Liceul Teoretic or. Chişinău „ Dante Alighieri ”

BALUL BOBOCILOR clasa a V-a A Diriginte: Gînga Tamara

Salutul echipelor:( Se aude coloana sonoră din filmul Piraţii din Caraibe, băieţii-piraţi se luptă pe scenă; cănd se aude tunetul, ei se acoperă cu pelerinele, apoi se retrag)(De după cortină, iese VRĂJITORUL din Harry Potter) rosteşte către sală: - Ăştia au emoţii! ( suflă a vrajă). Să vedeţi ce va fi... ( strigă, bate în tobă):

– Să înceapă balul! Unde este balul? Să înceapă balul bobocilor! (suflă a vrajă). Prezentator: (un pirat)- Bine aţi venit, stimaţi profesori, dragi părinţi şi iubiţi bunici! Am aşteptat 4 ani, 4 ani – o viaţă de clase primare - să vină această zi în care să vă arătăm... cine suntem!

(Fundal muzical; lîngă scenă, fetele aşteaptă emoţionate). Recită:Prima: Gongul se aude, De trei ori a bătut.A doua: Acesta este balul? Povestea a-nceput?A treia: Haideţi la spectacol, Bobocii să-i vedeţi!A patra: Veţi fi ca-ntr-un miracol, Nu-ţi va veni să crezi! (muzică, urcă pe scenă, dansează) ( de după cortină, sare un pirat) Se aude coloana sonoră din filmul Piraţii din Caraibe)

Piratul 1: - Aha, nimfelor, aici petreceţi?Nimfa1: - Vai, cine sunteţi? De unde aţi venit?Piratul 2 (sare): - Noi? Noi suntem piraţii din Caraibe. De pe vasul BOBO! ( fetele se agită)Nimfa 2: - Ce doriţi, bobopiraţilor?Piratul 3: Căutăm luptătoare pentru a cuceri două vase! (se are în vedere clasele paralele)Nimfa 3: Noi suntem curajoase!Piratul 4: Atunci ne însoţiţi?Nimfa 4: Ha! Mai întîi să ne cuceriţi!Piratul 5: Oho, ho, ho! Oricînd doriţi! Piraţilor, alinierea la... nimfe! ( cîntă pe melodia refrenului din piesa Patriciei Kaas – Mon Mec a Moi) Noi suntem gentelmeni de treabă Şi dacă nu ne credeţi, Vă dovedim chiar acum. Veniţi la noi, veniţi în grabă, Căci aşa este, Vă dovedim orişicum. – 2 ori Vă dovedim…O! O!

( cîntă nimfele) Noi suntem cu mîndrie-n suflet, Frumoase foc şi deştepte,

Vă refuzăm cînd doriţi, Iar dacă vă temeţi în luptă, Formăm o echipă pe cinste, Numai să doriţi. - 2 ori. Numai… O!O! ( fetele se aşază între piraţi) (ei sunt bucuroşi)Piraţii: -URA! URA! URA!Nimfele: O – la – la!

Un pirat: Vă salută echipa: Piraţii: BOBOPIRAŢIINimfele: ŞI NIMFELE!Un pirat: Vă salută echipa clasei a V-a A! O nimfă: Ea mereu va cîştiga!Toţi: Suntem buni şi frumuşei... (zîmbesc, se apucă de obraji) La-nvăţat nu suntem răi!

1. Bun venit şi voie bună, Dragii noştri spectatori, Vă urăm noi, împreună, Bobopiraţii Caraibelor.

2. Bobopiraţii noi suntem, Nimfe frumoase ne zicem, În gimnaziu învăţăm Şi-am venit să-nvingem!

3. Astăzi vă va fi cam greu, Cu nimfe aveţi de-a face, Mai bine de piraţi vă feriţi, Dumnezeu ştie, puteţi s-o păţiţi!

4. Noi suntem cei mai voinici, Chiar şi dacă părem mici, Dar cu mintea noi putem Cîştiga mai tot ce vrem!

Unul întreabă: Ce-aţi făcut să cîştigaţi? Toţi: Ce-am făcut?

5. Timpul, iată, a trecut. Tare multe-am mai făcut! Am sărbătorit de zor Ziua bunicuţelor!

6. N-au trecut nici două zile Doamna Gînga-aduce-o ştire: Şi-am sărbătorit pa-aripi de dor

Ziua Profesorilor! Toţi: BRAVO!!! BRAVO!!! ( aplaudă, uitîndu-se unul la altul)

7. Ce-am făcut? Ce-am mai făcut? Am căzut toţi în derivă... Derivă? Derivă! Aha! Ora demonstrativă!

8. Ce-am făcut? Ce-am mai făcut? Clasa a VI-a… ne-a bătut... Şi cînd noi ne-am enervat La fotbal nu i-am iertat! 7:2 am cîştigat!!!

Toţi: BRAVO!!! BRAVO!!! ( aplaudă, uitîndu-se unul la altul)

9. Ce-am făcut? Ce-am mai făcut? Masă, afară, n-am avut! Băieţi-răi expoziţia ne-au călcat Dar locul trei am ocupat!!!

10. Unde-am fost? Unde am fost? Într-o zi, de dimineaţă, Ne-am trezit frumoşi la faţă Şi-am pornit făr” să mîncăm Cetatea Soroca să vizităm!

Toţi: BRAVO!!! BRAVO!!! ( aplaudă, uitîndu-se unul la altul)

11. Nici trei luni că au trecut. Nimeni nu ne-a întrecut. Mulţumim, Doamne! Cîte-am făcut!!!

12. Lîngă nimfe, în toamnă aurie, Bobopiraţii isteţi Promit astăzi cu tărie Că vor fi inteligenţi:

13. Ah, piraţi se cred cu toţii, Dar e galben un-te-ntorci. Deschideţi-vă, larg, ochii! Doar sunteţi nişte... boboci.

14.Dar pe vasul clasa cincea Ne-mbarcăm cu toţi voioşi. Lăsăm clasele primare Celor mici şi plîngăcioşi./ mîncăcioşi.

15. De-azi înainte să ţineţi minte: Nu ne mai spuneţi: din vale. Suntem elevii clasei cu minte, Gînga T. ne-a ieşit în cale.

16. A V-a A mai bună-n toate Şi nu uită nici de carte. Primii noi vom fi la studii, Dar şi ageri la năzbîtii.

17. Cabinetul 17 de vizitaţi, Vă rugăm, fiţi buni, nu vă speriaţi, Căci noi, elevii, acum veseli suntem: Cîntăm, dansăm şi recităm.

18. Celor de pe două vase Le dorim realizări frumoase. Multă, multă sănătate Şi succes, şi baftă-n toate.

19. Să-i ajute Dumnezeu Şi juriului nostru – Zeu! Loc de frunte să luăm, Cununi de lauri să purtăm.

20. Vă salută echipa clasei a V-a A. Ea mereu va cîştiga.

Suntem buni şi frumuşei La-nvăţat nu suntem răi. (zîmbesc, se apucă de obraji)

ALTĂ PROBĂ:

CERERE DE PRIMIRE ÎN RÎNDUL COPIILOR MAI MARI(am parafrazat o poezie)

Subsemnaţii elevii clasei a V-a A, domiciliaţi în oraşul Chişinău, care au învăţat 4 ani în vale (Şcoala primară se află în alt loc – îi spunem în vale, iar ei spun liceul din deal) şi în alte locuri i-au mai pus la cale, care ştiu totul despre matematică, limba română, ştiinţe şi multe alte cunoştinţe, cu sfială şi cu încredere, fac Cerere de primire în rîndul copiilor mai mari.

Cu profund respect şi adîncă plecăciune le mulţumim învăţătoarelor noastre bune, care multe ne-au învăţat şi deştepţi ne-au ridicat, din vale şi pînă-n deal, conduşi de-al ştiinţei val. La mulţi ani să ne trăiască, elevii să le iubească.

O spunem sincer şi foarte supăraţi – de tot felul de pici, cît o şchioapă de mici, ne-am săturat! Şi de-ar fi doar atît, dar ne-am săturat pînă în gît, la 10 ani şi jumătate, judecaţi şi Dumneavoastră, ducem o viaţă în spate!

Aşa că, scrisă sau vorbită, cererea noastră credem că este îndeplinită. Cu infinit respect, vă rugăm mult, mult de tot să avizaţi favorabil.

Daţi dovadă de înţelegere şi de bunătate, că, dacă nu, o să vedeţi voi ce pot copiii mici ca noi.. Cu încredere, încă o dată, vă roagă clasa a V-a A şi diriginta Gînga Tamara.

Altă probă: dramatizare după DOMNUL VUCEA (fragment),

de B. Şt. Delavrancea(elevul trebuie să se ducă la şcoală):

- Hai, măi Grivei, nu fi leneş. Acolo e şcoală, nu glumă... profesori mari şi învăţaţi... Măi Grivei, este aşa de grozav profesorul că, d-ai vrea şi tu ai învăţa carte. Şi lasă muştele, nu fi prost. Să-i zici „ domnul”, că de nu, îţi muşcă el coada... (are un cîinişor – jucărie)

- He! He! Martinico! Hai la şcoala domnească, acolo sunt profesori buni... Să nu-ţi fie frică... Dacă îi învăţa adunarea, îţi dă un şoarece; la scădere, îţi dă doi; la fracţii te face împărăteasa şoarecilor. Dacă nu te-i sili să ştii, dragă Martinică, te ia de coadă, te învîrteşte de trei ori, şi-ţi crapă fierea de pămînt... ( roteşte o pisicuţă - jucărie)

Vine fratele său: - Să nu-ţi fie frică. Să spui tare şi desluşit. (se duc spre şcoală)

- Tare... da... - Şi desluşit.- Şi desluşit...- Să nu tremuri.- Să nu tremur... ( dar se teme, tremură) - Aici e ŞCOALA! Să mergem în clasă.

Directorul mi-a dat bilet să te înscriu în clasa a V-a.( intră în clasă, de masă e rezemată o vergea)- Bună ziua!- Intraţi! Ei, băiete, de cîţi ani eşti? (Profesorul)- De 11 - ?... Am împlinit la Sîn-Petru... - Ştii să citeşti?- Ştiu...- Scoate Lecturile! ( scoate, cartea cade, copiii rîd) Ia-ţi cartea! Deschide-o la foaia 50 şi

citeşte! ( citeşte).- Destul, văd că ştii. Ce-ai învăţat la aritmetică?- Adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea fracţiilor cu adunarea, scăderea, înmulţirea şi

împărţirea lor.- Cît fac 25 de măgari şi cu 15 boi?- Păi, asta nu e adunare... Domnule, frate-meu, care-i mai mare, îmi da să adun tot lucruri

de un fel, asta e adunare, spunea el... ( prof. se face ocupat) ( elevul vorbeşte cu sala) Cred că e înmulţire. Da... dacă frate-meu era mai bun, mi-ar fi spus cît a dat pe un măgar şi pe un bou, ca să pot spune cît fac toţi la un loc. ( se întoarce la prof.) Domnule profesor, mă iertaţi, nu pot face socoteala pe măgari şi pe boi, că tata are numai cai... la cai m-aş pricepe... A cumpărat tata unul, îi zicem Micul, cu 200 de lei.

- Fie şi pe cai... Acuma să te văd.( scrie la tablă şi vorbeşte): adunăm 25 de măgari cu 15 boi şi înmulţim suma cu 200 de lei, pe preţul Micului. Fac 8000. ( se întoarce spre profesor şi strigă): Opt mii, domnule!( profesorul rîde, copiii rîd). Profesorul zice:

- Auzi, 25 şi cu 15 să facă 8000! Monitor general, dă – l afară!!! (sună clopoţelul, e pauză mică, e gălăgie)

(se aude clopoţelul, intră copiii, se aşază la mese – elevi, vine profesorul cu un inspector).

(fragment din I.L.Caragiale – Un pedagog de şcoală nouă)

Profesorul către elevi:- Onorat domnul inspectore va binevoi doară un momînt să asculche aplicaţiunea

metoaghii intuichive. ( inspectorul se aşază, scoate un carnet şi un pix, ascultă) Prof. - Mă prostovane, tu, spune-ne ce iaşte fiinţă şi ce iaşte lucru? Elevul: - Lucrul, dom”le, este care nu mişcă, şi fiinţă pentru că mişcă! P. – Dar ceasul meu fiinţă-i ori lucru? E. – E lucru, dom”le!P. – Dar merge , mă! Auzi? ( bagă ceasul în urechea elevului).E. – Da, dar dacă nu-l întoarcem, nu merge...P. – Bravo! Tu, mă, cîche picioare are boul? E. – Patru, dom”le!P. – Ei! Că doar n-o să aibă şăpche! Şi ce e boul cu patru picioare, lucru ori fiinţă? Ha?E. – Fiinţă, dom”le!Inspectorul: - Cum îl cheamă pe elevul acesta?Prof. – Ştefăneasa Ilie. (se spune numele elevului)Insp. – Răspunde bine.Prof. – Ăsta-i dintre cei bunişori... Aşa, la muzică acuma! Spune-ne : Ce-i muzica? Elev. – Muzica este… care cîntă, dom”le.

Prof. – Nu aşa, mă. Vorbeşte ca şcolerii: clar, corect!Elev. – Muzica este...cînd...Prof. – Muzica iaşte aceea care ne gîdilă urechile într-un mod plăcut... Ia sama să nu ţi le gîdil eu într-un mod… neplăcut!Insp. – Domnule profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda dumitale e admirabilă! Voi, copii, căutaţi a profita de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi aşteaptă mult Patria, pentru viitor! Bună ziua! ( iese).Prof. – Mîine începem examenele. Cîţi dintre voi au învăţat, vor merge mai departe. Cîţi au fost putori, trebuie să rămînă repetenţi. ( copiii se agită). Bună ziua! ( copiii pleacă) Prof. rămîne la masă, pe scenă, scrie…)

( Fragment din Bacalaureat, de Caragiale) ( 2 personaje apar pe scenă, unul în faţa altuia)- Sărut mîna, madam Georgescu. - La dumneata veneam! - La mine?- Da! Să nu mă laşi! Trebuie să-mi faci un mare serviciu amical... Să vedem cît ne eşti de

prieten.- Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă pot...- Poţi... să nu zici că nu poţi... ştiu că poţi... trebuie să poţi!- Despre ce e vorba?- Dumneata cunoşti pe... Ştiu că-l cunoşti!- Pe cine?- Ţi-e prieten... ştiu că ţi-e prieten... să nu zici că nu ţi-e prieten!...- Cine?- Popescu, profesorul de filozofie.- Ei?- Închipuieşte-ţi, să-i dea nota 3 lui Ovidiu, şi lui îi trebuie 6... Şi la ce? Tocmai la Morală.

Auzi, tocmai la Morală... (îl trage de mînă).- Unde margem?- La profesorul...- Nu ştiu unde şade...- Ştiu eu... Aici! (îl împinge la masă unde este profesorul)- Frate Popescule, ştii de ce am venit la dumneata? - Ba!- Am venit să te rog să dai lui Ovidiu Georgescu nota 6 la Morală.- !!!!???- Să nu zici că nu poţi... ştiu că poţi... trebuie să poţi...- Atunci trebuie să le dau la toţi!- Să le dai la toţi! Sunt toţi copii de familie bună!- Bine... - Îmi promiţi?- Pe onoarea mea de profesor!

( madam G. Îl pîndeşte): Ei?- Le dă la toţi...fiindcă toţi sunt de familie bună.- Cum, de familie bună?- Ca Ovidiu!- Uf! Am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta! (prof. dă sunetul. Intră copiii)(fragment după Domnul Vucea)

- Aşa... Să întrebăm doară... Cum trebuie să vie şcolerul la şcoală?- În uniformă şi cu lecţiile învăţate! - Cum trebuie să stea şcolerul în bancă?- Drept şi cu ochii pe carte! - Cum trebuie să meargă şcolarul pe uliţi?- Liniştit, să nu asmuţe cîinii, să nu înjure şi să nu se bată! - Cîte naţii sunt pe faţa pămîntului?- Mai multe, dar mai frumoşi şi mai deştepţi ca noi nu-s pe faţa pămîntului. ( Toţi)- BRAVO! BRAVISSIMO! (aplaudă)

(Se recită în faţa publicului, după scenete. De fapt, depinde de tematica balului, la noi a fost Copilăria…)

1. Cât ţine o copilărie frumoasă? (întreabă pe ceilalţi)

2. O copilărie frumoasă

ţine cât stelele, mărunţelele.

3. Cât în povestea vieţii tale

există părinţi şi prieteni adevăraţi,

4. care nu pot îndura să o vadă

pe Cenuşăreasa cu rochia ponosită,

5. ori pe Albă ca Zăpada

cu ochii înlăcrimaţi.

6. O copilărie frumoasăţine, cu aproximaţie, cam o veşnicie,

7. însă numai dacă ai grijă să îi faci,când mai pierde câte un dinte, o bucurie, 8. Dar, cel mai mult, dragi copii,

ţine atunci când nu trăieşti

în suflet cu dorinţa, ori doar cu teama

că o să creşti.

1.Cît ţine o copilărie frumoasă? (întreabă pe ceilalţi)

O VEŞNICIE!!! TOŢI