- Ce canon obisnuiti să dati femeilor care au făcut avorturi?E atât de important, pe de-o parte, si de delicat, pe de altă parte, să poti să

comunici public canonul pe care îl dai pentru diferite păcate. Consider că acest păcat este printre cele mai mari păcate posibile. Mi-am zis în sinea mea - motivat - că a ucide un copil în pântece e mult mai grav decât a omorî un om botezat. Mai întâi de toate, acest copil e autonom. Mama care îl poartă în pântece n-are drept

asupra vietii lui. El e, fără discutie, liber să crească fără alt stăpân decât Dumnezeu. Si-apoi, în marile planuri ale lui Dumnezeu, acest fapt se transformă într-un fel de fraudă conjugală, urmată de ucidere. Dumnezeu, în planurile Lui,

unde putea să asigure cresterea fătului mai bine ca în pântece de mamă?!

Pot fi recomandate mijloacele anticonceptionale, cu pretextul că este un păcat, dar este un păcat mai mic?

Dragă, anticonceptionalele si alte mijloace asemănătoare sunt fraudă conjugală si atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu. Nu e crimă; e numai atentat. Este un

păcat mai mic. Dar noi nu îngăduim nici cel mai mic păcat! Pentru că, din momentul în care m-asez pe această pozitie de acceptare a unor păcate mai mici, încep să mă gândesc: dar care-i mic si care-i mare? Sau "sarpe mic si sarpe mare"; dacă un sarpe

mic te muscă cu atâta otravă încât să mori, nu mai e nevoie să te muste altul mai mare!

Arsenie Boca a fost un militant anti-avort destul de fervent. Mărturiile unor oameni simpli care l-au cunoscut pe părinte stau drept dovadă că Sfântul Ardealului denumeşte lepădarea copiilor nevinovaţi un păcat strigător la cer. Totodată, preotul cu faimă de sfânt susţine că toate mamele trebuie să-şi alăpteze copii altfel se vor îmbolnăvi mult mai uşor, poate chiar de cea mai temută boală a secolului, cancerul

„E ucidere la mijloc, nu e ceva mai usor. E pacat strigator la cer. Ascultati toti cu luare aminte. Sangele lor striga razbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilati, ci plans si jale. Razbunarea sangelui varsat se face fara mila, ori ca iti ia Dumnezeu si pe ceilalti, ori vor cere insasi capul mamei. Stiti bine ca aceasta se intampla la multe atunci pe loc. Iar aceasta asa se tocmeste, ca atata suparare vei avea in casa incat iti pierzi cumpatul si uiti de marea mila a lui Dumnezeu ce o are cu toti pacatosii.

Avortul: o perspectivã creştin-ortodoxã

Consecinţele fizice ale avortuluiSarcina produce modificări profunde în întregul organism, la dezvoltarea copilului contribuind "atât uterul, ca organ în care se dezvoltă acesta, cât şi celelalte aparate şi sisteme, ca sistemul nervos, glandele endocrine, aparatul circulator, respirator, digestiv" (Roman şi Chiţu, 1968, p. 6).În urma unui avort, când are loc întreruperea bruscă a sarcinii, au loc numeroase schimbări în corpul femeii care s-a pregătit pentru naşterea copilului. Acestea sunt legate şi de natura operaţiei de avort. Iată ce scrie Dr. George Stan în cartea sa: "Teologie şi bioetică": "Avortul este o intervenţie chirurgicală, o operaţie, dar nu este una obişnuită, pe "câmp deschis" ci este o operaţie oarbă, bazată pe o tehnică specială. Medicul nu vede şi nu poate urmări cu ochii ceea ce efectuează cu mâna în interiorul uterului, acest lucru putând rezulta fie în pericolul de perforare uterină care duce la hemoragie masivă, la şoc hemoragic şi în unele cazuri la moartea mamei; fie în rămânerea de resturi placentare sau fetale care pot cauza infecţii, cicatrici şi chiar sterilitate"

Despre avort, cu Parintele Cleopa Ilie

"Femeile care fac avort se imbolnavesc deseori de boli grele, nevindecabile, imbatranesc inainte de vreme, sufera mai ales de nervi, nasc copii bolnavi si infirmi, nu se inteleg cu barbatii lor, au mustrare de constiinta pana la moarte, sau cel putin timp de zece ani, daca se pocaiesc si primesc canonul randuit de duhovnicii lor. Iar daca nu, le asteapta canonul cel vesnic in muncile iadului, de care sa ne fereasca pe toti Bunul nostru Mantuitor."

Pr. Cleopa

Dialog cu Pãrintele Arsenie Papaciocdespre canonisirea femeilor care si-au lepãdat pruncii

"E atât de important, pe de-o parte, si de delicat, pe de altã parte, sã poti sã comunici public canonul pe care îl dai pentru diferite pãcate. Consider cã acest pãcat este printre cele mai mari pãcate posibile. Mi-am zis în sinea mea - motivat - cã a ucide un copil în pântece e mult mai grav decât a omorî un om botezat. Mai întâi de toate, acest copil e autonom. Mama care îl poartã în pântece n-are drept asupra vietii lui. El e, fãrã discutie, liber sã creascã fãrã alt stãpân decât Dumnezeu."

Pr. Arsenie

Interviu cu pãrintele Macarie Ionita de la Mânãstirea Pasãrea

"Am vãzut una de-asta, pe la Cãldãrusani, un inginer cu sotia: "I-am fãcut marinari" - mi-a zis ea, râzând. Deci, era necredincioasã. E lucru grav aici, sã stiti. Cum s-o conving pe ea de gravitatea gestului ei?! Dumnezeu o fi adus-o la credintã, stiu eu... Ei, e un pãcat, un pãcat mare; dar dacã se cãiesc, gata, sunt iertati. Cel putin, eu am credintã. Unii dau mai mult, douãzeci de ani. Eu, nu prea; când mi-a trecut de zece ani, le dau Sfânta Împãrtãsanie."

Pr. Macarie

Imagini senzationale cu fatul in pantecele mamei

Un cercetator britanic a reusit sa obtina, cu ajutorul unui nou tip de scanare prin ultrasunete, imaginea inedita a unui fetus de 12 saptamani "mergand" prin uterul matern. Imaginile realizate prin noua tehnica arata, de asemenea,

festusi care par sa caste si sa se frece la ochi.

De vorba cu femei care au facut avort...

In aceasta sectiune se pot citi marturiile unor femei care au ales sa-si destainuie suferintele psihice provocate de avort. Aceste suferinte constau in principal din mustrari de constiinta, cosmaruri, neliniste in suflet, si altele.

Despre constiinta

"Dumnezeu a pus in sufletul nostru un judecator neobosit si un paznic necontenit: constiinta. Intr-adevar printre oameni nu este nici un judecator care sa fie asa treaz, precum constiinta noastra. Dintre judecatorii omenesti, unii se mituiesc, altii se câstiga prin maguliri, altii se intimideaza prin amenintari si inca multe altele ii impiedica de la judecata cea dreapta."

Avortul in fapte si intamplari adevarate...

Se intampla adeseori ca femeile sa vrea sa faca avort din diferite motive precum... "s-ar putea sa am un copil cu malformatii", "nu am cu ce sa-l cresc", "am destui copii, nu-mi mai trebuie altii", si altele asemenea... Intamplarile din aceasta sectiune arata faptul ca daca femeia se opreste a mai judeca cu mintea ei si in schimb isi pune increderea in Dumnezeu, atunci intotdeauna lucrurile vor avea un sfarsit bun si fericit. Aceste relatari nu sunt fictive - ele arata ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care-si pun nadejdea lor in El si inceteaza a-si face propriile lor calcule si socoteli!

Inca de la inceputurile Bisericii, uciderea intentionata a embrionilor a fost recunoscuta drept un esec radical al iubirii, drept una dintre cele mai rele fapte, indiferent daca embrionul este sau nu o persoana. Supunerea smerita ceruta crestinilor e incompatibila cu folosirea fortei impotriva oamenilor. Din acest motiv chiar si uciderea fara de voie sau uciderea in cursul unui razboi drept cerea excomunicarea. Omuciderea e implicata si in apararea vietii mamei, chiar daca avortul e menit sa-i pastreze sanatatea sau sa-i previna moartea. Inca de la inceput,

Biserica a respins speculatiile legate de momentul in care sufletul intra in trup. Canoanele nu fac nici o distinctie intre avorturile timpurii si cele tarzii, asa cum s-a dezvoltat in Apus aceasta distinctie. Focalizarea este pe nevatamarea vietii umane din pantec. Nu se folosea nici distinctia intre asa-numitele avorturi directe si indirecte, intre cele prevazute si intentionate si cele prevazute dar neintentionate, o distinctie ce a permis Bisericii occidentale din cel de-al doilea mileniu sa scuze anumite avorturi.

Crestinii sunt chemati sa se angajeze in reproducere cu dragoste, smerenie, si fara a lua viata umana inca nenascuta.

"Aceea care omoara fatul prin mestesugire, se supune pedepsei uciderii si la noi nu este dupa subtilitatea expresiunii de fat format si neformat; caci aici se osandeste nu numai pentru cel ce se va naste, ci pentru ca si pe sine s-a primejduit; caci mai de multe ori mor femeile in acest fel de incercari. Dar pe langa acestea se mai adauga si omorarea fatului, alta ucidere dupa intentia celor ce indraznesc aceasta. Dar nu trebuie sa se intinda pocainta pana la moarte, ci sa se primeasca dupa un termen de zece ani, dar vindecarea sa se hotarasca nu dupa timp ci dupa chipul pocaintei".