badulescu

7/25/2019 badulescu

http://slidepdf.com/reader/full/badulescu 1/164

7/25/2019 badulescu


7/25/2019 badulescu


CUPRINS

PaginaCapitolul 1. Turismul – perspectiva economică 51.1. Concepte în domeniul turismului 51.2. Contribuţia turismului la dezvoltarea economico-socială 81.3. Organizarea activităţii turistice 121.3.1. Agenţi economici implicaţi în activitatea turistică 121.3.2. Organizaţii internaţionale în domeniul turismului 121.3.3. Organizarea turismului în România 14

Capitolul 2. Circulaţia turistică 192.1. Metode de măsurare a circulaţiei turistice 192.2. Indicatorii circulaţiei turistice 202.3. Formele de turism 222.4. Circulaţia turistică mondială şi modelarea fluxurilor turistice 242.4.1 Dimensiunile şi structura turismului internaţional 242.4.2. Modelarea fluxurilor turistice 282.5. Circulaţia turistică în România 28

Capitolul 3. Piaţa turistică 37

3.1. Conţinutul, particularităţile şi structura pieţei turistice 373.2. Cererea şi consumul turistic 393.2.1. Conceptul şi particularităţile cererii turistice 393.2.2. Determinanţii cererii turistice 393.2.3. Metode de previzionare a cererii turistice 543.2.4. Consumul turistic 573.2.4.1. Consumul turistic individual. Alegerea optimă aconsumatorului 573.2.4.2. Consumul turistic global 623.2.5. Sezonalitatea cererii şi consumului turistic 62

3.2.6. Aspecte ale cererii turistice a rezidenţilor în România 643.3. Oferta turistică 663.3.1. Conţinutul şi particularităţile ofertei turistice 663.3.2. Determinanţii ofertei turistice 683.4. Tarifele şi preţurile în turism 693.4.1. Particularităţile preţurilor şi tarifelor în turism 693.4.2. Strategii de preţ în turism 73

Capitolul 4. Resursele turistice 774.1. Potenţialul turistic şi structurarea resurselor turistice 774.2. Potenţialul turistic natural al României 77

4.3. Potenţialul turistic antropic 864.4. Resursele materiale în turism 87

7/25/2019 badulescu


4.4.1. Rolul şi structura bazei materiale în turismul românesc 874.4.2. Turismul – industrie grea cu rentabilitate lentă 984.4.3. Modalităţi de finanţare a investiţiilor 994.5. Resursele umane în turism 102

Capitolul 5. Serviciile turistice 1075.1. Conţinutul, caracteristicile şi tipologia serviciilor turistice 1075.1.1. Caracteristicile serviciilor turistice 1085.1.2. Tipologia serviciilor turistice 1105.2. Serviciile de transport turistic 1105.2.1. Rolul transporturilor în activitatea turistică 1105.2.2. Forme de transport utilizate în turism 1125.2.2.1. Transporturile rutiere 1125.2.2.2. Transporturile feroviare 1145.2.2.3. Transporturile navale 1155.2.2.4. Transporturile aeriene 1185.3. Serviciile de cazare 1205.3.1. Rolul şi particularităţile serviciilor de cazare 1205.3.2. Organizarea activităţii de cazare hotelieră 1245.3.3. Serviciile hoteliere 1255.3.4. Stabilirea preţurilor şi tarifelor de cazare 1265.4. Serviciile de alimentaţie publică comercială 1295.4.1. Caracterizare generală 1295.4.2. Tipologia unităţilor de alimentaţie publică destinate serviriituriştilor 130

5.4.3. Tendinţe în dezvoltarea serviciilor de alimentaţie publică comercială 1315.5. Serviciile de agrement 1335.6. Serviciile de tratament balneo-medical 1365.7. Serviciile turistice complementare 138

Capitolul 6. Eficienţa activităţilor turistice 1446.1. Eficienţa economică a activităţii de turism. Indicatorigenerali 1446.2. Indicatori specifici de eficienţă economică a serviciilorturistice 147

6.3. Indicatori de eficienţă a investiţiilor din turism 1486.4. Indicatori de analiză a bonităţii economice a firmei de turism 1496.5. Eficienţa socială şi calitatea în turism 1506.6. Multiplicatorul turistic 1576.7. Sistemul contului satelit al turismului 159BIBLIOGRAFIE 163

7/25/2019 badulescu


E C O NO M I A T U R I SM U L U I

5555

CAPITOLUL 1TURISMUL – PERSPECTIVĂ ECONOMICĂ

1.1. CONCEPTE DE BAZĂ ÎN DOMENIUL TURISMULUI

Fenomen economic, social şi cultural contemporan, a cărui dezvoltare s-a accentuat în mod special după al doilea război mondial, turismul reprezintă o mişcare care a evoluat în mai puţin de două secole de la un fenomen marginal la o ramură economică distinctă.Expansiunea sa s-a datorat în egală măsură dezvoltării economice, industriale şitehnologice, precum şi mutaţiilor sociale şi în privinţa nivelului de trai.

Poate paradoxal, fenomenul turistic este unul dintre domeniile economice cel maidificil de cunoscut şi de evaluat. Unele dintre aceste dificultăţi provin din însuşi fenomenulturistic, a cărui natură se lasă cu greu la îndemâna unei analize ştiinţifice; alte dificultăţi î şi

au sursa în insuficienţa statisticilor.Dificultăţile rezultând din natura turismului î şi au originea în diversitateadefiniţiilor şi imprecizia evaluărilor.

Prima utilizare a termenului “turist” datează de la 1800, sub forma unei anecdote1, în timp ce în 1883 apare primul document oficial asupra hotelăriei, publicat la Zurich(Elveţia), iar în 1896, elveţianul E. Guyer Freuler, în studiul său “Contribuţii la o statistică a turismului” defineşte turismul ca “un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creştereanecesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului dereceptivitate faţă de frumuseţile naturii…rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şiperfecţionării mijloacelor de transport”2. Din aceiaşi ani pot fi evocate preocupări similareşi în alte ţări: în Austria, în 1883, un tânăr funcţionar – Stadner – vorbea de industria

turismului ca activitate economică destinată servirii vizitatorilor străini3, iar în Franţa, în1885, Babeau publica o lucrare de istorie economică asupra călătoriilor din Franţa4.Ulterior, apar lucrări de specialitate în Spania, Belgia, Italia etc.O lucrare considerată de referinţă la vremea respectivă este cea a profesorului F. W.Ogilvie5, care pune accentul pe abordarea cererii şi consumului turistic. Într-o altă lucrarede referinţă, profesorul elveţian Walter Hunziker considera turismul ca “ansamblulrelaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de

1 “A traveler is nowadays called a Tour-ist”(Pegge, Anecdotes of the English Language, Londra, 1800)2 Citat după Minciu, Rodica, Economia turismului, ediţia a doua, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, p. 123

Lanquar, R., Economie du tourisme, PUF, Paris, 1986, p. 54 ibidem5 Ogilvie, F. W., The Tourist Movement, an Economic Study, Londra, 1933

1

7/25/2019 badulescu



6666

reşedinţă, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sauo activitate lucrativă oarecare”6.

În general, activităţile economice pot fi uşor definite prin obiectul lor. Fiecareramură economică produce bunuri şi servicii care sunt consumate într-o manieră specifică.

Or, turismul are ca obiect o producţie şi un consum de bunuri şi servicii eterogene, careconcură la satisfacţia turiştilor şi non-turiştilor (produse alimentare, îmbrăcăminte,transport, cazare, loisir etc.). Astfel, turismul ca ramură economică este dificil de evaluat şide definit.

Natura turismului conduce la definirea sa în raport cu subiectul: producţia turistică este cea care satisface nevoile turiştilor. Turistul însuşi poate fi definit pornind de la două elemente: mobilul şi deplasarea, utilizate de Hunziker şi Krapf în definiţia turismuluipropusă în 1942 şi evocată mai sus. Dar cele două elemente pot avea un conţinut variat,aşa încât definiţia turismului nu poate fi decât convenţională. Aceasta a determinat ulterioradoptarea mai multor definiţii, ceea ce face şi mai dificilă studierea fenomenului turistic.Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Turismului şi Călătoriilor Internaţionale, reunită la

Roma în 1963, a adoptat o definiţie a turistului, deosebindu-l de simplul vizitator şi deexcursionist: vizitatorul este „orice persoană care se deplasează în altă ţară decât cea dereşedinţă pentru orice motiv în afara exercitării unei profesiuni remunerate”; turistul esteun „vizitator temporar ce rămâne cel puţin 24 ore în ţara vizitată şi ale cărui motive decălătorie pot fi grupate în: loisir (agrement, vacanţe, sănătate, studii, religie şi sporturi),afaceri, familie, misiuni, reuniuni”; excursionistul este „orice vizitator temporar al căruisejur în ţara vizitată nu depăşeşte 24 ore şi deci nu petrece nici o noapte acolo”.

La definiţia Naţiunilor Unite se adaugă marea diversitate a definiţiilor naţionale,ceea ce face comparaţiile dintre ţări destul de aleatoare. Franţa adoptă definiţia NaţiunilorUnite, considerând totuşi ca rezidenţi temporari vizitatorii ce rămân mai mult de 4 luni peteritoriul francez. Spania şi ţările scandinave îi consideră turişti pe toţi străinii care trec

frontiera. Elveţia consideră, dimpotrivă, drept turişti doar persoanele care î şi petrec vacanţa într-o unitate de cazare controlată (hotel, han etc.)7.Imprecizia evaluării fenomenului turistic provine, în primul rând, din cunoaştereaimperfectă a anumitor date şi, în al doilea rând, din caracterul aproximativ al estimăriipărţii care revine turismului în producţie şi în consum.

Turismul internaţional face parte din comerţul "invizibil”, adică din schimburile debunuri şi servicii care nu se materializează la trecerea frontierei. Schimburile turisticeinternaţionale sunt apreciate deci pornind de la schimburile valutare. Or, acestea nu permitsesizarea precisă a veniturilor şi cheltuielilor turiştilor internaţionali. Există, de exemplu, opiaţă monetară ocultă, care nu este neglijabilă, şi care falsifică aprecierea consumurilorturistice naţionale în străinătate. În ceea ce priveşte cazarea, raţiuni fiscale conduc la odiscreţie care antrenează subestimări manifeste.

Pe de altă parte, este deosebit de dificilă identificarea părţii turismului în cadrulconsumurilor de servicii de transport, cazare, alimentaţie, loisir efectuate de turişti. În acestsens, trebuie să menţionăm că elaborarea în Franţa a unui cont satelit al turismului, înscopul de a rezolva problema, a demonstrat complexitatea sa8. Metoda adoptată prin acestcont este interesantă, dar complexă şi permite doar ajungerea la rezultate destul de

6 Lanquar, R., op.cit., p. 137 Py, Pierre, Le tourisme, un phenomene economique, în „Notes et etudes documentaires” , Paris, no.4811/19868

*** Le compte satellite du tourisme: presentations des cadres comptables et de la premiere estimation de ladepense interieure du tourisme, în „Regards sur l’economie du tourisme”, Paris, no. 24/1979.

7/25/2019 badulescu



7777

grosiere. Metoda constă în a distinge, pe de o parte, activităţi caracteristice turismului, celeproducătoare de bunuri şi servicii a căror utilizare ţine fundamental de turişti, iar pe de altă parte, activităţi producătoare de bunuri şi servicii conexe, care satisfac nevoile turiştilorf ără să corespundă activităţilor caracteristice şi care nu sunt luate în considerare decât în

măsura în care respectivele bunuri sunt consumate de turişti.Activităţile caracteristice se subdivid în două categorii: activităţi caracteristiceprimare, care sunt considerate caracteristice indiferent de locul în care se produc (bunuri şiservicii care concură direct la creşterea consumurilor turistice: cazare turistică, organizarede călătorii); activităţi caracteristice secundare, care sunt considerate caracteristice numaidacă sunt efectuate în locuri turistice (servicii de transport individual, alimentaţie, loisir).

O astfel de metodă nu poate conduce decât la evaluări cu o anumită eroare, pentrucă majoritatea acestor activităţi se adresează şi non-turiştilor şi, în plus, considerareaanumitor locuri drept locuri turistice este destul de arbitrară.

O a doua sursă majoră de dificultăţi în cunoaşterea fenomenului turistic provine dininsuficienţele statistice. Cunoaşterea aprofundată a fenomenului turistic presupune

existenţa unei observări statistice complete şi sistematice. Or, statisticile disponibile suntparţiale, iar cele existente nu sunt întotdeauna fiabile şi omogene.În general, nu există un proces sistematic de culegere de informaţii statistice în

domeniul turismului. Există doar observări parţiale, privind anumite forme de cazareturistică. Nu există statistici de ansamblu asupra sejururilor scurte de agrement, iar turismulde afaceri nu face obiectul unei observări specifice. De asemenea, sunt insuficienteanchetele şi sondajele privind motivaţiile şi comportamentul economic ale turiştilor.Aşadar, îmbunătăţirea şi completarea sistemului informaţional de observare a fenomenuluituristic reprezintă priorităţi absolute pentru viitor.

Dincolo de aceste consideraţii, vom reţine definiţiile mai recente. ConferinţaInternaţională asupra Turismului şi Statisticii Turismului, desf ăşurată la Ottawa (Canada)

în 1991, a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:Turismul – cuprinde activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului săuobişnuit pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp, şi al cărei scop principal alcălătoriei este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare. Putemvorbi despre mai multe componente ale acestuia, şi anume:

- turism naţional intern – care grupează rezidenţii unei ţări date care călătoresc îninteriorul ţării date;

- turism internaţional receptor – care grupează non-rezidenţii care călătoresc într-oţară dată. Turismul naţional intern şi cel internaţional receptor alimentează circulaţia turistică în interiorul unei ţări;

- turism internaţional emiţător – care grupează rezidenţii unei ţări dar care sedeplasează în altă ţară. Turismul internaţional emiţător şi cel naţional internformează turismul naţional, în timp ce turismul internaţional cuprinde atât turismulinternaţional receptor cât şi turismul internaţional emiţător.

C ăl ă tor – este considerată orice persoană care se deplasează între două sau mai multe ţărisau între două sau mai multe localităţi din ţara în care î şi are reşedinţa uzuală.Vizitator – este considerată orice persoană care se deplasează într-un loc, altul decât acelaal mediului său obişnuit, pentru mai puţin de 12 luni şi al cărei scop de călătorie este altuldecât exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat. Vizitatorii sunt de două categorii:

• turişti, care rămân cel puţin 24 de ore în locul vizitat;

• vizitatori de mai puţin de o zi (excursionişti). Reşedin ţ a uzual ă - ţara sau locul în care persoana trăieşte pentru mai mult de un an.

7/25/2019 badulescu



8888

1.2. CONTRIBUŢIA TURISMULUI LA DEZVOLTAREAECONOMICO-SOCIALĂ

Pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut, turismul a dobândit progresivdimensiunea şi recunoaşterea unui fenomen economic major prin amploarea migraţiilor pecare le declanşează, fluxurile economice pe care le generează, fluxurile monetare pe care leinduce, investiţiile pe care le necesită şi locurile de muncă pe care le creează.

Fiind actorul privilegiat al amenajării teritoriale şi dezvoltării locale, el oferă înprezent tehnologii noi şi diferite forme de inovaţii, un câmp de aplicaţii de o remarcabilă diversitate pe scară planetară.

Sub influenţa creşterii veniturilor şi a timpului liber, precum şi a mijloacelor demobilitate şi modelelor culturale, amplificate de presiunea publicităţii, economiaturismului cunoaşte pe plan mondial o schimbare impresionantă. Schimbarea observată pepiaţă este însoţită de o modificare profundă a structurilor şi relaţiilor de producţie, de

distribuţie şi de consum.Turismul a cunoscut după cel de-al II-lea război mondial o evoluţie cu caracterexploziv, semn al transformărilor generale ale economiei. În timp ce numărul locurilor demuncă în agricultură şi industrie scade, numărul populaţiei active ocupate în servicii creşte.Turismul pare să treacă de la stadiul “economiei de sezon” la rangul de “economie aviitorului”. Schimbarea calitativă a economiei turismului rezultă ca urmare a schimbărilorsociale. Se disting trei epoci:

1. cea “de elită”, până la cel de-al II-lea război mondial;2. cea “ de grup şi conformistă”, pe parcursul anilor 1950-1970;3. cea mai “exigentă”, după anii 1980.9 Pe de altă parte, ea se înscrie în mişcarea profundă de transformare a ofertei turistice

care operează pe scară internaţională.Prima perioadă se caracterizează printr-o exploatare directă a peisajelor de cătrecălător sau “vilegiaturist”; este urmată de o dezvoltare solidă a întreprinderilor de turism şide cazare. Funcţia de organizare şi distribuţie a călătoriilor şi sejururilor, încă puţindezvoltată, constă în mod esenţial în asocierea diferitelor prestaţii la cererea clientelei. Înacest sistem, cererea a condus la o adaptare lentă a ofertei, într-un context similar uneieconomii sezoniere: abundenţă şi disponibilitate a resurselor naturale, solicitare puţinorganizată, vizite spontane, toate acestea compatibile cantitativ cu menţinerea echilibruluiecologic.

Perioada a doua evoluează în principal sub efectul unei concurenţe interne în sector– companii aeriene, hoteliere – şi a fost modelată de dezvoltarea formelor integrate de

turism. Naşterea societăţilor multinaţionale sau transnaţionale, eforturile de diversificaresau de concentrare operate de companiile deja prezente pe piaţă, înfiinţarea de filialespecializate pe transport aerian, extinderea lanţurilor hoteliere integrate, apariţia de formulenoi de cazare au contribuit direct la standardizarea prestaţiilor şi scăderea costurilordirecte. Aici s-a îndreptat şi interesul grupurilor financiare dispuse să investească îndomeniu.

A treia perioadă este marcată printr-o diferenţiere care rezultă nu numai dintr-oreacţie a clientelei mai familiarizate cu turismul în faţa uniformizării practicilor şidestinaţiilor de vacanţă, dar şi din tendinţa mai generală în societăţile industrializate deindividualizare a ofertei şi obiceiurilor. Această evoluţie a cererii este un ecou la tendinţele

9 Michaud, J.-L., De l’économie de cueillette à l’industrie du futur , în „Tourismes. Chance pour l’économie,risque pour les sociétés?” (ed. Jean-Luc Michaud), PUF, Paris, 1992, p. 61 şi urm.

7/25/2019 badulescu



9999

ofertei, atentă la “segmentarea” din ce în ce mai fină a gamei de produse. De asemenea,aceste produse sunt din ce în ce mai complete, “integrate” şi caracterizate printr-o glisareraţională spre temele şi activităţile valorizând personalizarea practicilor de timp liber şi, înconsecinţă, însuşi individul. Multe deplasări şi sejururi turistice care erau timp îndelungat

departe de integrarea comercială sunt integrate în oferta turistică, datorită priceperiispecialiştilor şi existenţei unei reţele de comercializare corespunzătoare. Congrese,seminarii, călătorii cu scop stimulativ, sejururi de scurtă durată, vizitarea de întreprinderi,călătorii în scop de schimb de experienţă economică sau culturală, sejururi sportive sau derecreere oferă tot atâtea direcţii de dezvoltare, ca şi sportul şi sănătatea, care solicită deasemenea imaginaţia producătorilor de turism şi bugetul companiilor şi persoanelorparticulare. Organizarea, producţia şi comercializarea produsului turistic pretind din acelmoment o măiestrie a tehnicilor şi o pricepere din ce în ce mai mari, care implică calificăripentru care numai puţini specialişti erau corespunzători profesional prin pregătirea loriniţială sau primii ani de practică. Această perioadă se caracterizează, de asemenea, maimult decât perioadele precedente, prin internaţionalizarea producţiei turistice, subliniată de

o informatizare accelerată a informaţiei, a rezervărilor şi a gestiunii. Marile sisteme derezervare constituie azi expresia cea mai importantă a acestui fenomen deinternaţionalizare.

Dacă producţia serviciilor turistice a fost timp îndelungat realizată prin iniţiativaparticulară a celor care se ocupau de transportul, cazarea, alimentaţia, distracţia clientului,“culegând roadele” unei creşteri spontane, ea a dobândit încetul cu încetul dimensiunea,structurile şi forma unei veritabile industrii. Câteva aspecte semnificative fac posibilă clasarea turismului între ramurile industriale ale viitorului:

§ turismul este permeabil la inovaţiile culturale şi sociale;§ simultan, se supune schimbărilor raporturilor politice şi sociale internaţionale;

§ este un domeniu privilegiat pentru aplicarea tehnologiilor de vârf;§ ca o particularitate a activităţilor în plină dezvoltare, produsele turistice sunt din ce în ce mai rapid obsolescente (ies din modă, se învechesc);

§ piaţa turistică se internaţionalizează rapid şi geografia producţiei sale, care sesuprapune cu cea a consumului, este foarte mobilă;

§ producţia turistică comportă o puternică valoare adăugată;§ implică calificări din ce în ce mai ridicate într-un context de concurenţă

internaţională în creştere;§ efectuarea lui necesită un mediu înconjurător protejat şi de calitate;§ turismul are un potenţial de expansiune considerabil, care autorizează perspective

de creştere superioare celei de ansamblu al economiei.

În Declaraţia de la Manila asupra turismului (1980) se spune: “Turismul este oactivitate economică esenţială în viaţa naţiunilor, datorită efectelor sale directe asuprasectoarelor social, cultural, educativ şi economic ale societăţilor naţionale şi asuprarelaţiilor internaţionale. Înflorirea sa este legată de dezvoltarea economică şi socială anaţiunilor şi depinde de accesul oamenilor la odihnă şi vacanţe şi de libertatea lor decălătorie, în timpul liber. Însăşi existenţa şi dezvoltarea sa sunt integral legate de o starede pace durabilă, la care, în ceea ce îl priveşte, este şi el chemat să contribuie”10.

Experţii Organizaţiei Mondiale a Turismului evocau în aceşti termeni contribuţiaeconomică a turismului: „Rolul economic al turismului nu se limitează la efectele salepe plan internaţional. Efectele sale economice se manifestă cu cea mai mare intensitate

pe plan naţional, dat fiind faptul c

ă turismul poate fi, în calitate de sector productiv, un

10 Citat după R. Lanquar, op. cit., p 4

7/25/2019 badulescu



10101010

factor de dezvoltare şi de redistribuire a activităţii economice”11. Turismul, în cadrulunei strategii de dezvoltare economică, poate juca un rol important atât ca animator, câtşi ca diversificator.

Într-un Raport al Organizaţiei Mondiale a Turismului12, efectele economice ale

turismului sunt grupate astfel:- efecte asupra strategiei de dezvoltare sau efecte globale: asupra deficitelor

externe, dependenţei externe;- efecte parţiale asupra economiei naţionale, adică asupra agenţilor

economici, sectoarelor, variabilelor şi dimensiunilor macroeconomicefundamentale ale economiei naţionale: efecte asupra producţiei şi ocupării, balanţeide plăţi, cursului valutar, asupra ofertei de monedă şi vitezei de circulaţie a banilor,asupra încasărilor şi cheltuielilor publice, asupra inflaţiei, distribuţiei veniturilor,dezvoltării regionale, mediului rural, mişcării demografice;

- efecte economice externe asupra mediului înconjurător, formării

profesionale, schimbărilor sociale şi culturale, efecte asupra obiceiurilor deconsum.În termeni economici, turismul se concretizează sub forma unui consum de bunuri şi

servicii care stimulează sectoarele însărcinate cu producerea lor. Dar acest consum foarteeterogen, mergând până la transporturi, cazare şi frecventarea parcurilor de distracţii,afectează un număr enorm de sectoare de producţie, eterogene şi acestea, iar problema decuantificare deja evocată se pune din nou, f ăcând evaluările aproximative, deci contestabile,

în ciuda progreselor realizate în acest domeniu de diferite ţări. Organizaţia pentru Cooperareşi Dezvoltare Economică (O.C.D.E.) a adoptat în 1991 un manual cu privire la conturileeconomice în turism, furnizând un cadru de bază pentru culegerea de date asupra producţiei,consumului, valorii adăugate, formării brute a capitalului şi locurilor de muncă în industria

turistică. Punerea sa în practică a început în 1992.Schematic, rolul deosebit de complex al turismului în dezvoltarea economico-socială

poate fi surprins astfel:

a) Contribuţia la valorificarea superioară a resurselor

În acest sens putem menţiona următoarele:• aportul turismului la dezvoltarea unor zone mai sărace în resurse utilizabile în

industrie, dar bogate în resurse turistice naturale şi antropice;

• contribuţia la reducerea decalajelor dintre zone, la dezvoltarea anumitor regiuni şilocalităţi, la dezvoltarea economică şi culturală a perimetrelor respective, producândmutaţii în dezvoltarea în profil teritorial;

• turismul are o vocaţie ecologică;• turismul contribuie la ocuparea şi redistribuirea forţei de muncă;• turismul, prin cererea adresată altor ramuri, stimulează dezvoltarea calitativă şi

cantitativă a acestora;• prin contribuţia la refacerea capacităţii de muncă şi îmbogăţirea orizontului de

cunoaştere, turismul participă la creşterea capacităţii creative a celor ocupaţi în diverse

11

Studiul economic al turismului mondial, Raport OMT, Madrid, 198212 Studiu asupra efectelor turismului în economia ţărilor emi ţătoare şi receptoare, Raport OMT, Madrid,1980

7/25/2019 badulescu



11111111

ramuri ale economiei naţionale, cu consecinţe pozitive pe planul creşterii eficienţeieconomice în toate ramurile de activitate.

b) Turismul este un element dinamizator al sistemului economic global

• turismul presupune o cerere crescândă de bunuri şi servicii, de unde decurgeadaptarea permanentă a ofertei, materializată atât direct, în dezvoltarea structurilor deprimire, cât şi indirect, în stimularea producţiei ramurilor participante la realizarea simodernizarea echipamentelor, mijloacelor de transport, drumurilor, instalaţiilor deagrement etc. De exemplu, în ţări precum Spania, Franţa, Austria, Grecia, Elveţia,participarea turismului la crearea PIB este cuprinsă între 5 şi 10%, proporţie comparabilă cu aportul altor ramuri de bază, cum ar fi agricultura, construcţiile de maşini, transporturilenavale;

• turismul exercită un puternic efect de antrenare asupra economiei naţionale,

stimulând dezvoltarea unor sectoare situate în amonte, cum ar fi: construc

ţiile, industriamaterialelor de construcţii, industria constructoare de maşini, industria textilă, agricultura

şi industria alimentară, transporturi, dar şi a unor sectoare din aval: sectorul comercial şi alserviciilor.

c) Turismul este un mijloc de diversificare a structurii economice prin:

• crearea de activităţi şi ramuri specifice turismului: industria de agrement, agenţiilede turism, tour-operatorii (vânzătorii de programe turistice – en-grosiştii);

• turismul contribuie la dezvoltarea altor ramuri, dar şi la crearea de subramuri cu

destinaţie specifică pentru turism: decoraţiuni interioare, industria textilă, sticlărie,mobilier, artizanat.

d) Turismul este un factor de instruire şi educaţie

• turismul contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omuluicontemporan, pentru care evadarea din mediul citadin a devenit o necesitate;

• turismul este un mijloc de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire şi civilizaţie,de îmbogăţire a orizontului cultural. În acest sens, o premisă favorabilă este larga penetrare

în rândul tinerilor, categorie foarte receptivă la cunoaşterea prin turism;• turismul este, în acelaşi timp, cel mai rafinat mijloc de petrecere a timpului liber, a

concediilor, vacanţelor şi week-end-urilor;• turismul contribuie la destinderea, la refacerea potenţialului de muncă, a sănătăţii

fizice şi psihice, fiind o componentă dinamică şi din ce în ce mai importantă a calităţiivieţii.

Turismul nu este, însă, doar un fenomen economic, o afacere sau un fenomenindustrial, el are multiple valenţe, reprezentând un mod de existenţă – individual-umană şisocială, un fenomen geografic, pentru a cărui înţelegere este necesară o abordare dinperspectiva mai multor ştiinţe sociale şi mai multor profesii13.

13 Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 40 şiurm.

7/25/2019 badulescu



12121212

1.3. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TURISTICE

1.3.1. AGENŢI ECONOMICI IMPLICAŢI ÎN

ACTIVITATEA TURISTICĂ

În realizarea directă a activităţii turistice sunt implicate mai multe categorii de agenţieconomici, grupaţi după tipul de serviciu prestat:

§ Întreprinderi hoteliere: hoteluri şi moteluri, hotelărie uşoară, întreprinderi deţinătoare de terenuri de camping şi caravaning, tabere şcolare,sate de vacanţă, localuri de alimentaţie publică;

§ Întreprinderi de transport : întreprinderi de autocare, companii de căiferate, companii de aviaţie, organizatori de croaziere, agenţii care închiriază maşini;

§ Întreprinderi de anima ţ ie şi agrement : diferite asociaţii şi mişcări detineret şi de educaţie populară, cluburi, case de cultură, cluburi de loisir,cazinouri, săli de jocuri, discoteci, baze în aer liber, parcuri de distracţii;

§ Agen ţ ii şi organizatori de turism: en-grosiştii, detailiştii.

1.3.2. ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE ÎNDOMENIUL TURISMULUI

§ Organiza ţ ii interguvernamentale

Principala organizaţie interguvernamentală este Organiza ţ ia Mondială a Turismului – OMT. Câteva repere din istoria constituirii şi dezvoltării organizaţiei14:

§ 1925 – Congresul Internaţional al Asociaţiilor Oficiale de Trafic Turistic;§ 1934 – crearea Uniunii Internaţionale a Organismelor Oficiale de Propagandă

Turistică, redenumită apoi Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale deTurism; UIOOT era o instituţie tehnică neguvernamentală, reunind 109organisme naţionale de turism şi 88 membri afiliaţi;

§ 1969 – Adunarea Generală a Naţiunilor Unite recunoaşte rolul decisiv alUIOOT;

§ 1974 – ratificarea Statutelor OMT de către statele ale căror organisme oficiale

de turism aparţineau UIOOT;§ 1975 – transformarea UIOOT în Organizaţia Mondială a Turismului;§ 1985 – adoptarea, cu ocazia celei de-a şasea sesiuni a Adunării Generale

desf ăşurată la Sofia (Bulgaria) a Cartei turismului şi a Codului turistului;§ 2003 – transformarea OMT în instituţie specializată a Naţiunilor Unite.

Aceasta are drept scop “promovarea şi dezvoltarea turismului, pentru a contribui ladezvoltarea economică, la înţelegerea internaţională, la pace şi prosperitate precum şi larespectul universal şi aplicarea drepturilor şi libertăţilor omului”15.Principalele activităţi ale OMT sunt:

14 www.world-tourism.org şi J.-L. Michaud (ed.), op. cit. 15 J.-L. Michaud (ed.), op. cit.

7/25/2019 badulescu



13131313

• elaborarea de studii şi statistici cu privire la dinamica turismului mondial,pieţele turistice, echipamentele şi întreprinderile turistice, probleme deanaliză economică şi financiară, de planificare şi amenajare turistică, studiicu privire la efectele sociologice ale activităţilor turistice etc.;

• asisten ţă tehnică şi de specialitate către ţările în curs de dezvoltare şi ţările în tranziţie, atât prin resurse bugetare proprii cât şi prin resurse de la PNUD(Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare);

• consulta ţ ii şi rezolu ţ ii. Declaraţia de la Haga asupra turismului din 1989,spre exemplu, abordează următoarele aspecte:– importanţa şi rolul turismului pentru creşterea economică;– importanţa protejării mediului;– dimensiunea umană a turismului;– baza juridică a turismului;– facilităţile de călătorie;– protecţia turiştilor;

– terorismul ca ameninţare pentru turismul mondial;– rolul educaţiei în creşterea calităţii activităţii turistice;– măsuri de dezvoltare a cooperării internaţionale în domeniul turismului.

În prezent, OMT numără 141 ţări, 7 teritorii şi cca. 350 membri afiliaţi din sectorulprivat, instituţii de învăţământ, asociaţii profesionale şi autorităţi locale în domeniulturismului.

Alte organiza ţ ii interna ţ ionale cu competenţe în domeniul turismului sunt:Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS),Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Organizaţia AviaţieiCivile Internaţionale (OACI), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şiCultură (UNESCO).

§ Organiza ţ ii interna ţ ionale neguvernamentale

– Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj (FUAAV). Româniaeste membru al acesteia, fiind reprezentată de ANAT16;

– Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni, organism cu rol depromovare şi protejare a transporturilor turistice aeriene, la care şi Româniaeste membru;

– Federaţia Internaţională Automobilistică – având ca obiectiv stimulareaautomobilismului;

– Asociaţia Internaţională a Hotelurilor şi Restaurantelor, având ca obiectivesprijinirea şi acordarea de consultanţă pentru activitatea hotelieră, precum şirealizarea de studii, schimburi de experienţă, publicaţii, rapoarte etc. Româniaeste membru din 1996, fiind reprezentată de Federaţia Industriei Hoteliere dinRomânia17;

– Academia Internaţională de Turism, având o misiune academică şi ştiinţifică,prin elaborarea de studii, dicţionare, organizarea de dezbateri şi manifestăriştiinţifice;

– Federaţia Internaţională a Ziariştilor şi Scriitorilor în Turism, al cărei rol estede a sprijini publicaţiile din domeniul turismului;

16 www.anat.ro17 www.ih-ra.com

7/25/2019 badulescu



14141414

– Federaţia Internaţională de Termalism şi Climatologie, al cărei rol este depromovare a tratamentelor alternative celor medicamentoase, prin încurajareaturismului balnear şi termal. România este reprezentată de Institutul deMedicină Fizică, Recuperare Medicală şi Balneofizioterapie;

– Federaţia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor, având misiunea de a promovaprofesiunile respective şi de a organiza schimburi de experienţă, expoziţii deartă culinară etc. România este membru, prin Asociaţia Naţională a Bucătarilorşi Cofetarilor din Turism;

– Federaţia Internaţională de Turism Social – cu scopul efectuării de studii încomun asupra problemelor privind turismul social, creată în 195618;

– Organizaţia Internaţională a Transportatorilor pe Cablu;– Alianţa Internaţională de Turism.

1.3.3. ORGANIZAREA TURISMULUI ÎN ROMÂNIA

Primele activităţi turistice în România datează din secolul al XIX-lea, fiinddeterminate de iniţiativele personale ale unor călători pasionaţi, mulţi dintre ei scriitori,care au publicat cărţi de călătorie: Alecu Russo, Al. Odobescu, Calistrat Hogaş, Al.Vlahuţă.

Tot în secolul al XIX-lea au apărut şi primele asociaţii19 în domeniu cum ar fi:§ în 1869 – Trinitatea vremelnică, înfiinţată de pictorul N. Grigorescu, chimistulAlfred Bernath şi botanistul Dimitrie Grecescu, această asociaţie având scopul de “a

întreprinde excursiuni”;§ 1880 – Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor;§ 1881 – Cercul Excursioniştilor, deschis la Bucureşti;

§ 1893 – Societatea Carpatină, la Sinaia;§ 1902 – Societatea de Gimnastică, Sport şi Muzică la Iaşi;§ 1903 – Societatea Turiştilor din România;§ 1921 – Hanul drumeţilor;§ 1925 – Touring Clubul României;§ 1934 – Clubul Alpin Român;§ 1936 – primul organism guvernamental: Oficiul Naţional de Turism, desfiinţat în1949, reînfiinţat în 1955, sub denumirea de ONT Carpaţi şi transformat în 1971 înMinisterul Turismului.

După 1990, activitatea turistică la nivel naţional a fost coordonată de organismeguvernamentale care au avut diferite denumiri: Ministerul Tineretului, Departamentul

Turismului, Autoritatea Naţională pentru Turism, Ministerul Turismului etc. În prezent,Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului are în subordinea sa AutoritateaNaţională pentru Turism, care, potrivit HGR nr. 413/2004 privind organizarea şifuncţionarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, publicată în Monitorul Oficial nr. 273/29martie 2004, reprezintă organul de specialitate al administraţiei publice centrale prinintermediul căruia Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului î şi realizează atribuţiile în domeniul turismului20. Aceasta are în subordine două oficii cu atribuţiispecifice:

18

Lanquar, R., Raynouard, Y., Le Tourisme Social, PUF, Paris, 1986, p. 2019 Borda, V., C ălătorie prin vreme, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979, p. 55 şi urm.20 www.autorizare-turism.ro

7/25/2019 badulescu



15151515

• Oficiul de Autorizare şi Control în Turism, care se ocupă de următoarele activităţi:licenţierea agenţiilor de turism, brevetarea personalului de specialitate, clasificareastructurilor de primire turistice, alte activităţi de autorizare, clasificare, avizare şi control;

• Oficiul de Promovare a Turismului, care se ocupă de promovarea turismului, prin

acţiuni specifice şi prin birourile de promovare şi informare turistică din străinătate.Autoritatea Naţională pentru Turism are următoarele atribuţii principale:• implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul turismului;• aplică strategiile de dezvoltare a infrastructurilor de turism;• fundamentează şi elaborează necesarul de fonduri de la bugetul de stat pentru

domeniul său de activitate;• organizează şi realizează activitatea de promovare turistică a României atât pe piaţa

internă, cât şi pe pieţele externe, prin activităţi specifice reprezentanţelor de promovareturistică din ţară şi din străinătate, înfiinţate cu aprobarea Ministerului Transporturilor,Construcţiilor şi Turismului;

• organizează congrese, colocvii, simpozioane şi alte acţiuni similare, în ţară şi înstrăinătate, în domeniul turismului;

• organizează evidenţa, atestarea şi monitorizarea valorificării şi protejăriipatrimoniului turistic, conform legii;

• realizează politica de promovare şi dezvoltare a turismului, pe baza programeloranuale de marketing şi promovare a turismului şi a Programului de dezvoltare a produselorturistice;

• autorizează agenţii economici şi personalul de specialitate din turism, respectivlicenţiază agenţii de turism, clasifică structurile de primire turistice, brevetează personalulde specialitate;

• efectuează controlul calităţii serviciilor din turism.

Principalele acte normative de reglementare a activităţilor turistice în România sau curelevanţă pentru turism sunt:• Legea nr. 347/2004 - Legea muntelui;• Legea 229/2003 privind aprobarea Ordonanţei nr. 5/2003 privind modificarea art.

33 din Ordonanţa nr. 58/1998 privind organizarea şi desf ăşurarea activităţii de turism înRomânia;

• Legea nr. 143/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.152/2002 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de turism balnear şide recuperare;

• Ordinul Ministrului Turismului nr. 69/2003 privind aprobarea contractului cadruprivind comercializarea pachetului de servicii turistice;

• Ordonanţa 5/2003 privind modificarea art.33 din Ordonanţa nr. 58/1998 privindorganizarea şi desf ăşurarea activităţii de turism în România, aprobată cu modificări prinLegea nr. 755/2001;

• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 152/2002 privind organizarea şifuncţionarea societăţilor comerciale de turism balnear şi de recuperare;

• Legea nr.755/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privindorganizarea şi desf ăşurarea activităţii de turism în România;

• Legea nr. 631/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 107/1999privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice;

• HG 263/2001 privind amenajarea, omologarea, întreţinerea şi exploatarea

pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement;• Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul;

7/25/2019 badulescu



16161616

• HG 436/2001 pentru aprobarea Strategiei privind privatizarea societăţilorcomerciale din turism;

• OMT 454/2001 privind aprobarea OUG 112/2000 pentru modificarea şicompletarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”;

• OMT 263/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile şicriteriile pentru selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism precumşi atribuţiile acestora;

• OMT 235/2001 privind asigurarea turiştilor în cazul insolvabilităţii saufalimentului agenţiei de turism;

• OMT 170/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile şimetodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism;

• HG 24/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului;• OG 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii

turistice;• OMT 61/1999 pentru aprobarea normelor metodologice şi a criteriilor privind

clasificarea structurilor de primire turistice;• OG 58/1998 privind organizarea şi desf ăşurarea activităţii de turism din

România;• Legea 187/1998 pentru aprobarea OG 63/1997 privind stabilirea unor facilităţi

pentru dezvoltarea turismului rural;• Ordonanţa Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilităţi pentru

dezvoltarea turismului rural;• OMT 20/1995 pentru aprobarea normelor şi a criteriilor minime privind

clasificarea pe stele a pensiunilor turistice şi a fermelor agroturistice.La nivel naţional, au fost elaborate programe de dezvoltare, concentrate pe

principalele destinaţii turistice (litoral, zona montană, zonele periurbane şi cele rurale),precum şi pe problemele majore ale turismului românesc (baza materială, resursele umane,sistemele informatice etc.). În prezent, spre exemplu, se derulează câteva programenaţionale, cum ar fi: Programul naţional de dezvoltare a turismului montan "Superschi înCarpaţi"; Programul naţional de creştere a calităţii serviciilor hoteliere şi de lansare amărcii „Q”; Programul "Steagul Albastru - Blue Flag"21.

În ceea ce priveşte privatizarea în turismul românesc, cadrul juridic existent învigoare în prezent cuprinde următoarele acte normative:

• Legea nr. 80/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.52/2001 privind accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare a societăţilorcomerciale din turism;

• Hotărârea Guvernului nr. 165/2002 pentru modificarea şi completarea strategieiprivind privatizarea societăţilor comerciale din turism, aprobată prin Hotărârea Guvernuluinr. 436/2001;

• Hotărârea Guvernului nr. 729/2002 privind completarea normelor metodologice deaplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 52/2001 privind accelerarea şifinalizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale din turism, precum şi pentrustabilirea unor măsuri necesare în vederea implementării acestora, aprobate prin HotărâreaGuvernului nr. 441/2001;

• Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 7/2001 privind unele măsuri pentruaccelerarea şi finalizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale din turism;

21 idem

7/25/2019 badulescu



17171717

• Legea nr. 276/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.7/2001 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare asocietăţilor comerciale din turism;

• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 52/2001 privind accelerarea şi finalizarea

procesului de privatizare a societăţilor comerciale din turism;• Hotărârea Guvernului nr. 441/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de

aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 52/2001 privind accelerarea şifinalizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale din turism, precum şi pentrustabilirea unor măsuri necesare în vederea implementării acestora;

• Hotărârea Guvernului nr. 436/2001 pentru aprobarea strategiei privind privatizareasocietăţilor comerciale din turism.

De altfel, privatizarea în turism a cunoscut ritmuri accelerate, la nivelul anului 2002deja 2155 din 3338 de unităţi erau în proprietate majoritar privată, reprezentând 44% dincapacitatea existentă şi 65% din numărul de unităţi.22

Ministerul Turismului are relaţii de colaborare cu două instituţii specializate:

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism şi Centrul Naţional de ÎnvăţământTuristic.

Ca societăţi cu statut independent dar de interes naţional, pot fi menţionate: SCRomtur SA, întreprindere specializată în transporturile turistice auto, interne şiinternaţionale, având un parc de autocare, microbuze şi autoturisme pentru închiriat; SCIAPIT Divertis, întreprindere specializată în producţia şi exploatarea de instalaţii deagrement turistic; SC Telefericul Braşov SA, specializată în transporturile pe cablu.

În plan local, activitatea turistică este coordonată de centrele teritoriale ale AutorităţiiNaţionale pentru Turism.

De asemenea, în România există numeroase organizaţii neguvernamentale îndomeniul turismului, afiliate la organizaţiile internaţionale corespondente, dintre care:

• Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România• Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural• Federaţia Industriei Hoteliere din România• Federaţia Patronală din Turism• Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc• Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România• Asociaţia Ghizilor Montani din România• Asociaţia pentru Acţiune în Arii Protejate „Pro Natura”• Asociaţia Română Bed & Breakfast• Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii• Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România• Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din România• Asociaţia Naţională a Ghizilor• Asociaţia Naţională a Chelnerilor, Barmanilor şi Somelierilor• Asociaţia Română a Scriitorilor şi Jurnaliştilor din Turism• Asociaţia Cabanierilor din România• Clubul Naţional de Turism pentru Tineret• Asociaţia de Turism Ecologic ECO-EDEN• Fundaţia Europeană pentru Învăţământ Hotelier şi Turistic din România• Societatea Internaţională de Tehnici Hidrotermale.

22 calculele autorului, pe baza datelor din Anuarul statistic al României 2003

7/25/2019 badulescu



18181818

Autoevaluare:

1. Conform definiţiilor lansate de Conferinţa Naţiunilor Unite de la Roma din1963, care este diferenţa dintre turist şi vizitator ?2. Care sunt tipurile de agenţi economici implicaţi în industria turistică în funcţie

de serviciul prestat ?3. Care este principala organizaţie internaţională din domeniul turistic ?4. Cum se realizeză rolul turismului ca factor de instruire şi educaţie pentru

dezvoltarea economico-socială ?5. Din ce perioadă datează primele activităţi turistice în România ?

Rezumatul acestei sectiuni:• Prima utilizare a termenului “turist” datează de la 1800

• vizitatorul este „orice persoană care se deplasează în altă ţară decât cea de reşedinţă pentru orice motiv în afara exercitării unei profesiuni remunerate” (ConferinţaNaţiunilor Unite, Roma, 1963);

• turistul este un „vizitator temporar ce rămâne cel puţin 24 ore în ţara vizitată şi alecărui motive de călătorie pot fi grupate în: loisir, afaceri, familie, misiuni, reuniuni”(Conferinţa Naţiunilor Unite, Roma, 1963);

• Turismul cuprinde activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său

obişnuit pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp, şi al cărei scop principal alcălătoriei este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare(Conferinţa Internaţională asupra Turismului şi Statisticii Turismului, Ottawa, 1991);• Turismul a cunoscut după cel de-al II-lea război mondial o evoluţie cu caracterexploziv, semn al transformărilor generale ale economiei;

• Schimbarea calitativă a economiei turismului rezultă ca urmare a schimbărilorsociale. Se disting trei epoci: 1. cea “de elită”, până la cel de-al II-lea război mondial; 2.cea “ de grup şi conformistă”, pe parcursul anilor 1950-1970; 3. cea mai “exigentă”,după anii 1980;

• Rolul turismului în dezvoltarea economico-socială poate fi prezentat astfel:

contribuţia la valorificarea superioară a resurselor, turismul este un element dinamizatoral sistemului economic global, turismul este un mijloc de diversificare a structuriieconomice, turismul este un factor de instruire şi educaţie (Organizaţia pentruCooperare şi Dezvoltare Economică, 1991)

• Agenţi economic implicaţi în activitatea turistică: întreprinderi hoteliere, întreprinderide transport, întreprinderi de animaţie şi agrement, agenţii şi organizatori de turism. Organizaţii internaţionale în domeniul turismului: Organizaţia Mondială a Turismului(OMT), Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj, AsociaţiaInternaţională a Transportatorilor Aerieni, Asociaţia Internaţională a Hotelurilor şiRestaurantelor, Academia Internaţională de Turism etc.

7/25/2019 badulescu


7/25/2019 badulescu



20202020

În ţările în care circulaţia persoanelor este liberă, cum e spaţiul Uniunii Europene, numai există formalităţi vamale, deci nu se mai fac nici un fel de înregistrări.

c) metoda anchetelor şi sondajelor în rândul turiştilor

Este folosită pentru cercetarea pe baza unor eşantioane a aspectelor legate depreferinţele turiştilor, calitatea serviciilor, cuprinzând date de identificare a turiştilor.

d) metoda bugetelor de familie

Este o metodă care oferă informaţii cu privire la cheltuielile pentru turism, pondereaacestora în consumul şi veniturile totale, periodicitatea călătoriilor, frecvenţa lor,destinaţiile etc.

În România, Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice împreună cuMinisterul Turismului au elaborat Metodologia de urmă rire statistică a activităţ ii de

turism.Potrivit acestei metodologii, circulaţia turistică se cuantifică prin punctele defrontieră, prin unităţile de cazare, prin agenţiile de turism, şi prin metoda bugetelor defamilie.

Se culeg informaţii cu privire la:• traficul de turişti şi excursionişti interni şi internaţionali, pe ţări de

provenienţă /destinaţie, în funcţie de scopul călătoriei şi în funcţie de mijlocul de transportfolosit;

• numărul persoanelor cazate;• numărul înnoptărilor, pe ţări de provenienţă etc.Raportările agenţiilor de turism cuprind informaţii cu privire la numărul turiştilor,

circulaţia turistică, consumul turistic, zonele de destinaţie pentru turismul intern şiinternaţional organizat şi date privind veniturile încasate. Prin bugetele de familie se ob ţindate legate de modul de participare a populaţiei la turismul individual sau organizat.

Documentele pe baza cărora se realizează observaţiile statistice sunt:• declaraţia călătorului la punctul de frontieră sau documentele vamale legate de

trecerea frontierei;• registrul de evidenţă a persoanelor cazate;• biletul de odihnă şi tratament;• borderoul de înscriere la excursii;• chestionarele completate de familiile participante la anchetele cu privire la acţiuni

turistice.

2.2. INDICATORII CIRCULAŢIEI TURISTICE

Măsurarea fenomenului turistic şi surprinderea diferitelor sale particularităţi şitendinţe necesită utilizarea unui sistem complex de indicatori, care cuprinde:

- indicatorii cererii turistice globale, externe, interne;- indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unităţi de cazare, agenţii de voiaj şi alte

întreprinderi din sectorul turistic;- indicatorii relaţiei cerere-ofertă;

- indicatorii efectelor economice;- indicatorii densităţii turistice: la nivelul teritoriului şi populaţiei;

7/25/2019 badulescu



21212121

- indicatorii potenţialului turistic al pieţelor;- indicatorii ocupării forţei de muncă25.Fiecare dintre aceşti indicatori vor fi abordaţi în capitolele următoare.

A) Principalii indicatori ai circulaţiei turistice

a) Numă rul turiş tilor ( Nt ) – este un indicator cantitativ de cuantificare apersoanelor care realizează activităţi turistice.

b) Numă rul mediu zilnic al turiş tilor

=

Nz

Nt Nt – se calculează ca raport între

numărul de turişti într-o perioadă dată şi numărul de zile. Acest indicator exprimă intensitatea circulaţiei turistice în anumite perioade.

c) Durata medie a sejurului

=

Nt

Nzt Ds – se determină ca raport între numărul de

zile-turist sau de înnoptări şi numărul de turişti. Este un indicator calitativ cu privire laamploarea activităţii turistice şi disponibilitatea turiştilor de a rămâne o anumită perioadă

într-o anumită zonă sau ţară.

d) Densitatea circula ţ iei turistice

=

Np

Nt Dt – este un raport între numărul

turiştilor şi numărul populaţiei rezidente sau între numărul de zile-turist şi numărul

populaţiei rezidente

Np

Nzt . Acest indicator exprimă legătura dintre fluxul turiştilor şi

populaţia rezidentă a unei zone sau ţări.e) Preferin ţ a relativă a turiş tilor, calculată astfel:

e1)

numărul turiştilor din zona A sosiţi în zona Bnumărul populaţiei rezidente a zonei A

e2)numărul turiştilor din zona A sosiţi în zona B

numărul turiştilor din zona A

Acest indicator furnizează informaţii cu privire la orientarea geografică a fluxurilorturistice, permite delimitarea fluxurilor turistice şi orientarea politicii de dezvoltare aactivităţii turistice în conformitate cu cererea turistică.

B) Turismul intern

a) numărul de turişti la odihnă şi tratament şi participanţi la circuitele itineranteinterne;

b) numărul de turişti în staţiunile balneo-climaterice;c) numărul de zile-turist;d) încasări din turismul intern, pe acţiuni (odihnă-tratament şi excursii interne);e) numărul persoanelor cazate şi al înnoptărilor, pe forme de cazare.

25 Cristureanu, Cristiana, Economia şi politica turismului interna ţ ional, Editura ABEONA, Bucureşti, 1992,p. 31

7/25/2019 badulescu


7/25/2019 badulescu



23232323

(turism de iarnă) sau de practicarea curei helio-marine (turism de vară) sau de anumitefestivaluri sau manifestări (turism de circumstanţă);

– turism continuu – turismul în staţiuni balneoclimaterice sau turismul cultural şide afaceri.

d) Din punct de vedere al acoperirii cheltuielilor turistice, există:– turism particular (pe cont propriu), care se adresează categoriilor de turişti cuvenituri mari sau care doresc să-şi organizeze singuri călătoria, incluzând şi turismul delux;

– turism social, adresat persoanelor cu venituri mici, tinerilor etc.e) În funcţie de mijloacele de transport folosite, circulaţia turistică poate fi:– pe cale terestr ă, incluzând automobilismul, cicloturismul, motociclismul;– pe cale aeriană, prezentă pe distanţe lungi;– pe cale navală, sub forma croazierelor;– forme mixte, de tip avion şi automobil, vapor şi automobil, vapor şi avion şi

automobil, alte combinaţii.

f) Din punct de vedere al locului de consum, circulaţia turistică este:– na ţ ională – care corespunde turismului intern (circulaţia rezidenţilor în interiorulgraniţelor, reprezentând 80% din circulaţia totală);

– interna ţ ională – care corespunde turismului extern sau internaţional şi careimplică persoane care călătoresc în afara graniţelor. Aceasta acoperă 20% din turismulmondial şi poate fi de două feluri:

– turism emiţător;– turism receptor.g) Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare este motivaţia călătoriei,

criteriu recomandat şi de OMT. Potrivit acestuia, care reprezintă în opinia noastră cea maiimportantă şi utilă clasificare pentru studierea fenomenului turistic, principalele motivaţii

şi formele de turism care le corespund sunt:- loisir, recreere şi vacanţe (turism de odihnă);- vizite la rude şi prieteni (turism sociologic);- afaceri şi motive profesionale (turism de afaceri);- tratamente medicale (turism de tratament );- motive religioase şi pelerinaje (turism religios);- alte motive.h) O clasificare interesantă este cea propusă de J. P. Pasqualini şi B. Jacquot27, care

identifică următoarele forme de turism:- turism balnear , adesea sinonim cu farniente, în zone tradiţionale, precum

Mediterana pentru europeni, Caraibe şi Mexic pentru americani şi canadieni, Asia de Sud-Est pentru japonezi şi australieni;

- turism ludic, pentru amuzamentul celor mici şi celor mari, care include: parcurilede distracţii pentru copii, cazinourile, teatrele şi cabaretele;

- turism cultural, care include vizitarea de muzee, monumente şi situri, pelerinaje,festivaluri, spectacole şi carnavaluri, parcuri şi situri naturale;

- turism ştiin ţ ific şi tehnic, legat de muzee de ştiinţă, ecomuzee, muzeeautomobilistice;

- turism sportiv, care cuprinde: turismul alb, golful, vânătoarea şi pescuitul,sporturile nautice, plimbările, prezenţa la Jocuri Olimpice şi alte competiţii;

- turism de sănătate: hidromineralism, termalism, talasoterapie;

27 Pasqualini, J.-P., Jacquot, B., Tourismes. Organisation, economie et action touristiques, Dunod, Paris,1991, p. 4 şi urm.

7/25/2019 badulescu


7/25/2019 badulescu



26262626

lume, însă se cuvine să se precizeze că vizitatorii care au parcurs Europa au fostcontabilizaţi atunci când au trecut frontierele naţionale. Pe de altă parte, vizitatorii deorigine îndepărtată – americanii, japonezii şi australienii de exemplu – sunt stimulaţi, cândvin în Europa, să facă circuite de descoperire a mai multor ţări, aceasta accentuând

deformarea statistică. Invers, un european care merge în afara Atlanticului se limitează îngeneral la o destinaţie naţională: Statele Unite, Canada sau Mexic.Este aşadar clar că construcţia europeană, dând loc suprimării procedurilor vamale şi

favorizând libera circulaţie a persoanelor, reduce, nu numai din punct de vedere statistic,numărul şi proporţia deplasărilor internaţionale atribuite continentului european.

Tendinţa constantă a ultimilor treizeci de ani este concentrarea masivă a sosirilor, a încasărilor şi a cheltuielilor în ţările dezvoltate. În 2003, primele zece ţări receptoarereprezentau 52,6% din totalul mondial al încasărilor (şi 49,2% din totalului sosirilor), iarprimele zece ţări emiţătoare concentrau 57,1% din cheltuieli (şi 58,5% din numărul deturişti), dar aceste ponderi erau de 65% şi respectiv 81% în 1970, 88% şi 87% în 1950.Concret, pe ţări, în 2003, principalele destinaţii mondiale au fost:

1. Franţa – 75 milioane sosiri turişti străini;2. Spania – 51,8 milioane sosiri turişti străini;3. SUA – 41,2 milioane sosiri turişti străini;4. Italia – 39,6 milioane sosiri turişti străini;5. China – 33 milioane sosiri turişti străini;6. Marea Britanie – 24,7 milioane sosiri turişti străini;7. Austria – 19,1 milioane sosiri turişti străini;8. Mexic – 18,7 milioane sosiri turişti străini;9. Germania – 18,4 milioane sosiri turişti străini;10. Canada – 17,5 milioane sosiri turişti străini.

În privinţa încasărilor, topul primelor 10 ţări se prezintă astfel:1. SUA – 64,5 miliarde dolari;2. Spania – 41,8 miliarde dolari;3. Franţa – 37 miliarde dolari;4. Italia – 31,2 miliarde dolari;5. Germania – 23 miliarde dolari;6. Marea Britanie – 22,8 miliarde dolari;7. China – 17,4 miliarde dolari;8. Austria – 14,1 miliarde dolari;9. Turcia – 13,2 miliarde dolari;10. Grecia – 10,7 miliarde dolari.

7/25/2019 badulescu


7/25/2019 badulescu



29292929

Tabelul nr. 1. Circulaţia turistică internaţională în România, între anii 1985-2002

AnulVizitatori străinisosiţi în România

(mii)

Turişti româniplecaţi în străinătate

(mii)

1985 4772 11471990 6532 112751991 5359 90781992 6401 109051993 5786 107571994 5898 101051995 5445 57371996 5205 57481997 5149 62431998 4831 6893

1999 5224 62742000 5264 63882001 4938 64082002 4794 5757

Sursa: Anuarul statistic al României, 1990-2000, 2003, Anuarul turistic al României, 1995, Turismul României. Breviar statistic, 2001

Figura nr. 6. Circulaţia turistică internaţională a

României, 1990-2002

0

5000

10000

15000

20000

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

Turişti români plecaţi în străinătate (mii persoane)

Vizitatori străini sosiţi în România (mii persoane)

În anul 1998, motiva ţ iile vizitatorilor str ăini sosi ţ i în România se prezintă astfel34:• odihnă, recreere, petrecerea vacanţei (se

includ şi vizitele la rude, prieteni, scopurireligioase, studii, tratament balnear)

57,6%

• în tranzit 26,7%• personal însoţitor 11,6%• afaceri şi motive profesionale 3,8%• micul trafic 0,3%

34 Ministerul Turismului, 1999

7/25/2019 badulescu



30303030

Figura nr. 7. Motivaţiile turiştilor străini sosiţi înRomânia

în tranzit

26,7%

personal

însoţ itor

11,6%

afaceri

3,8%

micul trafic

0,3%

odihnă,

recreere,

vacanţă

57,6%

Motiva ţ iile turi ştilor români pleca ţ i în str ăinătate35 au fost:

• odihnă, recreere, vacanţe 88,9%• personal însoţitor 6,4%• afaceri şi motive profesionale 3%

• micul trafic de frontieră 1,7%

Figura nr.8. Motivaţiile turiştilor româniplecaţi în străinătate

afaceri

3%

odihnă,

recreere,

vacanţă

89%

micul trafic

2%personal

însoţ itor

6%

Principalele zone şi ţări de unde au sosit turi şti în România, în anul 2002, sunt:• Europa 94,9%, astfel: Republica Moldova 17,9%, Ungaria 24%, Bulgaria 7,6%,

Ucraina 6%, Germania 7,5%, urmate de Italia, Serbia şi Muntenegru, Polonia,Rusia etc.;

• Asia 2,6%;• America 2,1%;• Africa 0,2%;• Australia, Oceania, alte teritorii şi ţări nedeterminate 0,2%36.Principalele zone şi ţări în care au călătorit turi ştii români, în anul 2002, sunt:• Europa 97,8%, astfel: Ungaria 44,7%, Iugoslavia 22,1%, Turcia 9,1%, Bulgaria

8,7%, Germania 2,5%, Republica Moldova 2% etc.;• Asia, America, Africa, Australia, Oceania, alte teritorii şi ţări nedeterminate

2,2%37 După mijloacele de transport utilizate, sosirile vizitatorilor străini în România se

repartizează astfel:

35

idem36 Turismul României. Breviar statistic, INS, Bucureşti, 2001, Anuarul statistic al României 200337 idem

7/25/2019 badulescu



31313131

§ transport rutier 75%§ transport feroviar 7,8%§ transport aerian 14,4%§ transport naval 2,8%

Figura nr. 9. Sosirile vizitatorilor

străini în România, după mijloacele

de transport utilizate

aerian

14%

feroviar

8%

rutier

75%

naval

3%

iar plecările vizitatorilor români în străinătate38 se prezintă astfel:

§ transport rutier 84,9%§ transport feroviar 4,4%§ transport aerian 9,1%§ transport naval 1,6%

Figura nr. 10. Plecările vizitatorilorromâni în străinătate, după mijloacele

de transport utilizate

rutier

85%

aerian

9%

feroviar

4%

naval

2%

Punctele de control la trecerea frontierei unde s-au înregistrat cele mai multe sosirisunt: Borş, Nădlac, Otopeni, Salonta şi Giurgiu, iar punctele unde au fost înregistrate cele

mai multe plecări sunt: Borş, Nădlac, Petea şi Otopeni39

.România a înregistrat, la nivelul anului 2002, un număr de 4794 mii sosiri de turiştistrăini, respectiv 0,7% din totalul sosirilor mondiale de turişti străini. Practic, după ouşoară creştere între 1991 şi 1994, a urmat o scădere uşoară dar constantă în intervalul1995-1999, anii 1999 şi 2000 au marcat creşteri uşoare, apoi înregistrându-se iar scăderi.Potrivit ultimelor date pe care le avem la dispoziţie, în semestrul I al anului 2004 s-au

înregistrat 2753027 sosiri ale vizitatorilor străini în România, în creştere cu 20% faţă deperioada similară a anului 200340.

În privinţa încasărilor din turismul internaţional ale României, acestea se ridicau la612 milioane de dolari, reprezentând 0,3% cotă de piaţă, din păcate înregistrând – după

38

Turismul interna ţ ional al României, INS, 200439 idem40 idem

7/25/2019 badulescu



32323232

creşterea din intervalul 1990-1995 – o scădere medie anuală în perioada 1995-2000 de9,5%.

b) Circulaţia turistică naţională

Numărul turiştilor cazaţi în unităţile de cazare, exprimat în mii de turişti, se prezintă astfel:

Tabelul nr. 2. Dinamica circulaţiei turistice în unităţile de cazare din România, în miipersoane

Anul Total1980 121501985 119591990 12297

1991 96031992 80151993 75661994 70051995 70701996 65941997 57261998 55521999 51092000 49202001 4875

2002 4847Sursa: Anuarul statistic al României, 1990-2000, Anuarul turistic al României, 1995, Turismul României.

Breviar statistic, 2001

Figura nr. 11. Circulaţia turistică în România

0

5000

10000

15000

1 9

8 0

1 9

8 5

1 9

9 0

1 9

9 1

1 9

9 2

1 9

9 3

1 9

9 4

1 9

9 5

1 9

9 6

1 9

9 7

1 9

9 8

1 9

9 9

2 0

0 0

2 0

0 1

2 0

0 2

mii turişti cazaţi

La nivelul anului 2002, circa 80% din totalul turiştilor cazaţi sunt români, astfel că numărul turiştilor români cazaţi era de 3848 mii persoane, a căror etalare pe destinaţii seprezintă astfel:

• pe litoral şi Delta Dunării – 17%;•

staţiuni balneare – 16,4%;• staţiuni montane – 15,6%;

7/25/2019 badulescu



33333333

• trasee turistice, oraşe, alte localităţi – 51,7%.41

Figura nr. 12. Repartiţia turiştilor români, pedestinaţii

trasee,

oraşe, alte

localităţ i

52%staţ iuni

montane

15%

staţ iuni

balneare

16%

litoral şi Deltă

17%

Pe tipuri de structuri de cazare, structura turiştilor români pentru acelaşi an seprezintă astfel:

Tabelul nr. 3. Turişti cazaţi – români, pe structuri de primire turistice (în miipersoane), în anul 2002

Total 3848Hoteluri, moteluri, hoteluri pentru tineret şi hosteluri 3133Hanuri 4Vile şi bungalouri 146Cabane 80

Campinguri şi căsuţe 97Pensiuni turistice 132Sate de vacanţă 1Tabere 223Pensiuni agroturistice 27Spaţii pe nave 1Popasuri turistice 4Sursa: Anuarul statistic al Românie 2003, INS

41 calculat de autor, pe baza datelor din Anuarul statistic al României 2003

7/25/2019 badulescu


7/25/2019 badulescu



35353535

industrie. Volumul investiţiilor străine directe în turism în intervalul 1991-2002 se ridica lanumai 5,3 miliarde de dolari, o cifră relativ scăzută, cauza fiind privatizarea întârziată dindomeniu. Guvernul României nu a adoptat o politică de atragere a investiţiilor străine şi nuoferă nici un fel de facilităţi companiilor care doresc să investească în acest sector. O altă

cauză a investiţiilor străine scăzute este infrastructura slabă. Doar 50% din drumurile dinRomânia sunt asfaltate, singurul aeroport internaţional cu o capacitate operaţională satisf ăcătoare este cel de lângă Bucureşti, iar condiţiile de călătorie cu trenul nu se ridică lastandardele internaţionale.

Autoevaluare:1. Cum se realizează metoda înregistrării turiştilor în spaţiile de cazare ?

2. Care sunt formele cele mai moderne de turism ?3. Care sunt principalele motivaţii pentru turismul sociologic ?4. Care a fost principala destinaţie internă a turiştilor romîni ?5. Ce înţelegeţi prin turism ludic ?6. Care sunt primele trei state în funcţie de numărul de vizitatori străini? Dar în funcţie de

încasări ?

Rezumatul acestei sectiuni:• Principalele metode de înregistrare a numărului turiştilor sunt: metoda înregistrării înspaţiile de cazare, metoda de înregistrare a turiştilor la frontieră, metoda anchetelor şisondajelor în rândul turiştilor, metoda bugetelor de familie

• Principalii indicatori ai circulaţiei turistice: numărul turiştilor, numărul mediu zilnic alturiştilor, durata medie a sejurului, densitatea circulaţiei turistice, preferinţa relativă aturiştilor;

• Formele de turism pot fi clasificate după mai multe criterii: modalitatea de angajare aconsumului turistic (neorganizat, semiorganizat, organizat), gradul de mobilitate alconsumatorului (itinerantă, de sejur, rezidenţială), periodicitatea circulaţiei turistice(sezonier, continuu), acoperirea cheltuielilor turistice (particular, social), mijloacele de

transport folosite (pe cale terestră, pe cale navală, pe cale aeriană sau forme mixte),locul de consum (naţional, internaţional), motivaţia (loisir, vizite la rude sau prieteni,afaceri, tratamente medicale, motive religioase);

• În 2003 principala destinaţie a fost Franţa(75 milioane sosiri turişi străini), în privinţa încasărilor, locul 1 este ocupat de SUA (64,5 milioane dolari), iar în ceea ce priveştecheltuielile pe primul loc se situează Germania (64,7 miliarde dolari);

Referate propuse:

7/25/2019 badulescu



36363636

Referatul numarul 1. Realizaţi un referat cu titlul: „Franţa – principala destinaţie aturiştilor străini”. Referatul trebuie să prezinte motivele pentru care Franţa a înregistratnumărul cel mai mare de vizitatori străini în 2003.

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Calculaţi, comparaţi şi comentaţi densitatea circulaţiei turistice în raport cusuprafaţa în România cunoscând următoarele date: suprafaţa – 230340 km2, turişti străinisosiţi în anul 2000 - 5263715, turişti străini sosiţi în anul 2002 - 4793700

7/25/2019 badulescu


7/25/2019 badulescu



39393939

3.2. CEREREA ŞI CONSUMUL TURISTIC

3.2.1. CONCEPTUL ŞI PARTICULARITĂŢILE CERERII

TURISTICECererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care î şi manifestă dorinţa de

a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii pentru motive de călătorie,altele decât pentru a munci sau a desf ăşura o activitate remunerată.

Pentru geneza cererii există două condiţii fundamentale:• dezirabilitatea (dorinţa)• solvabilitatea (putinţa).Cererea turistică are unele particularit ăţ i, cum ar fi:a) este o cerere concentrată

– pe de o parte, concentrarea se manifestă în spa

ţiu, atât la nivel na

ţional (80% dincirculaţia turistică este internă) cât şi în ţările şi regiunile dezvoltate (90% din cerere

provine din Europa şi America de Nord);– pe de altă parte, concentrarea se manifestă şi în privinţa destinaţiilor, principala

destinaţie pentru vacanţa de vară fiind litoralul;b) este o cerere extrem de dinamică, cu un ritm mediu anual de creştere foarte

ridicat; în intervalul 1995-2000, cererea a crescut cu 50%;c) are caracter sezonier, periodic şi rar;d) are caracter ferm în privinţa deciziei de petrecere a vacanţei şi un caracter

spontan pentru alegerea anumitei destinaţii.

3.2.2. DETERMINANŢII CERERII TURISTICE

Există două tipuri de factori determinanţi, şi anume:- factori care determină dacă cineva va putea sau nu să petreacă o vacanţă;- factori care determină tipul de călătorie, dacă primul set de factori determinanţi

permite petrecerea unei vacanţe.Tipul de călătorie ales poate prezenta o paletă largă de variabile, incluzând:• destinaţia călătoriei• momentul când va fi efectuată călătoria• mijlocul de transport folosit

• durata călătoriei• componenţa grupului care călătoreşte• tipul de cazare folosit• activităţile întreprinse de turist în timpul vacanţei• suma cheltuită în călătorie.Putem mai departe să subdivizăm factorii determinanţi în:• factori proprii turistului• factori externi turistului.Aceste două tipuri de factori sunt ilustrate în figura 14. Unii dintre aceşti factori

determinanţi pot împiedica persoana să meargă în orice călătorie. Problemele de sănătate ar

putea fi cel mai bun exemplu al acestui fenomen. Alţi factori vor afecta doar tipul decălătorie f ăcută. Desigur, aceşti factori nu au aceeaşi importanţă pentru toţi turiştii

7/25/2019 badulescu



40404040

întotdeauna. Persoane diferite vor percepe unii factori ca fiind mai importanţi decât alţii,bazându-se pe atitudinile, personalitatea, principiile, temerile şi experienţele lor trecute.Chiar pentru aceeaşi persoană, ponderea acordată fiecărui factor determinant va varia întimp, odată cu schimbări ale vârstei, situaţiei familiale şi experienţei ca turist.

Când anumiţi factori determinanţi personali sunt împărtăşiţi de o pondere mare apopulaţiei, ei pot reprezenta o oportunitate de piaţă pentru industria turismului, care poateexploata anumiţi factori determinanţi în beneficiul propriu, sau poate căuta să îiinfluenţeze, din nou în propriul ei beneficiu.

14. Factorii determinanţi externi ai comportamentului turistului

Majoritatea factorilor determinanţi pot acţiona ca stimulativi sau restrictivi asupraturiştilor, care doresc sau nu doresc să-şi transforme motivaţiile şi dorinţele în realitate. Deexemplu, un venit disponibil mărit va fi un factor stimulativ, în timp ce un venit disponibillimitat şi scăzut ar fi un factor restrictiv. În acelaşi fel, un ghid care a prezentat o imagine

în roz a unei staţiuni va convinge probabil un turist potenţial să o viziteze, în contrast cu odescriere negativă care ar avea în mod normal efectul opus.

Potrivit lui Kotler43, factorii care influenţează comportamentul consumatorului sunt:- factori culturali: cultura, cultura secundară, clasa socială;- factori sociali: grupurile de apartenenţă, familia, rolul şi statutul social;- factori personali: vârsta şi etapa din ciclul de viaţă, ocupaţia, situaţia materială,

stilul de viaţă, personalitatea şi părerea despre sine;- factori psihologici: motivaţia, percepţia, învăţarea, convingerile şi atitudinile44.Particularizaţi la turism şi consideraţi din punctul de vedere al naturii lor, factorii

determinanţi ai cererii turistice pot fi grupaţi astfel:

a) Factori economici şi sociali

43

Kotler, P., Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, p. 23644 pentru particularizarea acţiunii acestor factori la domeniul serviciilor, a se vedea: Fruja, I. Jivan, Al., Marketingul serviciilor , Editura Nero-G, Timişoara, 1999

Factori globali, politici, economici, sociali şi tehnologici

Factori naţionali, colectivi, politici, economici, sociali şi

tehnologiciInfluenţa mass-mediei

Activităţile de marketing ale industriei de turism

Părerile prietenilor şi rudelor

Turistul individual

7/25/2019 badulescu



41414141

• preţurile sau tarifele, care sunt într-o relaţie inversă cu cererea turistică, cererecare este în general elastică faţă de preţ. Coeficientul de elasticitate a cererii turistice faţă de preţ este de 1,2-1,4, cu valori mai mici în ţările dezvoltate şi mai mari în cele slab

dezvoltate. Nivelul preţurilor şi tarifelor influenţează cererea turistică pe multiple planuri,cum ar fi: ponderea plecărilor în vacanţă, durata medie a sejurului, cheltuielile medii pezi/turist, formele de turism practicate, mijloacele de transport utilizate, gama serviciilorsolicitate etc. Ca excepţie la relaţia descrescătoare dintre preţ şi cerere trebuie precizat că,pentru anumite categorii de turişti, se manifestă paradoxul Veblen, adică creştereapreţurilor determină creşterea cererii turistice (de exemplu turiştii bogaţi în privinţa cereriipentru atracţii turistice speciale, deosebite)45.

• veniturile populaţiei: coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit este maimare decât 1 în ţările mai puţin dezvoltate (în România 1,2-1,4), ceea ce face ca produseleturistice să fie bunuri superioare. Pe măsura creşterii veniturilor, odată cu dezvoltareagenerală a economiei, coeficientul de elasticitate devine subunitar, deci cererea turistică

tinde să devină asimilată bunurilor normale.• mărimea timpului liber şi dispunerea acestuia46. Timpul liber se manifestă în

următoarele ipostaze:– la sfârşitul fiecărei zile (nu este relevant pentru turism);– la sfârşitul săptămânii (este relevant pentru turism);– aferent concediilor şi vacanţelor (relevant pentru turism).Toate aceste ipostaze ale timpului liber sunt favorizate de fenomenele caracteristice

ultimelor decenii: reducerea duratei zilei de muncă de la 12-14 ore la 8 ore, reducereasăptămânii de lucru de la 6 la 5 zile şi creşterea duratei concediilor plătite.

Mărimea şi dispunerea timpului liber influenţează frecvenţa practicării turismului,formele de turism, durata sejurului, etalarea vacanţelor etc.

• modele culturale, obiceiuri.

Venitul

Venitul este în mod evident un factor determinant în formarea cererii turistice.Călătoria nu numai că presupune anumite costuri, dar călătorul trebuie să plătească pentruserviciile care i se oferă la destinaţie şi să aibă bani pentru a participa la diferite activităţi întimpul programului turistic. Mai mult, uneori veniturile trebuie să permită procurarea unorechipamente speciale necesare pentru participarea la anumite activităţi recreative care sedesf ăşoară la destinaţie sau în drum spre aceasta. Totuşi, este greu să determinăm

importanţa relativă a venitului în sine, pentru că această variabilă este asociată cu altevariabile socio-economice. În general, un venit mai mare este asociat cu o educa ţie mai înaltă, cu anumite locuri de muncă şi cu anumite grupe de vârstă. Venitul total al familiei acrescut constant pe măsură ce au intrat şi femeile în câmpul muncii, creştere ce va aveaefecte asupra cererii pentru turism. Faptul că există mai multe familii în care ambii soţimuncesc va afecta şi forma cererii pentru turism. Se pot solicita predilect anumite tipuri devacanţă şi de activităţi recreative din cauza presiunii timpului, în cazul familiilor în careambii soţi muncesc. Este dificil de determinat efectul pe care îl au aceste două variabileintercontectate asupra cererii de noi produse de turism şi recreere.

45

vezi şi paragraful 3.4.146 pentru o discuţie exhaustivă, a se vedea: Angelescu, Coralia şi Jula, D., Timpul liber. Condi ţ ionări şiimplica ţ ii economice, Editura Economică, Bucureşti, 1997

7/25/2019 badulescu



42424242

Trebuie să observăm şi că venitul cheltuit pentru călătorii este cheltuit în defavoareaunui alt lucru. Cheltuielile de călătorie se află în competiţie cu alte cheltuieli, dintre careunele sunt opţionale.

Venitul disponibil personal al unui individ este venitul rămas după achitarea taxelor.

După ce s-au realizat şi unele cheltuieli personale pentru satisfacerea nevoilor principale deviaţă, individul poate face cu suma rămasă ceea ce doreşte. Se poate achiziţiona o haină deblană, se pot economisi banii, sau se poate face o excursie în Hawaii. Este important să privim venitul în acest fel pentru a ne da seama că excursia în Hawaii se află în competiţienu numai cu o excursie în Bahamas, ci şi cu diferite alte activităţi recreative şi cu altemoduri de a cheltui venitul respectiv. Pe măsură ce creşte nivelul venitului personal, creşteşi mărimea venitului disponibil.

O serie de studii au încercat să determine ponderea venitului cheltuit pentruactivităţile de recreere în general. Se pare că, la nivelul cel mai scăzut de venit şi deeducaţie, se cheltuieşte aproximativ 2% pe activităţile recreative. Pe măsură ce venitulcreşte, proporţia cheltuită pentru recreere se măreşte până la 5-6% pentru toate nivelurile

de educaţie. Cele mai ridicate costuri pentru recreere, 7%, au fost evidenţiate la cuplurilede tineri sub 40 de ani şi f ără copii47. Alte studii au arătat o corelaţie pozitivă între venit şicheltuielile de recreere. De fapt, se pare că creşterea venitului duce la o creştere mai mare acheltuielilor de recreere. În mod previzibil, turiştii cu venituri mai mari stau mai mult şicheltuiesc mai mult într-o zi decât cei cu venituri mici.

Figura nr. 15. Distribuirea venitului personal

Tipurile de activităţi recreative la care iau parte turiştii diferă în funcţie de venit.Persoanele cu venituri mai mari tind să ia parte la activităţi ca lectura, jocul de bridge,scrima, şahul; oamenii cu venituri medii joacă golf, popice şi merg la dans. Familiile cuvenituri mici se uită la televizor, joacă domino şi bingo. Implicaţiile acestor activităţi suntclare pentru companiile care doresc să emită pachete de călătorii cu activităţi specificeimplicate şi care sunt destinate pentru anumite segmente ale pieţei. Un pachet, de exemplu,

47 Mill, R. C., Morrison, A. M., The Tourism System, Prentice-Hall Int., 1985, pp. 54-55

Venit

personal

Taxe Venit

disponibil

Cheltuieli

personale

Surplus de

venit

Bunuri de folosinţă Economii Recreere

Excursie în

HawaiiVideo

Blana de

nurcă Economii

7/25/2019 badulescu



43434343

care este destinat segmentului de turişti cu venituri mari poate fi construit în jurul uneiactivităţi recreative la care tind să participe turiştii aparţinând segmentului respectiv.

Pe lângă relaţia dintre venit şi cheltuielile de recreere, s-au f ăcut studii asupra relaţieidintre rata de participare la anumite activităţi recreative şi venit. Participarea la majoritatea

activităţilor recreative sporeşte pe măsură ce sporeşte şi venitul până la un anumit punct,dar scade uşor la venituri mai mari .

b) Factori demografici

• numărul populaţiei;• structura pe vârste a populaţiei: în general, tinerii şi persoanele de vârsta a treia

sunt cele mai înclinate spre turism; faţă de o medie de cca. 50% din populaţie care practică turism, această pondere este de 60-65% pentru tinerii sub 20 de ani, cca. 40% pentrupersoanele între 30-50 ani şi 60% pentru persoanele de peste 60 de ani;

• structura socio-profesională a populaţiei: în general, ponderea practicării

turismului este de 85% în rândul persoanelor cu studii superioare şi de doar 22% în rândullucratorilor agricoli;

• situaţia familială – în mod special numărul copiilor şi vârsta lor;• urbanizarea: peste 50% din populaţie locuieşte în oraşe, ceea ce înseamnă o

creştere a populaţiei urbanizate, populaţie cu venituri mai mari, cu un anumit stil de viaţă şideci cu anumite particularităţi privind activităţile turistice.

Vârsta

Legătura dintre turism şi vârstă are două componente – volumul de timp liberdisponibil în funcţie de vârstă şi tipul de activităţi întreprinse la diferite niveluri de vârstă.Mărimea timpului liber disponibil se schimbă în mod circular, grupurile de tineri şi cele depersoane în vârstă având mai mult timp liber.

Totuşi, mărimea timpului disponibil este insuficientă pentru a explica vârsta ca factor în comportamentul turistic. În general, rata participării la majoritatea activităţilor de timpliber scade odată cu vârsta. Scăderea participării variază în funcţie de tipul de activitate.Există o scădere mai mare pentru activităţile recreative active decât pentru formele maipasive de recreere. Activităţile preferate în rândurile persoanelor în vârstă sunt cele pasive,cum ar fi vizitarea prietenilor şi a rudelor, plimbările, pescuitul. Totuşi, pentru mulţipensionari, deşi numărul de activităţi la care participă scade odată cu pensionarea, volumulde timp petrecut cu fiecare activitate rămasă creşte adesea.

Se pare că există câteva diferenţe între tiparele de călătorie în funcţie de vârstă48

.Există o proporţie mai mică de turişti în rândurile persoanelor mai în vârstă decât înrândurile tinerilor. Acest lucru s-ar putea să fie influenţat şi de alţi factori socio-economici,cum ar fi venitul. Deşi tinerii tind să aleagă destinaţii mai aventuroase decât persoanelemai în vârstă, persoanele în vârstă călătoresc de obicei spre destinaţii mai îndepărtate.Turiştii mai în vârstă tind să călătorească mai mult cu vaporul, cheltuiesc mai puţin decâtturiştii adulţi dar mai mult decât turiştii tineri, preferă să călătorească pe timpul verii (ca şituriştii tineri) şi tind să călătorească mai mult decât tinerii primăvara.

Pe scurt, timpul liber scade odată cu vârsta până când copiii pleacă de acasă; apoivolumul de timp liber creşte. Această creştere continuă la pensie. Deşi participarea laactivităţile fizice scade odată cu vârsta, nivelul de interes pentru activităţile la care

48 idem, p. 55 şi urm.

7/25/2019 badulescu



44444444

individul a participat înainte rămâne ridicat. Ar putea exista posibilitatea abordării unorasemenea interese prin dezvoltarea unor mijloace neparticipative de exprimare a intereselorrespective. Un schior, de exemplu, s-ar putea să nu fie în stare să schieze din cauza vârstei,dar poate fi interesat de alte activităţi legate de acest sport, cum ar fi urmărirea schiorilor.

Sexul

Există mai multe asemănări decât diferenţe între sexe în ceea ce priveşte rata departicipare la activităţile recreative. Pe total, ratele de participare la aceste activităţi nudiferă la bărbaţi şi femei, deşi multe femei participă la activităţi ceva mai puţin decâtbărbaţii. După cum ne-am putea aştepta, femeile care nu muncesc au o rată de participareceva mai ridicată decât femeile care muncesc, cu excepţia activităţilor ca luarea cinei larestaurant şi practicarea sau preocuparea pentru un sport. Există o diferenţă clară între sexe

în ceea ce priveşte activităţile preferate. Femeile sunt implicate mai mult în activităţiculturale, iar bărbaţii preferă recreerea în aer liber şi sportul.

Educaţia

Corelaţia puternică dintre educaţie şi venit a fost deja bine stabilită. Totuşi,independent de venit, nivelul educaţiei pe care-l are un individ tinde să influenţeze tipul deactivităţi şi excursii pe care le alege acesta. Educaţia primită va determina probabil atâtnatura muncii cât şi pe cea a activităţilor din timpul liber. Prin lărgirea orizonturilor deinteres şi de amuzament, educaţia influenţează tipul de activităţi întreprinse. De altfel, şieducaţia poate servi drept motivaţie principală pentru călătorie.

Participarea la activităţile recreative în aer liber tinde să crească pe măsură ce creştenivelul educaţional. Există şi dovezi care arată că persoanele mai educate preferă acele

activităţi care necesită dezvoltarea abilităţilor interpretative şi expresive. Asemeneaactivităţi includ mersul la teatru, la concerte şi vizitarea muzeelor de artă, jocul de tenis şide golf, schiatul, lectura şi frecventarea unor cursuri de educaţie pentru adulţi.

Pe scurt, se pare că, cu cât oamenii educaţi au orizonturi mai largi, cu atât iau înconsiderare mai multe posibilităţi. Turiştii mai educaţi tind de asemenea să aibă gusturimai sofisticate. Totuşi, este posibil ca ei să nu cheltuiască foarte mult.

Familia

Influenţa familiei este foarte importantă în comportamentul turistului, în particular,relaţiile părinţi - copii şi relaţia între soţi. Se consideră în general că procesul de decizie înfamilie este o combinaţie a ciclului de viaţă familial şi apartenenţei la o clasă socială.

Astfel, familiile din clasa superioară încearcă să perceapă călătoriile copiilor lor ca oexperienţă de îmbogăţire în plan educativ. Ele au tendinţa de a consacra un buget importantacestor călătorii, comparativ cu familiile de condiţie mai modestă.

În ce priveşte relaţiile părinţi - copii, în care copiii domină, acestea pot influenţacomportamentul de vacanţă în măsura în care tata sau mama caută mai întâi să satisfacă nevoile copiilor. În acest caz este important ca responsabilul de marketing să aprofundezeprocesul de influenţă al copiilor.

Referitor la relaţiile între soţi, ele sunt influenţate mai mult de apartenenţa la o clasă socială. În schema de tip „clasă modestă”, femeia se consacră activităţilor casnice. Ea

depinde de veniturile soţului, care are un rol dominant în căsnicie şi are tendinţa de a fidecidentul principal în cea mai mare parte a deciziilor legate de vacanţă.

7/25/2019 badulescu



45454545

Din contră, în schema de tip „clasa de mijloc” sau înstărită, soţii, care deseorimuncesc amândoi, pot fi decidenţi pe rând. Mare parte a deciziilor importante tind să fieluate de comun acord; soţii au activităţi comune de petrecere a timpului liber şi au atitudinimai puţin conservatoare în ce priveşte vacanţele. Ei pot pleca în concedii f ără copii sau

separat.O altă variabilă care influenţează relaţiile între soţi este ciclul de viaţă familial, înparticular durata vieţii trăită în comun. Astfel, tinerii căsătoriţi au procesul de deciziediferit de cuplurile cu copii, iar aceste diferenţe sunt şi mai vizibile faţă de cuplurilevârstnice. Într-adevăr, persoanele vârstnice, care reprezintă o piaţă importantă pentruoperatorii din turism, au comportamente proprii lor.

Un studiu interesant49 examinează luarea deciziilor familiale în materie de vacanţetraversând ciclurile de viaţă familială. Rezultatele indică faptul că influenţa fiecăruimembru al cuplului diferă în funcţie de ciclul de viaţă, astfel:

* Stadiul 1 - Tineri căsători ţ i, mai pu ţ in de 35 aniDecizia este sincretică, adică este luată prin consens între bărbat şi femeie. Copiii,

dacă există, sunt mici şi î şi petrec vacanţele cu părinţii.

* Stadiul 2 - Cuplul între 35 - 45 aniÎn luarea deciziei, rolul soţului tinde să fie mai important. Cuplul are tot mai multă

experienţă în luarea deciziilor. Copiii sunt în continuare cu părinţii, dar încep să aibă totmai puţin loc în procesul de decizie.

* Stadiul 3 - Cuplul între 45 - 55 ani Structura de influenţă a soţilor se schimbă în mod considerabil în această perioadă.

Femeile tind să joace un rol predominant în deciziile privitoare la vacanţe. Cuplul dispunede mai multe venituri; copiii au părăsit căminul şi cuplul are mai multă largheţe în luareadeciziilor.

* Stadiul 4 - Cuplul între 55 - 60 aniInfluenţa femeii este predominantă în acest stadiu, chiar dacă mai scăzută decât în

stadiul precedent.

* Stadiul 5 - Cuplul între 60 - 65 ani În acest stadiu, deciziile redevin sincretice. Apropierea pensionării sensibilizează

cuplul la viitoarele venituri mai mici. Acest fenomen de anxietate influenţează în particularsoţul, care are tendinţa de a reduce în mod inutil unele cheltuieli.

* Stadiul 6 - Cuplul având mai mult de 65 ani, pensionari şi căsători ţ i de peste 40ani

Ultimul stadiu al ciclului de viaţă familial se caracterizează prin reîntoarcerea lapredominanţa soţiei în diferitele decizii relativ la vacanţe.

În abordarea de marketing a pieţei turistice şi mai ales în ceea ce înseamnă strategia comunicării, este important să se ţină seama de aceste stadii şi de dinamicadecizională a cuplului, pentru a şti cui să se adreseze şi ce tematică trebuie să dezvolte.

Barierele ce se ridică în petrecerea timpului liber au fost subiectul unui studiu

49 Cosenza, R. M., Davis, D. L., Family Vacation Decision Making over the Family Life Cycle: A Decisionand Influence Structure Analysis, în „Journal of Travel Research”, vol. XX, nr. 2/1981

7/25/2019 badulescu



46464646

efectuat de Witt şi Goodale50. Ei au identificat relaţia între diferitele piedici în petrecereatimpului liber şi etapele din ciclul vieţii de familie. Aceste bariere provin din:

• Nesiguranţa în alegerea activităţilor• Necunoaşterea situaţiei, respectiv a posibilităţilor• Nesiguranţa în modalitatea de folosire a resurselor disponibile• Dificultăţi în planificarea şi luarea deciziilor• Lipsa partenerilor• Necunoaşterea situaţiilor socialeManifestarea lor de-a lungul ciclului de viaţă al familiei apare astfel:

Figura nr. 16. Bariere în petrecerea timpului liber al unei familii

în diferitele etape ale vieţii

Sursa: Witt, P. A., Goodale, T. J., op. cit.

c) Factori psihologici

Nevoile individului, motivaţiile sale, percepţia şi atitudinile faţă de anumitedestinaţii, la fel şi experienţele sale sunt dimensiunile psihologice care afectează comportamentul său viitor.

Nevoile

O nevoie se exprimă printr-un sentiment de „lipsă”, care conduce la o insatisfacţiegenerală. Astfel, Maslow51 a dezvoltat o teorie care clasifică necesităţile într-o ordineierarhică. Această teorie este bazată pe următoarele ipoteze:1. Un individ se confruntă cu numeroase nevoi;2. Nu toate au aceeaşi importanţă;3. Individul caută satisfacerea nevoilor considerate mai importante;4. Când o nevoie este satisf ăcută în mare parte, individul caută să satisfacă a doua

nevoie ca importanţă.

50

Witt, P. A., Goodale, T. J., The Relationship Between Barriers to Leisure Enjoyment and Family Stages, în„Leisure Sciences”, vol. 4, nr. 1/1981, pp. 29-4951 Maslow, A. H., Motivation and Personality, New York, Harper and Row, 1954

7/25/2019 badulescu



47474747

Clasificarea necesităţilor după Maslow este reprezentată sub formă de piramidă:

Figura nr. 17. Piramida nevoilor, după MaslowSursa: Maslow, A.H., Motivation and Personality, New York, Harper and Row,1954

• Necesităţile fiziologice sunt necesităţi primare, cum sunt cele de a bea, a mânca,a dormi etc. şi sunt legate de supravieţuirea individului;

• Necesităţile de securitate, cum sunt cele de apărare împotriva pericolelor fizice,apar imediat în urma satisfacerii necesităţilor fiziologice;

• Necesităţile de apartenenţă, de stimă şi recunoaştere reprezintă necesităţi

sociale ale individului, dorinţa de a fi acceptat de membrii familiei sau de alte grupuri,necesitatea de a fi respectat în interiorul grupului şi de avea un anumit prestigiu;

• Necesitatea de autoperfecţionare, care corespunde dorinţei individului de a-şiasuma şi utiliza la maximum potenţialul.

Teoria lui Maslow face posibilă găsirea unor aplicaţii în domeniul turismului. Astfel,călătoria poate satisface o necesitate de autoperfecţionare, însă plecarea în vacanţă poate fişi expresia unei necesităţi de apartenenţă şi prestigiu, în măsura în care alegerea destinaţieişi modului de cazare poate să constituie pentru individ un mijloc de valorizare în interiorulgrupului.

Pe de altă parte, voinţa indivizilor de a-şi utiliza la maximum potenţialul se exprimă tot mai mult prin dorinţa de participare la activităţi prin care pot progresa şi se pot realiza.

Pentru factorii responsabili din turism este important de definit natura necesităţii pecare organizaţia caută să o satisfacă, dar este la fel de importantă şi identificarea perioadei

în care individul î şi exprimă necesitatea respectivă.

Motivaţiile

Motivaţiile sunt forţe interioare care incită la un comportament într-o manieră saualta. Aceste forţe sunt influenţate de percepţii, experienţe trecute, dar şi de grupurile dereferinţă. Ele se exprimă prin voinţa de a reduce anumite tensiuni, în particular cele legatede o nevoie nesatisf ăcută.

În 1983, J. Beach şi M. G. Ragheb au dezvoltat un model numit „Scala motivaţională

Necesităţi deperfecţionare a

ersonalită ii

Necesitatea de stimă i recunoa tere

Necesităţi de apartenenţă şiafec iune

Necesităţi de securitate

Necesităţi fiziologice

7/25/2019 badulescu



48484848

a timpului liber”52, care clasifică factorii motivaţionali în patru tipuri, bazându-se perezultatele lui Maslow. Cele patru tipuri sunt:

a. Componenta intelectuală, care evaluează gradul în care indivizii sunt motivaţipentru a lua parte la activităţile din timpul liber, de exemplu: citit, învăţat, descoperiri,

explorare;b. Componenta socială, care evaluează gradul în care indivizii sunt motivaţi să iaparte la activităţi de timp liber din motive sociale; această componentă include nevoia deprietenie şi de relaţii sociale;

c. Măiestria, care este componenta care evaluează gradul în care indivizii seangajează în diferite activităţi fizice în timpul liber pentru a realiza ceva, sau a răspundeunei provocări;

d. Stimulul, care evaluează dorinţa de a evada din situaţiile de viaţă suprasolicitante.Unii indivizi doresc să evite contactele sociale, ei caută singurătate şi condiţii liniştite,calme.

Factorii motivaţionali care îi fac pe oameni să-şi dorească o vacanţă nu sunt

universali, ei sunt diferiţi în funcţie de dorinţele şi aspiraţiile fiecărei persoane.Principalii factori motivaţionali ai turistului individual53 ar putea fi următorii:1. personalitatea, în sensul că unii turişti pot fi sociabili, alţii retraşi, singuri,

timizi sau aventurieri;2. stilul de viaţă, care influenţează decizia de cumpărare a turistului, motivaţii

care sunt diferite de la oameni la oameni: unii sunt concentraţi asupra modei, alţii suntpreocupaţi de sănătatea lor, există oameni care trăiesc singuri şi vor să-şi facă noi prieteni,cunoştinţe sau să se bucure de atmosfera de grup cu diferite activităţi distractive;

3. experienţa anterioară ca turist şi tipurile speciale de vacanţă, amândouă pozitive şi negative;

4. viaţa din trecut, ca de exemplu nostalgia faţă de momente importante în

viaţă, cum ar fi luna de miere sau alte evenimente importante;5. percepţia asupra forţelor proprii şi slăbiciunilor, acestea fiind legate de

avuţia şi îndemânarea lor;6. imaginea, adică modul cum doresc să fie văzuţi şi percepuţi de alţi oameni.McIntosh54 propune separarea motivaţiilor de bază ale turismului în patru categorii:1. Motivaţii fizice - dorinţa de a se odihni, de a participa la activităţi sportive, dorinţa

legată de sănătate;2. Motivaţii culturale - dorinţa de a cunoaşte alte ţări, folclor, artă, muzică şi altele;3. Motivaţii interpersonale - dorinţa de a întâlni persoane noi, de a face vizite la

prieteni, de a ieşi dintr-o anumită rutină;4. Motivaţii referitoare la statut şi prestigiu - dorinţa de a fi recunoscut şi apreciat, de

a avea o imagine bună.În fapt, comportamentul turistic este atât de complex încât rareori este implicată o

singură motivaţie, cu atât mai mult cu cât individul caută satisfacerea mai multor necesităţidiferite ca natură. Astfel, motivaţiile pot fi clasificate în două categorii: „cele care aparclar“ şi care în cea mai mare parte rezultă din experienţa trecută, şi „cele care sunt dictateinconştient“. În ce priveşte motivaţiile inconştiente, ele nu pot fi determinate decât prinmetode non-structurate şi indirecte de investigare, prin tehnici proiective sau prin interviuriindividuale profunde.

52 Beach, J. şi Ragheb, M. G., Measuring leisure motivation, în „Journal of Leisure Research”, 15/1983, pp.

219-22853 Swarbrooke, J. şi Horner, Susan, Consumer Behaviour in Tourism, Butterworth & Heinemann, 2001, p. 5554 McIntosh, R. W., Tourism. Principles, Practices, Philosophies, Columbus, Ohio, Grid, 1977

7/25/2019 badulescu



49494949

Percepţia

Percepţia este procesul prin care un consumator î şi conştientizează mediul şi-l

interpretează în aşa fel încât să fie conform schemei sale de referinţă.Se poate defini percepţia ca fiind interpretarea dată de un individ stimulilor cetraversează cele cinci simţuri (auz, văz, pipăit, gust, miros). Astfel, percepţia unui obiectrezultă din interacţiunea factorilor legaţi de stimuli (formă, culoare, greutate, mediu) şifactorilor individuali legaţi de persoana însăşi (personalitate, clasă socială, vârstă, stil deviaţă, educaţie).

În consecinţă, percepţia unei destinaţii turistice nu este aceeaşi la toţi indivizii, pentrucă indivizii nu au o percepţie obiectivă a realităţii. Procesul de percepţie este foartecomplex, pe de o parte pentru că numărul de stimuli cu care individul este confruntat estefoarte ridicat şi, pe de altă parte, pentru că individul are o capacitate limitată de memorarea ansamblului de stimuli. Acest proces este adesea descris având diferite etape succesive,

în care fiecare etapă joacă rol de filtru:§ Expunerea: această etapă se caracterizează prin contactul între un stimul (de

exemplu, un mesaj publicitar) şi individ prin unul din cele cinci simţuri;§ Atenţia: audierea, ascultarea mesajului;§ Înţelegerea: reprezintă interpretarea sau semnificaţia pe care individul o dă

stimulilor ;§ Acceptarea: este procesul prin care convingerile şi cunoştinţele individului sunt

întărite sau, din contră, sunt modificate de stimuli;§ Memorarea: reprezintă introducerea în memorie prin stimuli.

Atitudinea

Atitudinea este un concept mult cercetat în studiul comportamentuluiconsumatorului. Există numeroase definiţii ale atitudinii şi, în general, se recunoaşte că atitudinea este predispoziţia de a răspunde favorabil sau defavorabil la un subiect.

Atitudinea are trei aspecte: aspectul cognitiv, afectiv şi comportamental. Aspectulcognitiv este legat de gradul de cunoaştere a produsului turistic, în timp ce aspectul afectiveste legat de aprecierea consumatorului faţă de produsul turistic, iar al treilea aspect, cel alcomportamentului, corespunde tendinţei consumatorului de a se comporta în manieră favorabilă sau defavorabilă faţă de un produs.

Personalitatea

W. Hall şi H. Lindsey55 definesc personalitatea turistului ca un ansamblu de valori şitrăsături care permit descrierea individului. Dificultatea utilizării personalităţii ca bază desegmentare provine, pe de o parte, din existenţa unor teorii divergente cu privire lapersonalitate şi, pe de altă parte, din selecţia unui instrument de măsurare fiabil.

În 1971, Oficiul de turism canadian a fost una dintre primele organizaţii turistice carea utilizat trăsăturile de personalitate pentru a explica diferitele moduri de comportament aleturiştilor. Rezultate parţiale ale acestor studii sunt rezumate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 4. Tipuri de vacanţe, mijloace de transport şi trăsăturile de personalitate

ale vacanţierilor55 Hall, W. şi Lindsey, H., Theories of Personality, New York, 1957

7/25/2019 badulescu



50505050

Tip de vacanţă -mijloc de transport

Trăsături de personalitate

1.Vacanţier – automobil Activ, sociabil, încrezător în sine, curios,

direct2.Vacanţier – avion Foarte activ, foarte încrezător3.Vacanţier - autocar Dependent, agresiv, impulsiv, anxios4.Vacanţier - tren Pasiv, distant, instabil emoţional, dependent,

anxios5.Vacanţier - în ţară Direct, activ6.Vacanţier - în străinătate Încrezător în sine, impulsiv

Sursa: Canadian Government Travel Bureau - 1969 Vacation Trends and Recreation Patterns, Ottawa, Canada, 1971.

Un alt studiu, realizat de Stanley Plog56, clasează turiştii în trei categorii:

1) Tipul „psihocentric” - cuprinde indivizi centraţi pe ei înşişi, anxioşi, ne-aventurieri, inhibaţi;2) La polul opus, tipul „alocentric”- grupează indivizi aventurieri, curioşi, siguri pe

sine, impulsivi;3) În a treia categorie se regăsesc indivizi care nu aparţin categoriilor precedente.

Figura nr. 18. Destinaţii şi personalitatea turiştilorSursa: Plog, S., op. cit.

Definiţiile relative ale tipului psihocentric şi alocentric sunt foarte aproape deconceptul de extrovertit şi introvertit. În studiile sale, Stanley Plog poziţionează destinaţiileturistice în funcţie de personalitatea turistului, măsurată sub un continuum psihocentric -

alocentric.Între participanţii la activităţi recreative şi tipurile personalitate există de asemenea o

corelaţie:

Tabelul nr. 5. Tipul de personalitate şi participarea la activităţi recreativeParticipantul la activităţi recreative Tipul de personalitatePersoană sedentară, cultă Indulgent

Participant pasiv la activităţile recreative Dintr-o clasă socială mai înaltă

56 Plog, S., Why Destination Areas Rise and Fall in Popularity, în „The Cornell Hotel and RestaurantAdministration Quarterly”, vol. 14, nr. 4/1974, pp. 55-58

7/25/2019 badulescu



51515151

Participant la activităţi mai puţin solicitante Fragil

Schior Persoană f ără griji, cu un stil de viaţă solitarAdept al sporturilor de apă LejerExpert în întreţinerea fizică Inovator, rapid

Sursa: Grazin, K.L., Williams, R.H., Patterns of Behavioral Characteristics as Indicants of RecreationPreferences:A Canonical Analysis, în “Research Quarterly”,nr.49(2)/1979,pp.135-145

Stilul de viaţă

Se pare că stilul de viaţă al unui individ este influenţat de participarea la diferitegrupuri sociale şi este un comportament mai mult social decât individual, unic. Mai mult,stilul de viaţă al unei persoane se reflectă şi în alte aspecte ale comportamentului.

Majoritatea cercetărilor asupra stilului de viaţă care pot fi aplicate în turism sunt celebazate pe studii de activităţi, interese şi opinii. Elementele care definesc activităţile,

interesele şi opiniile sunt prezentate în tabelul de mai jos:Tabelul nr. 6. Elemente de măsură AIO

Activităţi Interese OpiniiMuncă Familie Ei înşişi

Timp liber Casă SocietateMediu social Loc de muncă Politică

Vacanţe Comunitate AfaceriSporturi Modă Economie

Cumpărături Timp liber EducaţieComunitate Hrană Cultură

Mass media ViitorSursa: Tocquer, G., Zins, M., Marketing du tourisme, Ed. Gaetan Morin, 1987, p. 45Într-un alt studiu, realizat în 1981 de M. Etzel şi A. G. Woodside57, obiectivul

acestora este segmentarea pieţei de vacanţă în funcţie de apropierea sau depărtarea loculuide vacanţă. Rezultatele obţinute sunt prezentate mai jos:

Tabelul nr. 7. Segmente de turişti în funcţie de depărtarea locului de vacanţă

Motivul călătoriei Categorii de turiştiApropierea dedomiciliu %

Depărtarea dedomiciliu %

Odihnă 42 37,8

Vizitarea familiei 25,5 29,2Activităţi în aer liber 12,8 8,9Vizitarea siturilor istorice 4,8 8,3Vizitarea parcurilor de distracţie 3,2 3,6Altele 11,7 12,2

Sursa: Etzel, M. şi Woodside, A. G., op. cit. Tabelul nr. 8. Stiluri de viaţă ale diferitor categorii de turişti

Diverse elemente relativ la stilul de viaţă şi lavacanţe

Categorii de turişti

(Scala utilizată: 1 – puternic dezacord; 5 – de acord) Aproape dedomiciliu

Departe dedomiciliu

57 Etzel, M. şi Woodside, A. G., Segmenting Vacation Markets. The Case of the Distant and Near HomeTravelers, în „Journal of Travel Research”, vol. XX, nr. 4/1982

7/25/2019 badulescu



52525252

1.Vacanţele îmbogăţesc din punct de vedere intelectual 2,92 3,302.Vacanţele au aspect cultural 2,62 3,003.Plecarea în sine este mai importantă decât alegereadestinaţiei

3,35 2,96

4.Vacanţele îmi îmbogăţesc cunoştinţele despre anumite

locuri

2,81 3,58

5.Provoacă entuziasmul celor apropiaţi 2,62 3,146.Am citit mult în timpul vacanţei 1,98 2,197.Vacanţele facilitează vizitarea locurilor istorice 2,31 2,718.Vacanţele dau posibilitatea de a face noi cunoştinţe 2,40 3,019.Vacanţele îmi dau încredere în forţele proprii 2,79 2,9610.Am văzut vacanţa ca o aventură 2,79 3,1311.Pot fi mai mult stimulatoare decât relaxante 2,41 2,7212.Poate fi o vacanţă deconectantă 4,04 4,1813.Decât planificate, mai bine lăsate lucrurile să meargă dela sine

3,39 3,12

Sursa: Etzel, M. şi Woodside, A. G., op. cit.

Un alt studiu realizat în 1980 de Oficiul de Turism Canadian utilizează un ansamblude 20 de elemente relativ la stilurile de viaţă specifice pentru a identifica următoarelesegmente:

Tabelul nr. 9. Segmente în funcţie de dorinţele în perioada vacanţelor

Segment 1 Amatorul de soare şi mare 20 %Segment 2 Turistul " liniştit " 18 %Segment 3 Activul 30 %Segment 4 Deschizătorul de drumuri 32 %

Studiul realizat de J. R. Abbey58 a condus la distingerea următoarelor categorii:

Tabelul nr. 10. Cele 12 dimensiuni ale stilului de viaţă în materie de vacanţe

r.Variabilele stilului de viaţă

crt.Cele 12 dimensiuni

.Turistul familistFamiliile care-şi iau concedii în acelaşi timp sunt familii fericite

.Turistul economicStă totdeauna în hoteluri ieftine pe timpul vacanţelor

.

Turistul lipsit de încredere

Preferă sfaturile altora deoarece nu are încredere în propriile sale decizii.

Turistul organizatConsideră că vacanţele nestructurate şi neplanificate sunt mai puţin reuşite

.Turistul în căutare de statutÎi place să călătorească în locuri unde prietenii săi n-au fost niciodată

.Turistul pasionat de istorieÎi place să viziteze siturile istorice în timpul vacanţelor

.Turistul nocturnÎi plac plimbările nocturne şi liniştite mai mult decât discotecile

.Turistul sociabilÎi place să meargă în locuri aglomerate pentru a se amesteca printre ceilalţiTuristul ecologic

58 Abbey, J. R., Does Life Style Profiling Work?, în „Journal of Travel Research”, vol. XVIII, nr. 1/1979

7/25/2019 badulescu



53535353

. Preferă să petreacă vacanţele în natură decât într-un oraş

0.Turistul „intelectual”În vacanţă aprofundarea unor probleme îi conferă satisfacţie

1.Turistul culturalÎi place ca, în timpul vacanţei, să participe la serate intelectuale

2.Turistul sportivNu are nici un interes pentru vacanţele din care lipsesc activităţile sportive

Sursa: Abbey, J.R. , op. cit.

Abbey concluzionează că variabilele stilului de viaţă ajută organizatorii de călătorii în procesul de creare şi elaborare a produsului turistic. Utilizarea conjugată de variabile alestilului de viaţă şi variabile socio-demografice permite o mai bună cernere a preferinţelorturiştilor.

În fine, Centrul de Comunicaţii avansate Havas distinge 14 socio-stiluri:

Tabelul nr. 11. Socio-stiluri şi caracteristicile lorSocio-stiluri Trăsături

1. Libertinii Contestarea, pesimismul, cultura, evadarea înafara simţămintelor

2. Profitorii Liderii modei, originalitatea, avangarda3. Idealiştii Sărbătoarea, marginalitatea, visarea, consumarea4. Responsabilii Tehnocraţia, eficacitatea, puterea, statutul într-o

lume organizată 5. Diletanţii Pasiunea, ambiţia6. Exemplarii Familia, prietenii, munca, armonia, cooperarea7. Vigilenţii Patrimoniul, confortul, ordinea socială 8. Conservatorii Munca, familia, patria, permanenţa

9. Moraliştii Ordinea, responsabilitatea, exemplul, calitatea10. Utilitariştii Perseverenţa, efortul, patrimoniul, ierarhia11. Defensivii Instalarea, satisfacţia materialistă 12. Atenţii Principiile, lipsa ambiţiei, pasivitatea în faţa

crizei13. Militanţii Militantismul la locul de muncă 14. Întreprinzătorii Munca, puterea, modernismul

Sursa: Tocquer, G., Zins, M., op. cit ., p. 51

d) Factori politici, organizatorici şi promo ţ ionali.

Aici putem include:• Factori politici:- politica şi legislaţia guvernului- restricţii de imigrare şi cerinţe de viză - dezordine civilă şi terorism- natura sistemului politic- politica de impozitare, de exemplu taxe de aeroport şi taxe de turist.• Mass-media:- mass-media despre călătorii, de exemplu rubrici despre vacanţe la televizor,

în ziare şi ghiduri

- mass-media de non-călătorii, de exemplu programe de ştiri şi programedespre natura sălbatică la televizor.

7/25/2019 badulescu



54545454

• Marketing-ul organizaţiei de turism:- campanii de publicitate pentru destinaţii în străinătate- broşuri de tour-uri cu ghid- promoţii speciale ale agenţiilor de turism.

Rolul industriei turistice

Industria turistică joacă un rol important în influenţarea şi utilizarea factorilordeterminanţi ai comportamentului turistic în scopuri economice. De exemplu, operatoriidin turism pot să:

• dezvolte produse destinate anumitor segmente cu anumite trăsături decomportament turistic. De exemplu, pot oferi pachete destinate turiştilor care au problemede sănătate deosebite, cum ar fi dificultăţi de mobilitate;

• furnizeze informaţii viitorilor turişti despre orice, de la probleme de sănătate lacereri de viză, de la informaţii despre clima ţării de destinaţie până la informaţii despre

atracţiile culturale ale destinaţiei;• î şi proiecteze mesajele promoţionale pentru a se adapta factorilor determinanţi

cheie ai comportamentului diferitelor grupuri de turişti, de exemplu cei care reacţionează pozitiv la reduceri de preţ, facilităţi de securitate sau pentru copii etc.;

• influenţeze factorii determinanţi, de exemplu oferind persoanelor cu venituri miciocazia să cumpere produse pe credit cu plata peste o anumită perioadă de timp.

3.2.3. METODE DE PREVIZIONARE A CERERII

TURISTICEPrevizionarea cererii turistice permite firmei de turism să sesizeze noile oportunităţi,

să se adapteze în faţa schimbărilor defavorabile, să-şi planifice un marketing mai eficace.În ceea ce priveşte diferitele tehnici de previzionare disponibile, ele diferă în funcţie

de cost, orizont, complexitate şi bineînţeles ca şi grad de precizie.În sectorul turismului, metodele de previzionare pot fi clasificate în trei categorii :A - metode calitativeB - metoda seriilor temporaleC - metode cauzale.

A. Metode calitative

• M ăsurarea inten ţ iei de cumpărareEa necesită un studiu de piaţă în care, cu ajutorul unui eşantion, se interoghează

persoanele alese dacă au, de exemplu, intenţia de a face o călătorie internaţională cucaracter turistic în cursul următoarelor şase luni.

Această măsurare pune cu certitudine numeroase probleme când este aplicată îndomeniul turistic, cum ar fi faptul că este costisitoare datorită mărimii eşantionului necesarşi incertitudinea transformării intenţiei respondenţilor într-un comportament viitor efectiv.

• Analiza istorică În cazul unui lanţ hotelier nou, estimarea cererii în primele luni poate fi realizată prin

analiza evoluţiei cererii de la hoteluri similare, recent deschise, după care datele se potajusta ţinând cont de caracteristicile de piaţă ale noului hotel.

7/25/2019 badulescu



55555555

• Metoda Delphi Această metodă este bazată pe utilizarea opiniilor experţilor. În prima etapă,

cercetătorul elaborează un chestionar care se adresează unui grup de persoane experte în

domeniul studiat, iar acestea din urmă trebuie să răspundă şi să formuleze previziunile lor.După returnarea chestionarelor, rezultatele sunt analizate şi utilizate pentru reformulareaunui nou chestionar. Cei ce vor răspunde au din nou posibilitatea de a modificarăspunsurile iniţiale ţinând cont de răspunsurile grupului.

O variantă mai modernă de tehnică Delphi constă nu în a utiliza un chestionar adresatprin corespondenţă, ci a organiza o teleconferinţă în cursul căreia grupurile de experţidiscută în prezenţa unui moderator.

Această nouă tehnică de consultare a experţilor permite coordonatorului de a lecomunica participanţilor la teleconferinţă chestionarul iniţial şi de a conduce dezbaterile pemarginea problemelor puse în discuţie. Procesul de comunicare în grup este astfel

îmbunătăţit.

În legătură cu această metodă, A. Tiano59 a formulat următoarele avantaje şidezavantaje:

Avantaje:1. Permite consultarea unui grup foarte diversificat de experţi2. Nu creează antagonisme între experţi3. Este rapidă şi uşor de pus în practică 4. Favorizează consultarea de experţi competenţi5. Divergenţa de opinii converge spre o opinie reprezentativă a grupului

Dezavantaje:1. Este tributară relaţiilor care există între experţi (prestigiu, refuzul de a reveni asupracuceririi poziţiei publice)

2. Influenţa organizatorilor asupra echipei de experţi (chestionar)3. Mecanismul de convergenţă al metodei nu răspunde cercetării asupra realităţii4. Fiecare expert este adesea perceput ca un critic în raport cu ceilalţi

B. Analiza seriilor temporale

Starea mobilă, legătura exponenţială şi proiecţia tendinţei sunt trei metode care pun într-o analiză statistică înnoptările sau sosirile trecute, în funcţie de timp. Ele nu utilizează variabile explicative.

Printre metodele cele mai cunoscute şi cele mai utilizate în întreprinderi regăsimstarea mobilă şi legătura exponenţială. În industria turistică aceste metode sunt foarte puţinutilizate, pentru că gradul lor de precizie este mediu pe termen lung.

Pe de altă parte, proiec ţ ia tendin ţ ei este o tehnică care constă în identificarea ecuaţieimatematice a unei curbe de tendinţă şi proiectarea curbei în viitor, pornind de la ecuaţie.

Pentru a face analiza cronologică a sosirilor internaţionale, analiza de regresiefoloseşte ca variabilă dependentă numărul de sosiri şi ca variabilă independentă esteconsiderat timpul.

Într-o regresie, variabila dependentă corespunde variabilei a cărei variaţie se încearcă a fi explicată. Variabilele independente sunt utilizate pentru a explica variaţia variabileidependente.

59 Tiano, A., La methode de la prospective, Dunod, Paris, 1974

7/25/2019 badulescu



56565656

Y= aX + b + Eunde:

Y - număr de sosiri de vizitatori internaţionali

X - anE - eroarea,b - parametri

Dreapta de regresie obţinută are un coeficient de determinare care măsoară raportul între variaţia explicată şi variaţia totală. Extrapolarea permite o estimare a numărului desosiri în anul următor.

Proiecţia tendinţei este o metodă simplă, care are ca principal inconvenient, ca toateanalizele cronologice, prezumţia că viitorul va fi identic cu trecutul. Pe de altă parte,alegerea ecuaţiei matematice are o influenţă primordială.

Anumite modele descompun seria cronologică în patru componente principale,

acestea fiind:- tendinţa (T), ce rezultă din evoluţia pe termen lung a seriei;- ciclul (C), care este conţinut în evoluţia sinusoidală;- caracterul sezonier (S), care corespunde evoluţiei regulate a seriei în cursul anului;- eroarea (E), care corespunde mişcării aleatorii a seriilor temporale.

C. Metode cauzale

Metodele cauzale nu se limitează la utilizarea de date cronologice pentru a extrapolaviitorul, ci utilizează factori care, prin ipoteză, influenţează direct sau indirect obiectulpreviziunii.

• Modelul econometric Aceste modele se prezintă sub forma mai multor ecuaţii interdependente. Parametrii

ecuaţiilor sunt estimaţi simultan.Extrem de rar un fenomen economic poate fi caracterizat printr-o relaţie unică şi

simplă între variabile. Cel mai adesea observatorul trebuie să recurgă la o formulare multmai substanţială ca să surprindă mai precis realitatea pe care caută să o înţeleagă. Studiulechilibrului dintre ofertă şi cerere pe o piaţă necesită specificarea mai multor ecuaţii.

Aceste modele se prezintă sub forma mai multor ecuaţii interdependente, liniare.Odată construită reprezentarea econometrică, se pune problema de a estima simultan

parametrii care afectează variabilele ce o definesc.

• Modelul regresiei multipleAceastă metodă stabileşte o ecuaţie a cererii utilizând dreapta celor mai mici pătrate,

în care variabila dependentă reprezintă obiectul previziunii şi unde variabileleindependente sunt selecţionate plecând de la ipoteza că ele influenţează variabiladependentă.

Modelul de bază se reprezintă astfel:

Y = a1X1 + a2X2 + a3X3 + C + Eunde :

Y - numărul de sosiri de vizitatoriX1,X2,X3 - variabile independente (venit/locuitor, tarife etc.)

7/25/2019 badulescu



57575757

a1, a2, a3 - parametriE - eroare aleatorie

Utilizarea analizei regresiei multiple în materie de previziune se face urmărind treietape:

- identificarea variabilelor care influenţează direct sau indirect variabilaobiect al previziunii;- selectarea unui model matematic (linear, logaritmic etc.);- selectarea modelului final în funcţie de diferitele statistici (coeficienţi de

determinare multiplă, test asupra coeficienţilor etc.).

3.2.4. CONSUMUL TURISTIC

3.2.4.1. CONSUMUL TURISTIC INDIVIDUAL. ALEGEREA

OPTIMĂ A CONSUMATORULUIObiective şi restricţii

Economia în ansamblul său, dar şi fiecare categorie de agenţi economici în parte,caută să obţină efectul maxim posibil în urma unui efort depus cât mai mic. În turism, sepot identifica cel puţin trei categorii de agenţi economici, fiecare având propriul săuobiectiv: turistul caută să obţină utilitatea sau satisfacţia maximă pe care i-o poate aduce ocălătorie turistică; întreprinderea care furnizează produse turistice caută să obţină beneficiul, profitul maxim; comunitatea locală şi statul caută să maximizeze beneficiileprimare şi secundare obţinute în urma realizării unor încasări în zona turistică respectivă.

Dacă obiectivele celor trei categorii de agenţi economici sunt compatibile, industriaturistică se va dezvolta. Dimpotrivă însă, dacă obiectivele nu coincid, există puţinesperanţe pentru o dezvoltare durabilă a turismului. Dacă, de exemplu, comunitatea locală şi/sau guvernul nu se implică în sprijinirea turismului, politica de dezvoltare va fideterminată doar de obiectivele urmărite de turişti şi de întreprinderile turistice, generând odezvoltare haotică şi o utilizare excesivă a resurselor existente.

A doua parte a procesului de optimizare se referă la obstacolele care limitează îndeplinirea obiectivelor de maximizare a efectelor de către agenţii economici implicaţi.Fiecare categorie de agenţi economici se confruntă atât cu restricţii simple, specifice, cât şicu restricţii comune şi restricţii combinate, complexe.

Din punctul de vedere al turistului, restricţiile specifice sunt următoarele: veniturile,timpul liber, gradul de informare şi preferinţele pentru anumite destinaţii turistice.Veniturile limitează numărul, durata şi tipul călătoriei: este vorba atât de veniturile totalepersonale, cât şi de suma de bani alocată pentru o anumită călătorie turistică. Mărimeatimpului liber, ca şi structura sa, limitează de asemenea alegerea turiştilor. Tendinţa sprereducerea săptămânii de lucru, conjugată cu extinderea mijloacelor de transport mai rapideşi mai confortabile sugerează că, în viitor, restricţia timpului liber se va mai relaxa. Pentrua-şi îndeplini obiectivele cu mai mare eficienţă, turiştii trebuie să deţină informaţiiadecvate cu privire la destinaţiile de vacanţă accesibile. Agenţiile de turism, publicitatea şimijloacele de comunicare pot fi de mare ajutor pentru relaxarea acestei constrângeri. Înfine, ultima restricţie, cu privire la preferinţele de călătorie, se determină în relaţie cu

psihologia, dorinţele şi interesele turistului, dar şi cu profilul demografic, şi limitează alegerile privind destinaţiile turistice.

7/25/2019 badulescu



58585858

Alături de restricţiile specifice consumatorului turistic, există şi restricţii comuneturiştilor, ofertanţilor de turism şi comunităţii locale, cum ar fi: indivizibilitatea anumitorcomponente de infrastructură generală, restricţiile legale şi restricţiile autoimpuse.Infrastructura generală, cuprinzând în principal căile şi mijloacele de comunicaţie,

constituie o restricţie generală în calea dezvoltării turismului, la fel cum sunt şi restricţiilelegale, cu privire fie la construirea, sistematizarea şi amenajarea anumitor zone, fie larestricţiile de intrare a anumitor categorii de turişti într-o ţară (vezi sistemul de acordare avizelor turistice). În categoria restricţiilor autoimpuse intră situaţiile în care dezvoltareaturistică a unei zone intră în contradicţie cu o eventuală destinaţie industrială sau de altă natură a regiunii respective. De asemenea, există situaţii când comunitatea locală poatelimita extinderea turismului, fie din considerente ecologice fie datorită efectelor socialeadverse generate de o dezvoltare unilaterală.

Constrângerile cu care se confruntă turistul în procesul alegerii sunt însă, în aproapetoate cazurile, complexe şi combinate. De exemplu, alegerea unei destinaţii turistice nueste influenţată doar de volumul veniturilor, ci şi de alţi factori: din raţiuni de sănătate,

turistul va evita zonele cu un climat nefavorabil sănătăţii sale, sau va evita călătoriile cuavionul dacă are rău de avion etc.

Optimizarea alegerii turistului individual

Analiza microeconomică a procesului alegerii unei destinaţii turistice porneşte de lacurba de indiferenţă, care reprezintă locul geometric al punctelor sau combinaţiilor dediferite “experienţe turistice”, cum le vom numi în continuare, toate combinaţiile ducând laobţinerea aceluiaşi nivel de utilitate sau satisfacţie. Curba de indiferenţă este convexă faţă de origine, datorită faptului că utilitatea marginală este pozitivă şi decrescătoare (vezifigura nr. 19).

Figura nr. 19. Curba de indiferenţă

Prin definiţie, turistul va obţine aceeaşi utilitate în punctele A şi B, respectivconsumând combinaţia (x1, y1) sau (x2, y2) de „unităţi de experienţă turistică”.

Mai multe curbe de indiferenţă, ducând la diferite niveluri de utilitate, se reprezintă grafic sub forma unei hărţi a curbelor de indiferenţă (v. figura nr. 20).

7/25/2019 badulescu



59595959

Figura nr. 20. Harta curbelor de indiferenţă

O curbă de indiferenţă mai „înaltă” reflectă o utilitate mai mare. Prin urmare,utilitatea obţinută în punctul C este superioară faţă de punctul A sau B. Turistul va căutadesigur să obţină o utilitate cât mai mare, deci să se „mute” pe o curbă de indiferenţă câtmai „înaltă”. Aici intervine restricţia venitului său limitat, în speţă cheltuielile alocate înscop turistic, ca şi celelalte restricţii pe care le-am abordat anterior.

Un exemplu de alegere

Pentru exemplificare, vom analiza ipoteza de alegere între două destinaţii turistice Xşi Y. Presupunem că turistul dispune de un buget pentru turism de 800 u.m. O zi de vacanţă

în localitatea X costă 80 u.m., iar o zi de vacanţă în localitatea Y costă 40 u.m. Turistul aredeci trei opţiuni, pornind de la bugetul disponibil:

– să petreacă 10 zile în localitatea X, sau– să petreacă 20 zile în localitatea Y, sau– să-şi împartă vacanţa între destinaţiile X şi Y.Dată fiind diferenţa de cost între cele două destinaţii, turistul trebuie să renunţe la

două zile în localitatea Y pentru fiecare zi petrecută în localitatea X.Grafic, domeniul de opţiune în cazul restricţiei simple (restricţia de venit) se

reprezintă în figura nr. 21 (ecuaţia dreptei bugetului derivă din relaţia 80x + 40y = 800,fiind deci: y = 20 – 2x).

7/25/2019 badulescu



60606060

Figura nr. 21. Domeniul de opţiune în cazul restricţiei de venit

Dreapta bugetului AB delimitează combinaţiile de zile turistice petrecute în cele două localităţi ce sunt accesibile turistului dat. Domeniul său de opţiune este suprafaţa haşurată

(tringhiul AOB).Alegerea combinaţiei optime de produse turistice se determină suprapunând hartacurbelor de indiferenţă cu domeniul de opţiune (vezi figura nr. 22). Combinaţia optimă estedată de punctul de tangenţă D dintre dreapta bugetului AB şi curba de indiferenţă cea mai

înaltă (curba de indiferenţă II). Orice punct (de exemplu C) din interiorul domeniului deopţiune poate fi atins, dar nu reflectă utilitatea maximă ce poate fi obţinută, în timp ce oricepunct din afara tringhiului AOB nu poate fi atins dată fiind restricţia bugetară.

Figura nr. 22. Optimizarea alegerii în condiţiile restricţiei simple

(restricţia de venit)

Decizia privind destinaţia de vacanţă nu este supusă însă doar restricţiei bugetare ci şirestricţiei de timp liber. Să presupunem că, pe lângă bugetul limitat, turistul se confruntă şicu restricţia unui număr maxim de 15 zile de vacanţă. Din nou, turistul poate opta pentrupetrecerea celor 15 zile într-un singur loc, sau pentru împărţirea zilelor respective între celedouă localităţi. Restricţia timpului liber limitat se suprapune deci peste restricţia bugetuluilimitat, cum se observă în figura nr. 23.

Figura nr. 23. Domeniul de opţiune în cazul unei restricţii compuse

7/25/2019 badulescu



61616161

Domeniul de opţiune devine în acest caz suprafaţa haşurată OCDB din figura nr. 23.Alegerea optimă se obţine suprapunând domeniul de opţiune peste harta curbelor deindiferenţă, cum se observă în figura nr. 24. Punctul D reflectă decizia optimă: ţinândseama de venitul alocat vacanţei şi de timpul liber limitat, turistul va opta pentru a petrece

5 zile în localitatea X şi 10 zile în localitatea Y. Costul total al vacanţei va fi de 800 u.m.,iar durata totală de 15 zile.

Figura nr. 24. Alegerea consumatorului turistic

Sigur că, în anumite cazuri, când există restricţii suplimentare, este posibil ca unturist să nu fie capabil să satisfacă simultan toate constrângerile care i se impun.

Observaţii

Exemplul prezentat furnizează o viziune limitată şi simplificată a procesului de luarea deciziei, proces care este personal şi complicat. Totuşi, este o viziune realistă. Mare partedin popularitatea excursiilor şi programelor turistice oferite în „pachet” se datorează faptului că atât timpul cât şi costurile se cunosc cu anticipaţie, turistul putând comparadiferite pachete în termenii celor două restricţii.

Ceea ce este important în exemplul prezentat este procesul analitic şi nu exemplul însine: fiecare restricţie suplimentară reduce domeniul de opţiune, uneori nefiind posibilă

îndeplinirea tuturor restricţiilor, simultan.Lucrătorii din domeniul turismului, în special personalul agenţiilor de turism, se

confruntă zilnic cu clienţi având cereri incompatibile, planificarea unei vacanţe fiindimposibilă. În orice caz, trebuie estimate cererile cele mai importante pentru consumator,dând posibilitatea satisfacerii unui număr cât mai mare de clienţi.

3.2.4.2. CONSUMUL TURISTIC GLOBAL

Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei turistice, prin suprapunerea în timp şi spaţiu a cererii globale, rezultând din însumarea cererilor individuale, cu ofertaturistică. Sfera consumului turistic este mai mică decât sfera cererii turistice.

Specificul activităţii turistice face ca volumul consumului să fie egal cu volumul

producţiei turistice, serviciile turistice neputând fi stocate pentru vânzări ulterioare.

7/25/2019 badulescu



62626262

După Robert Lanquar60, consumul turistic reprezintă suma cheltuielilor f ăcute deconsumator pentru bunurile şi serviciile utilizate în calitate de turist. Consumul turistic areurmătoarele particularităţi:

• concentrare în timp (în week-end, de sărbători, vacanţe, concedii);

• concentrare în spaţiu, concretizată în utilizarea intensivă a anumitor destinaţiituristice;• concentrare în motivaţie, principalele motivaţii fiind odihna, recreerea, petrecerea

vacanţei, afaceri, motive de sănătate, evenimente religioase, întruniri.Potrivit aceluiaşi specialist61, structura consumului turistic este compusă din:§ cheltuieli pentru cazare, alimentaţie şi transport, care reprezintă 40-50% din total;§ cheltuieli pentru agrement şi alte consumuri specifice – 30%;§ alte cheltuieli – 20-30%.Din punctul de vedere al coşului de consum turistic, structura acestuia pe categorii de

prestaţii este influenţată de motivaţia turistică, după cum rezultă din tabelul următor:

Tabelul nr. 12. Structura consumului turistic pe categorii de prestaţii, în %

Elemente de consumMotivaţia de consum

Agrement Afaceri SănătateCazare colectivă (hotel) 8,9 19 36,8Cazare individuală (extrahotelieră) 27,9 0,7 0,5Transport 30 44 13Restauraţie 5,3 21,4 16Alimentaţie 8,9 - 1,5Agrement 8,8 4,6 7Alte bunuri şi servicii legate de motivaţie 10,2 10,3 25,2

Sursa: Regards sur l’economie du tourisme, nr. 23/1985, apud Crisureanu, C., op. cit ., p. 114

3.2.5. SEZONALITATEA CERERII ŞI CONSUMULUITURISTIC

Cererea turistică este puternic influenţată de sezonalitate, existând două perioade desezon, vara şi iarna, în funcţie de forma de turism.

În hotelărie, sezonalitatea poate fi evidenţiată prin indicele de sezonalitate, calculatca raport procentual între numărul minim de înnoptări şi numărul maxim de înnoptări

înregistrate pe luni ale anului.După valorile acestui indice, sezonalitatea poate fi:• foarte accentuată, în special în ţările şi zonele în care formele de turism sunt

foarte dependente de factori naturali (Grecia 7%, Maroc 10%, Italia 11%);• medie (Spania şi Turcia 24%, Portugalia 34%, Mexic 48%);• mică (Hong-Kong 71%, Singapore 73%).Cauzele sezonalităţii sunt:- naturale, care ţin de climă (temperatura apei şi a aerului, lungimea zilei), care dau

posibilitatea folosirii oricărui mijloc de deplasare şi de cazare;- sociale: obişnuinţele, dorinţa de a fi la modă, de a imita liderii de opinie, de a regăsi

aceleaşi persoane sau de a-şi afirma statutul social, precum şi dispunerea timpului liber;ritmul şi perioadele de vacanţe;

60 Lanquar, R., op. cit ., p. 3361 idem, p. 34

7/25/2019 badulescu



63636363

- economice: o parte dintre întreprinderi se închid vara, de regulă în august.Sezonalitatea are consecinţe multiple şi negative:- pentru organizatorii de turism, datorită alternanţei perioadelor de saturare a

echipamentelor turistice şi de infrastructură cu cele de subutilizare, precum şi datorită

folosirii forţei de muncă sezoniere. Sezonalitatea cauzează pierderi accentuate datorită încasărilor mici şi capacităţii de cazare subutilizate, dar şi datorită cheltuielilor necesare întreţinerii spaţiilor de cazare, după cum se observă mai jos:

extrasezon sezon

cheltuieli

cheltuieli

venituri

venituri

Figura nr. 25. Venituri şi cheltuieli, după sezon

Pentru reducerea acestor pierderi este necesară practicarea unei politici de preţuridiversificată, creşterea varietăţii ofertei turistice, aşa-numita strategie a atrac ţ iei multiple (organizare de diverse manifestări, serbări, festivaluri, conferinţe, congrese), care să determine obţinerea de încasări şi în perioadele mai slabe.;

- pentru consumatori: creşterea preţurilor în faţa afluxului masiv de turişti, ofertaturistică relativ inelastică reacţionând prin ajustarea preţurilor la un nivel înalt. Deasemenea, apar probleme de disconfort, oboseală, insecuritate, datorită supraîncărcăriiinfrastructurilor de transport etc.;

- pentru stat şi comunităţile umane: suprautilizarea infrastructurilor publice măreşteriscul de accidente, apar problemele de igienă (reţea de apă, colectarea gunoiului),problemele de poluare şi de degradare a anumitor situri; de asemenea, se agravează dezechilibrul şi inegalităţile în dezvoltarea regională.

3.2.6. ASPECTE ALE CERERII TURISTICE AREZIDENŢILOR ÎN ROMÂNIA

Principalul instrument pentru determinarea cererii turistice a rezidenţilor în Româniaeste, potrivit Directivei Uniunii Europene nr. 95/57, Ancheta cererii turistice a rezidenţilor.

Ancheta are drept scop culegerea de date privind călătoriile turistice realizate de cătrepersoane care intră în componenţa unui eşantion reprezentativ de gospodării şi obţinerea destatistici de calitate şi comparabile cu cele realizate de ţările Uniunii Europene.

În anchetă sunt cuprinse persoane rezidente în România, cu vârsta de cel puţin 15 ani împliniţi, iar colectarea informaţiile se face prin interviu faţă în faţă, rolul principalrevenind anchetatorilor, care se deplasează la domiciliul gospodăriilor care fac obiectulanchetei.

Potrivit datelor ultimei anchete ACTR disponibile, numărul turiştilor rezidenţi în

România care au efectuat călătorii turistice în semestrul I al anului 2004 s-a ridicat la3408,6 mii turişti, din care 50,9% femei şi 49,1% bărbaţi.

7/25/2019 badulescu



64646464

Pe grupe de vârste, majoritatea aparţin grupei 25-44 ani (1459738), urmaţi – în ordine– de grupele de vârstă 45-64 ani, 15-24 ani şi peste 65 ani, după cum urmează:

Figura nr. 26. Structura turiştilor români,

pe grupe de vârstă, în semestrul I 2004

(în %)

45-64 ani

27%

15-24 ani

20%

65 ani ş i

peste

10% 25-44 ani

43%

După statutul ocupaţional, salariaţii au reprezentat un număr de 1573,6 mii, fiind

urmaţi de pensionari, elevi şi studenţi etc., astfel:

Figura nr. 27. Structura turiştilor românidupă statutul ocupaţional, în %

elevi ş i

studenţ i

12%pensionari

20%

salariaţ i

45%

alţ ii

13%

lucrători pe

cont

propriu în

agricultură

10%

În funcţie de motivaţie, 85,9% din numărul turiştilor au avut ca motivaţie principală acălătoriei odihna, recreerea, petrecerea vacanţei, inclusiv vizite la prieteni, 6,7% afacerileşi motivele profesionale, iar restul de 7,4% alte motive (tratament, pelerinaj etc.). Dintreturiştii „în vacanţă”, 96,5% au efectuat călătorii interne, 3,4% au efectuat călătorii înstrăinătate, iar 0,1% au efectuat şi călătorii interne şi călătorii în străinătate. În ceea ce îipriveşte pe turiştii care au călătorit pentru afaceri şi motive profesionale, 73,1% au efectuatcălătorii interne, 25,4% au călătorit în străinătate, iar 1,5% au călătorit şi în ţară şi pestehotare.

În semestrul I 2004 au fost realizate 4610,5 mii călătorii pentru vacanţe şi afaceri, dincare 4414,0 mii călătorii (95,7%) în interiorul ţării şi 196,5 mii călătorii (4,3%) înstrăinătate.

Principala modalitate de cazare utilizată de turiştii care au călătorit pentru vacanţe şiafaceri a fost în locuinţele secundare sau la părinţi, rude, prieteni (79,6% din totalulcălătoriilor), urmată de cazarea în hoteluri şi unităţi similare (12,6%), apartamente şicamere cu chirie (5,5%).

Călătoriile pentru vacanţe, afaceri şi motive profesionale au fost organizate pe contpropriu în proporţie de 93,9%, 1,8% prin agenţii de turism, 1,5% prin oficii de pensii,

Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, 1,7% prin asociaţii profesionale, culturale,religioase etc., iar 1,1% prin sindicat.

7/25/2019 badulescu



65656565

Ca mijloc de transport, autoturismele proprii sunt principalul mijloc, folosit pentru38,5% din totalul călătoriilor, urmat de autocar şi autobuz, tren etc., după cum urmează:

Figura nr. 28. Călătorii pentru vacanţe şiafaceri, după mijlocul de transport

utilizat, în %

maritim ş i

aerian

sub 1%

tren21%

autoturism

propriu

39%

autocar ş i

autobuz

36%

alte

4%

În ceea ce priveşte zonele turistice, au fost preferate călătoriile în oraşe, urmate dezona montană, de litoral etc., astfel:

Figura nr. 29. Călătorii pentru vacanţe şiafaceri, pe zone turistice, în %

litoral

4%

alte zone

77%

staţ iuni

balneo-

climaterice

1%

circuit

1%zona

montană

17%

În funcţie de durata călătoriei, acestea se repartizează astfel:

Figura nr. 30. Structura călătoriilor pentruvacanţe şi afaceri, după durata sejurului,

în %

1-3 înnoptări

75%

8-14

înnoptări

5%

15-28

înnoptări

1%

29-92

înnoptări

1%4-7 înnoptări

18%

Aşadar, călătoriile cu o durată a sejurului de 1-3 zile reprezintă 75% din totalul

călătoriilor pentru vacanţe şi afaceri, restul de 25% aparţinând călătoriilor cu o durată depeste 4 zile.

7/25/2019 badulescu



66666666

După modul de organizare a călătoriilor pentru vacanţe de 4 înnoptări şi peste,călătoriile pe cont propriu au reprezentat 86,2%, prin agenţii de turism 5,8%, celeorganizate prin asociaţii profesionale, culturale, religioase 2,9% etc.

De asemenea, călătoriile pentru vacanţe având o durată medie a sejurului de peste 4

zile au fost realizate cu trenul (33,8%), aproape la egalitate cu călătoriile cu autoturismeproprii (33,6%), urmate de cele cu autocar şi autobuz (27,2%) , iar restul cu alte mijloace.Cheltuielile turistice pentru călătorii cu durata de cel puţin o înnoptare pentru vacanţe

şi afaceri au fost de 7780,3 miliarde lei, din care 63,7% pentru călătorii în ţară şi 36,3%pentru călătorii în străinătate.

Cheltuielile pentru vacanţe au reprezentat 76,8% din cheltuieli, iar cele pentru afaceri23,2%.

Cheltuielile turistice realizate pe cont propriu au reprezentat 75,3% din totalcheltuieli, prin agenţii de turism 10,6%, prin alte mijloace 9,4%, prin oficii de pensii,Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale 2,4% şi călătorii prin sindicat 2,3%.

3.3. OFERTA TURISTICĂ

3.3.1. CONŢINUTUL ŞI PARTICULARITĂŢILE OFERTEITURISTICE

Oferta turistică reprezintă ansamblul elementelor care concură la obţinereaprodusului turistic. Oferta turistică cuprinde bunuri şi servicii create în sectorul turismuluişi care urmează a fi puse la dispoziţia consumatorului turistic, într-o perioadă de timp

determinată.Producţia turistică, la rândul ei, reprezintă un ansamblu de servicii care mobilizează

forţa de muncă, echipamente de producţie şi bunuri materiale şi care, în cadrul uneiambianţe specifice, se materializează într-un consum efectiv.

Componentele ofertei turistice sunt:

a) patrimoniul turistic – totalitatea condiţiilor naturale şi a valorilor cultural-istorice;b) echipamentele turistice de cazare, alimentaţie, agrement etc., care reprezintă

suportul material al activităţii turistice;c) serviciile turistice.Oferta turistică are o serie de particularităţi, între care:1.eterogenitatea, care poate fi pusă în evidenţă din punct de vedere al patrimoniului

turistic, din punct de vedere al echipamentelor şi din punct de vedere al producătorului deservicii turistice. Oferta turistică conţine atât elemente de atracţie (resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice), adică patrimoniul turistic, cât şi elementele funcţionale:echipamente şi servicii (mijloace de transport, cazare, alimentaţie, echipamente culturale,sportive, de agrement, servicii de ghid etc.)62;

2. rigiditatea ofertei turistice, care priveşte mai multe aspecte, cum ar fi: imobilitateaofertei şi producţiei turistice datorită amplasării acesteia la sursă şi care implică deplasareaconsumatorului la locul ofertei, rigiditatea în localizarea echipamentelor. O replică faţă derigiditatea ofertei este existenţa, în anumite limite, a unui efect de substituire a unui tip de

ofertă cu altul, complementar sau înrudit, dacă echipamentele sunt multifuncţionale şi62 De La Rochefoucauld, Beatrice, L’economie du tourisme, Ed. Breal, Rosny, 2002, p. 30

7/25/2019 badulescu



67676767

flexibile (de exemplu, folosirea capacităţilor destinate în principal turismului de vacanţe şipentru turismul de afaceri, congrese, reuniuni etc.)63;

3. caracterul nestocabil al ofertei turistice, imposibilitatea depozitării ei pentruvânzări ulterioare. Aceasta explică utilizarea tehnicii „yield management”64 în transportul

aerian, cazare şi chiar alimentaţie publică65

;4. caracterul intangibil al produsului turistic, produs care este cunoscut deconsumator abia în timpul şi pe măsura consumului turistic;

5. imposibilitatea adapt ării ofertei la caracterul sezonier al cererii;6. imposibilitatea standardizării produsului turistic.

Între oferta turistică şi producţia turistică există o relaţie complexă conturată deurmătoarele aspecte:

1. producţia turistică este mai mică sau cel mult egală cu oferta turistică,particularitate rezultată pe de o parte din imposibilitatea stocării ofertei, iar pe de altă partedin coincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului turistic; în cazul bunurilor

materiale, oferta este mai mică decât producţia, o parte din bunurile produse stocându-se învederea unei vânzări viitoare;2. oferta turistică există independent de producţia turistică, dar producţia turistică nu

se poate realiza în afara ofertei;3. structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producţiei turistice,

faţă de situaţia bunurilor materiale unde cele două structuri coincid;4. oferta turistică este fermă, în timp ce producţia turistică este efemeră, existând

doar atâta timp cât există consum.

3.3.2. DETERMINANŢII OFERTEI TURISTICE

a) Teritoriul, spa ţ iulDin punct de vedere turistic, spaţiul este atât suportul material al echipamentelor

turistice cât şi materia primă ce poate fi valorificată prin produsele turistice în a cărorcomponenţă se regăseşte.

Teritoriul sau spaţiul pentru turism are o dublă determinare:• cantitativă – prin capacitatea de primire a zonei;• calitativă – prin atractivitatea sau valoarea turistică a teritoriului.Capacitatea optimă de primire reprezintă numărul maxim de turişti care se pot

localiza pe un anumit teritoriu în acelaşi timp, cu condiţia realizării unei calităţisatisf ăcătoare a activităţii turistice şi f ără a deteriora echilibrul ecologic al zonei.Capacitatea optimă de primire a unei zone se determină după formula:

C opt.N

KS ⋅= ,

unde:S – suprafaţa teritoriului (m2);K – coeficientul de corecţie (cuprins între 0,5 şi 1) în funcţie de particularităţile

63

Postelnicu, Gh., Introducere în teoria şi practica turismului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 7864 reprezintă optimizarea gradului de ocupare prin politici de preţuri diferenţiate65 De La Rochefoucauld, Beatrice, op. cit ., p. 31

7/25/2019 badulescu



68686868

geomorfologice şi hidrologice ale zonei, de specificul său geologic;N – norma de utilizare a spaţiului (m2 /turist).

Atractivitatea unei zone sau valoarea sa turistică ţine cont de următoarele aspecte:

• frumuseţea naturală a peisajului;• configuraţia geografică şi formele de relief;• condiţiile meteo;• valoarea terapeutică a resurselor;• flora şi fauna;• patrimoniul cultural şi istoric.Valoarea turistică a unei zone depinde şi de poziţia sa în raport cu zona emitentă de

turişti, respectiv de distanţa dintre bazinul cererii turistice şi cel al ofertei turistice. Această relaţie rezultă din graficul următor:

atractivitate

(val. turistică)

distanţă

optimă turistice şi ofertei turisticedistanţ a dintre bazinul cererii

Figura nr. 31. Atractivitatea turistică în funcţie de distanţă

b) Sectorul ter ţ iarMăsura dezvoltării sectorului serviciilor evidenţiază potenţialul, structura şi

caracterul dezvoltării economiei, aportul sectorului terţiar la crearea PIB fiind în creştere(în România, acesta este cca. 40%).

Turismul este influenţat de existenţa, gradul de dezvoltare şi structura sectoruluiterţiar, oferta turistică fiind prin excelenţă o sumă de prestaţii, un ansamblu de servicii.

Terţiarizarea influenţează însă şi cererea pentru turism.

c) Baza material ă , echipamentele turisticeAcestea sunt atât un factor al ofertei, cât şi o componentă a acesteia, şi care trebuie să

răspundă la unele cerinţe legate de corespondenţa dintre baza materială şi resurseleturistice, precum şi de necesitatea adaptării bazei materiale la volumul şi structura cereriituristice.

3.4. TARIFELE ŞI PREŢURILE ÎN TURISM

3.4.1. PARTICULARITĂŢILE PREŢURILOR ŞI

7/25/2019 badulescu



69696969

TARIFELOR ÎN TURISM

Preţurile şi tarifele în turism prezintă câteva particularităţi, ca urmare a moduluispecific de manifestare a pieţei turistice, între care:

A) imperfecţiunea concurenţei pe piaţa turistică

În comparaţie cu caracteristicile concurenţei perfecte ale unei pieţe ideale, în legătură cu piaţa turistică se impun câteva observaţii:

a) atomicitateaAtât în cazare, cât şi în alimentaţia publică comercială pentru turism, în sectorul

distribuţiei, al transporturilor turistice, piaţa este dominată de lanţurile integrate, de mariitour-operatori sau chiar de regrupările de lanţuri voluntare şi mari companii aeriene;

b) fluiditatea

În ciuda acordurilor Schengen care funcţionează în spaţiul european şi a libertăţii decirculaţie a bunurilor, serviciilor şi capitalurilor, precum şi a principiilor OrganizaţieiMondiale a Comerţului, penetrarea pieţelor turistice europene este dificilă, în timp ce, pede altă parte, anumite ţări menţin sistemul vizelor de intrare;

c) transparen ţ aTransparenţa este dificil de realizat, rămânând slabă, în special fiind vorba de o

activitate internaţională. Comparaţiile sunt hazardate, criteriile nefiind identice de la o ţară la alta;

d) omogenitatea bunurilorÎn privinţa produsului turistic, preţul nu este nici pe departe singurul element al

deciziei de cumpărare, diferenţierea produselor ducând la o formă de concurenţă.

Dacă turismul nu se află într-o situaţie de concurenţă perfectă şi absolută, nu se pune însă nici problema absenţei concurenţei. Cele mai frecvente structuri de piaţă sunt piaţaoligopolistică şi concurenţa monopolistică.

În faţa unei cereri formate dintr-un mare număr de consumatori, există un număr micde producători sau vânzători, a căror pondere este suficient de importantă pentru a dominapiaţa (oligopol). De exemplu, în transporturile aeriene, după 1990, piaţa a cunoscutnumeroase falimente şi un război al preţurilor, ca urmare a creşterii costurilor în urmarăzboiului din Golf şi a pierderilor suportate după atentatele teroriste de la 11 septembriedin SUA. Se poate astfel vorbi de înţelegeri cu privire la preţuri pentru anumite destinaţii.

Situaţiile de diferenţiere a produselor sunt şi ele numeroase în turism: Mc Donald’s,

Club Méditerranée etc.; în plus, preţurile sunt diferenţiate după sezon, localizare, poziţie ahotelului etc.

Există şi situaţii de monopol, în care o singură firmă oferă bunuri şi servicii pentru opiaţă cu numeroşi cumpărători: SNCFR pentru transporturile feroviare în România,monopolul GDS (Global Distribution System) cu privire la rezervările şi vânzareainformatizată etc.

Ca urmare, preţurile au o independenţă relativă faţă de raportul cerere-ofertă, datorită caracterului opac al pieţei turistice. În domeniul preţurilor turistice se manifestă efectele

înţelegerilor dintre producători, existenţa rentei diferenţiale datorată atractivităţii diferite aresurselor turistice, precum şi existenţa rentei de monopol în special în cazul marilorlanţuri hoteliere. De asemenea, preţurile au un efect limitat asupra consumului, datorită comportamentului mai puţin raţional şi mai subiectiv al turiştilor şi datorită disponibilităţiide a cheltui mai mult în vacanţă.

7/25/2019 badulescu



70707070

B) Tendinţa de manifestare inflaţionistă şi caracterul inflaţionist al preţurilor înturism

Tendinţa de manifestare inflaţionistă a preţurilor turistice este datorată pe de o parterigidităţii ofertei, iar pe de altă parte efectului limitat al preţurilor asupra consumului.

Turismul poate genera tensiuni inflaţioniste, localizate sau generalizate, susceptibilela rândul lor de a mări inflaţia existentă66.

Turismul a devenit un fenomen de masă răspunzând unei nevoi din ce în ce maicomplexe şi preţul majorităţii prestaţiilor turistice ridică într-o manieră aproape constantă şi foarte rapidă indicele general al preţurilor. Devine incontestabil faptul că, în oraşele şiregiunile turistice, preţurile bunurilor şi serviciilor sunt în general mai mari decât în zonelelipsite de turism şi că preţurile din staţiuni diferă de la un sezon la altul.

În plus, caracterul inflaţionist al serviciilor a fost multă vreme pus pe seamaproductivităţii; aşa-zis sector neproductiv la Marx, pare mult mai puţin productiv decâtaltele, în sensul contabilizării lui la nivel naţional. De fapt, în multe sectoare terţiare,productivitatea stagnează, ea crescând în majoritatea cazurilor doar odată cu progresultehnic, cu informatizarea şi creşterea nivelului de calificare al personalului. Mai mult,

însuşirea serviciilor, care amplifică caracterul inflaţionist nu se aplică întotdeaunaturismului. Caracterul nestocabil al serviciilor este valabil şi în cazul serviciilor turistice,dar absenţa unei veritabile concurenţe este o caracteristică specifică turismului.

Evoluţia inflaţionistă a preţurilor în turism determină manifestarea mai multor formeale inflaţiei, cu cauze diferite:

• Inflaţia prin cerere, care rezultă din următoarele considerente:

a. sezonalitatea cereriiTurismul nu este o activitate liniară. Turismul de recreere, de loisir este din ce în ce

mai concentrat în timp şi spaţiu, multe destinaţii fiind sezoniere, în centrele turisticeexistând vârfuri de activitate şi perioade cu activitate foarte slabă. În unele situaţii s-a ajunsca populaţia permanentă să fie afectată, bulversându-se evident situaţia pieţei: folosirea lamaxim a capacităţii turistice are loc doar în plin sezon, ajustarea prin urmare realizându-seprin preţuri - nu numai prin preţurile de cazare şi masă dar şi prin preţurile altor bunuri,produse de igienă, îmbrăcăminte - creşterea capacităţii de prestare fiind imposibilă, datorită perioadelor scurte de timp pentru adaptare dar şi datorită caracterului inelastic al ofertei.

b. rigiditatea oferteiOferta este în general inelastică şi gestiunea ei este extrem de dificilă şi delicată.Rigiditatea ofertei se explică printr-o serie de factori:

- această activitate este supusă modificărilor de gusturi, modei, efectuluisubstituţiei cu o gamă largă de produse concurente, conjuncturii, chiar dacă acestea dinurmă au început să î şi mai piardă din importanţă pe măsură ce turismul este perceput ca unbun din ce în ce mai necesar, acoperind o nevoie fundamentală;

- este necesară existenţa unor echipamente suficiente pentru a satisface o cereretemporară. Acestea în marea lor majoritate nu pot fi stocate, nu sunt mobile şi nu pot ficonservate, deci vor fi inevitabil subutilizate;

66 Durand, Huguette, Gouirand, P., Spindler, J., Economie et politique du tourisme, Paris, 1994, pp. 149-162

7/25/2019 badulescu



71717171

- gestiunea rigidităţii ofertei este dificilă, chiar dacă stocarea este posibilă, îndomeniul distribuţiei, unde trebuie satisf ăcute dintr-o dată nevoile unui număr de persoanede 4-5 ori mai mare; chiar şi în cazul în care oferta este mai elastică, ea are preţuri maimari, conform costurilor induse şi trebuie găsită o cale rapidă pentru asigurarea

aprovizionării, transportului, stocării, distribuţiei, asigurarea cu mijloace de transport,amenajarea suprafeţelor de lucru şi echiparea lor. Este evident că gestiunea acestora estemai scumpă în unele locuri decât în altele. Gestiunea ofertei rigide necesită o planificareriguroasă, o previziune a cererii, de foarte multe ori dificil de realizat.

- complementaritatea, caracteristică a produsului turistic, face producţia luifragilă, pentru că este suficient ca una dintre verigile lanţului, un alt serviciu, să fie slab,pentru a afecta întregul proces de prestare sau în orice caz calitatea produsului final;

- în multe dintre componentele sale - procesul de transport, serviciile hotelieresau parcurile de distracţie - amploarea investiţilor de capital este mare, investiţii adeseorisubutilizate, dar care necesită amortismente importante într-un timp foarte scurt, mai puţinde un an, ele depreciindu-se moral chiar mai mult decât fizic; preţurile lor vor reflecta

costurile perioadelor de amortizare scurtate. O cameră de hotel care nu poate fi închiriată decât 100 de zile pe an va costa atât cât să acopere 365 de zile, f ără să mai luăm înconsiderare că ea trebuie renovată şi dotată cu echipamente noi şi moderne, deci ne putemaştepta ca preţul acestei camere să fie mult mai mare decât cel al unei camere închiriatemai multe zile pe an.

- recrutarea forţei de muncă şi gestiunea personalului sunt de asemenea foartedificile pentru că este vorba de personal temporar, sezonier, cu programe de lucru dificile,incluzând duminici şi sărbători.

c. inadecvarea, dezechilibrul cerere-ofert ă - f ără îndoială că o creştere a preţurilor va duce la o cerere din ce în ce mai mică,

având în vedere obiectivele sociale de îndeplinit şi nevoile din ce în ce mai variate; această creştere a preţurilor combinată cu alţi factori ce ţin de ofertă modifică puţin destinaţiilefluxurilor turistice;

- turistul este un consumator mai puţin vigilent, mai puţin hotărât, care nu ştieneapărat ce va face, nu are noţiunea timpului, ba chiar are tendinţa de a cheltui mult maimult în timpul unei vacanţe. Are plăcerea un preţ? Preţul se poate detaşa de costuri.Preţurile de pe malul mării sau de pe pârtia de schi sunt mai mari datorită capacităţii deacces, datorită peisajului diferit, cu atât mai mult dacă la acestea s-ar alătura prestigiulstaţiunii. Alt exemplu: un restaurant nu are drept scop doar servirea mesei ci şidivertismentul, acesta rezultând din cadru, din ambianţă. Acele restaurante care nu oferă astfel de servicii au preţurile mult mai mici şi î şi păstrează nivelul costurilor scăzut.Fiecare caută ceea ce îl satisface, acel raport preţ-calitate conform dorinţelor proprii;

- cererea solvabilă este prea puţin luată în considerare. Este foarte puţin probabilca clientul să î şi găsească un loc conform mijloacelor sale financiare. În staţiunile balneareserviciile hoteliere sunt foarte variate, în staţiunile turistice se dezvoltă în general comerţ cu bunuri de lux şi de bună calitate. Aceasta a fost eroarea multor ţări în curs de dezvoltarecare au încurajat dezvoltarea hotelurilor de 4 stele şi mai puţin a celor medii, pentru că nutoţi turiştii î şi pot permite preţuri mari, mai ales în ţări mai puţin dezvoltate.

d. infla ţ ia importat ă În ţările în care turismul internaţional are o pondere importantă, sosirea unui număr

mare de turişti străini constituie o sursă de inflaţie:

7/25/2019 badulescu



72727272

- în general, consumatorii cu o mare putere de cumpărare î şi pot permite vacanţe în străinătate; sunt turiştii care profită de diferenţele de curs valutar. Dacă vin de pe altecontinente sau sunt oameni de afaceri, cheltuiesc cu atât mai mult. Problema este reală înţări cu turism consacrat, cum ar fi Franţa, Italia, Spania sau Grecia, dar şi în ţări mai puţin

dezvoltate, unde preţurile cresc datorită fluxurilor masive de turişti străini;- turiştii străini schimbă valuta pe moneda naţională la birourile de schimb, lahoteluri, bănci etc. pentru a-şi acoperi cheltuielile. Astfel, intră în circuitul economic unsurplus de masă monetară, care, nefiind compensat de o creştere a producţiei, este sursă deinflaţie.

În concluzie, tensiunile inflaţioniste sunt inevitabile într-un sector în care semanifestă o cerere masivă atât naţională cât şi internaţională, faţă de o ofertă care nu sepoate adapta din cauza concentrării cererii în timp şi spaţiu şi din cauza rigidităţii, această ofertă fiind supusă din ce în ce mai mult tensiunilor legate de costuri.

• Inflaţia prin costuri

Pe lângă gestiunea ofertei rigide, prezentată anterior, mai sunt şi alte elemente alecosturilor de producţie care pot fi sursă de tensiuni inflaţioniste, întreprinderile fiind tentatesă mărească preţurile, pentru a-şi păstra profiturile.

- creşterea preţului petrolului în timpul crizelor petroliere din 1973 şi 1978-1979a fost un mare factor inflaţionist, foarte evident pentru societăţile de transport şi pentru toţiceilalţi prestatori, frânând dezvoltarea acestei industrii;

- creşterea sarcinilor fiscale şi sociale se face simţită mai puternic în unelesectoare, mai ales în turismul de lux, unde taxele sunt de regulă mai mari;

- taxele de marketing şi publicitate din ce în ce mai importante pentru târguri,expoziţii, cercetarea pieţei, credite comerciale etc. sunt şi ele un factor de creştere a

costurilor. Numărul ridicat de intermediari, şi deci de comisioane, acţionează în acelaşisens;

- primele de asigurări tot mai ridicate, mai ales pentru transporturile aeriene,acţionează în direcţia creşterii costurilor;

- ratele ridicate ale dobânzilor apasă asupra producătorilor, împiedicându-i să investească, ca şi volumul mare de capital fix necesar;

- speculaţiile cu privire la terenuri antrenează o creştere masivă a preţuriloracestora în zonele turistice, cererea crescândă antrenând reducerea spaţiilor disponibile;creşterea preţurilor la terenurile din zonele turistice determină treptat creşterea preţuluipământului în general.

Aşadar, prin jocul inflaţiei prin cerere şi prin costuri, preţurile sunt prinse într-ospirală ascendentă, până în momentul în care legea cererii şi a ofertei le reglează. Ţărilecare înainte practicau preţuri competitive, încep să pretindă preţuri mari şi sunt devansatede ţări „tinere” în această activitate. Vorbim aici de cazul Franţei care a pierdut mult dincauza preţurilor din Spania, şi aceasta la rândul ei a pierdut în favoarea turismului de peplajele Mării Negre şi din ţările în curs de dezvoltare, care au început să intre puternic pepiaţă. Turismul este o activitate care practică preţuri ridicate; turism ieftin nu există, există doar destinaţii mai mult sau mai puţin interesante iar preţurile reale sunt deseori mascate,pentru că serviciile turistice sunt unice şi diferenţele de schimb valutar pot face acesteservicii mai ieftine pentru cei cu o putere mai mare de cumpărare şi invers.

Toate aceste tensiuni inflaţioniste generate de turism pot afecta întreaga economie,

datorită ponderii importante şi în creştere a turismului în ansamblul economiilor naţionale,naturii produsului turistic – care face apel la numeroase alte sectoare economice, precum şi

7/25/2019 badulescu



73737373

altor factori.

3.4.2. STRATEGII DE PREŢ ÎN TURISM

În general mărimea preţurilor în turism se află sub influenţa a trei factori majori:– structura costurilor;– concurenţa;– preferinţele consumatorilor pentru anumite servicii.Preţul produsului turistic reprezintă un factor fundamental al deciziei consumatorului

potenţial. El poate fi un factor de inhibare sau dimpotrivă, de stimulare, de promovare aserviciilor.

În general, preţurile produselor turistice cuprind următoarele elemente:a) cheltuielile sau costurile ocazionate de producerea unui produs turistic, cum ar fi:

transportul, serviciile de masă şi cazare, taxe de intrare la diferite obiective sau manifestări,

baze de tratament, servicii de ghid, costul diferitelor materiale de informaţii (cărţi, broşuri);Elementele componente ale preţurilor turistice se calculează la nivelul preţurilor cuamănuntul, adică includ şi TVA.

b) cota aferentă de cheltuieli generale ale întreprinderilor turistice;c) marja de siguranţă, adică cota pe care fiecare ofertant o adaugă la costul

prestaţiilor directe pentru a acoperi pierderile datorate imposibilităţii utilizării integrale acapacităţii de transport, cazare;

d) marja de profit, care diferă în funcţie de sezon, de intensitatea cererii, de tipul deprodus - nou sau consacrat, de intenţia de a stimula sau inhiba cererea etc.

e) comisionul perceput fie de agenţiile de voiaj interne sau externe, fie de en-grossişti sau detailişti.

Potrivit unei cercetări67 realizate în 1989 pe un eşantion de 1000 hoteluriinternaţionale, ponderea diferitelor articole de cheltuieli în structura încasărilor este:

- salarii şi asigurări sociale……………..……….............................- cheltuieli generale (spălătorie, veselă spartă)…............................- cost de achiziţie alimente………………………...........................- amortizări……………………………………….. ........................- cheltuieli administrative (sistem informatic, rezervări, pază etc.).- cheltuieli cu energia……………………………. .........................- chirii……………………………………………...........................

- cheltuieli de marketing…………………………. ........................- cheltuieli de întreţinere…………………………. ........................- cheltuieli financiare (dobânzi)………………….. .......................- cheltuieli de gestiune……………………………. .......................- taxe şi asigurări…………………………………..........................- profit brut………………………………………...........................

32,8%13,8%7,9%4,5%4,6%4,2%

4%

3,4%3%

2,9%2,8%1,2%

12,9%

În cadrul agenţiilor de turism, structura costurilor se prezintă astfel68:- cheltuieli de personal………………………................................- telefon………………………………………...............................

50,6%11,0%

67 Lanquar, R., op. cit ., pp. 115-11668 International Tourism Quarterly, Londra, 1985

7/25/2019 badulescu



74747474

- chirii……………………………………………..........................- taxe locale…………………………………….............................- energie…………………………………………..........................- publicitate……………………………………….........................

- alte cheltuieli (echipamente, amortizări)…………......................

8,0%4,7%1,7%2,8%

19,2%

Mărimea preţurilor trebuie orientată şi în funcţie de concurenţă, prin urmărireapoliticilor practicate de ceilalţi ofertanţi şi identificarea punctelor tari şi a punctelor slabeale propriului produs în raport cu cele concurente.

De asemenea, preţurile trebuie corelate cu puterea de cumpărare şi comportamentulconsumatorilor de pe diferite segmente ale pieţei turistice. Cererea turistică fiindneomogenă, se pot identifica trei segmente în funcţie de veniturile şi motivaţiileconsumatorilor:

– piaţa turistului de lux, formată din clienţi cu venituri ridicate şi pretenţiisofisticate;

– piaţa turistului mediu – formată din clienţi cu venituri medii şi în general maiuşor de satisf ăcut, dar cu tendinţe de copiere a categoriei turiştilor de lux şi cu accente deparvenire, de unde şi posibilitatea acceptării unor preţuri mai mari;

– piaţa turistului de masă – formată din clienţi numeroşi, cu venituri relativ mici,care cer produse mai puţin elaborate, dar cu preţuri mai mici.

Principalele strategii de pre ţ ce pot fi aplicate de ofertanţii de produse turistice sunt:a) strategia tarifelor forfetare – aranjamente de tipul „totul inclus”, prin care se oferă

programul la un preţ global care include un pachet minimal de servicii obligatorii;b) strategia tarifului ridicat – indicată pe o piaţă în care cererea este inelastică la preţ

şi, de asemenea, în cazul produselor cu preţuri ridicate destinate turiştilor de lux;c) strategia tarifelor scăzute (de lansare) – folosită atunci când se pătrunde pe o

anumită piaţă;d) strategia tarifelor diferenţiate – în funcţie de sezon, de amplasarea hotelului, a

camerelor, de gama serviciilor oferite etc.

Autoevaluare:1. Ce înţelegeţi prin caracterul complex al pieţei turistice ?2. Ce exprimă potenţialul pieţei turistice ?3. Care sunt factorii care influenţează comportomantul consumatorului potrivit lui P.Kotler ?4. Care sunt cele patru segmente în care sunt împărţiţi turişti în funcţie de dorinţele dinperioada vacanţei ?5. De câte tipuri poate fi sezonalitatea ?6. Ce înţelegeţi prin eterogenitatea ofertei turistice ?7. Care sunt cele trei tipuri de pieţe, în funcţie de veniturile şi motivaţiile consumatorilor ?8. Ce înţelegeţi prin strategia tarifelor forfetare?

7/25/2019 badulescu



75757575

Rezumatul acestei sectiuni:• Particularităţile produslui turistic: este complex şi multistructural, turistul cumpără o

întreagă experienţă, turistul este parte a procesului de producţie în turism, experienţaturistică este influenţată de factorii externi;• Particularităţile pieţei turistice: piaţa turistică are o finalitate specifică, piaţa turistică este o piaţă fragmentată, piaţa are un caracter complex, piaţa turistică estemultidimensională piaţa turistică este o piaţă cu grad mai mare de risc;

• Indicatorii de evaluare a pieţei turistice: capacitatea pieţei turistice, potenţialul pieţeituristice, volumul pieţei produsului turistic, cota de piaţă a unui produs turistic;

• Particularităţile cererii turistice: concentrată, dinamică, caracter sezonier, caracterferm;

• Factorii determinanţi ai cererii turistice: factori economici şi social, factoridemografici, factori psihologici, factori politici, organizatorici şi promoţionali;• Metode calitative de previzionare a cererii turistice: măsurarea intenţiei de cumpărare,analiza istorică, metoda Delphi;

• Metode cauzale de previzionare a cererii turistice: modelul econometric, modelulregresiei multiple;

• Cauzele sezonalităţii: naturale, sociale, economice;

• Sezonalitatea are consecinţe negative: pentru organizatorii de turism, pentruconsumatorii de turism şi pentru stat şi comunităţile locale;

• Componentele ofertei turistice: patrimoniul turistic, echipamentele turistice de cazare,

alimentaţie, cazare şi serviciile turistice• Particularităţile ofertei turistice: eterogenitatea, rigiditatea, caracterul nestocabil,caracterul intangibil, imposibilitatea adaptării ofertei la caracterul sezonier al cererii şiimposibilitatea standardizării produsului turistic;• Determinanţii ofertei turistice: teritoriul, sectorul terţiar şi baza materială;Mărimea preţurilor în turism se află sub influenţa a trei factori majori: structuracosturilor, concurenţa, preferinţa consumatorilor pentru anumite servicii.

Probleme propuse spre rezolvare:1. Calculaţi şi analizaţi preferinţa relativă a turiştilor români pentru Ungaria şi Germania înanul 2002 cunoscînd următoarele date: populaţia României: 22.303.000, turişti români cepărăsesc România: 4.797.000, turişti români ce vizitează Ungaria: 1.150.000 şi turiştiromâni ce vizitează Germania: 359.000

7/25/2019 badulescu



76767676

CAPITOLUL 4RESURSELE TURISTICE

4.1.POTENŢIALUL TURISTIC ŞI STRUCTURAREARESURSELOR TURISTICE

Potenţialul turistic reprezintă ansamblul elementelor naturale, cultural-istorice şieconomice care se constituie în atracţii turistice şi care se pretează valorificării turistice.

Aşadar, atracţia turistică este principalul element caracteristic şi principala condiţie pentruca o anumită resursă de potenţial geografic să devină componentă a ofertei turistice.

Cu acelaşi sens se folosesc şi alte noţiuni cum ar fi: atracţii turistice, resurse turistice,fond turistic sau patrimoniu turistic69.

Resursele turistice se clasifică după mai multe criterii.

a) După con ţ inutul resurselor turistice:• potenţial turistic natural, adică resurse oferite de cadrul natural (relief, climă,

hidrografie, floră, faună, rezervaţii naturale);• potenţial turistic antropic, care cuprinde elemente de artă, cultură, civilizaţie care

pot constitui motivaţie pentru deplasarea turiştilor (resurse cultural-istorice, arheologice,monumente de artă, valori etnografice, centre de artizanat, meşteşuguri etc.).

b) După originalitatea resurselor:• resurse unice, rare şi originale (Piramidele);• resurse de creaţie, originale dar nu unice;• resurse atractive (plaje, peisaje, manifestări cultural-artistice, sportive)70.

4.2. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL ROMÂNIEI

Potenţialul turistic natural este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse ladispoziţie de cadrul natural al unui spaţiu: unităţi, tipuri şi forme de relief; tipuri şisubtipuri climatice; ape de suprafaţă şi subterane; etaje de vegetaţie sau asociaţii vegetale –incluzând şi modificările produse de intervenţiile antropice – care prin valoarea şiatractivitatea lor justifică deplasări de populaţie pentru vizitare şi conduc la amenajări deordin turistic. În foarte multe situaţii, componentele cadrului natural au un rol predominant

în determinarea valorii potenţialului turistic al unui teritoriu şi a dezvoltării industrieituristice.

Atractivitatea cadrului natural este dată de trăsăturile care individualizează componentele acestuia şi poate fi definită, în principal, prin:

q valoarea peisagistică a unităţilor de relief existente în teritoriu;

69 vezi şi Minciu, Rodica , op. cit ., p. 159 şi urm.70 idem

4

7/25/2019 badulescu



77777777

q varietatea deosebită a tipurilor genetice şi a formelor de relief;q calităţile terapeutice, relaxante ale unor factori climatici, care se identifică prin

tipurile de bioclimat;q calitatea, repartiţia şi densitatea elementelor componente ale hidrosferei;

q biodiversitatea floristică şi faunistică – care poate oferi elemente de cunoaştereştiinţifică şi ecologică, dar poate avea şi valoare estetică, cinegetică, piscicolă etc.Toate componentele cadrului natural se pot individualiza pe baza unor parametri

calitativi şi cantitativi, care dau valoarea turistică a respectivelor componente.Potenţialul natural al României se caracterizează printr-o mare varietate, asigurând

oportunităţi diverse de valorificare turistică, atât prin formele de relief – munţi, dealuri,podişuri, câmpii, zonă de litoral şi deltă – cât şi prin celelalte componente, cum ar fi: climă,reţea hidrografică, floră, faună şi rezervaţii naturale71.

Potenţialul turistic al unităţilor montane

Analiza sistemului montan românesc relevă prezenţa mai multor categorii de unităţimontane, în funcţie de concentrarea şi valoarea obiectivelor turistice existente:

- mun ţ i cu un poten ţ ial deosebit de complex, cu o mare varietate de peisaje, cu ovaloare turistică deosebită (Munţii Maramureşului, Rodnei, Călimani, Ceahlău, Bucegi,Făgăraş, Parâng, Retezat, Ţarcu – Muntele mic, Semenic, Bihor – Vlădeasa);

- mun ţ i cu mare poten ţ ial turistic, dar cu o varietate mai redusă a peisajelor (MunţiiOaş, Gutâi, Ţibleş, Ciucaş, Rarău-Giumalău, Căpăţânii, Lotrului, Poiana Ruscăi etc.);

- mun ţ i cu poten ţ ial turistic mediu, datorat unui tip de relief specific, cu formeerozionale deosebite (Munţii Piatra Craiului, Iezer, Hăşmaş, Trascău, Locvei, Aninei,Cernei ş.a.);

- mun ţ i cu poten ţ ial redus, cu altitudini scăzute, forme monotone, domoale, gradridicat de împădurire, accesibilitate redusă (Munţii Almaş, Cozia, Zărand, Buzău, Tarcău,Codru-Moma ş.a.).

Varietatea petrografică şi complexitatea structurală a Carpaţilor, succesiuneasistemelor de modelare de diferite tipuri au influenţat, în mod evident, formarea diferitelortipuri şi forme de relief, jucând un rol deosebit în conturarea aspectului actual al reliefuluiţării noastre. Interferenţa dintre structură, pe de o parte, şi agenţi de modelare, pe de altă parte, a condus la geneza unor platforme structurale, culmi rotunjite sau puternic zimţate şiascuţite, a unor abrupturi litologice impresionante prin măreţia lor, a formelor glaciare şicarstice, a culoarelor de vale etc. Asocierea lor sub cele mai variate forme defineştemasive, culmi, complexe montane care, prin configuraţia lor, prin funcţionalitate, modul deintegrare în relieful de ansamblu al României, alcătuiesc componente de bază alepeisajului, ele dezvoltându-se pe roci cristaline, pe roci vulcanice sau sedimentare vechisau mai noi (calcarele şi conglomeratele dau cele mai spectaculoase forme saumicroforme).

Duritatea deosebită a rocilor de acest tip a imprimat masivelor muntoase fizionomiicontrastante, în funcţie de altitudine şi de tipul modelării. Complexele de nivelare(platformele de eroziune) constituie, prin prezenţa şi specificul lor, una dintrecaracteristicile morfologice de bază ale Carpaţilor Româneşti, reprezentând pentru turism

71

Vezi şi: Glăvan, V., Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti, 2000, Istrate, I., Bran, Florina şiRoşu, Anca Gabriela, Economia turismului şi mediul înconjur ător , Editura Economică, Bucureşti, 1996,Măhăra, Gh., Geografia turismului, lito Universitatea din Oradea, 1995

7/25/2019 badulescu



78787878

şi turişti elemente morfometrice deosebit de favorabile drumeţiilor, deoarece asigură ovizibilitate deosebită asupra spaţiilor geografice înconjurătoare.

Rezultate în urma unor procese de modelare policiclice, uneori deformate demişcările epirogenetice, platformele (nivelele) de eroziune se înscriu în peisaj sub forma

unor poduri interfluviale largi, suspendate, considerate resturi ale peneplenei carpatice, cedomină văile adanci, sau sub forma unor poduri netede, extinse ca suprafaţă, respectivculmi rotunjite ce se desfac din principalele noduri orografice, apar ţinând platformelorRâu-Şes şi Gornoviţa, sau Mărişel şi Feneş-Deva.

Deşi se constituie în forme de relief relativ netede sau rotunjite, f ără elemente despectaculozitate deosebite, au farmecul lor aparte, unde secole la rând s-au organizat nedei,care adunau la un loc locuitori de pe o parte şi alta a Carpaţilor.

La antipodul platformelor de nivelare se situează relieful glaciar , dezvoltat în zonelemontane înalte, la peste 2.000 m în Carpaţii Meridionali şi 1850-1900 m în nordulCarpaţilor Orientali, unde gheţarii cuaternari s-au manifestat din plin ca factor modelator,astfel încât aici relieful glaciar măreşte, evident, gradul de atractivitate al zonelor

respective, introducând variaţii în peisajul geografic al munţilor înalţi prin prezenţacrestelor, custurilor, circurilor glaciare şi văilor glaciare.Relieful glaciar al României, cu microrelieful său caracteristic, a rezultat în urma

sistemului de modelare glaciar şi periglaciar din timpul Cuaternarului, care a acţionatasupra culmilor montane înalte, transformîndu-le într-un labirint de creste, custuri, vârfuriputernic degradate, văi şi circuri glaciare etc.

Peisajul glaciar carpatic are un caracter evident insular, instalat doar pe masivele celemai înalte ale Carpaţilor Meridionali şi ale grupei nordice (Munţii Rodnei, Maramureş),generat de gheţari de tip alpin şi pirenaic. Elementele cele mai spectaculoase suntreprezentate de crestele alpine prelungi, rezultate în urma intersectării circuitelor glaciareinstalate pe ambii versanţi ai culmilor muntoase, fapt ce explică aspectul lor de spinări

înguste, abrupte. Relieful vulcanic şi pseudovulcanic, grefat pe roci vulcanice, este mai puţin

spectaculos, dar se constituie în “materie primă” a turismului – stând la baza apariţiei şidezvoltării fenomenului turistic în numeroase locuri ale coroanei carpatice. Prezenţalanţului eruptiv pe latura vestică a Carpaţilor Orientali şi sud-estul Munţilor Apuseni a dusla întregirea zonei de orogen, la complicarea lui structurală şi la diversificarea accentuată areliefului, deoarece relieful vulcanic reprezintă o categorie cu stil aparte al formelor.

Aceste forme, care, la nivel individual sau al asocierii peisagistice, etalează atracţiimultiple, sunt în dependenţă directă de mărimea şi forma corpurilor vulcanice, gradul depătrundere a eroziunii, vechimea erupţiilor etc. Corpurile vulcanice care au reuşit să rezisteeroziunii sunt de cele mai multe ori rămăşiţe ale infrastructurii, sau corpuri intruzive.Relieful vulcanic caracterizează masivele vulcanice şi este alcătuit din conuri vulcanice cusau f ără cratere, platouri vulcanice de lavă şi piroclastite, dykuri (formă de relief vulcaniccu aspect de zid sau creastă ascuţită, rezultată în urma eroziunii diferenţiate puternice, carea reuşit să aducă la lumina zilei intruziunile magmatice discordante, orientate – în general– vertical, pe linii de falie), neckuri (pot avea forma unei coloane sau a unui filonmagmatic, dar pot reprezenta şi un fost coş vulcanic, fiind rezultatul conjugat alconsolidării magnei, în drumul ei către suprafaţă şi al eroziunii diferenţiate, manifestată ulterior), coloane bazaltice etc.

Ca rezultat al activităţilor postvulcanice, reliefului vulcanic i se asociază mofetele şisulfatarele, sutele de izvoare carbogazoase care au generat salba staţiunilor balneare de

aici. Relieful modelat pe calcare, dolomite, conglomerate reprezintă opera conlucrării unor

7/25/2019 badulescu



79797979

roci solubile cu apa şi se defineşte printr-o răspândire spaţială azonală şi o mare varietatede forme şi fenomene. Deşi arealele calcaroase deţin doar 2% (circa 4.750 kmp) dinsuprafaţa României (în afara zonelor montane fiind prezente şi în Podişul Mehedinţi şiPodişul Dobrogei de Sud), ele se remarcă printr-un relief carstic de mare spectaculozitate,

reprezentat prin platouri carstice de diferite dimensiuni şi la altitudini diferite, câmpuri delapiezuri şi de doline, relief rezidual, chei, cascade, peşteri etc.Ca elemente structurale, bine înscrise în relief, se conturează seria sinclinalelor

suspendate din Masivelele Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Postăvaru, Piatra Mare, Bucegi, PiatraCraiului, în care se disting suprafeţe structurale, cueste, văi adaptate la structură.

Relieful carstic, cu cele două componente ale sale – exocarstul şi endocarstul,caracteristic Carpaţilor, s-a format fie în urma unor procese de modelare prin eroziune, fieprin acţiunea de dizolvare a apelor încărcate cu CO2 asupra calcarelor. Un impactpeisagistic deosebit prezintă relieful carstic de suprafaţă: creste înguste şi zimţate, masiveizolate pitoreşti, platouri structurale cu relief ruiniform rezultat prin eroziune diferenţiată sau cu lapiezuri şi doline, abrupturi puternice cu relief specific de hornuri, turnuri, coloane,

poliţe etc.Pe şterile sunt adevărate “palate” subterane care pot concura adesea cu măreţia

templelor create de mâna omului. Ele apar în zonele calcaroase ca forme endocarstice, careau generat speoturismul. Sunt forme carstice foarte căutate de turişti, datorită atractivităţiideterminate de forma deosebită a golului subteran, dimensiunile sale, de prezenţaspeleotermelor, a depozitelor de gheaţă fosilă, de prezenţa unor picturi rupestre.

România dispune de un important potenţial speologic, cu cele peste 10.900 peşteriţara noastră situându-se, în prezent, pe locul doi după Franţa. O parte a peşterilor noastrepot fi considerate adevărate complexe carstice subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa,Cetăţile Ponorului, Vântului, Comarnic etc.), cu sisteme dezvoltate pe mai multe nivele, cumineralizaţii rare etc.

Săli de dimensiuni impresionante, cu o acustică deosebită, se găsesc în peşterile:Vântului, Sura Mare, Comarnic, Topolniţa etc. Peştera din Valea Firei (Munţii Apuseni)adăposteşte una dintre cele mai impunătoare “săli” subterane din lume, care are circa 300m lungime şi o înălţime de circa 100 metri. O parte din peşterile României constituieunicate pe plan naţional, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervaţii speologice:Peştera Topolniţa, Tăuşoarele, Scărişoara, Cloşani, Cetăţile Ponorului, Urşilor etc. Multedintre ele au intrat în circuitul turistic, deşi amenajarea lor în scopul vizitării este adeseanecorespunzătoare sau chiar inexistentă, iar agenţiile de turism nu au oferte pentruvizitarea peşterilor din România. Singura peşteră în care se organizează anual - în lunaoctombrie - concerte de muzica simfonică este Peştera Româneşti, aflată la 125 km deTimişoara, în apropierea satului cu acelaşi nume. Dintre peşterile cu deosebit potenţialturistic notăm:

- peşterile Dâmbovicioara şi Ialomiţa, foarte accesibile;- Peştera Movile, unică în lume, care a fost descoperită de speologul Cristian Lascu

în 1986 pe coasta Mării Negre şi unde trăiesc peste 30 de specii;- gheţarul Scărişoara (Munţii Bihorului) - un bloc de gheaţă de 5.000 de tone

adăpostit în peştera cu acelaşi nume, unic în Europa. Întrucât este prima peşteră declarată monument al naturii, accesul nu este posibil decât sub îndrumarea ghizilor autorizaţi;

- peştera Urşilor (Munţii Bihorului), în care se găsesc fosile, vechi de peste 15.000 deani, aparţinând urşilor de cavernă. Sub îndrumarea ghidului se poate vizita doar nivelulsuperior, cel inferior fiind declarat rezervaţie ştiinţifică;

- Peştera Muierii, al cărei nume vine de la faptul că, în trecut, în timpul războaielor,femeile şi copiii se ascundeau aici. Ca şi în cazul Peşterii Urşilor, doar nivelul superior se

7/25/2019 badulescu



80808080

poate vizita, cel inferior constituind rezervaţie speologică;- Peştera Comarnic (Munţii Aninei) este o peşteră descendentă, străpunsă de

paraiasul Ponicova. Graţie sălilor monumentale şi formaţiunilor stalagmitice, esteconsiderată de specialişti cea mai frumoasă din Banat;

- Peştera Polovragi este cunoscută din timpuri străvechi; chiar deasupra ei săpăturilearheologice au scos la iveală vestigiile unei cetăţi dacice;- Peştera Meziad, celebră pentru fauna ei, atrage vizitatorii şi prin galeria unică,

străbătută de meandrele unui râu;- considerată cel mai grandios fenomen carstic din România, Peştera Cetăţile

Ponorului conţine trei cercuri calcaroase, lacuri, cascade şi stânci ce se înalţă din apă.Zonele montane încep să fie valorificate la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu

apariţia primelor asociaţii de turism, a primelor cabane în Făgăraş şi Bucegi şi a primeistaţiuni din ţară - Păltiniş. Ulterior, turismul montan a cunoscut o dezvoltare susţinută,construindu-se staţiuni şi microstaţiuni montane, unele remarcabile pentru anii în care aufost construite. În privinţa valorificării potenţialului montan al României, se pot evidenţa

câteva aspecte:– dotarea necorespunzătoare din punct de vedere tehnic; astfel, din totalul de 60de masive analizate, abia 13 au o dotare ceva mai bună. Turismul montan deţine sub 10%din capacitatea de cazare a României, cele circa 150 de cabane neacoperind spa ţiulmontan, iar din punct de vedere tehnic fiind, în general, necorespunzătoare. Echipareatehnică cuprindea, în 1998, 64 de teleferice (telecabine, telescaune ce măsurau 77 kmlungime), faţă de 3700 de teleferice în Austria, 3000 în Franţa, 1500 în Elveţia, precum şiaproape 60 de km de pârtii amenajate (faţă de 9500 km în Austria, 2500 în Franţa)72.Dintre structurile turistice, numai patru staţiuni (Poiana Braşov, Sinaia, Predeal şi Buşteni)şi câteva complexe turistice (Semenic, Borşa) prezintă amenajări adecvate turismuluiinternaţional.

– neconcordanţa între valoarea potenţialului turistic natural şi gradul de înzestrare tehnică (masivele Postăvaru şi Gârbova au cea mai bună dotare tehnică, încomparaţie cu alte masive cu resurse turistice mai complexe dar cu dotare mult mai slabă,cum sunt: Parâng, Rodna, Făgăraş);

– echiparea diferenţiată, cu mari discrepanţe a masivelor montane. Doar treimasive (Bucegi, Postăvaru şi Gârbova) deţin peste 75% din capacitatea de cazare, peste70% din mijloacele de transport pe cablu şi peste 90% din pârtiile amenajate.

Perspectivele turismului montan în România

Concepţia de dezvoltare a turismului montan în România presupune elaborarea unui Program na ţ ional de valorificare superioar ă a muntelui, la realizarea căruia să participetoţi factorii responsabili: silvicultura, agricultura, industria, gospodărirea apelor, protecţiamediului etc. şi, desigur, turismul.

Obiectivele principale ale strategiei produsului turistic românesc “turism montan”sunt următoarele73:

q valorificarea superioară, ştiinţifică, a potenţialului turistic al întregului lanţ carpatin;

q dezvoltarea staţiunilor existente, crearea altora noi şi echiparea corespunzătoare aacestora;

72 Glăvan, V., op. cit., pp. 118-11973 Ministerul Turismului, “Strategia dezvoltării sectoriale a turismului”

7/25/2019 badulescu



81818181

q atragerea unui număr sporit de turişti străini pentru practicarea sporturilor de iarnă în România;

q recucerirea poziţiilor pe unele pieţe europene (Germania, Austria, Italia, Franţa,Marea Britanie, ţările nordice) ale sporturilor de iarnă;

q extinderea colaborării şi cooperării cu ţările vecine şi cu ţările alpine pentrurealizarea, în comun, a unor dotări de bază materială şi atragerea de noi segmente alecererii turistice;

q fortificarea ofertei de programe turistice în scopul creşterii încasărilor pe zi/turist;q extinderea amenajării domeniilor de schi şi dotarea pârtiilor cu mijloace de

transport pe cablu moderne, de mare capacitate, dimensionate la capacitatea de primire astaţiunilor şi a pârtiilor;

q diversificarea mijloacelor de agrement hibernal (prin oferte specifice “apres schi”)şi a ofertei de agrement estival;

q amenajarea integrată a domeniului de schi din staţiunile Vatra Dornei şi Borşa, şidotarea cu instalaţii de transport pe cablu moderne, corelate cu capacitatea domeniului de

schi şi a staţiunilor;q amenajarea integrată a domeniului de schi Predeal-Azuga şi dotarea cu instalaţii de

transport pe cablu şi de producere a zăpezii artificiale;q amenajarea integrată a domeniului de schi situat în arealul staţiunilor Sinaia-

Buşteni, al văii Ialomiţa (Munţii Bucegi), respectiv, arealul Leaota-Padina-Peştera, al VăiiDoftanei şi Văii Superioare a Teleajenului (staţiunea Cheia);

q extinderea valorificării potenţialului turistic montan prin iniţierea construirii de noiobiective turistice, cu dublă funcţionalitate (sporturi de iarnă şi odihnă-recreere), cu ofertă competitivă pe piaţa turistică, în Munţii Apuseni (Arieşeni, Stâna de Vale, Băişoara,Fântânele), Munţii Rodnei (Puzdrele), Munţii Parâng (Valea Jiului-Petroşani), MunţiiHăşmaş (Lacul Roşu, Harghita-Băi) ş.a.;

q reabilitarea reţelei de cabane turistice montane prin: modernizarea şi dezvoltareareţelei de cabane şi refugii montane, dotate şi echipate corespunzător (instalaţii şiechipamente ecologice, staţii de localizare etc.) cu precădere în staţiunile montanedeficitare şi pentru cele amplasate pe traseele de creastă.

Potenţialul turistic al unităţilor de deal şi de podiş

Dealurile şi podişurile României au o repartiţie relativ uniformă, bordând “coroana”munţilor atât pe latura lor externă cât şi internă. Spre deosebire de zona montană, această treaptă majoră se caracterizează prin atenuarea contrastelor şi fragmentării, reducereavarietăţii petrografice, ceea ce se reflectă şi asupra potenţialului turistic al formelor derelief, care este mai modest, de complexitate medie.

În aceste condiţii valenţele turistice sunt date de:• alternanţa mult mai evidentă a unităţilor deluroase cu zonele depresionare şi

culoarele de vale impozante ale Bârladului, Siretului, Jiului, Oltului, Argeşului etc., caresporesc pitorescul acestor ţinuturi;

• bioclimatul sedativ, de cruţare, specific zonelor deluroase, cu uşoare nuanţe destimulare în Subcarpaţi, care constituie un factor natural de cură. O importanţă deosebită pentru turismul balnear din aceste zone prezintă bioclimatul subteran al vechilor saline, unreal factor terapeutic – prin ionizarea puternică a aerului. Concentraţia mare a aerosolilordin cavităţile subterane ale ocnelor de sare de la Slănic, Praid, Târgu Ocna explică apariţiasanatoriilor subterane pentru tratarea afecţiunilor respiratorii;

7/25/2019 badulescu



82828282

• climatul specific de deal şi podiş, cu creşterea sezonului cald până la 240 de zile(din martie până în octombrie), temperaturile moderate, de 8-10 0C şi precipitaţiile redusefavorizează desf ăşurarea unor multiple activităţi turistice, tot timpul anului;

• existenţa unor bogate şi atractive resurse de origine hidrologică, care au dus la

dezvoltarea unui turism polivalent, dar cu predominarea tentelor recreativ-curative. Arealulcolinar şi de podiş s-a dovedit bogat în resurse hidrominerale şi lacuri cu valoareterapeutică (Lacul Ursu, Ocna Sibiu, Ocna Dej, Cojocna, Teleaga, Slănic, Ocnele Mari), cuevidente funcţii balneare, în timp ce iazurile prezente în Podişul Moldovei şi CâmpiaTransilvaniei au valoare pentru agrementul de sfârşit de săptămână şi pescuit sportiv;

• predominarea terenurilor agricole, cu o frecvenţă deosebită a plantaţiilor pomicoleşi viticole – în alternanţă cu areale împădurite şi fâneţe naturale – oferă un farmec deosebitprin forme şi colorit;

• gradul înalt de umanizare a spaţiilor deluroase şi de podiş atestă numărul mare alaşezărilor, care în decursul secolelor şi-au păstrat forme tradiţionale de organizare şi bunuriculturale sau etnofolclorice deosebite, ce pot stârni interesul şi curiozitatea turiştilor;

• prezenţa unor locuri cu fenomene geologice bizare, sau structuri geologice curioasefac ca acestea să se constituie în veritabile areale de polarizare a fluxurilor turistice interneşi chiar internaţionale: “vulcanii noroioşi” din Depresiunea Policiori, focurile “nestinse” dela Andreiaşu (jud. Vrancea), blocurile de calcar de la Bădila (jud. Buzău) etc.

Zona de dealuri şi podişuri se distinge prin poten ţ ialul său balnear , existând peste200 localităţi care pot fi utilizate în tratarea diferitelor afecţiuni. Între principalii factorinaturali de cură merită amintite: apele minerale şi termale situate în zonele subcarpatice,nămolurile terapeutice, asociate lacurilor terapeutice situate în zonele subcarpatice, decâmpie şi de litoral (Sovata, Ocnele Mari, Ocna Mureş, Slănic Prahova, Amara, LaculSărat, Techirghiol), salinele, mofetele (emanaţii de bioxid de carbon), solfatarele (emanaţiide hidrogen sulfurat), climatul biostimulativ şi ionizarea etc. Deşi valoarea şi utilizareafactorilor naturali de cură sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, primele aşezămintebalneare au fost realizate la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Astăzi există peste 100 de staţiuni baneo-climaterice, dar majoritatea sezoniere şi deinteres local, practic doar circa 10 staţiuni îndeplinind standardele unei utilizăricorespunzătoare.

Potenţialul turistic al câmpiilor şi luncilor

Câmpia Română şi Câmpia de Vest reprezintă ţinuturile cele mai joase ale României,

aflate la periferia zonelor de podiş şi colinare. Altitudinile joase, variind între 10-20 m şi200-300 m, predominarea suprafeţelor plane dau o notă evidentă de monotonie, astfel încâtvalenţele turistice ale cadrului natural sunt reduse, atât din punct de vedere calitativ, cât şicantitativ.

Există, totuşi, câteva elemente fizico-geografice ale spaţiului care prezintă atractivitate turistică, polarizând diferite segmente ale populaţiei, dar numai pentruactivităţi turistice de profil limitate:

§ prezenţa reliefului fluvial – albiile râurilor şi Dunării au constituit totdeauna locuride polarizare turistică prin prezenţa limanelor, ostroavelor, meandrelor, plajelor etc.

§ lacurile cu apă dulce sunt utilizate pentru pescuitul sportiv, agrement nautic, plajă sau înot. Lacurile de stepă sărate din estul Câmpiei Române au dus la apariţia şi

dezvoltarea unor stabilimente balneare ce folosesc apa sărată şi nămolul sapropelic în scopbalnear;

7/25/2019 badulescu



83838383

§ apele termominerale cu valenţe terapeutice din Câmpia de Vest au susţinutdezvoltarea staţiunilor balneare recunoscute pe plan naţional şi internaţional: Felix, 1 Mai,Lipova, sau a celor de interes local de la Tinca şi Călacea;

§ arealele împădurite, reprezentate prin Pădurea Pusnicu, Snagov, Băneasa etc. care

se asociază uneori cu prezenţa lacurilor de câmpie, au devenit în timp obiective preferatepentru recreere şi odihnă.

O menţiune specială se cuvine a fi acordată litoralului. Litoralul românesc se întinde pe o lungime de 245 km, având drept factori de atracţie

turistică plaja, apa mării, resursele balneare, vegetaţia şi climatul marin.Plaja prezintă câteva caracteristici foarte propice practicării turismului, între care:

orientarea spre est – sud-est, ceea ce conduce la o durată mare de însorire, absenţamareelor, panta lină de coborâre, acoperirea plajei cu nisip, nisip deosebit de fin şi extinsca lăţime în anumite zone (Mamaia).

Apa mării se caracterizează printr-o salinitate destul de scăzută, reprezentând o

atracţie atât pentru tratament balnear şi talasoterapie cât şi pentru practicarea sporturilornautice.Climatul marin dispune de temperaturi moderate şi cu variaţii mai echilibrate decât în

alte zone ale ţării, număr mare de zile însorite, aerosoli, aer pur etc.Primele amenajări pe litoralul românesc au apărut în a doua jumătate a secolului al

XIX-lea, dar marile amenajări ale staţiunilor au început în 1956 pe baza unui plan amplude sistematizare. Capacitatea de cazare pe litoral este de cca. 150.000 locuri de cazare,reprezentând 45% din spaţiile de cazare totale ale României.

Cele 12 staţiuni au peste 260 de hoteluri, concentrează 15% din numărul turiştilorcazaţi în România şi 25% din turiştii străini.

Delta Dunării, împreună cu complexul lagunar Razelm-Sinoe, ocupă 4375 km2,

reprezentând o resursă turistică unică prin valoare. Caracterizată printr-o componenţă mixtă de ape, canale şi uscat, precum şi prin varietate şi originalitate floristică, faunistică şipeisagistică, Delta prezintă atracţii pentru numeroase forme de turism, de la turismul deloisir până la cel ştiinţific, sportiv şi de vânătoare.

Delta Dunării reprezintă o valoare turistică de excepţie, dar extrem de slabvalorificată. La nivelul anului 1994 existau circa 2800 locuri de cazare, din care numai35% în Delta propriu-zisă, restul fiind în oraş. În acel an, Delta a fost vizitată de peste 250mii de turişti, din care 10% străini.

Delta Dunării – rezervaţie a biosferei

Delta Dunării, prin valoarea de unicat a ecosistemelor sale şi în special ca habitat alpăsărilor, a fost recunoscută în anul 1990 ca “zonă umedă” de importanţă internaţională şia fost inclusă în “Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural” şi în programul “Omulşi Biosfera” – MAB, lansat de UNESCO74.

Prin Legea nr. 82/20.10.1993 s-a constituit “Rezervaţia Biosferei Delta Dunarii” –RBDD, ca zonă de importanţă ecologică naţională şi internaţională. Crearea sa are caobiectiv principal protejarea şi conservarea habitatelor naturale, dar şi sprijinireadezvoltării durabile cu susţinerea ecologică a activităţilor economice şi culturaletradiţionale – inclusiv turismul – ale comunităţilor locale.

Din cele 580.000 ha suprafaţă totală a RBDD, zonele cu regim de protecţie integral

74 Glăvan, V., Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pp.193-196

7/25/2019 badulescu



84848484

(în care nu se practică activităţi economice) ocupă 50.600 ha (18 rezervaţii ştiinţifice), cele12 zone tampon cu activităţi selective acoperă 223.300 ha, zonele economice (inclusivpentru turism) 306.100 ha, din care cele de reconstrucţie ecologică 11.425 ha.

În aceste condiţii, practicarea turismului, ca şi vânătoarea şi pescuitul sportiv se fac

cu unele restricţii şi cu avizul Administraţiei RB Delta Dunării, pe traseele şi în locurilespecial amenajate. Astfel, rezervaţiile cu regim de protecţie integrală şi zonele dereconstrucţie ecologică sunt excluse circulaţiei turistice; zonele tampon pot fi incluse încircuitul turistic dirijat (pescuit sportiv, croazierele cu ambarcaţiuni nepoluante), f ără a seamenaja dotări turistice, iar zonele economice sunt utilizate pentru turism numai cuautorizaţie şi în condiţii de protejare a ecosistemelor deltaice.

Potenţialul turistic este determinat, mai ales, de elementele cadrului natural, care, prin îmbinarea lor armonioasă, dau o mare varietate şi originalitate peisajului.

Originalitatea cadrului natural, în care se îmbină în mod diferit, dar spectaculos,suprafeţe acvatice cu terenurile mlăştinoase şi grindurile marine şi fluviatile, iar plaja măriişi dunele de nisip cu peisaje aride şi exotice se impun ca atracţii turistice importante.

Se evidenţiază şi o reţea densă de canale, gârle, bălţi şi lacuri (Furtuna, Isac, Puiu,Roşu etc.), care, alături de braţele Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe, constituie principalelecăi de acces şi de circulaţie în Deltă şi, totodată, locuri pentru excursii, agrement nautic şipescuit sportiv. Ele se împletesc cu crâmpeie de uscat, cum sunt grindurile fluviatile, de-alungul celor trei braţe dunărene, grindurile fluvio-maritime, transversale, mai importantefiind Letea, Caraorman şi Sărăturile sau martorii din uscatul predeltaic, precum câmpurilede loess de la Chilia şi Stipoc, redate parţial agriculturii.

Litoralul marin oferă întinse plaje cu nisip fin, mai ales în zonele Sulina, Sf.Gheorghe şi Perişor-Portiţa. O notă de originalitate şi exotism o dă peisajul arid sauacoperit de vegetaţie rară şi, numai local, transformat de om, al dunelor de nisip de laCaraorman (cu cele mai înalte dune din ţară, de 7-8 m), Letea sau Sărăturile.

Un element de mare atracţie turistică îl constituie vegetaţia, specifică şi deosebit devariată, originală prin aspectele peisagistice: de la întinsele stuf ării, cele mai compacte dinlume (150.000 ha) şi felurite plante de baltă, cu nuferi albi şi galbeni şi insule plutitoare deplaur, la zăvoaiele de sălcii seculare şi uriaşe şi plopi negri care mărginesc malurile apelorca nişte păduri-galerii şi până la codrii de stejar termofil, cu coroane magnifice şi cu

împletitura deasă de liane sălbatice şi alte plante agăţătoare ce dau farmecul exotic,luxuriant al hasmacurilor de pe grindurile Letea şi Caraorman.

Fauna prezentă este deosebit de importantă pentru turism. Se impune, aici, faunaornitologică, autohtonă şi de pasaj, cu peste 280 de specii, variate ca origine geografică şiinteresante sub aspectul ştiinţific şi estetic, multe ocrotite de lege, precum pelicanul, egreta,stârcul cenuşiu, cocorul, califarul, gâsca cu gât roşu etc., dar şi specii de interes cinegeticca raţa, gâsca, gârliţa, lişiţa etc.

Fauna piscicolă este de mare bogăţie şi varietate şi de interes economic şi ştiinţific,dar şi pentru pescuitul sportiv. Este vorba de crap, somn, ştiucă, scrumbie de Dunăre etc.,dar şi de sturionide, precum nisetrul, morunul, păstruga ce dau caviarul românesc.

Sub aspect cinegetic, prezintă importanţă şi mamiferele de uscat şi de apă, camistreţul, căpriorul, bizamul şi vidra.

Plaja de pe litoralul marin deltaic constituie o motivaţie certă pentru vizitarea delteifluvio-marine de la Sulina, Sf. Gheorghe şi Portiţa în scopul curei heliomarine.

Condiţiile de climă, prin regimul termic ridicat (temperatura medie anuală de 11-11,4grade C), precipitaţiile mai reduse (350-400 mm/an), durata mare de strălucire a soarelui

(2.360 ore/an) etc. favorizează practicarea turismului din primăvară până în toamnă, curaaero-heliotermă şi heliomarină, dar şi iarna pentru peisaj, vânătoare şi pescuit la copcă.

7/25/2019 badulescu



85858585

Cadrul natural este completat cu interesante obiective cultural-istorice situate înapropiere, cum sunt: urmele cetăţilor greceşti Histria şi Argamum, ale cetăţii daciceAegyssus, cetatea bizantină de la Enisala, oraşul Tulcea cu Muzeul “Delta Dunării” şi altemonumente istorice, numeroase elemente etno-folclorice ale populaţiei locale (aromâni,

ucrainieni, lipoveni, ruşi), precum şi aşezările omeneşti cu specific deltaic, ca arhitectură,mobilier, gastronomie etc.Acest valoros potenţial turistic este valorificat, îndeosebi, prin excursii de 1-2 zile (pe

şapte trasee omologate), pentru forme de turism precum:• Turismul de cunoaştere (itinerant);• Turismul de odihnă şi recreere;• Turismul rural şi forma sa particulară, agroturismul;• Turismul ştiinţific;• Turismul balnear;• Turism sportiv;• Alte forme de turism: fotosafari, birdwatching, scufundări.

4.3. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC

România dispune de un potenţial antropic bogat şi variat, care se constituie într-unpotenţial turistic pretabil în special pentru turismul de cunoaştere, cultural, dar şi pentruturismul rural, care cuprinde:

a) Vestigiile arheologice, localizate pe întreg teritoriul ţării, constituite din: cetăţilegreceşti de pe ţărmul Mării Negre (Callatis, Histria, Tomis, Enisala), cetăţile dacice dinMunţii Orăştiei (Sarmisegetusa, Costeşti, Blidaru, Grădiştea Muncelului), cetăţile romane(Drobeta, Apullum, Napoca, Potaissa etc.), cetăţile medievale (Sighişoara, Alba Iulia,Suceava, Târgovişte etc.);

b) Monumente istorice, religioase şi de art ă, răspândite pe tot cuprinsul ţării şicuprinzând monumente şi ansambluri - în parte restaurate - dintre care unele beneficiază deamenajări turistice: Cetatea de scaun a Sucevei, Cetatea Făgăraşului, Cetatea Alba-Iulia,Ansamblul Bărăţia din Câmpulung-Argeş, Ansamblul roman cu mozaic de la Constanţa,Ansamblul rupestru de la Basarabi-Constanţa, Curtea Domnească din Târgovişte, CastelulCorvineştilor de la Hunedoara, Mănăstirile Bucovinei etc.;

c) Arhitectura popular ă, reprezentată prin construcţiile de lemn din Maramureş datând din secolele XVI-XVIII, întâlnite în satele Ieud, Bogdan-Vodă, Surdeşti, Plopiş etc., case şi construcţii specifice din zona Branului şi Munţii Apuseni, casele pictate în

exterior din Ciocăneşti–Suceava, monumentele-porţi maramureşene, gospodăriilepescăreşti din Delta Dunării etc.;d) Centrele de olărit – ceramica de Horezu (Vâlcea), ceramica neagră de Marginea

(Suceava), ceramica de inspiraţie romană de la Vadu Crişului (Bihor), ceramicamulticoloră de la Vama (Oaş) şi Corund (Mureş);

e) Manifest ări cu caracter folcloric – târgul de fete de pe Muntele Găina, NedeiaMocănească de la Voineşti (Covasna), Drăgaica (Buzău);

f) Muzee cu profil etnografic – Muzeul Satului şi de Artă Populară (Bucureşti),Muzeul Tehnicii Populare (Dumbrava Sibiului), muzee săteşti sau colecţii de artă populară (pictură pe sticlă, colecţii de măşti şi costume populare).

Legea nr. 5/2000 privind zonele protejate defineşte valorile de patrimoniu cultural de

interes naţional, respectiv monumentele istorice de valoare naţională excepţională, astfel:

7/25/2019 badulescu



86868686

– monumente şi ansambluri de arhitectură: 35 cetăţi, 5 ansambluri şi curţidomneşti ruinate, 22 biserici fortificate şi cetăţi, 28 castele, conace şi palate, 11 cule, 70clădiri civile urbane, 20 ansambluri urbane, 81 biserici de lemn, 7 muzee etnografice în aerliber, 6 biserici rupestre, 197 biserici şi ansambluri mănăstireşti, 13 obiective de arhitectură

şi amenajări căi de comunicaţie, 15 monumente de arhitectură populară (locuinţe săteşti), 7ansambluri tradiţionale şi rurale;– monumente şi situri arheologice: 6 complexe paleolitice, 11 aşezări neolitice şi

eneolitice, 6 aşezări şi necropole din epoca bronzului, 9 fortificaţii şi aşezări din primaepocă a fierului, 35 fortificaţii dacice, 8 necropole şi zone sacre din epoca fierului, 10castre şi aşezări civile aferente, fortificaţii romano-bizantine, 6 edificii romane(monumente, băi romane, basilici), 15 monumente medievale, 6 rezervaţii arheologice –aşezări şi necropole.

Resursele turistice antropice sunt valorificate, în general, prin turismul itinerant,cultural şi de cunoaştere, iar structurile de cazare sunt amplasate în cea mai mare parte înoraşe şi pe arterele de circulaţie.

4.4. RESURSELE MATERIALE ÎN TURISM

4.4.1. ROLUL ŞI STRUCTURA BAZEI MATERIALE ÎNTURISMUL ROMÂNESC

Dezvoltarea turismului este condiţionată de existenţa unei baze materialecorespunzătoare, bază materială constituită din totalitatea elementelor materiale folosite în

sectorul turistic. Aceasta include ansamblul mijloacelor de cazare, alimentaţie, agrementcare concură la realizarea circulaţiei turistice. Ea cuprinde atât baza materială specifică turismului, cât şi baza materială generală, aparţinând altor ramuri. Conform Legii privindorganizarea şi desf ăşurarea activităţii de turism în România, baza materială specifică,respectiv “structurile de primire turistică reprezintă orice construcţie şi amenajaredestinată, prin proiectare şi execuţie, cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti,agrementului, transportului special destinat turiştilor, tratamentului balnear pentru turişti,

împreună cu serviciile aferente (…) şi cuprind:– structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică: hoteluri, hoteluri-

apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri,camere de închiriat în locuinţe familiale, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şipensiuni agroturistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;

– structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică: unităţi dealimentaţie publică din incinta structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare,unităţi de alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum şi cele administrate desocietăţi comerciale de turism, restaurante, baruri, unităţi de fast food, cofetării, patiserii şicare sunt atestate conform legii;

- structuri de primire turistice cu funcţiuni de agrement: cluburi, cazinouri, sălipolivalente, instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic;

– structuri de primire turistice cu funcţiuni de transport:– transport rutier: autocare etc.;

– transport feroviar: trenuleţe, trenuri de cremalieră etc.;– transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu scop turistic;

7/25/2019 badulescu



87878787

– transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;– structuri de primire turistice cu funcţiuni de tratament balnear: unităţi de prestări de

servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate complexurilor deturism balnear.”

Acestea sunt prezente – în România – în cele 20 sta ţiuni montane, 39 staţiunibalneare, 13 staţiuni de litoral, 60 alte staţiuni şi localităţi turistice, dar şi în localităţiurbane şi rurale care nu au o funcţie exlusiv turistică75.

Baza materială a turismului cuprinde două componente:• baza materială specific turistică;• baza materială generală, care există independent de fenomenul turistic şi

înglobată în majoritate în conceptul general de infrastructură.Baza materială specifică a turismului cuprinde reţeaua de cazare, o parte din reţeaua

de alimentaţie, mijloacele de agrement şi unele mijloace de transport.

a) Reţeaua de cazare

Reţeaua de cazare este destinată satisfacerii nevoii de odihnă a turiştilor şi cuprinde:hoteluri, moteluri, hanuri, vile sau case de odihnă, cabane turistice, plus, cu rolcomplementar, popasuri turistice, campinguri, tabere pentru copii şi tineret etc.

Componentă principală a bazei materiale, cazarea turistică, prin numărul de locuri şistructura acestora, reprezintă suportul de bază pentru activitatea turistică. În timp,structurile de primire turistică s-au diminuat datorită scoaterii din circuitul turistic a unorunităţi de cazare, trecerii unora dintre ele la alte departamente, schimbarea destinaţieiiniţiale sau cedarea către proprietarii de drept. Astfel, dacă în anul 1989 existau cca.340.000 locuri de cazare, în anul 2000, capacitatea de cazare a României număra 280.005locuri, respectiv 50.197 mii locuri-zile, cu un indice de utilizare netă a capacităţii înfuncţiune de 35,2%. În total, la 31 iulie 2000 existau 3121 unităţi (structuri de primire) cufuncţiuni de cazare turistică, cuprinse în 943 hoteluri şi moteluri, 23 hanuri, 1066 vile şibungalouri, 161 cabane, 140 campinguri şi căsuţe, 172 tabere pentru copii şi elevi, 361pensiuni turistice, 240 pensiuni agroturistice şi un sat de vacanţă. În acest fel, România,deşi nu se află la nivelul celor mai dezvoltate ţări turistice europene cum sunt Spania şiAustria, se situează printre ţările cu o structură de cazare similară Elveţiei şi ţărilor dinfosta Iugoslavie.

Structura locurilor de cazare, pe tipuri de unităţi, se prezintă astfel:

Tabelul nr. 13. Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare, pe tipuride unităţi (în anul 2002)

75 www.rotur.ro

7/25/2019 badulescu



88888888

Tipul de unitate Număr locuri(capacitatea de

cazare)

Număr deunităţi

TOTAL ŢARĂ, din care: 272596 3338Hoteluri şi moteluri 163095 974Hoteluri pentru tineret şi hosteluri 325 12Hanuri 422 16Vile turistice şi bungalouri 21253 928Cabane 6176 140Campinguri şi căsuţe 34440 129Tabere de elevi şi preşcolari 34964 168Pensiuni turistice 6974 492Pensiuni agroturistice 3623 461Spaţii de cazare pe nave 503 6Popasuri turistice 785 11Sate de vacanţă 36 1

Sursa: Anuarul statistic al României 2003

Figura nr. 32. Repartizarea capacităţii de cazare, petipuri de unităţi

campinguri ş i

căsuţ e

13%

cabane

2%

hoteluri ş i

moteluri

59%

tabere

13%

pensiuni

turistice

3%

pensiuni

agroturistice

1%

alte

1% vile ş i

bungalouri

8%

Hotelul este o unitate formată dintr-o clădire sau ansamblu de clădiri care asigură cazarea, posibilitatea de servire a mesei, posibilitatea de agrement şi o gamă mai largă saumai restrânsă de servicii.

Motelul este o unitate de cazare destinată în special automobiliştilor, fiind o unitatede tip hotelier cu capacitate de cazare mai mică (în medie 30 de camere), amplasată de-alungul şoselelor, dispunând de condiţii de parcare şi care asigură servicii de cazare şihrană.

Alte unităţi de cazare turistică sunt:• hanuri – unităţi cu specific naţional cu capacitate de cazare mai mică (20 – 60 de

locuri);• vile turistice – unităţi cu capacitate mică de cazare, situate îndeosebi în staţiunile

turistice;• cabane – amplasate în special la munte şi care funcţionează permanent sau

sezonier;• camping – reprezintă o formă complementară de cazare constând în punerea la

dispoziţia turiştilor a unui teren amplasat în apropierea unor căi rutiere, unor localităţi

7/25/2019 badulescu



89898989

turistice sau puncte de atracţie, precum şi a dotărilor strict necesare cum ar fi: platformepentru instalarea cortului, remorcilor, rulotelor, curent electric, grupuri sanitare, unităţi dealimentaţie publică;

• căsuţe şi bungalouri – construcţii fixe care cuprind spaţii pentru cazarea a 2-4

persoane şi dotate, în cazul bungalourilor, cu grupuri sanitare proprii şi locuri pentruprepararea hranei.Dacă se are în vedere ponderea structurilor de primire turistică, cele principale

(hoteluri, vile, moteluri, hanuri şi cabane) se ridică la cca. 70% din total, din care circa64,8% în hoteluri şi vile.

În ceea ce priveşte hanurile şi motelurile, importante în special pentru turismulitinerant, sunt foarte slab reprezentate, iar structurile complementare deţin 30% şi au ungrad de confort redus.

Analiza structurilor de primire turistică din aceeaşi perioadă pe categorii de confortrelevă ponderea redusă a celor cu un nivel superior: 2,8% pentru cele de 4-5 stele şi 9,4%pentru cele de 3 stele (oricum, în creştere de la un an la altul), predominând structurile de 1

- 2 stele cu 67,7%, iar cele neclasificate însumează 20%76.Pe forme de turism, structurile turistice de primire se prezintă astfel (vezi tabelul nr.

14):

Tabelul nr. 14. Structuri de primire turistică pe forme de turism, în anul 2002Specificaţie Numărul de

locuriNumăr de

unităţiTOTAL ŢARĂ 272596 3338Staţiuni de litoral 116419 758Staţiuni balneare 42735 347Staţiuni montane 31432 723Delta Dunării 2258 78Bucureşti şi oraşe reşedinţă de

judeţ 44507 504

Alte localităţi 35245 928Sursa: Anuarul Statistic al României 2003

Figura nr. 33. Capacitatea de cazare, pe zone turistice

staţ iuni de

litoral

42%

staţ iuni

montane12%

Delta Dunării

1%

Bucureşti şi

reşedinţ e de

judeţ

16%

staţ iuni

balneare

16%

alte localităţ i

13%

În staţiunile de pe litoral şi în Delta Dunării se găsesc circa 43,5% din locurile decazare ale ţării, urmate de cele situate pe principalele trasee turistice şi în centrele urbane

76 calculate pe baza datelor din Anuarul statistic al României 2003, referitoare la capacitatea de cazareexistentă (număr de locuri)

7/25/2019 badulescu



90909090

(29,3%), şi cele aflate în staţiunile balneare (15,7%) şi montane (11,5%).Gradul de ocupare a capacităţii de cazare în funcţiune a fost în anul 2002 de 34%, în

scădere de la an la an, datorită, în principal, creşterii deosebite a tarifelor de cazare şireducerii calităţii serviciilor turistice, peste medie situându-se hotelurile, cu un grad de

ocupare de circa 47,9%, iar pe destinaţii, turismul balnear (50,8%) şi cel de litoral (41,3%).Durata medie a sejurului a fost de 3,6 zile, în timp ce pentru turismul balnear a fost de 8,9zile, pentru cel de litoral 6,3 zile, iar pentru celelalte destinaţii sub 2,6 zile77.

b) Re ţ eaua de alimenta ţ ie publică comercial ă

Reţeaua de alimentaţie publică comercială asigură satisfacerea nevoii de hrană şidivertisment, atât pentru turişti cât şi pentru rezidenţi. Conform Anuarului statistic alRomâniei 2003, volumul prestărilor de servicii către populaţie la nivelul anului 2002 s-aridicat la 11087,1 miliarde lei pentru restaurante şi 8315,8 miliarde lei pentru baruri,cantine şi alte unităţi de preparare a hranei, 98% din volumul desfacerilor realizându-se

prin unităţi aflate în proprietate majoritar privată.Alimentaţia publică pentru turism din ţara noastră a cunoscut ritmuri înalte decreştere, în anul 1998, spaţiile de alimentaţie din România numărând peste 28.000 unităţicu aproape 500.000 de locuri (în restaurante, baruri de zi şi de noapte, terase şi braserii,patiserii, cofetării etc.)78. Spaţiile de alimentaţie pentru turişti aparţin, de regulă, marilorhoteluri, dar sunt şi unităţi independente în staţiunile turistice.

Pentru nevoile turismului internaţional a fost dezvoltată o reţea de unităţi cu specific,reprezentative, care oferă preparate culinare tradiţionale într-un cadru plăcut, cu elementede cultură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare şi cu programe artistice binealese şi executate, ceea ce conferă alimentaţiei publice o mai mare atractivitate.

Unităţile de alimentaţie publică (restaurante, bufete, braserii, bodegi, cofetării,

patiserii, chioşcuri şi alte unităţi) sunt destinate atât populaţiei rezidente cât şi turiştiloraflaţi în vizită.

Alimentaţia publică destinată special turismului concentrează circa 10% din total şiconstă în principal în restaurante cu specific, unităţi cu circuit închis de tip cantină-restaurant şi unităţi cu circuit deschis – restaurante clasice.

c) Re ţ eaua mijloacelor de agrement şi distrac ţ ie

Reţeaua mijloacelor de agrement şi distracţie asigură turiştilor posibilităţi variate depetrecere a timpului liber :

• parcuri turistice: naturale şi de distracţie;• terenuri de sport;• mijloace de divertisment muzical etc.Deşi agrementul manifestă pe plan internaţional o tendinţă de creştere a ponderii sale

în cadrul produsului turistic, în România agrementul este prestaţia turistică cea mai slabreprezentată, fiind insuficientă din punct de vedere cantitativ, orientată spre un turism pasivşi depăşită sau uzată moral.

În România există cca. 150 de parcuri de distracţie, peste 500 de săli de jocurimecanice şi electronice, 4500 terenuri de sport, precum şi alte mijloace de agrement,distribuite în proporţie de 40% pe litoral, urmând apoi Poiana Braşov, Sinaia şi Predeal.

77 calculele autorului, pe baza datelor din Anuarul statistic al României 200378 Glăvan, V., op. cit., p. 116

7/25/2019 badulescu



91919191

d) Domeniul schiabil şi transportul pe cablu

Domeniul schiabil al României este restrâns şi parţial amenajat, fiind format dinpârtii pentru schi alpin şi, în număr foarte restrâns, pârtii de fond. Domeniul schiabil

cuprinde circa 374 ha, respectiv circa 72 de pârtii de schi mai mult sau mai pu ţinamenajate, în lungime de peste 91.000 m şi cu o capacitate orară optimă de peste 33.000persoane/oră (tabelul nr. 15).

Aceste amenajări pentru domeniul schiabil din România sunt insignifiante faţă decele similare din ţările alpine: Austria (1.050 km pârtii de schi alpin), Franţa (2.900 kmpiste alpine şi 2.500 km pârtii de fond) etc.79

Domeniul schiabil se concentrează în aria montană circumscrisă judeţelor Braşov,Prahova şi Dâmboviţa ca suprafaţă (235 ha; 62,9%), număr de pârtii (40; 62,5%) şi debitorar (19.950 pers./h; 60,0%). Printre staţiunile cu dotări mai consistente pentru sporturilede iarnă se numără Poiana Braşov, Sinaia şi Predeal, dar acestea abia încep să se apropie deo dotare la standarde internaţionale. Sunt încă foarte puţine sau chiar lipsesc în totalitatemaşinile de bătut zăpada, tunurile de preparat zăpada artificială, iluminatul pârtiilor etc.Alături de pârtiile de schi de coborâre, în unele staţiuni s-au amenajat şi pârtii de schinordic (fond), ca şi piste pentru săniuş (Poiana Braşov, Sinaia, Durău, Semenic).

Tabelul nr. 15. Principalele pârtii de schiNr.Crt.

Specificaţie Suprafaţa(ha)

Număr depârtii

Lungime(m)

Debit orar(Q /h)

1 Sinaia 85,1 12 15.150 7.7402 Poiana Braşov 57,4 13 13.490 5.2803 Predeal 41,9 9 9.720 4.140

4 Păltiniş 26,1 4 5.100 2.0705 Mogoşa – PoianaIzvoare

25,8 2 4.600 900

6 Peştera – Padina 21,6 3 6.930 9907 Azuga 12,0 2 3.600 9008 Buşteni 9,3 1 0.930 9009 Total General 279,2 46 59.520 22.920

Sursa: S. C. Teleferic S. A. Braşov; INCDT, 1997

În anul 1998, staţiunile turistice montane deţineau 64 de mijloace de transport pecablu (din care: 8 telecabine, o telegondolă, 16 telescaune şi 39 de teleschiuri) cu olungime de peste 77.000 m şi o diferenţă de nivel de 14.587 m şi un debit orar de 34.908persoane/oră (tabelul nr. 16).

Tabelul nr. 16. Mijloace de transport pe cablu (1998)

Nr. crt. Specificaţie Număr Lungime (m) Debit orar (Q/h) %

1 Telecabine 8 20.268 2.524 7,2

79 D.S.V. Atlas Ski Winter , 1997; INCDT, 1998

7/25/2019 badulescu



92929292

2 Telegondole 1 2.096 400 1,13 Telescaune 16 31,181 5.949 17,14 Teleschiuri 39 23.080 26.035 74,65 TOTAL 64 76.625 34.908 100,0

Sursa: S. C. Teleferic S. A. Braşov, INCDT- Bucureşti

Dacă luăm în considerare faptul că 7 instalaţii nu deservesc domeniul schiabil, cipermit accesul la acesta (telecabinele Buşteni - Babele, Babele - Peştera, Cota 1400 -Mioriţa, în Munţii Bucegi, telescaunele Borlova - Muntele Mic, Petroşani - Munţii Parâng,Vatra Domei, Lupeni - Munţii Vâlcan), dotările de acest tip pentru sporturi de iarnă apar cainsuficiente faţă de necesităţi şi necorelate (în ce privesc capacitatea, numărul de unităţi) cuspaţiile de cazare din staţiuni. O comparaţie cu staţiunile de renume sau apărute în ultimiiani pe harta sporturilor albe este edificatoare: Austria - peste 3.700 de instalaţii cu un debitde 9.800 mii de persoane pe oră; Franţa - 3.000; Italia - 2.200; Elveţia - 1.500; Slovacia -1.300; Bulgaria 35 de instalaţii în 3 staţiuni.

Ca repartiţie în teritoriu, staţiunile prahovene (Sinaia, Buşteni, Azuga şi Predeal), caşi Poiana Braşov dispun de cca. 50% din numărul instalaţiilor, 47,8% din lungimeaacestora şi 54,2% din capacitatea maximă de transport. Cele mai dotate staţiuni sunt:Poiana Braşov (10 instalaţii, 10.261 m lungime şi 6.954 debit orar) şi Sinaia (9 instalaţii,9.180 m. lungime şi, respectiv 3.919 debit orar)80 .

Omologarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement se face în conformitate cuHotărârea Guvernului nr. 263/2001 privind amenajarea, omologarea, întreţinerea şiexploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement81 şi a Ordinului nr. 491/2001pentru aprobarea Normelor privind omologarea, amenajarea, întreţinerea şi exploatareapârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement82.

Potrivit Legii nr. 526 din 11 decembrie 2003 pentru aprobarea Programului naţionalde dezvoltare a turismului montan "Superschi în Carpaţi"83, se vor realize ample acţiuni

privind:a) realizarea unui studiu integrat privind dezvoltarea turismului montan pentru

practicarea schiului şi a altor sporturi de iarnă;b) stabilirea terenurilor care vor fi incluse pentru practicarea schiului şi a sporturilor

de iarnă;c) elaborarea planului de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru zonele

cuprinse în program ;d) amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea infrastructurii generale: căi de acces,

alimentări cu apă, gaze, curent electric, canalizări, staţii de pompare şi staţii de epurare a

apelor uzate, parcări, drumuri forestiere şi alte utilităţi necesare;e) amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor de schi, cu instalaţiile detransport pe cablu aferente, instalaţiile şi echipamentele de producere a zăpezii artificiale şide întreţinere a pârtiilor şi instalaţiile pentru iluminatul pârtiilor de schi;

f) amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor destinate practicării celorlaltesporturi de iarnă: biatlon, bob, sanie, sărituri de la trambulină, a patinoarelor şi echipareacu instalaţiile şi echipamentele corespunzătoare;

g) construirea, dezvoltarea sau reabilitarea structurilor de primire turistică.Acest program se va derula în mai multe etape, astfel:

80 date INCDT Bucureşti81

publicată în Monitorul Oficial nr. 115 din 7 martie 200182 publicat în Monitorul Oficial nr. 736 din 19 noiembrie 200183 publicată în Monitorul Oficial nr. 901 din 16 decembrie 2003

7/25/2019 badulescu



93939393

– Etapa I cuprinde staţiunile din zona Valea Prahovei cu localităţile Sinaia,Buşteni, Azuga, zona Predeal - Râşnov, staţiunea Poiana Braşov, zona Padina - Peştera -Valea Ialomiţei, zona Valea Superioară a Teleajenului - staţiunea Cheia, zona Bran –Moeciu;

– Etapa a II-a cuprinde staţiunile şi localităţile turistice: Izvoarele, Borşa, VatraDornei, Câmpulung Moldovenesc, Tihuţa, Harghita-Băi, Harghita Mădăraş, IzvorulMureşului, Lacu Roşu, Lepşa, Covasna, Comandău, Şugaş-Băi, Cheia, Bâlea-Lac, Păltiniş,Parâng, Straja - Pasul Vulcan, Râuşor, Muntele Mic, Semenic - Crivaia, Stâna de Vale,Arieşeni, Băişoara, Fântânele-Beliş, zona Leaota, zona Valea Doftanei;

– Etapa a III-a cuprinde noi staţiuni sau centre turistice pe amplasamente noi,situate în vecinătatea unor localităţi sau susţinute în prezent numai de o cabană, şi anume:Luna Şes, Valea Vaserului, Ţibleş (Fiad), Puzdrele, Valea Vinului, Cârlibaba, Leşu, ValeaPutnei, Chiril (Zugreni), Broşteni, Borca, Valea Haitii, Colibiţa, Lăpuşna, Ardeluţa, Durău,Slănic-Moldova, Vetreşti-Herăstrău, Valea Dâmboviţei (Pecineagu), Iezer, Piscul Negru,Moliviş, Lotrioara, Mălaia, Obârşia Lotrului, Vidra, Gâtu Berbecului, Poarta Raiului

(Şureanu), Petrimanu, Câmpuşel, Baleia, Râul Şes (Godeanu), Gura Zlata, Olteana (Ţarcu),Rogojel (Vlădeasa), Lunca Vişagului (Vlădeasa), Steaua (Someşul Rece), Valea Ierii,Mogoşa, Cavnic.

e) Re ţ eaua mijloacelor de transport

Reţeaua mijloacelor de transport asigură atât transportul turiştilor şi al mărfurilor, câtşi transportul de agrement (transport pe cablu şi alte forme). Structurile turistice cufuncţiuni de transport cuprind mijloacele de transport destinate în exclusivitate turismului.

Transportul rutier este principala formă de transport, datorită marii sale mobilităţi şiflexibilităţi, de unde şi preponderenţa mijloacelor auto în baza materială de transport

turistic. Pentru transportul turistic fluvial sau maritim, ţara noastră dispune de o flotilă alcătuită din nave de croazieră, hidrobuze, nave rapide, şalupe, pontoane, remorchere, bărcicu motor etc. cu peste 1.500 de locuri, concentrată în proporţie de 53% în Delta Dunării(hidrobuze, şalupe, turbojeturi, pontoane - dormitor, bărci cu motor, bărci cu rame etc.);pentru croazierele pe Dunăre se folosesc motonavele "Carpaţi", "Olteniţa" şi "SteauaDunării", cu o capacitate de peste 480 de locuri. Pentru croazierele pe mare s-a construitmoderna navă tip catamaran "Dierna", cu aproape 200 de locuri, care face legătura întreConstanţa şi staţiunile de pe litoral Eforie Nord şi Mangalia84.

Transportul turistic cu avionul (în sistem "charter" sau pe curse regulate) şi pe caleaferată este asigurat de companiile aeriene interne sau externe şi de S.N.C.F.R. Călători dinministerul de resort.

Principalele oraşe şi staţiuni balneoclimatice dispun de o diversă reţea de mijloace detransport local, care asigură accesul turiştilor către obiectivele din zonă, ca şi legătura cureţeaua de transporturi naţionale şi internaţionale.

f) Re ţ eaua de tratament balnear

În staţiunile balneare, concomitent cu spaţiile de cazare, s-a dezvoltat şi o bază detratament balnear integrată în acestea sau independentă. Principalele 24 de staţiuni pentruturism internaţional (Băile Felix, Băile Herculane, Călimăneşti - Căciulata, Băile Olăneşti,Slănic Moldova, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei, Sovata, Govora, Buziaş, Eforie

84 Glăvan, V., op. cit ., p. 110

7/25/2019 badulescu



94949494

Nord, Mangalia, Neptun etc.) dispun, de baze de tratament, din care peste jumătate suntbine dotate şi în cea mai mare parte aflate "sub acelaşi acoperiş", în acestea se pot efectuazilnic aproape 100.000 de proceduri, deci o bază de tratament dezvoltată, diversificată şiadaptată necesarului de tratament pentru toate tipurile de afecţiuni: cardiovasculare,

locomotorii, gastrice, respiratorii etc.Legea nr. 143 din 14 aprilie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă aGuvernului nr. 152/2002 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale deturism balnear şi de recuperare prevede că “societatea de turism balnear este acea societatecomercială care prestează cumulat servicii de cazare, alimentaţie publică, asigură asistenţă medicală balneară şi de recuperare, autorizată în condiţiile legii”. Pentru prestareaserviciilor de tratament balnear şi de recuperare, societatea poate să constituie propriileservicii medico-sanitare, acreditate ca baze de tratament, conform legii, cu personalmedical şi paramedical propriu, sau să încheie contracte de parteneriat cu următoarelestructuri medicale:

– Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie

Bucureşti;– unităţile sanitare cu personalitate juridică din subordinea direcţiilor de sănătatepublică, precum: spitalele de recuperare, sanatoriile balneare şi de recuperare, secţiile deprofil din spitale, centrele medicale balneare şi de recuperare, ambulatoriile de recuperare-reabilitare din staţiunile balneoclimatice;

– cabinetele medicale de specialitate, în condiţiile legii;– unităţile sanitare de profil din subordinea altor ministere sau instituţii,

autorizate şi acreditate conform legii.Autorizarea şi controlul de specialitate al bazelor de tratament balnear şi de

recuperare din cadrul societăţilor se realizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, încondiţiile legii.

g) Baza material ă special ă

Baza materială specială cuprinde satele turistice, satele de vacanţă şi satele de loisir.Satele turistice sunt localităţi rurale situate într-un cadru natural atrăgător, care

dispun de resurse specifice turismului rural (arhitectură rurală, port popular, tradiţii) şi careoferă condiţii pentru găzduirea turiştilor. Satul românesc – prin specificul etnocultural şietnografic, prin originalitate şi bogăţia resurselor – se poate constitui ca un produs turisticinedit, care să satisfacă o gamă largă de motivaţii.

Satele turistice din România cuprind o largă varietate, cum ar fi:

– sate peisagistice şi climatice (Fundata şi Şirnea în Culoarul Rucăr-Bran,Tismana-Gorj, Brădet-Argeş, Botiza-Maramureş, Vama Veche şi 2 Mai în Constanţa etc.);– sate balneare (Zizin, Covasna şi Bala în Mehedinţi, Oglinzi şi Bălţăteşti în

Subcarpaţii Moldovei, Coştiui în Maramureş etc.);– sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata şi Gărina în judeţul Caraş-

Severin pentru sporturile de iarnă, Murighiol şi Mila 23 în Deltă, pentru sporturile nauticeetc.);

– sate pescăreşti şi de interes vânătoresc (Crişan, Sfântu Gheorghe şi Murighiol în Deltă, Ciocăneşti-Suceava, Gurghiu-Mureş);

– sate pastorale (Jina, Vaideeni, Prislop);– sate cu obiective de interes ştiinţific (Andrieşeni-Vrancea, Cireşu-Mehedinţi,

Bosanci şi Sadova în Suceava, Chiuzbaia-Maramureş);

7/25/2019 badulescu



95959595

– sate cu monumente istorice, de artă şi arhitectură (Suceviţa, Putna, Văratec,Agapia, dar şi cele din sudul Transilvaniei: Hărman, Prejmer, Biertan etc.);

– sate etnofolclorice (Avram Iancu-Alba, Vama-Suceava, Răşinari-Sibiu etc.);– sate turistice de creaţie artistică şi artizanală (Margina, Corund, Humuleşti,

Săpânţa);– sate pomiviticole (Recaş, Giarmata, Şiria).85 Satele de vacan ţă sunt ansambluri de construcţii de factură modernă ce cuprind

obiective de cazare, alimentaţie publică, unităţi comerciale şi de agrement destinatesatisfacerii nevoilor turiştilor, organizate de regulă sub forma unor activităţi de club şidestinate sejururilor de vacanţă. Acestea sunt vândute la un preţ forfetar şi cuprind servireamesei (sau posibilitatea de preparare a ei), utilizarea de echipamente colective de agrementşi prestaţii de agrement86.

La origine, satele de vacanţă erau sate „de adăpost”, mai apropiate de camping decâtde bungalouri, iar vocaţia lor era de a primi familii cu venituri modeste. Primele sate devacanţă au apărut în Italia lui Mussolini, în 1925, sub impulsul unei organizaţii sindicale,

urmând apoi Germania, Marea Britanie, Franţa (1947). După aceste experienţe punctuale,istoria satelor de vacanţă se confundă, şi nu doar în Franţa, cu cea a Clubului Méditerranée.Clubul este o asociaţie de persoane având preocupări asemănătoare, uneori aceeaşi

profesie şi care au gusturi comune în privinţa petrecerii vacanţelor. Clubul oferă serviciisub formă de pachet la un preţ global şi mai redus.

Club Méditerranée a fost fondat în 1950 de Gilbert Trigano şi Gerard Blitz, subforma unei asociaţii. Atmosfera era deosebită, aderenţii dormeau în corturi, luau masa încomun şi se întâlneau seara în jurul unui foc de tabără. În 1960 şi-a deschis capitalul cătreEdmond de Rothschild şi a început să se dezvolte (în 1967 clubul număra deja 31 sate),privilegiind clientela franceză, dar implantându-se şi în restul Europei, precum şi înAmerica de Nord, Japonia şi Australia. În România, Club Med este prezent prin satul de

vacanţă Thalassa, din staţiunea Mamaia.Din punct de vedere administrativ, Clubul este rareori proprietarul satelor deschise

sub însemnul său, în general un partener local fiind cel care furnizează capitalul necesar,Club Med ocupându-se de echipamente, amenajare şi exploatare. Clubul Méditerranée adevenit primul tour-operator care a propus sejururi în sate de vacanţă, redenumite cluburide vacanţă. Ulterior, şi altele l-au imitat, dezvoltându-se formula de hotel-club. Acesta esterezervat exclusiv clientelei tour-operatorului şi este dotat cu echipamente de loisir identicecu cele dintr-un sat de vacanţă.87

Satele de loisir sunt compuse din unităţi de locuit simple (în general bungalouri) şi uncentru de atracţii, propunând clientelei un ansamblu de animaţii sportive şi sejururitematice, în special ludice. Ele vizează mai ales o clientelă urbană, care efectuează sejururiscurte. Situate în apropierea aglomerărilor urbane, ele necesită investiţii mari înechipamente, echipamente care re-creează artificial o ambianţă estivală de farniente:grădini tropicale, piscine cu valuri, tobogane etc. Satele de loisir sunt o invenţie olandeză.Ţară foarte urbanizată, Olanda numără peste 100 de astfel de sate. Primul grup europeaneste grupul olandez Center Parcs88.

Baza materială generală are un rol important în dezvoltarea turismului şi

85 Cândea, Melinda şi Bran, Florina, Spa ţ iul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltaredurabilă, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pp.291-29386 Pasqualini, J.-P., Jacquot, B., op. cit., , p. 19587

idem, p. 195 şi urm.; Trigano, G., Une multinationale du tourisme: l’exemple du Club Mediterranee, în: J.-L. Michaud (ed.), op. cit ., pp. 199-21088 idem, pp. 201-202

7/25/2019 badulescu



96969696

cuprinde:

a) re ţ eaua de comunica ţ ie rutieră Reţeaua rutieră din România, repartizată pe întreg teritoriul ţării, avea, la 31

decembrie 2002, o lungime de 78896 km, din care 19958 modernizată. Autostrăzile,drumurile naţionale şi europene totalizează 14832 km, iar drumurile judeţene şi comunale64064 km, densitatea drumurilor publice pe 100 km2 teritoriu fiind de 33,189. Dintrearterele rutiere, cele europene se disting ca importanţă, facilitând legătura cu celelaltemagistrale europene şi, deci, circulaţia turistică internă şi internaţională:

- E 68 – Nădlac-Arad-Sibiu-Braşov;- E 60 – Borş-Cluj Napoca-Tg. Mureş-Braşov-Bucureşti-Constanţa-Mangalia-

Vama Veche;- E 70 – Stamora Moraviţa-Timişoara-Craiova-Piteşti-Bucureşti-Giurgiu;- E 79 – Borş-Oradea-Deva-Petroşani-Craiova-Calafat;- E 81 – Petea-Satu Mare-Zalău-Cluj Napoca-Sibiu-Rm. Vâlcea-Piteşti-Bucureşti-

Giurgiu;- E 85 – Siret-Suceava-Bacău-Bucureşti-Giurgiu;- E 87 – Tulcea-Constanţa-Vama Veche.

b) re ţ eaua de comunica ţ ie feroviară La 31 decembrie 2002, liniile de cale ferată în exploatare însumau 11002 km, din

care electrificaţi 3950 km, ceea ce însemna o densitate de 46 la 1000 kmp90. Reţeauaferoviară traversează întregul teritoriu al ţării, formând – ca şi reţeaua rutieră – un inelintracarpatic şi unul circumcarpatic, inele legate de linii transcarpatice sau locale.

c) re ţ eaua de transport aerian

România dispune de o reţea de linii aeriene de peste 110 mii km, liniile aerienepunând în legătură Bucureştii cu oraşele: Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Baia Mare,Cluj Napoca, Târgu Mureş, Sibiu, Suceava, Iaşi, Bacău, Tulcea, Constanţa, Craiova.Traficul aerian intern este asigurat de 18 aeroporturi. Circulaţia pasagerilor se realizează cu32 aeronave, cu 2436 locuri91.

d) re ţ eaua de transport navalRomânia beneficiază de 1075 km din lungimea navigabilă a Dunării şi are ieşire la

Marea Neagră pe 244 km, ceea ce favorizează dezvoltarea transporturilor fluviale şimaritime. Transportul fluvial de călători se realizează preponderent pe Dunăre, cu peste 50nave, cu o capacitate de 5500 locuri. La Marea Neagră există 3 porturi (Constanţa,Mangalia, Sulina), iar la Dunăre 9.

e) re ţ eaua de transport urbanTransportul urban de pasageri din România totaliza, la 31 decembrie 2002, 984,2 km

linii de tramvai, 805,3 km linii de troleibuz şi 153,7 km linii de metrou. Numărulvehiculelor în inventar era de 1864 vagoane de tramvai, 5616 autobuze, 874 troleibuze,

89

Anuarul statistic al României, 200390 idem91 idem

7/25/2019 badulescu



97979797

167 maxi-taxi, 502 vagoane de metrou. Lungimea totală a străzilor orăşeneşti era de 23012km, din care 13672 km modernizaţi92.

La acestea se adaugă reţeaua de alimentare cu apă, combustibili, energie electrică şireţeaua de telecomunicaţii.

4.4.2. TURISMUL – INDUSTRIE GREA CURENTABILITATE LENTĂ

Turismul prezintă caracterele unei industrii, chiar ale unei industrii grele încomponentele sale principale, fie că e vorba de transporturi sau de infrastructură, care nuau drept unic scop turismul, ori de industria hotelieră, dotări pentru agrement şi mariamenajări turistice93.

Marile amenajări turistice, transporturile „grele”, infrastructura depind aproape în

totalitate de autoritatea publică. Cheltuielile cu infrastructura nu privesc doar crearea şi întreţinerea drumurilor, de multe ori pur turistice, a plajelor, a piscinelor, a zonelor de schietc., ci se referă şi la aducţiunile de apă, reţelele de canalizare, alimentare cu electricitate,gaze, liniile telefonice, foarte necesare construcţiei de locuinţe secundare aflate adeseadeparte de aglomerări, activităţi care costă mult şi aduc profituri adesea foarte redusepentru comunitatea respectivă, dat fiind gradul limitat de ocupare al acestor locuinţe.Totodată, trebuie să observăm că aceste cheltuieli determină, în multe cazuri, o ameliorarea confortului populaţiei, ameliorare care n-ar avea loc poate f ără turism. În schimb,infrastructura cu finalitate economică, cum ar fi drumuri construite în vederea exploatăriianumitor resurse naturale, sunt acum utilizate în egală măsură în scopuri turistice.

Industria hotelieră necesită investiţii importante; în comparaţie cu alte forme decazare, sectorul hotelier concentrează, în Franţa, 25% din investiţii, chiar dacă nureprezintă decât 7% din capacitatea de primire. Investiţiile reprezintă 27,8% din valoareaadăugată a întreprinderilor, faţă de 13,3% din ansamblul serviciilor comerciale şi 16,7%din ansamblul economiei94. Crearea de hoteluri comportă o componentă funciară şiimobiliară foarte puternică şi, pe de altă parte, formarea unei clientele nu este imediată şipresupune investiţii necorporale de lansare, de imagine, de publicitate, de confort etc.

Investiţiile în dotări turistice şi de agrement au progresat mai rapid decât cele încazarea propriu-zisă, dar în mod inegal, în funcţie de tipurile de dotare. În Franţa, dotărilede pe litoral şi de la munte, pe care le putem califica drept tradiţionale, cunosc progresemai lente decât investiţiile în centre de congrese (a căror evoluţie este ciclică) şi investiţiile

în parcuri de distracţii (dezvoltate începând din 1985 – 1986 şi care au ajuns la apogeu cuEurodisneyland; lucrările acestuia au demarat în 1989, parcul deschizându-se în 199295).Investiţiile iniţiale sunt foarte greoaie, având un procent între 21 şi 25% din cifra deafaceri, până la 27% în obiectivele turismului curativ, 23% în parcurile de distracţie, faţă de 19% pentru sectorul hotelier şi de restaurante. În ceea ce priveşte înfiinţarea, sumatotală a investiţiilor este de 3–4 ori mai mare decât cifra de afaceri ce poate fi realizată întimpul primilor ani.

92 idem93 se apreciază că, în industria hotelieră, 10% din cheltuieli sunt variabile şi 90% sunt fixe (Salvanes, J., Les

conditions du nouveau developpement de l’hotellerie, dec. 1987)94 Durand, Huguette ş.a., op. cit ., p. 117 şi urm.95 Davidson, R., Tourism in Europe, Pitman, 1992, p. 74 şi urm.

7/25/2019 badulescu



98989898

Rentabilitatea este cu atât mai lentă cu cât trebuie să ţinem seama – în cazulparcurilor de distracţii – de condiţiile atmosferice, adaptarea unei clientele la acest tip deagrement, preţul foarte ridicat etc. Calculele greşite şi optimismul prea mare şi nejustificatau condus la numeroase eşecuri în cazul parcurilor tematice şi de agrement (nu întâmplător

aici, date fiind investiţiile enorme) şi adesea la preluarea lor de către alte grupuri:Zygofolis la Nisa – preluat de un grup străin şi devenit Zygopark, care mai apoi şi-a închisporţile, Big Bang Schtroumpfs în Lorena, preluat în 1990 de specialistul belgian în parcuriWalibi, Mirapolis pe care Club Méditerranée a încercat să-l relanseze, f ără a uita parcurileacvatice precum Aquaboulevard; până şi Eurodisneyland este în dificultate, în ciudaprofesionalismului unui grup cu o vastă experienţă, de altfel el însuşi victimă a uneiconjuncturi. În orice caz, rentabilitatea anumitor investiţii foarte mari era îndoielnică încă de la început, datorită riscului pe care îl reprezintă o investiţie iniţială foarte greoaie înproduse noi care nu şi-au găsit încă un public fidel, dar şi datorită unei situaţii generale încare capacităţile de primire cresc mai repede decât piaţa sau în care investiţiile generează sarcini financiare greu de suportat în caz de stagnare sau scădere a pieţei.

Turismul este calificat uneori drept siderurgia serviciilor96, tocmai datorită ponderiimari a investiţiilor. Referitor la dotări, cum ar fi cele din industria hotelieră, esteimportant să ţinem seama de investiţiile necorporale.

Turismul este un sector cu finanţare oneroasă, cu atât mai mult cu cât sunt angajatecapitaluri pe termen lung, datorită ponderii mari a investiţiilor şi amortizării lente.

În orice întreprindere, fie că e vorba de înfiinţare, de achiziţionare, de renovare sau deextindere, o parte din capital este adus de întreprinzător sau de asociaţi din fonduri propriişi o altă parte provine de la partenerii externi ai întreprinderii.

Or, în turism, fondurile proprii reprezintă o parte relativ mică a finanţării totale, fie că

e vorba de capacităţi de cazare sau de dotări turistice.Trebuie găsiţi parteneri externi, contractate împrumuturi. Unii specialişti consideră

drept imperativă menţinerea unei finanţări cu dobândă privilegiată şi chiar preluarea decătre autoritatea publică a unui anumit număr de investiţii, chiar investiţii de infrastructură,pentru că multe dotări turistice nu oferă o rentabilitate suficientă pentru a motivainvestitorii privaţi, de exemplu în cazul sălilor de congrese sau hotelurilor de lux cudestinaţie sezonieră. În plus, pentru unii, se impune o investiţie mai pertinentă, maiselectivă, cu o specializare mai elaborată a instituţiilor financiare în diferite tipuri definanţare. Anumite organisme financiare au creat de altfel grupuri de specialişti, experţi înfinanţarea turismului.

4.4.3. MODALITĂŢI DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR

Modalităţile de finanţare a investiţiilor sunt diverse, dar se pot grupa în:

– intervenţii ale organismelor financiare;– acces direct pe piaţa bursieră97.

1. Intervenţiile organismelor financiare

96 Durand, Huguette ş.a., op. cit. 97 idem

7/25/2019 badulescu



99999999

La rândul lor, ele pot îmbrăca diferite forme:

a) creditul - este evident forma obişnuită a finanţării investiţiilor. În turism, el este

adesea acordat de organisme financiare specializate, uneori publice, sub formă de împrumuturi speciale; sprijinul băncilor obişnuite este adesea limitat sub această formă, elepreferând în general alte sectoare industriale de notorietate. Totodată, au fost createorganisme specializate de către sectorul bancar.

b) participările directe ale băncilor cu fonduri proprii la capitalul societăţilor dinturism au permis dezvoltarea industriei turistice. Conştientizarea importanţei sectorului subpresiunea dezvoltării schimburilor internaţionale şi a concurenţei a venit din mediulbancar.

Pentru exemplificare, vom prezenta câteva proiecte în care este implicat sectorulbancar în Franţa98. La fel ca în activitatea hotelieră şi de restauraţie, din 1961, Paribas a

creat, cu ajutorul Credit Lyonnais şi Credit Hotelier, primul lanţ hotelier, ţinta vizată fiindmai ales turiştii de afaceri; câţiva ani mai târziu iau fiinţă: lanţul Meridien la iniţiativa AirFrance, Frantel sub egida Credit Hotelier, PLM creat de banca Rothschild. Este epoca încare şi întreprinzătorii din industrie se lansează în domeniu, dar o fac cu concursulbăncilor: Credit du Nord, Paribas, Société Générale, a băncii Louis Dreyfus apoi a B.N.P.pentru crearea lui Novotel; este începutul unei colaborări active a acestor mari industriaşiai turismului cu băncile care au reuşit crearea grupului Accor în 1983, născut din fuziunea

între Novotel şi Jacques Borel International, primul grup francez şi european, al patruleagrup mondial de hoteluri şi restauraţie; este de subliniat prezenţa tuturor marilor bănci careformează nucleul central al acţionarilor grupului, în special a companiei financiare Paribas,alături de compania financiară Suez. În anii 70, tot băncile au lansat sau au participat la

lansarea industriei hoteliere economice de două stele, precum Arcade, Ibis, sau de o stea,precum Balladins, sprijinite de banca Worms, Credit Agricole şi Paribas; ele permit deasemenea înflorirea lanţurilor hoteliere franceze în străinătate, înflorire rapidă şispectaculoasă. Sprijinul instituţiilor bancare a fost în egală măsură determinant pentrudezvoltarea Club Méditerranée, compania financiară a lui Edmond de Rotschild, apoiParibas, Credit Lyonnais şi mai recent Suez.

Băncile sunt prezente şi în finanţarea activităţilor de agrement, în care investiţiilemasive sunt mai recente: Aqualand creat de Paribas în 1982 cu concursul băncii LouisDreyfus şi al partenerilor industriali, Aqualud de către grupul Suez, dar şi parcurile dedistracţii precum Mirapolis sau Asterix creat de banca Barclays cu prezenţa Société

Générale şi Paribas.Pe scurt, cea mai mare parte a ramurilor sectorului turistic sunt obiectul intervenţiilor

bancare, adesea decisive. Totodată, aceste intervenţii sunt selective, localizate în întreprinderi de natură industrială animate de conducători cu un comportament industrial,din motive evidente de rentabilitate a fondurilor investite. Aceste participări sunt şi eleimportante în sectoarele intensive în capital: finanţările necesare trebuie să se adaptezevolumului mare al investiţiilor, astfel că eventualii parteneri se găsesc cu greu în

întreprinderile industriale sau comerciale existente, puţin dispuse să se diversifice înturism, dar şi în grupurile din sectorul de construcţii. Rezultă deci că băncile sunt foartesolicitate şi foarte prezente în acest tip de afaceri.

98 idem

7/25/2019 badulescu



100100100100

c) leasing-ul şi organismele specializate în finan ţ area turismului. Leasing-ul poateavea drept obiect leasing-ul mobiliar, care se poate referi la dotări mai mult sau mai puţinmasive, pornind de la veselă până la autoturisme sau avioane, sau poate avea drept obiectleasing-ul imobiliar. Societăţile de leasing achiziţionează imobile pe care le finanţează în

proporţie de 100% şi le închiriază unei societăţi hoteliere pentru o durată de 20 de ani, îngeneral. O astfel de societate poate deveni proprietar la terminarea contractului, princumpărarea imobilului în schimbul unei valori menţionate în contract. Astfel,

întreprinderea nu plăteşte decât o chirie şi în acelaşi timp se constituie un patrimoniuimobiliar prin dreptul la opţiunea de cumpărare.

d) capitalul - risc. Capitalul - risc, funcţional de mult timp în Statele Unite, î şigăseşte o aplicare în turism sub forma fondurilor mutuale (comune) de plasament. Spredeosebire de societatea cu capital - risc, fondul comun grupează persoanele care nu suntdirect preocupate de realizarea proiectului, dar acceptă să-şi asume riscul, rămânând înexterior. Este un mijloc de finanţare şi nu un instrument de control al societăţii (nici deimixtiune în gestiune), care permite completarea aporturilor din fonduri proprii ale băncilorla întreprinderile din turism. Cel mai cunoscut dintre fondurile comune de plasament curisc în turism, „Loisirs et Tourisme Investissement”, a fost înfiinţat în 1986 de bancaWorms şi un grup mutual francez.

Foarte cunoscută totodată este societatea cu capital de risc „Avenir-Tourisme” creată în 1986 de instituţii financiare publice şi private, societăţi al căror obiect este preluareaparticipaţiunilor în întreprinderile mici şi mijlocii ale sectorului.

e) asisten ţ a – consilierea şi ingineria financiar ă. În turism, ca şi în celelaltesectoare, instituţiile financiare solicitate pentru a interveni în proiecte noi le studiază cumare atenţie, eventual le amendează, înainte de a ajunge la un diagnostic de fezabilitateeconomică şi financiară. Ele ajută la montajul financiar, căutând finanţări complementare

în cadrul parteneriatului, sau, mai simplu, al unui mandat de asistenţă la montajul financiar.

Astfel, nivelul de intervenţie al instituţiilor financiare s-a completat de-a lungul anilorşi cea mai mare parte a formelor moderne de intervenţii financiare sunt astăzi la dispoziţia

întreprinderilor turistice.

2. Accesul la piaţa bursieră şi acţionariat

Acţionariatul constă în deschiderea capitalului întreprinderii către investitorii dinafara acesteia, care pot fi instituţii financiare, dar şi salariaţii sau publicul. Totodată,emisiunea de acţiuni nu este posibilă decât prin marile întreprinderi care sunt cotate labursă. Principalul exemplu rămâne Club Méditerranée, cotat la bursă şi f ăcând de maimulte ori apel la piaţa financiară pentru a-şi finanţa creşterea.

4.5. RESURSELE UMANE ÎN TURISM

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Turismului, la nivelul anului 1999,numărul celor angajaţi direct în industria turismului se situa la 192 milioane, respectiv 8%

7/25/2019 badulescu



101101101101

din totalul populaţiei ocupate la scară mondială, mergând însă – în cazul ţărilor cucirculaţie turistică mare – până la 12% (Franţa).

În România lucrează în turism (hoteluri şi restaurante) cca. 2% din populaţiaactivă(faţă de 8% în Spania, 6% în Elveţia, 5,6 % în Luxemburg 4,6%99), respectiv 123 mii

persoane în anul 1999. Structura persoanelor ocupate evidenţiază o proporţie de 50-60% afemeilor, faţă de 40-50% bărbaţi.Principalele meserii specifice de bază sunt: agent de turism/ghid de turism,

contabil/planificator în agenţia de turism, recepţioner hotel, bucătar, chelner, cofetar-patiser, muncitor de întreţinere echipament hotelier, lucrător hotelier, cameristă. Principaliifurnizori de instruire în domeniul turismului în România sunt: Institutul Român deCercetări Economico-Sociale şi Sondaje, T.H.R – Tourism, Hotel&Restaurant ConsultingGroup, Centrul Naţional de Învăţământ Turistic, ANAT - Asociaţia Naţională a Agenţiilorde Turism din România, Centrul de Formare a Resurselor Umane din Turism, CentrulNaţional de Educaţie Permanentă în Turism, Centrul de formare profesională continuă alCooperaţiei de Consum şi Credit100.

Potrivit unui studiu al Biroului Internaţional al Muncii101

, locurile de muncă dindomeniul turismului se cuprind în următoarea grilă:- cadre de conducere: director de agenţie, director de oficiu de turism, director de

hotel;- tehnicieni superiori: şef de serviciu organizare voiaje, specialist în cercetare,

planificare şi valorificare a turismului, specialist în turism social şi de tineret;- tehnicieni medii: responsabil de transferuri, promotor de vânzări, organizator de

congrese, ghid, animator, monitor;- personal de bază: ghid regional, recepţioner, telefonist etc.În ce priveşte nivelul pregătirii profesionale a persoanelor ocupate în turismul

internaţional, situaţia se prezintă astfel:

a) în hotelărie:§ 6% pregătire universitară sau superioară;§ 30% studii liceale;§ 32% studii elementare dar calificaţi în meserie;§ 32% f ără calificare.b) în alte activit ăţ i turistice:§ 8% pregătire superioară;§ 45% liceu;§ 40% şcoli elementare cu calificare;§ 7% f ără calificare102.În privinţa forţei de muncă ocupate în turism în România, structura actuală se

prezintă astfel:a) după tipul de unit ăţ i:• 50% hotelărie;• 40% alimentaţie publică;• 5% agenţii de turism;• 1,5% activităţi de agrement;• 1,5 % personal medical;• 2% alte unităţi103.

99 Postelnicu, Gh., op. cit ., p. 181100

Capital nr. 30/22 iulie 2004101 BIT, Carrieres de l’hotellerie et du tourisme, p. 12., Geneva, 1976, citat după R. Lanquar, op. cit ., p. 48102 Minciu, Rodica, op. cit., p. 206

7/25/2019 badulescu



102102102102

b) după nivelul de calificare:• 10% pregătire superioară (cadre de conducere);• 8% şcoli postliceale, colegii (tehnicieni cu studii medii şi superioare);• 42% personal de bază cu calificare de specialitate;

• 40% personal de bază f ără calificare104.c) după statutul profesional:• 92,3% salariaţi;• 2,6% patroni;• 4,2% lucrători pe cont propriu;• 0,9% lucrători familiali neremuneraţi105.d) pe sexe:• 64,7% femei;• 35,3% bărbaţie) pe grupe de vârst ă:• 20% între 15-24 ani;• 31,6% între 25-34 ani;

• 38,6% între 35-49 ani;• 9,8% peste 50 ani.106 Trebuie menţionat şi faptul că turismul are un rol important în crearea de locuri de

muncă, atât în mod direct cât şi indirect, adică în ramurile situate în amonte şi în aval faţă de sectorul turistic. Se consideră107 că există trei categorii de locuri de muncă în turism:

§ locuri de muncă directe, în activităţile caracteristice turismului: hoteluri,restaurante, agenţii de turism, organisme de turism;

§ locuri de muncă indirecte, respectiv în activităţi care se constituie în furnizoripentru sectorul turistic: transporturi, spectacole, construcţii, alimentaţie, confecţii etc.;

§ locuri de muncă induse, cele care rezultă din creşterea cererii indusă direct deveniturile obţinute din turism. Pentru comparaţie, trebuie să spunem că, în Franţa, în anul1997, numărul locurilor de muncă directe a fost de 740000, dar, luându-se în considerare şilocurile de muncă indirecte şi induse, cifra este aproape de 2000000. În general, numărullocurilor de muncă indirecte şi induse variază între 1 şi 3 pentru fiecare loc de muncă directdin turism, în funcţie de ţară şi în special de factori precum: politica turistică a unei ţări,nivelul de dezvoltare a unei ţări, gradul de integrare a economiei, nivelul şi evoluţiaproductivităţii muncii în turism.

Trăsăturile principale ale forţei de muncă şi ale ocupării în turism sunt:• cre şterea continuă, pe măsura terţiarizării economiei. Sectorul turistic este unul

creator de locuri de muncă, chiar dacă nu în mod uniform în toate componentele sale;• marea mobilitate şi fluctua ţ ie a sa, datorată sezonalităţii turismului. Cu titlu

ilustrativ, în Franţa, în anul 1996, ponderea locurilor de muncă sezoniere în totalulposturilor era de 33,5% în sectorul cazării, 24,3% în sectorul alimentaţiei publice, 19,8% încadrul agenţiilor de voiaj, rezultând pe ansamblul activităţilor turistice un procent de24,4%. De asemenea, sezonalitatea este mai puternică în rândul tinerilor sub 25 ani, carereprezentau două treimi din totalul lucrătorilor sezonieri108;

103 idem, p. 206104 idem, p. 205105 CNS, Ancheta asupra for ţ ei de muncă în gospod ării (AMIGO), trimestrul III 1999, p. 71106

Anuarul statistic al României, 1998, pp. 130-131107 De La Rochefoucauld, Beatrice, op. cit ., pp. 76-77108 idem, p. 81

7/25/2019 badulescu



103103103103

• contactul direct între turist şi producător , ceea ce-i impune acestuia din urmă uncomportament corespunzător;

• diversitatea nivelurilor de calificare, existând locuri de muncă necalificate, dar şiposturi care necesită cunoştinţe de marketing, limbi străine, relaţii publice. Pe ansamblu,

locurile de muncă din turism au un nivel de calificare mai redus, cu o proporţie mai mică alocurilor de muncă calificate şi superioare decât media economiei, şi o pondere mai mare amuncitorilor şi lucrătorilor necalificaţi109, ca atare şi nivelul general al salariilor este maimic decât media pe ţară110;

• feminizarea for ţ ei de muncă şi preponderen ţ a tinerilor . În general, pondereafemeilor şi a tinerilor în totalul populaţiei ocupate este mai mare în sectorul turistic decâtpe ansamblul economiei naţionale;

• ponderea mai mică a salaria ţ ilor , datorată numărului mai mare de întreprinderimici, de familie, în special în alimentaţia publică şi în cazul hotelierilor independenţi;

• utilizarea întregului timp de muncă al unei zile (munca în ture), ceea ce înseamnă o solicitare mai intensă la care sunt supuşi lucrătorii din turism.

Rolul factorului uman în asigurarea calităţii serviciilor turistice este deosebit,personalul fiind cel care “îmbogăţeşte sau strică“ experienţa turistului. Personalul ocupat înturism trebuie să :

- dispună de o dotare corespunzătoare din punct de vedere tehnic, astfel încât să-şipoată face efectiv meseria;

- aibă o atitudine pozitivă vis-à-vis de munca lor şi să se dedice mulţumiriiclienţilor;

- conlucreze bine în echipă şi să există o relaţie bună între subalterni şi manageri;- fie conştiincioşi şi punctuali;- rezolve efectiv şi prompt orice reclamaţii.

O menţiune particulară trebuie f ăcută în privinţa personalului agenţiilor de turism,care sunt intermediarii pe piaţa turistică şi au o influenţă majoră în ceea ce priveştesatisfacerea sau dezamăgirea clienţilor. Ei sunt cei care:

- prezintă oferta hotelurilor, destinaţiile, găsind soluţia cea mai bună care să-lmulţumească pe client;

- se ocupă de formalităţile de cazare, de bilete;- îi consiliază pe clienţi în legătură cu diferite formalităţi;- preiau banii de la client în numele tour-operatorului;- se ocupă în numele clientului de reclamaţiile f ăcute de acesta.Fiecare dintre aceşti factori poate să intensifice sau să diminueze calitatea experienţei

clientului. Unele studii

111

au identificat trei aspecte ale calităţii muncii prestate de un agentde turism, după cum urmează:

1. elemente tangibile/palpabile: aspectul exterior, design-ul agenţiei de turism,precum şi aspectul vestimentar al personalului agenţiei;

2. clientul trebuie să aibă certitudinea că agentul este de încredere şi competent îndomeniu; dacă nu există această certitudine, clienţii vor ţine cont de ofertele primite, dar nuvor apela la serviciile acelei agenţii;

109 Py, P., Le tourisme, un phenomene economique, La Documentation Francaise, 1986110

în România, salariul mediu în sectorul „Hoteluri şi restaurante” reprezintă cca. 80% din salariul mediu peeconomie111 Ryan, C. (ed.), The Tourist Experience. A New Introduction, Cassell, Londra, 1997

7/25/2019 badulescu



104104104104

3. dacă turistul nu a fost mulţumit de serviciile prestate de agenţie, este foartepuţin probabil să mai apeleze la această agenţie.

Mai mult decât atât, lipsa de performanţă a agenţilor intermediari afectează negativreputaţia, scăzând numărul viitoarelor cereri ale companiei de turism. Dacă, de exemplu,

un agent îi recomandă unei familii cu copii să aleagă o anumită staţiune care în cele dinurmă se dovedeşte că a fost inadecvată din cauza zgomotului prea mare, acea familie va finemulţumită de oferta acelui agent, cu toate că această ofertă ar fi fost ideală pentru opersoană singură.

Proba de foc a sistemului managementului calităţii apare atunci când intervine cevainevitabil, lucrurile merg prost şi apar drept urmare reclamaţiile clienţilor. Turistul nu seaşteaptă ca totul să iasă perfect, dar doreşte să i se rezolve prompt eventualele problemeivite. Dacă pe perioada concediului totul decurge conform planului, turistul nu va observamicile probleme. Pe de altă parte, dacă ceva nu merge bine şi compania de turism varezolva pozitiv problema, î şi va mări reputaţia în ochii clienţilor. Însă, pentru ca toateacestea să aibă loc trebuie avute în vedere câteva aspecte cum ar fi:

– situaţiile neplăcute ivite trebuie soluţionate cât mai repede posibil, cu atât maimult cu cât durata vacanţei este de una-două săptămâni;

– clienţii trebuie să poată lua legătura cu personalul staţiunii/hotelului f ără a finevoiţi să-şi petreacă ore întregi din timpul lor preţios căutându-i pe cei care ar trebui să fieacolo să-i ajute;

asigurarea clienţilor că există alternative, sau că despăgubirile sunt corecte şi ţin contde gravitatea problemelor.

Autoevaluare:1. Ce înţelegeţi prin potenţial turistic antropic ?2. Care sunt munţii cu potenţial turistic mediu ?3. Daţi exemple de manifestări cu caracter folcloric !4. Care sunt diferenţele dintre un hote şi un motel ?5. Ce înţelegeţi prin capitalul-risc ?

Rezumatul acestei sectiuni:• Resursele turistice se pot clasifica după mai multe criterii: după conţinutul resurselorturistice (potenţialul turistic antropic şi potenţialul turistic natural), după originalitatearesurselor (resurse unice, resurse de creaţie, resurse atractive);

• Potenţialul turistic natural este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse ladispoziţie de cadrul natural al unui spaţiu care prin valoarea şi atractivitatea lor justifică deplasări de populaţie pentru vizitare şi conduc la amenajări de ordin turistic;

• În România există mai multe categorii de unităţi montane: munţi cu un potenţial

deosebit de complex, munţi cu mare potenţial turistic, munţi cu potenţial turistic mediu,munţi cu potenţial redus;

7/25/2019 badulescu



105105105105

• Valenţele turistice ale zonelor de deal şi de podiş sunt date de: alternanţa unităţilordeluroase cu zonele depresionare, bioclimatul sedativ, climatul specific de deal şi podiş,existenţa unor bogate şi atractive resurse de origine hidrologică, gradul înalt deumanizare a spaţiilor deluroase şi de podiş;

• Litoralul românesc are drept factori de atracţie turistică plaja, apa mării, resurselebalneare, vegetaţia şi climatul marin

• Delta Dunării a fost recunoscută în anul 1990 ca “zonă umedă” de importanţă internaţională şi a fost inclusă în “Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural”;

• Potenţialul antropic al României cuprinde: vestigiile arheologice, monumente istorice,religioase şi de artă, arhitectura populară, centrele de olărit, manifestări cu caracterfolcloric, muzee cu profil etnografic;

• Baza materială specifică a turismului cuprinde: reţeaua de cazare, reţeaua dealimentaţie publică comercială, reţeaua mijloacelor de agrement şi distracţie, domeniulschiabil şi transportul pe cablu, reţeaua mijloacelor de transport, reţeua de tratament

balnear, baza materială specială,• Modalităţile de finanţare a investiţiilor în turism pot fi grupate în: intervenţii aleorganismelor financiare (creditul, participările directe ale băcilor cu fonduri proprii,leasingul, capitalul-risc), acces direct pe piaţa bursieră;• Trăsăturile principale ale forţei de muncă şi ale ocupării în turism sunt: creştereacontinuă, marea mobilitate şi fluctuaţie, contactul direct între turist şi producător,diversitatea nivelurilor de calificare, feminizarea forţei de muncă şi preponderenţatinerilor, ponderea mai mică a salariaţilor, utilizarea întregului timp de muncă al uneizile;

Referate propuse:Referatul numarul 1. Realizaţi un referat în care să analizaţi resursele turistice ale uneiregiuni, zone, localităţi la alegere. În referat trebuie să prezentaţi resursele existenteprecum şi cele ce în opinia dumneavoastră nu sunt exploatate la potenţialul maxim.

7/25/2019 badulescu



106106106106

CAPITOLUL 5

SERVICIILE TURISTICE

5.1. CONŢINUTUL, CARACTERISTICILE ŞI TIPOLOGIASERVICIILOR TURISTICE

Turismul, fenomen social şi economic complex, se situează la interferenţa multorcomponente ale economiei naţionale, care acţionează fie direct pentru realizarea serviciiloroferite turiştilor - prin activitatea unităţilor de alimentaţie publică, hotelurilor, tour-operatorilor, agenţiilor de voiaj, fie indirect - prin firme din construcţii, transporturi,industrie alimentară.

Apartenenţa turismului la sfera terţiarului se constată şi prin suita de prestaţii caredau conţinut unei activităţi turistice: organizarea călătoriei, transport, odihnă, divertisment,având ca scop satisfacerea nevoilor turistului pe durata deplasării sale.

Produsul turistic este definit ca un rezultat al asocierii dintre resurse (patrimoniu) şiservicii112, dar individualizarea unui produs este influenţată în mod esenţial de calitateaactivităţii de prestare a serviciului. Spre exemplu, existenţa unui patrimoniu natural valorosnu înseamnă automat o circulaţie turistică dezvoltată, pentru că resurse turistice de excepţiepot rămâne în afara circuitului turistic dacă nu există servicii care să le facă accesibile

turiştilor.În cadrul terţiarului, turismul nu operează cu servicii pure, ci cu o asociaţie de

elemente cu caracter diferit, care, intrând într-o proporţie variată în alcătuirea oferteituristice, vor influenţa diferit efectul global, cu o mulţime de forme de manifestare.

Aceste câteva consideraţii subliniază faptul că serviciile se dovedesc a fi din cele maimulte puncte de vedere componenta dominantă sau determinantă a ofertei turistice, iarcaracteristicile acestora se regăsesc, în forme specifice, în întreaga activitate turistică.

Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi care au ca obiectivsatisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care el se deplasează şi în legătură cuaceastă deplasare.

În acest sens, se observă că unele dintre activităţile ce dau conţinut prestaţiei turisticevizează acoperirea unor necesitaţi obişnuite, cotidiene cum ar fi: odihna, hrana - evident cuun anumit specific al serviciului; altele prezintă caracteristici specifice turismului şi,respectiv, formelor particulare de manifestare a acestuia.

Prin natura sa, produsul turistic trebuie astfel conceput încât, în urma efectuăriiconsumului turistic, individul să dobândească un plus de informaţii, cunoştinţe, chiardeprinderi noi, în condiţii de refacere a capacităţii de muncă, de petrecere plăcută atimpului liber.

Pentru prestatori şi organizatorii de turism, diversificarea serviciilor turistice esteesenţială pentru stimularea cererii turistice şi satisfacerea la un nivel calitativ înalt anevoilor consumatorilor-turişti.

112 Barbu, Gh. (coord.), Turismul în economia na ţ ională, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981, p. 90

5

7/25/2019 badulescu



107107107107

În cazul României, patrimoniul turistic de mare atractivitate şi condiţiile materiale devalorificare a lui impun o diversificare continuă a ofertei de servicii, ca obiectiv prioritar înpromovarea ţării în circuitul turistic internaţional. Varietatea, calitatea şi diversificareaserviciilor turistice asigură creşterea competitivităţii produsului turistic, contribuie la

perfecţionarea actului de servire, cu rezultate directe asupra creşterii eficienţei şi atenuăriicaracterului sezonier al activităţii.

Diversificarea se poate realiza prin căi diferite:

§ antrenarea în circuitul turistic a unor noi zone;§ alcătuirea unor programe mai variate;§ multiplicarea variantelor oferite turiştilor în legătură cu un serviciu de bază prestat;§ sporirea formelor de agrement şi a serviciilor complementare.Trebuie menţionat însă că diversificarea nu există prin ea însăşi dacă nu este însoţită

de o promovare pe măsură şi de un comportament adecvat şi profesionist al lucrătorilor dinsectorul turistic.

Consumul serviciilor turistice se efectuează într-o ordine riguroasă, determinată despecificul prestaţiei, de locul acţiunii, moment, formă de turism. În cadrul unei schemegenerale de derulare, principalele prestaţii şi succesiunea lor ar fi în felul următor:

§ acţiuni de publicitate şi informare turistică;§ contractarea angajamentului, stabilirea minimului de servicii şi stabilirea

programului de desf ăşurare a acţiunii;§ transportul, asociat transferului de turişti şi al bagajelor la hotel sau de la un mijloc

de transport la altul şi o serie de facilităţi specifice;§ cazarea (eventual servicii suplimentare oferite de unităţile hoteliere);§ alimentaţia şi serviciile auxiliare ;

§ agrementul şi varietatea formelor sale;§ returul turiştilor;prezenţa permanentă în toate momentele prezentate a unei activităţi de relaţii publice,

de informare a turiştilor, de natură să creeze condiţii optime pentru desf ăşurarea actuluituristic.

5.1.1. CARACTERISTICILE SERVICIILOR TURISTICE

Serviciile turistice prezintă o serie de caracteristici, decurgând din modul particularde realizare a activităţii, din natura muncii desf ăşurate în domeniul turismului.

Menţionăm că unele dintre aceste caracteristici sunt comune tuturor componentelorsectorului terţiar, din care evident turismul face parte, având doar un element deindividualizare, de concretizare; altele sunt specifice numai turismului, determinate denatura deosebită a ofertei şi cererii turistice, de conjuncţia lor, de condiţiile în care are locconsumul113. Încercând o sinteză a abordărilor din literatura de specialitate114, principalelecaracteristici sunt:

1) Caracterul nematerial al presta ţ iei, serviciile turistice existând în formă potenţială şi concretizându-se numai prin întâlnirea cererii cu oferta;

113 Minciu, Rodica, op. cit., p. 217 şi urm.114 Cosmescu, I., op. cit ., Minciu, Rodica, op. cit ., Postelnicu, Gh., op. cit . etc.

7/25/2019 badulescu



108108108108

2) Caracterul nestocabil. Produsul turistic se consumă pe măsura producerii sale,are un caracter intangibil, neputând fi stocat pentru valorificare ulterioară. Din această particularitate rezultă o serie de dificultăţi cu privire la asigurarea echilibrului dintre cerereşi ofertă precum şi în ceea ce priveşte gradul de utilizare a capacităţii de cazare, alimentaţie

etc.; 3) Coinciden ţ a în timp şi spa ţ iu a produc ţ iei şi consumului. Consumul turisticpresupune prezenţa fizică la locul producţiei, prestaţiei turistice, simultaneitatea prezenţeiprestatorului şi beneficiarului. De aici rezultă că orice neconcordanţă de loc sau de timpatrage după sine fie ofertă subutilizată fie cerere nesatisf ăcută;

4) Caracterul complex al presta ţ iei turistice. Activitatea turistică are un conţinutcomplex şi variat de servicii, rezultat al contribuţiei unui număr mare de prestatori dindiverse domenii ale economiei;

5) Dependen ţ a şi inseparabilitatea serviciilor turistice de persoana prestatorului.Valorificarea efectivă a serviciilor turistice impune contactul direct şi nemijlocit întreprestatorul de servicii turistice şi consumatorul turistic. Nivelul de pregătire, competenţa,

seriozitatea şi responsabilitatea prestatorului sunt determinante pentru calitatea produsuluituristic şi pentru gradul de satisfacţie a turistului, premisă pentru îmbunătăţirea continuă acirculaţiei turistice. Această particularitate determină implicarea într-o măsură maiputernică decât în alte ramuri a factorului uman, a muncii lucrătorului din turism.Automatizarea şi introducerea progresului tehnic în turism se fac mai lent şi limitat, limitedatorate specificului activităţii şi psihologiei turiştilor;

6) Individualizarea serviciilor turistice la nivelul grupului sau persoanei. Varietateamotivaţiilor turiştilor determină o ofertă de produse turistice adaptate dorinţelor fiecăruiindivid, ceea ce nu exclude însă o componentă standard a unui produs turistic.Individualizarea prestaţiilor este mai puternică în cazul turismului neorganizat sau pe contpropriu precum şi în cazul turismului semiorganizat, în timp ce în cazul turismului

organizat, componenta standard a produsului turistic este determinantă;7) Sezonalitatea serviciilor turistice, decurgând din sezonalitatea cererii turistice;8) Caracterul eterogen al serviciilor turistice datorită numărului mare de prestatori

de servicii implicaţi în producerea unui produs turistic;9) Derularea serviciilor într-o ordine riguroasă , caracteristică valabilă numai în

cazul turismului organizat. Această succesiune cuprinde:§ promovarea produsului turistic;§ contractarea;§ transportul spre locul de destinaţie;§ cazare, alimentaţie, agrement;§ transportul spre locul de reşedinţă.

5.1.2. TIPOLOGIA SERVICIILOR TURISTICE

Serviciile turistice pot fi abordate şi structurate după numeroase criterii, dintre carereţinem:

a) După con ţ inutul şi categoria de nevoi:• serviciile legate de organizarea voiajului: conceperea programului, publicitate,

rezervări de locuri, organizarea transportului;

7/25/2019 badulescu



109109109109

• servicii legate de sejurul turiştilor: cazare, alimentaţie.

b) După importan ţă:• servicii de bază (transport, cazare, alimentaţie, tratament);

• servicii complementare (suplimentare): informare, organizarea de manifestăriculturale, artistice, de divertisment sportiv, excursii, închirieri de echipament.

c) După modalitatea de plată:• servicii cu plată, a căror contravaloare se achită înainte, în timpul sau după

consumul produsului turistic;• serviciile gratuite, suportate din cheltuieli generale ale firmelor de turism şi

oferite cu scop promoţional: publicitate, informare, intermediere, transferuri gratuite,gratuităţi sau facilităţi pentru copii.

d) După natura serviciilor:• servicii specifice, oferite special turiştilor;• servicii nespecifice, oferite populaţiei rezidente, dar de care pot beneficia şi

turiştii (transport în comun, servicii de telecomunicaţii, întreţinere şi reparaţii, igienă şi înfrumuseţare etc.)

e) După forma de prezentare:• servicii oferite sub formă de pachet global;• servicii oferite independent.

f) După momentul solicită rii lor:

• servicii turistice ferme, generate de solicitări formulate în locul de reşedinţă alturistului şi cuprinse în aranjamentul turistic achiziţionat;• servicii turistice spontane, generate de solicitări formulate în timpul călătoriei sau

sejurului, odată cu contactul direct al turistului cu oferta concretă.

5.2. SERVICIILE DE TRANSPORT TURISTIC

5.2.1. ROLUL TRANSPORTURILOR ÎN ACTIVITATEATURISTICĂ

Rigiditatea ofertei turistice şi amplasarea obiectivelor la sursă fac ca turistul să fie celcare se deplasează. Transporturile sunt cele care au rolul de a asigura accesul turiştilor înzona de destinaţie turistică.

În acelaşi timp, transporturile reprezintă prima formă de consum turistic, prestaţie dealtfel indispensabilă pentru desf ăşurarea unei activităţi turistice.

Perfecţionarea şi diversificarea de-a lungul timpului a mijloacelor de transport au dusla stimularea turismului, cuprinderea în sfera sa a noi destinaţii turistice şi chiar forme deturism specifice.

Mijloacele de transport cu tracţiune animală au fost primele vehicule utilizate pentrudeplasare. În paralel cu evoluţia lor s-au conturat şi primele obiective de găzduire,

respectiv hanurile, care ofereau servicii de cazare şi alimentaţie pentru călători.O dată cu dezvoltarea industriei, au fost create condiţii pentru transportul feroviar,

7/25/2019 badulescu



110110110110

care oferea servicii de transport rapid, ieftin, sigur şi confortabil.Explozia automobilismului a oferit mai multă flexibilitate transportului, iar ulterior

mijloacele de transport aerian au completat gama variată a căilor şi mijloacelor de transportdisponibile.

Alegerea unei forme de transport depinde de mai mulţi factori determinanţi:• distanţa care trebuie parcursă;• mărimea grupului de turişti şi disponibilităţile băneşti ale acestora.La aceştia se adaugă alţi factori care influenţează decizia de alegere a modalităţii de

transport:• disponibilitatea, frecvenţa şi flexibilitatea fiecărui mijloc de transport;• timpul necesar călătoriei;• gradul de confort;• rapiditatea, siguranţa, caracteristicile itinerariilor;• starea căilor de comunicaţie;• serviciile la sol ;• facilităţile din terminale.Desigur, aceste criterii sunt percepute diferit de turiştii de loisir şi cei care călătoresc

în scopuri de afaceri. Viteza/timpul şi orarul plecare/sosire ar putea fi cele mai importantevariabile pentru călătorul de afaceri, în timp ce costul/preţul ar putea fi primul criteriupentru turistul de plăcere.

O clasificare a alegerii acestor variabile, sugerată de Sheth115, consideră că toţicălătorii aleg modalitatea de transport pe baza greutăţii psihologice a cinci factori, şianume: cel funcţional, estetic/emoţional, social/organizaţional, situaţional şi utilităţi alediferitelor alternative. Utilitatea funcţională a unui mijloc poate fi definită ca performanţalui într-un scop anume. Orarul plecărilor şi sosirilor, siguranţa, rutele directe şi absenţa

opririlor sau transferurilor sunt exemple ale acestor consideraţii funcţionale. Motivulestetic/emoţional priveşte aspecte cum ar fi: frica, îngrijorarea socială, stilul, luxul,confortul şi alte emoţii personale pe care aceste mijloace alternative de transport. Acesteasunt şi ele supuse stereotipiilor legate de sex, venit, vârstă, preţ /cost, educaţie, ocupaţie. Deexemplu, tururile cu autocare sau croazierele au fost catalogate ca fiind proprii pentrupersoanele aflate la vârsta pensionării. Acest fapt poate să-i abată pe cei tineri de la autiliza autocarul sau de la o croazieră. Motivele legate de utilităţi privesc facilităţileprivind terminalul la care accede un călător. Utilităţile de "curiozitate" se referă la dorinţacălătorului de a face ceva nou şi diferit.

5.2.2. FORME DE TRANSPORT UTILIZATE ÎN TURISM

5.2.2.1. TRANSPORTURILE RUTIERE

Transporturile rutiere se realizează cu autocare, microbuze şi autoturisme, primeledouă fiind specifice turismului organizat.

Apariţia automobilului a precipitat decăderea faimei trenului ca mijloc de transport înmajoritatea ţărilor dezvoltate. Cum s-a menţionat şi anterior, automobilul şi-a consolidatimaginea ca mijloc de transport de pasageri încă în anii 1920. Lundgren denumeşte

115 Sheth, J. N., A Psychological Model of Travel Mode Selection, în „Advances in Consumer Research”, vol.3/1975, p. 426

7/25/2019 badulescu



111111111111

perioada următoare acestor ani ca fiind "era difuzării individuale a călătoriilor"116. Elexplică această afirmaţie astfel: maşina privată a atras o mare parte a turiştilor de pe piaţă,de pe rutele şi mecanismele stabilite spre un nou concept, al destinaţiilor la mari distanţe.

Apariţia automobilului a răspândit beneficiile turismului atrăgând din ce în ce mai

mulţi oameni, fie călători individuali, fie grupuri mici. Tipul de călătorie non-privată eracaracteristic trenului şi vaporului cu aburi şi precedea era automobilului. Datorită naturiiinfrastructurii limitate a căilor ferate şi a posibilităţilor reduse de navigaţie pe apă,modurile în care erau organizate călătoriile erau uşor de prezis. Turiştii puteau să ajungă doar la acele destinaţii spre care existau trenuri sau vase. Multe staţiuni şi hoteluri au

înflorit datorită tipului de transport cu trenul şi cu vase cu aburi, dar odată cu apariţiaautomobilului a început să decadă atracţia acestora.

Automobilul a permis apariţia călătoriilor "la întâmplare", a deschis drumul spre noidestinaţii, a urgentat dezvoltarea facilităţilor orientate spre automobilişti de-a lunguldrumurilor şi autostrăzilor. Motelul a fost una dintre noile facilităţi dezvoltate în SUA şiCanada după cel de-al doilea război mondial. Astăzi, călătoria cu automobilul constituie

modalitatea predominantă de deplasare. Principala ţintă a societăţilor cu profil turistic aconstituit-o familia care utilizează automobilul în scop turistic. Principalele argumente înfavoarea automobilului sunt:

• Controlul itinerariului şi al opririlor pe parcurs;• Controlul orarului de plecare;• Posibilitatea de a transporta bagaje şi echipament în mod facil;• Cost scăzut al călătoriei în cazul în care 3 sau mai multe persoane merg împreună;• Libertatea de a folosi automobilul chiar şi după atingerea destinaţiei.

Două aspecte particulare în legătură cu călătoria cu automobilul sunt vehiculelerecreaţionale şi sectorul închirierile de maşini. Aceste două sectoare s-au dezvoltat în aşamăsură încât se constituie în elemente importante ale industriei turistice.

Vehiculele recreaţionale sunt o prelungire a dragostei pentru maşini.Încă de la începutul celui de-al doilea război mondial a crescut popularitatea

campingului. SUA deţineau mai mult de 14.000 de parcuri publice/private şi locuri decampare comerciale cu cca. 1.000.000.de locuri. În Canada erau 250.000 de locuri decampare, iar în Mexic cca. 100.000117. Popularitatea crescândă a vehiculelor recreaţionalea dus la apariţia unui nou mod de campare în anii '70, incluzând franşiza, condominium-ulşi sistemul de time-sharing.

Închirierea autoturismelor este de asemenea un sector unde s-a putut remarca ocreştere semnificativă în anii '60-'70. Veniturile firmelor de tip rent-a-car din SUA au

crescut de 10 ori în perioada 1960-1978. Cea mai mare utilizare a autoturismelor închiriates-a desf ăşurat în zilele lucrătoare ale săptămânii (de luni până vineri) şi au fost efectuate decălătorii de afaceri (75% din totalul călătoriilor cu scop de afaceri)118. Cererea pentru

închirierea de autoturisme pentru perioada de week-end venea în special din parteaturiştilor care efectuau călătoria în scop personal sau de plăcere. O mare parte a

închirierilor au loc la aeroport.După unele estimări119, 7% din turiştii francezi, 13% dintre turiştii olandezi, 14% din

cei germani, 16% din danezi, 20% din spanioli, 20% din portughezi închiriază maşini întimpul sejururilor estivale în străinătate.

116 Lundgren, J., The Development of the Tourist Travel Systems, în „The Tourist Review”, ian. 1973, p. 10117

Mill, R. C., Morrison, A. M., The Tourism System, Prentice-Hall Int., 1985, pp. 160-161118 idem, p. 161119 Tinard, Y., Le Tourisme. Economie et Management , McGraw Hill Book, 1992, p. 168

7/25/2019 badulescu



112112112112

Tendinţele recente în închirierile de maşini au pus accentul, în special, pemodernizarea ofertei de maşini, cu aplecare spre autoturisme mai mici şi cu consum mairedus.

Principalii operatori pe piaţa închirierilor de maşini sunt prezentaţi în tabelul de mai

jos:

Tabelul nr. 17. Principalii locatori de maşini din lume în anu 1999

Nume Anul creării înţara de origine

Număr delocaţii

Număr devehicule

Avis 1963 530 18000Budget 1986 240 8000Citer 1968 310 3500Eurodollar 1990 70 2200Europcar 1970 460 18000

Eurorent 1989 200 6000Hertz 1950 400 17000Thirfty 1982 55 1000Sursa: Pasqualini, J. J., Tourismes en Europe, 1992

Transporturile rutiere ocupă primul loc în formele de transport utilizate: de exemplu, în Europa, 70% din circulaţia turistică internaţională se realizează cu mijloace rutiere, cuvariaţii de la o ţară la alta, în funcţie de particularităţile geografice şi nivelul de dezvoltarea reţelei şi mijloacelor de transport, astfel: în Anglia 15%, Germania 42%, Spania 60%,Italia 78%120, Franţa 75%121.

În România, transporturile rutiere ocupă 70% din totalul formelor de transportutilizate pentru circulaţia turistică naţională şi 50% pentru circulaţia turistică internaţională122.

Autoturismul devine tot mai prezent şi în formele de transport combinate, înaranjamentele de tipul „fly and drive” (avion şi maşină), „rail and drive” (tren şi maşină),„package tour” (aranjament semiorganizat de transport rutier şi croazieră maritimă, cu navela bordul cărora se asigură serviciile de cazare şi masă)123.

Mijloacele de transport rutier colectiv, respectiv microbuzele şi autocarele, la rândullor, sunt foarte convenabile pentru parcurgerea distanţelor mai lungi, atât datorită preţuluimai redus cât şi siguranţei şi confortului. Companiile de autocare au introdus în ultimii anio serie de îmbunătăţiri tehnologice şi de confort, cum ar fi: protecţie fonică, aer

condiţionat, toaletă, servicii de ghizi, servicii de alimentaţie etc.În SUA, se estimează că 90% dintre pasagerii autocarelor călătoresc în scopuripersonale sau de plăcere, pentru Canada procentajul fiind de 85%. Pe de altă parte însă,călătorii de afaceri ocupă numai 10-15% din piaţă. Studiile au arătat că pasagerii de peautocare din America de Nord sunt fie tineri, fie bătrâni. De asemenea, autocarele atrag oparte importantă a categoriei de populaţie cu venituri mici. Un alt lucru interesant este că numărul femeilor care călătoresc cu autocarul este semnificativ mai mare decât cel albărbaţilor. Ultimele acţiuni publicitare indică faptul că piaţa ţintă spre care se îndreaptă programele companiilor de autocare este cea a vacanţei de vară a familiei, de regulă a

120 Holloway, J. C., The Business of Tourism, Pitman, 1989, p. 49121

De La Rochefoucauld, Beatrice, op. cit ., p. 36122 Cosmescu, I., op. cit ., p. 174123 Stănciulescu, Gabriela, Managementul opera ţ iunilor de turism, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p. 223

7/25/2019 badulescu



113113113113

cuplurilor tinere, precum şi persoanele în vârstă pentru vacanţele de vară sau toamnă124.

5.2.2.2. TRANSPORTURILE FEROVIARE

Transporturile cu trenul au apărut pe continentul nord american125, de la CoastaAtlanticului la Coasta Pacificului şi au fost principalul stimulent al vacanţelor în secolul alXIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, în SUA, Canada şi Europa. Prima rută transcontinentală a fost deschisă în 1869 în SUA. În 1841, în Anglia s-a organizat primultur cu trenul, atunci când Thomas Cook a organizat o excursie de la Leicester laLoughborough. În 1851, 3 milioane de englezi au călătorit la Marea Expoziţie de laLondra. Trenul a urgentat, de asemenea, şi dezvoltarea multor staţiuni de litoral.

Perioada în care trenul a fost principalul mijloc de transport în ţările dezvoltate adurat 100 de ani, de la 1830 la 1930. Această perioadă corespunde sistemului social detransport de început, sistemului căilor ferate dezvoltate şi erei călătoriilor expres. În anii

'20 şi '30, automobilul începe să câştige din ce în ce mai multă popularitate ca mijloc detransport, atrăgând mulţi pasageri.Principalele motive care îi determină pe oameni să utilizeze trenul ca mijloc de

transport sunt:§ siguranţa§ posibilitatea de a vedea lucruri interesante pe parcurs§ posibilitatea de a te putea plimba în timpul călătoriei§ sosirea la destinaţie odihnit şi relaxat§ confortul personal.Dezavantajele sunt asociate duratei mari de timp în care se ajunge la destinaţie,

orarului inflexibil şi slabei calităţi a serviciilor de masă. Trenurile sunt considerate ca fiind

mijloace de transport sigure şi de aceea atrag o parte semnificativă a celor cu frică de zbor.Pe de altă parte, în ţări precum Germania, Franţa şi Japonia operează trenuri super-rapide.Acestea merg mai repede decât maşinile, scăzând durata călătoriei. De exemplu, TGV-uldin Franţa merge cu peste 200 km/h între Paris şi Lyon, călătoria durând aproximativ 2 ore(comparativ, cu maşina ar dura 5 ore). Cu titlu de exemplu, putem menţiona că distanţaParis-Lyon se parcurgea cu trenul la 1867 în 9 ore, în 1914 în 7 ore, în 1938 în 5 ore, în1950 în 4 ore, iar după 1983 în 2 ore126. TGV Eurostar parcurge distanţa Paris – Londra în3 ore, iar Thalys leagă Parisul de Bruxelles, călătoria durând mai puţin de o oră şi jumătate,parcurge distanţa Paris-Amsterdam în 3 ore şi un sfert şi Paris-Koln în 4 ore şi un sfert. La

începutul anilor '80 creşte numărul pasagerilor de intercity, ca şi numărul călătorilor deafaceri care au folosit serviciile clasei I. Principalul motiv al acestor creşteri a fost

scumpirea biletelor de avion, datorită creşterii costurilor energetice, precum şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de trenuri.

Transportul feroviar reprezintă unul dintre cele mai vechi mijloace de transportutilizate în turism, având însă în prezent o pondere mică pe plan mondial, şi anume cca. 4-5% în circulaţia turistică internaţională, iar în unele ţări până la 15-20% (Italia, Bulgariaetc.)127.

În România, transportul feroviar deţine 25% din traficul internaţional şi 30% din

124 Mill, R. C., Morrison, A. M., op. cit ., pp. 167-170125

idem, p. 153 şi urm.126 Le Figaro Magazine, 26 mai 2001127 Cosmescu, I., op. cit ., p. 181

7/25/2019 badulescu



114114114114

traficul intern128, favorizat fiind de distanţele relativ prea scurte pentru a motivatransporturile aeriene, gradul mic de motorizare a populaţiei etc.

Transporturile feroviare sunt prezente şi într-o serie de aranjamente129, dintre care celmai important este Rail Inclusive Tour, şi include transport cu trenul, cazare şi alte servicii,

destinat călătorilor individuali şi în grup. RIT are următoarele variante:- RIT-I, oferit turiştilor individuali şi constând în reducerea tarifului cu 20%;- RIT-I G, oferit turiştilor individuali şi în grupuri mici, constând în reducerea

tarifului cu 40%, dar impunerea unui minim de trafic;- RIT-G P, oferit grupurilor de turişti, cu reduceri de 45% şi un minim de trafic;- RIT-Y şi RIT-YP, destinat tinerilor sub 26 ani, cu reduceri de până la 50%;- RIT-G, oferit în anumite conjuncturi, cu reduceri substanţiale de tarife.

5.2.2.3. TRANSPORTURILE NAVALE

Călătoria cu vaporul o precede pe cea cu trenul, dar abia pe la mijlocul secolului alXIX-lea călătoria cu marile vase transoceanice şi-a relevat importanţa. Cu toate că transoceanicele au asigurat o legătură între continente, în prezent, transportul pe apă aredouă mari componente: călătoria cu feribotul şi croaziera.

Era vapoarelor cu aburi î şi are începuturile în 1840. Sir Samuel Cunard a fostpionierul primei linii regulate transatlantice. Exact aşa cum automobilul a condus ladecăderea trenului, aşa şi introducerea liniilor aeriene comerciale intercontinentale aprecipitat declinul acestui tip de transport de pasageri. În 1957, traficul pe vasetransatlantice a atins un nou record postbelic: 1.036.000 pasageri. Deşi călătoria cu vaporuls-a mai menţinut câţiva ani, din 1958, volumul de pasageri care utilizează avionul este maimare.

Cursele regulate transatlantice au decăzut rapid. De exemplu, numărul de plecări dinNew York a scăzut de la cca. 500 000 în 1960, la 50 000 în 1975, de aceea transporturiletransoceanice aproape că au dispărut în zilele noastre130.

Vaporul rămâne o modalitate importantă de transport de pasageri, fiindcomplementar automobilului, în foarte multe locuri ale lumii: Canalul Mânecii, Irish Sea,Hebridean Islands ale Scoţiei, Marea Nordului, Provinciile maritime şi Coasta ColumbieiBritanice în Canada, precum şi pe Marile Lacuri.

Precum partenerul său din istorie, trenul, vaporul are o importanţă considerabilă îndezvoltarea turismului. În prezent, transporturile pe apă sunt o formă de transport mai puţinsolicitată, datorită unor particularităţi cum ar fi: viteza mai mică de deplasare, condiţiilespeciale de călătorie, cost mai ridicat, necesitatea completării cu alte mijloace de transport

etc.Transporturile navale deţin 2-3% din circulaţia turistică internaţională şi 1-2% din

traficul turistic al României131.Transporturile navale se realizează în prezent mai mult sub forma croazierelor, care

transformă o modalitate de transport într-una de agrement.Croaziera se poate constitui într-un produs turistic distinct cât şi într-un element

component al acestuia, sub forma unui circuit complet (atunci când portul de îmbarcare

128 idem129 Ionel, Gh., Crişan, C., Tehnica opera ţ iunilor de turism interna ţ ional, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1984, p. 127 şi urm.130 Mill, R. C., Morrison, A. M., op. cit ., pp. 156-158131 Cosmescu, I., op. cit ., p. 183

7/25/2019 badulescu



115115115115

este acelaşi cu cel de debarcare) sau ca deplasare pe un parcurs parţial.În SUA, croazierele au înlocuit serviciile regulate transatlantice, în 1982 piaţa

croazierelor atingând numărul de 2 milioane de pasageri; 45 de companii de croazieră auavut 125 de vase de pasageri cu un total de 72.000 de cuşete132.

După 1990, piaţa croazierelor a cunoscut o creştere foarte accentuată, ajungând în1993 la 7 milioane, iar în 2000 la 9,61 milioane pe an, din care 6,88 milioane în Americade Nord şi 1,95 milioane în Europa133. În anul 1998, capacitatea de cazare totală era de30812 mii cuşete, din care 11869 mii în Europa şi 10329 în America, cu un număr total de177 vase. Companiile organizatoare de croaziere acţionează pe o piaţă foarte dinamică (cuun ritm mediu anual de creştere de 8%), dar şi foarte concentrată, practic 72% din ofertamondială de cuşete fiind reprezentată de 4 grupuri: Carnival Corp. (cu o flotă de 46 nave şipeste 60000 cuşete), Royal Caribbean Cruises, P&O Princess şi Star Cruises Group134.

Cel mai mare vas de croazieră oceanic este Norway, operat de Norwegian CaribbeanLines şi are 2000 de cuşete. Croazierele oferă o experienţă a vacanţei asemănătoare cu ceaoferită de Orient Expres. Astăzi, vasele de croazieră seamănă cu nişte hoteluri "portabile"

care circulă pe apele Caraibilor (circa 50% din numărul pasagerilor de croaziere),Mediteranei şi în alte regiuni.Croazierele pot fi împărţite în trei mari categorii în funcţie de durata călătoriei:

croazierele scurte durează o săptămână sau mai puţin, cele intermediare şi lungi durează aproximativ 1-4 săptămâni, iar cele "în jurul lumii" de la 1 la 3 luni.

Croazierele de scurtă durată au cea mai mare popularitate deoarece necesită un timpmai scurt pentru vacanţe şi sunt mai ieftine. Exemple de croaziere de scurtă durată suntabundente în America de Nord, precum şi în alte locuri. Caracteristic acestor tipuri decroaziere este durata scurtă de o zi sau chiar mai puţin. Vizitarea unor împrejurimi pitoreştieste principalul obiectiv, precum cele "thousand islands" (New York-Ontario), râulMississippi, lacurile Muskoka Ontario, Cascada Niagara şi multe altele. Alte croaziere

combină nostalgia cu imaginile pitoreşti. Croazierele cu vase cu aburi sunt exemple aleacestora. Un studiu despre un vas de croazieră cu aburi, recent restaurat, a conchis că

învăţarea despre istoria vaselor cu aburi şi despre istoria mediului înconjurător se poatecombina cu observarea operaţiunilor ce se desf ăşoară pe un asemenea vas, toate acesteaprofitând de serviciile de masă /bar de pe vas.

Un motiv pentru creşterea popularităţii croazierelor medii-lungi pare a fi noutateaprogramului şi temei călătoriei. Au crescut, de asemenea, croazierele tematice, tip hobby(teatru, gastronomice, bridge, aranjamente florale, sporturi de apă, jazz, muzică country şiwestern), precum şi alte teme şi activităţi. Acestea se leagă mai mult de moda călătoriilorsau a vacanţelor cu scop educativ. De asemenea, a crescut numărul croazierelor de tipstimulativ, cele de grup, întâlnirile şi reuniunile ţinute pe diferite vase, precum şi numărulvapoarelor de croazieră cu garaj la bord, care deplasează atât turişti cât şi vehiculerecreaţionale.

Această modă în oferta croazierelor demonstrează un nivel înalt al segmentării pieţeişi, de asemenea, se poate afirma faptul că piaţa călătoriilor de afaceri şi de plăcere este dince în ce mai segmentată. "Croaziera spre niciunde" este o nouă modă în croazieră, destinată celor care doresc să se aventureze în timpul vacanţei, pasagerii necunoscându-şi itinerariul

înaintea urcării lor pe vas. Pachetele de programe tip zbor-croazieră sunt de asemeneafoarte populare, ele combinând viteza şi eficienţa călătoriilor cu avionul cu relaxarea şi

132 idem133

De La Rochefoucauld, Beatrice, op. cit ., p. 37, Worldwide Cruise Ship Activity, OMT, 2003134 Worldwide Cruise Ship Activity, OMT, 2003

7/25/2019 badulescu



116116116116

romantismul atribuite vaselor de croazieră.Cu toate că croazierele au crescut în popularitate în mod impresionant între anii '70-

'80, penetrarea acestora pe piaţa turistică rămâne mică, ele concentrând doar 0,6% dincapacitatea de cazare totală la nivel mondial135. Precum staţiunile, aşa şi liniile de croazieră

şi-au dezvoltat cu succes propria clientelă loială, care doreşte să revină, procentul fiind de30-40% din volumul total de pasageri. Vârsta medie a pasagerilor este de 46 ani, iar venitulmediu pe familie de 50000 dolari136.

În România, o serie de tour-operatori oferă croaziere de lux, cum ar fi:- traseul Genova - Napoli - Tunis - Palma de Mallorca - Barcelona - Marsilia -

Genova poate fi parcurs cu vaporul Costa Romantica sau Costa Classica în şapte zile. Înaltde 12 etaje şi cu o capacitate de aproximativ 1.800 pasageri, nava are la bord cabine decinci stele, piscine, restaurante, baruri, săli de spectacol şi de cinema, cazino, discotecă,terenuri de tenis, piste de jogging, saloane de infrumuseţare, centre de sănătate (masaj,saună, jacuzzi). Ziarul vaporului - tipărit pe vas, în şapte limbi - se constituie într-o agendă completă a programului de la bord. Excursia este astfel gândită încât în fiecare dimineaţă

turiştii se trezesc în alt loc;– Costa Victoria, cel mai mare vapor de croazieră construit vreodată în Europa,are 14 etaje, 74.000 de tone. Aici există trei piscine şi, deosebit faţă de alte vase de lux, uncentru de sănătate interior (în caz de vreme rea, pasagerii nu vor fi lipsiţi de jacuzzi, masaj,saună, tratamente de înfrumuseţare). Costa Victoria acostează în insulele greceşti:Katakolon, Santorini, Mykonos, Rodos;

– traseul Costa Riviera are o durata de 11 zile, cu punct de plecare Napoli şiescale în Cairo, Ashdod (Israel), Limassol, insula Rodos, Atena;

– în arhipelagul Bahamas din Marea Caraibelor, insula Eleuthera este renumită pentru şcoala de circ, dar se poate practica şi schiul nautic;

– în arhipelagul Insulelor Canare, Oceanul Atlantic, insula Tenerife abundă în

imense plante tropicale. Turiştilor li se oferă o croazieră pe ocean la apusul soarelui, pentrua întâlni balene şi a efectua scufundări în ocean, iar o atracţie principală este o seară înatmosfera evului mediu;

– în Indonezia, insula Bali este definită de ospitalitatea locuitorilor şi dedansurile, muzica şi festivalurile de artă tradiţionale. Din nici un traseu nu lipseşte o vizită la vulcanul Batur, unul dintre cei o sută de vulcani activi din Indonezia;

– în arhipelagul Insulelor Caraibe, Jamaica este a treia insulă ca marime. Dupa ceErrol Flynn a sosit aici în anii ‘30, turiştii au început sa privească insula ca pe una dintrecele mai atrăgătoare destinaţii. Din program fac parte muzica reggae, recifurile de corali şio sticlă de rom;

– pierdută în Marea Caraibelor, Guadelupa este presărată în toate părţile cu plajă.Arta culinară este foarte apreciată, reunind bucătăriile franceză, africană, locală şi chiarhindusă;

– parte a Antilelor Franceze, Martinica are o cultură proprie, bazată pe tradiţiileindienilor creoli. Ruinele fostei capitale, Saint-Pierre, dispărută în 1902, în urma erupţieiunui vulcan, reprezintă una dintre atracţiile favorite ale turiştilor.137

5.2.2.4. TRANSPORTURILE AERIENE

135

idem136 idem137 Capital nr. 29/22 iulie 1999

7/25/2019 badulescu



117117117117

Transporturile aeriene sunt forma de transport cea mai dinamică şi mai recentă, cuviteza cea mai mare de deplasare, fiind folosite în propor ţie de 50% pentru distanţecuprinse între 1000 şi 4000 de km şi în proporţie de 100% pentru distanţe de peste 4000km. Transporturile aeriene ocupă în prezent cca. 20-25% din traficul turistic internaţional,

cu valori sensibil diferite de la o ţară la alta: Grecia 75%, Anglia 62%, Italia 10%138

.În România, ponderea acestei forme de transport este de cca. 5-6% în traficul turisticinternaţional şi sub 1% în traficul turistic intern139. Practic, aproximativ 500.000 de românicălătoresc anual cu avionul; 50% din aceştia zboară în Europa, iar 40% au ca destinaţieSUA şi Canada140.

Istoria transportului aerian poate fi împărţită în mai multe perioade. Prima perioadă,1918-1938, a fost perioada de început a zborurilor regulate, în timp ce era modernă poate fidenumită era transportului aerian de masă. Perioada actuală este marcată de îmbunătăţiriale tehnologiilor aviatice, de apariţia charterelor (pachete de servicii sau vacanţe"inclusive" sau "all inclusive"). Câteva date din istorie ne permit să aruncăm o privireasupra faptelor:

§ în SUA are loc în 1918 primul zbor regulat intern pe ruta New York-Philadelphia-Washington§ în 1939 are loc primul zbor transatlantic de pasageri operat de Pan American, cu un

hidroplan§ BOAC (azi, British Airways) oferă primul zbor transatlantic de pasageri, în 1946§ BEA (azi, parte a British Airways) operează primul zbor de pasageri cu destinaţia

Europa (1946)§ în 1970 se introduc primele avioane cu reacţie mari141.Cum s-a mai spus, era modernă a transportului aerian începe, cu adevărat, după cel

de-al doilea război mondial. În perioada 1945-1960, s-a observat creşterea număruluipasagerilor care au trecut de la utilizarea trenurilor şi a vapoarelor la călătoria cu maşina şi

avionul. În anii '60, această tendinţă a continuat, reducerea tarifelor de călătorie stimulândşi mai mult transportul aerian.

Până în anii '80, avionul a fost principalul mijloc de transport utilizat de pasageri înSUA şi Canada, dar şi în zborurile internaţionale spre/dinspre continent. Sectorultransportului aerian s-a dezvoltat rapid la nivel internaţional, mai ales în anii '60-'70. Rutatransatlantică este foarte semnificativă în ceea ce priveşte dezvoltarea acestuia. În 1948,numai 183000 de cetăţeni americani au zburat pe avioane transatlantice cu destinaţiaEuropa. Această cifră a crescut până la 3,8 milioane în 1973. Numărul total al pasagerilorpe sectorul nord-atlantic a ajuns până la cifra de 19 milioane în 1981, cu 90,6% pasageri pecurse regulate, iar restul de 9,4% sau 1,79 milioane pe chartere.

În Canada, Canadian Airlines a numărat 44,9 miliarde de pasageri în 1979, cca. 77%pe curse regulate, restul pe chartere. Media anuală de creştere, în pasageri-kilometri, pecursele regulate a fost 10,9%, în perioada '66 - '79, iar pentru traficul de charter a fost chiarmai mare - 24,3%142.

În prezent, transporturile aeriene mondiale sunt în continuă creştere, ajungând –potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Aviaţiei Civile – la 1,35 miliarde persoanetransportate. Transporturile aeriene rămân însă foarte sensibile la marile crize economice,politice, formidabila lor expansiune fiind întreruptă de şocurile petroliere, războiul din

138 De La Rochefoucauld, Beatrice, op. cit ., p. 186139 idem, p. 187140

Capital nr. 6/8 februarie 2001141 Mill, R. C., Morrison, A. M., op. cit ., pp. 162-167142 idem

7/25/2019 badulescu



118118118118

Golf, recesiunea economică mondială din 1993 şi atentatele de la 11 septembrie 2001143.Transportatorii aerieni sunt de două tipuri:• Companii regulate, între care se disting marile companii internaţionale din SUA144

(Delta Airlines, United Airlines, American Airlines, Northwest Airlines, US Airways145),

iar din Europa – Air France, British Airways;• Companii neregulate sau charter, care operează curse la cerere, dezvoltate în special

după anii '70; importanţa crescândă acordată pieţei charterelor de către companiile aerienecomerciale este confirmată de următoarele aspecte:

- pentru transportatorii aerieni (mai puţin SUA), serviciile charter reprezentau13,2% din totalul veniturilor;

- în Europa, 40% din pasageri au revenit charterelor.146 Principalele rute mondiale de charter includ traversarea Atlanticului şi alte coridoare

aeriene dintre Marea Britanie şi restul Europei spre Spania, precum şi spre alte ţărimediteraneene.

Charterele pot fi:

- chartere de grup, cu sau f ără afinitate;- chartere IT, care includ şi cazare, transport la sol etc.;- chartere pentru uz propriu, avionul fiind închiriat de o singură persoană;- chartere specializate, pentru studenţi sau pentru evenimente speciale147.Asociaţia Transportatorilor Aerieni Americani (ATA) a condus un studiu pe durata a

mai mulţi ani cu privire la frecvenţa zborurilor din SUA. Peste două treimi din pasageriiamericani au zburat pe o rută comercială. Grupurile cu cea mai mare înclinaţie spre zborsunt cele profesionale, de afaceri, cei aflându-se în grupa vârstei de la 25 la 49 ani,rezidenţii din partea de vest a SUA, precum şi cei cu venituri familiale mai mari de 40.000$ anual. Călătorii frecvenţi pe calea aerului reprezintă 36%, iar călătorii "moderaţi" (2 până la 12 zboruri pe an) reprezintă 48% din totalul călătorilor, generând 50% din totalulcălătoriilor. Studiul ATA relevă faptul că 55% dintre călătoriile cu avionul s-au efectuat înscopuri de afaceri, iar restul în scopuri personale sau de plăcere148.

Pe scurt, avionul s-a constituit în principalul mijloc de transport internaţional şiintercontinental după cel de-al doilea război mondial, având un rol important în viziuneacălătorilor de afaceri, pentru care factorul timp este un punct major. Zborurile charter audevenit moduri de transport în special pentru vacanţe, fiind populare în Europa.

Avantajele transporturilor aeriene ţin de timpul scurt al călătoriei, gradul ridicat deconfort, iar dintre dezavantaje menţionăm: insecuritatea relativă a zborului, dependenţa decondiţiile meteo, costul ridicat, îmbarcarea şi debarcarea în afara oraşelor, necesitateacompletării călătoriei cu alte mijloace de transport.

5.3. SERVICIILE DE CAZARE

5.3.1. ROLUL ŞI PARTICULARITĂŢILE SERVICIILOR DE

143 atentatele din septembrie 2001 au bulversat transporturile aeriene, companiile aeriene americane estimândla 10 milioane de dolari numai costul închiderii spaţiului aerian timp de trei zile144 primele 7 companii mondiale, după numărul de pasageri transportaţi, erau americane145 potrivit clasamentului IATA 1999, acestea ocupau în anul respectiv, în ordine, primele 5 poziţii (sursa:World Air Transport Statistics, iunie 2000)146

Mill, R. C., Morrison, A. M., op. cit ., pp. 162-167147 pentru detalii, a se vedea: Stănciulescu, Gabriela, op. cit ., pp. 173-182148 Mill, R. C., Morrison, A. M., op. cit ., în loc. cit.

7/25/2019 badulescu



119119119119

CAZARE

Serviciile de cazare reprezintă ansamblul activităţilor desf ăşurate în spaţiile decazare, activităţi legate de prestaţiile oferite turistului în timpul sejurului sau în legătură cu

acesta, şi care se constituie în produsul industriei hoteliere149. Nivelul calitativ al serviciilorde cazare depinde de baza materială existentă, de nivelul de dotare şi gradul demodernizare al acesteia, de nivelul profesional al personalului hotelier şi de calitateamanagementului.

Dimensiunile şi calitatea spaţiilor de cazare î şi pun amprenta în mod fundamentalasupra valorii activităţii turistice şi asupra dimensiunilor şi structurii circulaţiei turistice.

Serviciile de cazare hotelieră fac obiectul de activitate al industriei hoteliere, caretrebuie să asigure condiţiile corespunzătoare pentru adăpostul şi odihna turiştilor.

Caracterul complex al acestui serviciu, determinat de faptul că circa 50% din timpulde şedere într-o staţiune turistică este petrecut în spaţiile de cazare, impune o gamă largă deprestaţii care pot şi trebuie să fie oferite turistului pe durata sejurului său în cadrulhotelului.

Structurile de cazare hotelieră în formele lor incipiente – hanuri, case publice, case deoaspeţi150 – au apărut în Evul Mediu la nivelul oraşelor şi al întretăierilor de drumuri.Primul aşezământ construit pentru a răspunde cerinţelor unei structuri hoteliere a fostinaugurat la Londra, în 1774, urmat de New York, Boston etc.

Structurile de cazare hotelieră au cunoscut o dezvoltare şi diversificare continuă, pemăsura cerinţelor consumatorului turistic, astăzi fiind estimate peste 100000 hoteluri înlume.

Dezvoltarea circulaţiei turistice şi transformarea turismului într-un fenomen de masă au condus la apariţia şi apoi extinderea spaţiilor de cazare construite în zone turistice,

acestea reprezentând în prezent cca. 70% din totalul capacităţ

ii de cazare turistică.

Tipuri de structuri de primire cu funcţiuni de cazare turistică

Structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare sunt clasificate în conformitatecu Hotărârea Guvernului nr. 1328 din 27 decembrie 2001 privind clasificarea structurilorde primire turistice (publicată în Monitorul Oficial nr. 17 din 15 ianuarie 2002) şi cuOrdinul nr. 510 din 28 iunie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privindclasificarea structurilor de primire turistice (publicat în Monitorul Oficial nr. 582 bis din 6august 2002) modificat şi completat de Ordinul nr. 911 din 26 noiembrie 2002 pentruaprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice

(publicat în Monitorul Oficial nr. 898 din 11 decembrie 2002) şi Ordinul nr. 188 din 28februarie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor deprimire turistice (publicat în Monitorul Oficial nr. 181 din 24 martie 2003)151.

Conform normelor legale, în România pot funcţiona următoarele tipuri de structuride primire cu funcţiuni de cazare turistică, clasificate astfel:

1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;3. moteluri de 3, 2, 1 stele;4. hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele;

149 literatura occidentală foloseşte şi termenul de „industrie a ospitalităţii”150

Coltman, M. M., Introduction to travel and tourism. An International Approach, Van Nostrand Reinhold,1989, p. 162 şi urm.151 http://www.infotravelromania.ro/hotelurile.html, www.autorizare-turism.ro

7/25/2019 badulescu



120120120120

5. hosteluri de 3, 2, 1 stele;6. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;7. bungalouri de 3, 2, 1 stele;8. cabane turistice, cabane de vânatoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele;

9. sate de vacanţă de 3, 2 stele;10. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele;11. spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei de 3, 2, 1 stele;12. popasuri turistice de 2, 1 stele;13. pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, 1 stele;14. pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 flori (margarete);15. apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale ori în clădiri cu altă

destinaţie de 3, 2, 1 stele;16. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4,

3, 2, 1 stele.Trebuie menţionat că sistemul şi criteriile de clasificare a hotelurilor depind de la o

ţară la alta. De exemplu, în Turcia şi în multe dintre ţările arabe se foloseşte un alt sistemde clasificare, de cele mai multe ori un hotel de patru stele oferind condi ţii similare unuihotel de trei stele din Europa. În Franţa, doar la hotelurile de trei şi patru stele micul dejuneste inclus în tariful camerei, la celelalte categorii, micul dejun se plăteşte separat şi nu este

întotdeauna bufet suedez152.Aşadar, principalele tipuri de structuri de primire cu funcţiuni de cazare sunt:– Hotelul, care este structura de primire amenajată în clădiri sau corpuri de

clădiri, care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotatecorespunzător, asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepţii şi spaţii dealimentaţie în incintă;

– Hotelurile-apartament sunt compuse din apartamente sau garsoniere, astfel

dotate încât să asigure păstrarea, prepararea alimentelor şi servirea mesei în incintaacestora;

– Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităţilor, înimediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată atât pentru satisfacereanevoilor de cazare şi de masă ale turiştilor, cât şi pentru parcarea în siguranţă a mijloacelorde transport.

– Criteriile minime pentru încadrarea acestor structuri de cazare (hotel, hotel-apartament şi motel) într-una din grupa de stele ce pot fi atribuite privesc construcţiile şiinstalaţiile, dotarea cu mobilier, lenjerie şi alte obiecte, serviciile minime oferite turiştilorşi alte condiţii;

– Vilele sunt structuri de primire de capacitate relativ redusă, funcţionând înclădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în staţiuni balneoclimaterice sau înzone şi localităţi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor serviciispecifice;

– Bungalourile sunt structuri de primire de capacitate redusă, de regulă, din lemnsau din alte materiale similare. În zonele cu umiditate ridicată (munte-mare) acestea pot ficonstruite şi din zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanţă, caunităţi independente în cadrul unor staţiuni sau zone turistice sau ca spaţii complementarepe lângă alte structuri de primire turistice. Ele asigură cazarea turiştilor, precum şi alteservicii prestate de unitatea de bază şi funcţionează, de regulă, cu activitate sezonieră;

– Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ

redusă, funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea,152 Capital nr. 44/28 octombrie 2004

7/25/2019 badulescu



121121121121

alimentaţia şi alte servicii specifice necesare turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă înzone montane, rezervaţii naturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective deinteres turistic;

– Refugiile turistice sunt structuri de primire turistice situate în locuri izolate şi

greu accesibile din zona montană, de regulă la altitudini mari, având o capacitate redusă,un grad minim de confort şi un număr redus de personal de deservire. Acestea nu seclasifică;

– Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazareaturiştilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parchezemijloacele de transport, să-şi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte serviciispecifice acestor tipuri de unităţi. Campingurile sunt unităţi cu caracter sezonier.Amplasarea campingului trebuie f ăcută în locuri pitoreşti, cu microclimat favorabil, feritede zgomot (inclusiv al arterelor de circulaţie) sau alte surse de poluare, precum şi de oricealte elemente care ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea turiştilor (linii de înaltă tensiune, terenuri sub nivelul mării, zone inundabile etc.). Terenurile destinate

campingurilor trebuie să fie plane şi să nu menţină apa, chiar şi după o ploaie de lungă durată;– Căsuţele sunt spaţii de cazare de dimensiuni reduse, realizate din lemn sau din

alte materiale similare, compuse, de regulă, dintr-o cameră şi un mic antreu sau terasă şi,uneori, dotate şi cu grup sanitar propriu. Turiştii cazaţi în căsuţe beneficiază de toatedotările şi instalaţiile comune din cadrul campingurilor. Căsuţele amplasate pe terenuricare nu permit şi amenajarea unor spaţii de campare (pentru montarea corturilor saurulotelor) vor fi clasificate drept căsuţe tip camping şi vor dispune de dotări şi serviciiidentice cu cele ale campingurilor de aceeaşi categorie;

– Satul de vacanţă este un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalouri,amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiştilor servicii de cazare, de

alimentaţie şi o gamă largă de prestaţii turistice suplimentare (agrement, sportive, culturaleetc.). Amplasamentul acestora trebuie să asigure un microclimat favorabil, ferit de surse depoluare (zgomot, noxe etc.) şi de alte elemente care ar putea pune în pericol securitatea şisănătatea turiştilor;

– Camerele de închiriat în locuinţele familiale reprezintă structuri de primirituristice constând dintr-un număr limitat de spaţii, care oferă servicii de cazare şiposibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită în comun cu locatarul sau în spaţiispecial amenajate, destinate exclusiv turiştilor. Criteriile minime privind clasificareaacestora într-una din categoriile de stele (3, 2, l stele) au ca obiect aspectele de natură constructivă şi gradul de dotare a camerelor;

– Spaţiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime subsumează ofertamijloacelor de transport naval, inclusiv a pontoanelor plutitoare, utilizată pentru cazareaturiştilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi. Componentelesale se clasifică pe stele în funcţie de calitatea dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă.

În cadrul acestora, poate exista următoarea structură a spaţiilor de cazare:– cameră cu pat individual, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către o

singură persoană, pat a cărui lăţime minimă este de 90 cm;– cameră cu pat matrimonial, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către una

sau două persoane, a cărui lăţime minimă este de 140 cm;– cameră cu pat dublu, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două

persoane, a cărui lăţime minimă este de 160 cm;

– cameră cu două paturi individuale, reprezentând spaţiul destinat folosirii decătre două persoane;

7/25/2019 badulescu



122122122122

– cameră cu trei sau mai multe paturi individuale, reprezentând spaţiul destinatfolosirii de către un număr de persoane egal cu numărul paturilor. Camerele cu pestepatru paturi individuale sunt considerate camere comune;

– cameră cu priciuri, reprezentând spaţiul destinat utilizării de către mai multe

persoane. Priciul reprezintă o platformă din lemn sau alte materiale, pe care se asigură unspaţiu de 200/100 cm pentru fiecare turist;– garsonieră, reprezentând spaţiul compus din: dormitor pentru două persoane,

salon, vestibul şi grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărţit de salon printr-unglasvand sau alte soluţii care permit o delimitare estetică;

– apartament, reprezentând spaţiul compus din unul sau mai multe dormitoare(maximum 5), sufragerie, vestibul, echipare sanitară proprie. La categoria 5 stele vaexista un grup sanitar pentru fiecare două locuri, iar la categoria 4 stele, cât şi la restulcategoriilor, minimum un grup la patru locuri.

În cazul pensiunilor turistice şi fermelor agroturistice, normele şi criteriile minimeprivind clasificarea au o bază juridică distinctă153. Metodologia şi criteriile de clasificare

pentru aceste structuri de primire turistice vizează instituirea facilităţilor pentru dezvoltareasistemului de turism rural din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre. Pentruprotecţia turiştilor, activitatea pensiunilor turistice şi a fermelor agroturistice trebuie să secircumscrie spiritului normelor ce reglementează turismul în România.

Activităţile desf ăşurate în cadrul pensiunilor turistice şi al fermelor agroturistice(cazare, alimentaţie, agrement şi divertisment) constituie un tot unitar, fiind părţicomponente ale produsului turistic. În acest sens, este obligatorie asigurarea unei corelaţiicorespunzătoare între calitatea dotărilor şi aspectul general al spaţiilor de cazare pe de oparte, şi echipamentele pentru alimentaţie şi agrement, pe de alta.

5.3.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CAZAREHOTELIERĂ

Organizarea activităţii de cazare hotelieră a cunoscut un progres continuu şi unproces de adaptare la cerinţele tot mai numeroase ale turiştilor.

Procesul de organizare a cazării turistice trebuie s

ă răspund

ă unor probleme legate deadministrarea unui număr tot mai mare de locuri de cazare, intensificarea circulaţiei

turistice, amplasarea unităţilor hoteliere, cererea în creştere pentru locuri de cazare deconfort ridicat etc.

La scară mondială, în organizarea activităţii de cazare predomină caracterul artizanalşi familial, 50-70% din unităţile de cazare fiind mici, adică cu capacitate de până la 25 decamere şi până la 5 salariaţi. De exemplu, în Franţa, hotelierii independenţi, care nu suntgrupaţi în nici un fel de lanţ hotelier, reprezintă 56% dintre hoteluri, confruntându-se însă cu probleme de rentabilitate154. Această este mica hotelărie, caracterizată printr-un număr

153 Ordinul nr. 20/1995 al ministrului turismului pentru aprobarea normelor si a criteriilor minime privind

clasificarea pe stele a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice, în M.Of. al României,Nr.101/25.05.95, partea I.154 De La Rochefoucauld, Beatrice, op. cit ., p. 42

7/25/2019 badulescu



111123232323

impresionant de hotelieri independenţi, care dispun de o singură unitate de cazare şi î şidesf ăşoară activitatea în afara marilor lanţuri hoteliere.

Pentru supravieţuire, hotelierii independenţi, atât cei mici dar şi cei mari, formează lan ţ uri voluntare. Acestea regrupează unităţi independente care î şi unesc eforturile pentru

acţiuni comune: promovare şi publicitate, centrale de rezervare, centrale de cumpărare etc.Deţinătorii de hoteluri î şi păstrează independenţa, dar apartenenţa la un lanţ voluntar îiconstrânge totuşi să respecte anumite norme de confort şi calitate a serviciilor. În prezent,circa un sfert din numărul hotelierilor independenţi sunt grupaţi în astfel de lanţurivoluntare.

În afara micii hotelării, există lan ţ uri hoteliere integrate, care domină piaţa serviciilorde cazare de confort ridicat. În cadrul lanţurilor integrate, apărute în urma procesului deintegrare orizontală, hotelierii şi pierd independenţa, ei trebuind să ofere acelaşi servicii,activitatea de marketing şi cea de comercializare fiind preluate de centrala lanţului. Lanţulintegrat presupune ca o anumită societate să fie proprietara fondului de comerţ şi, uneori, aclădirii. Dacă nu este proprietară, asigură gestiunea şi comercializarea în unităţile

respective după acelaşi model. Lanţurile integrate constituie „stadiul industrial alhotelăriei”155, ele creându-şi, în afara centralelor de rezervare, centrale de cumpărarecomune, având furnizori comuni pentru întregul echipament etc.

Între lanţurile voluntare şi cele integrate se situează lan ţ urile fran şizate, în care sepăstrează independenţa hotelierilor, dar unul dintre ei este autorizat să angajeze înţelegeri

în numele participanţilor la sistem. Contractul de franşiză leagă franşizorul de franşizat.Franşizorul este proprietarul mărcii care regrupează hotelurile lanţului, asigură promovareaşi comercializarea, suportă montajul financiar al deschiderii de noi unităţi. Franşizapermite lanţurilor integrate să-şi mărească numărul de unităţi, reducând cheltuielilefinanciare. Sunt foarte rare cazurile de lanţuri integral franşizate, în general franşizoruldeschizându-şi întâi propriile unităţi, f ără să recurgă la sistemul franşizei. Franşizatul este o

societate independentă de cea a franşizorului, care aduce ca aport capital sau teren. Pentrufranşizat, interesul franşizei decurge din posibilitatea de a utiliza imaginea de marcă alanţului hotelier, de a beneficia de promovare globală şi de centrală de rezervare, sau – înunele cazuri – şi de alte servicii, cum ar fi un centru de gestiune informatizat. În schimb,franşizatul varsă franşizorului o redevenţă, care poate fi o sumă forfetară sau un procentdin cifra de afaceri.

Primele lanţuri hoteliere au apărut în SUA după al doilea război mondial (BestWestern şi Intercontinental), implantate în apropierea aeroporturilor şi vizând o clientelă defaceri. Cele mai importante lanţuri hoteliere din lume sunt:

1.Holiday Corp. (SUA) – peste 350.000 camere şi 1800 de hoteluri;2.Sheraton Corp. (SUA) – peste 140.000 camere şi 500 unităţi;3.Ramada Inc. (SUA) – peste 130.000 camere şi 700 unităţi;4.Marriott Corp. (SUA) – peste 100.000 camere şi 360 unităţi;5.Quality International (SUA) – peste 100.000 camere şi 800 hoteluri;6.Hilton Hotels Inc. (SUA) – peste 97.000 camere şi 270 unităţi.După cum se observă, dominaţia lanţurilor din SUA este absolută, primele 7 lanţuri

fiind americane. Dintre primele 20 lanţuri mondiale, doar 3 sunt din Europa: Accor (Franţa– poziţia 8), Trusthouse (Marea Britanie – poziţia 9), Club Méditerranée (Franţa – poziţia12)156. În România sunt prezente o serie de lanţuri, cum ar fi Intercontinental, Accor,Marriott157, Sofitel158, Best Western etc.

155

Pasqualini, J.-P., Jacquot, B., op. cit., p. 169156 date 1987, adaptate după Hotels et Restaurants International, Paris, 1988157 cel mai mare hotel din Bucureşti, JW Marriott are cinci stele şi dispune de 402 camere, din care 23 de

7/25/2019 badulescu



124124124124

5.3.3. SERVICIILE HOTELIERE

Serviciile hoteliere reprezintă prestaţia turistică de bază, unităţile de cazare fiinddomiciliul temporar al turiştilor.

Conţinutul serviciilor hoteliere este în relaţie directă cu tipul de unitate, confort,gradul de integrare cazare-alimentaţie publică-agrement, categoria ţintă de turişti căreia i seadresează ş.a. Principalele categorii de prestaţii hoteliere sunt:

a) servicii de cazare propriu-zisă; cazarea reprezintă funcţia principală a hotelăriei.Ea trebuie să asigure spaţii şi dotări adecvate pentru odihnă şi pentru igienă. În această categorie intră şi serviciile legate de spaţiile de primire, depozitarea bagajelor;

b) servicii complementare cazării: închirieri de obiecte, distribuirea corespondenţei,păstrarea obiectelor de valoare, curăţarea şi întreţinerea îmbrăcămintei şi încălţămintei,manipularea bagajelor, parcare;

c) servicii de alimentaţie publică (comercială) – sunt o componentă de bază aactivităţii turistice, dar prezenţa serviciilor de alimentaţie publică nu este obligatorie pentrutoate unităţile de cazare. Prezenţa unei braserii sau a unui restaurant în incinta unităţii decazare este însă obligatorie acolo unde micul dejun este inclus în tariful de cazare;

d) servicii cultural-artistice şi de agrement – sunt prezente de obicei în turismul deodihnă şi de sejur lung. Dotările necesare sunt: terenuri de sport, piscine, săli degimnastică, de jocuri, săli de organizare a simpozioanelor, spectacole, expoziţii etc.;

e) servicii de informare – se realizează atât verbal prin compartimentul „recepţie”,cât şi în scris prin afişe sau pliante şi privesc programul manifestărilor cultural-sportive,orarul mijloacelor de transport;

f) servicii de intermediere – sunt proprii numai unităţilor de confort ridicat şicuprind: rezervări de locuri, mijlocirea unor servicii de reparaţii, întreţinere, închiriere de

autoturisme sau alte obiecte de valoare;g) servicii comerciale: cuprind vânzarea de produse de consum cotidian: ziare,ilustrate şi efecte poştale, cărţi, reviste, ochelari, răcoritoare, suveniruri etc.;

h) alte servicii – asistenţă medicală, îngrijirea copiilor, a persoanelor cu handicap,paza animalelor de casă etc.

5.3.4. STABILIREA PREŢURILOR ŞI TARIFELOR DECAZARE

Stabilirea preţurilor şi tarifelor de cazare trebuie să ţină seama de o serie de criterii

economice, de factorii cererii şi reglementările legale.Categoria criteriilor economice include necesitatea acoperirii costurilor şi realizăriiprofitului propus, asigurarea unui anumit grad de ocupare, cotele de reducere acordatediferitelor categorii de clientelă, nivelul anterior al tarifelor, situaţia economică generală,impactul fenomenului inflaţionist asupra costurilor, evoluţia cursului de schimb, condiţiilede plată etc. Deşi piaţa este cea care “dictează” preţurile, pe termen lung este necesară acoperirea costurilor, ca un barometru al utilizării eficiente a resurselor. De asemenea,

apartamente. Toate camerele sunt dotate cu aer condiţionat, telefoane, min-bar, seif, masă de călcat,conexiune la Internet, detector de fum (vezi Capital nr. 44/28 octombrie 2004)158 hotelul Sofitel (4 stele) este primul hotel dintr-un lanţ internaţional deschis în Romînia şi dispune de 202

camere, dintre care 14 apartamente. Camerele sunt dotate cu detector de fum, aer condiţionat, mini-bar, seif,telefon în cameră şi în baie. Printre facilităţile oferite se numără: două restaurante, bar, 13 săli de conferinţe,centru de fitness (vezi Capital nr. 44/28 octombrie 2004)

7/25/2019 badulescu



125125125125

reflectarea în tarife a unui nivel scăzut al costurilor poate reprezenta un avantajconcurenţial. Trebuie subliniat însă că, datorită caracterului de bun superior şi cu cerereinelastică al consumului turistic şi hotelier, un tarif scăzut nu asigură automat o creştere avânzărilor, cum se întâmplă în cazul mărfurilor obişnuite. Dimpotrivă, un tarif scăzut poate

genera suspiciune în rândul clienţilor, care se vor reorienta către un hotel mai scump.Factorii cererii cuprind, de asemenea, aspecte legate de sensibilitatea clientului faţă detarife.

Diferenţierea între oameni de afaceri şi vacanţieri este utilă, chiar dacă insuficientă.Pentru oamenii de afaceri, motivaţia voiajului şi şederii la hotel este determinantă: dacă auvenit să încheie un contract, chiar şi un tarif ridicat va fi resimţit ca fiind rezonabil, încomparaţie cu valoarea contractului ce urmează a fi încheiat; dacă au venit să vândă unprodus deosebit, scump, oamenii de afaceri nu vor risca să-şi pericliteze imaginea lor sau aprodusului apelând la un hotel ieftin. Tarifele vor fi, deci, diferenţiate în funcţie de naturaclienţilor: oameni de afaceri, turişti vacanţieri pe cont propriu, grupuri organizate. Deasemenea, diferenţierea se mai face şi în funcţie de tipurile de camere; regimul de ocupare;

perioadele de timp (sezon-extrasezon, week-end); etaj, vedere, suprafaţă, mobilier alcamerelor.În România reglementarea legală în materie o reprezintă Ordinul nr. 16/1997 al

ministrului turismului privind aprobarea politicii tarifare în structurile de primire turistice,potrivit căruia tarifele se determină “în mod liber, pe baza cererii şi ofertei şi a calităţiiserviciilor oferite”. Agenţii economici stabilesc tarife pentru cazarea turiştilor pe contpropriu şi tarife contractuale pentru turiştii sosiţi în mod organizat. Se pot acorda gratuităţipentru copii, precum şi reduceri de tarife pentru elevi, studenţi, pensionari, veterani,invalizi, văduve de război, foşti deţinuţi politici, luptătorii, răniţii şi urmaşii eroilorRevoluţiei, ziarişti şi reporteri în delegaţie, invitaţi străini ai instituţiilor publice, salariaţi aiMinisterului Turismului şi ai agenţilor economici din turism.

Strategiile adoptate pot fi următoarele:− strategia tarifelor forfetare, aplicată îndeosebi grupurilor de turişti;− strategia tarifului ridicat, practicată de hotelurile de lux, f ără concurenţă pe o

anumită piaţă;− strategia tarifului scăzut, de pătrundere pe piaţă (tarif de lansare);− strategia tarifului diferenţiat, după criterii temporale (sezon, zile din săptămână,

sărbători).Stabilirea concretă a tarifelor se poate face prin metode formale şi neformale159.

Metodele neformale sunt empirice, mai puţin evoluate şi cuprind:a) stabilirea intuitivă a tarifelor, f ără o analiză prealabilă a pieţei; este o metodă ce

nu poate asigura maximizarea profitului;b) stabilirea tarifelor în funcţie de tarifele concurenţilor. Hotelul respectiv trebuie

să beneficieze de aceleaşi condiţii ca şi hotelul concurent;c) stabilirea tarifelor în funcţie de tariful hotelului lider (cel mai bun hotel de pe

piaţa respectivă, din localitatea respectivă), adaptând tariful în funcţie de facilităţile oferiteprin comparaţie faţă de lider;

d) stabilirea tarifului prin încercări şi ajustări repetate, aplicând diferite tarife şiapoi corecţii în funcţie de reacţia clienţilor.

Metodele formale se bazează pe criterii obiective: investiţiile realizate, gradul deocupare, costurile viitoare, aşteptările privind recuperarea investiţiei. Principalele metodeformale sunt:

159 Lupu, N., Hotelul. Economie şi management , Editura All, Bucureşti, 1998, pp. 257-259

7/25/2019 badulescu



126126126126

a) regula 1/1000, numit ă şi “regula de aur”, datează din primele decenii alesecolului şi poate fi aplicată la stabilirea tarifelor pentru un hotel nou. Această regulă spune: “ca să se asigure o rentabilitate normală, preţul de închiriere mediu pe zi al uneicamere trebuie să fie egal cu 1‰ din valoarea medie pe cameră a investiţiei pentru

construirea şi amenajarea hotelului şi cu condiţia ca unitatea cameră să prezinte o ocuparemedie de 73%”;b) formula Hubbart sau “de jos în sus”, fundamentată la sfârşitul anilor ’40.

Se iau în considerare: volumul investiţiei, gradul de ocupare, cheltuielile aferente fiecăruidepartament, marja netă pentru fiecare departament (încasări minus cheltuieli directe) etc.Punctul de plecare îl reprezintă rezultatul ultim (profitul), de unde decurge şi denumirea“de jos în sus”. Pentru exemplificare prezentăm următoarea situaţie160:

Hotel cu 200 camere:

− investiţie 10.000.000 $− capital propriu investit 2.500.000 $− rentabilitate financiară aşteptată (rentabilitateafondurilor proprii) 15%− credit 7.500.000 $− dobândă 12%− grad de ocupare previzionat 75%− capacitate ocupată în cursul anului (200 camere x

75% x 365 zile)

54750 camere-

zile− impozit pe profit 40%

Calcularea tarifului mediu real de cazare:I. Remunerarea capitalurilor:

− proprietarul:brut)(profit625000100

40-100

375000

net)(profit375000%152500000

=⋅

=⋅

625.000 $

− creditorul: 900000%127500000 =⋅ (dobândă) 900.000 $

160 preluată după M.L. Kasavana, R.M. Brooks, Managing Front Office Operations, Educational Institute ofthe American Hotel & Motel Association, 1991, p. 348, apud Lupu, N., op. cit.

7/25/2019 badulescu



127127127127

Încasări subtotal 1: 1.525.000$

II. Cheltuieli:− taxe, asigurări 600.000 $

Încasări subtotal 2 (rezultat brut din exploatare) 2.125.000$− cheltuieli indirecte (administraţie, marketing, întreţinere) 1.240.000$Încasări subtotal 3 (marja netă totală) 3.365.000$− marja netă a altor departamente (se scade):• alimentaţie• telefon (pierdere)• închirieri

150.000 $50.000 $

100.000 $

Încasări subtotal 4 (marja netă cazare) 3.165.000$- cheltuieli directe cazare 54750 camere x 10 $ 547.500 $Încasări subtotal 5 (încasări cazare) 3.712.500$

III. Capacitate ocupată previzionată: 54.750 camereIV. Tarif de cazare (3.712.500/54.750): 67,81 $

Tariful de 67,81 $ pe noapte nu va fi, evident, aplicat automat. El este un tarif mediureal previzionat şi constituie baza construirii sistemului de tarife diferenţiate pe categorii declienţi, perioade de timp etc. De asemenea, tariful efectiv afişat trebuie să ţină cont detarifele concurenţilor, suferind prin urmare fie reduceri, fie majorări.

5.4. SERVICIILE DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ COMERCIALĂ

5.4.1. CARACTERIZARE GENERALĂ

Serviciile de alimentaţie publică intră în categoria serviciilor de bază, alături decazare, transport, şi, după unele opinii, şi agrement. Acest lucru este justificat de datele

statistice din ţările cu turism înfloritor.Spre exemplu, în SUA aproximativ 25% din vânzările anuale ale restaurantelor por fi

considerate ca fiind legate de turism, iar vizitatorii străini care vin în SUA cheltuiescaproximativ 8 miliarde dolari pe mâncare şi băutură161.

Alimentaţia publică, datorită calităţii prestaţiei turistice în ansamblul ei, influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei turistice, cu majore implicaţii asupra fluxurilor turistice.

Îndeplinirea acestui rol presupune ca serviciile de alimentaţie publică să întrunească câteva tr ăsături specifice:

1. prezenţa lor în toate momentele importante ale consumului turistic, respectiv:puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinaţie şi sejur, locuri de agrement;serviciile de alimentaţie publică (comercială) asigură ansamblul condiţiilor pentru ca

161 date preluate din: Cosmescu, I., op. cit ., p. 215

7/25/2019 badulescu



128128128128

turiştii, aflaţi temporar în afara reşedinţei permanente, să-şi poată procura hrananecesară, constituind una dintre modalităţile principale de satisfacere a nevoilor cotidienede hrană pentru categoriile de turişti, indiferent de modul în care au angajat prestaţiaturistică şi de particularităţile acesteia;

2. existenţa unei diversit ăţ i structurale a serviciilor de acest gen, asigurată prinprezenţa unei tipologii largi de unităţi de alimentaţie publică, care să satisfacă o paletă diversificată de trebuinţe; structura tipologică a acesteia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de hrană şi divertisment, să-l poată satisface pe turist în orice împrejurare;

3. particularizarea serviciilor de alimentaţie publică, mai ales în cazul unor formespecifice de turism (de exemplu turismul balneo-medical), prin care se poate contribuinemijlocit la satisfacerea motivaţiei ce a determinat opţiunea pentru respectivul consumturistic;

4. necesitatea de a corespunde în egală măsură exigen ţ elor turi ştilor autohtoni şistr ăini; bunurile care fac obiectul serviciilor de alimentaţie publică trebuie să fiereprezentate de preparate din bucătăria tradiţională şi internaţională, din cea specifică

anumitor ţări şi zone.Raportul dintre serviciile de alimentaţie publică şi ansamblul ofertei turistice este

complex, profund, de intercondiţionare reciprocă, amplificându-se în condiţiile în caregastronomia ajunge să devină element de referinţă în opţiunea pentru o anume destinaţieturistică. Produsul turistic având drept principală motivaţie gastronomia este o realitate dince în ce mai prezentă şi a generat o formă nouă de vacanţă, cunoscută sub denumirea de„vacan ţă gastronomică” (pescărească, vânătorească etc.) cu atractivitate unanimrecunoscută162. Originalitatea şi diversitatea gastronomică se constituie, prin urmare, caelement de atracţie de bază sau suplimentară, fapt ce justifică atenţia acordată acestuisegment.

Componentă esenţială în structura unei oferte turistice moderne, serviciile de

alimentaţie publică se recomandă, pe măsura trecerii timpului, ca un ansamblu de prestaţiicu multiple posibilităţi în ce priveşte ridicarea calităţii produsului turistic. Se tinde, pe zi cetrece, ca alimentaţia publică să îndeplinească, pe lângă funcţia fiziologică propriu-zisă, şiunele funcţii de agrement, odihnă, recreere - în general, de petrecere agreabilă a timpuluiliber. Acest caracter se amplifică cu cât turistul petrece o parte însemnată din bugetul săude timp (20-25%) în unităţile de alimentaţie publică.

5.4.2. TIPOLOGIA UNITĂŢILOR DE ALIMENTAŢIEPUBLICĂ DESTINATE SERVIRII TURIŞTILOR

În baza Ordinului 56 al Ministrului Turismului, pentru aprobarea normelormetodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor deprimire turistice163, se asigură cadrul juridic pentru desf ăşurarea activităţilor agenţiloreconomici din domeniul alimentaţiei publice. Aplicarea prevederilor cuprinse în normeeste obligatorie pentru toţi agenţii economici din turism cu activitate specifică dealimentaţie publică.

Structurile de primire în cazul serviciilor de alimentaţie înglobează orice construcţieşi amenajare destinată prin proiectare şi execuţie servirii mesei pentru turişti, împreună cuserviciile specifice aferente.

La înfiinţarea sau reprofilarea unităţilor de alimentaţie publică se recomandă a se

162 Istrate I., Bran, Florina şi Roşu Anca, lucr. cit ., p.178.163 cu completările ulterioare, v. supra, paragraful 1.3.3

7/25/2019 badulescu



129129129129

stabili profilul activităţilor, corespunzător cerinţelor şi mijloacelor materiale necesare şidisponibile.

Activitatea de profil din alimentaţia publică se desf ăşoară prin aportul a trei grupe deunităţi: unităţi pentru servirea consumatorilor; unităţi de producţie; unităţi de depozitare şi

păstrare.Prin unitate de servire se înţelege localul format din una sau mai multe încăperidotate cu utilaje, mobilier şi obiecte de inventar corespunzătoare profilului şi categoriei încare se încadrează unitatea, în conformitate cu care se stabileşte şi regimul de preţuri.Astfel, există unităţi cu grad de confort şi regim de preţuri:

• restaurante de 5, 4, 3, 2, 1 stele;• baruri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;• baruri de noapte de 5, 4 stele;• unităţi fast-food de 3, 2, 1 stele;• cofetării, patiserii de 5, 4, 3, 2 stele.Încadrarea unităţilor pe tipuri, profile şi categorii de funcţionare se face ţinându-se

seama de anumite criterii referitoare la: amplasarea unităţilor, gradul de confort, forma deservire, posibilităţile de distracţie a consumatorilor, gradul de dotare al unităţii etc. Astfel,

în conformitate cu normele aprobate, în România pot funcţiona următoarele tipuri deunit ăţ i de alimenta ţ ie pentru turism:

1. Restaurant:- clasic;- specializat (pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lactovegetarian,

familial/pensiune);- cu specific (cramă; cu specific local, cu specific naţional);- cu program artistic;- braserie;- berărie;- grădină de vară;2. Bar:- bar de noapte;- bar de zi;- café-bar;- cafenea;- disco-bar (discotecă, videotecă);- bufet-bar;3. Fast-food:

- restaurant-autoservire;- bufet tip expres/bistrou;- pizzerie;- snack-bar;4. Cofetărie;5. Patiserie, plăcintărie, simigerie.În funcţie de organizarea activităţii de servire-producţie, unităţile pentru servirea

consumatorilor funcţionează atât cu bază proprie de producţie cât şi numai cu activităţi deservire, situaţie în care se aprovizionează de la unităţile specializate de producţie.

În cadrul unităţilor de alimentaţie publică comercială, rolul cel mai important revinerestaurantului, care este un local public care îmbină activitatea de producţie cu cea de

servire, punând la dispoziţia clienţilor o gamă diversificată de preparate culinare, preparatede cofetărie-patiserie, băuturi. El funcţionează aşadar în mai multe profile, respectiv:

7/25/2019 badulescu



130130130130

clasic, specializat (pescăresc, vânătoresc, dietetic şi lacto-vegetarian, rotiserie-zahana,familial-pensiune), cu specific etc.

Activităţile desf ăşurate în cadrul structurilor de primire turistice (cazare, alimentaţie,agrement, tratament, comerţ etc.) constituie un tot unitar, fiind părţi componente ale

produsului turistic. În consecinţă, este obligatorie asigurarea unei corelaţii corespunzătoare între categoria structurii de primire şi calitatea celorlalte servicii; în acest sens, în cazulunităţilor de alimentaţie integrate structurilor hoteliere, calitatea dotărilor, aechipamentelor şi aspectul general al spaţiilor, precum şi calitatea personalului vor fisimilare cu cele ale serviciului de bază (cazarea).

5.4.3. TENDINŢE ÎN DEZVOLTAREA SERVICIILOR DEALIMENTAŢIE PUBLICĂ COMERCIALĂ

Dezvoltarea şi perfecţionarea activităţilor de alimentaţie publică comercială

constituie una dintre coordonatele esenţiale ale prezentului şi viitorului, conturându-se într-o preocupare permanentă a agenţilor economici din sfera comerţului şi turismului164.

În viitor, volumul activităţii de alimentaţie publică comercială va creşte sub aspectcantitativ, atât datorită creşterii interesului populaţiei rezidente pentru servirea mesei înafara gospodăriei, cât şi datorită intensificării circulaţiei turistice, în timp ce sub aspectcalitativ se vor observa modificări în direcţia modernizării şi perfecţionării producţiei, a

îmbunătăţirii şi diversificării formelor de comercializare şi servire, precum şi orepoziţionare a diferitelor grupe de mărfuri.

În domeniul producţiei se manifestă o accentuată preocupare pentru concentrarea şiindustrializarea proceselor de pregătire a preparatelor culinare, unităţile de producţieconstituind o componentă a activităţii de alimentaţie publică. În funcţie de activitateadesf ăşurată şi profilul producţiei culinare, unităţile pot funcţiona fie ca secţii combinate cuactivitate de servire, fie independente. A doua formă a dobândit o asemenea extindere înţările occidentale încât putem vorbi despre o tendinţă foarte bine conturată în ultimii ani.

Una dintre formele moderne de industrializare a producţiei culinare o reprezintă catering-ul, extins pentru o gamă largă de sortimente şi aflat în plină expansiune şi în ţaranoastră.

Acest sistem presupune separarea funcţiilor de aprovizionare şi prelucrare de celelegate de comercializarea şi servirea preparatelor. Un obiectiv din această categorie seorganizează ca bază de producţie a mâncărurilor pe un teritoriu întins, asigurând hranazilnică a colectivităţilor din întreprinderi, instituţii, şcoli, prin intermedierea altor unităţi

independente de servire.Diversele tipuri de unităţi de catering pot fi grupate astfel:• catering în hoteluri şi restaurante;• catering industrial şi public;• catering în transporturi;• alte componente. 165 Catering-ul în hoteluri şi restaurante include prepararea şi servirea mesei în hoteluri,

restaurante, baruri, unităţi fast-food, cluburi, precum şi lanţurile de catering. Organizareade banchete este o componentă distinctă.

Catering-ul public, spre deosebire de catering-ul din hoteluri şi restaurante, care este

164 Cosmescu, I., op. cit ., p. 227165 Kinon, R., Ceserani, V., The Theory of Catering, Edward Arnold, 1986, pp. 409-421

7/25/2019 badulescu



131131131131

orientat spre profit, are ca obiectiv furnizarea de servicii f ără să obţină neapărat profituri, lastandarde calitative comparabile, dar cu un sortiment mai restrâns. Aici se include catering-ul din spitale, şcoli, cantine studenţeşti, azile de bătrâni etc.

Catering-ul industrial este reprezentat de cantinele din întreprinderi, tot mai multe

firme conştientizând importanţa servirii unei mese calde de către angajaţi şi rolul ei încreşterea productivităţii muncii, subvenţionând o parte din cheltuieli.Catering-ul din transporturi asigură furnizarea mesei în aeronave, trenuri, vapoare,

trebuind să se adapteze la condiţiile particulare din aceste mijloace de transport: spaţiimici, trepidaţii, risc de incendii, condiţii de servire captive.

Alte componente ale catering-ului cuprind: catering-ul pentru forţele armate,penitenciare, catering pe bază de contract, la banchete, petreceri private, inaugurarea unorobiective, petreceri în aer liber etc.

O unitate de catering poate asigura până la 50000-100000 meniuri/zi.Între avantajele producţiei de preparate culinare în sistem catering amintim:• reducerea numărului de personal şi a sezonalităţii în ocuparea forţei de muncă;

• diversificarea sortimentală şi câştigarea unei relative independenţe faţă desezonalitatea materiilor prime;

• calitatea superioară şi constantă a preparatelor sub aspect nutriţional, igienico-sanitar;

• reducerea pierderilor datorate sezonalităţii cererii de consum;• reducerea suprafeţelor bucătăriilor, spaţiile rămase libere putând avea alte

destinaţii;• simplificarea controlului gestionar etc.166 Dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii de alimentaţie publică vizează şi componenta

sa comercială. În această direcţie se înregistrează modernizarea reţelei comerciale din

punct de vedere structural şi al distribuirii în teritoriu, precum şi diversificarea formelor deservire. Astfel, se remarcă tendinţa de realizare a unor unităţi cu funcţii complexe care să răspundă unor cerinţe variate (hrană, agrement).

În cadrul sistemelor moderne de comercializare în alimentaţie publică se remarcă unităţi cu servire rapidă numite fast-food . Acest sistem este foarte răspândit în lume, cutendinţă de expansiune rapidă şi reprezintă o formulă de adaptare la cerinţele economiei detimp, unităţile oferind un sortiment limitat, dar la preţuri accesibile. De exemplu, în Franţa,alimentaţia publică fast-food reprezenta, în anul 1988, 4% din cifra de afaceri aalimentaţiei publice comerciale şi 12% din numărul total al meselor. Piaţa este dominată demarile lanţuri, primele 15 dintre ele acoperind 63% din cifra de afaceri globală a pieţei167.Principalele lanţuri sunt Quick, Freetime, Mc Donald’s, Burger King, KFC, Pizza Hut.

Fiecare lanţ autorizat respectă standarde exacte pentru cumpărarea, prelucrarea, preparareaşi servirea producţiei sale, articolele de meniu fiind cu grijă specificate, iar standardelecalitative asigurate prin personal calificat şi echipamente specifice. De aceea,

întreprinzătorii independenţi în domeniul fast-food trebuie să facă faţă unor dezavantajeconsiderabile.

Sistemele fast-food funcţionează în trei variante: drive-in, catering, take-home.Raţiunea existenţei unităţilor de tip fast-food este centrată pe trei principii bine

conturate: al standardizării producţiei, al economiei de sortimente, al concurenţei pieţei lascară largă.

166

Snak, O., Economia şi organizarea turismului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976, pp. 320-321,Postelnicu, Gh., op. cit ., p. 112167 Amare, Marie-France., Economie. L’enjeu touristique et hotelier, Ed. Jacques Lanore, 1991, p. 60

7/25/2019 badulescu



132132132132

În comparaţie cu alte tipuri de unităţi de alimentaţie publică comercială, cele de tipfast-food sunt extrem de eficiente în utilizarea factorului muncă; numărul de ore directlucrate aferente servirii a 100 clienţi în cazul unităţilor fast food este de 10,5, faţă de 18,3ore pentru bufete, 20,7 ore pentru restaurante tradiţionale şi 72,3 ore pentru restaurantele

de lux168

.Serviciile de alimentaţie publică în formula fast-food continuă să ia amploare şi caurmare a aportului metodelor moderne de informatizare şi conducere; în acest sens,terminalele de computer sunt utilizate pentru servicii mai rapide şi mai sigure. Cu ajutorulunui asemenea terminal, un angajat poate prelua o comandă de la un client sosit la rând(inclusiv a celor automobilişti), comandă care este transmisă spre un registru de casă, careeliberează bonul de plată, şi spre linia de producţie, unde comanda este afişată pe un ecran.Lanţurile de terminale sunt legate la P.C.-urile din fiecare unitate din zonă şi la oficiilecentrale, ceea ce permite managerilor să se concentreze asupra serviciilor oferite clienţilor,relaţiilor cu personalul angajat şi asigurării standardelor de igienă169.

Paralel cu modernizarea formelor de comercializare şi servire are loc şi o

diversificare a prestaţiilor cu caracter complementar oferite de unităţile de alimentaţiepublică, servicii diferenţiate structural în funcţie de beneficiari (turişti sau populaţiarezidentă).

Materializarea acestor obiective asigură participarea sporită a alimentaţiei publice lasatisfacerea nevoilor consumatorilor, creşterea rolului său economic şi social.

5.5. SERVICIILE DE AGREMENT

Produsul turistic nu este complet şi nu î şi poate atinge obiectivul de asigurare asatisfacţiei turiştilor în absenţa agrementului. Privit în timp, amplificarea preocupărilor

pentru realizarea dezideratului de odihnă activă stimulează eforturile de dezvoltare a acelorprestaţii care să contribuie la satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, conturândcadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber. Aceste activităţi suntcunoscute sub denumirea generică de agrement170, domeniu ce poate fi definit prinansamblul mijloacelor şi formelor capabile să asigure individului sau grupului social ostare de bună-dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei împliniri, să lase o impresie şiamintire plăcute171.

Serviciile de agrement sunt considerate servicii de bază, alături de cazare, transport şialimentaţie şi răspund unor nevoi şi interese specifice turiştilor şi organizaţiilor dindomeniu.

Din perspectivă economico-socială, dezvoltarea agrementului vine în întâmpinarea

exigenţelor de creştere a atractivităţii staţiunilor şi obiectivelor turistice.În paralel, agrementul constituie mijlocul principal de individualizare a ofertei

turistice, de diversificare a produselor şi destinaţiilor aflate într-o permanentă competiţie.Creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităţilor turistice şi în satisfacerea

nevoilor turiştilor, a determinat transformarea sa în motivaţie turistică propriu-zisă,conducând la apariţia unor noi tipuri de vacanţe (schi, alpinism, tenis, vânătoare etc.).

Ca şi componentă de bază a serviciilor turistice, activităţile de agrement se grupează

168 Vezi Lundberg, D., op. cit., p. 83169 Cosmescu, I., op. cit., p. 230170

alţi termeni utilizaţi sunt: „animaţie” (Rodica Minciu, op. cit .), „divertisment” (Istrate, I., Bran, Florina şiRoşu, Anca Gabriela, op. cit .)171 Lupu, T., Agrementul – component ă de bază a produsului turistic, în „Actualităţi în turism”, nr. 4/1987

7/25/2019 badulescu



133133133133

şi se regrupează în timp în funcţie de locul unde se desf ăşoară, în funcţie de forma deorganizare, gradul de participare a turiştilor etc.

Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: delitoral, montan de vară şi/sau de iarnă, balnear etc.172

De exemplu, în cazul turismului de litoral, a cărui motivaţie o reprezintă curaheliomarină şi practicarea sporturilor nautice, organizarea agrementului înseamnă:- amenajarea plajelor pentru o cură activă;- existenţa unor centre de iniţiere în practicarea sporturilor nautice;- existenţa unor puncte de închiriere a materialului sportiv;- existenţa unor cluburi de vacanţă, parcuri de distracţii.În România, clasificarea plajelor cu destinaţie turistică se face în conformitate cu

Ordonanţa de Urgenţă nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere(publicată în Monitorul Oficial nr. 965 din 28 decembrie 2002) şi Hotărârea nr.107 din 22februarie 1996 pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoraluluiMării Negre (publicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 6 martie 1996).

Dezvoltarea activităţii de agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turisticeşi implicit desf ăşurarea unei activităţi utile şi eficiente. Pentru desf ăşurarea serviciilor deagrement este nevoie de echipament corespunzător, personal instruit, programe deimplicare a turiştilor.

Strategia de dezvoltare a agrementului trebuie să ţină seama atât de motivaţiile,aşteptările şi dorinţele turiştilor, cât şi de profilul, structura şi specificul staţiunilor173. Unalt aspect îl reprezintă asigurarea implicării efective a turistului în desf ăşurareaprogramelor de divertisment. Concepţia modernă asupra agrementului vizează tot mai multtrecerea turistului de la calitatea de spectator la cea de participant activ în cadrulprogramelor de divertisment.

Pentru România, dezvoltarea serviciilor de agrement – rămase în urmă în raport cu

alte prestaţii – dar şi promovarea de noi produse turistice, au o semnificaţie deosebită. Întrenoile produse turistice putem menţiona:

• vizitarea peşterilor, ele nefiind deocamdată cuprinse în nici o ofertă a agenţiilor deturism;

• degustări de vinuri şi circuite viticole. Programul Autorităţii Naţionale pentruTurism "România, ţara vinurilor", lansat în 2003, a inclus 30 de crame şi oferă degustareamai multor probe de vin, turistul primind eventual cadou şi o sticluţă de vin şi un paharpersonalizat. Cramele sunt vizitate anual de câteva mii de turişti, acest gen de excursiefiind mai degrabă apreciat de străini. Daca ţinem cont de cifra prognozată de 50.000 destrăini pe an care vor vizita cramele româneşti şi de tarifele medii, încasările potenţiale din

acest gen de turism pot depăşi zece milioane de euro

174

. Circuitele în regiunile viticole suntfoarte răspândite în Franţa şi Italia, cele mai vizitate ţări din Europa pentru degustări devinuri. Ofertele se adresează însă unui numar restrâns de turişti, din cauza preţurilor mari.În Franţa, evenimentul cel mai important este Festivalul Vinului, care are loc anual lasfârşitul lui iunie, în această perioadă desf ăşurându-se spectacole de dans şi muzică,demonstraţii de fabricare a vinului, lecţii de gătit şi, bineînţeles, degustări de vinuri. Pentruturiştii români, agenţiile de turism oferă programe de acest gen, cum ar fi: Turul vinuriloritalienesti, circuite în Franţa175;

172 A se vedea Istrate I., Erdeli G., op. cit ., cap. IV, VI-X.173 Savu, Ileana, Cojocaru, Gabriela, Cre şterea atractivit ăţ ii sta ţ iunilor române şti prin adoptarea unei

concep ţ ii moderne de anima ţ ie, în „Actualităţi în turism”, nr. 1-2/1987174 Capital nr. 16/17 aprilie 2003175 Capital nr. 45/4 noiembrie 2004

7/25/2019 badulescu



134134134134

• programe de vânătoare. Chiar dacă veniturile au crescut constant în ultimii ani,serviciile s-au dezvoltat iar procedurile au fost simplificate, România este mult în urmaUngariei, de exemplu, care câştigă de zece ori mai mult. Vănătoarea pentru străini aduceRegiei Naţionale a Pădurilor şi asociaţiilor judeţene ale vânătorilor şi pescarilor sportivi

aproximativ 10 milioane de dolari anual, în timp ce în Ungaria vânătoarea a devenit oindustrie, înfiinţându-se zone speciale unde animalele sunt crescute pentru a fi vânate. Înce ne priveşte, abia din anul 2002 Regia Naţională a Pădurilor a demarat înfiinţarea a patruţarcuri pentru creşterea intensivă a vânatului. Din datele Regiei, care deţine aproximativ23% din totalul fondurilor de vânătoare din ţară, cei mai mulţi vânători au venit anul trecutdin Italia (şi au preferat Delta Dunării, pentru păsări şi vânat mic), urmaţi de vânătoriigermani şi spanioli (care au preferat vânatul mare: cerb, mistreţ, capră neagră), cei dinPortugalia, Franţa, dar şi din SUA, Mexic, Rusia şi Republica Moldova176. Afacerea s-arputea dezvolta dacă s-ar deschide calea pentru promotori care să facă investiţii pe termenlung, investiţii care să dezvolte serviciile aferente acestui domeniu;

• circuitele tematice. Circuite având ca temă ciocolata se derulează în Belgia

(degustări, vizite la muzee, laboratoare), Turul berii în Cehia (degustări, vizite la fabrici,cunoaşterea procesului tehnologic), Turul florilor în Olanda (vizite la expoziţii, parcuri),Turul parfumurilor în Franţa (vizite la muzee, laboratoare), Turul lacurilor europene:Balaton (Ungaria), Lago di Garda şi Lago di Como (Italia), Bodensee şi Chiemsee(Austria), Vierwaldstatter See (Lacul celor patru cantoane, Elveţia)177 sunt produse oferitede agenţii de turism din România, dar sunt tot atâtea exemple de atracţii suplimentarepentru turişti.

O menţiune se cuvine şi pentru ceea ce unele lucrări denumesc turism express178 sauturism de proximitate, turism de week-end, turism-loisir, şi care regrupează activităţile demică amploare (1-2 ore, o după-amiază, o zi179, un week-end), precum bricolaj, jocuri,excursii, plimbări, sporturi, frecventarea parcurilor de distracţii. Toate aceste activităţi sepot desf ăşura independent, ca activităţi de petrecere a timpului liber, sau se pot constitui înactivităţi de agrement pe parcursul unui sejur turistic mai lung.

Parcurile de distracţii sau de loisir, apărute în SUA, cuceresc tot mai mult cadestinaţii de petrecere a timpului liber şi în Europa. Noile parcuri de distracţii sau loisir nuau nimic de-a face cu parcurile naturale, bâlciurile sau parcurile zoologice, ci cuprind două categorii: parcurile acvatice sau acva-recreative şi parcurile tematice.

Parcurile acvatice au apărut în Florida, unde climatul este favorabil timp de 8 luni pean, extinzându-se rapid şi în Europa, odată cu deschiderea în 1983 a parcului Aqualand laCap d’Agde şi apoi a parcului Aquaboulevard. Parcurile acvatice propun activităţi legatede apă, care atrag deopotrivă părinţi şi copii. Iniţial în aer liber, ele pot fi construite şi sub

cupole sau piramide transparente, ceea ce le asigură funcţionarea pe tot parcursul anului

180

.Parcurile tematice, parcuri de distracţii care grupează atracţii circumscrise unei ariitematice, î şi au începuturile în anii 1950 în SUA (California şi Florida), odată cu apariţiacreaţiei lui Walt Disney, Disneyland. În prezent în SUA există circa 30 parcuri tematice(fiecare cu peste 1 milion de vizitatori anual), între care parcurile Disney sunt dominante(fiecare parc Disney găzduieşte anual un număr de vizitatori mai mult decât dublu decât celmai apropiat concurent). În 1992 s-a deschis şi primul parc Disney în Europa, Euro-

176 Capital nr. 7/13 februarie 2003177 Capital nr. 18/29 aprilie 2004178

Amare, M.-F., op. cit., p. 37179 termenul de turism este, evident, extins forţat, dacă durata deplasării şi sejurului nu depăşeşte 24 ore180 Amare, M.-F., op. cit., pp. 68-69

7/25/2019 badulescu



135135135135

disneyland181 la 32 km de Paris, cu un număr de 12,5 milioane de vizitatori în 1999182.Principalele parcuri tematice în Europa, ale căror predecesori îi întâlneam în parcurile deplăcere din capitalele europene de la sfârşitul secolului al XIX-lea (Prater Park în Viena,Grădinile Tivoli în Copenhaga), sunt, în prezent: Phantasia Land şi Europa Park în

Germania, De Efteling în Olanda, Walibi în Belgia, Alton Towers în Marea Britanie, Euro-disneyland, Asterisc, Futuroscope în Franţa etc.183

5.6. SERVICIILE DE TRATAMENT BALNEO-MEDICAL

Dezvoltarea turismului balneo-medical s-a realizat în condiţiile solicitărilor crescândede cură cu factori terapeutici naturali şi ale îmbogăţirii conţinutului medicinii balnearemoderne, care a găsit astăzi o fundamentare ştiinţifică pentru multe dintre metodeletradiţionale folosite în mod empiric în trecut.

Turismul de sănătate este una dintre cele mai vechi forme de turism, cuprinzând:

- cura terapeutică: termalismul (prin apele minerale calde), crenoterapia(tratamentul cu ape de sursă) şi talasoterapia (cura de apă de mare);- cura de menţinere în formă.184 Ritmul de viaţă mai alert din societatea modernă face ca oamenii să fie mai solicitaţi

decât generaţiile precedente, activităţile umane devenind tot mai complexe, dar şi maisedentare, în condiţiile industrializării şi urbanizării.

Pe plan mondial, se înregistrează o creştere a duratei medii de viaţă, ceea cepresupune şi o solicitare crescândă a organismului, conducând la apariţia unor noi aspecteale morbidităţii populaţiei, prin creşterea ponderii bolilor de uzură (afecţiuni reumatismale,post-traumatice, cardio-vasculare, metabolice, ale aparatului respirator). Alături de acestea,au crescut ca pondere bolile de nutriţie, tulburările psihovegetative generale, de solicitare a

ritmului biologic, precum şi afecţiunile şi stările determinate de reducerea capacităţii deefort, datorită sedentarismului şi lipsei de mişcare.

Oamenii şi-au modificat substanţial modul de viaţă în societatea contemporană, atât în ce priveşte condiţiile de muncă, prin reducerea eforturilor fizice datorită mecanizării şiautomatizării proceselor de producţie, cât şi din punctul de vedere al condiţiilor de locuit.De asemenea, omul modern şi-a redus efortul fizic şi în privinţa deplasării, utilizând totmai mult mijloacele de transport, mai ales pe măsura creşterii gradului de urbanizare.Toate aceste aspecte stau în atenţia medicinii moderne, pentru a găsi soluţii de prevenire şicombatere a consecinţelor rezultate din fenomenele mai sus amintite.

Vacanţele de sănătate şi curele balneoclimatice devin parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii, instrument prin care se pot realiza numeroase obiective. Factorii

terapeutici naturali sunt consideraţi, în prezent, pe de o parte, remedii cu valoare deosebită, în unele situaţii fiind indispensabili, de neînlocuit în realizarea unor efecte profilactice,terapeutice şi de recuperare, iar pe de altă parte, o alternativă a terapiei cu mijloacefarmacologice medicamentoase. Interesul pentru remediile naturale este în creştere şidatorită costului foarte ridicat al metodelor farmaco-terapiei, eficacităţii limitate a multoradintre produsele industriei farmaceutice, toxicităţii şi efectelor secundare ale altora. Unargument în acest sens este creşterea, în ultimii ani, a preocupărilor Organizaţiei Mondiale

181 la realizarea acestui parc au lucrat 3000 persoane pe parcursul a 4 ani; întreţinerea sectorului său ludic acreat 6000 locuri de muncă, la care se adaugă între 25000 şi 30000 locuri de muncă în sectorul periferic(sursa: idem)182

Observatoire Nationale du Tourisme, Paris, 2000183 Davidson, R., op. cit ., capitolul 5 – „Theme Parks in Europe”184 Amare, M.-F., op. cit., p. 34

7/25/2019 badulescu



136136136136

a Sănătăţii pentru utilizarea şi valorificarea factorilor naturali terapeutici. Utilizareacomplementară a medicaţiei şi alimentaţiei dietetice, precum şi asigurarea unui regimsanatorial corespunzător profilului terapeutic al fiecărei afecţiuni, dau posibilitateaefectuării unui tratament complex şi fac ca staţiunile balneoclimatice să se constituie în

centre curativ-profilactice de o deosebită importanţă pentru îmbunătăţirea stării de sănătatede populaţiei.În perioada actuală, în politica de ocrotire a sănătăţii populaţiei se pune un accent tot

mai mare pe medicina omului sănătos, pentru menţinerea stării fizice şi psihice. Prinurmare, importanţa medicinii preventive pentru preîntâmpinarea apariţiei bolilor cronice deuzură este cu atât mai mare.

O tendinţă recentă este orientarea anumitor staţiuni termale şi centre de talasoterapiespre o clientelă mai tânără, interesată de relaxare, slăbire, destindere, activităţi sportive. Deasemenea, se urmăreşte o mai bună promovare a produselor prin regruparea staţiunilor subacelaşi lanţ, cum ar fi Lanţul Termal al Soarelui, Thermafrance, Eurothermes,Promothermes în Franţa185.

România dispune de un fond bogat şi variat de factori naturali terapeutici: apaminerală, nămolul, emanaţiile de gaze, apa termală etc., factori a căror exploatare datează de pe vremea romanilor. După anii 1880-1900, şi îndeosebi după cel de-al doilea războimondial, baza materială a staţiunilor de tratament a cunoscut o dezvoltare şi o modernizaref ără precedent. Ţara noastră dispune în prezent de peste 160 staţiuni şi localităţi cu factoricurativi naturali. În multe staţiuni, serviciile balneoturistice sunt asigurate de unităţimoderne de tipul hotelurilor de cură şi complexelor sanatoriale, în care serviciile de cazare,masă, diagnostic şi tratament sunt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri, după principiul “totulsub acelaşi acoperiş” (de exemplu, la Băile Felix, Băile Herculane, Sovata, Tuşnad,Covasna, Călimăneşti-Căciulata, Amara, Sângeorz-Băi, Eforie Nord, Mangalia, Slănic

Moldova, Vatra Dornei, Băile Govora etc.). În cadrul bazelor de tratament, există condiţiioptime pentru utilizarea complexă a factorilor naturali de cură, dar şi pentru utilizarea uneigame largi de proceduri terapeutice care folosesc factorii fizici. Bazele de tratamentcuprind compartimente de kinetoterapie, electroterapie, hidroterapie, mecanoterapie etc.,dotate cu aparatură şi instalaţii corespunzătoare. În unele staţiuni, pe lângă procedurilerespective, s-au introdus tratamente cu medicamente originale româneşti (Gerovital, Boicil,Pell-amar etc.), sau tratamente de acupunctură (Băile Herculane, Eforie Nord), cosmetică medicală (Băile Felix, Băile Herculane, Eforie Nord).

Pentru diversificarea ofertei turismului balneo-medical şi în scopul transformăriisejururilor de tratament în adevărate vacanţe, trebuie avute în vedere următoarele direcţii:

organizarea serviciilor de agrement şi divertisment în unităţile de cazare şi alimentaţie,amenajarea în cadrul staţiunilor a unor baze sportive şi de agrement cu multiplefuncţionalităţi, construirea unor dotări social-culturale, diversificarea gamei de excursii,programe şi servicii suplimentare. Aceste direcţii au în vedere mai buna valorificare acadrului natural, a unor resurse economice sau tradiţii cultural-artistice din împrejurărilestaţiunii sau din judeţ (stâne, păstrăvării, podgorii şi centre pomicole sau viticole, centre deceramică şi artizanat, manifestări cultural-artistice sau sportive etc.). Deja s-au derulat sausunt în curs o serie de investiţii pentru modernizare în unele staţiuni balneare româneşti,acestea urmând să facă investiţii de 20 milioane de dolari pentru a atrage turişti străini.Altădată vârful de lance al turismului românesc şi motivul pentru care străinii veneau înRomânia, staţiunile balneoclimaterice vor putea face faţă concurenţei acerbe a ţărilor

185 idem, p. 36

7/25/2019 badulescu



137137137137

vecine numai prin modernizarea bazelor de tratament şi a unităţilor de cazare. De exemplu, în Băile Felix, cea mai mare staţiune balneoclimaterică din vestul ţării, s-au f ăcut în ultimii3 ani investiţii în baza de tratament şi aparatura medicală, în Buziaş, una dintre cele maivechi staţiuni balneare din ţară - declarată staţiune în 1819 - şi prima din Europa unde

turiştii au f ăcut baie într-o piscină cu apă minerală, urmează a se realiza de către companiaolandeză Mega Parcs un parc de distracţii, staţiunea Călimăneşti se orientează sprestimularea turismului de afaceri, la Mangalia se intenţionează construirea unui port turisticetc.186

5.7. SERVICIILE TURISTICE COMPLEMENTARE

Succesul activităţilor turistice este o rezultantă a împletirii cantitativ/calitative aserviciilor de bază cu cele complementare (suplimentare)187. În cazul serviciilor de bază,majoritatea prestaţiilor presupun cheltuirea unui volum important de muncă din partea

personalului, turistul având de regulă un rol de participant pasiv.În cazul serviciilor complementare, participarea activă a turistului este o condiţie sinequa non, sporind în acest mod şi gradul de satisfacţie resimţit de turist în urma unorasemenea prestaţii. Exemple de activităţi care presupun participarea activă a turistului sunt:ciclism, alpinism, folosirea de instalaţii şi jocuri mecanice.

Serviciile complementare se caracterizează prin varietate, ele asociindu-se unorservicii de bază sau având o existenţă independentă.

Din punct de vedere al caracterului prestaţiilor, serviciile complementare se clasifică în:

a) servicii de informare a clientelei turistice;b) servicii de intermediere;

c) servicii şi activităţi cu caracter cultural-educativ;d) servicii şi activităţi cu caracter recreativ;e) servicii şi activităţi cu caracter sportiv;f) servicii şi activităţi cu caracter de cură şi tratament;g) servicii şi activităţi cu caracter balneo-medical;h) servicii şi activităţi cu caracter special;i) servicii şi activităţi de organizare a conferinţelor, expoziţiilor;

j) servicii diverse: de schimb valutar, bancare, asigurări.

a) Servicii de informare a clientelei turistice

Unităţile de turism îndeplinesc o dublă funcţiune, de a informa şi de a da sugestiituriştilor în alegerea şi perfectarea unor programe atractive, instructive sau recreative.

Informarea turiştilor reprezintă o condiţie esenţială a bunei desf ăşurări a activităţilorturistice şi, prin natura lor, aceste servicii de informare cu caracter general sau caracterspecific pot fi grupate în:

• informaţiile ce vin în întâmpinarea turiştilor în perioada de pregătire a călătoriilorturistice;

• informaţiile solicitate şi sugestiile primite de turişti în momentul perfectăriiaranjamentelor;

• informaţiile suplimentare în cursul consumului turistic.

186 vezi Capital nr. 9/27 februarie 2003187 Cosmescu, I., op. cit., p. 233 şi urm.

7/25/2019 badulescu



138138138138

Sfera de cuprindere a informaţiilor pe care un turist potenţial sau un turist ajuns dejala destinaţia călătoriei sale turistice le solicită este deosebit de complexă, f ăcând dificilă

încercarea de inventariere şi sistematizare riguros ştiinţifică a acestor informaţii.Pentru exemplificare pot fi menţionate:

– informaţii privind conţinutul produselor turistice;– informaţii privind excursiile organizate, tururile de oraş, obiectivele de interesturistic din zona vizitată;

– informaţii privind unele aspecte ale organizării călătoriilor (program de zbor,mersul trenurilor etc.);

– informaţii privind programele distractive;– informaţii legate de posibilităţile de cumpărare a unor obiecte necesare

turiştilor;– alte informaţii solicitate de turişti (generale sau particulare) legate de

desf ăşurarea călătoriilor turistice, de facilităţile turistice oferite etc.În activităţile de informare sunt angrenate practic toate verigile organizatoare

(unităţile de turism), de distribuţie (inclusiv agenţiile de voiaj din străinătate în cazulturismului internaţional) şi verigile prestatoare de servicii.

Rolul activităţilor de informare depăşeşte deseori sfera necesităţilor unor etape aledesf ăşurării călătoriei turistice, îmbrăcând caracterul unor activităţi publicitare, menite să capteze atenţia şi să stimuleze solicitările de servicii turistice. Urmare a acestordeterminante specifice, activităţile de informare turistică generală sunt preluate în mareparte de înseşi materialele publicitare (anunţuri, afişe, broşuri, cataloage, prospecte,pliante, hărţi turistice, planuri ale oraşelor etc.) puse la dispoziţia turiştilor, cât şi decelelalte canale de comunicaţie a mesajelor publicitare cu caracter de masă.

b) Servicii de intermediere

Din această categorie eterogenă pot fi menţionate: servicii de rezervare în funcţie desolicitare a biletelor de călătorie pe mijloacele de transport, a biletelor pentru spectacole, aserviciilor în alte unităţi, a obţinerii paşapoartelor şi vizelor etc.; servicii de mijlocire înfuncţie de solicitare a închirierii de autoturisme, a închirierii de echipamente şi materialsportiv etc.

c) Servicii şi activităţi turistice cu caracter cultural-educativ

În această categorie intră:– participările la spectacole;– vizitele la muzee, case memoriale, galerii şi expoziţii de artă;– vizitarea unor obiective istorice, culturale, parcuri naturale, rezervaţii, grădini

botanice şi zoologice;– conferinţe şi concerte educative;– programele de bibliotecă;– festivalurile turistice, periodice sau ocazionale;– concursurile pe diferite teme: artistice şi muzicale, cu participarea turiştilor

amatori;– întâlnirile cu personalităţi din domeniul culturii, artei şi ştiinţei.

d) Servicii şi activităţi cu caracter recreativ

7/25/2019 badulescu



139139139139

Activităţile recreative suplimentare ale turiştilor cuprind cele mai diverse domenii şise individualizează în condiţiile concrete în care se desf ăşoară, de preocupările turiştilor,preferinţele acestora, vârstă, sex, starea sănătăţii etc.

Pentru exemplificarea posibilităţilor pot fi menţionate:

– programele unităţilor de alimentaţie;– muzica de promenadă în parcurile publice;– programe colective (serate, reuniuni, baluri etc.);– reuniunile dansante;– serile de dans şi programele permanente de dans;– activităţile de club;– concursurile distractive dotate cu premii: de dans, de frumuseţe, parada modei,

parade sportive şi competiţii, raliuri automobilistice, raliuri de eleganţă, concursuri pentrusculpturi în nisip etc.;

– parcurile de distracţii şi de agrement;– carnavalurile şi serbările;

– plimbările şi excursiile în împrejurimile staţiunilor;– jocuri distractive de societate de interior;– cursurile de iniţiere (desen, pictură, sculptură în lemn, ceramică etc.);– acţiunile şi programele distractive colective specifice diferitelor

anotimpuri şi staţiuni (petrecerile în aer liber, focuri de tabără etc.);– activităţi sportive de interior sau în aer liber;– cursuri şi antrenamente sportive sub îndrumarea personalului calificat etc.

e) Servicii şi activităţi suplimentare cu caracter de cură şi tratamentbalneo-medical

Creşterea interesului pe plan mondial pentru aceste serviciu se datorează următoarelor tendinţe:

§ tendinţa actuală pe plan mondial de a se înlocui, în unele afec ţiuni cronice,tratamentul medicamentos prin tratamente cu factori naturali de cură foarte eficienţi;

§ îmbinarea turismului propriu-zis cu turismul balnear, a plăcutului cu utilul;§ dezvoltarea balneologiei sociale, care face ca numărul celor care beneficiază de

aceste cure să fie în creştere (pe plan mondial).

f) Serviciile cu caracter special

În această categorie se includ practic toate serviciile menite să faciliteze un sejur maiagreabil turiştilor şi care se adresează unor categorii determinate de clientelă, respectivsunt solicitate ocazional, în funcţie de necesităţile şi preferinţele anumitor categorii deturişti.

Pentru exemplificare pot fi menţionate:– servicii prestate pentru oamenii de afaceri (închirieri de birouri, secretariat,

traduceri, dactilografiere etc.);– servicii de organizare a congreselor, conferinţelor, seminariilor, simpozioanelor

etc.;– asigurarea unor ghizi însoţitori (ghizi-interpreţi, animatori culturali etc.);

– programele de vânătoare şi pescuit sportiv în zonele special amenajate (terenurişi rezervaţii de vânătoare şi pescuit sportiv);

7/25/2019 badulescu



140140140140

– vânzarea în valută a unor mărfuri, cadouri, artizanat etc., în agenţiile de voiajsau în unităţi specializate;

– serviciile de asigurare a securităţii turiştilor, inclusiv acţiunile de salvare în cazde pericol ;

– asistenţa medicală pentru îngrijirea şi supravegherea turiştilor cu dizabilităţi,pentru supravegherea dietelor, curelor de slăbire, continuarea unor tratamente în perioadavacanţelor;

– asistenţa medico-veterinară pentru îngrijirea unor animale domestice aleturiştilor;

– programele şi serviciile speciale pentru copiii mici: grădiniţe, creşe, săli de joacă etc.;

– programele artistice pentru copii (concursuri de desene, poezii, programe cuparticiparea copiilor etc.);

– unităţile de alimentaţie specifice pentru copii (de tipul baby-bar);serviciile de supraveghere a copiilor mici de către personal calificat (baby-sitter) spre

a permite turiştilor familişti cu copii să participe la programele oferite.

Autoevaluare:1. Ce înţelegeţi prin caracterul nestocabil al serviciilor turistice ?2. Cum se clasifică serviciile după natura lor ?3. Care sunt variantele aranjamentului Rail Inclusive Tour ?

4. De cîte tipuri pot fi charterele ?5. Care sunt caracteristicele vilelor ca structuri de cazare ?6. Ce înţelegeţi prin regula 1/1000 sau regula de aur pentru stabilirea tarifelor în turism ?7. Ce înţelegeţi prin catering-ul public ?8. Care sunt serviciile cu caracter special oferite turiştilor ?

Rezumatul acestei sectiuni:• Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi care au ca obiectivsatisfacerea tuturor nevoilor turistului;

• principalele caracteristici ale serviciilor turistice sunt: caracterul nematerial alprestaţiei, caracterul nestocabil, coincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului,caracterul complex al prestaţiei turistice, dependenţa şi inseparabilitatea serviciilorturistice de persoana prestatorului, individualizarea serviciilor turistice la nivelulgrupului sau persoanei, sezonalitatea serviciilor turistice, caracterul eterogen alserviciilor turistice, derularea serviciilor într-o ordine riguroasă;

• Transporturile sunt cele care au rolul de a asigura accesul turiştilor în zona dedestinaţie turistică;

• Transporturile rutiere se realizează cu autocare, microbuze şi autoturisme, primeledouă fiind specifice turismului organizat;

7/25/2019 badulescu



141141141141

• Avantajele transportului rutier: controlul itinerariului şi al opririlor pe parcurs,controlul orarului de plecare, posibilitatea de a transporta bagaje şi echipament în modfacil, cost scăzut al călătoriei în cazul în care 3 sau mai multe persoane merg împreună,libertatea de a folosi automobilul chiar şi după atingerea destinaţiei;

• Avantajele transportului feroviar: siguranţa, posibilitatea de a vedea lucruriinteresante pe parcurs, posibilitatea de a te putea plimba în timpul călătoriei, sosirea ladestinaţie odihnit şi relaxat, confortul personal

• Vaporul rămâne o modalitate importantă de transport de pasageri, fiind complementarautomobilului;

• Transporturile pe apă sunt o formă de transport mai puţin solicitată, datorită unorparticularităţi cum ar fi: viteza mai mică de deplasare, condiţiile speciale de călătorie,cost mai ridicat, necesitatea completării cu alte mijloace de transport etc.

• Transporturile aeriene sunt forma de transport cea mai dinamică şi mai recentă, cuviteza cea mai mare de deplasare, fiind folosite în proporţie de 50% pentru distanţe

cuprinse între 1000 şi 4000 de km şi în proporţie de 100% pentru distanţe de peste 4000km;

• Serviciile de cazare reprezintă ansamblul activităţilor desf ăşurate în spaţiile de cazare,activităţi legate de prestaţiile oferite turistului în timpul sejurului sau în legătură cuacesta, şi care se constituie în produsul industriei hoteliere;

• Sistemul şi criteriile de clasificare a hotelurilor depind de la o ţară la alta ;

• Lanţurile hoteliere voluntare - regrupează unităţi independente care î şi unesceforturile pentru acţiuni comune(promovare şi publicitate, centrale de rezervare,centrale de cumpărare etc.), dar deţinătorii de hoteluri î şi păstrează independenţa;

• Lanţurile hoteliere integrate - hotelierii şi pierd independenţa, ei trebuind să ofere

acelaşi servicii, activitatea de marketing şi cea de comercializare fiind preluate decentrala lanţului;

• Lanţurile hoteliere franşizate - se păstrează independenţa hotelierilor, dar unul dintreei este autorizat să angajeze înţelegeri în numele participanţilor la sistem

• Principalele categorii de servicii hoteliere sunt: serviciile de cazare propriu zisă,serviciile complementare cazării, serviciile de alimentaţie publică, serviciile deagrement, serviciile de informare, serviciile de intermediere, serviciile comerciale şi alteservicii;

• Pentru stabilirea tarifelor în turism există: metode neformale (stabilirea intuitivă atarifelor, stabilirea tarifelor în funcţie de concurenţă, stabilirea tarifelor în funcţie de

tariful hotelului lider, stabilirea tarifului prin încercări repetate) şi metode formale(regula 1/1000 sau regula de aur, formula Hubbart sau „de jos în sus”);

• Structurile de primire în cazul serviciilor de alimentaţie înglobează orice construcţieşi amenajare destinată prin proiectare şi execuţie servirii mesei pentru turişti, împreună cu serviciile specifice aferente;

• Tipuri de unităţi de alimentaţie pentru turism: restaurant, bar, fast-food, cofetărie,patiserie etc.;

• Cateringul presupune separarea funcţiilor de aprovizionare şi prelucrare de cele legatede comercializarea şi servirea preparatelor;

• Serviciile complementare se clasifică în: servicii de informare a clientelei turistice;

servicii de intermediere; servicii şi activităţi cu caracter cultural-educativ; servicii şiactivităţi cu caracter recreativ; servicii şi activităţi cu caracter sportiv; servicii şi

7/25/2019 badulescu



142142142142

activităţi cu caracter de cură şi tratament; servicii şi activităţi cu caracter balneo-medical; servicii şi activităţi cu caracter special; servicii şi activităţi de organizare aconferinţelor, expoziţiilor; servicii diverse: de schimb valutar, bancare, asigurări.

7/25/2019 badulescu



143143143143

CAPITOLUL 6EFICIENŢA ACTIVITĂŢILOR TURISTICE

6.1. EFICIENŢA ECONOMICĂ A ACTIVITĂŢII DETURISM. INDICATORI GENERALI

Eficienţa înseamnă – la modul cel mai general – obţinerea unor efecte (rezultate) câtmai mari cu eforturi (cheltuieli, consumuri de resurse) cât mai mici.

Eterogenitatea şi complexitatea produsului turistic conferă însă eficienţei o sferă mailargă de cuprindere şi evaluare. Eficienţa economică în turism are un caracter complex,deoarece exprimă rezultatul unui ansamblu de activităţi specifice: turism intern, turisminternaţional, cazare, alimentaţie, prestări servicii, desfacere de mărfuri, transporturituristice, servicii suplimentare etc. Rezultatele activităţii turistice îmbracă simultan două aspecte care se intercondiţionează şi se întrepătrund reciproc: eficien ţ a economică şieficien ţ a socială. Fiecare dintre aceste componente ale eficienţei activităţii de turism areatât efecte directe, cât şi indirecte. Potrivit altor opinii188, eficienţa poate fi abordată caeficienţă economică, eficienţă social-politică, eficienţă promoţională şi eficienţă tehnică.

- eficien ţ a economică constă în determinarea încasărilor obţinute pentru sumeleinvestite în vederea intrării în funcţiune a unor instalaţii şi amenajări. Latura respectivă aeficienţei este condiţionată de durata recuperării banilor investiţi, de încasarea medie pe zi- turist etc., de cea mai mare însemnătate fiind diminuarea sezonalităţii utilizării bazeimateriale, prin promovarea sporturilor de iarnă, a turismului de congrese, cantonamentelorsportive etc.;

- eficien ţ a social-politică este reprezentată de aportul pe care structurile deprimire, baza materială îl oferă antrenării unui număr cât mai mare de persoane în turismulintern şi internaţional, în vederea asigurării celor mai bune condiţii de recuperare a forţeide muncă, rolului de ambasador cultural şi al păcii ce revine turismului internaţional.Aspectul social rezidă şi din faptul că marea majoritate a turiştilor sunt antrenaţi înturismul organizat, o mare parte prin intermediul sindicatelor şi organizaţiilor de tineret;

- eficien ţ a promo ţ ională constă în imaginea pe care turistul şi-o formează asupraofertei turistice, în urma sejurului în ţară, imagine care, alături de toate celelalte impresiiacumulate, poate concura la formarea unei păreri generale favorabile; această opinie,comunicată în ţara de reşedinţă, poate avea un eficient rol promoţional;

- eficien ţ a tehnică a soluţiilor constructive şi de instalaţii adoptate reprezintă modalităţile de reflectare a funcţionalităţii propriu-zise a instalaţiilor şi amenajărilor. Eaeste determinată şi în funcţie de durata funcţionării f ără reparaţii, durata şi costulreparaţiilor şi remedierii defecţiunilor, elemente care influenţează atât eficienţa economică cât şi pe cea promoţională.

Dată fiind complexitatea activităţii turistice este imposibilă evidenţierea eficienţei188 Istrate, I., Bran, Florina, Roşu, Anca Gabriela: op. cit., Editura Economică, Bucureşti, 1996

6

7/25/2019 badulescu



144144144144

sale economice printr-un singur indicator. Evaluarea eficienţei se realizează printr-unsistem de indicatori de măsurare a diferitelor aspecte ale activităţii turistice.

Sistemul de indicatori macroeconomici ai activităţii de turism utilizaţi de OrganizaţiaMondială a Turismului189 cuprind:

A. Indicatorii circula ţ iei turistice

1. Număr de sosiri internaţionale la frontieră 1.1. Sosiri internaţionale:1.1.1. Vizitatori1.1.2. Excursionişti1.1.3. Turişti1.1.4. Pasageri în croazieră 1.2. Sosiri internaţionale pe regiuni1.3. Sosiri internaţionale pe mijloace de transport:

1.3.1. Aerian1.3.2. Naval1.3.3. Feroviar1.3.4. Rutier1.4. Sosiri internaţionale după scopul vizitei:1.4.1. Vacanţe1.4.2. Afaceri2. Număr de turişti înregistraţi în spaţiile de cazare:2.1. Turişti interni2.2. Turişti străini3. Număr de înnoptări:

3.1. Turişti interni3.2. Turişti străini4. Durata medie a sejurului:4.1. Turişti interni4.2. Turişti străini5. Călătorii în străinătate – plecări6. Spaţii de cazare:6.1. Număr de unităţi de cazare (pe categorii de unităţi)6.2. Număr de paturi6.3. Coeficient de utilizare a capacităţii de cazare

B. Indicatori economici

1. Indicatori economici generali:1.1. Cheltuieli pentru turism (intern/internaţional)1.2. Încasări din turism (intern/internaţional)1.3. Valoarea adăugată în turism1.4. Indicele preţurilor turistice1.5. Soldul balanţei turistice2. Indicatori economici derivaţi:2.1. Ponderea cheltuielilor pentru turism în totalul cheltuielilor pentru consum

2.2. Ponderea cheltuielilor pentru turism în P.I.B.189 Tourism Compendium, OMT, apud Istrate, I. ş.a., op. cit., pp. 207-208

7/25/2019 badulescu



145145145145

2.3. Ponderea cheltuielilor turistice în totalul cheltuielilor pe locuitor şi pondereacheltuielilor în consumul privat

2.4. Ponderea cheltuielilor valutare pentru turism în importul de bunuri şiservicii

2.5. Ponderea încasărilor din turism în P.I.B.2.6. Ponderea încasărilor valutare din turism în exportul de bunuri şi servicii2.7. Gradul de acoperire a importurilor din încasările valutare din turism

La nivel microeconomic, indicatorii generali de apreciere a eficienţei activităţii deturism sunt:

§ Încasări totale, din care încasări valutare§ Încasarea medie pe turist (raportul dintre încasările totale şi numărul turiştilor)§ Încasarea medie pe zi – turist (raportul dintre încasările totale şi numărul de zile

turist sau numărul de înnoptări)§ Cheltuieli totale

§ Profitul (încasări totale minus cheltuieli totale)§ Rata profitului, calculată în trei moduri:

• ;100⋅incasari

profit

• ;100⋅cheltuieli

profit

• ;100⋅capital

profit

§ Productivitatea muncii (raportul dintre încasările totale şi numărul mediu anual de

lucrători): 100×= N CAW

în care: CA = volumul încasărilor totale;N = numărul mediu al lucrătorilor pe un an.

O altă variantă de calcul este raportul dintre venitul net sau profit şi numărullucrătorilor operativi, pe categorii de calificare sau pe alte criterii.

§ Aportul net valutar (încasări valutare din turism minus cheltuieli valutare pentruturism)

§ Rata aportului net valutar (raportul procentual dintre aportul net valutar şi încasările

valutare din turism):v

vav I R π

=

în care: πv = profitul în valută;Iv = volumul încasărilor valutare totale.

6.2. INDICATORI SPECIFICI DE EFICIENŢĂ ECONOMICĂ A SERVICIILOR TURISTICE

7/25/2019 badulescu



146146146146

Indicatori de eficienţă a cazării

În structura serviciilor turistice activitatea de cazare ocupă primul loc, aducând 40%

din volumul încasărilor. Indicatorii specifici de eficienţă sunt:§ încasarea medie pe un loc de cazare§ profitul mediu pe un loc de cazare§ coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare (CUC), care se calculează ca raport

între capacitatea efectiv ocupată într-o perioadă şi capacitatea de cazare maxim posibilă.Capacitatea efectiv ocupată se poate exprima fie în număr de turişti fie în număr de zile-turist, iar capacitatea maxim posibilă se exprimă fie în număr total de locuri fie în numărde zile calendaristice-turist, după formula:

- 100max

×=C

NZT CUC

în care: NZT = număr zile-turist;Cmax = număr zile calendaristice de funcţionare.

Indicatori de eficienţă a alimentaţiei publice comerciale

§ profit la 1000 lei desfaceri§ productivitatea muncii (lei desfaceri/lucrător)§ gradul de utilizare a timpului de lucru§ desfacerea medie pe metru pătrat suprafaţă comercială § desfacerea medie pe un loc la masă § volumul desfacerilor la 1000 lei fonduri (mijloace) fixe§ coeficientul de utilizare a utilajelor

Indicatori de eficienţă a transporturilor turistice

a) pentru parcul propriu:§ coeficientul de utilizare a parcului (raport între număr zile active–maşină şi număr

zile calendaristice–maşină)§ coeficientul de utilizare a capacităţii de transport (raport între capacitatea efectiv

folosită, exprimată în număr de călători–km şi capacitatea teoretică, exprimată în număr de

locuri–km)§ parcursul mediu (raport între parcursul total efectuat într-o anumită perioadă detoate mijloacele de transport ale parcului şi numărul maşinilor–zile în activitate)

b) pentru mijloacele destinate închirierii (autoturisme în sistem Rent–a–Car):§ încasarea medie pe automobil, în lei şi în valută § încasarea medie pe zi–maşină–inventar, în lei şi în valută § încasarea medie pe zi–maşină în activitate, în lei şi în valută

6.3. INDICATORI DE EFICIENŢĂ A INVESTIŢIILOR DINTURISM

7/25/2019 badulescu



147147147147

Decizia de a investi într-o întreprindere sau într-un proiect turistic depinde deevaluarea criteriilor de investiţii relativ la ţara sau regiunea unde se va derula proiectul, câtşi la întreprinderea şi proiectul în sine190.

Principalii indicatori de evaluare a eficienţei investiţiilor, particularizaţi la domeniulturismului, sunt:§ valoarea investiţiei (total cheltuieli pentru pregătirea, execuţia şi punerea în

funcţiune a obiectivului de investiţii, conform devizului lucrării)§ capacitatea obiectivului (număr de locuri de cazare, număr de locuri în alimentaţie

etc.)§ investiţia specifică (investiţia medie pe loc de cazare, loc în alimentaţie etc.)§ durata de realizare a investiţiei (în ani, luni)§ încasări totale (după darea în folosinţă a obiectivului)§ încasări valutare§ cheltuieli totale pentru activitatea turistică respectivă (cazare, alimentaţie)

§ profit (încasări totale minus cheltuieli totale)§ rata profitului (raportul dintre profit şi încasări sau dintre profit şi valoarea

investiţiei)§ durata de recuperare a investiţiei, exprimată în ani sau luni (raport între investiţia

totală şi profitul anual).Pentru analiza viabilităţii unui proiect de investiţie se utilizează, în cadrul studiilor de

oportunitate şi de fezabilitate, un sistem de indicatori recomandaţi şi aplicaţi de BancaMondială191.

Indicatorii propuşi sunt:

§ Venitul net actualizat (V.N.A.)

V.N.A. reprezintă suma veniturilor nete (profiturilor) actualizate. Actualizarea seface, conform recomandărilor Băncii Mondiale, la o rată de actualizare de 15% şi cu odurată de recuperare a investiţiei de 10 ani. În aceste condiţii, V.N.A. se calculează astfel:

( ) ( )∑ ∑

= = +

+−

+

=

10

1

10

1 11...

t t t t i

Ct It

i

Vt A N V

unde: Vt – venitul net în anul t (t = 1 – 10)It – costul investiţiei în anul tCt – cheltuieli de exploatare în anul ti = rata de actualizare (15%)

Un proiect de investiţie este oportun dacă V.N.A. > 0.

§ Raportul venituri – costuri

Acesta se calculează ca raport între veniturile actualizate şi cheltuielile totale (deinvestiţii şi de exploatare) actualizate:

( )

( ) ( )∑ ∑

∑

= =

=

+

+

+

+=

10

1

10

1

10

1 /

11

1

t t t t

t t

C V

i

Ct

i

It i

Vt

R

190 Lanquar, R., L’economie du tourisme, PUF, Paris, 1986, p. 105191 Istrate, I. ş.a., op. cit ., p. 218 şi urm.

7/25/2019 badulescu



148148148148

Proiectul de investiţie este viabil dacă RV/C > 1.

§ Rata internă de rentabilitate

R.I.R. exprimă rata de actualizare care anulează fluxul de venituri şi cheltuieli.Condiţia este deci:

( ) ( )∑ ∑

= =

=

+

++

+

10

1

10

1

011t t

t t i

Ct It

i

Vt

6.4. INDICATORI DE ANALIZĂ A BONITĂŢIIECONOMICE A FIRMEI DE TURISM

Indicatorii de bonitate cuprind o serie de categorii de indicatori recomandaţi deBanca Mondială şi utilizaţi de instituţiile financiar-bancare din România: indicatori delichiditate, indicatori de solvabilitate, indicatori de rentabilitate192.

Indicatori de lichiditate

§ Rata lichidit ăţ ii generale (curent ratio):

curente pasive

curente activelg R =

Situaţia favorabilă : Rlg > 2.

§ Rata lichidit ăţ ii imediate (quick ratio):

curente pasive

stocuricurenteactive Rli

−=

Situaţia favorabilă: Rli > 1. Rata lichidit ăţ ii generale exprimă marja pe care o are firma pentru activele sale

curente, până în momentul apariţiei unor dificultăţi în respectarea obligaţiilor financiare petermen scurt.

Rata lichidit ăţ ii imediate exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termenscurt din activele curente, mai puţin stocurile (imobilizările) care nu pot fi transformaterapid în numerar.

Indicatori de solvabilitate

§ Rata datoriilor , care reflectă capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile financiarefaţă de terţi, din activele proprii:

activetotal

datoriitotal Rd

=

Situaţia favorabilă: Rd < 1.

Indicatori de rentabilitate

192 ibidem

7/25/2019 badulescu



149149149149

§ Rentabilitatea capitalului social, indicator care arată ponderea profitului net în totalcapital social, care poate fi utilizat în realizarea unor investiţii pentru extinderi,modernizări etc.:

100

⋅=socialcapitalnet profit Rcs

§ Rentabilitatea activelor totale, indicator care exprimă capacitatea firmei de asuporta un efort investiţional brut:

100

⋅=activetotal

brut profit Rat

Situaţia în care valorile celor doi indicatori de rentabilitate (Rcs şi Rat) sunt micireflectă necesitatea ca firma să apeleze şi la alte surse de finanţare a unor eventualeproiecte de investiţie preconizate, pe lângă resursele sale interne.

6.5. EFICIENŢA SOCIALĂ ŞI CALITATEA ÎN TURISM

Turismul generează, prin valorificarea resurselor naturale, umane, materiale şifinanciare, şi efecte sociale, care se constituie într-un important factor al dezvoltării şiprogresului. Eficienţa turismului trebuie deci apreciată atât prin măsurarea efecteloreconomice, cât şi prin evaluarea celor sociale.

Eficienţa socială a turismului este reprezentată de aportul adus la: petrecerea timpuluiliber, refacerea şi recreerea oamenilor, ridicarea nivelului general de educaţie, satisfacereaunor nevoi psihice şi spirituale etc. Turismul balnear are, de asemenea, un rol deosebit înocrotirea sănătăţii, cu atât mai mult cu cât se manifestă tot mai pregnant tendinţa de

înlocuire a tratamentului medicamentos cu tratamente naturale, prin factori naturali decură.

Efectele sociale ale turismului, deşi au un caracter multidimensional, nu sunt însă cuantificate decât într-o foarte mică proporţie. Comensurarea şi analiza eficienţei sociale aturismului presupune două condiţii: definirea criteriilor de evaluare şi stabilirea sistemuluide indicatori ai eficienţei sociale.

Criteriile de apreciere a eficienţei sociale a turismului sunt: gradul de satisfacţie aturistului, contribuţia la ocrotirea sănătăţii şi refacerea forţei de muncă, ridicarea niveluluide pregătire profesională, protejarea mediului etc.

Stabilirea unui sistem de indicatori este dificil de realizat, datorită preponderenţei

elementelor calitative, greu de comensurat. Evaluarea efectelor sociale se poate face prinsondaje de opinie, anchete etc., fiind totuşi subiective, lipsindu-le indicatorii decuantificare. Totuşi, pentru aprecierea calităţii servirii şi a efectelor sociale se poate folosiindicatorul global nivelul de servire a turi ştilor.

Acesta reflectă ansamblul condiţiilor care concură la satisfacerea cerinţelor turiştilor:ambianţa din unităţile de cazare, alimentaţie, agrement, tratament etc., comportamentulpersonalului din turism, posibilităţile şi modalităţile de aprovizionare cu mărfurilesolicitate de turişti, gradul de diversificare a serviciilor turistice, ridicarea nivelului deservire.

Indicatorii ce pot fi utilizaţi pentru evaluarea nivelului de servire a turiştilor sunt:număr de unităţi de cazare, alimentaţie, agrement etc. la 10000 turişti, numărul de lucrători

în turism ce revin la 10000 turişti, numărul de lucrători la 1 milion lei încasări din prestaţiituristice, ponderea încasărilor din serviciile suplimentare în totalul încasărilor, structura

7/25/2019 badulescu



150150150150

capacităţii de cazare şi de alimentaţie pe categorii de confort, gradul de diversificare aofertei de mărfuri, ponderea producţiei culinare (în cazul unităţilor de alimentaţie) etc.

Coeficientul general al nivelului de servire este dat de relaţia:

∑=

⋅=

n

i ii gk Ks 1 ,unde: - k i reprezintă coeficienţii parţiali ai nivelului de servire;

- gi reprezintă ponderea la unitate a coeficienţilor parţiali.Coeficientul parţial se determină ca raport între valoarea efectivă şi valoarea normată

(sau valoarea dintr-o perioadă precedentă) a acestora.

Calitatea şi satisfacţia turiştilor

Eficienţa socială în primul rând, dar şi cea economică, nu pot fi concepute înperioada contemporană în absenţa calităţii bunurilor materiale şi serviciilor furnizate.

Calitatea este cuvântul simbol în toate industriile moderne, văzută ca o cheie însatisfacerea clientului. Definiţiile calităţii pot fi grupate în două categorii:

- definiţii care se referă la procesul tehnologic şi la produsul finit, care privesccalitatea în conformitate cu cerinţele/dorinţele specifice companiilor de turism;

- definiţii care vizează orientarea asupra pieţei de desfacere şi asupra clientului şicare se axează pe satisfacerea şi nevoile consumatorului193.

În general, tendinţa este ca prima categorie de definiţii să fie folosită în sistemulindustrial, unde scopul principal este de obicei standardizarea şi fiabilitatea. Cea de-a douacategorie de definiţii, care pune accentul pe consumatori şi satisfacerea acestora, esteaplicabilă în industria serviciilor. Termenul de calitate în industria serviciilor este cu multmai complex decât cel din industria bunurilor de consum, datorită trăsăturilor unice pe carele au aceste servicii, respectiv eterogenitate, inseparabilitate între producţie şiconsum/cerere şi intangibilitate. Din cauza acestor trăsături, standardizarea produselor esteimposibil de realizat în turism. În orice împrejurare, în turism, consumatorul doreşte să fiesigur că experienţa lui va fi diferită de a celorlalţi şi îi va satisface pe deplin toate gusturile.În concepţia multor oameni calitatea este un ideal care lipseşte sau nu de la un produs. Deaici rezultă că un produs poate fi de calitate sau nu. Cu toate acestea, în realitate, este unpas infim de la proasta calitate sau aparenta calitate la adevărata calitate. Mai mult decâtatât, deseori se crede că această calitate înseamnă produse cu un preţ foarte ridicat aflate întop pe piaţa de larg consum. Acest lucru nu este adevărat dacă luăm în considerare calitateadrept scop, când fiecare produs trebuie văzut ca un produs de calitate dacă se doreşte

mulţumirea cump

ărătorului.

Acestea ne ajută să pătrundem spre miezul problemei în dezbaterea calităţii înindustria serviciilor şi compatibilitatea definiţiilor aplicabile cererii de pe piaţă. Acestedefiniţii îi vizează pe clienţi şi fiecare client este diferit. În turism, unde produsul turistic,intangibil prin natura lui, este rezultatul asocierii în condiţii de compatibilitate a unorservicii de naturi foarte diverse şi este perceput în mod diferit de fiecare consumator înparte, calitatea are semnificaţii particulare în asigurarea satisfacţiei turiştilor.

Calitatea nu este ceva palpabil în industria serviciilor, ci este o percepţie care se naşte în mintea clientului. Dacă turistul va percepe un produs ca pe unul de calitate sau nu,aceasta va depinde de: dorinţele individuale, aşteptările şi experienţele anterioare aleclientului; beneficiile pe care le aşteaptă de la ofertantul în cauză.

193 Gummesson, E., Service quality and product quality combined , în „Review of Business”, 9/1998

7/25/2019 badulescu



151151151151

Aceste aşteptări sunt în strânsă legătură cu motivaţiile şi determinanţii. În cazul uneivacanţe, trebuie ţinut cont de:

- căutarea unui loc ieftin de petrecere a vacanţei/concediului din cauza lipsei de bani;- dorinţa de a dobândi un anumit statut în urma petrecerii unui concediu într-un

anumit loc;- căutarea unei destinaţii unde turistul se va simţi în siguranţă;- dorinţa de a alege un anume loc de petrecere a concediului care îi va facilita

turistului crearea de noi prieteni;- dorinţa acerbă de a cunoaşte locuitorii zonei respective, viaţa de zi cu zi a acestora,

precum şi dorinţa de a ieşi din normal, din cotidian;- nevoia de relaxare şi de reducere a stresului194.Satisfacerea dorinţelor clienţilor în turism este importantă din trei mari motive, după

cum urmează:

- duce la o reclamă bună, la recomandări f ăcute prietenilor, rudelor, cunoştinţelor,

care la rândul lor aduc noi clienţi;- crearea unui număr mai mare de clienţi prin satisfacerea primilor, ceea ce duce la osursă stabilă de venit f ără a mai fi nevoie de cheltuieli în plus cu reclama;

- confruntarea cu plângerile este scumpă, necesită mult timp şi nu este bună pentrureputaţia companiei de turism; mai mult decât atât, ea poate duce la costuri ridicate prinplata despăgubirilor.

Există o serie de modele şi tehnici folosite în industria serviciilor, puse în relaţie cucalitatea şi satisfacerea clientului, multe dintre ele aplicate în turism, cum ar fi tehnicaSERVQUAL.

Tehnica SERVQUAL195 vizează crearea unui instrument care să poată măsuracalitatea serviciilor, calitate care are cinci dimensiuni 196 :

- materii prime palpabile: aptitudinile fizice, echipamentul şi aspectul personalului;- siguranţa/fiabilitatea: capacitatea de a îndeplini serviciul promis temeinic şi cu

acurateţe;- amabilitatea/cordialitatea: dorinţa de a ajuta clienţii şi de a le oferi acestora servicii

prompte;- garanţia/asigurarea: cunoştinţele şi bunăvoinţa, amabilitatea angajaţilor precum şi

capacitatea acestora de a transmite încredere;- empatie: micile atenţii individualizate pe care firma le oferă clienţilor.Tehnica presupune interogarea clienţilor, iar pe baza acestor întrebări se calculează

un scor pentru fiecare dintre cele cinci criterii, precum şi pentru subcriteriile acestora.

Un concept indispensabil în evaluarea calităţii serviciilor este cel al discrepanţelor decalitate. Acest concept se bazează pe ideea că nemulţumirile clienţilor în domeniulserviciilor, cum ar fi turismul, sunt cauzate de discrepanţele dintre aşteptări şi urmărileperceptibile. Autorii mai sus menţionaţi au identificat cinci astfel de posibile lacune îndomeniul serviciilor din turism:

- diferenţele dintre perceperea aşteptărilor clienţilor şi perceperea acestora de cătremanagerii companiei de turism;

194 Swarbrooke, J. ş.a., op. cit ., p. 237195

introdusă prima dată de Parasuraman, Zeithaml şi Berry în 1985196 Parasuraman, A., Zeithaml, V.A. şi Berry, U., A conceptual model of service quality and its implications for future research, în „Journal of Marketing”, 49/1985, pp. 41-50

7/25/2019 badulescu



152152152152

- diferenţele dintre perceperea aşteptărilor clienţilor de către manageri şi calitateaserviciilor specificate;

- diferenţele dintre calitatea serviciilor specificate şi serviciile prestate de fapt;- diferenţele dintre serviciile prestate şi ceea ce li se transmite clienţilor despre aceste

servicii;- diferenţele dintre aşteptările clienţilor şi perceperea calităţii serviciilor de care aubeneficiat197 .

De exemplu, în reclamele din domeniul transportului aerian, pasagerii apar şezândrelaxaţi în scaune rabatabile, beneficiind de tot confortul unor cabine spaţioase. Ei suntserviţi de stewardese elegante şi amabile (foarte rar de bărbaţi) şi sunt prezentaţi savurândmeniuri delicioase şi vinuri de calitate. Deseori, realitatea este cu totul alta. Reclamele îieducă pe pasageri să se aştepte la un nivel ridicat de servicii, imposibil de realizat chiar şi

în cele mai favorabile condiţii.

Abordarea de tip eveniment critic

Abordarea se bazează pe ideea că satisfacerea, mulţumirea turiştilor sau altfel spusexperienţa lor în ceea ce priveşte un produs sau un serviciu este rezultatul unui aşa-numit“eveniment critic“. Aceste evenimente sau incidente se bazează pe interacţiunea dintreangajaţii firmei respective şi client, interacţiune care poate fi numită “momentuladevărului“ sau “prima confruntare a beneficiarului cu serviciul prestat“. Se presupune că există o zonă de toleranţă, cu alte cuvinte clienţii nu vor observa nimic dacă experienţelecu care se confruntă se abat foarte puţin de la aşteptările lor. Un eveniment critic este acelacare poate fi descris în detaliu şi se abate în mod semnificativ, atât pozitiv cât şi negativ, de

la ceea ce este normal sau de la ceea ce este de aşteptat198

.În mod evident, compania va dori să remedieze problemele care au cauzat un incident

negativ despăgubindu-l pe client, şi, în acelaşi timp, va profita de ocaziile care au createvenimente pozitive. În sectorul hotelier, astfel de evenimente critice implică situaţiiprecum:

- dacă formalităţile de cazare decurg normal sau nu;- dacă un meniu comandat prin room-service este adus la timp şi este pe gustul

clientului;- dacă portarul poate sau nu să-i facă rost unui client de un obiect pe care acesta a

uitat să şi-l aducă etc.

Aceste trei exemple se bazează în mare măsură pe perspectiva unei bune organizări învederea obţinerii unui serviciu de calitate şi pe munca prestată de personalul calificat.

Aprecierea calităţii serviciilor are şi o componentă subiectivă, intervenind doi factoripersonali aflaţi în strânsă legătură cu satisfacerea clientului: stresul şi emoţiile clientului.

Stresul cauzat de orice eveniment neplăcut care a avut loc pe parcursul vacanţei ducela nemulţumirea clientului. Acest stres poate fi cauzat de o varietate de factori, factori pecare industria serviciilor turistice caută în mod constant să îi amelioreze.

197 ibidem198

Bejou, D., Edvardsson , B. şi Rakowski, J.P., A critical incident approach to examining the effects ofservice failures on customer relationships: the case of Swedish and US Airlines, în „Journal of TravelResearch”, Summer 1996, pp. 35-40

7/25/2019 badulescu



153153153153

În turism, satisfacerea clientului este inevitabil pusă în legătură cu petrecerea plăcută a timpului liber al acestuia. Prea puţină distracţie duce la plictiseală şi nemulţumire.Diferenţa dintre relaxare, care este scopul principal al vacanţelor, şi plictiseală, din acestpunct de vedere, depinde de nivelul de distracţie al clientului care contribuie la relaxare şi

nu duce la plictiseală. De asemenea, fiecare turist în parte are anumite standarde, atitudini şi prejudecăţi.

Deseori satisfacerea acestora se bazează pe nişte concepţii subiective în legătură cu uneveniment care este important pentru ei şi pe care îl judecă într-un mod cu totul personal.

Pe de altă parte, percepţia calităţii serviciilor turistice se schimbă de-a lungultimpului, nivelul aşteptărilor turiştilor crescând în timp, datorită unor factori precum:

- îmbunătăţirea nivelului de trai şi creşterea confortului din locuinţele acestora, care îi fac pe turişti să pretindă pe perioada vacanţei ceva mai mult decât au acasă;

- dotarea hotelurilor cu aparatură de ultimă oră care este apoi copiată de celelaltecompanii de turism concurente, devenind astfel un lucru obişnuit până la urmă.

De exemplu, în legătură cu dotarea şi serviciile hoteliere, dorinţele şi aşteptărileturiştilor au evoluat astfel: la un moment dat, apa caldă şi rece precum şi aparatele debărbierit din camere atingeau nivelul maxim de confort. Apoi a fost introdus radioul înfiecare cameră de hotel, precum şi saltelele rabatabile. După aceea au fost introdusetelevizoare, fiecare apartament fiind dotat cu o cameră de baie utilată, cu un minibar şisistem automat de alarmă. Au urmat apoi televiziunea prin cablu şi prin satelit, băi cu

jacuzzi şi computer în cameră. Toate acestea erau la vremea lor dotări de ultima generaţie,pentru ca, treptat, să intre în normal. Un lucru interesant este faptul că, pe când companiilede turism din ţările dezvoltate au trecut încet de la o etapă de dezvoltare la alta, companiilenoi din ţări în curs de dezvoltare (Coreea, Rusia) au trecut direct la ultima etapă dedezvoltare.

Pe de altă parte, dincolo de factorii personali, dorinţele turiştilor diferă în ceea cepriveşte standardul calităţii de la o naţionalitate la alta. Se ştie de exemplu că germanii suntmai interesaţi de calitatea mediului ambiant al staţiunilor decât britanicii, turiştii japonezişi americani au dorinţe mai mari decât cei din ţările recent industrializate. Aceste diferenţe

în perceperea calităţii în funcţie de naţionalitate au o mare însemnătate pentru companiilede turism care prestează activităţi internaţionale, cum sunt lanţurile hoteliere saucompaniile de transport aerian. Există diferenţe datorate naţionalităţii turiştilor şi în ceea cepriveşte oferta, calitatea serviciilor oferite. Din cauza acestui lucru, turiştii î şi pot modificaaşteptările şi dorinţele în funcţie de ţara pe care vor să o viziteze sau chiar să renunţe să mai meargă acolo. Aceste standarde diferite ale calităţii percepute de turişti implică

următoarele cerinţe:- o igienă exemplară în hoteluri;- riscul scăzut de incendii din hoteluri;- mijloace de transport public la destinaţie;- tehnică modernă în muzee care îi ajută pe turişti să înţeleagă explicaţiile ce li se

oferă;- profesionalism şi competenţă din partea ghizilor turistici.În fine, o problemă majoră în industria serviciilor o constituie anumiţi factori care nu

pot fi controlaţi şi care influenţează calitatea serviciilor precum şi satisfacerea clienţilor.Aceştia sunt:

- condiţiile meteorologice, de exemplu ploi neprevăzute sau lipsa zăpezii;- greve, controale ale traficului aerian şi maritim;

7/25/2019 badulescu



154154154154

- hărţuirea turiştilor de către hoţi şi afacerişti;- infrastructura precară a mijloacelor de transport din ţara de destinaţie;- condiţii precare de igienă, precum şi riscul mare de îmbolnăviri;- aşteptările absurde ale unor turişti; unii de exemplu speră că un week-end romantic

la Paris va salva o căsnicie care riscă să se destrame sau va restabili viaţa de cuplu;- comportamentul celorlalţi turişti din staţiune sau din hotel;- birocraţia şi factorii birocratici, cum ar fi restricţionarea vizelor sau taxele de

deplasare.

Calitatea serviciilor şi protecţia turiştilor în România

Problema calităţii serviciilor turistice din România şi imaginea lor este o problemă deviziune, valori, obiective şi strategii, o problemă de coduri de bune practici, standarde şimodele de excelenţă, ca şi o problemă de reglementări adecvate199.

Abordarea în această manieră a serviciilor hoteliere din România presupune mai întâi sensibilizarea celor implicaţi, apoi informarea lor generală şi, în cele din urmă,formarea lor ca manageri performanţi, posesori de cunoştinţe solide şi deprindericonsolidate, lideri dominaţi de interes profesional şi aspiraţie permanentă spreperfecţionare, capabili să insufle echipei modele comportamentale eficiente. Pentru a se

înscrie în cadrul acestei abordări descrise mai sus, singura generatoare de competitivitate,companiile de turism au de f ăcut câţiva paşi. Primul dintre ei constă în informarea generală a întregului personal privind problemele calităţii şi anume ce este şi cum se face calitatea,

în special managementul calităţii şi de ce este nevoie de el. Managerul trebuie să înceapă cu conturarea unei viziuni cuprinzătoare, corecte şi la obiect, un cadru de activitateprofitabil care să-i permită să-şi elaboreze politica şi să-şi fixeze în mod fezabil şiprofitabil reperele şi obiectivele în activitatea pe termen scurt, mediu şi lung. Al doilea paseste selectarea din rândurile propriului personal a celor care vor aprofunda acesteinformaţii, transformându-le în cunoştinţe, deprinderi şi modele de activitate şi care,colaborând cu specialişti din exteriorul companiei (experţi, consultanţi, auditori etc.), voravea ca misiune şi atribuţii proiectarea, implementarea, certificarea şi îmbunătăţireapermanentă a unor sisteme de management al calităţii în conformitate cu diversereferenţiale: coduri şi modele de bune practici operaţionale şi manageriale (standarde şimodele de excelenţă). Pasul următor constă în proiectarea şi implementarea propriu-zisă asistemului de management al calităţii în companie. Aceasta înseamnă în primul rândrealizarea instrumentelor de lucru - stabilirea referenţialelor (reglementari şi alte

normative, standarde, modele etc.), elaborarea documentaţiei (manuale, proceduri,instrucţiuni de lucru, chestionare, aplicaţii informatice), informarea întregului personal şiinstruirea personalului implicat în lucrul cu aceste instrumente. Acest pas se încheie cuexaminarea finală, printr-un audit intern, a funcţionării sistemului şi stabilirea şi executareamăsurilor corective şi a celor preventive care se impun. În sfârşit, ultimul pas constă încertificarea conformităţii sistemului cu un referenţial adoptat de companie ca model debună practică (de regulă un standard). Această acţiune se derulează printr-un audit extern,efectuat de către un organism de certificare independent şi este finalizată prin emitereaunui certificat de conformitate, însoţit de o marcă de certificare (sau marca deconformitate). Aceasta marcă de certificare este principalul instrument de marketing al

199

Chirovici, E., Introducerea conceptelor şi instrumentelor calit ăţ ii în serviciile hoteliere din România,www.autorizare-turism.ro

7/25/2019 badulescu



155155155155

companiei, principalul factor de atragere, selectare şi fidelizare a clienţilor companiei.Calitatea este principalul factor determinant al succesului unei companii pe pia ţă, esteprincipalul determinant al competitivităţii, al performanţei, al profitului. Calitate înseamnă bune practici (la nivelul superior, cel al excelenţei, înseamnă cele mai bune practici),

conforme cu modelele standardizate, cu standardele (iar la nivelul superior, cu modelele deexcelenţă).Şi în România, hotelurile încearcă să se adapteze la standardele europene, din anul

2005 sistemul de clasificare a hotelurilor urmând să se schimbe. Pentru că actualul sistemde clasificare este strict cantitativ, turiştii au surprize neplăcute în hoteluri, care, teoretic,

îndeplinesc toate criteriile de clasificare. Din 2005, marca Q, care certifică în toată lumeaserviciile turistice de bună calitate, va fi un criteriu suplimentar.

De asemenea, se va trece treptat la un sistem de autorizare on-line, pe site-ulMinisterului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Biroul de promovare aturismului de la New York a solicitat deja Autorităţii Naţionale pentru Turism oreclasificare a hotelurilor pe sistemul practicat în străinătate: hotel pentru buget mic, hotel

mediu şi hotel de lux. Cele mai multe reclamaţii primite la Autoritatea Naţională pentruTurism sunt legate de mizerie, serviciile de proastă calitate şi atitudinea angajaţilor dinhotelurile de până la trei stele. Evident, vizavi de hotelurile de patru şi cinci stele şi, îngeneral, la cele din lanţurile internaţionale se înregistrează cele mai puţine plângeri. Celemai numeroase plângeri se înregistrează vara şi sunt legate de unităţile de cazare de pelitoral.

În România, principalele acte normative cu relevanţă pentru protecţia turiştilor sunt:

• Hotărârea Guvernului nr. 1021/2002 pentru aprobarea Normelor privindorganizarea posturilor de salvare şi a posturilor de prim ajutor pe plaje şi în ştranduri;

• Hotărârea Guvernului nr. 77/2003 privind instituirea unor măsuri pentru

prevenirea accidentelor montane şi organizarea activităţii de salvare în munţi;• Hotărârea Guvernului nr. 559/2001 privind unele măsuri de comercializare a

produselor alimentare şi nealimentare în staţiunile turistice;• Hotărârea Guvernului nr. 237/2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la

accesul, evidenţa şi protecţia turiştilor în structurile de primire turistice;• Hotărârea Guvernului nr. 306/2001 privind practicarea de către agenţii economici

din turism şi de către instituţiile de cultură de tarife şi taxe nediscriminatorii pentru turiştiişi vizitatorii români şi străini;

• Hotărârea Guvernului nr. 805/2001 privind unele măsuri de informare asupratarifelor maximale pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu funcţiunide cazare turistică la turismul neorganizat;

• Ordinul Ministrului Turismului, Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului,Ministrului Sănătăţii şi Familiei, Ministrului Administraţiei Publice nr.354/725/545/500/2001 privind unele măsuri de reducere a poluării fonice în staţiunileturistice din zona litoralului Mării Negre şi în celelalte staţiuni balneoclimatice.

6.6. MULTIPLICATORUL TURISTIC

Turismul este o activitate economică rigidă, fixă, care obligă consumatorul să sedeplaseze şi care face apel la numeroase ramuri economice pentru instalarea şi

funcţionarea sa. Efectele induse ale turismului depăşesc cu mult sectorul terţiar, pentru a seextinde în domeniile industriei şi agriculturii.

7/25/2019 badulescu



156156156156

Orice investiţie, chiar orice cheltuială de investiţie sau consum atrage după sinevenituri generate de-a lungul circuitelor şi care tind să se diminueze datorită pierderilor cese produc în circuit. De fapt, de îndată ce un hotelier, de pildă, efectuează o investiţiesuplimentară de dotare, uzinele de fabricare ale acestor bunuri vor beneficia: sume mai

mari de bani vor fi distribuite cu titlu de salariu, achiziţii de materii prime sau vor fi încasate cu titlu de profit, achiziţiile de materii prime generând la rândul lor în uzinele ce lefabrică salarii şi venituri suplimentare. Titularii acestor venituri suplimentare vor cheltui omare parte din aceste sume pe achiziţii de bunuri de consum de orice fel, consumabile,durabile sau semi-durabile. După primul val de cheltuieli constituite de surplusul deinvestiţii, într-un răstimp destul de scurt şi măsurabil, apare şi al doilea val de cheltuieli;pentru a-i face faţă, producătorii de bunuri de consum î şi vor pune în funcţiune capacitatealor de producţie; sume şi mai importante vor fi deci plătite cu titlu de salariu, achiziţii dematerii prime sau încasate cu titlu de profit. Astfel, întregul proces o va lua de la început şiun al treilea val de cheltuieli, determinând o nouă creştere a producţiei, se va reflecta îneconomie. Acest al treilea val va da naştere unui al patrulea şi aşa mai departe.

Multiplicatorul măsoară relaţia dintre noua investiţie şi creşterea producţiei şivenitului. Formula binecunoscută a multiplicatorului este:

∆ V = k ∆ I,

unde:

- ∆ I = creşterea investiţiei- ∆ V = creşterea venitului- ∆ C = creşterea consumului

- V ∆

∆C = înclinaţia marginală spre consum

- k - coeficient de creştere de aplicat cheltuielii iniţiale (estemultiplicatorul) şi este invers proporţional cu înclinaţia marginală spre consum:

k =

V

C

∆

∆−1

1

Ideea multiplicatorului turistic s-a născut în anii ’50, dar o lucrare de referinţă estecea a lui H. G. Clement din 1961, “Viitorul turismului în Pacific şi Orientul Îndepărtat”(capitolul „Economia turismului azi”)200. Pentru a determina valoarea multiplicatorului,Clement urmăreşte traiectoria unei cheltuieli iniţiale de 1000 dolari f ăcute de un turiststrăin, considerat un investitor, cheltuială care „traversează” diferitele sectoare economiceimplicate direct sau indirect în propagarea acestei mase monetare.

Tot în anii ’60 au fost efectuate alte calcule de către Georges Labeau în Belgia,Georges Anderla în Franţa, iar O.M.T., la rândul său, a publicat evaluări pentru Caraibe,Irlanda sau diferite zone din Regatul Unit. Toate cifrele au fost controversate şi calculelereferitoare la o aceeaşi ţară s-au dovedit a fi diferite. Clement, plasându-se în cadrul unuian, a găsit un multiplicator de 3,27 pentru Pacific; Georges Labeau, în urma unor evaluăridiverse, situa multiplicatorul între 3 şi 4, multiplicatorul fiind mai ridicat în economiileindustrializate datorită pierderilor mai puţin importante, dar alţi experţi îl situează, pentruFranţa, între 1,2 şi 1,3, iar pentru SUA între 1,6 şi 1,7; pentru Caraibe, o primă evaluaredădea 2,3, iar a doua o cifră subunitară. În Bermude şi în Republica Dominicană era puţin

200 Lanquar, R., op. cit ., p. 69 şi urm.

7/25/2019 badulescu



157157157157

peste o unitate, dar în Iugoslavia era de 7 până la 8.

Cu referire la multiplicator, cheltuielile turistice pot fi repartizate pe trei categorii:

– cheltuielile turistice directe: cheltuieli în hoteluri, restaurante, cafenele,

magazine şi alte servicii turistice (parcuri de distracţii, acces pe plaje, la teleferic etc.).Trebuie să adăugăm aici, pentru turismul internaţional, cheltuielile cu titlu de export sauinvestiţii în străinătate generate de turism;

– cheltuielile turistice indirecte: ele rezultă din tranzacţii succesive provocate decheltuielile turistice directe: de exemplu, achiziţiile pe care le fac patronii de hoteluri şirestaurante de la furnizorii locali;

– cheltuielile turistice induse sunt constituite de creşterea cheltuielilor de consumrezultând din creşterea veniturilor generate de cheltuielile turistice directe: personalulhotelurilor şi agenţiilor de turism, de pildă, î şi foloseşte salariile pentru achiziţia de bunurişi servicii.

François Vellas201 spune că patru tipuri de multiplicatori sunt folosiţi în turismul

internaţional:– multiplicatorul de vânzări măsoară surplusul cifrei de afaceri direct, indirect şi

indus provocat de o cheltuială turistică suplimentară;– multiplicatorul de producţie măsoară surplusul de producţie şi ţine cont de

modificările intervenite la nivelul stocurilor;– multiplicatorul de încasări măsoară veniturile generate de o cheltuială turistică

suplimentară;– multiplicatorul de ocupare indică repercusiunile surplusului activităţii

economice asupra ocupării forţei de muncă.Valoarea multiplicatorului este determinată de importanţa şi consistenţa activităţii

economice a unei ţări sau a unei zone: cu cât gama de activităţi economice este mai mare,cu atât volumul de schimburi între aceste activităţi este mai ridicat şi cu atât mai mare estevaloarea multiplicatorului; dacă, dimpotrivă, activitatea este slabă şi tendinţa de importeste puternică, valoarea multiplicatorului va fi şi ea slabă, cum este cazul în numeroase ţăriaflate în curs de dezvoltare. Pierderile din circuit reduc deci avantajele economice generatede multiplicatori şi deci impactul turismului asupra economiei.

De mulţi ani se fac evaluări, dar apar dificultăţi ce ţin nu doar de insuficienţadatelor, turismul atingând un mare număr de sectoare de activitate economică, ci şi deipotezele ce se află la baza formulei multiplicatorului: o înclinaţie marginală spre consumfixă, chiar dacă ea poate evolua într-o perioadă scurtă, o ofertă elastică în toate sectoarelede producţie, ceea ce este puţin probabil: O creştere a cererii în faţa unei oferte rigide, în

condiţiile absenţei factorilor de producţie neangajaţi, poate fi cauza unei inflaţii. În plus,timpul necesar pentru ca mecanismul să aibă o influenţă asupra economiei nu este luat încalcul: cu ce viteză se realizează tranzacţiile induse, care este viteza de circulaţie amonedei în perioada respectivă etc.

O.M.T. s-a preocupat şi de multiplicatorul de ocupare, care a fost de altfel primulmecanism studiat de către Kahn înaintea lui Keynes, în 1931, respectiv determinareanivelului ocupării induse pentru sectorul turismului. În 1980, raportul angajaţi direcţi înhoteluri/angajaţi indirecţi fusese de 1 pentru Tunisia, 1,42 pentru Australia, 1,50 pentruElveţia, 3,40 pentru Mexic202.

Dar ocuparea ridică şi mai multe probleme decât alţi indicatori când este vorba de

201 Vellas, F., Economie et politique du tourisme international, Ed. Economica, Paris,1985, p.181 şi urm.202 Lanquar, R., op. cit ., p. 69 şi urm.

7/25/2019 badulescu



158158158158

evaluarea sa, dată fiind în special importanţa ei, faţă de muncitorii salariaţi, de angajaţiisezonieri, de cei nesalariaţi şi munca la negru. Evaluările sunt extrem de diferite, în funcţiede surse, chiar dacă toţi admit că sectorul turismului este generator de locuri de muncă. În1989, experţii Biroului Internaţional al Muncii considerau că turismul asigură traiul a

100.000.000 de persoane, adică 6,3% din numărul total de angajaţi la nivel mondial.O.M.T. arată că, la ora actuală, la nivel mondial, un angajat din 9 depinde de activitateaturistică203.

Un alt mod de calcul al multiplicatorului este cel propus de profesorii americaniRobert W. McIntosh şi Shashikant Gupta, care demonstrează modul de acţionare aefectului multiplicator, folosind formula204:

MPC11

−=torul Multiplica

Termenul MPC din formulă reprezintă înclinaţia marginală spre consum.Cu titlu demonstrativ, autorii oferă următorul exemplu: presupunând o cheltuială

turistică de 1.000.000 de unităţi monetare şi o înclinaţie marginală spre consum de 80%,

multiplicatorul este 5, în timp ca la o înclinaţie marginală spre consum de 85%,multiplicatorul este 6,7.

După cum se observă, nu există un multiplicator unic, care ar putea fi aplicat cuaceeaşi rigurozitate în toate situaţiile sau în toate zonele şi, în consecinţă, utilizarea unuimultiplicator greşit interpretat va oferi rezultate eronate si neconcludente.

6.7. SISTEMUL CONTULUI SATELIT AL TURISMULUI

Consecinţele economice ale industriei turismului se măsoară prin evaluări directe,indirecte sau induse, în funcţie de sursele disponibile de colectare a informaţiilor statistice.

În prezent însă, statisticile turismului nu sunt suficient de cuprinzătoare pentruevaluarea dimensiunilor reale ale mişcării turistice şi a impactului global al cheltuielilorefectuate de un turist în timpul călătoriei şi sejurului său.

Dacă în formele turismului organizat raportările statistice ale agenţiilor de turismreferitoare la încasările obţinute de la participanţii la programele derulate oferă o imagineasupra volumului valoric şi asupra componentelor de servicii ale activităţilor prestate sauintermediate, în cazul turismului pe cont propriu şi, parţial, şi în formele turismului semi-organizat, statisticile turismului nu oferă o imagine concretă nici în ceea ce priveşte nivelulcheltuielilor angajate de participanţi şi nici cu privire la efectul multiplicator al turismuluiasupra economiei arealelor sau staţiunilor vizitate. De exemplu, pentru efectuarea uneicălătorii pe cont propriu la o destinaţie turistică determinată, turistul respectiv î şi procură singur biletul de călătorie, dar aceste cheltuieli se vor regăsi numai în încasările totale alecompaniei respective de transporturi, f ără posibilitatea de a măsura impactul acestorcheltuieli asupra realizărilor industriei turismului.

Evaluarea din punct de vedere statistic a impactului turismului în călătoriile şisejururile internaţionale este şi mai dificilă. De exemplu, un turist francez care întreprindeo călătorie la Londra cu trenul Eurostar pentru a petrece o noapte albă în celebrul CasinoBrikton, cu revenirea a doua zi în patrie, va crea dificultăţi statisticienilor britanici în a-lcataloga ca turist (cu un sejur de minimum 24 de ore) sau ca simplu excursionist (f ără ca

înnoptarea lui să fie înregistrată într-o unitate de cazare). Făcând abstracţie de aceste

203

idem204 McIntosh, R. şi Gupta, S., Turismo. Planeacion, administracion y perspectivas, Ed. Noriega, 1990, pp.282-283

7/25/2019 badulescu



159159159159

inadvertenţe în metodologia statistică, analiştii sunt de acord că turismul exercită unputernic impact asupra ţărilor sau arealelor (zonelor) receptoare de vizitatori.

Deoarece efectele economice ale cheltuielilor turiştilor depăşesc sfera încasărilorraportate statistic de prestatorii de servicii, Organizaţia Mondială a Turismului, în

colaborare cu Consiliul Mondial al Călătoriilor şi Turismului (W.T.T.O.), cu Oficiulstatistic al Uniunii Europene (EUROSTAT) şi cu alte organisme turistice regionale, ainiţiat sistemul contului satelit al turismului (C.S.T.). Recomandările O.M.T. pentruadoptarea de către ţările membre a contului satelit al turismului au constituit obiectul uneidezbateri la Conferinţa internaţională privind statistica şi măsurarea importanţei economicea turismului ce a avut loc la Nisa în primăvara anului 1999.

Sistemul contului satelit al turismului, ale cărui agregate şi concepte decurg dinsistemul de contabilitate naţională al Naţiunilor Unite, î şi extinde sfera de analiză nu numaiasupra cheltuielilor directe ale vizitatorilor internaţionali şi interni, ci ia în calcul şi efecteleindirecte ale cheltuielilor respective.

Conform statisticilor O.M.T., în anul 1998 turismul internaţional a reprezentat 8%

din totalul exporturilor mondiale şi 37% din totalul exporturilor sectorului de servicii. Lanivelul anului 1997, conform estimărilor Fondului Monetar Internaţional (F.M.I.), încasările din turismul internaţional şi din transporturile aeriene ale turiştilor internaţionalis-au cifrat la mai mult de 504 miliarde dolari205, plasând activităţile turistice în topul altorcategorii de produse şi servicii exportate:

Tabelul nr. 18. Încasări din turismul internaţional şi din alte ramuri deactivitate (1997), în miliarde dolari

1 Turismul internaţional 5042 Produsele industriei automobilelor 4963 Produsele industriei chimice 4904 Produsele industriei alimentare 4585 Petrol si alţi combustibili 4356 Calculatoare si materiale de birotică 3947 Textile şi mobilă 3328 Materiale de telecomunicaţii 2799 Produsele industriei miniere 16310 Produsele industriei siderurgice 141

Sursa: Fondul Monetar Internaţional (date din anul 1997), apud: Neagu, V., op. cit. Turismul internaţional nu exprimă decât partea vizibilă a industriei călătoriilor şi

turismului. Contul satelit al turismului este o primă tentativă de evaluare precisă pe scară

mondială şi a turismului intern. În multe ţări, turismul intern reprezintă până la 70% dinsejururile în hoteluri şi în alte tipuri colective de cazare. Integrând vizitatorii de o zi şicazarea la case particulare (care scapă, de regulă, statisticilor turismului), pentru anul 1998O.M.T. evaluează circulaţia din turismul internaţional şi intern la peste 3 miliardepersoane, iar încasările obţinute de la aceşti călători la peste 1.700 miliarde USD.

Călătoriile şi turismul antrenează o importantă mişcare de bani, concretizată încheltuielile personale ale vizitatorilor, în încasările agenţilor economici, în salarii, taxe,impozite etc., dar până în prezent nu a existat un instrument care să permită măsurareaavantajelor economice reale ale turismului.

Contul satelit al turismului va contribui la remedierea acestei situaţii, permiţândevaluarea ponderii turismului în economia mondială, în termeni de cifre concrete,

205 în anul 2004, conform statisticilor preliminare ale OMT, acestea se cifrau la 704 miliarde dolari

7/25/2019 badulescu



160160160160

comparabile pe scară internaţională.Oraganizaţia Mondială a Turismului recomandă şi încurajează ţările membre să-şi

elaboreze propriile sisteme de cont satelit al turismului, care vor putea furniza evaluărifiabile privind:

– ponderea activităţii turistice în produsul intern brut al unei naţiuni;– dimensiunea ramurilor de activităţi turistice, comparate cu dimensiunile altorsectoare ale economiei;

– numărul locurilor de muncă în activitatea turistică;– volumul investiţiilor publice şi private legate de activitatea turistică;– valoarea încasărilor publice generate de turism.Sistemul contului satelit al turismului constituie principalul mijloc pentru a în ţelege

mai bine, la nivel naţional, regional, local, avantajele economice furnizate de ansamblulactivităţilor realizate de industria călătoriilor şi turismului.

Autoevaluare:1. Ce înţelegeţi prin eficienţă social-politică ?2. Care sunt indicatorii economici generali ?3. Care este formula de calcul a coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare ?4. Care sunt trăsăturile tehnicii SERVQUAL ?

Rezumatul acestei sectiuni:• Eficienţa înseamnă obţinerea unor efecte cât mai mari cu eforturi cât mai mici;

• Indicatorii de eficienţă ai cazării: încasarea medie pe un loc de cazare, profitul mediupe un loc de cazare, coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare (CUC);

• Indicatorii propuşi de Banca Mondială în cadrul studiilor de fezabiltate şi deoportunitate: venitul net actualizat, raportul venit-costuri, rata internp de rentabilitate;

• Efectele induse ale turismului depăşesc cu mult sectorul terţiar, pentru a se extinde îndomeniile industriei şi agriculturii;

•

Multiplicatorul măsoară relaţia dintre noua investiţie şi creşterea producţiei şi

venitului;

• Sistemul contului satelit al turismului î şi extinde sfera de analiză nu numai asupracheltuielilor directe ale vizitatorilor internaţionali şi interni, ci ia în calcul şi efecteleindirecte ale cheltuielilor respective;

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Calculaţi şi analizaţi coeficientul de utilizare al capacităţii de cazare al unei regiuni,cunoscând următoarele date: ân anul de referinţă regiunea a fost vizitată de 27500 de turişti

7/25/2019 badulescu



161161161161

cu un sejur mediu de 3,4 zile; la 1 ianuarie, capacitaea de cazare din regiune este de 500 delocuri. În urma unor investiţii se mai deschid pe parcursul anului următoarele unităţi decazare: la 1 aprilie – 5 vile a cîte 10 locuri fiecare şi la 1 august - 1 hotel cu 50 de locuri.La 1 noiembrie se închide până la sfârşitul anului un hotel cu 100 de locuri.

7/25/2019 badulescu



162162162162

BIBLIOGRAFIE

1. Amare, Marie-France, Economie. L’enjeu touristique et hotelier, Ed. Jacques Lanore, 1991;2. Angelescu, Coralia şi Jula, D., Timpul liber. Condi ţ ionări şi implica ţ ii economice, Editura Economică,

Bucureşti, 1997;3. Barbu, Gh. (coord.), Turismul în economia na ţ ională, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981;4. Bădulescu, Alina şi Bădulescu, D., Managementul serviciilor turistice, Editura Treira, Oradea, 1999;5. Bărănescu, Rodica, Turism şi alimenta ţ ie publică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975;6. Borda, V., C ălătorie prin vreme, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979;7. Boyer, M., Le Tourisme, Editions du Seuil, Paris, 1982;8. Bran, Florina et. al., Economia turismului şi mediul înconjur ător , Editura Economică, Bucureşti, 1999;

9. Bran, Florina; Simon, Tamara şi Nistoreanu, P., Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, 2000;10. Cazes, G., Le tourisme international. Mirage ou strategie d’avenir?, Hatier, Paris, 1989;11. Cândea, Melinda şi Bran, Florina, Spa ţ iul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare

durabilă, Editura Economică, Bucureşti, 2001;12. Clement, H. B., The Future of Tourism in the Pacific Far East, Lexington Books, Londra, 1961;13. Coltman, M. M., Introduction to Travel and Tourism. An International Approach, Van Nostrand

Reinhold, 1989;14. Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti, 2000;15. Cristureanu, Cristiana, Economia şi politica turismului interna ţ ional, Editura ABEONA, Bucureşti,

1992;16. D’Agostino, S., La mondialisation, Breal, Paris, 2002;17. Davidson, R., Tourism in Europe, Pitman, 1992;18. Defert, P., La localisation touristique, Ed. Gurten, Berna, 1966;

19. De La Rochefoucauld, Beatrice, L’economie du tourisme, Ed. Breal, Rosny, 2002;20. Durand, Huguette; Gouirand, P. şi Spindler, J., Economie et politique du tourisme, Paris, 1994;21. Emilian, R., Neagu, V., Alimenta ţ ie publică – note de curs, lito ASE, Bucureşti, 1993;22. Emilian, R. (coord.), Managementul serviciilor , Editura Expert, Bucureşti, 2000;23. Erdeli, G., Istrate, I., Poten ţ ialul turistic al României, Editura Universităţii din Bucureşti, 1995;24. Fontanel, J. (ed.), Civilisations, globalisation, guerre, Presses Universitaires de Grenoble, 2003;25. Frommer, A., New World of Travel, Macmillan, 1996;26. Fruja, I. Jivan, Al., Marketingul serviciilor , Editura Nero-G, Timişoara, 1999;27. Glăvan, V., Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, 2003;28. Glăvan, V., Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti, 2000;29. Goeldner, Ch., Tourism. Principles. Practices. Philosophies, Ed. John Wiley & Sons, New York, 1990;30. Hall, W. şi Lindsey, H., Theories of Personality, New York, 1957;31. Hollier, R. şi Subremon, Alexandra, Le tourisme dans la Communauté Européene, PUF, Paris, 1990;

32. Holloway, C., The Business of Tourism, Pitman Publishing, London, 1989;33. Ionel, Gh., Crişan, C., Tehnica opera ţ iunilor de turism interna ţ ional, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1984;34. Istrate, I., Turismul – un fenomen în mi şcare, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988;35. Istrate I., Bran, Florina şi Roşu, Anca Gabriela, Economia turismului şi mediul înconjur ător , Editura

Economică, Bucureşti, 1996;36. Jivan, Al., Economia sectorului ter ţ iar , Editura Sedona, Timişoara, 1998;37. Johnson, P. şi Thomas, B., Perspectives on Tourism Policy, Mansell Publishing, 1993;38. Kassarjan, H. H., Personality and Consumer Behavior: New Perspectives in Consumer Behavior , New

York, Scott Foresman, 1973;39. Kendall, P., Planning the tourism product , în “Tourism: a Portrait”, Horwath and Horwath, London,

1988;40. Kinon, R., Ceserani, V., The Theory of Catering, Edward Arnold, 1986;

41. Kotler, P., Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1997;42. Lanquar, R., Raynouard, Y., Le tourisme social, PUF, Paris, 1986;

7/25/2019 badulescu



163163163163

43. Lanquar, R., Sociologie du tourisme et des voyages, PUF, Paris, 1985;44. Lanquar, R., Agences et associations de voyages, PUF, Paris, 1986;45. Lanquar, R., L’économie du tourisme, PUF, Paris, 1987;46. Lupu, N., Hotelul: economie şi management , Editura ALL, Bucureşti, 1998;47. Maslow, A. H., Motivation and Personality, New York, Harper and Row, 1954;

48. Măhăra, Gh., Geografia turismului, lito Universitatea din Oradea, 1995;49. McIntosh, R. W., Tourism. Principles, Practices, Philosophies, Columbus, Ohio, Grid, 1977;50. McIntosh, R. şi Gupta, S., Turismo. Planeacion, administracion y perspectivas, Ed. Noriega, 1990;51. Michaud, J.-L. (ed.), Tourismes. Chance pour l’economie, risque pour les societes? , PUF, Paris, 1992;52. Mill, R. C., Morrison, A. M., The Tourism System, Prentice-Hall Int., 1985;53. Minciu, Rodica, Economia turismului, ediţia a doua, Editura Uranus, Bucureşti, 2001;54. Neacşu, N., Cernescu, Andreea, Economia turismului. Studii de caz. Reglement ări, Editura Uranus,

Bucureşti, 2002;55. Neagu, V., Servicii şi turism, Editura Expert, Bucureşti, 2000;56. Nicolescu, O. (coordonator), Management , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992;57. Nicolescu, R., Serviciile în turism: alimenta ţ ia publică, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988;58. Ogilvie, F. W., The Tourist Movement, an Economic Study, Londra, 1933;59. Pasqualini, J.-P., Jacquot, B., Tourismes. Organisation, economie et action touristiques, Dunod, Paris,

1991;60. Py, Pierre, Le tourisme, un phenomene economique, La Documentation française, Paris, 1986;61. Postelnicu, Gh., Introducere în teoria şi practica turismului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997;62. Rusu C., Voicu, M., ABC-ul managerului, Editura Gh. Asachi, Iaşi, 1993;63. Ryan, C. (ed.)., The Tourist Experience. A New Introduction, Cassell, Londra, 1997;64. Snak, O., Economia şi organizarea turismului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976,65. Snak, O., Baron, P. şi Neacşu, N., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2003;66. Stănciulescu G., Stan S., Milcu M., Tehnica opera ţ iunilor de turism, Editura ALL, Bucureşti, 1995;67. Stănciulescu, Gabriela, Managementul opera ţ iunilor de turism, Editura All Beck, Bucureşti, 2002;68. Stănciulescu, Gabriela (coord.), Managementul turismului durabil în ţările riverane M ării Negre,

Editura ALL Beck, Bucureşti, 2000;69. Stănciulescu, Gabriela, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică,

Bucureşti, 2004;

70. Swarbrooke, J. şi Horner, Susan, Consumer Behaviour in Tourism, Butterworth & Heinemann, 2001;71. Tiano, A., La methode de la prospective, Dunod, Paris, 1974;72. Tinard, Y., Le tourisme: économie et management , Mc Graw Hill Book Co., Paris, 1992;73. Tocquer, G., Zins, M., Marketing du tourisme, Ed. Gaetan Morin, 198774. Vellas, F., Economie et politique du tourisme international, Ed. Economica, Paris,1985;75. Witt St., Brooke M.Z., Buckley P.J., The Management of International Tourism, London, 1991;76. *** Actualităţi în turism, nr. 1-2/1987, 4/1987;77. *** Advances in Consumer Research, vol. 3/1975;78. *** Anuarul statistic al României 2001, 2003;79. *** Hotels et Restaurants International, Paris, 1988;80. *** International Tourism Quarterly, Londra, 1985;81. *** Journal of Leisure Research, 15/1983;82. *** Journal of Marketing, 49/1985,

83. *** Journal of Travel Research, vol. XVIII, nr. 1/1979, vol. XX, nr. 2/1981, vol. XX, nr. 4/1982, 1996;84. *** Le Figaro Magazine, 26 mai 2001;85. *** Leisure Sciences, vol. 4, nr. 1/1981;86. *** Monitorul Oficial al României 1995-2004;87. *** Regards sur l’economie du tourisme, nr. 24/1979;88. *** Review of Business, 9/1998;89. *** The Tourist Review, ian. 1973;90. *** World Air Transport Statistics, iunie 2000;91. *** Observatoire Nationale du Tourisme, Paris, 2000;92. *** Studiul economic al turismului mondial, Raport OMT, Madrid, 1982;93. *** Studiu asupra efectelor turismului în economia ţărilor emiţătoare şi receptoare, Raport OMT,

Madrid, 1980;94. *** Tourism Market Trends-Europe 1980-1993, OMT, Madrid, 1994;

95. *** Capital, 2003-200496. *** Ziarul financiar, 2003-2004;

7/25/2019 badulescu



97. www.europa.eu (Uniunea Europeană)98. www.world-tourism.org (Organizaţia Mondială a Turismului)99. www.air-transport.org (Air Transport Association)100. www.hcima.org.uk (Hotel & Catering International Management Association)101. www.iata.org (International Air Transport Association)

102. www.iacvb.org (International Association of Convention and Visitors Bureaus)103. www.icao.org (International Civil Aviation Organization)104. www.ih-ra.com (International Hotel & Restaurant Association)105. www.ifitt.org (International Federation of Information Technology & Tourism)106. www.unep.org (United Nations Industry and Environment Programme)107. www.anat.ro (Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România)108. www.autorizare-turism.ro (Autoritatea Naţională pentru Turism)109. www.rotur.ro110. www.infotravel.ro

badulescu

Documents