Azotul

Stanciu Cornelia AMF-1

AzotulSimbol: NObtinerea azotului gazos: Metodele industriale de obtinere a azotului se bazeaza pe separarea azotului de oxigen prin evaporarea aerului lichid in instaltii speciale. In conditiile de laborator azotul foarte pur se obtine din combinatiile lui, de exemplu prin trecerea unui curent de amoniac peste oxid de cupru inrosit sau prin descopunerea azotitului de amoniu NH4NO2 la cald.

Proprietati chimice: La temperaturi joase azotul este putin activ; in conditiile de elaborare a aliajelor azotul este un element care se combina energetic cu metalele si metaloizii. Mai importante sunt combinatiile hidrogenate ale azotului, in primul rand amoniacul, deoarece prin actiunea acestuia asupra anumitor metale sau a oxizilor lor se formeaza nitruri-combinatii, care se obtin la temperaturi ridicate si sunt stabile la cald. Azotul si hidrogenul. La trecerea unei descarcari electrice printr-un amestec de hidrogen si azot se formeaza amoniac:N2+3H 2U2NH3; deoarece aceasta reactie este exoterma si este insotita la temperatura obisnuita de o degajare de 11,89 kcal/mol NH3, desigur prin marirea temperaturii se va micsora concentratia de amoniac. Azotul si fosforul. Fosforul nu se combina la temperatura obisnuita; nu se combina nici prin incalzira fosforului la 300 grade celsius in azot si in amoniac. Nitura de fosfor - PN - se formeaza la trecerea unor scantei electrice prin vapori de fosfor si azot. Niturile metalelor. Combinatiile metalelor cu azotul se formeaza prin actiunea azotului sau a amoniacului. Litiul, magneziul, borul si aluminiul, in tip ce reactioneaza cu oxigenul din aer se combina si cu azotul. Litiul, calciul, strontiul, bariul, magneziul, borul, aluminiul, pamanturile rare, siliciul, titanul, zirconiul, ceriul, toriul, manganul se combina direct cu azotul prin incalzire. La incalzirea in amonic se formeaza nituri:potasiul, cuprul, bariul, magneziul, zincul, aluminiul titanul, manganul, fierul. Oxizi de azot: Oxizii de azot sunt combinaii chimice sub form gazoas ale azotului n raporturi diferite cu oxigenul n funcie de gradul de oxidare. Oxizii de azot sunt combinaii chimice care nu iau natere spontan ci numai prin absorbie de energie, cu excepia protoxidului de azot care este folosit ca narcotic n ceilali oxizi formeaz n contact cu apa acizi, liberi n aer sub aciunea razelor UV elibereaz ozon fiind duntor mediului nconjurtor.Acidul azotic: cunoscut i sub numele deacid nitric, este unul dintre cei mai tari acizi anorganici (minerali). Formula chimic este HNO3. El este totodat, n stare pur sau concentrat, i un oxidant foarte puternic.Medicamente pe baza de azot:Butelii continand protoxid de azot (N2O) lichefiat, sub presiune. Actiune terapeutica

Protoxidul de azot este un anestezic general gazos, cu proprietati ce corespund aproape integral conditiilor unui anestezic idealIndicatii:Chirurgie (80% protoxid de azot + 20% oxigen): in anestezie generala. Obstetrica (50% protoxid de azot +50% aer sau oxigen): pentru analgezia nasterii. Alte indicatii (35% protoxid de azot in aer sau oxigen): bronhoscopie, interventii de mica chirurgie (debridarea plagilor, cauterizari, incizari de abcese, schimbarea pansamentelor), analgezie postoperatorie, in tratamentul tetanosului etc.

Doze si mod de administrare:In chirurgie, in cadrul inductiei narcozei, protoxidul de azot se administreaza dupa o premedicatie adecvata (de exemplu, un barbituric cu o actiune de scurta durata), realizarea narcozei chirurgicale obtinandu-se cu un anestezic volatil (eter, tricloretilen sau halotan), eventual cu un analgezic narcotic. Pentru relaxare musculara se utilizeaza d-tubocurarina sau alte miorelaxante.

Reactii adverse

Printre incidentele protoxidului de azot se amintesc varsaturile, in special la copii. Accidentul cel mai frecvent intalnit in caz de nerespectarea (intentionata sau accidentala) a proportiei celor doua gaze in amestecul anestezic este hipoxia (anoxia) cerebrala, cu repercusiuni adesea grave. Dupa administrari prelungite ca, de exemplu, in tetanos, s-au semnalat fenomene de depresiune medulara pana la aplazie.