX pe Ingres Fabriano,arhiva Basarab Nicolescu.

basarab nicolescu, rené berger şi bucuria cunoaşterii transdisciplinare

Documents