balade clasa 6

78

BALADE POPULARE ROMANESTI

Novac si corbul CUPRINS

I � Zboara, zboara, peste mare;

Mandru-i campul, sfantul soare

Straluci-ar sarbatoare! Colo-n umbra unui fag, Sade Gruia si Novac. � Gruia, Gruia, fatul meu!

In padure, pe carare Brustur nalt tu vei gasi. Frunza lata sa-mi aduci De pe drum de la rascruci. Eu pe frunza am sa scriu

Dorul meu si chinul meu. Corbul negru a plecat,

Turcii vin cu un gand rau. Au sarit si l-au legat Si in zamnic mi l-au dat. Novac tare-nfuriat La feciorul cel legat Un corb negru a trimis, Cu pana neagra, pe sus; Dar veste nu i-a adus. Atunci pe jos l-a trimis. Pe jos corbul a plecat, Langa zamnic a-nnoptat. Dupa ce s-a hodinit Gruia astfel i-a vorbit:

Peste mare a zburat, Frunza lata i-a adus, Gruia dorul lui l-a scris. Frunza verde el i-a pus-o

Sub aripa lui cea dreapta, Sub aripa lui cea neagra. Corbul iute a zburat, Pe fereastra a intrat, Lui Novac frunza i-a dat-o. Incruntat Novac sedea, Frunza verde o cetea. Fuga-n grajd a alergat, Pe un roib s-a aburcat.

� Corbusor, cu pana neagra, Gonea iute ca lunile, Ori zamnicul sa-l raschesti? Ca si saptamanile. Ori sa ma aratuiesti? Si nici truda nu simtea, � Nici zamnicul sa-l raschesc, Si nici flamand nu era. Am venit pe un drum lung, Peste vai parca zbura Chinurile sa le spui, La manastirea Calugara. Sa duc cuvant tatalui. �N poarta mare a batut,

VITEJESTI

79

Un calugar i-a deschis. II � Buna ziua, parinte! � Multumesc, Novace! Ce cauti pe aici? Ori manastirea s-o aratuiesti? Ori pe noi sa ne prapadesti? � Nici manastirea s-o

aratuiesc Nici pe voi sa va prapadesc. Eu sa lepad am venit Straie groase armenesti Si sa iau calugaresti. Dupa cum e lumea proasta, Vreau sa nu ma mai cunoasca. Straiele si le-a schimbat, Mai departe a plecat, In Tarigrad, la imparat. Poarta de aur s-a deschis La-mparat el a intrat Si-nainte i s-a-nfatisat: � Buna ziua, imparate! � Ce cati pe aici, parinte? � Eu prin lume-am auzit C-aveti un fiu prapadit Si moare nespovidit. Imparatul i-a vorbit...

Pe Gruia cand l-a vazut Novac astfel i-a strigat: � Gruia, Gruia, dragul tatei, Na-ti aceasta sabie lata, Sabie lata, Ca o spata. Lasa-te intr-un picior Da in turci ca in bujori, Lasa-te intr-amandoua, Sa tai, cate-o mie, doua. Nu-ti cruta carnea pe tine. � Lupta-te si tu ca mine. Intr-un ceas si jumatate N-au avut pe cine bate. Pe cai au incalecat La mosie s-au-nturnat. Cand acasa au venit Gruia astfel a vorbit: � Eu ma duc sa logodesc Cu fata craiului turcesc. � Ia, un cal din grajdul meu

Du-te, Gruia, fatul meu! La cai Gruia a iesit Si-a luat un cal sucit, Si in coama cam zburlit.

Novac iute a plecat, Calul cu picioru-a dat,

Pe cal negru s-a suit Si la crai el a pornit

Usile a faramat. Fata se plimba-ntre flori, Douasprezece usi de schija, In obraji cu doi bujori. La zamnic a daramat. Gruia-n poarta s-a oprit

80


Si-n gradina a privit. Scara-n scara Vine-o sluga-i da o floare, Ori cu vorbe bune? Alta vine-i da o floare. Craiul spune: � Scara-n scara. Iara Gruia incruntat Capul craiului i-a zburat Florile nu le-a luat. Coroana lui Gruia i-a dat. Iar cand fata a venit, A luat-o si-a fugit. Pe ochean Novac privea, Pe fugari el ii vedea, Calul negru cum gonea. Peste-o zi si jumatate Gruia-n poarta casei bate. Novac iese inainte, Nurorii sale in cale, � Buna cale, nora! � Nu-ti voi fi lung nora, Tata vine-n urma.

� Gruia tatei, crai vei fi Peste tari tu vei domni. S-ajuns far-a gandi, Peste tara imparat Gruia, crai in Tarigrad. Cate-o luna nu dormea, Zi si noapte tot muncea. Iara cand el se culca, Saptamani intregi dormea. Pe piept sabia-si punea; Cand, prin somn in sus sufla, Sabia se ridica Iara cand in jos tragea

III

� Du-te nora si te-apuca Sa lucrezi-n gospodarie, Cuscrul cand se va ivi, Eu in cale-i voi iesi.

Sabia alba se lasa. Si cand Gruia a adormit Turcii toti s-au hotarat Ca sa-l prinda Si sa-l lege Si in apa sa-l inece.

Cuscrul iata c-a venit, Un baiat care-l pazea: In cale Novac i-a iesit. � Ce mi-ti da ca sa vi-l leg? � Buna cale, cuscrule! Cu matasa neagra, � Multumesc, voinic Novace! De-o piatra de moara? Cuscru eu nu ti-oi mai fi Atunci turcii au vorbit: Pana fata nu mi-oi vidé. � Cetveric de galbeni dam

� Cum vrei sa ne intalnim, Numai sa ni-l poti lega.

VITEJESTI

81

Dupa ce ei l-au legat Cand in seica a sarit, In mare adanca l-au-necat. Fratele lui i-a vorbit: El cu piatra inota � Da vaslele la mine, Mana nu si-o dezlega. Ca eu nu-s trudit ca tine. La jumatate de mare Si seica s-a tot dus, I-a venit un frate mai mare, Drumul marii, spre apus. El matasa a taiat, Pe la mijlocul marii, Piatra-n mare a picat. Pana la marginea lumii.

(Tatiana Galusca, Basarabia,

comuna Izvoare, judetul Soroca)

CUPRINS

Doncila

Intru o vreme trecuta De gustare gonitoare Si de-abia pomenita, Si de noapte fata mare. Nimerit-au la un imparat Cinzeci de oca de vin, Un deliu din Tarigrad. Cinsprezece de rachiu, Multu-i mare si ciudat, De rachiu cam mermeziu, Groaznic si infricosat; Ce este bun si dulciu. Este-n stat de sapte coti, Si cu aceasta urmare, Socoteste daca poti, Ce-i vrednica de mirare, Si de sapte palme-n spate Tot targul ca savarsira De te-apuca grozi de moarte, Si cheful ca-si facura, Cu capul cat stambolul, Ca nici o fata frumoasa Cu ochii cat paharul, Nu au ramas sanatoasa. Cu cialmaua cat o roata Imparatul cu dreptate, De se-ngrozea firea toata. Pe rand i le da pe toate, Daca-mparatul l-au vazut, Ca sa scape de urgie Lui tain ca i-au gatit, Si de a lui grozavie. De toata casa vaca grasa De la toti au implinit, Si o casa prea frumoasa, Si randul ca au venit

VITEJESTI

143

Usii se punea, Apoi Corbea se scula, Palosul Iar pe Rosu-ncalica, In maini lua, Si pe Rosu-l repezea, Manecele-si sumetea, S-apuca de mi-si mergea Pe boieri ca mi-i taia, Tot in Tara Ungureasca, Sange la glezne erea. Acolo sa haiduceasca.

(G. Dem. Teodorescu, Lacul-Sarat, Braila)

CUPRINS

Toma Alimos

Departe, frate, departe, Dar mi-e murgul cam nebun

Departe si nici prea foarte, Si de fuga numai bun; Sus, pe sesul Nistrului, Inchinare-as armelor, Pe pamantul turcului; Armelor, surorilor, Colo-n zarea celor culmi, Dar si ele-s lemne seci, La groapa cu cinci ulmi, Lemne seci, otele reci! Ce rasar dintr-o tulpina Inchina-voi ulmilor, Ca cinci frati de la o muma, Uriesii culmilor, Sedea Toma Alimos, Ca sunt gata sa-mi raspunza Boier din Tara de Jos; Cu freamat voios de frunza, Sedea Toma cel vestit Si-n vazduh s-or clatina Langa murgu-i priponit Si mie s-or inchina! Cu tarusul de argint Iata, mari, cum graia, Batut in negru pamant; Ca-n departe auzea Si pe iarba cum sedea, Un nechez ce necheza Mandra masa-si intindea Si se tot apropia. Si tot bea si veselea Toma-ncet mi se scula, Si din gura-asa zicea: Peste campuri se uita � Inchinare-as si n-am cui! Si zarea un hotoman

Inchinare-as murgului, Pe-un cal negru dobrogean,

144


Pe-un cal sprinten voinicesc... Dos la fuga si punea. Platea cat un cal domnesc. � Alelei! fecior de lele! Hotomanul nalt, pletos, Caci rapisi zilele mele! Cum e un stejar frunzos, De te-as prinde-n mana mea, Era Mane cel spatos, Zile tu n-ai mai avea! Cu cojoc mare, mitos, Si cum sta de cuvanta, Cu cojoc intors pe dos, Matele si le-aduna, Si cu ghioaga nestrugita In cosuri si le baga, Numai din topor cioplita. Pe deasupra se-ncingea El la Toma-ncet venea Si la murgu-i se ducea Si din gura-asa-i graia: Si cu murgu-asa graia: � Alei! Toma Alimos, � Alelei! murgulet mic, Boier din Tara de jos, Alei! dragul meu voinic! Ce ne calci mosiele? De-ai putea la batranete Boier Toma Alimos Cum puteai la tinerete! Ii da plosca cu vin ros: Murgul ochii-si aprindea, � Sa traiesti, Mane fartate! Nechezea si raspundea: Da-ti mania dupa spate, � Iata coama, sai pe mine, Ca sa bem in giumatate. Si de-acum te tine bine, Mane cu stanga lua, Sa-ti arat la batranete Cu dreapta se inarma, Ce-am platit la tinerete! Palosul din san scotea, Toma iute-ncaleca, S-asa bine-l invartea, Dupa Mane se lua S-asa bine mi-l chitea, Si mereu, mereu striga: Ca pe Toma mi-l taia � Alelei! murgulet mic, Pe la furca peptului, Alei! murgul meu voinic, La incinsul braului, Asterne-te drumului Deasupra buricului, Ca si iarba campului Unde-i greu voinicului. La suflarea vantului! Toma crunt se oterea... Murgul mic se asternea, Mane-n scari se-ntepenea, Mane-n laturi se zarea,

VITEJESTI

145

Toma turba si racnea: Alei! dragul meu voinic! � Taiatu-m-ai talhareste, Ochii-mi se painginesc, Fugitu-mi-ai miseleste. Norii sus se invartesc. De te-as prinde-n mana mea, Te grabeste, alearga, fugi, Zile tu n-ai mai avea. Si ca gandul sa ma duci Stai pe loc sa ne-ntalnim, Colo-n zarea celor culmi, Doua vorbe sa graim, La groapa cu cinci ulmi, Doua vorbe otelite Ca eu, murgule,-oi muri, Cu palosile graite! Pe tine n-oi mai sari! Mane-n laturi tot fugea, Iar cand sufletul mi-oi da, Iara Toma-l agiungea Cand nu te-oi mai desmierda, S-asa bine mi-l chitea, Din copita sa-ti faci sapa, Ca din fuga mi-i taia Langa ulmi sa-mi faci o groapa, Giumatate-a trupului Si cu dintii sa m-apuci, Cu trei coaste-a negrului! In tainita sa m-arunci, Mane-n doua jos cadea, Ulmii ca s-or clatina, Toma murgului zicea: Frunza ca s-a scutura, � Alelei! murgulet mic, Trupul ca mi-a astupa.

(V. Alecsandri, din Moldova, 1850)

CUPRINS

Toma Alimos

Foicica fagului, Si de cetine coprinsa, La poalele muntelui, Sade Toma Alimos, Muntelui Plesuvului, Haiduc din Tara-de-Jos, In mijlocul Nalt la stat, Campului, Mare la sfat La putul Si viteaz cum n-a mai stat. Porumbului, Sade Toma tolanit Pe campia verde,-ntinsa, Si cu murgul priponit

146


In pripoane de argint, Se cletina, Si mananca frumusel, Fagi si paltini Si bea vin din burdusel, Se pleca, Si graieste in ast fel: Fruntea � Inchinar-as, si n-am cui! De i-o racorea, Inchinar-as murgului, Mana Murgului sirepului, De i-o saruta; Dar mi-e murgul vita muta, Armele din teci iesea, Ma priveste si m-asculta, Murguletu-i ranchezea. N-are gura sa-mi raspunda! Pana vorba-si ispravea, Inchinar-as armelor, Burduselul Armelor dragutelor, Ridica, Armelor surorilor, Vinisorul Dar si ele-s fiare reci, Ca gusta Puse-n teci Si-n picioare se scula. De lemne seci! Ochii-si negri d-arunca, Inchinar-oi codrilor, Peste campuri se uita Ulmilor Si departe ce-mi zarea? Si fagilor, Ca-mi venea, mare, venea Brazilor, Stapanul Paltinilor, Mosiilor Ca-mi sunt mie fratiori, Si domnul De poteri ascunzatori; Campiilor, D-oi muri, Manea, slutul M-or tot umbri, Si uratul; Cu frunza m-or invali, Manea, grosul Cu freamatul m-or jeli! S-artagosul; Si cum sta Venea, mare, ca vantul, De inchina, Ca vantul si ca gandul, Codrul se cutremura, Cu parul lasat in vant, Ulmi si brazi Cu maciuca de pamant.

VITEJESTI

147

Pan� la Toma cand sosea, Ca sa ne facem dreptate! Din gurita mi-i graia: Toma, pan� sa ispraveasca, � Buna ziua, veriscane! � Multumescu-ti, frate Mane! � D-alei, Tomo Alimos, Haiduc din Tara-de-Jos, Nalt la stat, Mare la sfat, Pe la mine ce-ai catat? Copile Mi-ai inselat, Florile Mi le-ai calcat, Apele mi-ai turburat, Livezi Verzi Mi-ai incurcat, Paduri Mari Mi-ai daramat. Ia sa-mi dai tu mie seama, Ia sa-mi dai pe murgul vama! Toma, mare, d-auzea, Din gurita-i cuvanta: � Ce-ai vazut Om mai vedea, Ce-am facut Om judeca;

Ii da plosca haiduceasca Pe jumate s-o goleasca, Mania sa-si potoleasca, Ca c-un frate sa vorbeasca. Manea stanga Si-ntindea Sa ia plosca Si sa bea, Iar cu dreapta Ce-mi facea? Palos mic ca rasucea, Pantecele I-atingea, Matele I le varsa Si pe cal incalica, Si fugea, nene, fugea, Vitejia Cu fuga! Foicica de rogoz, Savai, Toma Alimos, Haiduc din Tara-de-Jos, Nalt la stat, Mare la sfat Si viteaz cum n-a mai stat, Cumpatul ca nu-si pierdea. Mana

Pan-atuncea, mai fartate, La rana Da-ti mania la o parte Punea Si bea ici pe jumatate, Si din gura cuvanta:

148


� D-alelei, fecior de lele Ca s-arat la batranete Si viteaz ca o muiere, Ce-am platit la tinerete! Nu fugi, ca n-am dat vama, Pana Toma se tinea, Nu fugi, c-o sa-mi dai seama! Murgul, mare, si zbura; Vreme multa nu pierdea, Si zbura tocmai ca vantul, Matele ca-si aduna, Fara s-atinga pamantul. Cu brau lat se incingea, Cat o clipa de zbura, Mijlocelul ca-si strangea Mult pe Manea-l intrecea, Si la murgul se ducea, Iara Toma, de-l vedea, Si pe murg incalica, Indarat se intorcea Iar din gura mi-i graia: Si din fuga-i cuvanta: � Murgule, murgutul meu, � Maneo, Maneo, fiara rea, Datu-mi-te-a taica-tau Vitejia ti-e fuga, Ca sa-mi fii de ajutor Ca, de m-ai junghiat hoteste, La nevoie si la zor, Mi-ai fugit si miseleste. Sa te-ntreci cu soimii-n zbor Ia mai stai ca sa-ti vorbesc, Pan-o fi ca sa nu mor. Pagubele sa-ti platesc, Tinerel ca m-ai slujit, Pagubele Dar s-acum, imbatranit, Cu taisul, Sa te-ncerci la batranete Faptele Cat puteai la tinerete. Cu ascutisul! Azi te jur pe Dumnezeu Bine vorba nu sfarsea, Sa ma porti ca gandul meu Murguletu-si repezea Si s-ajungi p-al caine rau, Si cu sete mi-l lovea Ca mi-a rapus zilele, Capu-n pulbere-i cadea, Zilele, ca cainele, Iar cu trupul sus, pe sea, Pentru tine, murgule! Calu-n lume se ducea. Pana Toma se gateste, Foicica micsunea, Murgul coama-si netezeste Vreme multa nu trecea Si din gura mi-i graieste: Si pe Toma-l ajungea � Lasa seaua, sai pe mine, Moartea neagra, moartea grea. Si de coama tin-te bine, De pe cal descalica,

VITEJESTI

149

Ochiul Cu par lung si galbior, Se-mpaiejena, Care-mi este fratior, Capul Fratior de vitejie, I se invartea Tovaras de haiducie. Si-n des codru se pleca, Numai el fraul sa-ti puie Iar din gura ce-mi graia? Si pe tine sa se suie; � D-alelei, murgutule, Tu sa-l porti si pe el bine, D-alelei, dragutule, Cum m-ai purtat si pe mine! Ce-am gandit Bine vorba nu sfarsea, Am izbandit, Sufletelul ca-si dedea: Dar si ceasul mi-a sosit. Codrul se cutremura, Sapa-mi groapa din picior Ulmi si brazi Si-mi asterne fanisor, Se cletina, Iar la cap si la picioare Fagi si paltini Pune-mi, pune-mi cate-o Se pleca,

floare: Fruntea La cap, floare De i-o racorea, De bujor, Mana Sa mi-o ia mandra cu dor, De i-o saruta La picioare, Si cu freamat il plangea. Busuioc, Murgul jalnic rancheza, Sa ma planga mai cu foc. Cu copita ca-mi sapa, Apoi, mare, sa te duci, Groapa mica ca-i facea, Drumu-n codri sa apuci Fanisor ii asternea, Pan-la paltinii trazniti, Floricele ca-i sadea, Unde-s fratii popositi. Cu trei lacrami le stropea, Nimeni fraul sa nu-ti puie, Drumu-n codri c-apuca Nici pe tine sa se suie, Si mergea, mare, mergea Far-d-un tanar sprancenat Pan-la paltinii trazniti, Si cu semne de varsat, La voinicii popositi.

(G. Dem. Teodorescu, �Scris in Bucuresti, la 1867, dupa repausatul meu tata�)

VITEJESTI

187

S-o pun pe-a mea Urma lui Codrean calca haiduceasca. Si in codru s-afunda,

L-a-nchingat, nu l-a-nchingat, Si urma ca si-o pierdea. Pe pagul s-a aruncat Colea-n vale, la stramtoare, Si in scari mi s-a naltat, Colo-n vale, la izvoare, Peste codri mi-a catat Unde-mi canta pupaza Si din gura-mi chiuia, Si mi-o-ngana presura, Vaile se limpezea, Foicica si-o lalea, Pagu-n drum ca s-asternea. Tragea Codrean la perdea, Se ducea Codrean razand, La perdea, la Moldova, Fugea podul nechezand C-acolo-i dulce urda; Ramanea mocan plangand. La perdea, la Ungurean, In toiag se razema Brui aman, aman, aman! Si din gura-asa-mi zicea: Si-mi suia, si-mi chiuia, � Mai Codrene, fratioare, Toti ciobanii ca-mi fugea, Intoarce-te inapoi, Numai unul ramanea, Ca sa faci un schimb cu noi. Langa foc mi se ntindea, � Ba fa-ti cruce, mai mocan, Bolnavior mi se facea. Si c-ai cinstit pe Codrean. � Mancate-ar lupii, cioban, Ca de-oi veni inapoi, La ce te mai faci iclean, Ti-oi da niste pumni zgarciti, Ca ti-oi trage-un buzdugan

De ti-or parea lei batuti, De-i sari ca un soldan! Ti-oi da glonturi si pistoale, Scoal� de-mi alege-un carlan, De ti-or parea tot parale! Carlanas de la Ispas, Si s-a dus, s-a dus, s-a dus, Tinerel, rotund si gras, Pan� ce soarele-a apus. Si-o mioara de caldare, Dar mocanul, ca mocanul, Si-un berbece de frigare. Care jintuieste banul Ciobanul, daca vedea Si se judeca cu anul, Ca de saga nu era, Pe surul mi s-arunca, Bucium de aur lua,

188


De trei ori ca-mi buciuma, C-asa porunca ne-a dat, Vaile se lamurea, Sa nu te ducem stricat, Oile ca le chema Nici de pusca impuscat, Si in turma ca-mi intra, Nici de sabie taiat, Si-un berbece ca-mi prindea, Nici de ghioaga sfaramat! Si-nca unul de frigare Iar Codreanu ce-mi facea? Si-o mioara de caldare � De sunteti niscaiva frati, Si iar foaie si-o lalea, Iaca masa si mancati; Patru armuri mi-i facea, De sunteti niscai pagani, La ciochine mi-i punea, Feriti, ca va dau la caini, Colo-n vale se lasa. Ca de-atata sunteti buni! La mijlocul codrului, Iar Leonte arnautul, Scaparea voinicului. Inghiti-mi-l-ar pamantul, Acolo de-mi ajungea, Imi lua o susanea, Mandra masa-mi intindea Bumb de aur ca-mi punea, Si tot bea si veselea, Pe Codreanu mi-l lovea Iata vantul ca pornea, Tot la furca pieptului, Vantul campul c-adia, Deasupra buricului, Chica pale ca-i facea. La incinsul braului, Cand mai bine-mi ospata, Unde-i greu Codreanului. Iacata-mi si potera, Potera, daca-l vedea, Bat-o Maica Precista Lega-s-ar moartea de ea, Si Sfanta Duminica! De dansul s-apropia Potera din Valea-Seaca, Si-l lega, si-l fereca, Cum te prinde, cum te leaga. Tot cu sarma de matase Foicica si-o lalea, Ce patrunde pan� la oase, Potera s-apropia, Si-l lega, si-l fereca, Pe Codrean de mi-l vedea, La domnie mi-l ducea. Ea din gura-asa-i graia: Foicica macies, � Codrenel, da-te legat, Pe Codrean il duc la Ies,

VITEJESTI

189

La Ies, la domn Ilies, Foicica si-o cicoare, Ilies de la domnie, Sade Codrean la-nchisoare Negre zilele sa-i fie, Noua ani si noua luni Care n-a fost de domnie Cum n-am fost eu de popie! Si iar foaie si-o lalea, Iar domnul, cat il vedea, El din gura-asa-i zicea: � Alelei, mai Codrenele, Spune tu domniei-mele: Multi boieri mi-ai omorat Cat in tara-ai voinicit? � Alelei, maria-ta, Jur pe Sfanta Precista, Multi boieri am omorat Cat in tara-am voinicit. Pe mocan de-i intalneam, Mana-n chimir ca-i bagam, Jumatate-l desertam. Cu doi cai de-l intalneam, Unu-i dam, unu-i luam. Iar unde vedeam saracul, Eu imi ascundeam baltagul Si-i dam bani de cheltuiala, Si haine de primeneala. Iara domnul se-nciuda, Slugilor ca-mi poruncea, La temnita mi-l punea, Cu usile de argint,

Si paisprezece saptamani. Foilita de mohor, La biserica-n pridvor Sta Codreanu fratior, Cu butucul de picior. Popa slujbele-i ceteste, De moarte mi-l pregateste. � Foicica mar cretesc, Alelei, popa sarbesc, Da-mi drum� sa ma

spovadesc, Si dezleaga pe dreapta, Sa-mi fac crucea cu dansa. Popa mana-i dezlega, Codrenel daca vedea, Mana-n san ca mi-o baga, Palosul dalb ca-mi scotea Si butucu-mi sfarama, Si din gura-mi chiuia; Iaca pagul ca-mi venea, Codrenas ca mi-l vedea, Pe dansul mi s-arunca, Peste ziduri ca-mi sarea, Domnia se spaimanta, Divanul ca-mi tremura.

Cum n-am vazut de cand Se ducea Codrean razand, sunt. Fugea pagul nechezand,

190


Ramanea domnul plangand. Ca si lupul cu crangul. Codrul frunza-si indeseste, Cat traieste, tot paleste, Pe Codrean mi-l mistuieste. Da pielea si se plateste. Scapatu-mi-a voinicul Spusu-v-am cantec batran

Si ma-nchin cu cantecul Si mai am vreo doua-n san, Ca codrul cu hreamatul, De-ti avea suflete bune, Ca murgul cu umbletul, Si pe-acelea vi le-oi spune...

(D. Furtuna, Sinesti, Iasi)

P{STORESTI

191

P{STORESTI

192


CUPRINS

Miorita

Pe-un picior de plai, Iarba nu-i mai place. Pe-o gura de rai, � Miorita laie, Iata vin in cale, Laie bucalaie, Se cobor la vale, De trei zile-ncoace Trei turme de miei, Gura nu-ti mai tace! Cu trei ciobanei. Ori iarba nu-ti place, Unu-i moldovan, Ori esti bolnavioara, Unu-i ungurean Draguta mioara? Si unu-i vrancean. � Dragutule bace, Iar cel ungurean Da-ti oile-ncoace, Si cu ce-l vrancean, La negru zavoi, Mari, se vorbira, Ca-i iarba de noi Ei se sfatuira Si umbra de voi. Pe l-apus de soare Stapane, stapane, Ca sa mi-l omoare Iti cheama s-un caine, Pe cel moldovan, Cel mai barbatesc Ca-i mai ortoman Si cel mai fratesc, S-are oi mai multe, Ca l-apus de soare Mandre si cornute, Vreau sa mi te-omoare Si cai invatati, Baciul ungurean

Si cani mai barbati, Si cu cel vrancean! Dar cea miorita, � Oita barsana, Cu lana plavita, De esti nazdravana, De trei zile-ncoace Si de-a fi sa mor Gura nu-i mai tace, In camp de mohor,

P{STORESTI

193

Sa spui lui vrancean Brazi si paltinasi Si lui ungurean I-am avut nuntasi, Ca sa ma ingroape Aice, pe-aproape, In strunga de oi, Sa fiu tot cu voi; In dosul stanii Sa-mi aud canii. Aste sa le spui, Iar la cap sa-mi pui Fluieras de fag, Mult zice cu drag; Fluieras de os, Mult zice duios; Fluieras de soc, Mult zice cu foc! Vantul, cand a bate, Prin ele-a razbate S-oile s-or strange, Pe mine m-or plange Cu lacrimi de sange! Iar tu de omor Sa nu le spui lor. Sa le spui curat Ca m-am insurat Cu-o mandra craiasa, A lumii mireasa; Ca la nunta mea

Preoti, muntii mari, Paseri, lautari, Paserele mii, Si stele faclii! Iar daca-i zari, Daca-i intalni Maicuta batrana, Cu braul de lana, Din ochi lacrimand, Pe campi alergand, Pe toti intreband

Si la toti zicand: �Cine-a cunoscut, Cine mi-a vazut Mandru ciobanel, Tras printr-un inel? Fetisoara lui, Spuma laptelui; Mustetioara lui, Spicul graului; Perisorul lui, Peana corbului; Ochisorii lui, Mura campului?�

Tu, mioara mea, Sa te-nduri de ea Si-i spune curat

A cazut o stea; Ca m-am insurat Soarele si luna Cu-o fata de crai, Mi-au tinut cununa. Pe-o gura de rai.

balade clasa 6

Documents