VICTIMELE VIOLENŢEI ÎN SPATIUL FAMILIAL

Dr. ECATERINA BALICAInstitutul de Sociologie al Academiei Române

Lucrarea de faţă reprezintă rezultatul investigaţiilor realizate de autoare în cadrul programului Ceex VIODOM 06-8-76/ 27.07.2006 Studiu national asupra violentei domestice in Romania si evaluarea caracteristicilor medico-legale, juridice si sociologice:

noi directii de asistenta si actiune in perspectiva integrarii europene. Etapa a III a programului a presupus realizarea în perioada mai - septembrie 2007 de către colectivul de cercetători din cadrul Institutului de Sociologie al Academiei şi de către specialiştii din instituţiile partenere1 a unor activităţi care au inclus asistenţa psiho – socială şi juridică a victimelor violenţei domestice, dar şi a unor investigaţii sociologice menite să fundamenteze, în funcţie de factorii de risc identificaţi ca urmare a analizei realizate la nivelul populaţiei investigate, o serie de măsuri de intervenţie al căror scop principal îl constituie prevenirea violenţei domestice.

Concepte cheie: violenţă fizică, violenţă sexuală, violenţă psihologică, violenţă verbală, violenţa economică, violenţa contra copiilor

Demersul nostru a avut ca puncte de pornire studiile elaborate din perspectiva modelului ecologic de către Etienne G. Krug şi colaboratorii săi (2002). Etienne G. Krug şi colaboratorii săi abordează fenomenul violenţei pornind de la modelul teoretic elaborat de către Urie Bronfenbrenner, model care se construieşte în jurul ideii conform căreia comportamentul unui individ trebuie studiat luând în considerare influenţele reciproce ale sistemelor care alcătuiesc mediul său ecologic şi caracteristicile individului. În varianta dezvoltată de Urie Bronfenbrenner, se insistă îndeosebi asupra influenţei pe care o au asupra copilului cele cinci sisteme identificate de autor ca fiind părţi componente ale mediului său ecologic: microsistemul, mezosistemul, exosistemul, macrosistemul şi cronosistemul.2

Modul în care fiecare dintre aceste sisteme a fost descris de către Bronfenbrenner ne permite să remarcăm importanţa acţiunii elementelor componente asupra individului. Microsistemul este, în opinia autorului, format din persoanele situate în imediata apropiere a copilului: membrii familiei nucleare şi ai familiei extinse, prietenii, vecinii. Mezosistemul include relaţiile dintre părinţi, şcoală şi părinţi care prin natura lor (conflictuale, reciproce, antagoniste) pot avea consecinţe asupra dezvoltării individului. Autorul ia în consideraţie şi elementele care sunt exterioare individului şi le include în exosistem (problemele părinţilor de la locul de muncă) şi în macrosistem (credinţele, valorile şi ideologiile care aparţin unei comunităţi). Cronosistemul este

1 Coordonator Conf. Univ dr. Cristian Curcă, Dr. Cornel Căpăţână, Dr. Octavian Buda, Dr. Mihai Marinescu - Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, Prof. Univ. Dr. Dan Banciu, cercetător ştiinţific III Ecaterina Balica – Institutul de Sociologie al Academiei Române, Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu, Prof. Univ. Dr. Maria Voinea, Lector univ. Dr. Darie Cristea, Asist. Univ. Drd. Iulian Apostu – Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Prof. Univ. Dr. Ortansa Brezeanu, Lector univ. Drd. Aura Constantinescu – Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Dr. Cornel Cârţână CURS

2 Urie Bronfenbrenner, Toward an experimental ecology of human development, American Psychologist, 1977, july, pp. 513 - 531

37

sistemul ale cărui componente sunt evenimentele din viaţa unui individ şi a familiei sale (naşterea unui copil, intrarea la şcoală, adolescenţa).

Pornind de la teoria elaborată de Bronfenbrenner, Etienne G. Krug3 dezvoltă un model teoretic conform căruia violenţa este rezultatul influenţelor exercitate asupra comportamentului de către factori care se manifestă la nivel individual, la nivelul relaţiilor interpersonale, al comunităţii şi al societăţii. Conştienţi de complexitatea violenţei şi a formelor ei de manifestare, E. Krug şi colaboratorii săi subliniază existenţa unor factori comuni tuturor formelor de violenţă, dar şi a unor factori specifici fiecărui tip de violenţă.

Etienne G. Krug şi echipa apreciază că printre factorii comuni tuturor formelor de violenţă care acţionează în cazul celor patru nivele se numără factorii cuprinşi în Tabelul 1.

Tabelul 1. Factorii de risc care se manifestă în cazul violenţei

Nivel individual Vârstă Nivel de instrucţie Venituri Tulburări psihologice sau de personalitate Toxicomaniile Comportamentele agresive Maltratările

Nivel relaţional Relaţiile cu familia, prietenii, partenerii sau colegii influenţează în mod negativ sau pozitiv riscul de a fi victimă a violenţei sau de a fi violent.

Nivel comunitar Schimbarea frecventă a domiciliului Densitatea populaţiei Nivelul ratei şomajului Traficul local de droguri

Nivel societal Factorii de ordin economic, educativi şi sociali Politicile sanitare Accesul liber la arme Normele sociale şi culturale care dau prioritate

drepturilor părinţilor în raport cu binele copiilor.

Lipsa de respect pentru persoanele în vârstă.

Sursa: Etienne G. Krug, Linda L. Dahlberg, James A. Mercy, Anthony Zwi, Raphael Lozano-Ascenio, Rapport mondial sur la violence et la sante, Organisation Mondiale de la Sante, Geneve, 2002,

pp. 10 - 11

Analiza realizată de autori asupra diverselor tipuri de violenţă a permis formularea unor consideraţii privind factorii de risc specifici violenţei intrafamiliale, violenţei interpersonale, violenţei tinerilor, violenţei sexuale, violenţei asupra copilului sau asupra vârstnicilor. De aici rezultă şi avantajele pe care le oferă modelul ecologic.

3 Etienne G. Krug, Linda L. Dahlberg, James A. Mercy, Anthony Zwi, Raphael Lozano-Ascenio, Rapport mondial sur la violence et la sante, Organisation Mondiale de la Sante, Geneve, 2002, p. 13-14

38

Pe de o parte, acest model precizează cauzele violenţei şi interacţiunile dintre ele, iar pe de altă parte, permite formularea unor măsuri de prevenire a violenţei adaptate în funcţie de factorii identificaţi la nivel individual, relaţional, comunitar şi societal. De asemenea, acest model teoretic prezintă avantajul de a putea fi utilizat în majoritatea formelor de violenţă incluse de noi în cadrul violenţei din spaţiul familial: violenţa sexuală (viol, agresiuni sexuale asupra femeilor şi copiilor), violenţa asupra copilului sau asupra vârstnicilor, violenţa fizică exercitată asupra partenerului (vătămare corporală, loviri şi alte violenţe) violenţă verbală şi psihologică, instituţiilor care pot acţiona în sensul prevenirii lor. Este cazul violului care deşi nu este întotdeauna raportat la poliţie, numărul violurilor neraportate din varii motive fiind încă semnificativ încă în multe state, a reuşit să coalizeze asociaţii feministe care să promoveze iniţiative şi modificări legislative în domeniu.

1. MetodologieÎntrucât cercetările derulate până în prezent de o serie de specialişti români s-au

concentrat îndeosebi pe analiza informaţiilor despre actele de violenţă obţinute de la agresori4, am considerat că este necesar să avem şi date privind actele de violenţă din perspectiva victimei, a persoanelor care suportă consecinţele comportamentelor violente. Pentru a obţine informaţiile necesare conturării unei perspective globale asupra violenţei intrafamiliale, am realizat interviuri în profunzime cu victime ale acestui tip de violenţă, interviuri astfel structurate încât să permită identificarea factorilor de risc individuali, relaţionali, comunitari şi societali care favorizează producerea actelor de violenţă.

Demersul iniţiat de noi a pornit de la premisa că actele de violenţă sunt rezultatul acţiunii unor factori individuali, relaţionali, comunitari, societali, dar şi situaţionali, analiza noastră încercând să identifice toţi factorii care acţionează asupra individului pe parcursul vieţii şi până în momentul comiterii actului violent. Prin aceasta înţelegem să ne concentrăm îndeosebi asupra factorilor individuali de factură socio – demografică (sex, vârstă, nivel de instrucţie, ocupaţie), factorilor relaţionali (grupul de prieteni, relaţiile din cadrul familiei de origine şi din cadrul familiei proprii, relaţiile de la locul de muncă) şi asupra factorilor situaţionali5.

Iată de ce, ne – am propus să surprindem unele caracteristici ale agresorului pornind de la analiza informaţiilor privind familia de origine a agresorului, familia pe care aceştia şi-au constituit-o, comportamentul său în cadrul grupului de prieteni. Deoarece am considerat că există o serie de factori situaţionali care influenţează producerea actului violent am considerat că este necesar să ne referim şi la relaţia dintre victimă şi agresor sau la aspecte legate de agresiune şi modalităţile de producere a actelor violente.

În acelaşi timp, utilizând ca sursă de informaţii victima, ne-am propus să culegem date cât mai complete despre victime: familia de origine a victimei, modelul familial parental al victimei, relaţiile dintre victimă şi părinţi/rude, strategiile victimelor faţă de violenţa partenerului, nivelul de informare al victimei privind legislaţia referitoare la violenţa în familie şi prevederile legislative care sancţionează faptele de violenţă (Codul Penal, capitolele referitoare la infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni privind viaţa sexuală), nivelul de informare privind instituţiile care pot interveni în

4 Vezi E. Balica, Delictele de omor în mediul familial românesc, în: „Revista Română de Sociologie”, nr. 1-2, 2006 şi E. Balica, Victimele infracţiunilor de omor, în: Revista de Criminologie, Penologie şi Criminalistică, nr. 1/20065 Factorii situaţionali reprezintă acei factori pe care J. Pinatel îi include în categoria factorilor criminogeni care acţionează la nivel individual şi care includ în general aspecte referitoare la relaţia dintre agresor şi victimă şi rolul victimei în producerea actului violent.

39

situaţii de producere a actelor de violenţă, nivelul de informare privind organizaţiile neguvernamentale care oferă asistenţă şi consiliere victimelor violenţei intrafamiliale.

Analiza noastră s-a concentrat asupra faptelor de violenţă produse în spaţiul familial: violenţa sexuală (viol, agresiuni sexuale asupra femeilor şi copiilor), violenţa asupra copilului sau asupra vârstnicilor, violenţa fizică exercitată asupra partenerului (vătămare corporală, loviri şi alte violenţe) violenţă verbală şi psihologică.

Obiectivele cercetărilor desfăşurate de către colectivul de cercetători ai Institutului de Sociologie au fost următoarele:

1. Identificarea particularităţilor victimelor şi agresorilor din mediul familial;

2. Identificarea factorilor de risc care se manifestă la nivelul violenţei domestice (factori individuali, relaţionali, comunitari, societali);

3. Formularea unor măsuri de prevenire a violenţei domestice în funcţie de factorii de risc identificaţi.

Investigaţiile au fost desfăşurate la nivelul persoanelor victime ale violenţei domestice care au solicitat INML examinări medicale (la solicitarea poliţiei, a organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea victimelor) necesare eliberării certificatelor medico-legale. Selecţia subiecţilor a fost făcută în funcţie de criteriile anterior stabilite de către echipa multidisciplinară a proiectului: persoane peste 16 ani (şi persoanele care însoţesc minorul), indiferent de sex, victime ale violenţei în familie (agresiune fizică, agresiune fizică sau altă formă de abuz sexual, abuz psihologic/emoţional), agresorul membru al familiei extinse pe baza consimţământului victimei de a participa la ancheta.

Tehnicile de investigaţie utilizate pentru atingerea obiectivelor specifice au fost: chestionarele filtru şi ghidurile de interviu elaborate în cadrul proiectului şi validate pe baza unei anchete pilot. Subiecţii au avut, astfel, posibilitatea de a completa la camera de gardă chestionarele filtru care au conţinut informaţiile minime referitoare la agresor, victimă şi agresiune. Apoi, victimele s-au deplasat, în funcţie de opţiunea lor, la UAPS pentru a obţine informaţii suplimentare privind activitatea UAPS sau pentru a solicita asistenta psihosocială şi juridică.

Analiza noastră s-a concentrat asupra faptelor de violenţă produse în spaţiul familial, înţelegând să includem aici atât actele comise între soţi şi rude ale acestora, cât şi între concubini şi rudele lor.

Am considerat că în sfera violenţei produse în spaţiul familial se înscriu următoarele tipuri de violenţă: violenţa sexuală (viol, agresiuni sexuale asupra femeilor şi copiilor), violenţa asupra copilului sau asupra vârstnicilor, violenţa fizică exercitată asupra partenerului (vătămare corporală, loviri şi alte violenţe), violenţa verbală şi psihologică. Prin urmare, s-a urmărit obţinerea unor informaţii legate atât de violenţa fizică, violenţa sexuală, violenţa verbală, dar şi violenţa psihologică care se manifestă sub diverse forme în spaţiul familiei extinse.

Studiul a supus atenţiei informaţii despre victime/agresori şi mediul familial de origine în care au evoluat, despre istoricul relaţiilor din cadrul familiilor pe care şi le-au constituit, despre factorii situaţionali care influenţează producerea actului violent, relaţia dintre victimă şi agresor sau la aspecte legate de agresiune şi modalităţile de producere a actelor violente, precum şi despre strategiile adoptate de victimă ca răspuns la violenţa exercitată de agresori.

Metodologia utilizată pentru atingerea obiectivelor investigaţiilor prevăzute în cadrul acestei faze a programului VIODOM a presupus utilizarea următoarelor tehnici de investigaţie:

40

1. Analiza studiilor şi cercetărilor realizate în România pe tema violenţei domestice în scopul identificării factorilor de risc specifici, care se manifestă la nivel individual, microsocial şi macrosocial.

2. Interviuri în profunzime cu victime ale violenţei domestice care au apelat la serviciile medicale ale Institutului Naţional de Medicină Legală şi au solicitat asistenţă psihologică şi juridică din partea specialiştilor care au lucrat în cadrul Unităţii de Asistenţă Psihoso-Socială pentru victimele violenţei domestice. Ghidul de interviu a fost structurat pe următoarele dimensiuni: date despre agresiune (autorul agresiunii, tipul agresiunii, condiţiile producerii, motivaţia, factorii favorizanţi ai agresiunii), istoricul agresiunii în familie, familia victimei, istoria relaţională a cuplului, violenţa în relaţiile de cuplu, date despre agresor, strategiile adoptate de victime faţă de violenţa partenerului, impactul violenţei asupra copiilor, soluţii pentru prevenirea violenţei domestice.

2. Rezultatele investigaţiilor realizate la nivelul victimelor care au apelat la serviciile Unităţii de Asistenţă Psiho - Socială

2.1. Date despre actul de agresiune care a determinat victimele să apeleze la serviciile Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”

Persoanele care au apelat la serviciile specialiştilor de la INML pentru examinarea şi eliberarea certificatelor medico-legale au menţionat faptul că actele de violenţă au fost generate aparent de motive lipsite de importanţă care defapt nu erau decât pretexte pentru a argumenta actele de violenţă. Din interviurile realizate cu victimele actelor de violentţă a rezultat faptul că agresorul încerca astfel să ascundă în spatele unor pretexte şi „să caute motive din orice” pentru a sancţiona victima care încerca să facă faţă stării conflictuale instalate de mult timp. Au fost enumerate ca motive invocate de către agresori faptul că victimele au făcut diverse observaţii sau comentarii la adresa unor fapte ale agresorului, au încercat să răspundă agresorului la actele de agresiune fie prin adoptarea unei atitudini care să-i sugereze acestuia că nu-i este teamă, fie prin evitarea conflictului.

Nu ştiu, pur şi simplu nu are motive. E şi mai mare ca mine cu 17 ani. Îşi caută singur motive. Poate vede ceva puţin mai într-o parte...

N-are niciun motiv ca să ma lovească. Ceva, eu ştiu să vin mai târziu de la servici, să rămân mai târziu în oraş fără el. Oricum n-ar fi un motiv. Nişte tâmpenii...Acum ultima dată, am venit de la serviciu. Aveam un televizor LCD în sufragerie care se potriveşte şi pe PC. Unitatea de la Carla din cameră a pus-o la tv. Mie mi s-a părut o idee nu nepotrivită pentru că noi vroiam să ne uităm la tv. Şi i-am spus. Acest lucru, i-am făcut observaţie, m-a bătut...E o tâmpenie...

Veneam de la bancă. Am fost să facem un credit şi acolo ne-au întrebat ce salarii avem în cartea de muncă. M-a lovit în maşină. Am deschis uşa şi am sărit din maşină. Am venit direct aici. Am îndurat cu stoicism agresivitatea verbală, dar violenţa fizică nu o tolerez.

Dincolo de aceste motive aparente stau însă complexele de inferioritate dezvoltate de partenerii care nu reuşeau să obţină rezultate asemănătoare partenerei, problemele financiare, gelozia, mentalitatăţile tradiţionale privind distribuţia rolurilor în cadrul familiei, modelul parental al rolului femeii, frustrări şi traume psihice acumulate din perioada copilăriei.

41

E foarte schimbător... Dimineaţa spune că nu face niciun credit, după amiază face două credite. E rigid. Tot ce este nou îl sperie, îl derutează. E frustrat... Părinţii îl desconsiderau, îl considerau un incapabil.

Victimă 38 de ani

În copilărie mama ca să poată face curăţenie în casă l-a închis pe el şi pe frate, cu o cutie de jucării, într-o debara...

Victimă 28 de ani

În ceea ce priveşte modalităţile de realizare a actelor de agresiune suportate de către victimele incluse în cercetarea noastră, remarcăm faptul că există unele cazuri în care agresorii încearcă să lase cât mai puţine urme vizibile ale agresiunii, dar există, în egală măsură, şi cazuri în care agresorul nu-şi face niciun fel de probleme privind urmele actelor de violenţă.

Problema e că mă loveşte foarte mult în burtă şi atunci automat nu se vede nimicŞtie unde să vă lovească? Cred că oricine ştie cum se lasă semne şi cum nu...Dvs. ştiţi?Da, ştiam că în momentul în care loveşti aici nu ai cum să laşi semne. Bine, poate la o ecografie, dar n-am timp să mă duc să fac ecografie prin spitale, cam durează chestiile astea. Acum fiind foarte nervos mă strânge şi mai des de gât. Până acum nu făcea chestiile astea...Victimă 39 de ani

M-a luat pe la spate. Eu eram în bucătărie, făceam treabă. N-am putut să mă apăr. M-a lovit în faţă până a început să-mi curgă sângele. Mi-a rupt şi-o coastă. M-a mai lovit în faţă, dar am avut doar o vânătaie. Mi-a rupt odată mâna ca pe un băţ. Sunt înregistrată la Colţea. Altădată a venit într-o noapte băut, m-a dat jos din pat şi m-a călcat pe mână. Mi-a rupt-o în altă zonă. O lună şi jumătate am făcut fizioterapie...

Victimă 51 de ani

2.2. Istoria relaţională a cuplului

Majoritatea victimelor sunt căsătorite/convieţuiesc cu partenerul de mai mult de 5 ani de zile. Primele acte de violenţă au apărut în unele cazuri imediat după căsătorie. Este vorba despre acte de violenţă verbală care au devenit din ce în ce mai frecvente şi care au culminat cu agresiuni fizice.

A doua zi după căsătorie a început calvarul... Când am vrut să mă despart am rămas însărcinată. Grija lui faţă de copil m-a determinat să nu mă despart.

Există persoane care au tolerat agresiunile fizice timp îndelungat, dar care au remarcat o creştere a gravităţii acestora şi au decis să schimbe strategia faţă de violenţa partenerului şi să obţină un certificat medico-legal care le-ar ajuta să demonstreze incompatibilitatea partenerului cu statutul de părinte pentru copilul familiei.

Conflicte au fost de la început. A început să dea când aveau copii vreo 10 ani. Acum cel mare are 28 de ani şi cel mic 25 de ani. Erau şi ani de pauză, doar mă insulta. Mă făceam că nu aud.

42

Pe de altă parte, există persoane care au tolerat violenţa verbală, dar care au refuzat să accepte violenţa fizică a partenerului şi au decis să obţină dovezi ale violenţei partenerului.

Este prima dată când vi se întâmplă? Nu.Când au început agresiunile ?După doi ani de la căsătorie. De 6 ani suntem împreună. De vreo 4 ani sunt agresată. Primii doi ani de căsătorie a fost superbine. După aceea am început să fiu agresată şi fizic ...

În general, victimele sunt femei aflate la prima lor căsătorie. În schimb, printre agresori se numără şi persoane care au mai avut experienţa unei căsătorii care s-a finalizat cu divorţul din motive furnizate de situaţii asemănătoare celor pentru care victimele au solicitat asistenţă medicală.

În ceea ce priveşte distribuirea rolurilor în cadrul cuplului, există situaţii în care soţul se implică în rezolvarea treburilor casnice sau are grijă de copil „sâmbăta şi duminica”. Însă, de cele mai multe ori victima este cea care trebuie să rezolve toate problemele gospodăreşti, face cumpărăturile, rezolvă problemele medicale ale familiei. Agresorul este în cele mai multe din cazuri cel care asigură resursele financiare ale familiei şi are controlul asupra banilor. Femeia este în aceste situaţii dependentă economic de partenerul ei, motiv pentru care suportă actele de violenţă verbală şi în cele din urmă fizică.

Când am născut am stat acasă doi ani ca să îngrijesc copilul. Am o fetiţă de 4 ani. După doi ani amîncercat să găsesc o soluţie. Nu s-a putut la o creşă. Am renunţat la serviciu. El nu se îngrijea de copil. Şi noaptea când plângea nu se trezea. Când plângea copilul el zicea: ”B...., mâine mă duc la servici, iar sunt obosit!”. De acolo au început toate. A văzut cât de greu este să ai un copil. Ce greu este... El n-a ştiut că are copil. Eu m-am ocupat de toate. El n-a ştiut ce înseamnă cumpărături,casă... El a ştiut doar servici, călcat, mâncat, culcat.

Victimă, 31 ani

Timpul liber este petrecut împreună cu prietenii comuni, însă pe măsură ce aceştia află despre actele de violenţă se îndepărtează de cuplul victimă/agresor. Există şi prieteni care încearcă să intervină şi să medieze conflictele.

Duminică de duminică, naşii noştri ne invitau la masă. La un moment dat nu ne-au mai invitat. Veneau prietenii acasă, făceam grătar.

Prietenii au aflat acum doi ani ce se întâmplă şi nu le venea să creadă. În grupul nostru nu mai există astfel de cazuri. Ultimul eveniment violent a fost întrerupt de intervenţia unui prieten (vecin) care l-a luat la plimbare ca să discute.

Au existat însă şi cazuri în care prietenii au avut rolul de a încuraja apariţia şi dezvoltarea unor situaţii conflictuale. Ei erau cei care-i antrenau şi-i încurajau pe parteneri să se implice în relaţii extraconjugale în momentele de criză ale cuplului (apariţia copilului).

Michel era dintre prietenii care veneau la noi în casă. Era combinat cu alta. Mi le adusese pe amândouă în curte. Eu făceam grătar, puneam masa, strângeam masa, încercam să-i fac să se simtă bine. Michel le spunea părinţilor soţului meu: „Elena nu-l mai iubeşte, este foarte rea ...” Cu el şi prietena lui se duce soţul meu şi amanta lui. Amanta soţului meu era dintre colegele mele de la firma unde am lucrat.

43

Izolarea partenerilor agresori de grupul de prieteni creşte însă riscul de victimizare al partenerei, fiind limitată la maxim posibilitatea intervenţiei externe a unei persoane cu rol de pacificator al conflictelor intrafamiliale. Există situaţii în care izolarea de grupul de prieteni coincide şi cu o izolare de grupul familial de origine, în acest caz femeia resimţind şi mai acut presiunea psihologică la care este expusă de către partenerul gelos, nemulţumit, dornic să se implice cât mai puţin în rezolvarea sarcinilor gospodăreşti sau a altor probleme familiale.

2.3. Istoricul actelor de violenţăActele de violenţă care se petrec la nivelul cuplurilor incluse în investigaţiile

noastre au avut o evoluţie graduală, actele de violenţă de o intensitate şi gravitate mică fiind treptat înlocuite cu acte de violenţă din ce în ce mai grave. Evoluţia gravităţii faptelor de violenţă a fost în majoritatea cazurilor cea care a declanşat un semnal de alarmă pentru victime şi le-a determinat să ia o serie de măsuri printre care şi aceea de a solicita un certificat medico-legal pe care să-l folosească în instanţă.

Atunci când vorbim despre violenţa din spaţiul familial trebuie să avem în vedere faptul că aceasta îmbracă forme diferite, pornind de la violenţa verbală materializată în discuţii aprinse/certuri între parteneri, schimbul de injurii, jigniri, continuând cu forme de violenţă psihologică exprimate prin aplicarea unor etichete („eşti o femeie imposibilă”), sugerarea sentimentului de vinovăţie („tu eşti capul răutăţilor”), aducerea în spaţiul familial a unei alte persoane de sex feminin pentru a o determina pe victimă să părăsească domiciliul.

O săptămână sunt soţia ideală. Într-o zi vine dezastrul. Toate discuţiile pornesc de la bani. Mă acuză că am luat bani şi pun deoparte. Mă acuză că îl înşel. Gândul că nu mai pot rezista e din ce în ce mai des.

M-a făcut să cred că el are dreptate, că sunt nebună, tâmpită, proastă. Îmi adresa tot felul de apelative care m-au făcut să cred că are dreptate.

În prezent fiecare stă în camera lui, se uită la televizorul lui. Vorbim doar la masă despre ce e necesar. M-am hotărât să rămân în casa lui, nu am unde să mă duc cu copilul... O să-i fac mâncare, doar să-mi dea bani de mâncare, în rest să facă ce vrea...

Bineînţeles că nu lipsesc nici formele de violenţă economică precum supunerea partenerei de viaţă la un control temporal al programului zilnic de muncă care include trezirea acesteia înainte de programul soţului şi terminarea programului de muncă în casă după ce soţul s-a dus să se odihnească. O altă formă de violenţă economică, dar nu numai, este şi cea care constă în abandonarea de către soţ a familiei şi părăsirea căminului conjugal, în condiţiile în care soţul este unicul susţinător financiar al familiei, soţia fiind pusă în situaţia de a realiza că nu are decât soluţia de a suporta actele de violenţă.

Când m-am întors acasă am găsit un bilet mare în care mă ameninţa că dacă nu plec eu, pleacă el din casă. Şi-a făcut bagajul, a luat câteva haine şi nişte CD-uri. A plecat pentru câteva zile. Spunea în bilet că el nu mai poate să stea cu mine „pentru că nu mai suport scandalurile tale, gura ta cea mare. Şi să nu mă mai sunaţi. Am să vă sun eu şi poate mai trec şi pe acasă”

Actele de violenţă devin din ce în ce mai grave, formele de violenţă mai sus amintite fiind completate cu agresiuni fizice care devin din ce în ce mai vizibile şi mai frecvente.

44

A venit prima palmă. A venit şi a doua. Apoi am început să ne luăm la îmbrânceli. Acum fiind foarte nervos mă strânge şi mai des de gât. Până acum nu făcea chestiile astea...

2.4. Profilul agresorului

Analiza informaţiilor privind agresorul ne permit să identificăm două tipuri de agresori: a) agresorul care are o poziţie socială inferioară în raport cu poziţia socială a victimei şi b) agresorul care are o poziţie socială superioară victimei.

a. Agresorul care resimte inferioritatea poziţiei sale sociale în raport cu situaţia socială a victimei dezvoltă un comportament verbal, şi nu numai, care încearcă să minimalizeze acţiunile şi reuşitele victimei în plan profesional sau financiar.

Pe de altă parte, există situaţii în care agresorul reuşeşte să sugereze victimei sentimentul vinovăţiei, repetându-i că ea este singura vinovată de starea conflictuală, că doar ea este „capul răutăţilor”. Mai mult, agresorul dezvoltă faţă de celelalte persoane din anturaj un comportament exemplar căruia nu i se poate reproşa nimic: „cu celelate femei este galant, amabil, chiar excesiv de amabil”.

Este cazul victimelor care au vrut să se detaşeze de mediul familial de origine pe care îl percepeau ca fiind hiperprotectiv, în care au fost constrânse să respecte dorinţele părinţilor şi să şi le reprime pe ale lor, iar căsătoria a simbolizat pentru aceste femei „revolta finală” faţă de situaţia creată. Căsătoria a însemnat izolarea de mediul familial de origine dar şi sfidarea voinţei părinţilor prin opţiunea lor de a se căsători cu un bărbat care nu corespundea statutului lor social şi care avea un nivel de instrucţie inferior. Izolarea de familie a făcut astfel şi mai puternică influenţa violenţei verbale şi psihologice exercitate de către partenerul agresor, la acţiunile sale adăugându-se remuşcările pe care victimele le resimt ca urmare a alegerilor greşite făcute „împotriva voinţei părinţilor”.

b. Agresorul care are o poziţie socială superioară victimei încearcă să domine partenerul de viaţă controlându-l financiar şi relaţional. Este cazul agresorului care provine din familii cu un nivel economic ridicat în comparaţiei cu cel al victimei care provine din familii defavorizate economic, în care unul dintre părinţi lipseşte (cel mai adesea tatăl), în care părinţii şi rudele sunt din provincie şi nu au cum să intervină în situaţiile de criză.

Dacă despre victimă putem spune că este izolată de familia de origine nu acelaşi lucru putem spune despre agresor. Acesta se bucură de cele mai multe ori de suportul moral al familiei sale de origine care se află în imediata vecinătate (uneori în aceeaşi locuinţă) şi care-i oferă sprijinul necondiţionat.

Maică-sa bagă mâna în foc pentru el. La un moment dat el s-a mutat în camera lui, la părinţi. Stăm în aceeaşi curte. Soacra nu m-a vrut de la început. Nu suportă ideea că nu mă poate domina. Părinţii lui au dat vina pe mine că eu sunt nenorocită altfel copilul lor nu pleca de acasă.

2.5. Factori de risc

Consumul de alcool este semnalat în majoritatea cazurilor în care victimele au suportat actele de violenţă care au culminat cu vătămarea corporală. Şi de această dată alcoolul s-a dovedit a fi un factor favorizant al agresiunilor în orice context social: familie, grup de prieteni, secţie de poliţie.

45

De obicei e tăcut, face ce îi spui, e lipsit de iniţiativă. Sub influenţa alcoolului se manifestă violent: aruncă obiecte, le sparge, înjură, vorbeşte urât... Am început să fiu agresată şi fizic ... Şi asta se întâmplă când bea. Nu ştiu dacă pot să zic dacă este alcoolic, dar se manifestă atunci când bea. Este total schimbat când bea.Victimă, 28 ani

Starea de sănătate a agresorului/victimei favorizează actele de violenţăDin interviurile realizate au rezultat şi informaţii referitoare la modul în care

deprecierea stării de sănătate a agresorului sau a victimei poate favoriza producerea actului de violenţă. Am întâlnit astfel situaţii în care victimele îşi puneau întrebări referitoare la starea de sănătate psihică a sa şi a agresorului, dar şi victime care deţineau informaţii privind existenţa unor afecţiuni medicale ale agresorului înainte de căsătorie.

Astfel, au existat cazuri în care victima fiind o persoană cu studii superioare juridice a remarcat unele modificări ale comportamentului său ca urmare a violenţelor verbale şi psihologice din partea partenerului. În momentul în care victima a devenit conştientă de repercursiunile actelor de violenţă a încercat să identifice singură pe baza studierii unor reviste de specialitate „Psihologia” modalităţile de rezolvare a conflictelor, adoptând pe rând mai multe strategii.

Nu mai am resurse, nu reuşesc să-mi stăpânesc starea de nervozitate. Am insomnii...Am fost la psihiatru, am luat pastile, calmante...Copilul mă întreabă dacă sunt supărată.

De asemenea, a încercat să-şi convingă partenerul că ar trebui să recurgă la ajutorul specialiştilor şi l-a convins pe acesta să meargă la psiholog.

Au existat şi cazuri în care partenera ştia de la început că soţul este bolnav. Este cazul unui partener agresor care era diagnosticat ca epileptic şi care devenea agresiv frecvent mai ales că nu –şi urma tratamentul prescris.

Mama lui mi-a spus de la început că este bolnav şi mi-a zis că nu este de mine. Eu, însă, am răspuns că voi avea grijă de el. Nu avea voie bătură, oboseală. Maică-sa venea cu telecomanda la 21,30 să stingă televizorul ca să nu facă criză. Nu ştiam ce înseamnă o criză. Nu m-am gândit că vom ajunge aici. Eram atât de îndrăgostiţi... Ne-am lăsat şi serviciile ca să ne angajăm la acelaşi loc de muncă, să stăm mai mult timp împreună.

O altă situaţie întâlnită a fost aceea în care victima era persoană diagnosticată cu tulburări de natură psihologică. Este cazul unui bărbat care după decesul părinţilor care au avut grijă de el, era agresat de rudele sale, şi în special de fratele cu care locuia în aceeaşi curte, în scopul obţinerii locuinţei părinţilor. Fragilitatea victimei era cu atât mai mare cu cât aceasta fusese condamnată în tinereţe pentru vătămarea unui poliţist şi era cunoscut în localitate ca având antecedente penale.

Anturajul/grupul de prieteniAşa cum am mai amintit şi cu alte ocazii, grupul de prieteni poate deveni un

factor de risc pentru declanşarea şi evoluţia actelor de violenţă din unele familii. Este vorba despre prietenii care îi antrenează pe soţi în dezvoltarea unor relaţii extraconjugale şi care-i susţin verbal şi moral în acţiunile lor contra partenerului care este perceput ca fiind un obstacol în noile condiţii.

Michel era dintre prietenii care veneau la noi în casă. Era combinat cu alta. Mi le adusese pe amândouă în curte. Eu făceam grătar, puneam masa, strângeam masa, încercam să-i fac să se simtă bine. Michel le spunea părinţilor soţului meu: „Elena nu-l mai iubeşte, este foarte rea ...” Cu el şi prietena lui se duce soţul meu şi amanta lui. Amanta soţului meu era dintre colegele mele de la firma unde am lucrat.

46

Petrecerea timpului liber cu grupul de prieteni poate favoriza şi consumul de alcool şi actele de violenţă generate de observaţiile pe care victima le făcea la adresa prietenilor.

Avea prieteni necăsătoriţi care-i ziceau: „te-ai găsit şi tu să te însori acum”. El tot trăgea să se întoarcă în zona unde avea prieteni. Ăştia erau nişte beţivi necăsătoriţi. Aveau aşa un anturaj...beau până seara târziu. Erau probleme.

Influenţa familiei de origineSuportul necondiţionat acordat agresorului de către familia sa a favorizat şi a

încurajat actele de violenţă asupra partenerei. De asemenea, influenţa familiei nemulţumită de atitudinea partenerei pe care o percepeau ca fiind una care dorea să-i separe de fiul lor a acutizat în unele cazuri starea conflictuală alimentând-o cu informaţii menite să-l determine pe agresor să-şi impună autoritatea asupra victimei prin orice mijloace.

Mama soţului e foarte autoritară. Şi acum îl sună de trei ori pe zi. Pe fiica mea o vizitează zilnic la grădiniţă. Refuză să mă asculte, nu crede că copilul ei este în stare de aşa ceva.

2.6. Răspunsul victimei la actele de violenţă

AutoapărareVictimele au încercat de-a lungul timpului diverse metode de a evita violenţa

partenerului, de a-i limitaconsecinţele sau de a micşora frecvenţa actelor de violenţă. În momentul în care au sesizat că evitarea conflictelor prin ignorarea reproşurilor şi observaţiilor partenerului nu face decât săţl provoace şi mai mult pe agresor, au încercat să-i răpundă cu aceeaşi monedă. S-a ajuns la schimb de vorbe, jigniri şi insulte. Unele dintre victime au încercat chiar să se apere lovindu-i pe agresori.

Erau ani de zile de pauză. Doar mă insulta. Mă făceam că nu-l aud. Am încercat şi metoda asta. Încercam să nu-l contrazic. Până la urmă am ajuns să-i răspund cu aceleaşi vorbe. Nu-i convenea pentru că femeia trebuie să tacă, să muncească, să aducă bani şi să tacă.

Copiii au sărit de fiecare dată în apărarea mea. I-a lovit şi pe ei. Totdeauna veneau copiii să mă apere. Pe ăla mare nu l-a mai bătut aşa. I-a mai dat o palmă.

Separarea de soţ

În încercarea lor de a găsi o soluţie adecvată la situaţiile conflictuale sau de a-i pedepsi pe agresori, victimele apelează şi la separarea lor de partener. Această separare poate îmbrăca forma unei menţineri în spaţiul domiciliului familiei, dar separarea cheltuielilor şi limitarea contactelor la simple schimburi de cuvinte sau părăsirea domiciliului.

Am rămas în casă. Ne-am separat cu banii, cu mâncarea. Am de gând să rămân aici, nu am unde să mă duc. Am ajuns la o înţelegere, doar ca să ne vadă copill împreună. Odată iau eu copilul la plimbae, odată el . Putem merge şi împreună. Fiecare îşi spală îşi face mâncare. I-am făcut un favorsă-i fac de mâncare, dar să-şi pună mâncare. El să facă ce vrea. Am fost şi plecată la o rudă. În noaptea de Paşti am plecat.

47

Depunerea unor plângeri la poliţie

Contactarea autorităţilor a fost o soluţie pe care femeile cu un nivel scăzut de instrucţie au evitat-o de cele mai multe ori, acestea fiind convinse că partenerul lor are relaţii şi se poate descurca. Însă sesizarea poliţiei constituie ameninţarea care aduce, cel puţin pentru moment, pacea în familie.

N-am fost la poliţie pentru că are prieteni la Secţia 7. Bea cu ei. Ştiu că poate să-l aresteze, ştie şi el. L-am speriat că nu-mi dă medicul certificat medical pentru că n-am dus plângerea de la poliţie. S-a potolit atunci. Îi e teamă...

Persoanele care au solicitat sprijinul poliţiei au obţinut sprijinul reprezentanţilor acesteia în rezolvarea problemelor. Totuşi victimele se întorc la agresor, sperând ca acesta să-şi dea seama că ele sunt protejate de poliţie şi că acesta de teamă nu va mai repeta actele de violenţă. Experienţele trăite de multe dintre victimele intervievate a demonstrat, însă, că agresorul nu renunţă la comportamentul său violent decât pentru o perioadă de timp.

Acum doi ani am apelat de două ori la poliţie. Soţul a fost violent şi la poliţie. A aruncat buletinul şi a ameninţat că rezolvă tot cu banii pe care îi are. Cu ajutorul poliţiei am reuşit să iau copilul de la el. Atunci au văzut poliţiştii ce fel de om este şi m-au ajutat...Am obţinut şi aprobare de la judecător...

Solicitarea de certificate medico-legaleUnele dintre victime solicită pentru prima dată certificate medico-legale, există

însă şi cazuri în care persoanele agresate au mai solicitat certificate medico-legale pe care le-au folosit doar ca să demonstreze agresorului că pot utiliza mijloacele legale de pedepsire a comportamentului lor violent în cazul în care acesta continuă să se manifeste violent.

Contactarea rudelor din partea victimei/agresoruluiVictimele au încercat să rezolve situaţiile conflictuale apelând şi la ajutorul

familiei lor sau ale partenerului. Au fost puţine situaţii în care au putut fi contactate ambele familii şi au fost şi mai puţine situaţiile în care membrii familiilor de origine au venit în ajutorul victimelor. În cele mai multe situaţii, victimele au fost lipsite de ajutorul familiilor lor de origine.

Cele mai multe dintre victimele intervievate erau persoane care prin decizia lor de a se căsători, împotriva voinţei părinţilor, au limitat la minim posibilitatea acestora de a interveni în situaţii de criză şi de a media anumite situaţii conflictuale.

Au existat şi situaţii în care femeile proveneau din familii din care au dorit să evadeze ca urmare a prezenţei unui climatul familial conflictual.

În familie la mine am trăit o viaţă frumoasă cu mici excepţii. Mama mea mă cam blestema. Am văzut la colegele mele că mamele lor nu se purtau aşa. De multe ori mă gândesc că am trăit în copilăria mea nişte experienţe pe care nu trebuia să le trăiesc. Acum continui să trăiesc nişte experienţe... Nu am cum să mă întorc cu copilul la mama...Nu am unde să mă duc.

În cele mai fericite cazuri, deşi aflate în provincie, rudele victimelor au intervenit şi au întrerupt seria agresiunilor fizice, agresorii fiind ameninţai cu depunerea de plângeri către poliţie.

48

Am patru fraţi. Sunt în Moldova, fiecare la casa lui. Fratele cel mic a venit odată şi i-a ţinut morală. La început a făcut scandal, i-a zis că este mai mic decât el şi n-are dreptul să se bage. Fratele l-a pus să dea declaraţie, să scrie de ce măbate. L-a ameninţat că se duce la poliţie dacă mă mai bate. A luat scrisoarea cu el. Declaraţia...Spunea că n-are niciun motiv. S-a potolit pentru un timp.

Absenţa ajutorului familiilor de origine a victimelor a determinat orientarea acestora către familiile partenerului. Şi de această dată au exista situaţii diverse. Aşa cum era de aşteptat, multe dintre victime nu erau acceptate de către părinţii partenerului încă de la început întrucât nu corespundeau exigenţelor lor. Au existat şi situaţii în care părinţii au acceptat să intervină mai ales în condiţiile în care era evident că fiul lor era cel care era responsabil de situaţiile de criză.

Am vorbit şi cu părinţii lui. Părinţii au încercat să vorbească cu el. A negat. La două săptămâni le-am arătat telefonul cu mesajele, numerele de telefon, facturile de telefon.

Consultarea unui avocat

Conştiente de inferioritatea poziţiei lor, victimele încearcă să echilibreze balanţa prin informarea lor privind drepturile şi riscurile la care se expun în situaţia în care se despart de partener. Astfel, unele dintre ele au contactat deja un avocat şi s-au informat privind modalităţile de susţinere a unui proces de divorţ. Din dorinţa de a obţine tutela copilului ele se întorc în familie şi suportă violenţele parteneilor doar pentru a aduna mai multe probe care să-i incrimineze şi să le poată aduce tutela copilului, deşi nu au aceleaşi resurse financiare.

Vreau să divorţez. Am consultat deja un avocat. Vreau să am câştig de cauză, vreau tutela copilului. Nu vreau să limitez accesul tatălui la copil pentru că nu vreau să-l privez pe copil de relaţia cu tătăl lui. Mi-e teamă că el cu banii şi relaţiile pe care le are poate câştiga copilul.

Indiferent de acţiunile întreprinse până la momentul contactării specialiştilor din

Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, victimele violenţei intrafamiliale continuă să suporte actele de violenţă găsind de fiecare dată motive de a continua convieţuirea în cadrul cuplului, fie că sunt de natură economică sau din dorinţa de a oferi copilului posibilitatea de a avea doi părinţi.

În aceste condiţii, victimele văd în Unitatea de Asistenţă Psiho-Socială o altă posibilitate de a găsi o soluţie la problemele lor şi de a menţine familia în aceeaşi formulă. Divorţul rămâne o soluţie la care vor apela doar după ce vor epuiza toate posibilităţile.

2.7. Nivelul de informare a victimelor privind legislaţia în vigoare care reglementează situaţiile de violenţă intrafamilială

În general, nivelul de informare al victimelor privind legislaţia în vigoare este destul de redus şi este direct influenţat de nivelul de instrucţie. Am remarcat astfel, un nivel bun de informare în cazul victimelor cu un nivel de instrucţie mediu şi superior. De asemenea, am observat pe parcursul interviurilor faptul că unele victime deşi cunosc legislaţia în vigoare şi condamnă actele de violenţă pe care le suportă nu vor totuşi ca partenerii lor să suporte sancţiunile prevăzute de lege pentru agresiunile fizice produse. Ele vor mai degrabă să-i determine pe agresori să-şi schimbe comportamentul provocându-le teama faţă de consecinţele faptelor de violenţă, demonstrându-le acestora că au un certificat medico-legal care-i poate incrimina. Există însă şi situaţia în care

49

victimele tolerează mult timp violenţa şi refuză să aducă la cunoştinţa autorităţilor actele de agresiune invocând principiul iertării creştine.

2.8. Nivelul de informare privind organizaţiile neguvernamentale care oferă servicii victimelor violenţei intrafamiliale

Informaţiile referitoare la organizaţiile care furnizează servicii pentru victimele violenţei intrafamiliale sunt destul de reduse, multe dintre victime neavând cunoştinţă despre faptul că există organizaţii neguvernamentale care oferă adăpost şi sprijin material pentru femeile şi copii agresaţi fizic de soţ.

2.9. Soluţii pentru reducerea violenţei intrafamiliale

Puşi în situaţia de a formula recomandări privind reducerea numărului actelor de violenţă din familie, subiecţii intervievaţi au menţionat de cele mai multe ori necesitatea acordării de consultaţii care să le ofere suportul moral necesar depăşirii situaţiilor de criză, dar şi să le sprijine în identificarea unor soluţii viabile pentru rezolvarea problemelor care generează conflictele fizice dintre parteneri. Victimele cu un nivel redus de instrucţie consideră că printre măsurile care pot fi luate se poate număra şi aceea ca agresorul să fie contactat şi „să i se ţină morală”.

De asemenea, multe dintre victimele care au depăşit limita suportabilităţii şi consideră că singura soluţie pentru situaţia în care au ajuns este separarea de partenerul agresor consideră că trebuie să se intervină în sensul asigurării unui ajutor financiar care să le permită pentru o perioadă independenţa financiară necesară detaşării de agresor. În acelaşi sens, al separării spaţiale de mediul în care se produc actele de violenţă se înscriu şi sugestiile formulate de unele victime care apreciază că ar fi necesare locuinţe protejate în care să beneficieze de utilităţi gratuit sau la preţuri mici până la momentul în care se pot întreţine singure.

Investigaţiile realizate au evidenţiat unele forme de violenţă comune victimelor

violenţei intrafamiliale, dar şi unele aspecte specifice doar unor categorii de victime. Iată de ce, am considerat că este necesar să ne structurăm analiza în funcţie de tipurile de victime identificate la nivelul UAPS.

Femeia victimă suportă forme diverse de violenţă fiind afectată atât de forme de violenţă verbală, sexuală, economică şi fizică. Aceste forme au fost prezentate pe parcursul întregului material.

Copilul victimăInvestigaţiile realizate de echipa de cercetători au permis identificarea unor situaţii în care printre victimele actelor de violenţă s-au numărat şi copii. Este vorba despre două tipuri de situaţii în care minorii au fost afectaţi de violenţa intrafamilială:

1) Copii au fost martori ai actelor de violenţă fizică şi au fost afectaţi psihic ca urmare a unor acte de violenţă verbală direcţionată către ei şi ca urmare a violenţei fizice la care au fost martori.

Se întâmplă tot timpul acasă şi este şi ea martor. Singurul lucru bun este că nu se ia de ea, nu păţeşte nimic. Se ia de ea doar verbal, dar fizic nu. N-a lovit-o niciodată.Victimă- 38 ani

Violenţa verbală şi psihică orientată asupra copilului martor al actelor de violenţă dintre părinţi este semnalată îndeosebi în fazele de început ale violenţei intrafamiliale. Din interviurile realizate cu persoane care suportă violenţa de mai mult timp a rezultat faptul că pe măsură ce copii cresc ei au tendinţa de a interveni între părinţi şi de a opri actele de violenţă.

50

2) Copii au fost agresaţi fizic de către tatăl agresor ca urmare a prezenţei şi intervenţiei lor în favoarea mamei. Uneori copii au suferit traume psihice sau traumatisme fizice destul de grave.

I-a lovit şi pe copii, de mai multe ori, dar nu în stilul ăsta. Îi mai lovea dacă se băgau să mă scoată din mâna lui. Pe ăla mare l-a bătut odată de a făcut pipi pe el. Şi plângea copilul şi-i spunea: „nu mai da tata, fac pipi pe mine tata...”Iar el îi spunea: „Poţi să faci!” Şi atunci s-a speriat . O lună de zile a făcut pipi în pat noaptea. Şi-a revenit într-un timp. Nu m-am mai gândit. Nu l-a bătut cu vânătăi...Doar s-a speriat atunci.

Am o problemă cu ăsta micu. Şi-a pierdut auzul la 9 ani, dar nu pot să condamn pe nimeni. Medicii au zis că e posibil să fi avut un oreion ascuns sau de la o lovitură. Pot să spun că a fost şi de la lovitură.

Violenţa fizică directă asupra copilului se exercită în anumite situaţii cu „complicitatea” mamei care refuză să accepte realitatea şi să ia măsuri deşi este evident ce se întâmplă.

Bărbatul victimă - este membru al familiei extinse, bolnav psihic aflat în grija părinţilor. Motivaţia actelor de violenţă la care a fost supus este una de natură financiară, rudele încercând să-l determine să renunţe la casa în care locuia după decesul părinţilor în favoarea lor. De această dată răspunsul victimei la violenţa agresorului este unul de o intensitate mai mare decât al altor categorii de victime, iar trecerea de la violenţa verbală la cea fizică este mult mai rapidă. Evoluţia actelor de violenţă a fost influenţată şi de lipsa intervenţiei celorlalţi membri ai familiei şi coalizarea familiei agresorului în jurul acestuia au cresut riscul de victimizare al victimei şi rezistenţa lui la actul de agresiune. Starea de sănătate precară a victimei (TBC şi boala psihică) şi frecvenţa mare a agresiunilor verbale datorate contactului cu rudele (locuiau în aceeaşi curte) au contribuit, de asemenea, la derularea actelor de agresiune.

CONCLUZII

Violenţa intrafamilială reprezintă rezultatul acţiunii unor factori de risc care cresc vulnerabilitatea victimelor şi a unor factori care cresc vulnerabilitatea agresorului de a comite acte de violenţă. Dintre factorii care fac posibilă transformarea unei femei într-o victimă a agresiunii au fost identificaţi: vârsta, consumul de alcool, nivelul economic scăzut în comparaţie cu cel al partenerului. De asemenea, nivelul de instrucţie superior asociat cu creşterea independenţei femeilor se pot transforma în factori de risc în condiţiile în care bărbaţii, resimţind autonomia femeilor în mod traumatizant, doresc să restabilească dominaţia prin folosirea violenţei.

Printre factorii care cresc riscul apariţiei actelor de violenţă din mediul familial identificaţi la nivelul agresorilor, aşa cum reies ei din discuţiile purtate cu victimele, se numără şi situaţiile de victimizare prin care au trecut agresorii în perioada copilăriei. Este vorba despre violenţele pe care aceştia le-au suportat direct din partea părinţilor în copilărie (maltratări fizice, pedepse corporale) sau indirect prin contactul cu mediul familial afectat de violenţele dintre părinţii lor (martor al unor violenţe familiale în copilărie).

De fapt, putem spune că violenţa de la nivelul familiei agresorului constituie o continuare a modelului familial parental afectat de violenţa. Toţi aceşti factori de risc ai violenţei intrafamiliale se manifestă pe fondul existenţei unor factori economici şi sociali care se manifestă la nivel societal şi care influenţează şi afectează viaţa familiilor din România perioadei de tranziţie: sărăcia, şomajul lipsa de implicare a statului în protejarea familiilor monoparentale. Menţinerea unor mentalităţi tradiţionale referitoare

51

la distribuţia rolurilor în familie şi a normelor sociale favorabile ideilor de superioritate a bărbaţilor şi a drepturilor lor constituie elemente importante care favorizează violenţa interpersonală din mediul familial. Toleranţa faţă de violenţă a comunităţii şi lipsa de iniţiativă a persoanelor din imediata vecinătate a familiilor în care se produc acte de violenţă încurajează agresorul şi menţine victima în spaţiul unei familii marcate de violenţă.

Investigaţiile derulate au permis identificarea unor forme de violenţă fizică, economică, socială, psihologică, sexuală la care au fost supuse persoanele incluse în cercetarea noastră. Actele de violenţă care se petrec la nivelul cuplurilor incluse în investigaţiile noastre au avut o evoluţie graduală, actele de violenţă de o intensitate şi gravitate mică fiind treptat înlocuite cu acte de violenţă din ce în ce mai grave.

Toleranţa populaţiei, în general, şi a victimelor, în special, faţă de violenţa fizică a constituit o altă idee care s-a desprins din investigaţiile derulate până în prezent. Studiul identifică unele categorii de persoane care au toleranţă mare faţă de violenţa fizică (persoane cu studii gimnaziale, persoanele implicate în concubinaj) şi persoanele care au toleranţă mică faţă de violenţa fizică (femeile, persoanele cu studii superioare, necăsătorite).

Răspunsul victimelor la actele de violenţă a îmbrăcat diverse forme, fiecare dintre victime înţelegând să experimenteze mai multe variante în încercarea lor de a găsi o cale de rezolvare a problemelor şi de menţinere a familiei. Au fost astfel identificate următoarele strategii: autoapărarea ca răspuns la agresiunea suportată din partea soţului, separarea temporară de soţ, contactarea rudelor din partea victimei/agresorului, contactarea prietenilor şi solicitarea intervenţiei acestora, consultarea unui avocat depunerea unor plângeri la poliţie, solicitarea de certificate medico-legale, acţiuni în instanţă.

Victimele consideră că printre soluţiile menite să reducă consecinţele actelor de violenţă intrafamilială se pot număra accesul la consultaţii de specialitate care să le ofere suportul moral necesar depăşirii situaţiilor de criză, dar şi să le sprijine în identificarea unor soluţii viabile pentru rezolvarea problemelor care generează conflictele fizice dintre parteneri. Pentru situaţiile în care victimele doresc să părăsească domiciliul conjugal, acestea apreciază că este necesar sprijinul financiar care să le permită pentru o perioadă independenţa financiară necesară detaşării de agresor. În acelaşi sens, al separării spaţiale de mediul în care se produc actele de violenţă se înscriu şi sugestiile formulate de unele victime care apreciază că ar fi necesare locuinţe protejate în care să beneficieze de utilităţi gratuit sau la preţuri mici până la momentul în care se pot întreţine singure.

Cercetarea a evidenţiat şi un nivel scăzut de informare al victimelor privind cadrul legislativ care reglementează violenţa în familie, dar şi lipsa unor informaţii privind organizaţiile neguvernamentale care acţionează pentru protejarea victimelor violenţei domestice.

52