ii

ir: I

,i.i

ii

rqi

n'

il*_J

ffii,*ruT,

cf

AELAA S CHIV

,o l, f, l,',i,,.,

,1, t

rna

5lI

Bolo-?o,celor cn1otd h o[lustratii de

tt " N."

UTA,

doa

ION DR

Boloc€lor clnclmotdnosi*T' t ": ,p' -Fs ,*o-

,#ffi

'.@ :;;Ilustrayii de

MIHAE,LA PARASCHIVU

cARTlrn coJofelc

DllanrEA DE sus A oRASULUI era socotlta

de pisici cel mai fericit colgigor de pe fagav A I ' ' ^'Y len-arfivisatcapamlntulut sl nu era mata (

odata si odata si se mute intr-acolo. Dum nezeLL

stie ce le ademenea in partea ceea de oras -poate piaga mici, unde vinz\torii picurau ve;nic

in a;teptarea cumparatorilor si oric6'nd puteai

gterpeli cAte ceva; poate livezile mari, unde mai

puteai da de vrabii batrAne si mioape; poate

acoperisurile vechi ;i umbrite, unde gasesti

intotdeauna o vecini gat^ sa-ti asculte pasul' ' '

Origicum, partea de sus a orasului era

socotita de mite ca un fel de rai motanesc si se

4

E

E

abateau incoace cine stie de pe unde. Multe traiau

la stap6.ni, avAnd nume si culcus, altele traiau de

azi pe mAine, dar cea mai mare parte cutreierau

gridinile sa vada de-s adevarate cele ce-au auzit ele

despre traiul pisicilor de pe aici.

Apoi, intr-o buna zi, a mai rasarit o mAga. N-a

luat-o nimeni in seam i, ci prea era caraghioasaA' 'te amAndoua urechiusele si ii- ll erau cluplte amanooua , ,

lipsea mai mult de jumatate de coada. A cui era,

Dumnezeu stie. Pesemne, era a nimanui - blana

ei, alba cindva, devenise galbeni, dovada multor

ani de pribegie. in..pr'tse chiar a se salbataci - avea

mersul moale, hotesc, gata de fugi.A umblat o buna jumatate de zi din ogradi in

ograda si, cum se vede, avea de gAnd si se mute

cu traiul incoace. Cauta intruna ceva - era atAt de

preocupata, incAt nici nu mai simtea cAnd se luau

cAinii din urma ei. Abia cAnd coltii blestematilor

i

S*'

i1.;