Avind mereu suflet de copil Grigore Vieru

Se spune ca persoanele care au trait suferinta sunt cele mai ilustre . Marele poet si pasarea limbii romne , incomparabilul Grigore Vieru a simtit pe propria piele vremurile razboiului ,frigul i foametea la vrsta cea mai nevinovata a vieii ,,Copilaria. Dar nimeni si nimic nu au reusit sa-i impuna vre-o dat o alt realitate pe care o depisteaza un copil ,el fiind un copil nfsurat in blestemata srma ghimpat care i-a dominat cugetul pretutindeni , visa sa-i vada patria mam s-i sarute pamntul si iarba pe care in fiece dimineata de vara se asterne roua , precum i saruta minile mamei sale umezite de lacrimi. Acest copil al vremurilor crunte pentru Basarabia mereu cu privirea plapnda a vazut cum pasrea miastra , adica limba noastra , zbatndu-se de nenumrate ori n minile asupritorilor supraveuete i se nala asupra tuturor nelegiuirilor i reuete sa ncalzeasc sufletele romnilor , precum soarele pamntul. El a neles ca unul dintre puinii copii ai neamului c o ar fr limba e precum nite pui golai lipsii de protecie patern. -Pui golasi cum stati n cuiburi Fara plapumioare ? -Nenvelim cu ale mamei Calde aripioare

-Dar cnd mama nu-i acasa Si ploita cerne? -Ne-velim atunci cu frunza Ramurii materne

-Daca n-o sa vina mama Si-o sa cada frunza? -Cum sa nu mai vina mama ? -Cum sa cada frunza ? Att de mult bunatate i naivitate fireasc nu a mai nutrit-o nici un alt poet , prin versul simplu i profund comorile sale afisate pe hirtie i schimba sensul o dat cu naintarea n vrst a cititorului. Aceast tactic de contemplare a durerii n versuri te fascineaz prin nite adevaruri cunoscute de toi i ntelese de puini. Versul su este plin de muzicalitate , cine tie ci copii au adormit cntecele sale de leagan Sunt sigur c pe foarte muli i posibil c unii nici pin astazi n-I cunosc numele acestui izvor nesecat de inspiraie. Ale sale sunt aceste gnduri minunate : ,,Cnd nu va mai fi zpad, copiii vor face un om de iarb, cnd nu va mai fi iarb, copiii vor face un om de pmnt, cnd nu va mai fi nici pmnt, copiii vor face un om de piatr, cnd nu va mai fi nici piatr, umbra unui om de cenu se va profila pe cer i nu vor mai fi nici copii atunci De aceea el ne-a lasat o mare comoar pe care trebuie s-o aplicam doar cu scopuri nobile . Dragi feciori, pe-acest pamant, Nici eu vesnic nu mai sant, Nu snt vesnic, voi pleca, Unde voi ma veti uita, Si de unde nimenea Nu s-a mai intors candva. V-am crescut, v-am ridicat, Ma pot duce, Ma pot duce impacat. M-au pandit jivinele, M-a iubit si binele. Eu ma duc, copii cuminti, N-am averi sa le-mpartiti. Va las numai visul meu care a trudit din greu. V-am crescut, v-am ridicat, Ma pot duce, Ma pot duce impacat. Intre voi, pe-a vietii scari, Sa nu fie suparari, Ca zilele pe pamant asa de putine sant. Si nu-i alt noroc mai drag decat fratele din prag. V-am crescut, v-am ridicat, Ma pot duce, Ma pot duce impacat. Langa doina si izvor nu-i usor sa-ti fie dor, Nu-i usor sa fii curat pe pamant instrainat. Va las dorul cel durut si nadejdea de la Prut. V-am crescut, v-am ridicat, Ma pot duce, Ma pot duce impacat. GRIGORE VIERU