bacalaureat 2011 exigenele probei scrise

7/27/2019 Bacalaureat 2011 Exigenele Probei Scrise

http://slidepdf.com/reader/full/bacalaureat-2011-exigenele-probei-scrise 1/54

Bacalaureat

Limba i literatura ș

română

Subiecte propuse

i rezolvări posibile ș

Editura Gutenberg

Arad – 2011

1



Preliminarii

Această carte nu se dore te a fi o replică la căr ile publicate de minister iș ț ș care umplu librăriile în fiecare an pentru a ajuta, chipurile, pe cei care sus inț examenul de bacalaureatul. Cartea mea se vrea a fi doar rodul experien ei deț la catedră, oferind celor interesa i nu subiecte i solu ii preten ioase iț ș ț ț ș pre ioase, ci formulări de subiecte de exigen ă medie, înso ite de rezolvări iț ț ț ș solu ii orientative. Ea va folosi mai degrabă celui care stăpâne te cât de câtț ș materia i îl ajută să se orienteze printre mul imea de subiecte. Am respectatș ț programa propusă de minister, de i nu întotdeauna mi s-a părut a fi coerentă iș ș bine structurată, ci mai degrabă confuză. Cred că prea desele schimbări ale programei, după modelul european, nu ajută pe nimeni, ci derutează pe toatălumea, pe profesori i pe elevi deopotrivă. Mai mult, devine o programăș superficială i artificială, care uită de cei pentru care trebuie concepută, deș nivelul elevilor cu un anumit „orizont de a teptare”. Pentru a salva aceastăș situa ie, profesorul de la clasă trebuie să intervină prompt, să salveze ce seț mai poate salva.

Cu acest gând am pornit la scrierea acestei căr i, cunoscând nivelul iț ș

a teptările elevilor, în numele accesibilită ii. i aceasta pentru că nu o dată m-ș ț Șam întâlnit cu situa ia când elevul mă întreba ce vrea să spună o cerin ă pre iosț ț ț formulată, iar când am „tradus” cerin a, elevul a putut rezolva sarcina deț învă are. A adar, să las pre iozitatea la o parte i să scriu pe în elesul elevilor aț ș ț ș ț fost călăuza mea. De aceea am formulat mai simplu subiectele i am propusș solu ii posibile de rezolvare, con tient de faptul că, în func ie de nivelul deț ș ț pregătire al elevului, de sensibilitatea acestuia, solu iile se pot „personaliza”.ț

Se tie că examenul de bacalaureat urmăre te în primul rând să arateș ș

competen a candidatului atât în ceea ce prive teț ș comentarea unui textdat, la prima vedere, cât i pentru a ilustra capacitatea candidatului deș aredacta texte literare. Prin aceasta se încearcă evitarea memorării unor comentarii stas de care sunt pline toate librăriile ( i internetul). Aceastaș nu înseamnă că elevul se poate prezenta la examen doar citind carteamea, pitulând-o pe undeva, i fără a repeta materia predată conformș

programei colare de-a lungul celor patru ani de liceu. El trebuie să tieș ș

2



că are în fa ăț două probe, destul de solicitante, pentru disciplinalimba i literatura română:ș proba orală a competen elor lingvisticeț iș proba scrisă, cu cele trei subiecte: I. analiza stilistică a unui text la

prima vedere din poezie, proză sau dramaturgie, cuprinzând nouă itemi(cerin e) complec i, cu referire la diferite niveluri ale limbajului:ț ș

ortografic i fonetic, lexical, morfo-sintactic, semantic i stilistic; II.ș ș eseul argumentativ, o compunere de 15-20 de rânduri, cu treimomente distincte: ipoteza, două argumente persuasive (convingătoare)i o concluzie ce se dore te a fi cât se poate de personală, dovedindș ș

originalitate i spontaneitate; III. eș seul structurat sau nestructurat,acela care trebuie să dovedească parcurgerea materiei conform

programei.Dacă analiza stilistică poate veni cu texte la prima vedere, eseul

structurat are în aten ie mai alesț autorii canonici: Mihai Eminescu, IonCreangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, LucianBlaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu,Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, NichitaStănescu, Marin Sorescu. Aten ie! Ministerul nu a respectat întotdeaunaț precizarea conform căreia eseul structurat să se refere numai la autoriicanonici. Nu este prima dată când ei fac a a cum vor, parcă uitând ce-au zisș cu o zi înainte. Candida ii au avut, totu i, parte de bunăvoin ă în momentul înț ș ț

care s-a propus un eseu structurat cu planul dat, pentru că, să fim sinceri, egreu să concepi un plan de idei i să-l i dezvol i adecvat i convingător, chiar ș ș ț ș dacă ai repetat materia. Nu se tie ce ne poate oferii viitorul, dacă ne pomenimș cu un enun pentru eseu pornind de la un citat i al cărui plan trebuie să-lț ș concepem noi, întocmai i la timp.ș

De aceea, ne-am gândit să includem în această bro ură subiecte ce seș referă la autorii canonici, pentru redactarea eseului structurat, iar la primulsubiect de la proba scrisă propunem toate cele trei feluri de texte: lirice, epicei dramatice, pentru că i aici ne poate a tepta o surpriză. Dacă ani la rândulș ș ș

analiza stilistică a pornit de la un text poetic, anul trecut a venit cu douăvariante pentru proba scrisă în care aveam un text dramatic referitor lacomedie. Suntem precau i i în acest sens, venind cu text epic i cu textț ș ș dramatic, nu numai apar inând comediei, ci i celorlalte specii dramatice:ț ș tragedia i drama.ș

Se i precizează acest aspect înș Programa pentru bacalaureatul pe 2011:„Pentru proba scrisă, elevii trebuie să studieze în mod aprofundat cel pu inț

3



numărul minim de texte prevăzute în programa colarăș , apar inândț autorilor canonici sau prozei narative, poeziei sau dramaturgiei române tiș despre care să poată redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un eseuargumentativ, în care să aplice conceptele de istorie i teorie literarăș (perioade, curente literare/ culturale, elemente de analiză tematică, structuralăi stilistică) men ionate în programă …”.ș ț

Exigen ele probei scriseț

Dacă proba de competen e lingvistice e destul de accesibilă, probaț scrisă impune o atitudine mai responsabilă i nu numai pentru că este maiș complexă, ci i pentru faptul că e o probăș scrisă. Nu odată am putut întâlnielevi ce răspund bini or la proba orală, iar când sunt pu i în situa ia deș ș ț redactare a răspunsului, au o exprimare destul de săracă i greoaie, altfel zis,ș nu au deprinderea unui răspuns scris, cu mai multe cauze, pe care nu vreau săle amintesc aici. Cum se poate remedia această situa ie? Exersând, scriind iț ș în clasă i, mai ales, acasă, prin efectuarea cu seriozitate a temelor, mai ales aș

compunerilor de tot felul.Iată acum care ar fi exigen ele probei scrise, cu cele trei subiecte diferite.ț

Le vom lua pe rând i le vom explica prin subiecte propuse, ce au iș ș răspunsuri sugerate, posibile.

Primul subiect presupune o analiză stilistică a unui text la primavedere, apar inândț genului epic, liric sau dramatic, sau în proză, versuri saudramatic. Cerin ele sunt formulate în func ie de nivelul stilistic al textului.ț ț Pentru o mai bună în elegere, vom lua spre exemplificare mai întâi un textț

liric i vom formula cerin ele cele mai potrivite, precizând i nivelul stilistic laș ț ș care acele cerin ele se referă:ț

„Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale,Trufaşa-ţi frumuseţe în fa ă o privescț

Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,Opun intensu-mi geniu în care se topesc.Mã-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,Plecat ca peste o floare, te rup şi te respir...

4



Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie:Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie,În care, fără urme de pulbere târzie,

Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,Pământul n-are margini, nici cerurile prag”.

Vasile Voiculescu, Sonetul CLVIII

La nivel ortografic:1. Precizează rolul cratimei din structura „Trufaşa-ţi frumuseţe” – cea mai

frecventă cerin ă ce apare în biletele de examen i care presupune un răspunsț ș cât se poate de simplu: leagă două păr i de vorbire diferite, un adjectiv de unț

adjectiv pronominal posesiv, în situa ia unei exprimări cursive. În schimb, înț structura „Mã-nfăţişez cu duhul” cratima mai are un rol, acela de a înlocuivocala î , tot în contextul unei exprimări fluente;

2. Motivează rolul virgulei din versul al treilea: „Şi ochilor tăi, aştritulburători de cale, / Opun …”. Elevul va fi tentat să răspundă eronat, că ar fivorba despre o pauză, despre o enumera ie, etc., numai că aici virguleleț marchează prezen a în text a unei construc ii incidente, o precizare în plus, cuț ț semnifica ii metaforice, referitoare la frumuse ea deosebită a ochilor iubitei.ț ț

Tot o explica ie asemănătoare se poate da i pentru secven a „În care, fărăț ș ț urme de pulbere târzie, / Te-amestec”. Virgula este folosită pentru enumera ieț în ultimul vers: „Pământul n-are margini, nici cerurile prag”;

3. Men ionează valoarea stilistică a punctelor de suspensie de la sfâr itulț ș versului: „Plecat ca peste o floare, te rup şi te respir ...”. Este o altă posibilăcerin ă privitoare la semnele de punctua ie, mai ales că ea vizează o valoareț ț stilistică, marchează o stare lirică de mare intensitate emo ională, în sensul căț despre iubită poetul ar mai putea spune multe lucruri minunate, emula ia liricăț s-ar putea continua mult i bine.ș

La nivelul componentelor de structură ale textului poetic, se pot formulacerin e referitoare laț con inutulț iș forma textului: eul liric, imagini, temă(e),idee, motive, compozi ie, momente lirice, semnifica ia titlului, comentareaț ț unei strofe sau a unui vers; strofă, specificul versifica iei: ritm, rimă, măsură,ț etc.

1. Menţionează două teme/motive literare, prezente în poezie. Cerin aț aceasta este i trebuie să fie nelipsită din analiza stilistică a textului literar ș

5



pentru că este fundamentală pentru mesajul textului. Nici răspunsul nu estedificil: aspectul general despre care se vorbe te în text este tema. Numai dacăș nu cite ti cu aten ie textul nu vei în elege că tema este dragostea i te ajută înș ț ț ș sensul acesta i secven ele: „Şi ochilor tăi”, „ … nu te sărut pe gură …”. Dacăș ț vrei să identifici două teme, a a cum cer cei de la comisia pentru examene,ș este clar faptul că poetul se mai referă i la „marea poezie” – cea de-a douaș temă. În schimb, dacă alegi doar o temă, atunci iei versurile pe rând i vezi căș se pot aminti i câteva motive prezente în text, prin care poetul aduce unș omagiu atât iubirii cât i poeziei. De aceea el vorbe te despreș ș tinere eaț iubitei,ochii ei, făptura, etc.

2. Identifică ideea centrală a poeziei i o ilustrează cu o secven ă potrivităș ț – cerin a cea mai importantă i în acela i timp i cea mai dificilă pentru elevi.ț ș ș ș

i de ce? Pentru că se face de obiceiȘ o lectură superficială a textului liric iș atunci sigur nu se poate recunoa te faptul că oș idee se referă la felul în care un

poet dezvoltă, ilustrează în mod personal o temă. Altfel zis, despre iubirevorbesc to i poe ii, dar fiecare o face în felul său. i acum să vedem cumț ț Ș prezintă V. Voiculescu iubirea: nu este văzută doar biologic, ci mai alesspiritual, a a cum o arată versul „Mã-nfăţişez cuș duhul, nu te sărut pe gură…”. Există i alt vers prin care poetul refuză tenta ia biologicului în iubire: ”ș ț Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură”. Mai simplu i pe în elesulș ț tuturor, iubita este o zei ă ce-l inspiră pe poet pentru a scrie „marea poezie”, oț poezie frumoasă, vorbind despre idealurile mari al oamenilor, căci „Pământul

n-are margini, nici cerurile prag”. Re ine i: dacă nu recunoa tem bineț ț ș ideea versurilor, nu răspundem corect nici altor cerin e!ț3. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază

prezenţa eului liric în textul dat. Eul liric se define te ca fiind vocea poetuluiș în text, iar mărcile acestei voci sunt, de obicei: pronumele personal, verbe lamodul indicativ, persoana I, adjective pronominale posesive, i altele. Înș textul de mai sus, mărcile lexico-gramaticale sunt verbele râd, privesc iș pronumele personal în cazul dativ din structura: „ce mi -e drag”.

4. Comentează, în 6-10 rânduri, primele patru versuri ale poeziei, prin

evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. Aici vomrăspunde bine dacă am stabilit deja ideea centrală a poeziei, care se regăse teș i în aceste prime versuri. Aceasta pentru că ni se spune clar să avem înș

vedere două momente. Mai întâi stabilim ideea versurilor: poetul nu se lasăademenit de ispita ce vine dinspre tinere ea iubitei, chiar dacă se află laț jumătatea vie ii, la „miezul” ei, i se dedică mai ales „geniului” său, crea iei, oț ș ț crea ie care este intim legată i de imaginea iubitei. Pentru a exprima acestț ș

6



gând, poetul apelează la o serie de „trucuri” poetice, la o serie de particularită i de limbaj. Dintre acestea voi aminti doar două: valoareaț stilistică a inversiunii i frumuse ea unei metafore. În primul vers inversiuneaș ț are în vedere referiri exprese la vârsta poetului, cel care „râde” vie ii, iar înț versul al doilea prin inversiune se insistă asupra frumuse ii „trufa e” a iubitei.ț ș Rolul inversiunii tocmai acesta este, să pună pe primul plan o idee, unsentiment, o stare lirică, etc. Metafora este o „altă reprezentare”, când uncuvânt are alt în eles, cum este i cazul cuvântuluiț ș a triș , pentru a sublinia privirea plină de farmec, spiritualizată a iubitei, ochii ei fermecători, oarecumdiviniza i prin for a expresivă a metaforei, care nici nu e una profundă, ci maiț ț degrabă una explicită, accesibilă.

5. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. Este tot ocerin ă legată de componentele textului poetic i îl pune pe candidat în situa iaț ș ț de a face o legătură între titlu, care de obicei con ine motive ce se regăsesc înț

textul poetic, i con inutul poeziei. De aceea, explicarea unui titlu porne te deș ț ș la identificarea acestor motive din titlu i raportarea lor la textul poetic, cuș referire la ideea poetică. Textul de mai sus are un titlu generic desemnândfaptul că Voiculescu a scris sonete, poezii cu formă fixă, incluzând 14 versuri,iar versurile finale condensează medita ia poetică ce au mai degrabă aspect deț maximă, de sentin ă, exprimând în câteva cuvinte mari adevăruri despre lumeț i via ă. Concret, poetul ne spune că poezia presupune o mare iubire, dar i oș ț ș

raportare prin această iubire la valorile eterne ale existen ei terestre i cosmiceț ș

în acela i timp.șLa nivelul lexical sunt posibile iară i câteva cerin e: câmp semantic, sensș ț contextual, sens propriu, sens figurat, polisemie, expresii/locuţiuni, sinonime,derivate cu sufixe i prefixe, omonime, paronime, antonime, etc. Iată câtevaș dintre cerin ele ce vizează nivelul lexical:ț

1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor mieziș trufa ăș . Sinonimele sunt cuvinte cu sens apropiat, nu identic. Sinonimele

contextuale trebuie să aibă în vedere sensul din text al cuvântului pentru carecăutăm un sinonim. Spre exemplu, pentru cuvântul miez, ar fi posibile

cuvintele toi (toiul vie ii) sauț mijloc (perioada de mijloc a vârstei omului), iar pentru cuvântul trufa aș (frumuse e) se potrivesc sinonimeleț mândră sauarogantă.

2. Scrie două expresii/locuţiuni care conţin verbul a se topi. Vomrăspunde prin men ionarea unor expresii, pentru că ele sunt „mai expresive” înț ceea ce prive te semnifica ia unui în eles unitar al îmbinării măiestrite deș ț ț cuvânte, pentru că aduc o conota ie asemănătoare metaforei. Iată care ar fiț

7



cele două expresii: „a se topi după cineva” - a ine foarte mult la cineva, aț iubi cu patimă pe cineva - i „aș se topi de râs” - a râde grozav, cu mare poftăde ceva sau de cineva, la fel ca mai cunoscuta expresie „A se topi de dorulcuiva”, a cărei în eles nu cred că trebuie să-l precizăm pentru că se folose teț ș atât de frecvent.

3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele floare şi sevă să aibă sensconotativ. Răspunsul e cât se poate de simplu: Cuvântul floare are conota ieț metaforică în enun ul: „Iubito, tu e ti floarea vie ii mele”, iar pentru cuvântulț ș ț sevă s-ar potrivi enun ul „Colegul meu e numai sevă” (viguros, puternic,ț sănătos).

4. Identifică în text un câmp semantic referitor la fiin a umanăț . Câmpulsemantic este o no iune tot din domeniul lexicului i are în vedere înrudireaț ș cuvintelor prin referire la un domeniu comun, la o sferă de via ă materială sauț spirituală. În textul de mai sus, pentru sfera semantică fiin ă umanăț ar fi

cuvintele: ochi, gură, făptură, duh.5. Identifica i în text două cuvinte formate prin derivare cu sufixe.ț

Cuvintele din text formate prin derivare cu sufixe sunt: trupească iș gingă ieș .Pentru cuvântul trupească avem rădăcină substantivul trup + suf. -ească, iar pentru cuvântul gingă ieș avem adjectivul gingaș + suf. -ie.

6. Alcătuieşte două enunţuri pentru a ilustra polisemia substantivului patimă. Substantivul patimă este polisemantic i are două sensuri maiș cunoscute: 1) sentiment de afec iune puternică i durabilă (pentru cineva sauț ș

ceva); pasiune; dragoste: „Colegul mă iube te cu multă patimă, zice Ileana”;ș 2) obi nuin ă anormală nedirijată de voin ă i de ra iune; viciu.ș ț ț ș ț „Vecinulnostru are patima be iei”.ț

La nivel morfosintactic se impun cerin e referitoare la valoarea stilisticăț a unor păr i de vorbire pentru mărci ale eului liric: pronumele personal, verbulț la modul indicativ, i anumite timpuri, adjectivul pronominal posesiv. Spreș exemplu:

1. Evidenţiază valoarea expresivă a două verbe la modul indicativ, dintextul dat. Verbele la modul indicativ sunt: râd iș privesc, ambele fiind

expresia eului liric (vocea poetului în text) i au o încărcătură semantică datăș de a a-numitulș prezent etern, cu mare încărcătură emo ională referitoare laț expresia directă a bucuriei pricinuită de sentimentul profund al iubirii.

2. Evidenţiază valoarea expresivă a adjectivului în textul de mai sus.Avem în vedere valoarea expresivă din structura „trupească o făptură”, oadevărată licen ă poetică prin care este sus inută inversiunea ca figură de stil.ț ț De men ionat faptul că nu orice inversiune adjectivală are valen e stilistice, ciț ț

8



numai inversiunile mai originale, cum este i cazul celei de mai sus, în cazulș căreia accentul se pune pe spiritualizarea iubirii, aceasta fiind mai degrabă oiubire spiritualizată i nu una „trupească”. Aceea i inversiune mai esteș ș sus inută i la nivel sintactic, când diferite păr i de propozi ie secundare, maiț ș ț ț ales complemente de tot felul, preced subiectul i predicatul, i aceasta tot înș ș sens stilistic, de mare expresivitate. O asemenea situa ie avem chiar laț începutul acestui sonet: „Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale”.

3. Evidenţiază valoarea expresivă a construc iei participiale din versulț „Plecat ca peste o floare, te rup şi te respir...”. Aici construc ia participialăț anticipă o frază coordonată copulativ prin conjunc iaț iș , iar efectul stilisticeste remarcabil: un gest de reveren ă în fa a iubitei.ț ț

La nivel semantic intră prezen a în text a unor figuri de stil i explicareaț ș acestora, precum i încadrarea textului liric în una dintre caracteristicileș textului liric, de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate),

prezente în textul dat. Nici curentele literare nu sunt uitate dintre cerin e,ț atunci când se cere identificarea unor trăsături ale unui curent în textul dat,eventual explicarea acelor trăsături.

1. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în versul „Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale…”. Nu trebuie să ai cuno tin e aprofundate deș ț teorie literară pentru a defini metafora: figură de stil care constă în a da unuicuvânt o semnifica ie nouă, printr-o compara ie subîn eleasă (din lat.ț ț ț metaphora). Ochii iubitei sunt denumi i „a tri” pentru că luminează „calea”,ț ș

inspira ia, dar în acela i timp sunt ispititori pentru poet, pot „tulbura” luminaț ș geniului.2. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu:

expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat. Aici pot fi ilustrative versurile finale, prin reflexivitatea lor, prin caracterul lor profund meditativ, cu un evident caracter senten ios, concentrând în câtevaț cuvinte mari adevăruri despre lume i via ă, a a cum vedem adesea în soneteleș ț ș voiculesciene. O asemenea „reflexivitate” e concentrată în versul final:„Pământul n-are margini, nici cerurile prag”.

3. Precizează caracteristicile unui sonet pe baza poeziei date. Se tie căș sonetul este poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versurirepartizate în două catrene cu rimă îmbră i ată i două ter ine cu rimă liberă.ț ș ș ț

(din fr. sonnet, it. s onetto ). i sonetul voiculescian are 14 versuri, cuȘ structurade monostrofă, doar că ultimele două versuri sunt pu in decalate, tocmaiț pentru că ele au un statut aparte în structura sonetului, generalizând medita iaț poetică, de unde aspectul de maximă, de sentin ă al acestor versuri.ț

9



Primul subiect mai poate propune i o analiză stilistică a unui textș la prima vedere apar inândț genului epic i incluzând cerin e la fel deș ț complexe, dar specifice unui asemenea text. De aceea luăm i aici unș exemplu:

„A apucat pe hangi ă de mână, şi ea nu s-a sfiit, ci numai clipea domol caț o mâ ă desmierdată. Iar noi am rămas tăcu i, căci am în eles că mazâlul vreaț ț ț să ne spuie întâmplarea lui de demult.

- Domnilor şi fra ilor, a vorbit căpitanul Isac de la Bălăbăneşti, -ț asculta i ce mi s-a întâmplat pe-aceste meleaguri, când eram tânăr. De-ț

atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci. Catastihul acelor vremuri aînceput să mi se încurce. Eram un om buiac şi ticălos. Calul meu sta hojmacu şaua pe dânsul şi bătrânii mei nu-mi vedeau obrazul cu săptămânile. Maică-mea mă bocea în fiecare duminică şi mă blăstăma şi dădea leturghiilui popa Nastasă, ca să mă liniştesc şi să mă-nsor. Iar tatu-meu tăcea şi-o

privea într-o parte căci şi el fusese ca mine şi-i făcuse multe zile amare. Omnevrednic nu pot să spun c-am fost. Aveam oi şi imaşuri şi negu am toamnaț vinuri; dar îmi erau dragi ochii negri, şi pentru ei călcam multe hotare. Dumnealui comisul Ioni ă să vă spuie câte drumuri am bătut, căci şi el aveaț patima mea în zilele lui şi eram de multe ori tovarăşi.

Aşa, într-o toamnă ca asta, duceam vinuri la inutul Sucevei. Şi eram înț popas aici, la hanul Ancu ei, cu cărăuşii şi cu antalele. Şi mă aflam în mareț mâhnire, căci dragostea mea din anul acela se desfrunzise cu vara. Iar mama

acestei Ancu e se uita pe sub sprâncene la mine şi râdea, căci nici vinul nu-ț mi plăcea, nici pe lăutari nu-i sufeream. Umblam bezmetic şi singur ca uncuc”.

Mihail Sadoveanu, Fântâna dintre plopi Mazâl - membru al unui corp de cavalerie format din boierii sco i din func ie.ș ț

Catastih - catastif, caiet gros de format mare în care se notau diferite date sauînsemnări cu caracter administrativ; registru, condică.

Hojma - în repetate rânduri, mereu, întruna.Începem comentarea i de data aceasta prin formularea unor cerin e laș ț

nivel fonetic iș ortografic.1. Explica i semnele de punctua ie folosite în primul aliniat. În primulț ț

aliniat este folosită virgula pentru a marca, pe rând, o enumera ie, oț coordonare copulativă i una adversativă în prima frază. Aceea i virgulăș ș marchează un raport de subordonare, între o principală i o circumstan ială deș ț cauză, în cadrul celei de-a doua fraze. Mai întâlnim în primul paragraf iș liniu a de unire în secven a „ț ț ea nu s-a sfiit”, unde leagă două păr i de vorbireț diferite: pronumele reflexiv se, marcă a diatezei reflexive, i verbul ceș

10



urmează, la indicativ, timpul perfect compus. Trebuie amintit i punctul caș semn ortografic marcând sfâr itul propozi iei sau frazei.ș ț

2. Identifica i în citat câteva arhaisme i motiva i prezen a lor în text.ț ș ț ț Cerin a aceasta vizeazăț nivelul lexical, cu referire la cele două feluri dearhaisme: fonetice: catastih, să spuie, desmierdată i lexicale:ș mazâl, hojma.

3. Transcrie i două cuvinte formate prin derivare cu sufixe. Derivarea cuț sufixe, particule a ezate înaintea cuvântului-rădăcină, este foarte productivă înș limba română, iar în text avem următoarele cuvinte derivate: nevrednic – ne+vrednic iș desfrunzise – des + frunzise.

4. Preciza i valoarea stilistică a verbelor din ultimul aliniat al citatului.ț Cerin a aceasta este la nivel gramatical, morfologic i nu e greu de rezolvat,ț ș dacă tim pu ină gramatică, dacă recunoa tem verbele, păr i de vorbire ceș ț ș ț arată o ac iune sau o stare i se conjugă, î i schimbă forma după mod, timp,ț ș ș persoană i număr. În ultimul aliniat avem următoarele verbe:ș deceam, eram,

mă aflam, se desfrunzise, se uita, râdea, nu-mi plăcea, nu sufeream, umblam.Majoritatea verbelor enumerate se referă la starea nelini tită a celui ce suferiseș din dragoste, a celui ce avea patima dragostei încă din tinere e, de aceea suntț folosite verbe la un timp al trecutului cu valoare durativă cum esteimperfectul, un timp al povestitorului, al evocării evenimentelor din tinere eț ce au marcat via a lui Neculai Isac.ț

5. Demonstra i specificul nara iunii în textul dat. Avem o cerin ă la nivelulț ț ț componentelor de structură, la nivelul no iunilor de teorie literară folosite înț

analiza stilistică, la no iunea de mod de expunere: nara iunea, descrierea iț ț ș dialogul. În textul dat avem o nara iune la persoana a treia, omniscientă, prinț vocea naratorului care tie tot despre faptele povestite, naratorul fiind o voce aș scriitorului în text. Prezen a acestei voci este dată de mărcile gramaticaleț vizând persoana a treia, pronume i verbe, cum ar fi în următoarea secven ă:ș ț „(El ) A apucat pe hangi ă de mână, şiț ea nu s-a sfiit…”. Această voce anaratorului are aici o func ie precisă, aceea de a contura „rama” povestirii,ț împrejurările, atmosfera de la Hanul Ancu ei prielnică povestirilor, cum esteț cea spusă de Neculai Isac.

6. Identifica i în text câ iva conectori i preciza i rolul lor în text. iț ț ș ț Ș cerin a aceasta vizează aspecte de compozi ie i de structură a textului.ț ț ș Conectorii sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte ce fac o legătură întremomentele epice ale unui text, între ceea ce s-a povestit deja i ceea ceș urmează a se povesti pe firul epic, asigurându-se continuitatea, omogenitateatextului. Ace ti conectori au valori morfologice diferite, mai ales aceea deș conjunc ie, dar i adverbe i tot felul de locu iuni. Să transcriem ace tiț ș ș ț ș

11



conectori: iș , iar, de-atunci, a aș , i al ii. Conectorii ace tia au i o valoareș ț ș ș stilistică, fiind i o marcă a oralită ii.ș ț

7. Identifica i o figură de stil caracteristică textului narativ. Ne situămț printr-o asemenea cerin ă laț nivelul semantic, pentru că se are în vedereexpresivitatea textului impusă de valen a estetică, beletristică a acestuia.ț Avem în vedere prezen a în text a enumera iei, cea care conferă nara iunii unț ț ț ritm alert, a a cum ne arată i secven a:ș ș ț „Maică-mea mă bocea în fiecareduminică şi mă blăstăma şi dădea leturghii lui popa Nastasă, ca să măliniştesc şi să mă-nsor”.

8. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului epic. O caracteristică atextului epic este i oralitatea, aspectul vorbit al textului, caracteristică foarteș expresivă atunci când apare vocea unui povestitor în text. Povestitorul este Neculai Isac i două ar fi mărcile oralită ii în acest text: folosirea formulei deș ț adresare: „Domnilor şi fra ilor” i fonetisme populare precum:ț ș blăstăma, să

spuie, Nastasă, etc.9. Exprimă- i părerea despre condi ia omului îndrăgostit printr-un scurtț ț

eseu argumentativ. Aten ie! Aici trebuie să redactăm un scurt eseu, de 5-6ț rânduri, în cadrul căruia să formulăm o ipoteză de tipul: „Omul îndrăgostit secomportă ciudat, ceea ce mi se pare firesc”. Urmează două argumente preluatedin text: „Şi mă aflam în mare mâhnire”; „… nici vinul nu-mi plăcea, nici pelăutari nu-i sufeream”. Firesc vine i o concluzie simplă: „ i ce-i rău înș Ș aceasta, e ceva normal să suferi din dragoste, să ai parte i de suferin ă, dacăș ț

iube ti cu toată fiin a ta”.ș țAnaliza stilistică a unui text dramatic î i are i ea specificul ei, are cerin eș ș ț potrivite pentru un asemenea text. Iată un exemplu în acest sens:

„RICĂ (intră, se opreşte pe prag, vede pe Veta în spate, răsuflă din adânc, pune mâna la inimă şi înaintează în vârful degetelor până la spatele scaunului ei; cade în genunchi şi începe cu putere): Angel radios!

VETA (dă un ţipăt, se scoală şi fuge în partea ceailaltă a scenii făcându-şicruce şi scuipându-şi în sân): A!

RICĂ (întorcându-se în genunchi spre partea unde a fugit ea): Angel

radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă,de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii; da! Sunt nebun...

VETA: Nebun! (strigând.) Săriţi, Chiriac! Spiridoane! RICĂ: Nu striga, madam, (se târăşte un pas în genunchi) fii

mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.

12



VETA: Turbat?... Domnule, spune-mi degrab', c-aminteri, strig: cine eşti,ce pofteşti, ce cauţi pe vremea asta în casele oamenilor?

RICĂ (se ridică şi se apropie de dânsa tăindu-i drumul): Cine sunt? Măîntrebi cine sunt? Sunt un june tânăr şi nefericit, care sufere peste poate şiiubeşte la nemurire.

VETA: Ei! Ş-apoi? Ce-mi pasă mie! (după o mică reflecţie.) Vai de mine! Ăsta e vun pungaş: a aflat că nu-i dumnealui acasă şi umblă să ne pungăşească. (tare strigând.) Chiriac! Spiridoane! Săriţi! Hoţii!

RICĂ (cu mâinile rugătoare): Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă;aibi pietate! M-ai întrebat să-ţi spui cine sunt, ţi-am spus. Mă întrebi să-ţi spui ce caut... Ingrato! Nu mi-ai scris chiar tu însuţi în original?

VETA: Eu? RICĂ: Da! (se ridică.) Nu mi-ai scris să intru fără grijă după zece ceasuri

la numărul 9, strada Catilina, când oi vedea la fereastr că se micşorează

lampa? Iată-mă. M-am transportat la localitate pentru ca să-ţi repet că teiubesc precum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.(…)

VETA (a ascultat cu mult interes toată tirada lui Rică şi-l întrerupeizbucnind de râs): Ha! Ha! Ha! Acu înţeleg eu tot! Ha! Ha! Ha!

RICĂ: Râzi, râzi, ingrato, de amoarea mea?”.I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă, Actul II, scena II

Se tie că genul dramatic î i are denumirea provenind de la cuvântulș ș

grecesc drama, care înseamnă „ac iune”, i se referă la o reprezentare pe scenăț ș a unui text incluzând replici rostite de actori, cu referire la cele trei speciidramatice: tragedia, comedia i drama. i pe bună dreptate se spune că un textș Ș dramatic nu are valoare în sine, ci doar ca reprezentare, ca spectacol. Deaceea, orice dramaturg ine cont atunci când scrie o piesă de teatru deț receptor, care este publicul spectator, de aceea conferă textului o structurăaparte, cu două niveluri de receptare: macrostructura iș microstructura.Macrostructura se referă la compozi ia unei piese de teatru, incluzândț acte iș scene, iar microstructura se referă la existen aț personajelor implicate în

ac iunea pusă în scenă de unț regizor, cel care distribuie roluri actorilor, pentrua rosti replicile din dialog, i care ine cont i de prezen a în text aș ț ș ț didascaliilor, a precizărilor din paranteze, cu mai multe func ii, de regie, deț caracterizare a personajului, etc. A adar, între cerin e trebuie să se regăseascăș ț măcar una ce eviden iază specificul textului dramatic.ț

1. Menţionează două trăsături ale textului dramatic prezente în fragmentuldat. Cele două trăsături ce conferă textului dramatic un anumit specific ar fi

13



precizările referitoare la împăr irea piesei pe acte i scene, precizareaț ș personajelor ce apar în text, Veta i Rică, existen a unor replici, a dialoguluiș ț interesant dintre cei doi, i am mai aminti precizările din paranteze,ș didascaliile, „învă ăturile” de care are nevoie mai ales regizorul.ț

2. Motiva i un tip de comic ilustrat de prima didascalie. Prima didascalieț se referă la condi ia de personaj tip, de aventurier, pe care o are Ricăț Venturiano, acest personaj cu un nume propriu foarte sugestiv pentru condi iaț omului îndrăgostit, ce trece printr-o serie de întâmplări comice, ilustrând ceeace se nume te comic de situa ie: s-a îndrăgostit de Zi a, sora Vetei, dar ș ț ț gre e te adresa i ajunge pe înserat tocmai la sora iubitei, Veta, so ia luiș ș ș ț Jupân Dumitrache, personajul principal al comediei.

3. Explică semnele de ortografie prezente în structura „Ei! Ş-apoi? Ce-mi pasă mie! (după o mică reflecţie.) Vai de mine!”. Avem aici o cerin ă la nivelț ortografic, având în vedere prezen a următoarelor semne de punctua ie:ț ț

semnul exclamării folosit după o interjec ie; semnul întrebării după oț propozi ie interogativă; iară i semnul exclama iei, după o propozi ieț ș ț ț exclamativă; folosirea parantezelor pentru includerea didascaliilor, iar la finaldin nou avem o propozi ie exclamativă, care este eviden iată prin semnulț ț exclama iei. Am putea spune, fără a gre i, că unele semne de punctua ie auț ș ț valoare stilistică, pentru că arată prezen a unor figuri de stil precumț exclama ia i interoga ia, specifice textului dramatic, mai ales în cazulț ș ț comediei i tragediei, expresie a stilului oratoric, de factură clasică.ș

4. Motivează folosirea apostrofului în textul dat. Apostroful e folosit însecven aț „Spune-mi degrab', c-aminteri …”, a a cum zice Veta, scurtândș cuvintele în stil de mahalagioaică, cu o exprimare evident vulgară i de femeieș bârfitoare, răutăcioasă i amenin ătoare. Apostroful marchează tocmai lipsaș ț unui sunet, vocala ă, la sfâr itul cuvântului. Scurtarea cuvintelor se maiș nume te i haplologie. Inten ionat am inclus în secven ă i cuvântulș ș ț ț ș aminteri,tot o pronun are gre ită, incompletă, prin lipsa consoanelor ț ș l iș t, de mahala,am zice, căci forma corectă e altmínteri, adverb ce înseamnă „în alt chip,altfel, de nu..., dacă nu..., în caz contrar” i provine din lat.ș alteramente.

5. Construie te un enunţ în care să folose ti o locuţiune/expresie care săș ș conţină substantivul frunte. Pentru cuvântul frunte avem locu iunea adverbialăț „a sta în frunte” i mai cunoscuta locu iune adjectivală „loc de frunte în…”,ș ț iar ca expresie putem aminti „a fi cu mo în frunte„ț expresie (ironică) -grozav, nemaipomenit; superior sau „a fi cu stea în frunte” – deosebit princeva, original, însemnat.

14



6. Precizează tema discuţiei dintre personajele Veta i Rică în fragmentulș dat. Se vede clar care e tema discu iei – dragostea, incluzând o declara ie deț ț dragoste amuzantă, ridicolă chiar.

7. Transcrie o replică din text rostită de Rică, pentru a ilustra comicul delimbaj. Replica din text rostită de Rică, pentru a ilustra comicul de limbaj, ar fi următoarea, în care se amestecă stilurile, unul colocvial, familiar, i unulș „oficial”, de publicist, de gazetar, incluzând forme pre ioase, neologice:ț „RICĂ (cu mâinile rugătoare): Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă;aibi pietate! M-ai întrebat să-ţi spui cine sunt, ţi-am spus. Mă întrebi să-ţi spui ce caut... Ingrato! Nu mi-ai scris chiar tu însuţi în original?”. Familiaresunt aibi, să- i spuiț , iar cuvintele pietate, mizericordioasă, ingrato sunt formeneologice. De ce folose te Rică un asemenea amestec de stiluri de vorbire?ș Pentru a- i impresiona iubita în timpul viforoasei declara ii de dragoste.ș ț

8. Selectează, din text, două cuvinte/grupuri de cuvinte care reprezintă

mărci ale adresării directe. Adresarea directă este o caracteristică a textuluidramatic, mai ale că dialogul este modul de expunere relevant în piesele deteatru. Adresarea directă include formulele de adresare precum cea de laînceputul textului, rostită de Rică pentru o intrare glorioasă a declara iei lui deț dragoste – „Angel radios!”, formulă u or pleonastică, dacă ne gândim laș faptul că îngerii sunt înconjura i de „raze” în pictura religioasă, iar dacă maiț spunem că sunt i „radio i”, înconjura i de raze, avem o repeti ie pre ioasă,ș ș ț ț ț inutilă. Inten ia de a epata, de a impresiona „auditorul”, e dată i de folosireaț ș

jargonului fran uzit: (ț madam). i atunci potrivirea cuvintelor e comică, seȘ în elege, i numai marele Caragiale o putea imagina.ț ș

9. Identifică i explică prezen a aspectelor nonverbale i paraverbale înș ț ș textul dat. Comportamentul nonverbal joacă un rol esenţial în piesele deteatru, în care mersul, poza, gesturile, mimica, manipularea unor obiecte, etc.trebuie să devină semne reprezentative ale unui om sigur de sine, pregătit sărostească o declara ie de dragoste înfocată. Avem mai întâi o intrare ilustrativăț pentru condi ia de îndrăgostit:ț „intră, se opreşte pe prag, răsuflă din adânc, pune mâna la inimă şi înaintează în vârful picioarelor”. Urmează un gest

important: „cade în genunchi”. Indicii paraverbali, în schimb, se referă lamodul de a vorbi, de a pronunţa, şi la tot ceea ce însoţeşte vorbirea. Acesteasunt adeseori manifestări involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit,cum ar fi, de exemplu, tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul,mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, dresul vocii, plânsul în timpul vorbirii,văicărelile, ridicarea vocii, etc. Pe de altă parte, există elemente paraverbale bine orientate şi special utilizate de vorbitor pentru a face comunicarea mai

15



expresivă şi mai convingătoare. Printre acestea sunt tonul (mai ridicat sau maicoborât, apăsat, exclamativ), a a cum î i începe Rică declara ia de dragoste,ș ș ț când „începe cu putere”. La fel de important este i ritmul vorbirii (lent,ș rapid, sacadat, cadenţat), ceea ce se vede i din felul cum decurge declara iaș ț de dragoste, o adevărată tiradă, pe nerăsuflate: „Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat”. i la toate acestea se mai poate adăuga rostirea specială a unor Ș cuvinte sau secvenţe, intonaţia: fermă, sigură, rugătoare, imploratoare,interogativă, cadenţată, indiferentă, cu un anumit timbru al vocii, care sedore te, se în elege, plăcut, convingător. Nu se poate ca spectatorul să nuș ț perceapă aceste fluctua ii ale vocii când Rică exclamă pătimaț ș „Angel radios” sau când o imploră pe Veta: „Nu striga, madam …!”. Am insistat maimult asupra aspectelor nonverbale iș paraverbale pentru că ele se confundăadesea i pentru că uneori sunt la fel de importante, dacă nu mai importanteș

decât cuvântul în textul dramatic, unde reprezentarea pe scenă efundamentală.

Eseul argumentativ

Al doilea subiect al probei scrise cuprinde redactarea unui eseuargumentativ, având i acesta exigen ele lui. Dar ce este eseul argumentativ?ș ț O compunere cu o anumită structură i care vine să ilustreze o viziuneș

personală asupra unei teme date, ceea ce i spune denumirea de eseu:ș studiude propor ii restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau tiin ifice,ț ș ț compus cu mijloace originale, fără preten ia de a epuiza problema. Denumireaț vine din fr. essai, care s-ar traduce liber prin „încercare”. Aceasta înseamnă căautorul unui eseu „încearcă” să ne demonstreze că are un punct de vedere personal, despre o temă dată sau liber aleasă i ne poate spune acest lucru înș pu ine cuvinte. Iată cum arată un subiect pentru redactarea unui eseuț argumentativ.

Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre iubire, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Nu există în via ăț decât o singură fericire: să iube ti i să fii iubit..." (George Sand).ș ș

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:- să respecţi construcţia discursului argumentativ: structurarea ideilor în

scris, utilizarea mijloacelor lingvistice; 6 puncte- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a

propriei opinii faţă de ideea identificată în afirmaţia dată, enunţarea şi16



dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formulareaunei concluzii pertinente; 18 puncte

- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele deexprimare, de ortografie şi de punctuaţie). 6 puncte

Introducere: ipoteza. Pentru început , m-a întreba i te-a întreba: Cineș ș ș oare nu a încercat măcar o data să în eleagă dedesubturile iubirii ?...ț Mănumăr printre cei care i-au pus întrebări despre „misterele” iubirii i susţinș ș ideea enunţată în citatul dat, şi anume, aceea că iubirea, de orice fel, estesentimentul care luminează şi face viaţa mai frumoasă, e sentimentul uman celmai important, acela care te face să fii fericit, care î i creează acea stare deț bine, de sănătate spirituală, a zice. Din acela i citat mai re in ideea că oș ș ț adevărată iubire presupune o atitudine reciprocă: „să iube ti i să fii iubit”,ș ș căci degeaba iube ti pe cineva i el nu te iube te, ba mai mult, teș ș ș

desconsideră, te ironizează, sau, i mai rău, râde de tine. i asta spune Georgeș Ș Sand, că iubirea adevărată e un sentiment reciproc, ceea ce voi încerca să aratmai jos.

Argumente: pro sau contra. În primul rând , atât iubirea pe care odăruim cât şi cea pe care o primim ne face să privim viaţa şi din alte puncte devedere şi să uităm de interesele materiale. Aşa, noi oamenii, ne dăm seama căavând iubire avem o viaţă frumoasă şi învăţăm să preţuim momentele cuadevărat minunate. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire, fie ea

părintească, pasională, pentru prieteni sau pentru oricare dintre semenii noştri,dar consider că dacă în viaţa unui om se regăsesc toate acestea, acel om poatespune că este cu adevărat împlinit. Fireşte că iubirea aduce şi suferinţă, dar numai cunoscând toate trăirile pe care iubirea le aduce, ne vom da seama cănu există sentiment mai înălţător ca acesta. De aceea, a spune prin ce amș trecut eu când m-am îndrăgostit pentru prima dată. Iubitul meu era din clasa aXII-a i ne întâlneam în pauze, mergeam pe la discoteci, primeam SMS-uri deș la el, până într-o zi, când mi-a aruncat o vorbă de sus: Ce mai faci, Boboaco?Altă dată mi-a dat altă poreclă: Pi pirica. La început am luat-o ca pe o glumă,ș

dar mai târziu am în eles că mă ironiza, mă privea de sus. i a fost destul. Ne-ț Șam evitat i am suferit i la urmă am în eles că dacă acest sentiment nu eș ș ț reciproc, nu are via ă.ț

În al doilea rând , sunt de părere că în iubire ura nu ar trebui să existe înviaţa noastră, întrucât ne face să uităm de noi, să nu acordăm atenţie lucrurilor frumoase din viaţă şi să ne concentrăm doar să facem rău celor din jurulnostru. i cât de u or se trece de la iubire la ură! Dacă ne urâm semenii, vomȘ ș

17



deveni nişte oameni frustraţi, care îşi vor da seama în final că viaţa a trecut pelângă ei şi nu s-au bucurat de lucrurile cu adevărat importante. De aceea, num-am certat cu „prietenul” meu, l-am tratat cu respect, ne vedem, vorbim iș nu mă supăr … prea tare, când îl văd vorbind cu alte fete. Asta e! N-a fost săfie. Mai sper să găsesc un prieten adevărat, pe care să-l iubesc i care să măș iubească la rândul lui.

Concluzie. Aşadar , fiecare are dreptul să aleagă ce face cu viaţa lui, dar încele din urmă toţi ne vom da seama că, a a cum am sus inut prin cele afirmateș ț anterior, prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile, că acest sentimentne face mereu să tresărim de emoţii şi că nu mai există altceva care să dea maimultă frumuseţe vieţii, pe când ura ne va aduce doar o viaţă tristă şiîntunecată. De aceea mă regăsesc în spusele lui George Sand, dar la fel degrăitoare mi se par i versurile: „Dacă iube ti fără să speri / De-a fi iubitș ș vreodată, / Se-ntunecă de reci păreri / De rău via a toată”. i cât de adevărateț Ș

sunt aceste versuri scrise de marele nostru poet M. Eminescu, poetul nostru„nepereche”.

Va mai aduc in plus o listă utilă de conectori care ajută la exprimareaideilor de:

1. succesiune, continuitate : în primul rând, în al doilea rând , etc.; pe deo parte... pe de altă parte, în plus, de asemenea;

2. contrast: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă;3. ierarhizare: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât;

4. comparaţie: la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod asemănător;5. probabilitate: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea ca;6. certitudine: cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o îndoială că;7. concesie: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă;8. concluzie: deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la urma

urmelor.

Eseul structurat

Este doar par ial asemănător cu eseul argumentativ, mai întâi prinț faptul că e mai amplu, de minim 2-3 pagini, i apoi prin faptul că presupuneș cunoa terea materiei, măcar repetarea operei scriitorilor canonici, dar nuș

18



numai, pentru că trebuie să stăpâne ti bine no iunile de teorie literară prin careș ț să dezvol i o temă i acel plan de idei ce este dat sau care trebuie să-lț ș alcătuie ti personal, având libertatea combinării ideilor. Dar să nu ui i nici oș ț idee din plan, pentru că altfel vei fi depunctat. Baremul de notare are în vederemai multe aspecte, dintre care amintim:

1. încadrarea operei într-o specie literară;2. eviden ierea unor trăsăturiț ale operei alese, încadrare într-un curent

literar, într-o epocă literară;3. prezentarea a patru caracteristici esen iale despre specia respectivă:ț

temă, idee, motive, compozi ie, limbaj, personaj; incipit, final, rela iiț ț temporale i spa iale;ș ț

4. exprimarea unei opinii argumentate despre ac iune, compozi ie,ț ț personaj, limbaj:

5. explicarea titlului prin raportare la con inut;ț

6. comentarea unui citat din critica literară referitor la specificul opereiliterare;

7. aprecieri personale despre locul scriitorului în literatura noastră,valoarea operei;

8. respectarea regulilor ortografice, exprimare îngrijită, coeren a iț ș cursivitatea ideilor;

9. eviden ierea mesajului opereiț din perspectivă personală i, nu înș ultimul rând, încadrarea în minim două pagini a eseului.

Iată i aici un posibil subiect despre eseul structurat, referitor laș primul dintre autorii canonici, M. Eminescu.

*****Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre trăsături ale romantismului

reflectate într-un text poetic studiat/în texte poetice studiate din opera luiMihai Eminescu, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţiecritică: „De la automatismul erotic, Eminescu trece la metafizică. Dragosteadevine ra iunea însă i a vie ii, mai mult, un mister cosmic. Prin ea poetul ar fiț ș ț

biruit moartea i ar fi dat femeii existen ă eternă.” (G. Călinescu,ș ț Istorialiteraturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bucure ti,ș 1982, p. 443)”.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o

tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientaretematică;

19



- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la douăimagini/idei poetice;

- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentruilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu,incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central,figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc.);

- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şiviziunea despre lume sunt reflectate în textul poetic ales.

Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tipargumentativ: ipoteza, constând în formularea tezei/a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu minimum 4 argumente/raţionamente logice/exemple concrete) şi concluzia/sinteza. Pentru conţinutul eseului vei primi 16puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte; abilităţi de analiză şi de

argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).

Aten ie! În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseulț trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Planul eseului (orientativ)

1. Evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textuluipoetic în romantism. Eminescu – „poetul nepereche”, cum îl nume te G.ș

Călinescu - este situat printre marii romantici ai lumii. Reprezentant al perioadei „marilor clasici”, cu cei mai valoro i scriitori români, format înș spirit junimist, este numit pe bună dreptate „Luceafărul” poeziei române ti.ș De aceea aleg poezia Luceafărul, un adevărat poem filozofic, implicând omedita ie romantică profundă, pe care îl consider potrivit pentru ilustrareaț temei acestui eseu, perspectiva romantică asupra dragostei. A continua prinș comentarea citatului din G. Călinescu, cel care a studiat i explicat ca nimeniș altul crea ia eminesciană. În esen ă, citatul arată că viziunea despre dragosteț ț

este antitetică: „automatismul erotic” înseamnă o iubire ce se petrece „lamijloc de codru des”, în armonia naturii, cu acea rela ie specific romanticăț natură-sentiment, a a cum apare mai ales în poeziile din tinere e ale poetului,ș ț spre exemplu, în poezia Lacul, din cuprinsul căreia a aminti doar strofa:ș „Să plutim cuprinşi de farmec / Sub lumina blândei lune - / Vântu-n trestii lin foşnească, / Undoioasa apă sune!”; În schimb, „metafizica” iubirii o vomobserva mai ales în poezia de maturitate, începând cu Floare albastră iș culminând cu Luceafărul. Aici dragostea devine o medita ie profundă asupraț

20



condi iei creatorului, „dț ragostea devine ra iunea însă i a vie ii, mai mult, unț ș ț mister cosmic”, cum zice marele Călinescu. A adar, perspectiva antiteticăș asupra lumii i vie ii ar fi o primă trăsătură romantică a poeziei eminesciene.ș ț Ea este strâns legată de o altă trăsătură, evadarea romantică în timp i spa iuș ț cu ajutorul imagina ieiț foarte bogate ce-i caracterizează pe romantici: înLuceafărul fiind vorba despre călătoria spre Demiurg a luceafărului spre acere dezlegarea de nemurire i în numele unei „ore de iubire”. „Metafizica”ș poeziei vine desigur de la influen a lui Schopenhauer, prin acel substrat deț medita ie filozofică de recunoscut mai ales în dialogul dintre Hyperion iț ș Demiurg.

2. Prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire ladouă imagini/idei poetice. Se tie că temaș Luceafărului este condi iaț geniului, o temă nelipsită de la romantici. No iunea de „geniu” a fost preluatăț de poet de la filozofii ideali ti ai vremii, geniul fiind fiin a superioară,ș ț

capabilă să pătrundă cu puterea min ii lor sensurile adânci ale vie ii, unț ț filozof, un în elept, „bătrânul dascăl”, etc. Geniul este desconsiderat deț societate, nefericit i incapabil de a ferici pe cineva, a a cum poetul ne spuneș ș în acea însemnare de pe marginea manuscrisului poemului Luceafărul. Pentrua ilustra cele două imagini ale luceafărului, mă gândesc la „întruchipările”acestuia: cea prin care vrea să împărtă ească condi ia umană la chemareaș ț arzătoare a fetei de împărat: „Ca în cămara ta să vin, / Să te privesc de-aproape, / Am coborât cu-al meu senin / i m-am născut din ape.”Ș ; i ceaș

prin care se îndepărtează de lumea reală, în aspira ia lui spre ideal, prin aceaț deta are sceptic-romantică din finalul poemului:ș „Trăind în cercul vostru strâmt, / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor iș rece”.

3. Sublinierea a patru elemente ale textului poetic , semnificative pentruilustrarea viziunii romantice despre lume a poetului. Mă voi referi mai întâi latitlul poemului Luceafărul, cu cel pu in trei considerente. Cuvântulț luceafăr este de origine latină (lat. lucifer) i s-ar „traduce” prin „purtător de lumină”,ș mai ales că rădăcina este lux,-cis – lumină, ajungându-se firesc la numele

popular al planetei Venus, acea stea foarte strălucitoare, ce se vede mai alesdiminea a. Simbolul luminii trimite la ideea de în elepciune i, în mod firesc,ț ț ș la ideea de geniu, de fiin ă superioară în spiritul filozofiei idealiste germane.ț De aici i până la imaginea îngerului răzvrătit, lucifer, nu este numai un pas,ș el este demonul ce se vrea egalul lui Dumnezeu. Dar să nu uităm că poetul aavut în vedere i cunoscutul mit al zburătorului din folclorul românesc, aceaș personificare a sentimentului iubirii ca fiin ă supranaturală ce se arată în somnț

21



tinerelor fete îndrăgostite. Toate sensurile acestea s-au contopit i au dat for aș ț metaforică a titlului, geniul, poetul însetat de absolut, a a cum îl vădș romanticii. Semnificativ în acest sens este i motivul fetei de împărat, preluatș din basm, căruia poetul romantic îi dă o ipostază dual-antitetică, de fiin ăț pământeană, „o preafrumoasă fată” i de fiin ă superioară, dorind să- iș ț ș depă ească condi ia, când roste te patetic:ș ț ș „O, de luceafărul din cer / M-a prins un dor de moarte”.

4. Romantică este iș compozi iaț poemului, ce are la bază aceea i viziuneș antitetică, cu referire la cele două sfere ale existen ei : real-terestră i ideal-ț ș

cosmică. Dacă începutul i sfâr itul poemului (partea I i partea a IV-a)ș ș ș interferează cele două sfere existen iale, partea a doua eviden iază numai sferaț ț terestră prin idila Cătălin-Cătălina, iar partea a patra se referă exclusiv la sferacosmică, prezentând călătoria lui Hyperion spre Demiurg. i mai importantăȘ pentru aspectul romantic al poemului ni se pare acea interpretare a

Luceafărului ce ar exprima ipostazele creatorului, ca fiin ă umană, precumț Cătălin i Cătălina, ca demon, răzvrătit, ca fiin ă superioară precum Hyperionș ț – „Cel care merge pe deasupra”.

5. Exprimarea unui punct de vedere personal despre mesajul textului.M-a referi aici la interpretarea poemului, mai ales la felul în care s-aș comentat ultima strofă, în care s-ar eviden ia pesimismul poetului, cândț Hyperion zice: „Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci euîn lumea mea mă simt / Nemuritor i rece." ș Eu a vedea în aceste versuriș

finale nu atât pesimismul poetului, ci în primul rând în elepciunea geniului, aț poetului, cel care a în eles că lumea a a e făcută, are două dimensiuni, unaț ș reală i alta ideală, iar drama umană de aici rezultă, din aspira ia permanentăș ț spre mai mult, spre mai frumos, altfel existen a noastră ar fi condamnată să seț limiteze la ceea ce poetul nume te metaforic „cercul vostru strâmt”. Mesajulș acesta ar fi: dacă sufletul nu i-e plin de aspira ii înalte, trăie ti degeaba, „faciț ț ș umbră pământului”, cum se mai spune prin vocea în eleaptă a omului dinț popor.

*****Următorul eseu structurat va fi unul epic i îl vom alege tot din crea iaș ț

scriitorilor canonici. Cel mai potrivit text ni se pare a fi nuvela Moara cunoroc, de Ioan Slavici, un alt „mare clasic”.

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre relaţia dintre incipit şi final într-onuvelă psihologică studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedereurmătoarele repere:

22



- prezentarea a patru componente de structură şi / sau de compoziţie anuvelei psihologice pentru care ai optat (de exemplu: temă, viziune desprelume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivănarativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului, etc.);

- ilustrarea trăsăturilor incipitului , prin referire la textul narativ ales;- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile

relaţiei dintre incipitul şi finalul nuvelei alese.Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru

fiecare cerinţă/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte(organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte;abilităţi de analiză şi argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte;

punctuaţia – 2 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).Aten ie! În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseulț

trebuie să aibă minimum 2 pagini.


1. Introducere. Componente de structură. A începe redactarea eseuluiș prin stabilirea operei despre care vreau să vorbesc în cele ce urmează – nuvelaMoara cu noroc, de Ioan Slavici. Reamintesc defini ia nuvelei – specie aț genului epic în proză, mai amplă decât povestirea, cu personaje bineconturate, având ca mod de expunere fundamental nara iunea, de cele maiț multe ori la persoana a III-a. Slavici este un reprezentant de seamă al nuveleirealiste, în care analiza psihologică este bine reprezentată. A a se întâmplă iș ș în cazul nuvelei Moara cu noroc, al cărei personaj principal, protagonist, estecârciumarul Ghi ă. Nu întâmplător G. Călinescu o consideră „nuvelă solidă cuț subiect de roman” i pentru că Ghi ă este analizat magistral i sub aspectulș ț ș complexită ii suflete ti. Prin acest personaj Slavici ilustrează caț ș temă via aț

ărăneascăț în momentul pătrunderii rela iilor capitaliste în via a satuluiț ț .Ghi ă este cizmarul satului i dore te din tot sufletul să- i schimbe condi ia,ț ș ș ș ț de aceea acceptă complicitatea cu Lică Sămădăul. Publicată în anul 1881 învolumul Novele din popor, nuvela are un pronun at caracter moralizator, esteț o pledoarie pentru echilibrul moral, chibzuin ă, stăpânire de sine i dobândireaț ș fericirii prin iubire – ideea nuvelei. Aspectul moralizator de sorginte popularăse regăse te în sfaturile soacrei lui Ghi ă, care nu în elege pornirile tinerilor i-ș ț ț ș

23



i îndeamnă la cumpătare, împotrivindu-se mutării la Moara cu noroc. Ea levorbe te atât de convingător despre lini tea colibei, cea care te poate faceș ș fericit i nu goana după avu ii. Până iș ț ș titlul este sugestiv în acest sens. PentruGhi ă „moara” aduce la început bunăstare, este „cu noroc” pentru familie, dar ț aceea i moară poate aduce i nenorocirea pentru omul prea lacom. Putemș ș considera „moara” ca motiv central legat de destinul omului, un fel de „axismundi”, cum ar zice M. Eliade, un loc al protec iei i bunăstării, al siguran ei,ț ș ț numai că acest loc se dovede te nu un loc bun, ci mai degrabă „locul rău”, a aș ș cum apare el în crea ia populară.ț

2. Ilustrarea trăsăturilor incipitului are o importan ă deosebită pentruț eviden ierea specificului unei nuveleț . Chiar de la început avem cele două vociale nuvelei: vocea soacrei i vocea lui Ghi ă, amândouă prezentate cuș ț obiectivitate, a a cum presupune o nuvelă realistă. Vocea soacrei includeș câteva referin e fundamentale despre modul de a gândi al omului din popor:ț

credin a în Dumnezeu, considera ii re inute despre căutarea norocului iț ț ț ș semnifica ia deosebită a „colibei” ca „axis mundi”, loc al protec iei, alț ț siguran ei zilei de mâine, un „centru al lumii” unde omul se tie apărat. Dacăț ș vocea soacrei e a ezată, lini tită, cea a lui Ghi ă este ar ăgoasă, hotărâtă iș ș ț ț ș arată că într-adevăr Slavici a imaginat în crea iile sale oameni energici, gataț oricând să lupte cu via a. Un detaliu nu trebuie să ne scape din vorbeleț soacrei: ea face o caracterizare a Anei, tânără, a ezată (lini tită), blândă la fireș ș i de aceea nu i-o putea închipui cârciumări ă. Am putea adăuga câtevaș ș ț

referin e despre ceea ce se nume teț ș comunicare paraverbală impusă de acestdialog între soacră i ginere. De obicei într-un asemenea dialog voceaș puternică este a soacrei, care vrea să se impună întotdeauna în fa a ginerelui,ț dar aici intona ia vociiț este mai decisivă în cazul lui Ghi ă. Avem aici de faptț un prolog, un gând al scriitorului, cel care prefigurează oarecum ce se vaîntâmpla odată cu mutarea la moara cu noroc. În acest sens se creează i unș suspans în rela ie cu implicarea cititorului.ț

3. Comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textulnarativ ales. De data aceasta apare vocea naratorului omniscient: „Bătrâna

edea cu copii pe-o piatră de lângă cele cinci cruci i plângea cu lacrimiș ș alinătoare.

Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Sim eam euț că nu are să iasă bine; dar a a le-a fost dat! … Apoi ea luă copiii i plecăș ș mai departe”.

Nara iunea este la persoana a III-a, a a cum se arată prin rela iaț ș ț substantiv-verb. Despre verbe putem spune că nu sunt întâmplător la

24



imperfect, dacă facem o legătură cu evenimentul petrecut nu cu mult timp întrecut i cu persisten a lui în sufletul bătrânei. Ea este marcată de moarteaș ț celor dragi, dar păstrează aceea i atitudine aparent senină, mioritică am zice,ș pentru că are „lacrimi alinătoare”, pune nenorocirea pe seama întâmplării, asor ii, a a cum ar zice omul din popor ț ș : „Ce i-e scris în frunte i-e pus”ț ț . Mairemarcăm faptul că pentru bătrână via a merge mai departe, ea nu esteț singură, ci alături de copii, simbol al perpetuării vie ii.ț

4. Caracterul moralizator al nuvelei. Mesajul ei. Există i o corela ieș ț între incipitul nuvelei i finalul acesteia. Mă refer din nou la vocea bătrânei,ș care î i aminte te scena de la început, când i-a avertizat pe cei tineri, aș ș presim it că se poate întâmpla ceva rău dacă nu sunt cumpăta i. După felulț ț cum vorbe te ea, rostind un monolog, dând glas în elepciunii omului dinș ț popor, roste te parcă o maximă plină de în elepciune i învă ătură: to i ceiș ț ș ț ț care nu sunt cumpăta i, cei care nu- i controlează pornirile i patimile sfâr escț ș ș ș

rău. Păcatele omene ti trebuie purificate, iar purificarea s-a făcut prinș incendierea morii. i astfel se conturează mesajul nuvelei: multe se potȘ întâmpla în via ă, dar suntem datori să luptăm cu via a, să mergem maiț ț departe, a a cum face bătrâna, plecând i luând copiii de mână. Seș ș demonstrează încă o dată că nuvela are un profund caracter moralizator.

*****Scrie un eseu de 2 - 3 pagini în care să prezinţi specificul unei nuvele

fantastice studiate. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarelerepere:- evidenţierea tipului de nuvelă pentru care ai optat şi a trăsăturilor care

fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;

- prezentarea temei nuvelei, reflectată în textul narativ ales, prin referirela două episoade/secvenţe narative;

- sublinierea a patru elemente ale textului narativ , semnificative pentruilustrarea viziunii despre lume a autorului/a naratorului (de exemplu: acţiune,

conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi alecompoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului,modalităţi de caracterizare, limbaj, etc.);

- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şiviziunea despre lume sunt reflectate în nuvela aleasă.


25



1. Evidenţierea tipului de nuvelă pentru care am optat şi atrăsăturilor nuvelei fantastice. Pentru redactarea acestui eseu despre onuvelă fantastică m-am gândit la nuvela Sărmanul Dionis, scrisă de M.Eminescu, cunoscut nu numai ca mare poet romantic, ci i ca prozator deș valoare. Poetul era tânăr în 1872, abia întors de la studii din străinătate, când

citea la Junimea această nuvelă, care va fi publicată i în revista „Convorbiriș literare” a societă ii Junimea în acela i an. Această nuvelă se deta ează net deț ș ș proza vremii mai întâi prin perspectiva romantică ce impune o temă preferată,condi ia geniului, acea fiin ă superioară capabilă să se „obiectiveze”, săț ț pătrundă sensurile profunde ale lumii. O asemenea fiin ă superioară este iț ș personajul principal al nuvelei, Dionis. El este implicat într-o aventură acunoa terii a unui personaj excep ional în situa ii excep ionale – ș ț ț ț ideeacentrală a nuvelei. Aventura spiritului romantic, această „evadare” în

imaginar, este concretizată prin for a de expresie a fantasticului. De amintit căț fantasticul se define te ca no iune estetică prin abaterea de la ordineaș ț recunoscută, ruperea de lumea reală, prezen a misterului în cadrul realului,ț starea de incertitudine a personajului implicat imaginar în fapte neobi nuite iș ș chiar personajul având trăsături neobi nuite, o sensibilitate enormă. Toateș determinantele acestea ale fantasticului se recunosc în textul nuvelei, dupăcum vom vedea.

2. Prezentarea temei i a ideii nuvelei, reflectate în textul narativ ales,ș prin referire la două episoade/secvenţe narative. Spuneam la început cătema nuvelei o reprezintă condi ia geniului i de aceea voi alege douăț ș episoade care eu cred că sunt importante în economia nuvelei. A aminti înș acest sens incipitul nuvelei, cuprinzând acel monolog al lui Dionis iș medita ia idealistă pe care acesta o împărtă e te, spunând căț ș ș „lumea-i visul sufletului nostru”. O asemenea gândire va relativiza ideea de spa iu i timp,ț ș va sus ine posibilitatea evadării prin imaginar într-o lume de vis, o călătorieț ini iatică favorizată de fantastic, prin acea întoarcere în timp i spa iu până înț ș ț vremea lui Alexandru cel Bun, când Dionis î i schimbă identitatea, devenindș

călugărul Dan, ini iat de maestrul Ruben. Un alt episod ilustrativ atât pentruț tema nuvelei, cât i pentru ideea acesteia este i acela ce prezintă „pactul cuș ș diavolul”, cu lucifer, în dorin a lui Dan de a se ini ia în tainele lumii, avândț ț revela ia apropierii sau identificării cu Dumnezeu. Episodul vorbe te grăitor ț ș despre limita cunoa terii umane.ș

3. Sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificativepentru viziunea fantastică despre lume a autorului/a naratorului. Dintre

26



componentele de structură ale nuvelei ce valorifică fantasticul a aminti maiș întâi compozi ia nuvelei. Nara iunea se desfă oară pe mai multeț ț ș planuritemporale i spa ialeș ț , care interferează sau se separă pe parcurs. Primul planeste unul real, cel al capitalei, al Bucure tiului de pe la mijlocul secolului alș XIX-lea, i ni-l prezintă pe Dionis, un copil sărac, orfan i trăind în condi iiș ș ț insalubre într-o casă dărăpănată i plimbându-se pe străzile noroioase. Acestș mediu ostil motivează „evadarea” în lumea visului. Urmează un episod ce prezintă trecerea în plan fantastic, prin cercetarea acelei căr i de astrologie.ț Magia este aceea care îi permite lui Dionis să pornească în aventura ini iatică.ț Prin întoarcerea în timp, Dionis alege un spa iu medieval cuț valen e miticeț iș cu mare densitate de aspecte fantastice: călătoria în timp, ambiguitatearealitate-vis percepută ca atare de cititor, sufletul ce călătore te în timp,ș prezen a acelui simbol demonic al ochiului, transformarea Pământului într-oț mărgea. iȘ portretul personajului include suficiente trăsături ale

fantasticului: un chip frumos, cu chipul palid, o fiin ă ce nu pare a fi de peț acest tărâm, predispus prin această imagina ie debordantă la o aventurăț ini iatică.ț

4. Exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în carefantasticul este reflectat în nuvelă. Formulăm mai întâi o ipoteză desprefantastic: Eminescu este inegalabil în felul în care a tiut să valorificeș fantasticul în nuvelă. Argumentăm această părere prin:

a) felul în care conturează portretul lui Dionis, folosind antiteza pentru

alcătuirea portretului: pe de o parte condi ia de fiin ă umilă, pământeană, iar ț ț pe de altă parte aspectul de fiin ă angelică, „metafizică”, dornică să evadeze înț imaginar prin această aventură a cunoa terii:ș „Umbra eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploii, care dederă capului său aspectul unui berbec plouat , şi temirai ce mai rezistă torentelor de ploaie — hainele lui ude - sau metafizica(…) Faţa era de acea dulceaţă vânătă albă ca şi marmura în umbră, camtrasă fără a fi uscată, şi ochii tăiaţi în forma migdalei erau de acea intensivăvoluptate pe care o are catifeaua neagră”. Textul arată măiestria poetului deconturare a unui portret antitetic, prin contrastele alb-negru, iar paloarea fe eiț

arată chipul serafic al lui Dionis, de o frumuse e stranie;ț b) fantasticul, printr-o imagina ie debordantă, apare i înț ș descrierea

peisajului lunar. „Şi ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuireurieşească, el a pus doi sori şi trei luni în albastra adâncime a cerului şidintr-un şir de munţi au zidit domenicul său palat. Colonade — stânci sure, streşine — un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau printrecoaste prăbuşite, printre bucăţi de pădure ponorâte în fundul râpelor până

27



într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreţ care părea a-şi purta insulele saleca pe nişte corăbii acoperite de dumbrăvi. Oglinzile lucii a valurilor luirăsfrâng în adânc icoanele stelelor, încât, uitându-te în el, pari a te uita încer”. Nici nu e un efort mare să observăm că în acest text imaginea„urie ească” a poetului i-a permis valorificarea unor motive din basm,ș îmbinate cu motivul biblic al raiului.

În concluzie, Eminescu e neîntrecut nu numai ca poet, ci i ca prozator,ș pentru că i în proză imaginarul poetic este foarte bogat i are ca sursăș ș fantasticul basmului popular în primul rând.

*****Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile de construcţie a unui

personaj dintr-o operă dramatică studiată, aparţinând perioadei interbelice.În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului dramatic , semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, conflict, modalităţi de caracterizare, limbajul personajelor, notaţiile autorului etc.);

- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul / conflictele operei dramatice studiate;

- relevarea principalei trăsături a personajului ales, trăsătură ilustrată prin două scene/ secvenţe/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;

- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care sereflectă o idee sau tema operei dramatice în construcţia personajului pentrucare ai optat.


1. Prezentarea a patru elemente ale textului dramatic. Pentruredactarea acestui eseu structurat m-am gândit să vorbesc despre marele poet,

prozator i dramaturg din perioada interbelică Lucian Blaga, numit i „poetulș ș din Lancrăm”, după numele satului natal. Din crea ia sa dramatică, cea maiț cunoscută este piesa Me terul Manoleș , cea care a văzut lumina rampei pescena Teatrului Na ional din Bucure ti în anul 1929. Încă de la început piesaț ș s-a bucurat de succes mai ales prin faptul că spectatorii cuno teau o sursă deș inspira ie, cea a cunoscutei balade populareț Monastirea Arge uluiș . Esteinteresant felul în care dramaturgul valorifică miturile române ti dinș perspectiva expresionismului, ridicând folclorul românesc la nivelul

28



dramaturgiei universale moderne. Nu întâmplător dramaturgul plaseazăac iunea piesei „pe Arge în jos” i într-un „timp mitic românesc”. De laț ș ș început trebuie să spun că Me terul Manoleș este o dramă de idei, în măsura încare ilustrează o dezbatere pe tema condi iei creatorului,ț ilustrând ideea jertfei crea ieiț , de aceea ac iunea piesei este una simbolicăț , ajutânddezbaterii de idei. Ideea sacrificiului pentru crea ie este magistral ilustrată prinț personajul principal, Me terul Manoleș , prezentat chiar de la început încamera sa de lucru, socotind neîncetat pentru a afla motivul surpării zidurilor.În mod inten ionat Blaga a sărit peste un motiv al baladei, cel al căutăriiț locului pentru zidirea mănăstirii, acesta fiind nesemnificativ în economiadezbaterii despre jertfa creatorului. A adar,ș incipitul piesei doar contureazăcadrul medita iei, apoi dramaturgul trece direct la intrigă – surparea zidurilor ț – atunci când se conturează iș conflictul tragic. Unul interior, manifestat însufletul creatorului, între ra ional i ira ional în crea ie. Accentul cade peț ș ț ț

zbuciumul sufletesc al lui Manole, cel care nu poate accepta ideea jertfei încrea ie, mai ales când cea sacrificată este chiar so ia sa Mira.ț ț

2. În galeria personajelor un loc important îl are Me terul Manole,ș conturat în manieră expresionistă. Se tie că personajele expresioniste auș valoare simbolică i nu interesează în mod deosebit statutul lui social. Deș aceea e suficient să spunem că el reprezintă creatorul dintotdeauna, acela carese jertfe te în tot ceea ce face. El e „me terul”, un „ales”, cu o existen ăș ș ț dramatică, cu o condi ie tragică. Personajului tragic i se pun în fa ă douăț ț

posibilită i, două alternative, i nici una nu poate fi evitată. A a se întâmplă iț ș ș ș cu Me terul Manole: de o parte e arta, crea ia, biserica, fără de care nu poateș ț trăi, iar de cealaltă parte este chemarea vie ii, ilustrată atât de frumos prinț so ia lui Manole, Mira.ț

Se spune că nu întâmplător a schimbat dramaturgul numele Anei, căciMira este cea care se miră i careș admiră puterea de sacrificiu a mareluime ter. i de aceea i Mira este un personaj simbolic i nu întâmplător ea nuș Ș ș ș este tristă când în elege „jocul” me terilor. Conflictul interior este irevocabil,ț ș de nerezolvat decât prin moarte, dar o moarte tragică, asumată, a a cum seș

vede din finalul piesei, când nici mânia poporului sau a boierilor i călugărilor ș nu-l mai pot opri pe Manole din destinul lui înăl ător conferit prin jertfaț crea iei.ț

3. Destinele celor două personaje sunt construite prin dezvoltarea maimultor motive literare: al surpării zidurilor, al zidirii Mirei, al jurământului, almor ii ca joc. Acestea ar fi „ac iunile” prin care se caracterizează personajele.ț ț Dar mai sunt i alteș modalită i de caracterizareț : cea directă, prin „vocea”

29



dramaturgului din didascalii, referitoare i la Manole i la Mira. Am putea daș ș multe asemenea însemnări din paranteze, cu func ia fundamentală deț caracterizare a personajelor. Spre exemplu, există un dialog între cei doi lasfâr itul actului al III-lea, cu încărcătură emo ională deosebită, eviden iată iș ț ț ș prin didascalii:

„MIRA: (Îl prive te cu mare i lini tită iubire) Me tere. (…) (Suspinăș ș ș ș u urată, se-ntoarce spre el) Ei de ce tac ? Altădată erau mai fire ti.ș ș

MANOLE: (Cu lini te neomenească) Ie i din încăl ăminte ca să intriș ș ț descul ă în zid.”ț Caracterizarea din perspectiva altor personaje este la felde evidentă, atunci când Manole este „judecat” de către ceilal i me teri:ț ș „UNUL: Ce tot cercetează Me terul Nenoroc ? Măi-măi, amarnic s-auș zvârcolit măruntaiele muntelui !”. Autocaracterizarea o vom ilustra prinvocea Mirei, ce se adresează lui Găman: „Scutură-te, Gămane, ca zmeiitărâmului celuilalt, încă o dată – a a – scutură-te ! Tu e ti pământul marele,ș ș

eu sunt biserica – jucăria puterilor !” Am ilustrat doar câteva modalită i deț caracterizare, de i ele sunt mai multe, tocmai pentru a putea contura unș personaj de dramă în toată complexitatea sa.

4. Exprimarea unui punct de vedere argumentat impune mai întâiformularea unei ipoteze, care ar putea fi următoarea: Personajele lui L.Blaga din această piesă sunt conturate în manieră expresionistă. De aceea vomreaminti mai întâi că printre elementele stilului expresionist prezent în operalui Blaga recunoa tem: plasarea omului în centrul universului, aspira ia spreș ț

absolutul crea iei. Personajele sunt simboluri sau idei în ac iune, vorbindu-seț ț astfel de depersonalizarea personajului in teatrul expresionist. i acum săȘ aducem argumentele: Me terul Manole se raportează la absolut în condi ia saș ț de creator, sacrifică totul pentru crea ie, fiind capabil să înfrunte for ele răuluiț ț în numele crea iei. El este simbolul creatorului dintotdeauna. i alte personajeț Ș sunt simbolice, dacă ne gândim la Bogumil, cel care cere insistent jertfa,ilustrând ira ionalul din actul crea iei.ț ț Prin urmare, aceste personaje nu auidentitate socială, ci mai degrabă au o identitate „metafizică”, simbolică, a aș cum sunt mai toate personajele din dramaturgia modernă.

30



Proba scrisă la

limba i literatura română ș

Subiecte propuse i ș

sugestii de rezolvare

Varianta 1

Subiectul I 30 de puncte

Citeşte cu atenţie textul şi răspunde cerinţelor :„Ş-odată cheamă Spânul pe Harap-Alb şi-i zice răstit:

— Acum degrabă să te duci cum îi şti tu şi să-mi aduci sălăţi de acestedin Grădina Ursului. Hai, ieşi repede şi porneşte, că nu-i vreme de pierdut. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta* şoarecului nu eşti scăpat demine!

Harap-Alb iese mâhnit, se duce în grajd şi începe a-şi netezi calul pecoamă, zicând:

— Ei, căluţul meu, când ai şti tu în ce necaz am intrat! Sfânt să fie rostul tătâne-meu, că bine m-a învăţat! Aşa-i că, dacă n-am ţinut seamă de vorbelelui, am ajuns slugă la dârloagă şi acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, cămi-i capul în primejdie?

— Stăpâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de piatră, oricu piatra de cap, tot atâta-i: fii odată bărbat şi nu-ţi face voie rea. Încalecă pe mine şi hai! Ştiu eu unde te-oi duce, şi mare-i Dumnezeu, ne-a scăpa el şidin aceasta!

Harap-Alb, mai prinzând oleacă la inimă, încalecă şi se lasă în voiacalului, unde vrea el să-l ducă.”

Ion Creangă, Povestea lui Harap- Alb

*Bortă - gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort .

1. Stabile te tema i ideea basmului, pornind de la textul dat;ș ș

31



2. Precizează motivul central ilustrat în citatul de mai sus;3. Explică semnifica ia titlului pe baza acestui citat;ț

4. Recunoaşte specificul nara iunii, precizând i mărcile ei gramaticale;ț ș

5. Identifică un conector în structura textului i-i arată func ia;ș ț

6. Motivează folosirea cratimei în segmentul „şi-i zice răstit”;7. Stabile te oralitatea textului prin cel pu in două particularită i de limbaj;ș ț ț

8. Explică umanizarea fantasticului ca dovadă a măiestriei artistice;9. Conturează mesajul basmului pe baza afirma iilor lui Harao-Alb.ț

1. Se tie că tema operei literare reprezintă aspectul general despre care seș vorbe te în acea crea ie literară, iar orice fragment din acea operă includeș ț tema. De aceea este u or de recunoscut tema basmului cultș Povestea luiHarap-Alb: condi ia unui adolescent. Iar ideea presupune o viziune aț scriitorului asupra condi iei adolescentului: încercările prin care trece acestaț

pentru a se maturiza, pentru a se pregăti pentru via a de om matur. Textul seț referă clar la această maturizare, prin prezentarea condi iei lui Harap-Alb, careț trece prin mai multe încercări, până ajunge „slugă la dârloagă”, cum el însu iș mărturise te;ș

2. tiu că prin motive se concretizează o idee a operei literare. i pentruȘ Ș că ideea operei se referă la încercările la care este supus Harap-Alb până cândse va maturiza, în text observ ca motiv prima dintre cele trei încercări la careeste supus eroul în finalul basmului – să aducă „sălă ile” din Grădina Ursului;ț

3. Titlul operei se explică având în vedere componentele acestuia,motivele prezente în titlu, i prin raportare la con inutul operei respective. Înș ț titlu se vorbe te despre „povestea” prezentă în basm, fapte i întâmplăriș ș fabuloase, iar basmul prin aceasta este o specie a genului epic, având ca modde expunere fundamental nara iunea la persoana a III-a, nara iune ce o vedemț ț prezentă chiar la începutul fragmentului: „ … cheamă Spânul pe Harap-Alb şi-i zice”. Tot în titlu e prezent i eroul basmului, protagonistul, Harap-Alb, alș cărui nume include ca figură de stil un oximoron: el este harap, tuciuriu laculoare, igan, rob, dar un robț alb. Harap-Alb a devenit robul Spânului, de

aceea Spânul i se adresează pe un ton răstit, umilitor, amenin ător.ț4. Aminteam mai sus despre specificul nara iunii, la persoana a III-a,ț

omniscientă, iar mărcile gramaticale ale acesteia, păr ile de vorbire prin careț se observă sunt: substantivul propriu Spânul (el) i verbele:ș cheamă iș zice;

5. Citind cu aten ie textul, am observat prezen a unui conector, un cuvântț ț cu un rol deosebit într-un text narativ, legând episoadele între ele,„conectând” diferite momente epice, asigurând cursivitate i continuitateș

32



faptelor povestite, mai ales ca marcă a oralită ii. Conectorul din text esteț conjunc ia coordonatoare copulativăț iș : „Ş-odată”, „şi începe”, „şi se lasă”;

6. Cratima este liniu a scurtă ce leagă două păr i de vorbire diferite înț ț situa ia unei exprimări cursive. A a este i în cazul secven eiț ș ș ț „şi-i zice răstit”,unde ea mai ine i locul vocaleiț ș î – îi. La fel se explică i secven a „să-miș ț aduci”. În primul caz cratima leagă conjunc iaț iș de pronumele personal îi;

7. tim că oralitatea este o trăsătură ce dă textului impresia de „realitate”,Ș o reprezentare scenică, încât parcă îi vedem pe cei doi discutând aprins. Omarcă a oralită ii ar fi folosirea unor formule de adresare, a a cum apar ele iț ș ș în text: „căluţul meu” i „stăpâne”, atunci când e prezentat dialogul dintreș Harap-Alb i calul său, prin ceea ce se mai nume te i umanizareaș ș ș fantasticului în Povestea lui Harap-Alb;

8. Tocmai vorbeam despre „umanizarea fantasticului” prin care eroii basmelor lui Creangă au trăsături i comportamente mai degrabă ărăne ti,ș ț ș

faptele fiind localizate în lumea satului. De aceea Spânul, personaj din basm,se adresează lui Harap-Alb pe un ton răstit. Tonul lui poruncitor se mai vedei prin forma verbală de imperativ -ș hai! . Tot ca expresie a oralită iiț

identificăm în text i o interjec ie -ș ț ei! , prin care Harap-Alb î i exteriorizeazăș supărarea;

9. În eleg prin mesaj un raport între text i cititor, ce „învă ătură” îmiț ș ț transmite citatul, prin ce mă poate impresiona, plăcut sau neplăcut, citindtextul. În acest sens m-a opri asupra spuselor lui Harap-Alb, care sunt destulș

de clare: cine nu ascultă de părin i are necazuri în via ă, ajunge „slugă laț ț dârloagă”, să-i slujească pe al ii, să fie desconsiderat i umilit.ț ș

Subiectul al II-lea 30 de puncte

Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre adevăr, pornind de la idea identificată în următoarea afirmaţie: „Toate adevărurile sunt u or de în eles de îndată ce acestea sunt descoperite; important este săș ț

le descoperi.”( Galileo Galilei ).

Formularea ipotezeiÎncep redactarea acestui scurt eseu prin precizarea că avem în citatul de

mai sus referiri la adevăr, despre care se spune, în esen ă, că trebuie căutat cuț orice pre . Căutarea adevărului este lucrul cel mai important în via a omului.ț ț De altfel, Galileo Galilei spune destul de clar că în momentul în care ai

33



descoperit adevărul, acesta e u or de în eles, e clar ca lumina zilei, cum seș ț spune adesea.

Sus inerea argumentelorț

Spre argumentarea celor de mai sus, a aduce două argumente legate deș pu ina mea experien ă de via ă. Mai întâi mă refer la o întâmplare cât se poateț ț ț de convingătoare. Unii dintre colegii mei preferă minciuna în loculadevărului, i aceasta chiar în situa ii comice. Îi întreabă profesorul de ce auș ț întârziat la prima oră i ace tia pun vina mai ales pe oferul autobuzului careș ș ș întârzie mereu. Numai că noi cu to ii tim adevărul, tim că unii dintre colegiț ș ș se abat din drumul către coală pentru „a se încălzi” pe undeva i pentru aș ș scăpa de începutul orei, când pot fi asculta i.ț

În al doilea rând, a vorbi despre atitudinea mea fa ă de cei care mă mint.ș ț Nu o dată mi s-a întâmplat să fiu min it chiar de „prieteni”. Spre exemplu, îiț întreb ceva banal: dacă i-au făcut tema la vreo materie sau să-mi spună deș

unde i-au procurat ceva, o carte, etc. Când văd că ei, inten ionat, din răutateș ț sau prostie, din invidie, evită adevărul, caut să le arat că tiu care esteș adevărul i de ce se comportă a a. Cu alte cuvinte, le spun „verde-n fa ă” ceș ș ț am de spus.

Formularea concluzieiÎn concluzie, a spune că Galileo Galileu, cel care i-a riscat via a pentru aș ș ț

spune adevărul, afirmând că Soarele stă nemi cat în centrul universului i căș ș Pământul nu se află în centrul universului, ci „se mi că”. Astfel a intrat înș

conflict cu Biserica Catolică. Este cunoscută fraza rebelă „ i totu i, seȘ ș mi că!ș ”, ce i se atribuie. Cu atât mai mult, consider afirma ia sa de mai susț demnă, întemeiată: trebuie să ai curajul să spui cu glas tare adevărul, chiar dacă sinceritatea ar putea să- i aducă suferin ă i neplăceri.ț ț ș

Subiectul al III-lea (40 de puncte)

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile nuvelei istorice, prinreferire la o operă literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere

următoarele momente. Planul eseului (orientativ)

I. Tipul de nuvelă pentru care ai optat. Nuvela istorică aleasă esteAlexandru Lăpu neanulș , de Costache Negruzzi. A începe eseul cu defini iaș ț nuvelei, specie a genului epic în proză. Mai amintesc i inspira ia istorică,ș ț referitoare la cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpu neanul. Facilă esteș i stabilirea temei, istoria Moldovei din sec. al XVI-lea. Dar scriitorul a vrutș

34

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=E_pur_si_muove!&action=edit&redlink=1








să prezinte în viziune personală acest moment istoric, conturând ideeanuvelei: consecin ele de inerii puterii politice de către un domnitor crud iț ț ș stăvilirea lăcomiei boierilor. Scriitorul a tiut să îmbine inspira ie realistă,ș ț istoria Moldovei consemnată de către cronicarul moldovean G. Ureche, iș imagina ie romantică referitoare la împrejurările mor ii lui Mo oc în condi iileț ț ț ț cunoscute.

II. Prezentarea a patru elemente de construcţie. Am în vedere mai întâinara iunea omniscientă, cronologică, la care se adaugă echilibrulț compozi ional, cele patru capitole cu moto-uri semnificative:ț I Dacă voi numă vre i, eu vă vreu …”ț despre întoarcerea lui Lăpu neanul, incluzândș expozi iunea i intriga;ț ș II. Ai să dai sama, Doamnă ! - cuprinzânddesfă urarea ac iunii;ș ț III. Capul lui Mo oc vrem!ț – punctul culminant; IV. Demă voi scula, pre mul i am să popesc i eu…ț ș - prezintă deznodământul,moartea lui Lăpu neanul, Nuvela este clasică prin compozi ie i romanticăș ț ș

prin tema istorică i prin imagina ia bogată a scriitorului, cu un personajulș ț excep ional i în situa ii excep ionale. Se impune prezentarea unui episodț ș ț ț despre uciderea lui Mo oc prin implicarea mul imii, ca personaj colectiv.ț ț Conflictul este unul exterior prin lupta dintre boieri i domnitor. Rela iileș ț temporale i spa iale arată fapte din Moldova, din a doua domnie a luiș ț Lăpu neanul, sosirea la domnie i faptele imediate din primele trei capitole,ș ș iar ultimul capitol prezintă fapte petrecute după patru ani, la cetatea Hotinului.

III. Evidenţierea relaţiilor dintre două personaje. A aminti rela iaș ț

dintre domnitor i so ia sa, Doamna Ruxanda, bună, miloasă, amenin ată deș ț ț so iile boierilor uci i în capitolul al doilea. Domnitorul Lăpu neanul este crud,ț ș ș hotărât, viclean, disimulat, inteligent, abil, diplomat. Aceste trăsături se potilustra cu fapte din nuvelă, precum uciderea celor 47 de boieri, spre exemplu.

IV. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în carese reflectă o idee:

a) ipoteza. Consider că faptele pline de cruzime ale lui Lăpu neanulș sunt pe deplin justificate, conform realită ilor medievale române ti iț ș ș concep iei moralizatore a scriitorului din perspectivă realistă;ț

b) argumente:1. Scriitorul respectă adevărul istoric privind atitudinea trădătoare a unor

boieri în perioada domniilor medievale;2. Personajul principal, protagonistul, din perspectiva lui G. Călinescu, e

prezentat „ca orice om viu i întreg”, iar prin complexitatea portretului seș motivează faptele ie ite din comun.ș

35



c) concluzie: Prin urmare, Negruzzi rămâne inegalabil prin for a deț expresie artistică ce conturează un personaj memorabil. A a se face că fapteleș pline de cruzime sunt motivate prin atitudinea trădătoare a boierilor.

Varianta 2


Citeşte cu atenţie textul şi răspunde cerinţelor :

M.

Eminescu, Replici (1869)

1. Scrie câte un sinonim contextual pentru cuvintele undă şi zare.2. Precizează rolul virgulelor din prima strofă.3. Menţionează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază

prezenţa eului liric în textul dat.

4. Precizează două teme/ motive literare identificate în poezia dată.5. Prezintă două particularităţi compozi ionale ale textului.ț

6. Explică o figură de stil din versul „ Eu sunt un templu, tu eşti un zeu”.7. Exprimă-ţi opinia argumentată despre relaţia dintre titlu şi textul

poetic.8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, a treia strofă, prin evidenţierea relaţiei

dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

36

Poetul Tu eşti o undă, eu sunt o zare, Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,Tu eşti o noapte, eu sunt o stea,

Iubita mea. IubitaTu eşti o ziuă, eu sunt un soare, Eu sunt un flutur, tu eşti o floare, Eu sunt un templu, tu eşti un zeu - Iubitul meu.Tu eşti un rege, eu sunt regină, Eu sunt un caos, tu o lumină,

Eu sunt o arpă muiată-n vânt -Tu eşti un cânt.

Poetul Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă, Eu sunt un geniu, tu o problemă, Privesc în ochii-ţi să te ghicesc

Şi te iubesc! Iubita Î i par o noapte, î i par o tainăț ț

Mutată-n pala a umbrei haină, Iţi par un cântec sublim încet, Iubit poet ?O, tot ce-i mistic, iubite barde, În acest suflet ce ţie-ţi arde,

Nimica nu e, nimic al meu - E tot al tău.



9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu:expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat.

1. Sinonimele contextuale pentru cuvintele undă şi zare ar putea fi val iș lumină pentru că ambele se referă la familiaritatea, intimitatea, apropierea prinsentimentul iubirii a celor doi, poetul i iubita sa. Desigur, cele două cuvinteș au valoare conotativă, sunt metafore. i se tie că metafora este o figură de stilȘ ș rezultată dintr-o compara ie subîn eleasă prin substituirea cuvântului obiect deț ț compara ie cu un cuvânt-imagine; din lat.ț metaphora, Prin urmare, cuvântulundă se referă la condi ia de fiin ă trecătoare, pământeană a iubitei, cea careț ț „unduie te” prin via ă, sau „face valuri”, cum atât de simplu dar plastic ziceș ț omul simplu. La rândul lui, poetul este o „replică” luminoasă, o lumină,însetat de cunoa tere, a a cum apare luceafărul fetei de împărat în cunoscutulș ș poem. i perspectiva antitetică a celor doi, poetul i iubita, se continuă de-aȘ ș

lungul primei strofe.2. Cea de-a doua cerin ă este relativ simplă, pentru că majoritatea elevilor ț tiu că o func ie a virgulei este aceea de a marca o enumera ie în text, i deș ț ț ș

aceea se folose te virgula în prima strofă, cu precizarea că ultima virgulăș izolează o expresie la vocativ, o formulă de adresare: „Iubita mea”.

3. Prezen a eului liric presupune o voce a poetului în text la persoana I,ț eviden iată prin mai multe „mărci”, adică păr i de vorbire: pronume, verb,ț ț adjectiv pronominal posesiv, toate având persoana I. Cele două mărci ale

eului liric ar fi u or de recunoscut chiar la începutul citatului, când poetulș zice: „…eu sunt o stea”, unde avem pronumele personal eu la persoana I iș verbul sunt la modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular.

4. Pentru această cerin ă reamintesc faptul că tema i motivul literar suntț ș două componente de structură foarte importante într-o crea ie literară.ț Temase referă la aspectul general despre care „vorbe te” scriitorul, iar ș motivul deja particularizează tema, cu scopul de a dezvolta o idee, un gând al scriitorului, omedita ie, o concep ie. În textul de mai sus, tema este mai mult decâtț ț evidentă, iubirea. Aceasta pentru că avem i două motive prezente în text,ș

poetul i iubita sa, fiecare având o anumită condi ie: iubita este „o noapte”, iar ș ț poetul este „o stea”, două fiin e contrarii, dar unite prin sentimentul iubiriiț care este o aspira ie permanentă ce dă sens existen ei umane – iată i ideeaț ț ș poeziei. Iubirea înseamnă dorin ă de apropiere, de cunoa tere a două fiin eț ș ț total diferite, a a cum o arată textul final prin vocea fetei, cea care vaș recunoa te diferen a ce-i desparte, dar îi i une te. i nu credem că gre imș ț ș ș Ș ș dacă spunem că prin această mică poezie avem un Luceafăr în miniatură.

37



Poetul este geniul, acea fiin ă superioară ce se deta ează prin în elepciunea saț ș ț de tot ce e trecător, de tot ce e „a umbrei haină”, pentru a fi „mistic”, sau„nemuritor i rece”. (Scuze pentru explica iile în plus, dar poezia este genială,ș ț încât nu am rezistat tenta iei exhaustive).ț

5. Compozi ia unui text poetic presupune formă i con inut. La nivelulț ș ț formei, avem „replicile” celor două voci, a poetului i a iubitei, prima fiind deș fiecare dată a poetului, urmată de răspunsul iubitei. Avem ase ter ine iș ț ș fiecare se termină cu un vers scurt, o formulă de adresare firească pentru undialog imaginar ca procedeu compozi ional. La nivelul con inutului, seț ț eviden iază cele patru momente lirice, prin interven ia celor două „voci”.ț ț Dacă prima voce este a poetului, ea este mai concisă, pentru că are caracter aforistic: multă în elepciune, în pu ine cuvinte. Vocea iubitei este maiț ț consistentă, pentru că ea vorbe te mai mult. Dar la ce se referă concret celeș două „voci” ? Poetul arată diferen a dintre cei doi i dorin a lui de apropiere,ț ș ț

de cunoa tere prin implicare deosebită. La rândul ei, iubita recunoa teș ș superioritatea geniului, a poetului, ceea ce nu o sperie, nu o determină sărenun e la marea ei iubire. i, am spune, ea seamănă aici cu fata de împăratț Ș din Luceafărul, îndrăznea ă, insistentă, mergând până la ai cere luceafăruluiț renun area la nemurire pentru acea „oră de iubire”.ț

6. În versul „Eu sunt un templu, tu eşti un zeu” avem antiteza romantică,figură de stil bazată pe opozi ia dintre două idei, fenomene, situa ii, personaje,ț ț expresii, etc., care se pun reciproc în relief. Această antiteză vizează opozi iaț

real-ideal prin cele două metafore: templu iș zeu.7. Pentru a comenta strofa a treia, spunem mai întâi că ea ilustrează„vocea” iubitei, cu aceea i perspectivă antitetică a celor două fiin e: a iubiteiș ț i a poetului. Mai întâi recunoa tem ideea acestei strofe, gândurile iubitei:ș ș

geniul, poetul e mai presus decât ea i o spune răspicat i cu demnitate iș ș ș cumin enie, am spune. Pentru a exprima această diferen ă dintre ei, se folosescț ț trei antiteze, având la bază opozi ia pronumelor personale: tu – eu; eu – tu; euț – tu.

8. Opinia argumentată înseamnă ca mai întâi să formulez o ipoteză: poezia

aceasta mi se pare a fi genială. În sprijinul acestei afirma ii voi aduce douăț argumente: a) îmi place în mod deosebit compozi ia, pentru că dă impresiaț unui dialog viu între cei doi îndrăgosti i, parcă îi vedem în fa a noastrăț ț vorbind cu în elepciune fiecare la rândul lui i în modul personal de a în elegeț ș ț via a: mai simplu pentru iubită i mai profundă, chiar filozofică, pentru poet.ț ș În al doilea rând, îmi plac i metaforele prezente în cele două voci, dintre careș în mod deosebit remarc metaforele noapte iș stea pentru că se referă la cele

38



două sfere ale existen ei, întuneric i lumină, care permit considerarea acesteiț ș poezii ca o poezie ce pune în spirit romantic problematica cunoa terii prinș iubire. În concluzie, pentru mine poezia Replici este un giuvaer, o nestemată aliricii eminesciene.

9. Dintre caracteristicele limbajului poetic a alege reflexivitatea. i oareș Ș de ce ? Pentru că poezia poate fi în eleasă în două feluri: simplist, ca un dialogț între doi îndrăgosti i, cu replici când grave, când ăgalnice, dar i ca oț ș ș medita ie profundă asupra vie ii văzută dual. i ar fi suficient, cred, săț ț Ș reamintesc în acest sens versul „Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă”, pe carecred că nu mai trebuie să-l mai explic, pentru că medita ia filozofico-poeticăț este la ea acasă.


Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre invidie , pornind de la ideea identificată în următoarea afirmaţie: ,,Invidia, mărturisită sau nu, este totdeauna semn de inferioritate”

(Simion Mehedin i,ț Civiliza ie i culturăț ș )

Eu cred că afirmaţia de mai sus vrea să exprime clar ce este invidia.Invidia este un sentiment urât, care apare în sufletul unui om atunci când sesimte inferior altuia, atunci când se simte ameninţat de către altă persoană mai

frumoasă, mai deşteaptă sau mai specială în felul ei de a fi. Chiar dacă acestsentiment este exteriorizat sau nu, el ne macină în sinea noastră.De exemplu, în clasa mea sunt multe persoane invidioase, pur şi simplu

pentru că o persoană are haine mai frumoase ca alta, sau poate că au la fel, pentru un băiat sau alte motive de genul acesta care sunt chiar stupide.

Dar pot există şi alte motive, cum ar fi atunci când invidiezi pentru căcineva gânde te mai mult, luptă pentru sine şi este fericit, aceste motive teș stimulează să fii şi tu mai bun.

Părerea mea este că invidia iţi face mai mult rău decât bine, dar uneorieste posibil să devii mai bun atunci când invidiezi bunătatea, fericirea şidorinţa de a lupta în viaţă a cuiva.

În concluzie, a spune că uneori este bine să fii invidios, dar nu cuș gânduri ascunse. Să fii invidios înseamnă să fii slab, să n-ai încredere în tine,cum se spune şi în afirmaţia de mai sus: „Invidia (…) este întotdeauna unsemn de inferioritate.”

Lunga Andreea – cl. a XII-a D

39



Subiectul al III-lea 40 de puncte

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre rolul lui Titu Maiorescu în impunereaunei noi direcţii în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-

lea, pornind de la următoarele evaluări critice cu privire la mentorul Junimii:„A introdus exigenţa în literatură. [...] A fost modern în gândire.” (IoanaPârvulescu, În intimitatea secolului 19). Ilustrarea ideilor exprimate în eseu seva face prin referire la unul dintre studiile critice de referinţă: O cercetarecritică asupra poeziei române de la 1867, În contra direcţiei de azi în culturaromână, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu şi poeziile lui.

Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tipargumentativ: ipoteza, constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu minimum 4 argumente/ raţionamente critice

exemple concrete etc.) şi concluzia/ sinteza. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte (organizareaideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte; abilităţi deanaliză şi de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.


1. Personalitatea lui Maiorescu. A fost ardelean prin faptul că tatăl său,Ioan Maiorescu, a fost profesor la Blaj, apoi s-a stabilit în Regat, unde aîndeplinit func ia de director al colilor române ti. Fiul său a făcut studii înț ș ș străinătate, la Viena, ca apoi să devină profesor universitar la Ia i, făcându-seș cunoscut ca întemeietor al societă ii „Junimea”, la Ia i, în 1863. S-a vrut a fiț ș un continuator al lui Mihail Kogălniceanu în ideea „duhului na ional”ț exprimat în cultură.

2. Rolul deosebit pe care l-a avut în cultura i literatura românăș îl voimen iona i prin comentarea citatului, în care se precizează faptul că „aț ș introdus exigen a în literatură”, ceea ce înseamnă spirit critic, a a cum spuneț ș i o vorbă care circula printre junimi ti - „Vine cine vrea, rămâne cine poate”.ș ș

În acela i citat se mai spune că era i „modern în gândire”, apreciere pe care oș ș putem motiva prin teoria „formelor fără fond”, a a cum este ea formulată înș articolul În contra direcţiei de azi în cultura română, din 1868, unde militează

40



pentru o cultură „organică”, răsărită din resursele interne i prin care seș respinge imita ia „formelor” culturale străine. Prin aceasta el se aseamănă înț mod evident cu Mihail Kogălniceanu, cel care în Introduc ieț la revista „Dacialiterară” milita pentru o literatură originală, românească, una care exprima„duhul na ional”, cu precizarea că nu trebuie să imităm literatura străină, nuț trebuie să facem „traduc ii”, pentru că avem i noi „sujeturi” de scris, temeț ș care să exprime specificul na ional: tradi iile, istoria glorioasă i frumuse ileț ț ș ț patriei.

3. Pentru a ilustra i mai bine rolul deosebit al criticului în literaturaș noastră, voi aminti, în mod succint, ideile prezente în acest articol: articolul avea un scop practic: editarea unei culegeri de literatură cu

scop didactic, în care să se regăsească cei mai valoro i poe i români;ș ț se face în acest sens distinc ia între tiin ă, care exprimă adevărul, iț ș ț ș

artă, menită să exprime frumosul;

articolul are două păr i ce vorbesc despre „ț condi iunea materială”ț pentru arte, acea „materie sensibilă”, cu ajutorul căreia se exprimă frumosulartelor, i „condi iunea ideală” a crea iei artistice;ș ț ț

în mod expres se insistă asupra faptului că „materia sensibilă” în poezienu e cuvântul, ci imaginea de teptată în sufletul cititorului (în măsura în careș cuvântul folose te i tiin ei, unde el exprimă adevărul i nu frumosul).ș ș ș ț ș

În ansamblu, articolul este structurat riguros i de aceea sunt date exempleș de poe i valoro i, dar i exemple din literatura străină, o dovadă în plus pentruț ș ș

erudi ia criticului. Îmi amintesc în acest sens de felul în care este prezentat D.ț Bolintineanu, cu referire la poezia sa de inspira ie istorică i u or retorică. Maiț ș ș sunt aminti i i al i poe ii români valoro i, demni de a fi inclu i într-o culegereț ș ț ț ș ș de uz didactic.

4. În concluzie, a spune că într-adevăr Maiorescu a fost „mentorul”ș literaturii „marilor clasici”. A fost acea minte luminată care a sprijinit peEminescu, Creangă, Caragiale sau Slavici. Să ne aducem aminte căci el a fost primul ce l-a ajutat pe Eminescu să facă studii la Viena i Berlin, intuindș

genialitatea acestuia, i tot el a fost alături de marele poet în momente grele,ș când a izbucnit boala neiertătoare. În sens caritabil a publicat primul volumdin poeziile lui Eminescu pentru a-l ajuta atunci când i-a fost mai greu. Ammai putea spune că s-a impus nu numai în cultura vremii, ci i în via aș ț politică, un motiv în plus pentru a spune cu mândrie: a fost încă un ardeleande-al nostru ce s-a impus în via a culturală a tuturor românilor, i în acest sensț ș l-a putea compara cu alt ardelean, Gheorghe Lazăr, cel care a pus bazeleș învă ământului în limba română la Bucure ti, acolo de unde a răsărit soareleț ș

41



pentru to i românii, cum atât de frumos a spus-o i Ioan Slavici în revistaț ș ”Tribuna” de la Sibiu.

Varianta 3


Cite te cu aten ie textul i răspunde cerin elor:ș ț ș ț

„Stă sufletul fără iubire, ca o fântână părăsită,C-un pic de apă-n fund, sălcie, sub năruirea de pereţi ...Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică şi oropsită,Căci nimeni n-o mai cercetează; găleata-i spânzură dogităŞi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi şi-nfloresc bureţi.

Stă sufletul fără iubire, pustiu, ca mărul fără roade, Părăginit într-o livadă şi plin de lacome omizi,Ce-l năpădesc în primăvară şi toată frunza încet o roadeŞi toată floarea, otrăvită, se scutură curând şi cade, Lăsându-i crengile uscate ca nişte sterpe pălămizi.

Stă sufletul fără iubire cum stă o vatră ruinată,Ca un cuptor surpat de vremuri, fără de vad şi fără foc, La care nimeni nu duce aluatul proaspăt în covatăSă-l rumenească pe-ndelete dogoarea jarului, uscată,Şi să-l prefacă-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc”.

Vasile Voiculescu, Stă sufletul fără iubire

Ghizd - împrejmuire (din piatră, din bârne, etc.) a unei fântâni, de la suprafa aț pământului în sus; colac.Pălămidă - plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase iș

cu flori ro ii.ș

Cerin e:ț

42



1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor părăginit şi ruinată. 2 puncte

2. Explică utilizarea cratimei în structura „n-o mai cercetează”. 2 puncte3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele vatră şi drum să aibă sens

conotativ. 2 puncte4. Transcrie două versuri care conţin imagini ale lumii satului. 4 puncte5. Menţionează două teme/motive literare, prezente în textul dat. 4 puncte6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă a

poeziei.4 puncte

7. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţieidintre ideea poetică şi mijloacele artistice. 4 puncte

8. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte

9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu:expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat. 4 puncte

1. Sinonimele contextuale pentru cele două cuvinte ar fi:

a. pentru cuvântul părăginit avem sinonimul degradat, iar

b. pentru cuvântul ruinată avem sinonimul dărăpănată.

2. Cratima în structura „n-o mai cercetează” se folose te pentru că ineș ț locul vocalei u în situa ia unei exprimări cursive, legând adverbulț nu de pronumele personal o în cazul Acuzativ, formă neaccentuată.

3. Cuvintele vatră şi drum au sens conotativ în următoarele enun uri:ț

a. Doi solda i au rămas la vatră (s-au întorsț acasă din armată). b. S-a străduit mult pentru a- i croi un drum în via ă (oș ț carieră).

4. Cele două versuri cuprinzând imagini ale lumii satului ar fi:

a. „Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică şi oropsită”;

43



b. „Ca un cuptor surpat de vremuri, fără de vad şi fără foc”.

5. Mai întâi stabilesc tema poeziei, care, evident, se referă la condi iaț poetului, la sufletul acestuia, care este i motivul central. Dar cel maiș important motiv este fântâna, cu referire la lipsa de inspira ie a poetului uitatț de to i. Nu întâmplător acest motiv e prezent la începutul fiecărei strofe,ț

devenind laitmotiv sau cuvânt cheie, cum se mai nume te.ș

6. În prima strofă a poeziei avem o compara ie. Compara ia este o figurăț ț de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, ac iuni, etc. pe bazaț unor însu iri comune. De aceea mai întâi identificăm cei doi termeni:ș sufletuliș fântână. i atunci, ce însu ire comună permite compararea ? Singură iȘ ș ș

părăsită este fântâna, singur i părăsit se simte i sufletul poetului.ș ș


Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre iertare, pornind de la idea identificată în următoarea afirmaţie: „ Dacă va exista cevade iertat, întotdeauna va exista i ceva de condamnat”.ș (Friedrich Nietzsche)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea

ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate; 6 puncte

- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de ideea identificată în afirmaţia dată, enunţarea şidezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formulareaunei concluzii pertinente;18 puncte

- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele deexprimare, de ortografie şi de punctuaţie). 6 puncte

tim despreȘ Friedrich Nietzsche că a fost un filozof german nonconformisti că printre conceptele sale filozofice apare i no iunea de „supraom”, deș ș ț fiin ă umană capabilă de autodepă ire. A avut i o via ă sentimentalăț ș ș ț zbuciumată, ceea ce i explică nonconformismul acestuia. De aceea mi s-aș părut interesantă mărturia sa despre iertare i de aceea mă întreb: A putut să oș ierte pe cea care l-a trădat în dragoste ? După cum spune citatul, se pare că nua putut-o ierta. i aceasta pentru că formularea este una condi ională:Ș ț „Dacăva exista ceva de iertat”, ceea ce înseamnă că pentru el nu prea era nimic de

44

http://autori.citate-celebre.com/citate-friedrich-nietzsche/







iertat. Precizarea finală este i mai categorică, spunând că i dacă ar fi vorbaș ș de iertare, tot ar mai rămâne ceva „de condamnat”. Părerea mea este că e binesă mai iertăm din când în când, dar să nu uităm pe cel care ne-a făcut rău, săfim vigilen i, căciț „răutatea din fire n-are lecuire”.

În legătură cu afirma ia mea, a spune că i eu sunt pu in nonconformist,ț ș ș ț dacă ne gândim la concep ia cre tină care ne îndeamnă să iertăm pe semeniiț ș no tri, pentru că i pe noi ne iartă Dumnezeu de atâtea ori. Nu o dată mi s-aș ș întâmplat să iert pe cineva apropiat, care nu a în eles bine gestul meu iț ș atitudinea răutăcioasă a continuat: lipsă de respect, bârfe, invidie, etc. Am maiîncercat încă de două-trei ori, i dacă am văzut aceea i atitudine ostilă, amș ș adoptat o atitudine rezervată, re inută la început, iar treptat am evitat aceaț rela ie, mergând până la refuzul de a mai comunica. Nu mai aveam ce să neț spunem, nu mai aveam încredere în acea persoană.

Ve i zice că nu e bine, că trebuie să iertăm de apte ori câte apte, că unț ș ș

cre tin adevărat a a trebuie să facă. Eu nu cred că e bine să tolerămș ș obrăzniciile semenilor, arogan a lor, iar când ei persistă în atitudiniț denigratoare, trebuie să le-o spui direct i să-i evi i. Aten ie, nu am spus căș ț ț trebuie să îi ură ti sau să le faci rău. Nu. Doar să ai o atitudine rezervată, să teș păze ti de lupul nesătul i să- i vezi de via ă mai departe. Dacă persoana vaș ș ț ț în elege „rezerva” ta, bine, dacă nu, iară i bine va fi. Rar se întâmplă însă ca oț ș persoană vinovată de trădare să- i recunoască vina i atunci iertarea ta cuiș ș folose te ? Pentru că adevărata iertare trebuie să fie un sentiment reciproc,ș

altfel e doar umilin ă din partea ta. Am întâlnit personal o situa ie în careț ț „vinovatul” se „gudura” pe lângă mine, în semn de iertare, dar rămâneaaceea i persoană arogantă i „fudulă”.ș ș

Prin urmare, eu i astăzi, ca să fiu sincer până la capăt, fa ă de uneleș ț persoane care au atentat grav la integritatea mea morală, i nu numai, amș unele rezerve, le evit i pace bună. Ceea ce nu înseamnă că eu sunt neiertător ș fa ă de copii, pentru că până la urmă ei mai au sufletul curat: se supără u or ț ș pentru o notă mică i peste câteva ore râd i î i cer iertare pentru o boacănăș ș ș făcută. Aici nu încape nici un fel de ranchiună, pentru că, mărturisit sau nu,

„dascălii” adevăra i î i iubesc elevii, a a cum sunt ei, mai cumin i sau maiț ș ș ț pu in cumin i. De aceea, v-a îndemna să ierta i cât mai mult i aceasta pentruț ț ș ț ș că sentimentul iertării aduce în sufletul omului mare bucurie i echilibruș sufletesc.


45



Scrie un eseu de 2-3 pagini despre compozi iaț romanului Ultima noapte dedragoste, întâia noapte de război, aparţinând lui Camil Petrescu. În realizareaeseului vei porni de la ideile exprimate în următoarea afirma ie critică: „ț Obună parte din volumul întâi cuprinde romanul propriu-zis (dupăconcep iunea noastră clasică) i anume istoria geloziei lui tefanț ș Ș Gheorghidiu. Volumul II însă e un jurnal de campanie care ar fi putut sălipsească fără a tirbi nimic din substan a romanului.” (G. Călinescu,ș ț Omare mobilitate a spiritului ).

Nota! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tipargumentativ: ipoteza, constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu minimum 4 exemplificări/ raţionamentelogice/ exemple concrete etc.) şi concluzia/ sinteza. Pentru conţinutul eseuluivei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.


1. Locul scriitorului în literatura română. Camil Petrescu este unscriitor din perioada interbelică, o mare personalitate, cunoscut ca prozator, poet (Versuri), dramaturg ( Jocul ielelor) i eseist (ș Teze i antitezeș iș Noua structură i opera lui Marcel Proust ș ). Trebuie să amintim de la începutunitatea operei, caracterul ei modern prin aspira ia spre autenticitate.ț Crea ia este o succesiune de „momente autentice de sim ire”, deț ț cunoa tereș

i descoperireș , nu o simplă imagina ie.ț Tema romanelor este condi iaț intelectualului, iar ideea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noaptede război are în vedere inadaptarea intelectualului, drama acestuia rezultânddintr-un conflict conturat simbolic din Realia – realitatea, lumea exterioară,evenimentele cotidiene, i Idealia – lumea ideală, lumea ideilor, cele douăș sfere ale existen ei fiind incompatibile.ț

2. Concep ia estetică a scriitoruluiț . Este prezentată teoretic în eseulintitulat Noua structură i opera lui Marcel Proust ș . Proza tradi ională eț considerată depă ită, pentru că „ș Până la Proust to i scriitorii î i construiescț ș căr ile ra ionalist i tipizant”ț ț ș , după un model anterior conceput. La CamilPetrescu romanul presupune experien e trăiteț i prezentateș subiectiv. De aceeaavem nara iuneț la persoana I, o confesiune în care este implicat un personaj-narator, în cazul acesta fiind tefanȘ Gheorghidiu – un filozof într-o lumerapace, care nu-l acceptă i nu-l în elege. Construc ia romanului este unaș ț ț liberă, pentru că evenimentele ac iunii sunt selectate deț memoriainvoluntară i sunt prezentate prinș introspec ie (analiză psihologică)ț . Ca

46



urmare, nu mai avem ac iune cronologică în roman. Mărturia scriitorului esteț elocventă: „Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ceînregistrează sim urile mele, ceea ce gândesc eu (…) eu nu pot vorbi onest ț (sincer, cinstit – n.n.) decât la persoana I.” Crea ie mai înseamnă pentruț Camil Petrescu nu numai autenticitate, ci iș substan ialitate,ț adicăexprimarea în scris a „esen elor concrete”, a selecta din via a personală ceeaț ț ce crezi că este mai important, mai semnificativ, i nu toate aspectele banaleș ale vie ii. Această concep ie literară e influen ată de doi filozofi: Bergson,ț ț ț filozof idealist francez, care concepe cunoa terea ca „durată pură”, i Husserl,ș ș filozof german, potrivit căruia cunoa terea presupune „intui ia esen elor”ș ț ț vie ii.ț

3. Ipoteza. Spunem de la început că romanul are unitate compozi ională, înț ciuda celor afirmate de G. Călinescu. De altfel, afirma ia lui Călinescu areț ni te circumstan e atenuante, prin precizarea faptului că numai în conformitateș ț

cu viziunea sa clasică despre roman nu vede o unitate compozi ională întreț cele două păr i ale romanului. Altfel zis, adevăratul roman este cel realist, sauț clasic, a a cum îl nume te el, i ne gândim concret la crea ia lui Călinescu,ș ș ș ț mai ales la romanul Enigma Otiliei. Se face aici o distinc ie netă între crea iaț ț văzută ca fabula ie, fic iune, imagina ie, i crea ia ce porne te de la experien aț ț ț ș ț ș ț de via ă a scriitorului, a a cum se întâmplă în cazul lui Camil Petrescu.ț ș

i acum să punem punctul peȘ i, cum se zice. Imagina ia e prezentă i înț ș prima parte i în a doua, pentru că altfel nu mai vorbim despre o crea ieș ț

autentică. Diferit este numai raportul realitate-fic iune. În prima parte rodulț imagina iei scriitorului se vede prin conturarea personajelor, prin prezentareaț statutului lor social, prin folosirea memoriei involuntare, pentru a selectaaspectele „substan iale” ale vie ii, etc. În partea a doua avem un jurnal deț ț front, pentru că scriitorul a fost pe front i a trăit experien a dură a războiului.ș ț Dar i aici se face o selectare a evenimentelor, cu acele scene de o duritateș nemărginită a războiului. Desigur, scriitorul a trăit experien a dură aț războiului i de aceea a scris acele articole despre război publicate prin ziare – ș Romanul căpitanului Andreescu sau Proces verbal de dragoste i de războiș .

Compozi ia se referă la cele două păr i, la cele două experien e de via ă,ț ț ț ț dragostea i războiul, unitatea romanului fiind asigurată tocmai prinș implicarea aceleia i con tiin e. Avem în roman un plan subiectiv – al iubiriiș ș ț văzute ca formă de cunoa tere i cu sentimentul pregnant al incertitudinii.ș ș Nici la sfâr itul romanului Gheorghidiu nu are certitudinea infidelită ii so iei.ș ț ț Mai avem i un plan obiectiv, cel al societă ii, cu oameni meschini, interesa iș ț ț de bani i afaceri, de bogă ii, precum unchiul Tache. Este cunoscut de acumș ț

47



capitolul intitulat Diagonalele unui testament, din care aflăm cum mo tenireaș unchiului Tache a schimbat, în rău, via a celor doi: Gheorghidiu i Ela.ț ș

4. Prezentarea a patru argumente privind originalitateacompozi ională.ț A aminti mai întâi despre rolulș memoriei involuntare, ceacare selectează faptele prezentate. Grăitor este chiar incipitul: tefanȘ Gheorghidiu se află pe Valea Prahovei, la „fortifica ii”. În mod inten ionatț ț scriitorul prezintă acest episod, ce permite condamnarea intrării în război aRomâniei. În mod absolut original scriitorul face o sinteză a celor două„teme” i am în vedere episodul discu iilor de la popotă dintre ofi eri, ceș ț ț scoate în eviden ă concep ia ideală despre iubirea absolută a lui Gheorghidiu.ț ț

Partea a doua ca „jurnal de front” o putem ilustra mai ales prin capitolul Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. Îmi amintesc imaginea de groază aunui mal ce s-a răsturnat peste solda ii români surprin i de bombardamentulț ș nem ilor. La fel de dură este i imaginea acelui soldat ce continua să alergeț ș

după ce îi fusese retezat capul în urma exploziilor. Astfel se conturează nouaconcep ie a lui C. Petrescu despre război, fără pagini de eroism, prezentat dinț perspectiva combatantului, acel soldat terorizat de amenin area permanentă aț mor ii. Suntem departe de perspectiva eroică, cum apare la Sadoveanu, înț Fra ii Jderiț .

Ar mai fi de amintit faptul că romanul este o „monografie a unor idei”, cusinceritatea scriitorului care exprimă ce a văzut, ce a trăit direct, folosind unstil adecvat, anticalofil, cu includerea unor „documente” de via ă, acelț

„ jurnal de campanie” despre care vorbe te citatul.ș5. Concluzia. Consider că romanul presupune originalitatecompozi ionalăț prin rela ia modernă dintre planul imaginar al scriitorului iț ș „dosarele de experien ă” prezentate în roman. Camil Petrescu face din tefanț Ș Gheorghidiu un intelectual, care, de i învins, respinge o lume reală a răului iș ș a războiului, refuzând orice compromisuri, în numele iubirii i adevărului, peș care le vede doar în dimensiunea lor ideală.

Varianta 4 Subiectul I 30 de puncte

Cite te cu aten ie textul i răspunde cerin elor de mai jos:ș ț ș ț

„A eză bancnota în portmoneu, apoi î i lăsă privirile pe fereastră.ș ș

- S-a făcut noapte, spuse. În sfâr it!ș

48



Se sim i deodată obosit, istovit i, rezemându- i capul în palmă, închiseț ș ș ochii. Ramase a a până la Vama Po tei. Încercase zadarnic să deschidă u aș ș ș cu cheia, apoi apăsase pe butonul soneriei, i după ce bătuse de mai multeș ori, cât mai puternic, la ferestrele sufrageriei, se întoarse în fa a u ii de laț ș intrare i începu să bată cu pumnul. Curând, la fereastra deschisă a uneiș case vecine apăru, din întuneric, un bărbat în căma ă de noapte i strigăș ș răgu it:ș

- Ce e scandalul ăsta, domnule? Ce te-a apucat?- Scuza i, făcu Gavrilescu. Nu tiu ce s-a întâmplat cu nevastă-mea. Nuț ș

răspunde. i s-a stricat i cheia, nu pot să intru în casă.Ș ș

- Dar de ce să intri? Cine e ti dumneata?ș

- Gavrilescu se îndreptă spre fereastră i salută:ș

- De i suntem vecini, începu el, nu cred că am avut plăcerea să vă cunosc.ș Numele meu e Gavrilescu i locuiesc aici cu so ia mea, Elsa.ș ț

- Atunci a i gre it adresa. Aici locuie te domnul Stănescu. i nu e acasă, eț ș ș Ș plecat la băi.

- Da i-mi voie, îl întrerupse Gavrilescu. Îmi pare râu că trebuie să văț contrazic, dar cred că face i o confuzie. Aici, la numărul 101, locuim noi,ț Elsa i cu mine, locuim de patru ani.”ș

M. Eliade, La igănciț

Cerin e:ț

1. Demonstra i lectura nuvelei, arătând locul citatului din perspectivăț

compozi ională.ț2. Motiva i folosirea virgulei în secven aț ț „Se sim i deodată obosit, istovit ț i, rezemându- i capul în palmă, închise ochii”.ș ș

3. Preciza i specificul nara iunii pe baza unui fragment din text, arătând iț ț ș mărcile ei.

4. Transcrie i i explica i două motive din textul dat.ț ș ț

5. Explica i rela ia sacru-profan pe baza acestui text.ț ț

6. Identifica i în text aspecte nonverbale i paraverbale.ț ș

7. Alcătui i două enun uri cu expresii/locu iuni con inând cuvântulț ț ț ț privire.

8. Alege i un mic fragment pentru a explica valoarea stilistică a verbului.ț9. Ilustra i specificul polisemantic al substantivuluiț baie, prin două

enun uri semnificative.ț

1. Prima cerin ă are un scop declarat: verificarea lecturii. Elevul trebuie săț dovedească faptul că a citit nuvela prin referire la compozi ia nuvelei i prinț ș prezentarea pe scurt a episoadelor ce preced citatul i care urmează. Esteș

49



vorba despre ie irea de „La igănci”, acel tărâm imaginar, mitic i ideal alș ț ș existen ei, i încercarea de a reveni la condi ia ini ială, încercare imposibilă,ț ș ț ț pentru că s-a petrecut un salt în timp, se scurseseră doisprezece ani. A adar,ș textul prezintă acea transformare ce se petrecuse cu Gavrilescu, marcată întext prin constatarea că monedele au fost schimbate, cheile da la u a proprieiș locuin e nu se mai potrivesc, iar vecinii nu-l mai recunosc.ț

2. Două sunt motivele pentru care se folose te virgula în secven a dată:ș ț pentru enumerarea stărilor suflete ti ale personajului i pentru delimitareaș ș unei construc ii gerunziale incidente, marcată de ultimele două virgule.ț

3. Nara iunea textului este la persoana a III-a, omniscientă, i aceasta seț ș vede din următoarea secven ă: „ț Gavrilescu se îndreptă spre fereastră iș salută”. Atât substantivul propriu Gavrilescu, cât i verbeleș se îndreptă iș salută arată persoana a III-a singular.

4. Cred că cele mai importante motive ar fi : personajul principal,

protagonist, implicat într-o aventură ini iatică, Gavrilescu, i motivulț ș u iiș , unmotiv ce desemnează „trecerea” în această aventură.

5. Amintita aventură arată i concep ia scriitorului despre sacru i profan:ș ț ș în existen a obi nuită, banală, „profană”, î i face din când în când apari iaț ș ș ț sacrul, miticul, încât nu tim precis cât de u or se face trecerea de la sacru laș ș profan i invers. A a se întâmplă cu Gavrilescu, când iese de la igănci i seș ș ț ș îndreaptă spre casă, mai având ceva din dimensiunea sacrului, prin acea starede toropeală, de oboseală, despre care vorbea i când era „la igănci”. Este clar ș ț

că pentru Gavrilescu nu mai există cale de întoarcere, de i el vrea să cearăș socoteală „ igăncilor”. A adar, în plin real, tramvaiul, casa, vecinul, cârciuma,ț ș apar manifestări ale sacrului.

6. Comunicarea paraverbală are în vedere o componentă alăturatăcuvântului, acea caracteristică a vocii, a intona iei rostirii cuvintelor, cândț mai domoală, când mai aspră, a a cum vedem i în text, când vecinul seș ș supără că a fost trezit noaptea i strigă:ș „Ce e scandalul ăsta, domnule? Ce te-a apucat?”, după care urmează răspunsul potolit, calm i cu scuzele deș rigoare: „Scuza i, făcu Gavrilescu.”.ț Comunicarea nonverbală are în vedere

gesturile, mimica, ac iuni ale personajului grăitoare pentru starea luiț nedumerită: încearcă zadarnic să deschidă u a, apasă pe butonul soneriei, caș până la urmă să izbească cu pumnii în u ă. Toate gesturile acestea arată unș personaj agitat, intrigat de situa ia nea teptată în care se află.ț ș

7. Pentru expresiile ce con in cuvântulț privire a putea alcătui următoareleș enun uri:ț

a) Toată ora profesorul nu l-a pierdut din privire (l-a urmărit cu aten ie);ț

50



b) Străinul s-a apropiat iș l-a intit cu privireaț (l-a privit insistent).8. Pentru a explica valoarea stilistică a verbului, mă voi referi la secven a:ț

„Se sim i deodată obosit, istovit i, rezemându- i capul în palmă, închiseț ș ș ochii.”, în care avem trei forme verbale diferite: verbul se sim iț , la modulindicativ, timpul perfectul simplu, diateza reflexivă: verbul închise, tot la perfectul simplu, i verbulș rezemându- iș , la gerunziu, diateza reflexivă.Varia ia de forme verbale vorbe te grăitor despre starea prelungit confuză înț ș care se afla Gavrilescu, între vis, somnolen ă, i realitate, stare explicabilăț ș prin ceea ce în elegea M. Eliade prin rela ia sacru-profan, amintită mai sus.ț ț

9. Cuvântul baie este polisemantic, are mai multe sensuri, în următoareleenun uri:ț

a) Pe la ora patru, după meci, am făcut o baie căldu ă;ț

b) Din cauza presiunii, baia ma inii s-a fisurat.ș

Subiectul al II-lea 30 de puncteScrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre

îmbrăcăminte, prin referire la opinia exprimată în următoarea afirmaţie:„Muierea de cinste i în eleaptă, de va fi i în haine proaste îmbrăcată, eș ț ș vrednică de cinste” (Dimitrie ichindeal).Ț

Pornesc la elaborarea acestui eseu argumentativ de la considera ia că are oț temă accesibilă, fiecare putând să- i exprime părerea despre importan a feluluiș ț în care ne îmbrăcăm. De aceea, precizez de la început că sunt de acord cu ceea

ce se spune în popor despre îmbrăcăminte, respectiv, faptul că „Nu haina face pe om”. Este important caracterul omului, firea acestuia, i numai după aceeaș vine felul în care ne îmbrăcăm. Prin urmare, consider că afirma ia lui Dimitrieț

ichindeal este plină de adevăr, cu precizarea că uneori omul are nevoie i deȚ ș o inută aleasă, sau mai preten ioasă.ț ț

Pentru sus inerea acestei păreri voi aduce câteva argumente. În primulț rând, voi da un exemplu care sus ine ideea că ceea ce este în sufletul omuluiț contează mai mult decât hainele mai îngrijite sau mai pu in îngrijite pe care leț poartă. În situa ia aceasta se află vecinul meu, care, rămas orfan de mic copil,ț nu- i poate permite să se îmbrace „scump”. În schimb, sufletul său bun iș ș buna cre tere au făcut din el o persoană apreciată de cei din jur. Eraș întotdeauna îmbrăcat modest, dar cu un suflet mare.

Cel de-al doilea argument contrazice oarecum afirma ia de la început, înț sensul că o inută elegantă poate să te scoată în eviden ă, să impună respect.ț ț Mă gândesc la condi ia unui profesor, ce se impune i prin inuta sa la ore.ț ș ț Dacă e îmbrăcat mai elegant, constituie un model pentru elevi. În acela i sensș

51



îl dau ca exemplu i pe unchiul meu, care, fiind om de afaceri, nu se poateș prezenta la serviciu îmbrăcat oricum. Îmbrăcămintea îi conferă o postură derespect, de „ ef”, mai ales când are întruniri de afaceri.ș

Concluzionând, a putea spune că în unele situa ii, de cele mai multe ori,ș ț haina nu-l face pe om, ci omul, prin hărnicia sa, face îmbrăcămintea i esteș demn de respect prin aceasta, iar în alte situa ii o inută îngrijită arată unț ț caracter impunător, o persoană de încredere i de respect.ș

Text adaptat după eseul elevului Urs Răzvan, din clasa a X-a C.


Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile nuvelei psihologice, prin referire la o operă literară studiată.

Planul eseului (orientativ)1. Precizarea a două caracteristici ale speciei literare nuvelă

psihologică, existente în opera literară studiată. Mai întâi reamintesc defini iaț nuvelei: crea ie literară epică în proză, mai complexă i mai amplă decâtț ș schi a, mai simplă i mai redusă ca propor ii decât romanul, în care este redatț ș ț un eveniment caracteristic din via a unuia sau mai multor personaje. Se maiț tie că nuvela presupune o „noutate” înș reprezentarea realistă a vie ii, înț

care este implicat complex un personaj ce are condi ia deț protagonist. În privin aț tipului de nuvelă pentru care am optat, mă voi opri asupra nuveleipsihologice În vreme de război, de I. L. Caragiale. Nu înainte de a preciza o posibilă clasificare a nuvelelor lui Caragiale: nuvela situată între tragic iș comic – Două loturi: nuvela fantastică - La Hanul lui Mânjoală; nuvelanaturalistă i psihologică:ș Kir Ianulea iș În vreme de război. Nu voi trece la prezentarea nuvelei înainte de a spune că În vreme de război este o nuvelărealistă, psihologică i naturalistă, chiar dacă analiza psihologică stă pe primulș plan.

2. Prezentarea a patru elemente de construcţie şi de compoziţieÎnainte de toate amintim tema: prezentarea unor fenomene social-patologice – avari ia ce duce la obsesie. Scriitorul arată consecin ele avari iei, pentru aț ț ț contura ideea - cre tereaș obsesiei în cazul unui avar duce la dezumanizareaacestuia datorată lăcomiei. Pentru a ilustra această idee, scriitorul i-a ales caș personaj principal pe cârciumarul Stavrache. Compozi iaț presupuneexisten a a treiț capitole. I. Popa Iancu din Podeni jefuie te satul i vrea să- iș ș ș

52



piardă urma pentru a scăpa de urmărire, de aceea înscenează un jaf în propriacasă, iar fratele îl sfătuie te să- i piardă urma, de aceea pleacă la război cuș ș voluntarii (de aici i titlul nuvelei). II. Stavrache î i mo tene te fratele plecatș ș ș ș i e obsedat de ideea pierderii mo tenirii, are co maruri în care îi apare frateleș ș ș

ca ocna i militar. A treia oară vine cu un tovară i-i cere bani pentru că îiș ș ș ș cheltuise pe cei ai regimentului. III. Nebunia lui Stavrache i lupta cu frateleș său, care cântă pope te i zice: „N-am noroc!” este prezentată la sfâr itulș ș ș nuvelei. Mai avem i cș ele trei planuri de structură: Mai întâi avem planulpovestitorului, cu narator omniscient, care prezintă expozi iunea ca momentț al subiectului. Sunt prezentate faptele lui Popa Iancu de la începutul nuvelei iș întâlnirile cu fratele care măresc obsesia, prezentate prin analiză psihologică.Partea aceasta implică iș oniricul, delirul, aiurarea asemănătoare visului, provocată de obsesii sau de halucina ii, o situa ie patologică (de boală)ț ț provocată de avari ie. A aminti în acest sens semnifica ia repliciiț ș ț : „Credeai

c-am murit, neică !”, rostită de Popa Iancu din Podeni. Urmează planuldialogurilor, cu feti a, cu avocatul, cu preotul i cu fratele – un dialog cuț ș umbrele, i toate acestea accentuează obsesia lui Stavrache. De fapt, aici avemș prezen a fantasticuluiț , prin acele stări halucinante ale personajului. Mai este prezent iș planul naturii, cu vreme rea, ploaie, noapte întunecoasă, tocmaiun cadru psihologic potrivit pentru exacerbarea obsesiilor. Am mai puteavorbi i despreș punctul culminant – întâlnirea cu fratele i reac iileș ț fiziologice, ce in de influen a naturalistă: gura deschisă, tremuratul, ochiiț ț

holba i. În acest sens am amintiț secven ă narativăț finală, cuprinzândîncle tarea celor doi fra i la cârciumă. U or de identificat sunt iș ț ș ș relaţiiletemporale şi spaţiale: casa lui Popa Iancu, cârciuma, fapte ce se petrec întimpul Războiului pentru Independen ă, din 1877- 1878.ț

3. Evidenţierea relaţiilor dintre două personaje. Rela iile dintre cei doiț fra i sunt conflictuale i aceasta din cauza mo tenirii. Urmările acestui conflictț ș ș sunt tragice, încle tarea dintre ei fiind pe via ă i pe moarte. Influen eleș ț ș ț naturaliste se văd la mai multe nivele: prezentarea unui caz patologic,accentuarea aspectelor morbide, reac iile fiziologice în cazuri de încordareț

sufletească, etc.4. Exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul în care

se reflectă o idee sau tema în nuvela În vreme de război. Pornesc înelaborarea acestui scurt eseu de la următoarea idee: întotdeauna averea sau banul dezumanizează, a a cum spune i vorba românească:ș ș „Banu-i ochiul dracului”.

53



a) I poteza. Consider că faptele lui Stavrache sunt pe deplin nejustificate,conform concep iei moralizatore a scriitorului i din perspectivă psihologică.ț ș

b) Argumente:1. Dragostea de frate trebuie să fie mai puternică decât ideea de mo tenire.ș

2. Familia trebuie să fie simbolul armoniei dintre fra i, nu a a cum este eaț ș prezentată în această nuvelă sau în cunoscutul roman Enigma Otiliei, de G.Călinescu.

5. Concluzie: Prin urmare, cred că banul nu trebuie să ducă la înstrăinareade familie.

Nuvela În vreme de război rămâne o realizare deosebită a literaturiinoastre.

Cuprins1. Preliminarii ……………………………………………. p. 32. Subiecte propuse i sugestii de rezolvare ………….…. p. 42ș

3. Calendarul examenului de bacalaureat …………...…... p. 65

bacalaureat 2011 exigenele probei scrise

Documents