Balansul De Alb Si Temperatura De Culoare http://www.zona-foto.com/tutoriale-fotografie/balansul-de-alb-si-tempera...

1 of 3 06/01/2012 11:32

Balansul de alb si temperatura de culoare

Tutoriale tehnica foto

Balansul de alb este o setare prezenta la toate camerele digitale, de

care depinde redarea corecta a culorilor unei fotografii. Practic, un

balans de alb corect ne da siguranta ca o zona de culoare neutra (o

zona gri), din fotografie, contine cantitati egale de rosu, verde si

albastru. Mai simplu spus, ne da siguranta ca imaginea obtinuta nu va

avea o tenta de culoare deranjanta si nenaturala.

Pentru a intelege balansul de alb este necesara intelegerea

conceptului de temperatura de culoare. Temperatura de culoare este o

caracteristica a luminii si depinde de sursa de lumina. Se masoara in

kelvini (K). Este acel parametru al luminii, care ii da o anumita “culoare”. De exemplu, fotografiile realizate

la lumina unui bec vor iesi cu o tenta galbena (daca balansul de alb nu e setat corect), tocmai datorita

temperaturii de culoare a luminii emise de bec. Ochiul uman poate corecta foarte usor diferentele de

temperatura de culoare, astfel incat un obiect alb sa fie vazut la fel, atat la lumina unui bec cat si la lumina

soarelui. Din pacate, senzorii digitali si filmele foto nu sunt la fel de performante ca ochiul umana, asa ca

temperatura de culoare poate afecta usor o fotografie.

In fotografie, este important de inteles ca surse de lumina diferite emit lumina cu temperaturi de culoare

diferite. Lumina “alba” (echivalentul mediei luminii din timpul zilei) are o temperatura de 5000 K. Este

adeseori considerata valoare de referinta, temperatura de culoare la care albul apare alb (fara tente de

culoare). In comparatie cu aceasta, lumina dintr-o zi noroasa va determina aparitia unei tente albastrui in

fotografie iar lumina emisa de un bec incandescent va determina o tenta portocalie/galbuie. Pentru orice alta

temperatura de culoare, apartul digital trebuie setat in asa fel incat sa compenseze diferenta de culoare si sa

nu modifice perceptibil fotografiile (vezi foto 1 pentru exemple de modificare a culorilor la diferite setrari).

Pentru a intelege mai bine fenomenul, iata mai jos un tabel cu diferite temperaturi de culoare, sursa de

lumina si setarea aparatului digital care trebuie selectata atunci cand se fotografiaza in lumina respectiva.

Culoare (tenta de culoare a

fotografiei)

Temperatura de

culoare

Surse de lumina

1000K

Lumanare, lampa pe ulei

2000K

Rasarit (foarte devreme)

2500K

Becuri incandescente

3000K

Unele lumini de studio

Balansul De Alb Si Temperatura De Culoare http://www.zona-foto.com/tutoriale-fotografie/balansul-de-alb-si-tempera...

2 of 3 06/01/2012 11:32

5000K

Lumina medie in timpul zilei, blitz

electronic

5500K

Lumina soarelui la amiaza

6000K

Lumina soarelui la intensitatea mare (zi

senina)

7000K

Cer usor innorat

9000K

Umbra intr-o zi senina

10,000K

Cer puternic innorat

Se observa ca o setare a balansului de alb poate acoperi mai multe valori de temperatura de culoare. Acest

fapt sugereaza ca setarea balansului de alb nu este extrem de precisa dar este suficient de buna pentru a

reduce efectele nedorite ale temperaturii de culoare, in majoritatea cazurilor. Pentru o precizie mai buna se

recomanda setarea manuala a balansului de alb (custom white balance) atunci cand aparatul foto permite

acest lucru.

Multe camere foto moderne au optiunea de setare

automata a balansului de alb (Auto WB sau AWB) care

da rezultate destul de bune dar nu are precizie de 100%.

Este mai degraba o metoda comoda de a evita setarea

balansului de alb de fiecare data cand se schimba sursa de

lumina. Daca functia automata duce la un rezultat

neplacut, fotografia poate fi corectata ulterior in etapa de

post-procesare (vezi aici un tutorial despre rezolvarea

problemelor de culoare si expunere in Adobe Photoshop).

Cea mai buna metoda pentru a asigura obtinerea unui

balans de alb cat mai corect, este fotografiatul in format

RAW (daca aparatul fotografic o permite). Acest format

ofera optiunea corectarii balansului de alb dupa realizarea

fotografiei, pe o plaja mare de temperaturi de culoare.

O alta metoda pentru corectarea balansului de alb o

reprezinta folosirea unei zone neutre din cadrul

fotografiat. Aceasta poate fi un obiect din fotografie (cu

putin noroc) sau un obiect introdus in mod intentionat de fotograf in cadru (de exemplu un gray card). In

acest scop se pot cumpara carduri de culori neutre din magazinele de specialitate sau se pot improviza astfel

de obiecte. De exemplu, ca referinta de culoare neutra, poate fi folosit spatele unei folii de la un borcan de

Foto 1. Variatia culorilor in functie de setarea

balansului de alb: auto (stanga sus), soare

(dreapta sus), blitz (stanga jos) si bec (dreapta

jos). Sursa: http://commons.wikimedia.org

Balansul De Alb Si Temperatura De Culoare http://www.zona-foto.com/tutoriale-fotografie/balansul-de-alb-si-tempera...

3 of 3 06/01/2012 11:32

cafea sau de la o cutie de Pringles.

Cand se foloseste un astfel de obiect de referinta, se poate

corecta balansul de alb deschizand fotografia intr-un

program de editare si specificand softului pozitia punctului

de culoare neutra. Modul in care se realizeaza concret acest

tip de procesare difera in functie de softul folosit.

FotoMagia http://www.fotomagia.home.ro/reguli.htm

1 of 6 06/01/2012 11:33

Home

Despre

Echipament

Camere

Obiective

Accesorii

Filme foto

Cum funcţionează ? Diafragma

Obturatorul

Expunerea

Cum fotografiem ?

Reguli și greșeli comune

Prelucrarea digitală

Resurse

Contribuţia ta

Contact

În mod cert, fotografia cere exerciţiu. Mult. Zile, săptămâni, luni, ani. Zeci, sute de pelicule consumate, mii de cadre ratate. Nu disperaţi. i mai ales, nu va lasaţi dezamagiţi de imaginile proaste. O fotografie nu e un tablou, nu trebuie sa "iasă" din prima. Poţi utiliza un film întreg doar pe un singur subiect, ca să îţi iasa o fotografie reu ită. tiţi cate filme poate consuma un fotoreporter intr-o zi "pe teren" ?.. poate 9, 10 ?.. asta insemnă 360 de cadre. 360 de fotografii într-o zi. tiţi câte dintre ele îi sunt publicate ? 2,3 .. poate 5,6 dacă are noroc. Restul ? La gunoi. Se spune că dacă dintr-o un film scoţi o fotografie bună, ai reu it. În "spatele" unei expoziţii cu, să zicem 50 de fotografii valoroase, stau mii de cadre nereu ite. Ce trebuie înţeles de aici ? Dacă aţi vazut un subiect interesant, nu trageţi un cadru i gata. Faceţi mai multe. Din unghiuri diferite, din poziţii diferite, cu lumină diferită. La sfar it alegeţi-o pe cea mai bună i doar pe aceasta arătaţi-o prietenilor. A a că, perseveraţi i... nu faceţi publice toate pozele ci doar pe cele foarte bune.

Deci, daţi-i bătaie, apasaţi pe declan ator. Rândurile de mai jos vă vor servi drept ghid pentru primele imagini reu ite, poate... sau cel puţin "corecte". Dar cel mai mult contează exerciţiul. Succes !

Compoziţia fotografică

Întotdeauna trebuie plecat de la premisa că o fotografie nu va arăta niciodată la fel ca realitatea. De aici trebuie înţeles că nu trebuie să încercăm să reproducem realitatea prin simpa copiere pe hârtia fotografică. Indiferent ce reguli adoptăm (sau nu) atunci când facem o fotografie căutaţi ca imaginea să aibă propria ei personalitate, propria poveste. Gândiţi-vă că cei care vor privi imaginea s-ar putea să nu tie nimic despre când sau unde a fost realizată, în ce context. i credeţi-mă, nu trebuie niciodată să daţi explicaţii celor care vă admiră fotografiile. Cand ele pot „vorbi” singure atunci inseamnă că aţi reu it.

Voi prezenta pe scurt câteva reguli de bază ale fotografiei necesare pentru a obţine o imagine reu ită.

Cea mai cunoscută este regula treimilor.

Trageţi două linii imaginare pe cadrul imaginii astfel încât să îl împărţiţi in trei secţiuni egale, atât pe orizontală cât i pe verticală.

A

B

C

D

Intersecţiile celor patru linii se numesc punctele de forţă (A,B,C,D) iar cele două linii

FotoMagia http://www.fotomagia.home.ro/reguli.htm

2 of 6 06/01/2012 11:33

verticale, linii de forţă. Este tiut că subiectele situate într-unul din aceste puncte (sau pe una din cele două linii) atrag cel mai u or privirea, imaginea căpătând astfel mai multă forţă. Plasarea subiectului (sau a elementelor principale ale compoziţiei) pe centrul imaginii sau în extremitatea cadrului este fie monotonă, obositoare fie creează un dezechilibru profund.

Asezare a subiectului respectând regula treimilor. Elementul principal apare exact pe mijlocul cadrului. Rezultat: imagine monotonă, neinteresantă.

O altă regulă este asimetria.

Divizarea cadrului în părţi egale creează deasemenea monotonie. Dacă în cadru vă apare linia orizontului evitaţi ca aceasta să cadă exact la mijlocul imaginii. Situaţi-o la o treime de marginea superioară sau inferioară, după cum vi se pare mai interesant. Acela i lucru este valabil i la compoziţia pe verticală. Este recomandabil să aveţi mereu în faţa ochilor împărţirea cadrului după modelul de mai sus i să încercaţi să vă raportaţi compoziţia la acesta, să vă “jucaţi” cu această geometrie până veţi găsi cel mai potrivit aranjament.

Într-o compoziţie reu ită mai contează i ritmul, armonia sau echilibrul. Iată câteva fotografii în care sunt ilustrate aceste noţiuni.

În această fotografie, treptele "așază" imaginea, îi dau

armonie și echilibru.

Foto: Buena Vista

Stabilirea subiectului

Un bun exemplu pentru ceea ce înseamnă ritmul într-o imagine.

Foto: Silviu Matei

Cel mai important lucru înainte de a apăsa declan atorul este să stiţi foarte clar CE fotografiaţi. Dacă am spus că fotografia este o scriere, atunci, ca în orice propoziţie, trebuie să tim care este subiectul ( i dacă vreţi, predicatul). Aici apar deseori confuzii. Cine nu are în colecţia sa fotografii care îi înfăţi ează alături de un faimos monument, de o ma ină luxoasă sau având in spate panorama unui peisaj superb ? Acestea sunt cele mai tipice exemple de confuzie a subiectului. Ce l-a interesat de fapt pe autor ? Persoana sau frumoasa statuie lângă care a pozat ? Peisajul maiestuos de pe fundal sau iubita care stă zâmbitoare fix în mijlocul imaginii suficient de departe pentru a nu fi recunoscută decât de cel care a facut poza dar destul cât să acopere o parte din frumosul peisaj ce se dezvăluia în sapte ? Când imaginea cuprinde o astfel de varietate de subiecte ochiul este suficient de derutat ca să nu

Thank you for using www.freepdfconvert.com service!

Only two pages are converted. Please Sign Up to convert all pages.

https://www.freepdfconvert.com/membership

FotoMagia http://www.fotomagia.home.ro/expunerea.htm

1 of 2 06/01/2012 11:34

Home

Despre

Echipament

Camere

Obiective

Accesorii

Filme foto

Cum funcţionează ? Diafragma

Obturatorul

Expunerea

Cum fotografiem ?

Reguli și greșeli comune

Prelucrarea digitală

Resurse

Contribuţia ta

Contact

EXPUNEREA

tiind cum funcţionează diafragma i obturatorul este timpul să înţelegem unul din cele mai importante momente ale procesului fotografic: determinarea expunerii.

Expunerea este o rezultatul combinaţiei dintre valorile diafragmei i, respectiv ale obturatorului. Stabilirea expunerii înseamnă determinarea cantităţii de lumină i a timpului în care această lumină impregnează suprafaţa peliculei (senzorului, în cazul aparatelor digitale) astfel încât să obţinem o imagine corectă. Într-o situaţie dată (a se citi pentru o anumită cantitate de lumină disponibilă), unui timp de expunere îi corespunde o anumită deschidere a diafragmei. Deschiderea (sau închiderea) diafragmei cu o treaptă faţă de valoarea corectă, fără a modifica i timpul de expunere duce la supraexpunerea* (respectiv subexpunerea) imaginii.

*În realitate, variaţia cu o treaptă a diafragmei nu duce in mod absolut la supra/subexpunere. Filmele negative răspund bine la aceste modificări i de multe ori sunt făcute intenţionat pentru a da mai mult contrast sau o mai mare saturaţie a culorilor (culorile sunt mai intense) – în cazul închiderii diafragmei. În schimb, la filmele pozitive, mult mai sensibile la aceste variaţii, nu este recomandabil să se recurgă la această ajustare.

Expunerea se stabile te în mai multe moduri. Ea poate fi automată, caz în care nu mai aveţi nici o grijă, aparatul stabilind singur atât diafragma cât i timpul de expunere. Unele aparate au însă un mod de expunere parţial automat, în sensul că puteţi alege deschiderea diafragmei, iar aparatul va determina timpul de expunere corespunzător. Sau invers. Există i expunerea complet manuală. Fotograful î i alege timpul de expunere i diafragma pe care le dore te. De unde tie el ce valori trebuie să aleagă pentru a reu i o expunere corectă ? Simplu. Orice aparat care se respectă are încorporat un exponometru. El poate fi optic sau electronic, i este cel care, în raport de condiţiile de iluminare date, ne “spune” ce parametrii să folosim pentru a obţine expunerea corectă a fotografiei.

Am spus că, în anumite condiţii date, unei valori a diafragmei îi corespunde un anumit timp de expunere. Acest lucru nu înseamnă că pentru acelea i condiţii de iluminare nu putem folosi decât un singur timp de expunere (respectiv o singură diafragmă). Exponometrul măsoară lumina disponibilă i, în funcţie de aceasta, ne poate oferi alegerea între mai multe combinaţii (perechi) de diafragmă/timp de expunere. Fiecare timp are o diafragmă corespunzatoare, însă. Atunci când lumina este suficientă putem utiliza timpi începând de la 500 până la 125 (sau chiar 60). Însă cu cât timpul de expunere cre te (este mai lung) cu atât diafragma trebuie să fie mai închisă.

Acum cred că este mult mai vizibil modul în care aparatul fotografic se aseamănă cu ochiul uman. Irisul corespunde diafragmei (aţi observat cum atunci când privim în lumină irisul se dilată, pupila devenind tot mai mică ?), filmul corespunde retinei (ţineţi minte de la orele de biologie că i pe retină imaginea este proiectată răsturnat ?) iar cristalinul acelei lentile din obiectiv care prin deplasarea cu câţiva milimetri înainte reglează claritatea pentru subiecte aflate la distanţe mai mici, de câţiva metri (cristalinul are o mi care asemănătoare atunci când privim la distanţe mai mici de 6 m – motiv pentru care se i spune că ochii trebuie relaxaţi privind obiecte depărtate deoarece atunci cristalinul nu face nici un efort).

FotoMagia http://www.fotomagia.home.ro/expunerea.htm

2 of 2 06/01/2012 11:34

Zapada

Am citit multe articole despre fotografierea iernii. Ideile de baza care-ti sunt sugerate de astfel de articole sunt: sa-ti tii bateriile de rezerva la cald, sa ai grija sa nu sufli pe obiectiv sau in vizor, sa ai manusi de genul X, sa ai grija ca zapada insala exponometrul, timpul de expunere sa nu fie mai scurt decat 1/500 ca mecanica merge greu la frig etc, etc. Mai putin despre continutul imaginilor... Eu lucrez cel mai mult in color. Imi plac mai ales acele fotografii color care tind spre monocromie. (Apropo, v-ati gandit vreodata ca in color se pot reda mai multe nuante de gri decat in alb-negru?) Peisajele cu zapada imi plac poate din cauza ca sunt aproape monocrome. In natura putem intalni mai multe combinatii monocrome cu zapada, de exemplu verde inchis, murdar (brazi) cu alb, maro inchis (copaci, pamant) cu alb, galben murdar (plante uscate, fan) cu alb etc. Albul desigur este zapada.

Monocromia insa nu este de ajuns ca o imagine sa fie frumoasa. Un ritm sau un subiect bine plasat care rupe ritmul poate ajuta mult.

Daca acest subiect are o culoare remarcanta, poate sa se foloseasca de "monotonia" ritmului monocrom pentru a se evidentia.

Trebuie sa precizez ca aceasta ambianta monocroma se poate surprinde cel mai bine cu zapada proaspat cazuta, care inca nu s-a topit sau n-a cazut de pe crengi, acoperisuri. Lumina difuza accentueaza senzatia de pastel, incercati sa fotografiati cu cerul innorat. O idee: daca nu aveti un subiect color in imagine, puteti foarte usor sa colorati voi un subiect la prelucrarea fotografiei. Colorarea se poate face cu calculatorul pe imaginea digitala, ori cu carioca sau vopseaua de

retus pe hartie.

Prima imagine este cea originala, acoperisul a fost colorat ulterior. Desigur, aceasta metoda poate provoca protestele acelora, care pretind ca fotografia trebuie sa redea adevarul si se mandresc ca la ei creatia se termina cu apasarea declansatorului. Eu va propun sa incercati colorarea in fotografiile cu zapada, dar nu exagerati! Folositi doar o singura culoare! Si nu uitati ca imaginea buna are doar o singura tema! Daca v-ati plictisit sa fotografiati in lumina difuza, trebuie sa aveti norocul sa prindeti o zi cu soare. Fiind iarna (presupun), soarele n-o sa se ridice prea sus, orele bune pentru fotografiere inmultindu-se. Lumina venind mai tot timpul lateral, umbrele vor fi lungi, si cateodata foarte frumoase. Folositi-le! Cand soarele straluceste, contrastul dintre zonele de zapada luminata si punctele inchise vor fi mari. Din cauza luminii puternice (soarele se reflecta pe zapada) nu se obisnusnuiestea se folosi filme mai sensibile care ar avea o toleranta mai mare. De aceea cele mai multe imagini de acest tip pe care le puteti vedea se compun doar din alb si negru (daca nu apar si decolorari). Daca doriti sa diminuati contrastul in asemenea cazuri, puteti folosi un filtru Polar. Atentie: filtrul

PL ne poate distruge frumoasele sclipiri ale zapezii aflate in contralumina. Caderea zapezii este un fenomen frumos, dar care poate fi redat mai greu in fotografie. Daca vreti ca intr-adevar sa se vada pe imagine ca ninge, aveti nevoie de 2 lucruri: o ninsoare abundenta, cu fulgi mari si un fundal mai inchis pe care sa se vada fulgii.

In imagine se poate observa ca fulgii se vad cu predominanta pe zidul negru al casei. Daca vreti sa fotografiati ninsoare dar ea refuza sa apara puteti folosi o tehnica care produce senzatia ninsorii.

In imaginea anterioara creata de Tamas Andras senzatia de ninsoare a fost opera granulatiei mari a filmului. Pentru asta se pot folosi filme cu sensibilitate si granulatie mare. Fotografia prezentata a fost facuta pe film Kodak TMAX 3200. Desigur, nu trebuie sa uitati ca o fotografie nu va fi buna doar pentru ca ninge pe ea. Topirea zapezii este iarasi un fenomen frumos, dar care se lasa mult mai greu de fotografiat decat caderea ei. Cel mai spectaculos fenomen (dupa parerea mea) care se produce la topirea zapezilor este ca se formeaza dungi unde se scurge apa si se aduna mizeria.

Cand am vazut dungile de acest tip pe o imagine de al lui Mihai Moiceanu acum 3 ani, credeam ca-i un truc :-) O regula de baza a compozitiei spune ca: liniile conduc ochiul. Daca ajungeti primavara in zone cu zapada mare, uitati-va dupa dungi! Este interesant sa vedem relatia omului cu zapada. Neaua este necaz pentru unii, prilej de bucurie pentru altii. Este interesant sa vedem cum lupta oamenii si animalele cu zapada mare, dar si aerul destins al unei partide de saniuta sau a unei batai cu bulgari de zapada poate constitui o tema buna pentru fotografie.

Ca sa nu va plictisiti de zapada autohtona, va fac o surpriza. Nu trebuie sa uitam ca nu numai la noi este iarna si zapada ci si pe meleaguri mai exotice. Sunt unii care asociaza cu zapada nu brazii, ci palmierii. Va doresc o iarna cu zapada abundenta!

10 Sfaturi utile pentru fotografia de iarna

1. Pregateste-te pentru anotimpul rece. A face fotografie la vreme de iarna presupune ca atat echipamentul foto cat si imbracamintea trebuie sa fie corespunzatoare temperaturilor scazute. Daca in privinta echipamentului foto anumite lucruri sunt cunoscute - digitalul echipat cu HD nu functioneaza, aparatele cu elecrtonica mai veche dau rateuri la frig, diafragma de la obiectivele vechi nu se inchide la valoarea preselectata - ceea ce e mai putin luat in considerare este imbracamintea. Este bine sa adopti stilul de imbracaminte cu cat mai multe straturi subtiri in detrimentul celei groase in starturi putine. Pe linga lejeritatea in miscari, mai multe straturi subtiri formeaza intre ele straturi multiple de aer care maresc izolarea termica a imbracamintei. Corpul pierde 50% din caldura prin regiunea capului. Deci acesta trebuie protejat cu o caciula sau sapca dintr-un material care impiedica formarea transpiratiei dar are o izolatie termica buna. Pentru aceasta polartec-ul sau flis-ul sunt foarte bune. Pantaloni din polartec, acoperiti cu suprapantaloni din goretex (membrana unisens care lasa corpul sa respire dar nu lasa vantul si umezeala sa intre), camasa de piele, si doua randuri de pulovere subtiri din polartec peste care se imbraca haina de goretex sunt cea mai buna varianta impotriva frigului. Daca stati nemiscat o perioada de timp mai lunga e necesara o haina cu puf de gasca care se imbraca pe deasupra. Incaltamintea trebuie sa fie lejera, impermeabila iar principiul multistrat se aplica si aici. Cand este foarte frig si stai mult timp la exterior e bine sa ai manusi subtiri din piele cu 5 degete pentru manevrarea aparatelor peste care se trag supramanusi cu un singur deget. Daca situatia impune si trebuie sa te deplasezi prin zapada adanca mai mult timp, parazapezile sunt necesare. 2. Cauta locatiile pentru fotografie din timp. Zapada face deplasarea in teren mult mai dificila. Cu cat e mai multa zapada cu atat vei pierde mai mult timp pentru deplasarea de la un obiectiv la altul. Pentru mers pe jos timpul de parcurs al unei distante se dubleaza sau chiar se tripleaza. 3. Nu parcurge niciodata traseele singur. Iarna orice obstacol isi dubleaza dificultatea. Un coechipier face inaintarea mai usoara, urmele se sparg cu randul, iar in caz de accident - chiar si unul banal - coechipirul e singurul care te poate ajuta. 4. Perioada de fotografiere. In timpul iernii soarele este mult mai jos pe cer astfel incat pe toata durata zilei lumina este buna, mai ales in zonele de deal si de munte. Totusi rasariturile si apusurile sunt cele mai spectaculoase momente ale zile. Zapada amplifica cromatica calda a acestor momente. 5. Stabilirea expunerii. Exponometrele care masoara lumina reflectata, adica acelea cu care sunt aparatele tind sa faca o subexpunere accentuata a filmului. Daca nu ai exponometru pentru masurarea luminii incidente atunci masoara expunerea pe figura umana, pe un element colorat al imbracamintei sau aplica regula diafragmei 16: intr-o zi cu cer senin fara nori, in soare, expunerea corecta este 1/ISO la f=16. Daca cerul este acoperit cu o patura subtire de nori luminosi, expunerea este 1/ISO f=11; si asa mai departe. Intotdeauna faceti bracketing pe supraexpuneri. 6. Bateriile sau acumulatorii sunt repede goliti de temperaturile joase. Asigura-te ca ai la tine baterii de schimb. Nimic nu e mai neplacut ca in preajma unor subiecte pline de chiciura sa ti se termine bateriile de la camera foto. Pe cele epuizate nu le arunnca. Tine-le in buzunar un timp si vei vedea

ca mai au energie suficienta pentru a le folosi mai departe. 7. Filtrele cele mai utilizate pe timpul iernnii sunt cele UV la altitudini mai mari de 1000 m. Dar din trusa nu trebuie sa lipseasca cel de polarizare si eventual un warming up de tipul 81A sau skylight. Pentru fotografia alb negru filtrele galben, portocaliu si chiar rosu pot fi folosite cu succes pentru a creste dramatismul si contrastul. 8. Condensul este unul din inamicii fotografiei pe timp de iarna. Cand intri intr-o camera incalzita nu deschide imediat trusa foto. Lasa sa traca macar o ora si apoi scoate filmul din camera foto. Pe vreme extrem de rece incearca sa eviti sa expiri direct pe camera cand faci cadratura. Altfel te trezesti ca ai camera acoperita de un strat subtire de gheata. Cand vei intra la caldura acesta se va transforma in umezeala care poate sa-ti afecteze aparatul foto 9. Timpii de expunere trebuie astfel alesi incat sa nu fie mai scurti de 1/500 pentru a nu afecta partile in miscare ale obturatorului. Aceasta se aplica la temperaturi sub -25, - 30 gr. C. 10. Lista cu lucrurile obligatorii pe care trebuie sa le iei cu tine iarna:

a. trusa de prim ajutor b. harti c. busola d. telefonul mobil e. manusi si caciula de rezerva f. haine de rezerva g. snur de avalansa daca te deplasezi in zona inalta h. termosul cu ceai cald pentru o tura de o zi i. energizante j. ochelarii de soare

Mihai Moiceanu

Histograma - o arma secreta

Cu ocazia fotografierii unor subiecte foarte contrast, fotograful are de luat o serie de decizii: sa expuna dupa lumini? Sa expuna dupa umbre? Ce sacrifica? Care vor fi detaliile in lumini? Dar in umbre? Daca insa subectul are un contrast redus, intrebarea este: cum sa procedeze ca sa exploateze la maxim gama tonala a negativului. Unele aparate foto digitale de nivel avansat calculeaza distributia pixelilor dintr-o imagine si afiseaza un grafic de frecventa pe 256 nivele (fiecarui pixel din imagine i se calculeaza nivelul - de la 0 = negru absolut, la 255 = alb pur). O histograma este deci un grafic ce ilustreaza modul in care sunt distributi intr-o imagine pixelii grupati dupa intensitatea de culoare. Analizind aspectul curbei, putem sa determinam amploarea detaliilor in umbre (in partea stanga), la nivelul gri-mijlociu (in mijlocul graficului) si in lumini (in partea dreapta a graficului). Histograma permite fotografului ca, dintr-o analiza simpla, sa decida daca rezultatul este multumitor sau daca trebuie sa repete fotografia cu alte valori ale indicelui de expunere (EV). Programele avansate de prelucrare a fotografiilor dispun de analiza prin histograma a imaginilor (de ex. In Photoshop: prin alegerea meniului: Image > Adjust > Levels...) si ofera utilizatorului metode precise si fine de corectare. Identificarea zonelor celor mai luminoase, respectiv cele mai intunecoase zone dintr-o imagine este, de asemenea importanta in procesul de imprimare. Putem astfel stabili, in procesul de fotoeditare, amploarea ajustarilor, pentru a nu expanda inutil tonalitatile si la nivelul unor zone izolate, unde nu avem detalii care sa poata fi imprimate. Trebuie mentionat aici ca imprimantele nu pot printa detalii la nivele foarte inalte de alb, si nici de negru (printul cuprinde nivele de la 10 pana la 245 sau chiar mai putin, in functie de model). CUM SE CITESTE HISTOGRAMA? Pe axa orizontala este reprezentat nivelul de stralucire, de la 0 (negru) la 255 (alb); fiecare pixel este analizat din acest punct de vedere si i se atribuie o valoare. Se numara apoi toti pixelii cu o anumita valoare de stralucire iar numarul lor se afiseaza pe axa verticala. Cu cat se inregistreaza mai multi pixeli de un anumit nivel de stralucire, cu atat graficul va urca mai sus in dreptul acelui nivel. In fig. 1 se observa o aglumerare de pixeli la stralucrie foarte mica (negru adanc) si o alta aglomerare spre alb pur.

Fig. 1. Histograma

Ca idee generala putem sa ne dam seama imediat ca o imagine corect expusa prezinta o distributie relativ uniforma a pixelilor pe intreaga scala de stralucire, in timp ce o imagine cu contrast redus va arata aglomerari pronuntate ale pixelilor la anumite valori, simultan cu zone intinse, slab populate. EXEMPLE DE HISTOGRAME Aspectul histogramei depinde deci de nivelul de contrast al cadrului ales pentru fotografie ca si de modul in care alegem expunerea.

Foto 1. Fotografie cu contrast redus

Daca fotografia are contrast redus, aceasta se va traduce prin aglomerarea spre centru a graficului histogramei.

Fig. 2. Histograma foto (1)

O imagine cu contrast crescut va avea graficul in forma de "doua cocoase".

Foto 2. Fotografie cu contrast mare

Fig. 3. Histograma foto (2)

Imaginea cu contrast normal are - teoretic -, forma unei benzi negre, uniforme, dispuse in partea de jos a graficului. Desigur, noi fotografiem lumea reala si nu pe cea teoretica, dar graficul unei astfel de poze ar trebui sa tinda catre aspectul teoretic.

Foto 3. Fotografie cu contrast normal

Fig. 4. Histograma foto (3)

CORECTAREA IMAGINII Aspectul curbei histogramei ne permite sa determinam obiectiv nivelul cel mai adanc de negru ca si albul cel mai luminos, adica punctul de alb si punctul de negru. Intervalul dintre aceste doua puncte reprezinta intervalul dinamic, tonal sau contrastul imaginii. O imagine cu contrast redus concentreaza cele doua puncte intr-un interval mic, mult mai mic decat cele permise de cele 256 de trepte. De asemenea, o imagine supraexpusa aglomereza pixelii in zona din dreapta, iar una subexpusa in zona din stanga.

Foto 4. Fotografie cu interval dinamic redus

Analiza histogramei in Photoshop arata absenta picelilor cu grad ridicat de alb, si deci o reducere marcata a intervalului dinamic.

Fig. 5. Histograma foto (4)

Corectarea acestui aspect se poate face in mai multe feluri, dar cel mai intuitiv este prin click&drag de cursorul drept (care se refera la nivelul de alb) spre stanga, pana in dreptul valorii unde incep sa apara primii pixeli din grafic.

Foto 5. Ajustarea fotografiei 4

Histograma fotografiei ajustate arata acum un interval dinamic corect.

Fig. 6. Histograma foto (5)

* Tip 1: pentru a putea vedea imediat modificarile, bifati caseta "Preview". * Tip 2: pentru a compara imaginea modificata cu originalul, dupa ce ati ajustat nivelele la valoarea dorita, debifati si bifati, in mod repetat, caseta "Preview" iar Photoshop va afisa alternativ originalul si imaginea modificata.

Lumina este esenta oricarei fotografii

Tehnici de utilizare a luminii in natura.

Pentru ca o imagine sa existe, sunt trei elemente pe care un fotograf trebuie sa le inteleaga: lumina, compozitia si subiectul. Subiectul unei imagini este direct legat de scopul imaginii. Plasarea subiectului in cadru este critica pentru realizarea unei compozitii reusite. Dar lumina este cea care va face sau va desface o fotografie.

Fara lumina, o imagine nu ar putea fi inregistrata pe film. Iar "Fotografie" inseamna in cele din urma "a scrie cu lumina"... va puteti imagina ceva mai sublim?...

Ceea ce am invatat de-a lungul anilor este ca la fiecare imagine se potriveste o anumita lumina. Daca lumina nu este buna, fotografia nu va fi reusita. Un subiect excelent, cu o compozitie buna, vazut intr-o lumina plata, cenusie si plictisitoare, va duce negresit la o imagine plata, cenusie si plictisitoare. Pe de alta parte, un subiect de zi cu zi, cu o

compozitie decenta, intr-o lumina radianta si dramatica va duce la o imagine care se va regasi in fisierul meu de reusite.

Lumina din fata (in ochi)

Este lumina pentru incepatori, cand soarele lumineaza fata subiectului peste umarul fotografului, oferind uniformitate. Va amintiti de zilele in care un unchi aseza intreaga familie frumos in plin soare cu lumina in ochi? Si toti se strambau, deh, este greu sa stai cu ochii deschisi, sa zambesti si sa dai bine in poza, cu lumina soarelui in ochi...

Umbrele sunt minime, din cauza luminii plate. In lumina aceasta este destul de usor de lucrat, dar rezultatele nu vor fi prea bune. Nu exista adancime, texturile sunt ca si inexistente, detaliile sunt sterse.

In fotografia de natura, lumina din fata isi are avantajele si dezavantajele ei, dar pentru pentru un fotograf de peisaj, este de cele mai multe ori un dezastru. Scena nu are nici o dimensiune, nu are dinamism, este stearsa, ceea ce reprezinta defecte importante pentru dramatismul unei imagini.

Pe de alta parte, multi fotografi de animale salbatice prefera lumina din fata. Desi nu va produce cel mai impresionant efect, poate, in schimb, prezenta animalul la intreaga lui maretie, cu toate detaliile. In toata perfectiunea si splendoarea lui.

Lumina din fata poate fi un aliat in cateva alte circumstante: fiecare fateta a subiectului este iluminata, in acest fel oferindu-se o cantitate maxima de informatie. Spre exemplu, fotografii

de arhitectura pot reda toate detaliile unei cladiri.

Lumina din fata este o buna sursa de exercitiu pentru fotografii incepatori. Sa obtii expuneri corecte este destul de usor, caci exista putine umbre sau zone luminate puternic, care sa poata pacali sistemul de masurare al camerei. Aceasta lumina este in general utilizabila, dar nu este o idee buna sa te bazezi numai pe ea.

Lumina din Spate (contre-jour, "in lentila")

Aici intram deja in alte chestiuni... Cu lumina din spate se pot obtine rezultate cat se poate de dramatice. Forma se poate reda ca umbra sau inconjurata de o corola luminoasa. Acest tip de lumina poate da rezultate exceptionale. Perfect, si atunci de ce sa nu utilizezi lumina din spate tot timpul? In principal, pentru ca este greu de stapanit. Trebuie sa te descurci inconjurat de probleme de tip flare, expunere dificila, contrast crescut...

Cea mai buna metoda de a trata lumina din spate este de a folosi un spotmetru. Daca aparatul de fotografiat pe care il folosesti nu are asa ceva, trebuie sa te apropii si sa faci o citire a luminii in zona cea mai critica, pe care sa o folosesti mai apoi ca valoare a expunerii, cu sau fara corectie,

dupa cum doresti sa exprimi subiectul...

Ce banal! Ce simplu este! Unde sunt problemele majore de care spuneai? - veti intreba. Mda, dar acum ca ai expunerea corecta pentru subiect, fundalul este probabil complet sters... Subiectul tau arata perfect, dar din tot restul imaginii nu se vede nimic, totul este alb si indescifrabil... Daca lucrezi pe negativ color, se poate realiza o printare cu mascare si alte trucuri fotografice, iar ceva din detaliile din fundal pot fi recuperate. Daca folosesti dia, problema este mult mai distrugatoare, din cauza plajei de expunere mult mai redusa. Filmele dia accepta o plaja de contrast mult mai mica. Greselile de expunere costa si, de obicei, nu pot fi recuperate.

Eh, dar nu trebuie sa disperi. Exista solutii... Cel mai simplu este sa te apropii de subiect, sa elimini cat mai mult din fundal din imagine. Daca poti muta subiectul, pune-l intr-o zona in care fundalul distrage cat mai putin atentia. De exemplu, fundalurile mai inchise la culoare sau cele care pot fi scoase din focus merg destul de bine.

Pentru un rezultat mai “PRO” (-fesional), se poate folosi un reflector. In afara de efectul asupra subiectului, trebuie luat in calcul si efectul asupra imaginii tale: oricine te vede cu reflectoarele, va zice : “e clar ca asta este profesionist, jos caciula...”. Reflectoarele (suprafete reflectorizante colorate in general in alb - pentru o lumina mai blanda, argintiu - pentru o lumina mai dura, sau auriu - pentru o lumina mai calda) nu fac decat sa redirectioneze lumina soarelui (sau lumina principala) spre subiect. In acest fel simplu, cu mai multa lumina pe subiect, va fi mai usor de echilibrat imaginea, pastrandu-se in acelasi timp dinamismul luminii din spate.

Flash-ul Fill-in poate de asemenea da o nuanta profesionala imaginii. In zilele noastre, cand pana si aparatele “point-and-shoot” beneficiaza de posibilitatea de fill-in, aceasta modalitate este usor de folosit si da rezultate foarte bune. Dar si aici exista ceva probleme. Lumina directa de la flash este destul de dura. Dar se poate utiliza un reflector de dimensiuni mai mici pentru flash... Indiferent de modificare, cu TTL vei avea lumina corecta necesara unei expuneri bune.

O alta problema: flare. Adica cerculetele sau hexagoanele luminoase care apar pe imagine atunci cand fotografiezi cu sursa de lumina in fata (geometria flare-ului este data de forma diafragmei).

Plus pierderea contrastului in imagine. Uneori este interesant, dar nu prea des. Asa ca este o idee buna sa blochezi lumina directa in lentila, fie cu un parasolar, fie cu mana, fie cu altceva.

Se poate fotografia mai orisice cu lumina din spate. Dar de un dramatism special sunt siluetele. Este simplu, masoara lumina de pe fundal si expune pentru valoarea obtinuta.

Lumina laterala

Accentueaza tridimensionalitatea subiectului: forma, textura, umbre, toate devin mai evidente. Apar culmi si vai de lumina si umbra. Adancimea subiectului creste prin alternarea acestor mici zone de contrast.

Daca folosesti soarele ca sursa principala de lumina laterala, trebuie sa fotografiezi fie la apus, fie la rasarit. In studio, in schimb, este la latitudinea ta cum pozitionezi luminile si subiectul.

Lumina laterala poate fi folosita pentru a separa un subiect de fundal. Acest truc poate face dintr-o imagine de duzina o fotografie castigatoare.

Lumina blanda (soft)

Este nondirectionala si produce un efect de invaluire a subiectului. Nu exista lumini si umbre prea puternice, asa ca nu se pierd detalii. In exteror, aceasta lumina caracterizeaza zilele luminoase dar cu cer acoperit, sau zonele cu umbra uniforma. In interior, acelasi efect poate fi obtinut cu ajutorul unei cutii de lumina, a unei umbrele, sau prin reflectarea luminii pe un tavan sau perete/panou alb.

Florile si oamenii sunt doua subiecte care sunt favorizate de lumina blanda. Umbrele urate de sub nas si ochi sunt ca si inexistente. Pentru flori, toate detaliile pot fi redate cu rezultate excelente in lumina blanda din zilele noroase. In lumina soarelui, contrastul este de obicei prea mare ca sa poata fi redat corect de pelicula, iar un flash ar da destul de multa lumina brutala.

In studio, pentru portrete, fotografii copiaza conditiile cu lumina blanda, care te ajuta mult la expunere si nu accentueaza ridurile si liniile.

Concluzie

In functie de subiect, trebuie invatat cum sa utilizezi lumina pentru a obtine rezultatele pe care le

doresti.

Si mai ales, trebuie sa poti recunoaste acele situatii cu totul speciale, care ofera ceva extraordinar. Pentru mine, acestea vor fi intotdeauna asociate cu lumina portocalie reflectata de peretii lui Navajo Canyon. Aproape ca puteai atinge lumina...

Folosirea flash-ului ca lumina de umplere

Flashul ne da posibilitatea ca pe linga iluminarea in conditii de lumina slaba, sa il folosim ca o lumina suplimentara in timpul zilei. De multe ori avem ocazia sa fotografiem subiecte in contre-jour [contra lumina, cu soarele in spate], si in majoritatea cazurilor subiectele apar pe film prea intunecate ca sa putem obtine detalii in subiect. O metoda folosita deobicei pentru a "lumina" subiectul in aceste cazuri, este supraexpunerea, sau expunerea pentru portiunile din umbra, ceea ce inevitabil duce la o supraexpunere in fundal, unde lumina este cu cel putin 1-2 trepte de expunere mai mare. Flashul poate sa elimine aceasta supraexpunere, rezultand o imagine balansata atit in fundal cat si in subiect. Principiul de baza care trebuie inteles este ca expunerea cu flash pentru compensare este de fapt o dubla expunere simultana. O expunere este corecta pentru lumina ambienta, a doua expunere fiind data de lumina flashului. Daca expunerea pentru ambient este data de relatia viteza de obturare + diafragma, expunerea data de flash este controlata de puterea flashului, durata luminii data de flash, daca este cu autoexpunere ori manual, si in final de distanta fata de subiect ori de deschiderea de diafragma folosita. Viteza de obturare nu are influenta asupra acestui mod de iluminare, atita timp cit este cea indicata pentru sincronizarea cu flashul. Atentie trebuie acordata mai ales in natura, deoarece puterea declarata a flashului este mult mai mica decit intr-un studio ori un spatiu inchis. Numerele directoare [puterea] ale flashului sunt mai mult indicatoare specifice date de fabricanti, si nu exista o standardizare in acest sens. Pe linga acest aspect, majoritatea flashurilor destinate amatorilor sunt supralicitate la capitolul putere, in

mod obisnuit, numarul ghid asociat fiind cu cel putin 1/2-1 trepte de expunere supraapreciat. In spatiu deschis, neexistind obiecte care sa reflecte lumina flashului inspre subiect, puterea acestuia trebuie mai departe reconsiderata negativ. O formula matematica nu exista, si de aceea fiecare utilizator trebuie sa testeze flashul din dotare in aceste conditii. Multe dintre aparatele moderne si flashurile avansate au posibilitati de calcul automat a luminii de umplere data de flash, dar pentru a avea control deplin asupra imaginii finale, o combinatie de flash TTL [masurare a luminii data de flash direct de pe suprafata filmului] si un aparat cu masurare interioara, vor da imagini optime. Iata un exemplu numeric de folosire a luminii de umplere cu flash [expunere manuala]: 1. determina expunerea pentru lumina ambienta: presupunem ca ne gasim in aer liber, soare, peisaj, cu un subiect asezat cu spatele la soare. Lumina ambienta de da o expunere corecta de 1/250 la F16. 2. determina cata lumina este necesara pentru a obtine un balans de iluminare intre fata subiectului si fundal: o lumina prea puternica de flash va da o supraexpunere a subiectului fata de fundal si o imagine artificiala; o lumina prea slaba de umplere, nu va fi suficienta pentru a obtine detalii in figura. 3. viteza de declansare a obturatorului trebuie sa fie egala sau mai mica decit cea de sincronizare a flashului [in acest caz X=1/250, ori X=1/60, etc.]. 4. calculul pentru lumina de flash: presupunand ca subiectul se afla la o distanta de 2m, folosind nr. ghid al flashului [NG=32 de ex.] si diafragma necesara pentru fundal [F16], rezulta ca distanta de 2m este optima pentru o iluminare corecta a subiectului cu lumina de flash. Dar, nu uitati de faptul ca NG este mai mic in spatiu liber! Aici, cum spuneam mai sus, nu exista o formula de calcul, dar se poate pleca in testari de la o compensare de +1, +2 diafragme. 5. compensind aceasta scadere de randament a luminii de flash, rezulta ca diafragma necesara pentru a obtine o expunere normala pe subiect creste la F8-F11. Daca nu dorim sa supraexpunem fundalul, va trebui sa corectam corespunzator viteza de obturare, in acest caz la 1/1000. Dar in acest caz, flashul nu se va mai sincroniza corect cu aparatul! Ce facem??? 6. o solutie ar fi sa montam flashul mai aproape de subiect pentru a mentine expunerea corecta pentru fundal si viteza de sincronizare pentru flash, ceea ce presupune un mod de conectie la aparat pentru sincronizare. Greu de realizat in natura si fara dispozitive ori cablu suplimentar si probabil un suport separat pentru flash. 7. solutia cea mai simpla este insa sa nu facem modificari de acest gen: o lumina de flash corecta pe subiect, la randamentul maxim posibil, va rezulta intr-o imagine totusi artificiala, lumina de flash fiind prea evidenta in spatiul ambient. De obicei se prefera ca subiectul sa fie subexpus cu 1/2-1 trepte de expunere fata de fundal, deci pentru ca fundalul si lumina de flash sa fie balansate, ajustam expunerea la 1/250 si F11. Aceasta combinatie va rezulta intr-o subexpunere de <1 diafragma pentru lumina de flash, si o supraexpunere de 1 diafragma pentru fundal, ceea ce se poate mari pe hirtie fara a da mari probleme. Daca se doreste o expunere mai exacta, se poate jongla cuplul viteza - diafragma ori distanta flash - subiect. In final, aceasta tehnica de expunere va da imagini mult mai detaliate in umbre decat s-ar putea obtine folosind supraexpunerea ori diversele automatisme de expunere. Cu putina experimentare, fiecare poate sa o foloseasca odata stiind randamentul flashului din dotare in spatiu deschis.

Reguli De Compozitie In Fotografie http://www.zona-foto.com/tutoriale-fotografie/reguli-de-compozitie-in-f...

1 of 4 06/01/2012 11:29

Reguli de compozitie in fotografie

Tutoriale tehnica foto

Figura 1. Regula treimilor

(rule of thirds)

Compozitia unei fotografii respecta o serie de reguli general acceptate,

reguli care ajuta la obtinerea unei incadrari armonioase. Evident, criteriile de

compozitie nu sunt obligatorii si nu trebuie urmarite intotdeauna, dar in

majoritatea cazurilor ajuta la obtinerea unui impact vizual. Acest tutorial

prezinta pricipalele reguli de compozitie fotografica. Regulile de compozitie

au ca scop principal evidentierea subiectului si dirijarea privirii catre o

anumita zona din fotografie pentru a transmite in mod direct un mesaj.

Regula treimilor (rule of thirds)

Regula treimilor este una dintre cele mai cunoscute reguli de compozitie

foto. Plasarea subiectului in centru fotografiei nu este, de multe ori, o idee

buna. Un subiect central nu este foarte atragator pentru privitor si creaza o

atmosfera statica. Pentru a capta atentia si pentru o compozitie dinamica este

recomandat sa respecti regula treimilor. Practic, imagineaza-ti cadrul

impartit in trei zone egale (figura 1), atat pe verticala cat si pe orizontala.

Liniile imaginare care imparta cadrul in treimi se numesc linii de forta.

Pentru o combozitie bine echilibrata, plaseaza subiectul principal al

fotografiei pe una dintre liniile de forta sau la punctul de intersectie dintre acestea.

Ca exemplu practic sa luam cazul unei imagini care contine o linie de orizont. Plasarea acesteia pe centru,

tentatie careia multi nu ii rezista, imparte cadrul in doua jumatati si rezulta, de cele mai multe ori, o

fotografie banala. In schimb, plasarea liniei orizontului pe una dintre liniile de forta va cobora sau va ridica

orizontul si va sublinia fie cerul, fie elemente interesante de pe sol.

© Trout 55 - Dreamstime

Regula treimilor: Asa da! Regula treimilor: Asa nu! Regula treimilor: Asa da!

Simplifica!

O compozitie simpla, fara elemente inutile in cadru,

transmite cel mai usor un mesaj. Cu cat sunt mai putine

elemente intr-o fotografie, cu atat este mai usor de controlat

Reguli De Compozitie In Fotografie http://www.zona-foto.com/tutoriale-fotografie/reguli-de-compozitie-in-f...

2 of 4 06/01/2012 11:29

© Teo Kwei Chieh - Dreamstime

Liniile din fotografie

incadrarea si de dirijat atentia privitorului catre subiect.

Principala metoda de simplificare a compozitiei este

pozitionarea cat mai aproape de subiect, fie prin deplasarea

fotografului, fie prin folosirea unei distante focale mari.

Incadreaza subiectul astfel incat sa umple tot cadrul, pentru

un efect maxim! Utilizarea unei profunzimi de camp mici

ajuta si mai mult la evidentierea subiectului deoarece

elementele din fundal vor deveni neclare.

Una dintre tehnicile utilizate pentru a creea tensiune, miscare si pentru a capta atentia intr-o fotografie o

reprezinta folosirea liniilor in asa fel incat sa ghideze privirea. Liniile pot fi reprezentate de elemente din

imagine: un gard, linii de pe sosea, o cale ferata, etc. Important este ca acestea sa conduca privirea catre

punctul de interes, adica spre subiectul fotografiei.

In cazul in care in cadru exista linii bine conturate, care ies

din cadru, este recomandata incadrarea lor astfel incat sa iasa

din fotografie printr-un colt al cadrului. Daca liniile ies

printr-o margine, sau mai grav, prin centru, se obtine un

cadru puternic divizat. Exista, bineinteles, si exceptii dar in

general, o linie (de exemplu o carare sau o cale ferata) care

conduce catre coltul fotografiei plimba privitorul prin cadru

si compozitia obtinuta este mai armonioasa.

Exemplu de folosire a liniilor de ghidaj ©

Galyna Andrushko - Dreamstime

Liniile orizontale sugereaza o senzatie de stabilitate, de

repaus. In plus, mai multe linii orizontale in acelasi cadru

creeaza ritm si modele intr-o fotografie. Cea mai comuna

linie orizontala este linia orizontului. Ca sfaturi generale

incearca sa obtii intotdeauna o linie a orizontului dreapta si

nu plasa orizontul in centrul imaginii, pentru a obtine o

compozitie buna.

Liniile verticale pot sugera stari diferite: dezvoltare, crestere

(de exemplu un copac), putere si tarie (o cladire inalta), etc.

Liniile verticale bine conturate trebuie plasate de cele mai multe ori pe una dintre liniile de forta si nu in

centru cadrului.

© Henryk Sadura - Dreamstime © Paul Huchton - Dreamstime

Reguli De Compozitie In Fotografie http://www.zona-foto.com/tutoriale-fotografie/reguli-de-compozitie-in-f...

3 of 4 06/01/2012 11:29

Liniile diagonale atrag usor privirea si plimba privitorul prin cadrul fotografic. Adesea dau imaginii

adancime si perspectiva, si creaza puncte de interes atunci cand se intersecteaza cu alte elemente. Datorita

orientarii lor dau dinamism si actiune unui cadru. In general orientarea normala a unei linii intr-o fotografie

este de la stanga la dreapta, asadar o linie diagonala functioneaza mai bine daca pleaca din partea stanga jos

a cadrului si urca spre partea dreapta sus.

Elemente in miscare

Daca fotografia contine elemente in miscare (o persoana care alearga, o masina, etc.) incearca sa plasezi

subiectul astfel incat sa lasi mai mult spatiu in fata acestuia. Spatiul din fata unui subiect in miscare este

adesea denumit spatiu activ. Motivul pentru care este necesar acest spatiu il constituie faptul ca privitorul se

uita instinctiv in directia in care se deplaseaza subiectul. Daca subiectul in miscare este orientat cu fata

aproape de marginea cadrului, fara suficient spatiu, creaza un efect de discomfort pentru privitor, prin simpul

fapt ca pare sa se opreasca in marginea cadrului.

Elemente dinamice

Exista anumite elemente intr-o fotografie care genereaza dinamism,

tensiune, iar prezenta acestora necesita, de cele mai multe ori, un spatiu

suplimentar pentru a echilibra compozitia. De exemplu varful ascutit al unui

acoperis, sau un alt element de arhitectura “ascutit” necesita un spatiu

suplimentar deasupra sa. Principiul este similar cu cel al spatiului cerut de

elementele in miscare, este nevoie de spatiu in sensul indicat de subiectul ce

gerereaza dinamismul.

Exemplu de element dinamic

© Alexandru Ciobanu -

Fotolia

Obtine imagini drepte

Una din greselile de compzitie o reprezinta realizarea fotografiilor cu

orientare incorecta. In majoritatea cazurilor, un cadru trebuie sa fie drept, cu

liniile din fotografie paralele cu marginile cadrului. Adesea este dificil sa se

obtina linii drepte, mai ales in fotografia de arhitectura datorita

distorsiunilor. In acest caz, poti fie sa folosesti un soft precum Adobe

Photoshop sau GIMP pentru a corecta perspectiva, fie sa te pozitionezi in

asa fel incat sa obtii linii cat mai drepte in fotografie.

Subiectul fotografiei

Identifica intotdeauna subiectul fotografiei tale sau punctele principale de interes din cadru. Acesta trebuie

sa fie clar vizibil si sa nu fie obstructionat de alte elemente sau sa se piarda intr-un cadru prea incarcat.

Subiectul poate fi orice: o persoana, o floare, o cladire, un peisaj. Odata identificat centru de interes din

fotografie cauta cai de a-l scoate cat mai bine in evidenta, incearca sa dirijezi atentia privitorului catre acesta.

Iata cateva modalitati in care poti atrage atentia supra subiectului: plaseaza-l intr-un punct sau pe o linie de

forta; foloseste o adancime mica de camp pentru a blura elemente din fata sau din spatele subiectului;

apropie-te de subiect pentru a-l mari in cadru; foloseste culori sau forme contrastante pentru a scoate

subiectul in evidenta.

Portrete

In cazul portretelor ai grija si la fundal, nu numai la subiect. De multe ori, fundalul contine elemente care,

Reguli De Compozitie In Fotografie http://www.zona-foto.com/tutoriale-fotografie/reguli-de-compozitie-in-f...

4 of 4 06/01/2012 11:29

plasate incorect, pot distruge un portret. De exemplu, o linie plasata undeva la mijlocul capului persoanei

fotografiate, nu lasa deloc o impresie buna. Asadar, in compozitia unui portret (si nu numai) concentreaza-te

si pe fundal si incearca sa elimini orice element distractiv sau sa-l plasezi in cadru in asa fel incat sa nu

deranjeze.

De obicei ochii sunt cea mai importanta parte a unui portret. Din acest motiv, trebuie plasati intr-un punct,

sau pe o linie de forta si ai grija sa fie bine focalizati. De cele mai multe ori este necesar sa lasi mai mult

spatiu in directia in care priveste subiectul portretului pentru a crea o senzatie de echilibru si pentru a sugera

privitorului directia in care se uita subiectul fotografiei.

Un alt element de care fotograful trebuie sa tina cont este distributie zonelor luminoase si a celor intunecate

intr-un cadru. De retinut ca ariile albe sau cele mai intens luminate atrag mai usor atentia, asadar trebuie

conceputa o compozitie in care zonele albe sa avantajeze subiectul.

Exceptii de la regulile de compozitie

Asa cum am spus si mai sus, fotografiile care incalca regulile de compozitie

nu sunt obligatoriu gresite, unele au chiar un impact mai mare. De exemplu,

regula treimilor poate fi incalcata prin plasarea subiectului in centru, atunci

cand este vorba de un cadru simetric sau in cazul portretelor (in special daca

subiectul se uita drept in camera).

In cazul obiectelor in miscare, teoretic trebuie lasat mai mult spatiu in fata

acestora. Incalcarea acestei reglui poate totusi sa conduca la obtinerea unor

tensiuni in fotografie care sunt benefice pentru compozitia generala. La fel,

in cazul portretelor, lipsa spatiului in directia in care priveste subiectul poate

produce efecte interesante.

Exemplu de incalcare a regulii

Exerseaza regulile de compozitie dar in acelasi timp incearca sa le si incalci

si compara efectele obtinute. Practic, nu exista reguli valabile intotdeauna,

treimilor. Subiectul este centrat se vor gasi aproape mereu exceptii. Din acest motiv, in final, instinctul,

dar compozitia este corecta

datorita simetriei din imagine.

© Liudmila Gridina -

Dreamstime

experienta si originalitatea fotografului hotarasc compozitia cea mai

potrivita pentru o fotografie.

Subiecte EAV:

1. Balansul de alb si temperatura de culoare, expunere(2xpdf)

2. compozitia fotografica(reguli de compozitie)(2xpdf)

3. Lumina in fotografie , flash-ul ca lumina de umplere(.doc)

4. Histograma(.doc)

5. Fotografia de iarna(.doc)

6. linii suprafete volume si culoare (arta si tehnica fotografica.pdf p.37-39)

1c.Dati exemplu de o metoda prin care sa tratati

eventualele erori care pot interveni atunci cand sunt

introduce date intr-un tabel SQL. (Validari conform

tipurilor de date din tabele).

2c. Scrieti forma generala sau o implementare

scurta pentru urmatoarele instructiuni: IF, SELECT

CASE, FOR, WHILE.

3c. Enumerati metodele necesare pentru preluarea

informatiei dintr-o baza de date SQL Server – minim 3, si scrieti sintaxa standard pentru

instructiunile SELECT, INSERT, UPDATE,

DELETE, INNER JOIN.

0.5p pentru clase: SqlConnection, SqlCommand,

SqlDataAdapter, DataTable 0.2p pentru fiecare

instructiune * 5 instructiuni

4c.Exemplu de query pt operatia de UPDATE si

DELETE din tabelul STUDENTI avand id_student

salvat din evenimentul de click generat de un

combo box populat cu numele studentilor si text

box-uri pentru nume adresa cnp etc.

Exemplificati in C#.

Preluarea datelor din controale (combobox, text

box) 0,5p Update -1,5p Delete 0,5p

5c.Creti un exemplu in care sa fie populat automat

un ComboBox avand ca sursa unul din tabelele de

mai jos/proiect.

6c.Populati un control de tip GridView/ListView

folosind un query din tabela Orders/Proiect

personal. Exemplificati in C#. (Query Sql sa

includa Inner Join)

Tabele Exemplu.

Client

ClientID ClientLastName ClientFirstName

1 Popescu Alexandru

2 Ionescu Mihaela

3 Dinca Mihai

Product

ProductID ProductName ProductPrice

5000 SSD 560

6532 RAM 963.6

4756 CPU 12.659

Orders

OrderID OrderDate OrderQuantity ClientID ProductID

1 11.08.2006 50 3 6532

2 15.02.2006 100 1 5000

3 25.07.2007 250 2 4756

Mentiuni: Rezolvarea subiectelor 1c-6c va fi exemplificata pe langa comentariile/explicatiile

adecvate si in limbajul C#.