ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVAFACULTATEA „FINANŢE”

CATEDRA „BĂNCI ŞI ACTIVITATE BANCARĂ”

Lilian GÎRBU

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI: ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE

REFERAT la disciplina universitară

„Monedă şi credit”

Autor: student gr FB-293 Lilian GÎRBU

Coordonator ştiinţific: conf.univ. d-na Ana BERDILĂ

Chişinău 2009

C U P R I N S

INTRODUCERE.........................................................................................................3

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND BANCA CENTRALĂ..............4

1.1. Organizarea Băncilor Centrale..........................................................................4

1.2. Funcţiile Băncilor Centrale..................................................................................5

Capitolul 2. ANALIZA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII BĂNCII

NAŢIONALE A MOLDOVEI..............................................................7

2.1. Evoluţia Băncii Naţionale a Moldovei...............................................................7

2.2. Organizarea Băncii Naţionale a Moldovei ........................................................8

2.3. Funcţionarea Băncii Naţionale a Moldovei......................................................11

CONCLUZII ………………….…………………………………………................14

BIBLIOGRAFIE....………………………………………………………………..15

ANEXE....……………..…………………………………………………….….…...16

2

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Economistul şi jurnalistul financiar britanic Walter Bagehot spunea:

„banii nu se conduc singuri”. Acea organizaţie însărcinată cu păstrarea, administrarea şi

regularizarea cantităţii de rezervă monetară a unei naţiuni este banca centrală, autoritatea monetară

a ţării. O astfel de instituţie a fost creată, odată cu obţinerea independenţei şi în Republica Moldova

sub denumirea de Banca Naţională a Moldovei. Astfel în condiţiile unei vulnelarabilităţi social-

economice, Băncii Naţionale a Moldovei i-a revenit un rol important în procesul de tranziţie la

economia de piaţă a Republicii Moldova.

Scopul cercetării. Prin acest referat, am vrut să descoper ceea ce este, cum acţionează, „cum

se mănîncă” Banca Naţională, dar în primul rînd cum se răsfrîng acţiunile ei asupra vieţii mele şi a

celor din jur. Puţin aş fi înţeles eficienţa activităţii BNM şi legătura acesteia cu fenomenul de

prosperare economică fară o comparaţie, însăşi, cu noţiunea de banca centrală şi cu structura,

activitatea ei în statele dezvoltate ale lumii.

Sarcinile referatului. În această lucrare am vrut să evidenţiez, în limita surselor disponibile,

modul de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a Moldovei, rolul acesteia în cadrul

economiei statului, şi nu în ultimul rînd, tangenţele ei cu noţiunea de „bancă centrală”.

Obiectul investigat. Obectul investigat în referat este BNM, treapta superioară a sistemului

bancar moldovenesc, organism ce catalizează întreaga activitate economică din ţară.

Subiectul cercetări. BNM este de altfel o instituţia legală, publică şi autonomă, dar

responsabilă faţă de Parlamentul Republicii Moldova, însă aceasta ar trebui să-şi consolideze înca şi

mai mult independenţa pentru a garanta astfel stabilitatea economica. Prin activitatea ei se menţin

condiţiile necesare unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi al producţiei, cît şi preţuri

interne stabile.

Metodologia cercetării. În procesul de cercetare am utilizat deducţia, pornind de la

informaţia generală privind banca centrală, ajungînd la o formă a acesteia exprimată prin BNM.

Am analizat atît informaţia din literatura de specialitate, cît şi datele statistice ale BNM.

Baza informaţională. Evidenţiere mai amanunţită a particularităţilor, structurii şi funcţiilor

BNM le-am găsit în Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95 şi

într-un şir de articole din arhivă, iar informaţia privitor la alte bănci centrale am extras-o din

literatura de specialitate.

Structura referatului, destinaţia. Referatul este împărţit în 2 capitole, primul reflectînd

aspectele teoretice privitor la banca centrală, al doilea capitol descriind tematica de bază a

referatului- organizarea şi funcţionarea BNM. Referatul este destinat oricărui potenţial bancher,

guvernator al BNM sau simplu curios în domeniul bancar.

3

.1. ASPECTE TEORETICE CU REFERINŢĂ LA BANCA CENTRALĂ

1.1. ORGANIZAREA BĂNCILOR CENTRALE

Analiza sistemelor bancare contemporane evidenţiază că acestea sunt structurate pe două

nivele, respectiv banca centrală şi băncile de rang secundar, denumite şi bănci de sistem. Rolul

băncii centrale rezultă din rolul asupra emisiunii monetare şi din funcţia de autoritate monetară pe

care a preluat-o treptat pe măsura ce s-a implicat în afacerile statului şi în politica economică. Însă,

e necesară precizarea faptului că în momentul iniţial al formării băncilor, nu exista o delimitare

între acţiunile băncilor. În perioada convertibilităţii monetare, activitata de emisiune nu constituia

un privilegiu al băncilor centrale. Identificarea celor două tipuri de bănci s-a înfăptuit, în timp, prin

concentrarea emisiunii de monedă la nivelul unei singure bănci, banca centrală. Băncile centrale s-

au dezvoltat pe două căi. Una dintre ele este reprezentată de un proces lent de evoluţie, primul

exemplu constituindu-l Banca Angliei, care şi-a început activitatea ca bancă comercială (formă de

societate privată pe acţiuni) în 1694 , dar a căpătat peste ani puteri şi responsabilităţi care au

transformat-o treptat în bancă centrală. În cadrul acestui proces evolutiv este greu să spunem cînd a

încetat să mai fie bancă comercială şi a devenit bancă centrală. În contrast cu Banca Angliei,

numeroase bănci centrale aveau acest statut încă de la începutul activităţii lor ( Sistemul Federal de

Rezerve din SUA creat în 1913).

Deci , în ciuda denumirii lor, băncile centrale nu sunt „bănci” în sensul băncilor comerciale.

Ele sunt instituţii guvernamentale care nu se procupă de maximizarea profiturilor, ci de realizarea

anumitor scopuri pentru întreaga economie, cum ar fi prevenirea falimentelor băncilor comerciale

sau a şomajului, menţinerea nivelelor preţului, regularizarea cantităţii de monedă. Chiar dacă formal

băncile centrale sînt conduse de deţinătorii de capital privat, ele îndeplinesc funcţii guvernamentale

şi fac, aşadar, parte din guvern. De regulă cînd o bancă acţionează ca o bancă centrală, adică îşi

subordonează acţiunile mai mult intereselor publice decît intereselor deţinătorilor de stoc, ea

operează ca instituţie publică chiar dacă deţinătorii de stoc sunt cei care aleg conducătorii ei.

Activitatea băncilor centrale, gestionarea şi execuţia politicii monetare , este coordonată de anumite

organisme, în a căror componenţă se află membrii numiţi după diverse criterii. Astfel, în funcţie în

care alegerea guvernatorului şi membrii Consiliului de Administraţie depinde de raportul dintre

puterea politică şi banca de emisiune, se poate stabili gradul de independenţă al băncii centrale.

Structurile băncilor centrale sunt legate astfel de factorii politici ai ţărilor respective şi de tradiţia

acestora. În ţările centralizate există o unică instituţie, ca bancă centrală, care deţine sucursalele sau

agenţii în regiuni sau departamente, în timp ce în ţările federale, structura federală se regăseşte şi la

nivelul băncii centrale, în grade diferite. În SUA, Sistemul Federal de Rezerve menţine o formă mai

4

descentralizată, în sensul că teritoriul este divizat în districte, la nivelul cărora există o bancă

federală de rezerve, şi al cărei capital este deţinut de băncile comerciale, membre ale sistemului.

Pentru fiecare bancă afiliată, cota de subscriere este de 6 % din fondurile proprii, băncile comerciale

avînd obligativitatea respectării cotei rezervei minime obligatorii, ceea ce le conferă dreptul de a

realiza operaţiuni de rescontare. Băncile federale de rezervă au , în aparenţă, toate atributele băncii

centrale, atît din punct de vedere al emisiunii cît şi al refinanţării băncilor de sistem. Pentru

realizarea emisiunii monetare, din punct de vedere tehnic, se apelează la Tezaur, iar pentru aplicarea

politicii monetare sunt necesare deciziile Consiliului Guvernatorilor( compus din 7 membri numiţi

de preşedinte pentru o perioada de 14 ani).

În majoritatea celorlator ţări, organismul care asigură execuţia politicii monetare este

Consiliul de Administraţie, condus de un guvernator, numirea membrilor realizîndu-se cu

implicarea în grade diferite a executivului sau parlamentului. În Japonia, Banca Centrală

guvernatorul şi viceguvernatorii sunt aleşi pe o perioada de 5 ani, de către executiv, dar consilul de

administraţie care defineşte politica monetară este format dintr-un reprezentant al Ministerului

Finanţelor şi un altul, al Agenţiei de Planificare. În statele din zona Euro, 16 la număr, Banca

Central Europeană este responsabilă pentru administrarea politicii monetare, ea constînd din:

a) Consiliului Guvernatorilor BCE, alcătuit din membri ai consiliului director plus guvernatorii

băncilor naţionale ce fac parte din zona euro; b) Consiliul Director BCE ales la fiecare 8 ani şi

format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi alţi patru membri.

1.2. FUNCŢIILE BĂNCILOR CENTRALE

Indiferent de caracterul mai mult sau mai puţin centralizat al băncilor centrale, acestea

exercită funcţii generale, şi uneori ocazionale, prin care se evidenţiază rolul în cadrul sistemelor

bancare şi al economiilor contemporane. Economiştii enumeră următoarele funcţii:

1) Funcţia de emisiune. Banca centrala deţine monopolul asupra emisiunii monetare. În acest

domeniu s-au manifestat două principii: a) principiul băncii, potrivit căruia emisiunea de monedă

putea fi garantată cu avansuri şi împrumuturi, garantate la rîndul lor cu activitatea economică reală

de producţie şi schimb; b)principiul încasării metalice, carea avea la bază garantarea cu piese

metalice a emisiunii monetare.

2) Funcţia de bancă a statului, a administraţiei şi serviciilor publice- în toate ţările, banca

centrală deţine şi administrează conturile acestora, ale căror solduri figurează în pasivul bilanţului,

şi care, în principiu nu pot fi debitoare. Datorită intervenţiei de finanţare directă sau indirectă,

băncile centrale îndeplinesc rolul esenţial de consilier şi realizator al emisiunilor de titluri pentru

5

contul statului. Astfel, băncile centrale organizează sindicate pentru achiziţia de împrumuturi,

administrează datoria publică şi plata anuală a dobînzilor la titlurile de stat, toate aceste fiind

atribuţiuni atestînd, într-o măsură considerabilă funcţia de bancă a statului.

3) Funcţia de bancă a băncilor. Această funcţie reuneşte trei activităţi, strîns corelate între ele,

pe care le desfăşoară banca centrală. În primul rînd, fiecare bancă de rang secundar are in cont la

banca centrală, care nu poate fi debitor, şi pe baza căruia pot fi realizate viramente şi compensări

interbancare. În al doilea rînd, dacă în procesul compensărilor, anumite bănci au nevoie de

refinanţare, atunci banca centrală poate, în anumite condiţii să furnizeze resursele necesare,

alimentînd piaţa monetară. Şi într-un final, banca centrală trebuie să utilizeze intervenţiile pe piaţa

monetară pentru a menţine rata dobînzii şi masa monetară .

4)Funcţia de centru valutar şi de gestionare a rezervei valutare. Sub această denumire este

desemnată o triplă funcţie a băncii centrale: a) asigurarea, singură sau în concurenţă cu băncile de

tip secundar, a schimbului de monedă naţională în devize; b) păstrarea şi gestionarea rezervelor

valutare; c) supravegherea ratei de schimb a monedei naţionale. În toate ţările, băncile centrale, la

concurenţă cu băncile comerciale, furnizează devize agenţilor solicitanţi în condiţii mult mai

atractive, comparativ cu cele impuse de celelalte bănci. Totodată, băncile centrale îşi menţin

monopolul valutar chiar şi în practicarea cursurilor libere, întrucît sunt obligate să garanteze

convertibilitatea monedei naţionale în devize, la cursurile stabilite prin sistemul de cursuri fixe. În

acest scop, băncile apelează la propriile rezerve valutare, apelează la împrumuturi de la alte bănci

centrale, iar în situaţiile critice, procedează la ajustarea parităţilor, respectiv la subevaluare şi

supraevaluarea anumitor monede.

5) Funcţia prudenţială şi de supravegehere. Astfel banca centrală exercită controlul asupra

băncilor şi instituţiilor de credit, în scopul asigurării securităţii depozitelor şi al prevenirii

falimentelor bancare. Cîmpul de aplicare al acestor funcţii este următorul: a) autorizarea exercitării

activităţii bancare, crearea şi transformarea băncilor; b) concentrarea şi divizarea riscurilor bancare;

c) lichidarea şi solvabilitatea bancară.

Referitor la controlul exercitat de banca centrală în domeniul înfiinţării băncilor, criteriile în

adoptarea deciziilor, sunt, aproximativ, aceleaşi, în toate ţările şi anume: a) forma juridică (în

general societăţi comerciale); b) capital minim (variabil de la o ţară la alta); c) importanţa

mijloacelor utilizate şi pregătirea profesională; d) planul de activitate; e) nevoile economice ale

pieţii financiare.

Pentru a preveni falimentele bancare, banca centrală ar trebui să acţioneze ca ofertant de

împrumut de ultimă instanţă, împrumutînd banca „nevoiaşă” cînd alte bănci nu pot facae acest

lucru sau nu vor sa-l facă, chiar dacă asta înseamnă abandonarea temporară a altor atribuţii bancare.

6

2. ANALIZA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

2.1. EVOLUŢIA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Sub denumirea de Banca Naţionala a Moldovei a fost creată prima bancă înfiinţată în arealul

românesc, la 12/24 martie 1857, cu sediul central la Iaşi şi sucursale la Galaţi şi Bucureşti.

Fondatorul acesteia a fost bancherul prusac F.W. Nulandt, director al Creditului Mobilier din

Dessau. Capitalul iniţial a fost de 10 milioane taleri, împărţiţi în 50.000 acţiuni, din care 45.000

erau deţinute de Nulandt şi banca din Dessau. Aşa-zis „naţională”, ea era în realitate o anexă a

băncii din Dessau, cu conducerea efectivă în oraşul german. Banca a obţinut privilegiul de emisiune

de bancnote convertibile la vedere cu valori de la 40 sorocoveţi în sus şi cu acoperire în aur. Însă

BNM nu s-a folosit de acest drept, motiv pentru care nu a fost şi prima bancă de emisiune. Cu toate

că înfiinţarea ei a fost considerată un succes al expansiunii capitalului bancar german, viaţa băncii a

fost una extrem de scurtă. Conducerea sa a fost de la început defectuoasă. Ea a acordat un volum

mare de credite pe termen lung unor mari proprietari funciari, ceea ce contravenea realităţilor

economice. Mai mult, conducerea băncii s-a lansat în afaceri speculative cum a fost cumpărarea de

cămile în contul armatei coloniale britanice sau obţinerea concesiunii pentru încasarea impozitelor

într-o provincie din Asia Mică. Aceste operaţiuni au dus la colapsul băncii. În iunie 1857 intră

temporar în stare de faliment, dar îşi reia activitatea. Banca Naţională a Moldovei a fost declarată

falimentară şi lichidată după numai un an de funcţionare, la 14/26 iunie 1858.

Însă, ca banca centrală din Republica Moldova, Banca Naţională a fost înfiinţată în anul 1991

la 4 iunie prin decretul preşedintelui Mircea Snegur. Băncii Naţionale îi revine un rol important în

procesul de tranziţie la economia de piaţă a Republicii Moldova. Din 1991 şi pînă în prezent au fost

elaborate şi implementate un şir de măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar şi de

credit. Cel mai important pas în acest sens a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie

1993 a monedei naţionale - leul moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi

de credit antiinflaţioniste. A fost stopată inflaţia galopantă şi stabilizat cursul  monedei naţionale. În

anul 1993 rata inflaţiei a constituit 2705.7%, în 1994 - 104.6%, în 1995 - 23.8% (cea mai scazută

rată în CSI), în 1996 - 15.1%, în 1997-11.2%, în 1998 ca urmare a crizei financiare din regiune ea a

crescut pînă la 18.3%. În 1994, ca rezultat al diminuării ratei inflaţiei, rata de refinanţare a B.N.M. a

devenit pozitivă în termeni reali.

În anul 1995 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională a

Moldovei şi Legea instituţiilor financiare. Conform primei legi, B.N.M. este independentă în

exercitarea atribuţiilor sale, fiind responsabilă faţă de Parlament. Cea de-a doua lege sus-menţionată

7

are drept scop crearea unui sector financiar puternic şi competitiv, neadmiterea riscului excesiv în

acest sistem, protejarea intereselor deponenţilor. Începand cu anul 1998 Banca Naţională a renunţat

la practica stabilirii cursului oficial de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA la Bursa

valutară şi a procedat la determinarea acestuia ca medie aritmetică simplă a mediilor ponderate a

cursurilor de cumparare şi vînzare a dolarului SUA contra lei moldoveneşti pe piaţa inter- şi

intrabancară.  Faptul a permis descentralizarea pieţei valutare interne în corespundere cu practicile

ţărilor dezvoltate. Ca urmare a lichidării riscurilor excesive în bănci şi creării condiţiilor necesare

pentru menţinerea stabilităţii situaţiilor financiare ale acestora, care se bazează pe acţiunea forţelor

de piaţă, începînd cu 1 iulie 2004 a fost înfiinţat sistemul de garantare a depozitelor, care prin

garanţiile sale acoperă circa 90 la sută din depozitele persoanelor fizice. La sistemul de garantare a

depozitelor participă în mod obligatoriu toate băncile autorizate. Mijloacele destinate pentru

garantarea depozitelor se acumulează din contribuţiile băncilor, iar statutul legal al sistemului de

garantare a depozitelor asigură independenţa juridică, operaţională, financiară şi administrativă a

acestuia.

De asemenea, în contextul alinierii la standardele internaţionale, în anul 2006 Banca Naţională

a Moldovei a implementat  un nou sistem automatizat de plăţi interbancare . Acesta este compus din

sistemul de decontare pe bază  brută  în timp real destinat procesării plăţilor urgente şi de mare

valoare şi sistemul de compensare cu decontare pe bază netă destinat procesării plăţilor de mică

valoare. Astfel, a fost realizată o infrastructură modernă de plăţi, care a determinat premise

importante pentru prestarea serviciilor de plată de o nouă calitate şi facilitarea efectuării plăţilor fără

numerar în ţară.   

2.2. ORGANIZAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, Banca

Naţională a Moldovei este instituţia juridică, legală, publică şi autonomă responsabilă faţă de

Parlament. Principalul obiectiv al BNM este realizarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Banca

Naţională cooperează cu Guvernul Republicii Moldova în vederea atingerii obiectivelor sale şi, în

conformitate cu legea, ia măsurile necesare pentru a implementa această cooperare. BNM

informează periodic publicul cu privire la analizele sale macroeconomice, la evoluţia pieţelor

financiare şi datele statistice, inclusiv cu privire la oferta de monedă, acordarea de credite, balanţa

de plăţi şi piaţa valutară.

În fig. 2.2.1 este prezentată organigrama BNM

8

Consiliul de Administraţie (CA)

Componenţa – 5 persoane

Dl Dorin DrăguţanGuvernator

Preşedinte al CA

Prin-viceguvernatorVicepreşedinte al CA

Dna Emma TăbîrţăViceguvernatorMembru al CA

Dl Marian MoloşagViceguvernatorMebru al CA

ViceguvernatorMembru al CA

Dl Ancrei Rotaru – director Departament politică monetară şi cercetări

Dl Valdimir Ţurcanu – director Departamentul reglementare şi supraveghere bancară

Dna Aurelia Busuioc – director Departamntul operaţiuni valutare şi relaţii externe

Dna Natalia Zabolotnîi – director-contabil şef Departamentul Buget, finanţe şi contabilitate

Dna Galina Balanov – controlor general Departamentul audit intern

Dna Nina Savin – director Departamentul operaţiuni de piaţă

Dl Alexandru Pein – şef Direcţia juridică

Dna Ludmila Isacov – şef direcţia balanţa de plăţi

Dl Igor Munteanu – director Departamentul sistemul de plăţi (SP)

Dl Eugeniu Prodan – şef Serviciu pază şi securitate

Dna Ecaterina Roibu – şef Direcţia resurse umane

Dl Radu Gajea – director Departamentul tehnologii informaţionale (TI)

Dna Maria Ploşniţă – şef Direcţia operaţiuni cu numerar

Dna Elena Pleşca – şef Secţia Statistică

Director Departamentul logistică, administrare şi protocol

Sursa: Datele Băncii Naţionale a Moldovei //www.bnm.md

Fig. 2.2.1 Organigrama Băncii Naţionale a Moldovei

Din această figură se observă că după Legea nr. 548-XIII din 21.07.1995, cap VI Organizare

şi Administrare, Banca Naţională este formată din departamente, direcţii, servicii şi alte

subdiviziuni şi este condusă de Consiliul de administraţie, format din cinci membri şi reprezentat

actualmente de: a) Guvernatorul BNM – preşedintele Consiliului de administraţie, Dorin

Drăguţanu; b) Prim-viceguvernatorul BNM –vicepreşedintele Consiliului de administraţie, Victor

Cibotaru; c) Doi viceguvernatori ai BNM:  Emma Tăbîrţă, Marin Moloşag.

Guvernatorul BNM se numeşte de Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului. La

fel şi primul-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale sînt numiţi de Parlament, la

propunerea guvernatorului. Fiecare dintre aceştia poate fi propus Parlamentului pentru numire, în

caz de respingere, nu mai mult de două ori. Candidaţi la funcţiile de administrare BNM pot fi

persoanele care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova, au domiciliul în ţară, au reputaţie

ireproşabilă şi o experienţă de muncă de 10 ani în domeniul financiar şi monetar. Membrii

Consiliului de administraţie se numesc pe termen de 7 ani, iar expirarea termenului mandatul lor

poate fi reînnoit de către legislativ. Ca şi alţi demnitari de stat, membrii Consiliului sînt obligaţi să

depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate. Totuşi ei nu pot fi reţinuţi,

arestaţi ori traşi la răspundere administrativă sau penală decît la decizia Procurorului General.

9

Conform acestei legi atribuţiile Consiliului de administraţie constau în stabilirea modului de

funcţionare a Băncii Naţionale, examinarea rapoartelor privind situaţia economică şi monetară a

statului cu privire la: a) administrarea şi executarea operaţiunilor BNM; b) realizarea şi

reglementarea politicii monetare; c) starea sistemului financiar, inclusiv a băncilor; d) situaţia pieţei

financiare şi valutare. Totuşi Consiliul are şi următoarele împuterniciri : a) adoptă actele normative

de aplicare generală ale Băncii Naţionale; b) stabileşte politica monetară în stat, inclusiv limitele

ratelor dobînzii la instrumentele politicii monetare, condiţiile de acordare a creditelor, tipul şi

nivelul rezervelor pe care instituţiile financiare sunt obligate să le ţină la BNM; c) stabileşte politica

valutară în stat, inclusiv modalităţile de determinare a cursului de schimb monedei naţionale; d)

decide asupra modului de eliberare a licenţelor, autorizaţiilor, permisiunilor, aprobărilor, prevăzute

de Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995; e) examinează, după caz, rezultatele

controalelor efectuate la bănci şi unităţi de schimb valutar,adoptă hotărоrile aferente acestora; etc.

De competenţa guvernatorului ţine responsabilitatea pentru formularea iniţiativelor în

domeniul politicii monetare şi valutare pentru a fi prezentate Consiliului de administraţie şi de

executarea lor, reprezentarea Băncii Naţionale în relaţiile cu alte instituţii. În cazul absenţei

guvernatorului sau în cazul imposibilităţii de a-şi îndeplini atribuţiile, acesta va fi suplinit de

primul-viceguvernator, iar în lipsa ultimului - de unul dintre viceguvernatori. Guvernatorul poate

transmite unele împuterniciri ale sale conducătorilor de subdiviziuni ale BNM.

Conform articolului 27 al legii mai sus menţionate guvernatorul şi ceilalţi membri ai

Consiliului de administraţie se destituie din funcţie la propunerea Preşedintelui Parlamentului dacă:

a) devin neeligibili pentru funcţia din Consiliu ; b) au fost condamnaţi prin sentinţa judecăţii rămasă

definitivă; c) au devenit insolvabili ca proprietari sau au fost declaraţi; d) au fost descalificaţi sau

suspendaţi de autorităţile competente de a practica în profesie ca urmare a comportării inadecvate.

Membrii Consiliului de administraţie pot fi destituiţi din iniţiativa guvernatorului în

următoarele circumstanţe: a) dacă au lipsit nemotivat la trei sau mai multe şedinţe consecutive ale

Consiliului; b) dacă nu-şi pot îndeplini atribuţiile din cauza incapacităţii fizice sau mintale; c) în

cazul unei atitudini necorespunzătoare faţă de muncă ceea ce a cauzat prejudicii substanţiale

intereselor BNM. La rîndul său guvernatorul se destituie din funcţie de Parlament cu votul a 2/3 din

numărul total al deputaţilor, iar membrii Consiliului de administraţie se destituie cu majoritatea

simplă de voturi (50% + 1) de la numărul total al deputaţilor. Totuşi conducerea BNM poate

demisiona de bună voie cu condiţia informării în scris a Parlamentului cu trei luni înainte, însă timp

de un an după eliberarea lor din funcţie nu pot activa în calitate de conducători ai instituţiilor

financiare.În ceea ce priveşte personalul Băncii Naţionale guvernatorul angajează şi concediază în

modul şi condiţiile stabilite de Consiliul de administraţie. Aceşti funcţionarii nu au dreptul să

10

cumuleze funcţii pe baza acordului de muncă, să fie remuneraţi de persoane fizice şi juridice (cu

excepţia onorariilor pentru publicaţii şi plăţilor pentru predarea la instituţii de învăţămînt).Aceştia

sunt obligaţi să declare orice împrumuturi, cu excepţia celor primite de la Banca Naţională, iar în

ceea ce priveşte împrumuturilor pe care angajaţii le pot primi de la alte instituţii financiare, mărimea

lor este stabilită de consiliu.

Conform statutului funcţiilor pe care le deţin membrii Consiliului de administraţie şi alţi

funcţionari ai băncii nu pot reprezenta interese de afaceri comerciale în cazul în care ele intră în

contradicţie cu obligaţiunile lor de serviciu.

O altă obligaţiune a membrilor sau ex-membrilor consiliului stipulată prin lege este păstrarea

secretului profesional, adică aceştia nu au dreptul decît în cazurile prevăzute de lege să permită

oricărei alte persoane accesul la informaţia ce constituie secret comercial obţinută în timpul

exercitării atribuţiilor sale la Banca Naţională, să o publice sau să folosească această informaţie în

interes personal. Totuşi aceste informaţii pot fi prezentate controlului de audit extern, fie la cererea

Curţii de Conturi sau a autorităţilor străine de supraveghere a instituţiilor financiare şi nu în ultimul

rînd cînd însăşi interesele Băncii Naţionale necesită dezvăluirea acestei informaţii.

Astfel stabilitatea sistemului financiar moldovenesc, bazat pe principiile pieţei şi eficienţa

politicii economice generale a statului, şi într-o mare măsură bunăstarea social-economcă depinde

de activitatea Bancii Naţionale, dar în primul rînd de atitudinea şi mangementul aplicat de

conducerea de vîrf a instituţiei, de Consiliul de administraţie al BNM.

2.3. FUNCŢIONAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, obiectivul

fundamental al Băncii Naţionale este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, iar fără

prejudicierea obiectivului său fundamental, ea promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe

principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului.

Conform aceluiaşi act legislativ Banca Naţională are următoarele atribuţii de bază:

a) stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în stat;

b) acţionează ca bancher şi agent fiscal al statului;

c) întocmeşte analize economice şi monetare şi în baza lor adresează Guvernului propuneri, aduce

rezultatele analizelor la cunoştinţa publicului;

d) licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare;

e) acordă credite băncilor;

11

f) supraveghează sistemul de plăţi în republică şi facilitează funcţionarea eficientă a sistemului de

plăţi interbancare;

g) activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale;

h) stabileşte, prin consultări cu Guvernul, regimul cursului de schimb al monedei naţionale;

i) păstrează şi gestionează rezervele valutare ale statului;

î) întocmeşte balanţa de plăţi a statului etc.

În ceea ce priveşte autorizarea, reglementarea şi supravegherea activităţii instituţiilor

financiare, acestea se exercită luînd în consideraţie Principiile de bază ale Comitetului Basel pentru

supravegherea bancară efectivă. Autorizaţiile, inclusiv pentru tranzacţii cu cote substanţiale din

capitalul băncilor, se eliberează numai dacă Banca Naţională a Moldovei este pe deplin convinsă că

persoanele autorizate vor avea o situaţie financiară stabilă şi vor activa în conformitate cu cerinţele

legale de prudenţă, inclusiv cerinţele aferente calificării, experienţei, reputaţiei administratorilor şi

proprietarilor acestora. Astfel pe teritoriul Rerpublicii Modova activează 16 bănci comerciale

licenţiate şi anume: 1) Banca Comercială "Comerţbank" S.A.; 2) Banca Comercială "Banca

Socială" S.A.; 3) Banca Comercială "Victoriabank" S.A.; 4) Banca comercială "Moldova-

agroinbank" S.A.; 5) Banca Comercială "Moldindconbank" S.A.; 6) Societatea pe Acţiuni Banca de

Economii; 7) Banca Comercială "EuroCreditBank" S.A.; 8) Banca Comercială "Unibank" S.A.;9)

"Banca de Finanţe şi Comerţ" S.A.; 10) Banca Comercială "Universalbank" S.A; 11) Banca

Comercială "Energbank" S.A.; 12) Banca Comercială "ProCredit Bank" S.A.; 13) Banca

Comercială Română Chişinău S.A; 14) Banca Comercială "Eximbank - Gruppo Veneto Banca"

S.A.; 15) Banca Comercială; 16) "Moniasbanca - Groupe Societe Generale" S.A.

Reglementarea prudenţială determină indicii maximi şi poziţiile, care urmează a fi respectate

de bănci, cu privire la activele sale, activele ponderate la risc, elementele extrabilanţiere şi la

diferite categorii de capital şi rezerve. Băncile sunt obligate să armonizeze termenele şi dobânzile la

active şi pasive, să nu depăşească poziţiile neasigurate în valută străină, să menţină resursele lichide

în limita exigenţelor raportate la valoarea activelor sau pasivelor. Sistemele de control intern ale

băncilor sunt îndreptate spre protejarea intereselor deponenţilor, acţionarilor şi a clientelei prin

asigurarea respectării prevederilor legislaţiei în vigoare, reglementarea conflictelor de interese,

asigurarea folosirii depline a veniturilor pentru sporirea profiturilor, efectuarea cheltuielilor

autorizate conform destinaţiei, protejarea adecvată a activelor, înregistrarea corectă a obligaţiunilor.

Dacă să ne referim la balanţa de plăţi, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia faţă de Fondul

Monetar Internaţional la aderare să prezinte sistematic către FMI informaţii despre evoluţia

economiei naţionale, printre care şi documentele statistice aferente sectorului extern. Asftel în baza

Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei, Direcţia Balanţa de Plăţi a BNM elaborează

12

Balanţa de Plăţi, care este un cont macroeconomic ce rezumă în mod sistematizat tranzacţiile

rezident-nerezident, pentru o anumită perioadă de timp. Aferent Balanţei de plăţi ce conţine fluxuri

este întocmit documentul statistic Poziţia Investiţională Internaţională – un instrument de evaluare a

stocurilor de active şi pasive financiare la sfârşit de perioadă, vis-a-vis de partenerii străini. Direcţia

Balanţa de Plăţi a Băncii Naţionale este responsabilă, de asemenea, şi de elaborarea statisticii

Datoriei Externe a ţării. Metodologia compilării Balanţei de plăţi a Moldovei are la bază normele

metodologice, ediţia a V-a, ale Fondului Monetar Internaţional şi se află în continuă dezvoltare în

corespundere cu evoluţiile economice. Principiul metodologic principal – dubla intrare – ce asigură

înregistrarea informaţiei despre tranzacţiile internaţionale la cele două conturi ale balanţei, contul

curent şi contul de capital şi financiar, permite de a analiza evenimentele economice atât prin

statistica sectorului real, cât şi a celui financiar.

Ea conlucrează cu Guvernul în problemele financiare şi bugetare şi se obligă să explice

Parlamentului sau comisiilor lui permanente politica Băncii Naţionale, să avizeze proiecte de legi,

la cererea acestuia, însă este un organizm independent.

Criteriile independenţei politice ale Băncii Naţionale al sun prezentate în fig.2.3.1

Sursa: Legea cu privire la Banca Nationala a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95// Monitorul Oficial al R.M. nr.56-57/624 din 12.10.1995

Fig.1.1.1 Criteriile independenţei politice ale Băncii Naţionale a Moldovei

13

Politica de credit şi de schimb valutar este doar de competenţa ei

Existenţa unor prevederi legale care să protejeze banca centrală

Banca Naţională stabileşte nivelul preţurilor după statutul ei

Independenţa politică a Băncii Naţionale a Moldovei

Nu există membri ai Guvernumul în cadrul Băncii Naţionale

Numirea guvernatorului de către Parlament pe un termen de 7 ani

Numirea membrilor de către Parlament sau guvernator pe 7 ani

CONCLUZII

În acest referat am făcut cunoştinţe cu organizarea treptei superioare a sistemului bancar

moldovenesc exploarînd Banca Naţională a Moldovei, care îşi exercită funcţiile începînd cu 4 iunie

1991 prin Decretul Preşedintelui R. Moldova. De altfel am determinat că:

Printre obligaţiile şi activităţile de bază ale BNM se regăsesc cele teoretice, caracteritice

oricărei alte bănci centrale şi anume cea de autoritate monetară, bancă a băncilor şi a

statului sau cea de centru valutar.

Obiectivul general al BNM este de a asigura şi menţine stabilitatea preţurilor, însă

aceasta nu înseamnă că banca nu interprinde nici o masură pentru a combate şomajul şi

recesiunea economică, şi în genere pentru a asigura condiţiile necesare progresului

social-economic al ţării noastre.

Obiectivele, funcţiile şi în genere modul de organizare ale instituţiei sunt stipulate în

„constituţia băncii”, adică Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII

din 21.07.95. Aici este strict delimitat că BNM n-acţionează pe acea direcţie aleasă de

guvernator sau subalternii săi, ci conlucrează împreună cu Guvernul, răspunzînd direct

în faţa Parlamentului. Anume organul legislativ îşi asumă responsabilitatea pentru a crea

un management cît mai eficient al băncii , numind guvernatorul şi membrii Consiliului

de Administraţie, destituindu-i din funcţie prin vot parlamentar.

Banca Naţională este independentă în exercitarea atribuţiilor sale stabilite de prezenta

lege şi nu va solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă

autoritate.

Din statutul Băncii Naţionale, se înţelege că nu am prea avut acces la careva acte, proiecte de

activitate şi stategii care urmează a fi implementate, însă pe baza legii cu privire la BNM, statisticii

BNM şi literaturii de specialitate am reuşit să-mi creiez un tablou clar referitor la ceea ce este şi ce

prezintă Banca Naţională a Moldovei. De altfel recomand acest referat oricarui potenţial bancher

sau guvernator de bancă şi tuturor curioşilor şi iubitorilor de finaţe, dornici să înţeleagă pe scurt

modul de organizare şi funcţionare ale Băncii Naţionale ale Moldovei.

14

BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative naţionale

1. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95// Monitorul Oficial al

R. Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.1995

II. Lucrări Ştiinţifice

2. Kiriţescu,C. Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui.- Bucureşti: Editura Enciclopedică,1997.-

p.406

3. Mayer, T. Banii, activitatea bancară şi economia.- Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică

1993.-p. 589

4. Dardac, N. Monedă şi credit, modulul 2.- Bucureşi: Editura ASE Bucureşti, 2002.– p.200

5. Dicţionar Enciclopedic Britanica.- Bucureşti: Editura Litera Internaţional, 2009.- p.660

III.Surse statistice şi de date

6. Despre Banca Naţională a Moldovei// www.bnm.md.

7. Legislaţia Băncii Naţionale a Moldovei// www.bnm.md.

15

ANEXE

Sursă: Mayer, T. Banii, activitatea bancară şi economia- Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică

1993.-P. 179

ANEXA 1.1.1 Structura Sistemului Rezervelor Federale cu referire la ORGANIZAREA

BĂNCILOR CENTRALE

16

ConsiliulGuvernatorilor

7 membri numiţi de preşedintele SUA şi confirmat de senat

Comitetul Federal al Pieţii Libere

reprezen-membrii tanţiiconsiliului Băncilorguvernatorilor Rezervelor Federale

NumeşteBăncile Membre(contri-buie cu capital)

Fiecare grup alege un director din cl.A şi B în fiecare district al Rez. Fed

mare mediu mic

BăncileRezervelor Federale (12 active cu 24 sucursale

3 cl.A bancheri3 cl.B afacerişti3 cl.C public

Directorii la fiecare Banca Federală de rezerve

Numesc

Preşedintele, vice-preş. si pe ceilalţi conducători şi angajaţi

alege

Consiliul Federeal de Sfătuire (12 membri)

aprobă salariile

aprobă angajările şi salariile

alege