MARGARET DAWSON

Aventur` \n portTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

SILVIA IORGULESCU

ALCRIS

Capitolul 1

Prima dat` când Bianca \l v`zu, st`tea singur la o mas` dinrestaurantul El Delfin, mâncând o salat` [i citind cu pasiune o carte.Trecuse mult` vreme de când nu se mai sim]ise atras` de nimeni.Ultima oar` se \ntâmplase când \l \ntâlnise pe Michael, \n urm` cu doiani. Acum, uitându-se la b`rbatul atât de interesat de cartea sa, sim]iaceea[i senza]ie de demult, când \l z`rise pe Michael Leigh [i \ncepuseidila lor, idil` care sperase c` se va termina cu o c`s`torie.

Michael era blond cu ochi cenu[ii, un englez tipic. B`rbatul dincel`lalt cap`t al restaurantului era brunet, cu ochi negri [i foartebronzat. Oare era spaniol? Nu prea credea. B`rba]ii din Costa Blanca,singura regiune pe care o cuno[tea din Spania, nu erau foarteatr`g`tori. Erau scunzi [i, dup` vârsta treizeci de ani, \ncepeau s` se\ngra[e vizibil.

Judecând dup` umerii lui la]i, b`rbatul care-i atr`sese privireap`rea s` aib` aproximativ un metru [i optzeci de centimetri \n`l]ime[i era solid, dar nicidecum gras.

– Cu ce vrei s` \ncepi, Bianca? o \ntreb` b`rbatul al`turi de care

cina.

– Vreau o salat`, Peter, r`spunse tân`ra, tres`rind.

Peter Lincoln avea patruzeci de ani. Era mai mare decât ea cu

dou`zeci [i ceva de ani. Avea p`rul grizonant, dar \nc` des, iar trupul

lui ar`ta c` f`cea mult sport [i \nota \n fiecare zi. Pe lâng` aceast`

pasiune, se mai ocupa de gr`din`rit.

Probabil c` pentru o femeie de vârsta lui, era \nc` atr`g`tor. Era un

v`duv bogat, avea o vil` minunat` [i un iaht pe care \[i petrecea

vacan]ele de var`, \n \ncercarea de a evita aglomera]ia plajelor din

iulie [i august. Era o partid` bun`, [i multe v`duve [i divor]ate

puseser` ochii pe el.

Pentru Bianca, reprezenta doar un prieten. Un b`rbat dr`gu], trist,

singur [i b`trân, care reu[ise s-o fac` s` uite de propria ei singur`tate,

molipsind-o cu pasiunea lui pentru gr`dinile mediteraneene. Bianca

se gândea adesea c` el [i mama ei s-ar fi potrivit de minune.

Dar mama ei murise [i, chiar dac` n-ar fi fost r`pus` de boala

cumplit` care fusese motivul ajungerii ei \n Spania ca s-o \ngrijeasc`,

Carla n-ar fi devenit oricum a doua doamn` Lincoln. Legal, fusese

so]ia lui Ben Hollis, tat`l vitreg al Bianc`i.

Pe când \mp`r]eau o salat` mare, garnisit` cu ro[ii [i m`sline

negre, Bianca \ncerca s` nu mai priveasc` spre b`rbatul care citea

singur la mas`. De când rela]ia ei cu Michael se sfâr[ise \n deziluzie [i

suferin]`, \n via]a ei nu mai existase nici un alt b`rbat. De fapt, \n afara

ie[irilor ocazionale al`turi de Peter, nu mai avea deloc via]` social`.

Astfel c` senza]iile ei la vederea acestui b`rbat erau pe cât de stranii,

pe atât de nea[teptate.

6 MARGARET DAWSON

Nu, nu putea fi spaniol. Spaniolii nu luau cina atât de devreme. O

bun` parte din str`inii care veneau aici continuau s` se trezeasc`, s`

m`nânce [i s` doarm` dup` cum se obi[nuiser` o via]` \ntreag` \n

]`rile natale. Tinerii erau totu[i nevoi]i s` se adapteze orelor locale de

mas` [i, seara, soseau \n restaurante atunci când compatrio]ii lor mai

\n vârst` plecau la culcare.

Dac` avea dreptate [i b`rbatul era un str`in, atunci nu putea fi

decât un locuitor de pe vreo barc` din port. Cel pu]in, a[a \[i imagina

c` ar trebui s` arate un om al m`rilor.

Deodat`, \n timp ce ea [i Peter se delectau cu felul principal, porc

cu prune, b`rbatul privi la rândul lui c`tre tipul brunet [i exclam`:

– Ah, \l [tiu pe acest b`rbat. L-am \ntâlnit zilele trecute. E un tip

foarte interesant.

– Da? |n ce fel? \ntreb` Bianca.

– Arat` ca un dur, nu-i a[a? Ei bine, a[a [i este. Pân` de curând, a

servit \n Legiunea Str`in` spaniol`. E unul dintre pu]inii englezi care

au avut onoarea, b`nuiesc.

– Nici m`car nu [tiam c` Spania are o Legiune Str`in`.

– Nici eu, dar se pare c` aceasta exist` [i, ca [i Legiunea Str`in` din

Fran]a, reprezint` un refugiu pentru diferite tipuri de oameni. Joe –

nu-i cunosc prenumele – s-a \nrolat când a terminat [coala. Bunicii s`i

tr`iau \n sudul Spaniei [i, locuind \n vacan]e la ei, a prins destul`

spaniol` ca s` fac` fa]` perioadei de antrenament. |]i dai seama ce

curaj pe el? Pentru c`-]i trebuie suficient curaj ca la optsprezece ani s`

intri \ntr-o armat` str`in`, mai ales c` asta \nseamn` o preg`tire mult

mai dur` decât stagiul militar \n ]ara natal`. Mi-a[ fi dorit ca Mark s`

aib` acest gen de vitejie.

AVENTUR~ |N PORT 7

Mark era fiul lui Peter, un b`iat de care b`rbatul nu era tocmai

mul]umit \n mai multe privin]e. Din câte [tia Bianca, Mark prefera s`

nu lucreze, bazându-se pe veniturile \ndestul`toare ale tat`lui.

– {i cum ai ajuns s` vorbe[ti cu acest Joe? continu` Bianca,

studiind profilul impresionant al str`inului.

"Oare ce naiba cite[te"? se \ntreb` tân`ra. P`rea un \mp`timit al

c`r]ilor, judecând dup` rapiditatea cu care d`dea paginile. Mai mult,

nu putea fi sustras din aceast` activitate nici m`car când cineva trecea

foarte aproape de el.

– {i-a ancorat barca lâng` Sheila, r`spunse Peter.

Sheila era numele pe care-l d`duse iahtului s`u, \n amintirea

so]iei.

– Va r`mâne mult` vreme aici?

– Asta nu mai [tiu. Nu mi-a spus. Dac` vrei s`-l cuno[ti, \l pot invita

s`-[i bea cafeaua al`turi de noi.

– O, nu... nu vreau s`-l cunosc, zise ea fâstâcit`. M` gândeam \ns`

c` vrei s` mai vorbe[ti cu el, ad`ug` ea, \ntrebându-se de ce sim]ise

nevoia s` nege cu atâta vehemen]`.

– Nu, mul]umesc. Sunt perfect mul]umit cu actuala mea

companie, zâmbi Peter. Dar cred c` ]ie ]i-ar fi de folos s` cuno[ti

oameni noi. Iar Joe este apropiat de vârsta ta. Când ne aduce desertul,

am s` m` duc s` discut cu el.

Din p`cate, inten]ia lui fu \mpiedicat` pentru c`, dup` terminarea

cinei, b`rbatul nu comand` desert, ci \nchise calm cartea [i se ridic`.

|n picioare, p`rea [i mai \nalt. Tân`ra \[i aminti un vers din

cântecul "La Chica de Ipamena". Cântat de o femeie, cântecul spunea:

"|nalt [i bronzat, tân`r [i frumos, a[a era b`rbatul din Ipamena..."

8 MARGARET DAWSON

Dar str`inul nu era frumos \n sensul clasic al cuvântului. Era

superb, dar nu frumos. Bianca nu-[i putea explica prea bine aceast`

contradic]ie...

Oare va pl`ti nota [i va pleca? Sau se va duce la bar s`-[i bea

cafeaua [i coniacul? Tân`ra observase c` \n timpul mesei Joe nu b`use

decât ap` mineral`. Ceea ce p`rea destul de ciudat pentru un fost

lupt`tor \n Legiunea Str`in`.

Spre marea ei uimire, \n loc s` fac` vreunul dintre aceste lucruri,

b`rbatul se \ndrept` c`tre pianul aflat \n apropiere, \[i a[ez` cartea pe

el, lu` loc pe sc`unelul din fa]` [i \ncepu s` cânte.

Tân`ra [tia c` restaurantul avea [i o discotec`, care se deschidea

noaptea târziu. Aici veneau adolescen]ii localnici sau str`ini s`

danseze. De obicei, sâmb`ta [i duminica era invitat` câte o forma]ie

care cânta live, \nlocuind vocile \nregistrate pe band`. Dar niciodat`

pân` atunci, de când venea la El Delfin \nso]it` de Peter, Bianca nu

auzise muzic` \n interiorul restaurantului, de[i pianul se afla mereu la

locul lui.

– Ce p`rere ave]i de noul meu pianist? \ntreb` patronul olandez,

când ajunse la masa lor, \n obi[nuitul tur din fiecare sear`.

Peter era un client vechi al localului, [i de fiecare dat` patronul

\ntârzia mai mult la masa lui.

De la moartea so]iei, b`rbatul mânca \n ora[ de trei sau patru ori

pe s`pt`mân`. Bianc`i i-ar fi f`cut pl`cere s`-l invite la mas` \n Casa

Mimosa mai des, dar era evident c` Peter nu-l putea suporta pe Ben.

Tat`l ei vitreg bea mai mult decât era necesar [i decât \i f`cea bine, iar

Peter Lincoln avea ceva \mpotriva alcoolului de la moartea so]iei,

petrecut` \ntr-un accident de ma[in`, \ntr-o coliziune cu un [ofer

AVENTUR~ |N PORT 9

beat. Dispre]ul obi[nuit al lui Peter fa]` de be]ivi se accentuase pân`

\ntr-acolo \ncât nu mai suporta vederea unor astfel de personaje. Din

punctul lui de vedere, Bianca ac]iona foarte prost alegând s` r`mân`

al`turi de rudele tat`lui vitreg. O \ndemna mereu s` se \ntoarc` \n

Anglia [i s`-[i reia slujba acolo. Dar el nu [tia de existen]a lui Michael,

pe care tân`ra l-ar fi re\ntâlnit cu siguran]` dac` s-ar fi \ntors \n ]ar`.

– E foarte bun, replic` Peter, r`spunzând \ntreb`rii olandezului.

|mi place muzica de fundal, atâta vreme cât r`mâne discret` [i nu te

\mpiedic` s` por]i o conversa]ie ca lumea.

– L-a]i angajat pentru toat` vara? \ntreb` Bianca.

Patronul cl`tin` din cap:

– Nu l-am putut convinge s` semneze un contract pentru o

anumit` perioad`, dar mi-a promis c` va r`mâne cât va fi necesar. Mi

se pare un tip care ]ine la libertatea lui. Nu vrea s` se simt` legat de

vreun loc sau de vreun contract...

Privi \n direc]ia pianistului [i ad`ug`:

– Genul `sta de muzic` se potrive[te \n restaurant, dar [tie s`

cânte multe altele. Mai târziu va interpreta jazz, \n discotec`. Ar trebui

s`-l auzi]i atunci...

Peter refuz`:

– M` trezesc \ntotdeauna diminea]` [i nu-mi place s` pierd

nop]ile. Pe la unsprezece sunt deja \n pat.

– Eu sunt exact pe dos. M` culc c`tre diminea]` [i m` trezesc \n

miezul zilei. Dar b`nuiesc c` stilul dumneavoastr` de via]` e mult mai

s`n`tos, ridic` din umeri patronul, f`r` s` se arate impresionat.

|nainte de a se \ndrepta spre urm`toarea mas`, olandezul \i zâmbi

Bianc`i [i tân`ra sim]i c` era interesat de ea. Probabil [tia c` era fiica

10 MARGARET DAWSON

vitreg` a acelui ciudat artist englez, care mai mult bea decât picta.

Ceea ce nu aflase era natura rela]iei ei cu Peter. De câte ori cinaser`

\mpreun`, Bianca observase privirea curioas` a b`rbatului, ca de altfel

[i a altor compatrio]i. Majoritatea oamenilor din comunitatea englez`

din Costa Blanca nu aveau nimic mai bun de f`cut \n timpul liber

decât s`-i observe [i s`-i bârfeasc` pe cei din jur. N-avea rost s` se

\ngrijoreze din pricina asta, [i totu[i se sim]ea iritat` c` putea trece

drept prietena lui Peter când realitatea era alta.

|n accep]iunea modern` a termenului, nu fusese prietena

nim`nui, nici m`car a lui Michael. Câteodat` se \ntreba dac` tocmai

refuzul ei de a face dragoste cu el \l \ndep`rtase. La \nceput, când

fostul ei iubit \i scrisese ca s`-i m`rturiseasc` faptul c` a g`sit pe

altcineva, Bianca regretase c` printre amintirile ei nu se afla [i aceea a

unei nop]i de dragoste. |n prima [i cea mai dureroas` perioad` de

dup` desp`r]ire, când inima ei p`rea frânt` [i credea c` nu va mai iubi

niciodat`, \n fr`mânt`rile ei interminable se strecurase [i gândul c` nu

va putea niciodat` experimenta dragostea. Dar mai târziu, când

ajunsese s` con[tientizeze c` Michael nu fusese marea ei iubire, fusese

fericit` c` nu reun]ase la principiile sale, chiar dac` acestea erau

demodate.

Observ` un b`rbat \n vârst` \ndreptându-se c`tre pianist. B`rbatul

\i [opti ceva la ureche, cerându-i probabil s` cânte o anumit` melodie.

Joe \ncuviin]` din cap [i, când termin` primul cântec, \ncepu piesa lui

Irving Berlin, "De câte ori s`-]i spun c` te iubesc?". |ntors la locul s`u,

b`rbatul lu` mâna so]iei, zâmbindu-i fermec`tor. Poate era

aniversarea c`s`toriei lor, poate s`rb`toreau nunta de argint. Erau

destul de \n vârst` [i se priveau \nc` plini de dragoste.

AVENTUR~ |N PORT 11

"Asta \mi doresc [i eu", se gândi Bianca. "O dragoste care s` dureze

o via]`, nu doar un an sau doi."

Privirea i se \ntoarse c`tre pianist, al c`rui p`r negru ca t`ciunele

avea o str`lucire ciudat` \n lumina candelabrelor. Oare ochii lui erau

la fel de \ntuneca]i? Nu [tia, nu-i v`zuse prea bine chipul.

Sim]i nevoia s` se ridice, s` se mi[te.

– Scuz`-m` o clip`, \i spuse lui Peter, \ndreptându-se c`tre toalet`.

|n`untru nu se afla nimeni. Se privi \ndelung \n oglind`. Era o

tân`r` cu o siluet` delicat`, cu p`rul [aten-auriu [i ochi verzi, plini de

seriozitate. Nu era o frumuse]e, a[a cum fusese mama sa, [i nici nu

avea dezinvoltura lui Lucy, sora ei vitreg`; dar nici nu fusese vreodat`

nemul]umit` de felul \n care ar`ta. Era satisf`cut` de atuurile sale, de

tenul ei perfect [i de din]ii frumo[i [i str`lucitori, de gâtul lung [i de

vocea pl`cut`. Defectele [i le accepta cu \n]elepciune.

Din fericire, mo[tenise ochii mamei [i talentul Carlei de a se

\mbr`ca fermec`tor [i elegant \n haine ieftine. |n aceast` sear`, purta

o bluz` verde pal [i o fust` din stof` verde smarald, amândou`

cump`rate din magazinele pu]in preten]ioase din Oxford Street. Dar

e[arfa din m`tase natural` era creat` de o celebr` cas` de mod`

italian`, [i acest unic accesoriu d`dea \ntregii sale \nf`]i[`ri un aer de

cochet`rie, de parc` s-ar fi \mbr`cat de la magazinele din

Knightsbridge sau Alicante.

Dup` ce-[i \mprosp`t` machiajul [i-[i trecu mâna prin p`r,

aranjându-l rapid, r`mase o vreme \n fa]a oglinzii, sim]ind o ciudat`

senza]ie de fericire. Se gândi la b`rbatul care cânta la pian \n

restaurant. Oare dac`-l va vedea de aproape se va sim]i dezam`git`?

Oare avea ochii prea mici sau prea apropia]i? Sau gura prea mare? {i

12 MARGARET DAWSON

chiar dac` v`zându-l de aproape avea s`-[i p`streze p`rerea, oare

atrac]ia va fi reciproc`? Poate c` nu era genul lui. Un b`rbat viril ca el

\[i dorea poate o femeie mai voluptuoas`...

Când se \ntoarse \n restaurant, pianistul privea clapele, gânditor.

Tân`ra se opri lâng` el, iar el \[i ridic` lene[ ochii spre ea. Bianca

observ` c` aveau culoarea mierii. Pe chipul lui puternic bronzat,

p`reau aproape aurii.

– Ai vrea s` cân]i ceva pentru mine? \ntreb` ea.

– Desigur, cu pl`cere, dac` [tiu cântecul...

Vocea lui era puternic`, dar joas`. Vorbea f`r` accent.

– Un b`rbat [i o femeie.

De[i piesa cerut` fusese vreme \ndelungat` una dintre favoritele

ei, \n fa]a privirii lui cercet`toare regret` c` nu alesese un titlu mai

lipsit de semnifica]ii.

B`rbatul zâmbi, [i \n ochii lui ap`ru o lic`rire aprobatoare.

– Un b`rbat [i o femeie, repet` Joe, [i Bianca sim]i c` niciodat` \n

via]a ei – nici m`car al`turi de Michael – nu tr`ise mai intens senza]ia

c` era femeie [i c` avea \n fa]` un extraordinar exemplar masculin.

B`rbatul ad`ug` cu simplitate:

– |l [tiu, apoi se \ntoarse c`tre pian.

Bianca murmur` câteva cuvinte de mul]umire [i se gr`bi s` se

\ntoarc` la mas`. Din fericire, avu la dispozi]ie câteva minute s`-[i

revin`, pentru c`, \n absen]a ei, Peter se dusese la rândul lui la toalet`.

Personalitatea lui Joe o tulburase. Sau s` fi fost vorba de cople[itorul

s`u sex-appeal?

Cât timp se auzi melodia pe care o ceruse, Bianca r`mase cu ochii

pironi]i pe aranjamentul floral din centrul mesei, \n timp ce gândurile

AVENTUR~ |N PORT 13

sale se \ntoarser` c`tre chipul b`rbatului de la pian [i c`tre privirea lui

luminoas`.

I se p`ruse c` [i el o place. Era posibil s` se fi \n[elat?

Când muzica \ncet`, aplaud`, la fel cum f`cur` [i cei doi b`trâni

care aniversau \nceputul iubirii lor. Joe se \ntoarse c`tre ea, zâmbind.

Apoi, \n loc s` continue cu un alt cântec, se ridic` de la pian [i se

\ndrept` spre masa ei.

Mergea cu gra]ia unei pantere.

– Voi lua o pauz` de zece minute, zise el. Pot s` m` a[ez lâng` tine

sau deranjez pe cineva?

– O, deloc, r`spunse ea, uimit`.

– Mul]umesc, relu` b`rbatul, a[ezându-se pe scaunul de lâng` ea

[i f`când semn chelnerului s` vin` la mas`. M` numesc Joe Crawford.

Bianca se preg`tea s`-[i spun` [i ea numele, dar chiar atunci se

\napoie la mas` Peter.

– Cred c` voi doi v-a]i cunoscut deja, spuse ea.

Joe se ridic` [i salut`. Chelnerul sosi [i comandar` fiecare ceva de

b`ut. Peter, care b`use deja jum`tate de sticl` de vin \n timpul mesei

[i un coniac la cafea, ceru \nc` o cafea, de data asta cu lapte. Bianca

prefer` un pahar de vin, iar Joe comand` o bere. Imaginea soldatului

mereu \nsetat de b`uturi tari nu p`rea s` i se potriveasc` lui Joe.

Când cei doi b`rba]i se a[ezar`, Bianca sim]i privirea lui Joe

alunecând pe mâna ei stâng`, \n c`utarea verighetei sau a inelului de

logodn`. Dar singura podoab` pe care o purta tân`ra era un inel mic

din argint cu pietre verzi, strecurat pe degetul mic.

B`rbatul p`rea curios \n privin]a rela]iei dintre ea [i Peter. Oare nu

interpretase gre[it preferin]a ei muzical`? Faptul c`-l invitase s` ia loc

14 MARGARET DAWSON

putea \nsemna c` tân`ra era "liber`". Dar putea [ti asta cu siguran]`?

Ea [i Peter erau doar prieteni, sau \ntre ei era ceva mai mult?

– S` [tii s` cân]i la pian e un talent rar \n zilele noastre, \ncepu

Peter. Cum ai \nv`]at?

– Bunica mi-a predat esen]ialul, apoi am descoperit c` pot s` cânt

dup` ureche. Am studiat [i la [coal`, dar nu m-a interesat niciodat` s`

devin un virtuoz.

– Tu [tii s` cân]i la vreun instrument, Bianca? \ntreb` Peter.

– |mi place foarte mult muzica, dar n-am nici o \nclina]ie special`.

– E[ti englezoaic`? interveni Joe.

– Da, nu ]i se pare? Sunt un exemplar clasic, glumi ea.

– Pari a fi, dar numele t`u e italian [i n-am mai \ntâlnit nici o tân`r`

din Anglia care s` se numeasc` Bianca.

– Mama era pe jum`tate italianc`, [i p`rin]ii mei locuiau \n Italia

când m-am n`scut. Dar numele de familie nici c` putea fi mai

englezesc. M` numesc Dawson. Acum \mi [tii tot numele.

Tân`ra spera s-o \ntrebe ce anume f`cea \n Spania, ca s`-i poat`

explica prezen]a ei \n acest loc [i totodat` s` men]ioneze \n treac`t

faptul c` Peter era un prieten de familie. Dar b`rbatul se \ntoarse spre

Peter [i cei doi \ncepur` s` vorbeasc` despre facilit`]ile portului, iar

Bianca sim]i c` Joe tr`sese concluzia gre[it` despre rela]ia lor. Atrac]ia

lor reciproc` disp`ruse, trasformându-se \ntr-o amabil` prietenie.

De[i o privea din când \n când \n timpul conversa]iei, ochii lui g`lbui

nu mai aveau aceea[i lucire de atunci când se v`zuser` prima oar` [i

venise s` se a[eze la masa lor. Acum era politicos, dar indiferent, iar

ea r`m`sese perfect con[tient` de apropierea lui. |nf`]i[area lui

pl`cut` [i silueta perfect` – despre care Bianca presupunea c`

AVENTUR~ |N PORT 15

reprezint` o consecin]` a serviciului \n Legiune – \l f`ceau pe Peter,

care ar`ta foarte bine, s` par` firav prin compara]ie.

Joe \[i b`u rapid berea [i se ridic`:

– Trebuie s` m` \ntorc la munc`. Vre]i s` cânt ceva pentru voi?

|i \ntrebase pe amândoi, dar Peter fu cel care r`spunse:

– Ce zici de "Noapte [i zi"?

– Desigur, r`spunse el [i, cu un salut milit`resc, \[i lu` r`mas-bun.

– S` \n]eleg c` a cântat deja ceva pentru tine? \ntreb` Peter, dup`

plecarea pianistului.

– Da.

– Cred c` din punctul de vedere al unei femei, Joe pare seduc`tor,

dar un pic cam del`s`tor, nu?

– De spui asta? Când am vorbit despre el mai devreme, ai

m`rturisit c` ]i-ai dori ca Mark s` aib` curajul lui.

– |ntr-un fel, da. Dar nu mi-ar pl`cea s`-l v`d pe Mark ducând via]a

de vagabond \n care se complace acest b`rbat. E adev`rat c` se

descurc` singur [i tr`ie[te din ce câ[tig`, f`r` s` a[tepte bani de la al]ii,

dar Joe pare destul de inteligent pentru a face lucruri mai bune cu

via]a lui. Cântatul prin baruri \i asigur` probabil un venit confortabil,

dar nu cred c` ar putea s` acopere nevoile unei familii.

– Poate nu vrea o familie, poate nu-[i dore[te nici so]ie, nici copil.

Oamenii nu se mai c`s`toresc atât de repede ca alt`dat`.

– Da, a[a este. {i nici nu sunt de acord cu cei care o fac, o aprob`

Peter. Tinerii trebuie s` cunoasc` mai bine lumea, s` tr`iasc` altfel

decât am f`cut-o eu. Dar asta nu schimb` deloc faptul c` tinere]ea nu

dureaz` la nesfâr[it [i, mai devreme sau mai târziu, toat` lumea

trebuie s` devin` responsabil`.

16 MARGARET DAWSON

Probabil se gândise de foarte multe ori la aceste aspecte [i acum,

având un auditoriu dispus s` asculte, voia s` prelungeasc` discu]ia.

Vorbea, vorbea... Nu o dat`, Lucy \i spusese Bianc`i c` Peter o

plictise[te de moarte. {i ea era obosit` de aceste prelegeri, dar f`cea

tot posibilul s` nu arate. S`-i asculte discursul era o r`splat` m`runt`

pentru bun`tatea lui [i pentru ajutorul pe care i-l oferise pân` acum

\n tot soiul de probleme.

|n timp ce-l asculta ca de atâtea ori, spunând din când \n când "da"

sau "nu" la momentul potrivit, Bianca privea c`tre locul \n care se afla

pianul. Observ` c` un chelner a[az` un pahar de bere lâng` Joe,

comandat de c`tre cuplul de b`trâni.

F`r` s` se \ntrerup` din cântat, Joe le f`cu un semn discret de

mul]umire [i-i spuse ceva chelnerului. Acesta privi \n direc]ia Bianc`i [i

a lui Peter. F`r` s` aud` \ntrebarea, Bianca [tia c` Joe se interesa dac`

b`rbatul \i cuno[tea. |n replic`, b`rbatul ridic` din umeri [i pe buzele

lui citi: "nu i-am mai v`zut niciodat`". Imediat dup` aceea, un zâmbet

plin de \n]elesuri ap`ru pe buzele chelnerului, ceea ce \nsemna c`,

dac` nu poate oferi nici o informa]ie credibil`, putea s` fac` unele

supozi]ii despre motivele care puteau face o fat` s` cineze cu un b`rbat

care nu-i era tat`, dar era suficient de b`trân pentru a-i fi.

Pentru câteva clipe se sim]i atât de stânjenit`, \ncât fu gata-gata s`

se ridice de pe scaun [i s` se duc` lâng` pian s` l`mureasc` problema

cu Joe. "Peter nu mi-e nici amant, nici protector, ci un b`rbat care-[i

plânge \nc` so]ia [i care nu s-ar uita niciodat` la o pu[toaic`." Asta voia

s` le spun` celor doi. Dar apoi se gândi c`, dac` Joe era omul care s`

cread` lucruri atât de rele despre ceilal]i f`r` s` aib` nici o dovad`,

atunci nu voia s` mai aib` de-a face cu el.

AVENTUR~ |N PORT 17

Nu mult dup` aceea p`r`sir` restaurantul, [i Peter o conduse

acas`.

Vila ei se afla \ntr-un cartier reziden]ial, având astfel avantajul c`

r`mânea protejat` de invazia turi[tilor. Dar exista [i un dezavantaj:

transportul era o problem` mare, \n special pentru o familie al c`rei

singur mijloc de deplasare era o motociclet`, folosit` doar de Lucy

pentru a se duce [i a se \ntoarce de la serviciu.

Dac` Bianca voia s` mearg` \n ora[, avea dou` posibilit`]i: s`

foloseasc` autobuzul care f`cea curse foarte neregulate, sau s`

apeleze la bun`voin]a motocli[tilor, care de multe ori deveneau prea

binevoitori. |n repetate rânduri, ace[ti vajnici turi[ti rebeli despre care

puteai crede c` au trecut de vreme pasiunilor adolescentine o

atinseser` ca din gre[eal` sau \ncercaser` s-o s`rute cu buzele lor

mirosind a alcool. Dac` nu era absolut necesar s` plece \n ora[, Bianca

prefera s` r`mân` \n cartier. Dar acum, o dat` cu sosirea prim`verii –

de[i chiar [i iarna provincia Alicante era \nsorit` – se gândea s`-[i

cumpere o biciclet` care s`-i ofere libertatea de a se duce oricând voia

la mare, unde-i pl`cea s` \noate mai mult decât \n piscina fierbinte a

lui Peter.

Casa Mimosa era luminat`, dar \n`untru nu se afla nimeni. Mai

mult ca sigur, Ben se \mb`tase \n barul local, iar Lucy se dusese la

discotec`.

Dup` ce-[i lu` r`mas-bun de la Peter, Bianca stinse toate luminile

din cas`. Era obi[nuit` cu risipa care se f`cea \n aceast` familie. {tia c`

lui Ben [i fiicei sale economiile de orice fel li se p`reau nejustificate.

Câteodat`, \[i spunea c` sfatul lui Peter de a-i l`sa \n plata Domnului

[i a pleca s`-[i vad` de via]a ei era cât se putea de rezonabil. Dar

18 MARGARET DAWSON

\ntotdeauna, dou` motive o re]ineau: primul, c` mama ei o implorases` r`mân` al`turi de Lucy pân` când fata avea s` devin` mairesponsabil`; al doilea, c`, precum mama ei, Bianca iubea Spania [i sesim]ea aici mai bine decât acas`. M`re]ia mun]ilor, dealurile cu vi]`-de-vie [i pomi fructiferi, pie]ele aglomerate [i \nmiresmate,anima]ia ora[elor [i prietenia oamenilor constituiau pentru ea unmediu ideal de via]`, lini[tit [i fericit.

De ce dup` [ase ani de singur`tate Carla se m`ritase cu Ben Hollis,r`m`sese un mister pentru Bianca. Probabil din pricin` c` amândoierau arti[ti. Dar talentul lor nu sem`na deloc. Carla era o pictori]`foarte talentat`, ale c`rei crea]ii erau cump`rate cu bani grei \ngaleriile londoneze, iar Ben un me[ter care picta peisaje spaniole [i levindea \n târgurile locale. Acest semn nu fusese singurul dup` careghicise Bianca faptul c` mariajul lor va fi un e[ec r`sun`tor. Carla n-avrut s-o recunoasc` niciodat`, dar aceast` c`s`torie nu fusese tocmaio uniune fericit`. Loialitatea [i curajul fuseser` calit`]ile ei de baz`, lafel ca sim]ul umorului. Râsul ei \i lipsea mult fetei, pentru c` nici Lucy,nici Ben, [i nici m`car Peter nu puteau pricepe genul lor de glume. |nschimb, Joe Crawford p`rea c` le-ar fi putut \n]elege.

Gândindu-se la el, \n timp ce a[tepta lungit` \n pat s` aud`zgomotul pa[ilor lui Ben pe sc`ri – lucru care o asigura c` nu p`]isenimic nici de aceast` dat` – Bianca \[i d`du seama c` nu trebuia s`-[iconcentreze aten]ia asupra unui b`rbat care n-ar fi f`cut decât s`-icomplice [i mai mult via]a. Probabil c` n-avea s`-l revad` niciodat`.Data viitoare când Peter o va duce la El Delfin, Joe va fi probabil demult plecat. Se hot`r\ s`-l alunge definitiv din gândurile sale.

AVENTUR~ |N PORT 19

Capitolul 2

Nu departe de Casa Mimosa [i de vila lui Peter, Bellavista, se aflaun munte cu piscuri \nalte [i c`r`ri abrupte, str`b`tute de p`stori.Bianca \ncepuse s` le cunoasc` chiar de la venirea ei \n Spania, cândera doar o adolescent`.

Vara era prea cald pentru plimb`ri lungi, dar prim`vara [i iarna seechipa corespunz`tor [i \ncepea urcarea anevoioas` pân` la locul eipreferat – o caban` p`r`sit`.

|n ultima excursie \ntreprins` se \ntâmpl` accidentul. De obicei,era sigur` pe propriile picioare. Dar de data asta, ceva se \ntâmpl`.Abia \ncepuse coborârea, când c`lc` pe o piatr` care alunec` [i tân`rac`zu cu un strig`t de durere [i mirare. |[i scrântise glezna. Dup`primul [oc, \[i veni \n fire [i lu` m`surile necesare. |[i \mbib` e[arfa \nap` rece [i o leg` \n jurul gleznei, sperând c` va putea s` fac` singur`drumul pân` acas`. |[i d`du repede seama c` \ncercarea era sortit`e[ecului [i, ca ghinionul s` fie complet, locul \n care c`zuse se afladeparte de c`r`rile de obicei circulate. Chiar dac` ar fi strigat dup`

ajutor [i ar fi fost auzit`, nu-[i putea preciza clar pozi]ia, pentru c`

ecoul o f`cea s` par` mai departe decât era de fapt.

– O, la dracu! exclam` ea.

Spre deosebire de Lucy, care credea c` e foarte elegant s`

strecoare câte o expresie vulgar` \n discu]ii, Bianca era mult mai

rezervat`. Se \ntreba chiar dac` exist` pe lume [i al]i b`rba]i care, ca

tat`l ei, s` nu \njure niciodat`. Michael nu era deloc moderat \n limbaj

[i p`rea s` nu observe c` anumite expresii folosite \n fa]a ei o jigneau.

Aceasta fusese una dintre marile diferen]e dintre personalit`]ile lor. La

\nceput, p`reau simple vulgarit`]i inofensive, dar mai târziu Bianca \[i

d`du seama c` \nsemnau o lips` de \n]elegere a nevoilor ei, lucru care

desigur n-ar fi putut s` duc` la o c`snicie armonioas`. |n adâncul

sufletului ei, era o fat` de mod` veche, care-[i dorea un b`rbat cavaler.

Sim]ea nevoia de protec]ie [i apreciere. Nu-[i dorea egalitate, voia ca

ea [i so]ul ei s` fie complementari.

Undeva, departe, auzi pe cineva fluierând. Nu era un p`stor,

pentru c` fluieratul lui nu era \nso]it de sunetul tal`ngilor. Era cineva

care folosea c`r`rile pentru turme ca s` scurteze drumul spre ora[.

U[urat`, a[tept` ca acel cineva s`-[i fac` apari]ia.

Se dovedi c` era persoana ideal` – Joe Crawford. {i totu[i,

u[urarea pe care-o sim]i la vederea lui era \ntunecat` de un sentiment

de nepl`cere. |n timpul care trecuse de la \ntâlnirea lor ini]ial`,

\ncercase din r`sputeri s`-l uite, dar f`r` succes. O a doua \ntâlnire

i-ar fi f`cut hot`rârea [i mai greu de pus \n aplicare.

La vederea ei, b`rbatul se opri din fluierat [i-i zâmbi a[a cum \i

zâmbise prima dat`, \nainte ca prezen]a lui Peter s`-i schimbe

atitudinea.

AVENTUR~ |N PORT 21

– Bun` ziua, zise el. Urci sau cobori?

– Voiam s` cobor, dar am c`zut [i m` doare r`u glezna. Mi-am

scrântit-o... |mi pare r`u c` te \ncurc, dar crezi c` ai putea s` m` aju]i?

– Desigur. D`-mi voie s` m` uit.

Mâinile lui erau puternice, dar delicate.

– Ah! [opti el.

Bianca pricepu c` expresia \nsemna de fapt "s`rmana de tine",

ceea ce o f`cu s` se team` c` rana era mai grav` decât \[i \nchipuise.

– O s` te cam doar`, continu` el. Poate piciorul e rupt [i va fi

necesar` o targ`. Dac` nu, am s` te ajut s` cobori, de[i va fi destul de

inconfortabil.

Durerea \i era \ns` anesteziat` de prezen]a lui. Era \mbr`cat \ntr-o

c`ma[` strâmt`, vârât` neglijent \n blugii strân[i cu o curea din piele

ornamentat` cu monede vechi spaniole. |n cei doi ani care trecuser`

de la p`r`sirea Legiunii, nu-[i pierduse deloc forma.

– A, nu-i decât o entors`, dar grav`. Nu vei putea merge o vreme.

O privi cu ochii lui inteligen]i, \n care se strecur` o expresie ironic`

[i continu`:

– Ei, dac` ai cumva impresia c` am s` te car pân` jos \n bra]e,

ca-n filme, m` tem c` trebuie s` te dezam`gesc.

Apoi scoase din buzunar o sticlu]` plat` \mbr`cat` \n piele [i i-o

oferi cu un gest galant.

– Ce-i asta? \ntreb` Bianca.

– Coniac. Poate c` nu-i b`utura ta preferat`, dar te va ajuta s`

supor]i durerea.

– Nu-mi place coniacul.

– Dac` ai fi prietena mea, ai \nv`]a s`-]i plac`.

22 MARGARET DAWSON

Exist` momente când un pahar de coniac reprezint` \ncheierea

perfect`.

Probabil se gândea la clipele de dragoste, \[i spuse ea, perplex`. {i

fu uimit` de faptul c` imediat \n minte \i veni imaginea ei stând \ntins`

pe pat, cu capul a[ezat pe um`rul lui, \n timp de vorbeau despre

crearea unui pahar de coniac cu o form` mai practic`.

Aceast` viziune intim` a ei al`turi de Joe – pân` la urm` un str`in

– o f`cu s` ro[easc` din cap pân`-n picioare. |n \ncercarea de a-[i

ascunde ru[inea, \i smulse b`rbatului sticla din mân` [i lu` o gur` din

lichidul tare.

– U[or, doar nu vrei s` te \mbe]i, zise el, luându-i sticla [i punând

la loc dopul. Am transpirat, ad`ug` el, mai bine mi-a[ pune pulov`rul.

O lu` \n cârc` [i \ncepur` coborârea. Drumul era anevoios. Pozi]ia

picioarelor nu era deloc confortabil` [i glezna o durea \ngrozitor. Dar

nu aceste trec`toare nepl`ceri avea s` [i le aminteasc`, ci mirosul

b`rbatului, trupul s`u solid, p`rul lui negru.

La cap`tul c`r`rii \ncepea drumul asfaltat.

– {i acum, abordarea hollywoodian`, glumi Joe, luându-o \n bra]e

ca pe o mireas` gata s` treac` pragul.

Dup` câ]iva metri, Joe relu`:

– Pot s` spun c` te admir. {tii s` supor]i bine durerea. Sunt sigur

c` drumul a fost \ngrozitor, dar nu te-ai plâns nici o clip`.

– O, ar fi putut fi [i mai r`u, r`spunse ea, satisf`cut` de lauda lui.

Ce noroc c` ai trecut de acolo. A[ fi putut r`mâne pe munte mult`

vreme.

– N-ai un fluier? Ar trebui s` ai! Oricine se duce singur \n locuri

periculoase ar trebui s` ia un fluier. E mai util decât s` strigi dup` ajutor.

AVENTUR~ |N PORT 23

– Da, presupun c` a[a e, dar nu m-am gândit la asta. O s`-mi

cump`r, de[i suntem la finalul sezonului de drume]ii.

– {i vara ce faci? |no]i? Joci tenis? Mergi cu barca?

– |not, de obicei. Nu joc tenis, nici nu navighez. N-am fost

niciodat` pe mare la bordul unui iaht.

– Pentru mine, e cea mai mare pl`cere. M` ajut` s` scap de

mul]imea g`l`gioas` de la ]`rm. Pe unde trebuie s-o lu`m? V`d o

r`scruce.

– La stânga, r`spunse ea, \ntrebându-se dac` Ben se afla acas`.

Nu-i p`sa dac` aveau s`-l g`seasc` beat. Nu era vina ei c` avea un

astfel de om ca tat` vitreg. Dar se temea oarecum de \ntâlnirea lui cu

Joe [i de faptul c`-l putea lua \n râs. Ben avea destule glume

mali]ioase. Dac` ar fi ghicit sentimentele Bianc`i pentru el, ar fi

\ncepu iar tirada de glume nes`rate. La fel [i Lucy, c`reia-i f`cea

pl`cere s`-[i tachineze sora vitreg`. N-o pl`cuse niciodat` pe Carla,

dar nu \ndr`znise s` se poarte necuviincios cu ea, pentru c` tat`l ei

n-ar fi suportat o asemenea atitudine. |[i iubise mult so]ia, \n felul lui.

Dar Lucy n-avea nici o interdic]ie \n ceea ce o privea pe Bianca [i Ben

\i lua \ntotdeauna ap`rarea \n fa]a surorii vitrege.

Dar chiar dac` nu exista posibilitatea unei \ntâlniri cu Ben, o alt`

problem` se ivise la orizont. Pe când se apropiau de Bellavista, \l v`zu

pe Peter \ndreptându-se spre cas` \n Mercedesul lui argintiu. Se opri

\n fa]a garajului [i ie[i din ma[in`, privind \ngrijorat c`tre cei doi.

– Nu-i decât o entors`, Peter, zise tân`ra, v`zându-l c` se apropie

\n grab` de ei.

– Dumnezeule! Ce s-a \ntâmplat? Po]i s` o la[i pe mâna mea,

\ncepu Peter, \ntinzând bra]ele s-o preia.

24 MARGARET DAWSON

– Nu-i deloc u[oar`, replic` Joe [i, chiar dac` inten]ia lui nu fusese

aceea de a-i pune la \ndoial` for]a, Bianca [tia c` prietenul ei mai \n

vârst` asta pricepuse.

Peter ro[i [i replic` scurt:

– Ad-o imediat \n cas`. Voi chema un doctor.

Vila Bellavista era una dintre pu]inele re[edin]e engleze care

dispuneau de telefon, pentru c` st`pânul casei trebuia s` comunice

des cu brokerii din Londra.

Bianca deschise gura s` protesteze, dar fu oprit` de Joe, care

r`spunse:

– Oh, nu cred c` e nevoie. Dar dac` ai o trus` de prim-ajutor, o

pansez eu.

– Te pricepi? replic` el, t`ios.

– Destul de bine, chiar [i \n cazuri mai grave.

{i \nainte ca Bianca s` apuce s`-[i spun` p`rerea, Joe \ncepu s`

urce sc`rile locuin]ei.

– Du-te \n cas` [i \ntreab-o pe Juanita de trus`, ordon` Peter. {tie

unde e.

Vorbise cu el de parc` i-ar fi fost sclav. Bianca nu putea pricepe

atitudinea lui Peter vizavi de Joe. Doar omul nu-i f`cuse nimic.

V`zu c` b`rbatul \l prive[te pe Peter ironic, dar f`r` s` spun` nimic.

– Peter, nu ]i se pare c` ai vorbit cam... nepotrivit? suger` ea, când

Joe plec` \n c`utarea trusei.

– Nu-mi place personajul, r`spunse el. E prea mândru de el.

– Mândru? repet` Bianca, uimit`. Sigur pe sine, poate, dar nu

orgolios. Parc` \nainte \l pl`ceai.

– Acum, nu-mi mai place. Ce naiba c`utai pe munte cu el?

AVENTUR~ |N PORT 25

Nu crezi c` e riscant s` te aventurezi atât de departe cu un b`rbat

pe care nu-l cuno[ti? Cine [tie ce se poate \ntâmpla...

Ura din tonul lui o uimi. Nu-l mai auzise vorbind niciodat` de r`u

pe nimeni. |ntotdeauna crezuse c` Peter e un tip excesiv de tolerant.

– Nu am plecat pe munte cu el. Ne-am \ntâlnit acolo. Din fericire

pentru mine, a ap`rut tocmai la timp ca s` m` salveze. Nu pricep de

ce ai \nceput dintr-o dat` s`-l dispre]uie[ti atât de mult. Dac` ai auzit

ceva r`u despre el, pot s` te asigur c` e vorba de o bârf` nefondat`.

{tii foarte bine cum vorbesc oamenii. Le place s` denigreze.

– Nu e vorba de ce am auzit. Instinctul meu \mi spune c` nu-i de

\ncredere. Pentru o tân`r` de vârsta ta, e[ti foarte credul`, Bianca. E[ti

atât de inocent`, de copil`roas`. Am v`zut reac]ia ta când cineva \]i

spune vreo glum` de prost gust sau când vreun be]iv \ncearc` s` te

ating`.

– {i ce leg`tur` au toate astea cu Joe?

– Dac` a f`cut o pasiune pentru tine, va fi greu s` te descurci, s`-l

]ii la distan]`. Nu \ncape \ndoial` c` a avut parte \n cariera lui de femei

destul de promiscue. Poate chiar mai r`u.

– Peter! \l \ntrerupse ea, scandalizat`.

– Vezi? E[ti [ocat`! Nici m`car nu ]i-a trecut prin cap c` un b`rbat

care a tr`it \n condi]ii atât de dure ca cele din Legiune nu poate fi

asaltat de femei de bun` calitate.

– Nu, nu mi-a trecut, admise Bianca, indignat`. Nu când b`rbatul

este ca Joe, galant, sensibil [i educat.

– Educa]ia lui poate fi doar de fa]ad`.

Poate fi un tip suspect, un criminal. Majoritatea criminalilor sunt

seduc`tori... ca un diavol.

26 MARGARET DAWSON

– Sugerezi cumva c` Joe... \ncepu ea, dar se \ntrerupse repede,

\n]elegând c` reac]ia lui Peter putea fi pus` pe seama unei c`deri

nervoase, o posibil` manifestare târzie a durerii pentru pierderea

so]iei.

|[i puse mâna pe bra]ul lui [i [opti:

– Peter, poate c` ai dreptate, dar nu trebuie s`-]i mai faci griji. O

fost o \ntâlnire norocoas`, date fiind circumstan]ele.

– Poate c` acum grija mea a fost exagerat`, dar s` [tii c` trebuie s`

existe cineva care s` aib` grij` de tine. E[ti destul de nec`jit`, cu Ben

[i cu Lucy. De ce trebuie s` vezi de ei ca de ni[te copii? Las-o pe Lucy

s`-l ajute pe Ben, [i pe mine s` am grij` de tine. {tiu c` nu m` iube[ti,

dar ne \n]elegem bine [i `sta e cel mai important lucru \ntr-o c`snicie!

– C`snicie? repet` Bianca.

Acum \n]elegea de ce prezen]a lui Joe \l enervase atât de tare. Era

pur [i simplu gelos! Ideea c` Peter voia s-o ia de nevast` era la fel de

[ocant` ca [i cum ar fi anun]at c` vrea s` se \nsoare cu Juanita,

menajera.

– |mi pare r`u c` v` \ntrerup, dar trebuie s`-i pun bandajul

Bianc`i. V` pute]i da la o parte, domnule Lincoln?

Peter se ridic`, stânjenit.

Mi[c`rile lui Joe erau foarte agile, [i Bianca nu sim]ea deloc durere

sau disconfort. |n schimb, era foarte tulburat` de discu]ia la care Joe

fusese p`rta[ \n ultima ei parte. Sim]ea nevoia s`-i m`rturiseasc`

b`rbatului c` propunerea lui Peter venise din senin [i c` nu f`cuse sau

spusese nimic care s` \ncurajeze aceast` atitudine. Era la fel de uimit`

ca [i el.

Dar atâta vreme cât Peter era de fa]`, nu putea decât s` tac`.

AVENTUR~ |N PORT 27

Joe o privi o singur` dat`, [i-[i d`du seama din expresia lui c`

b`t`lia era pierdut`. B`rbatul credea c` propunerea lui Peter era

acceptat`, astfel c` f`cu \n a[a fel \ncât s`-i lase singuri.

– Gata, zise el, ridicându-se. Acum, trebuie s` plec. La revedere.

– Mul]umesc... mul]umesc foarte mult.

El ridic` din umeri [i zise cu indiferen]`:

– N-ai pentru ce.

– |nainte s` pleci, vrei s` mai faci ceva pentru mine? \ntreb` tân`ra.

– Ce anume?

Bianca nu [tia cât de mult auzise. Dac` sosise doar la propunerea

lui Peter [i nu aflase despre Ben [i Lucy, putea trage concluzia c` ea

era deja parte din familia lui.

– Sunt foarte obosit`, [i a[ vrea s` m` duc acas`. E foarte aproape

[i te-a[ ruga s` m` duci pân` acolo.

– Asta va putea face foarte bine domnul Lincoln \n locul meu,

replic` Joe.

Plec`, l`sând-o foarte nec`jit`. N-avea chef s` mai aud` o dat`

cererea lui Peter.

Spre marea ei u[urare, Peter p`rea s`-[i fi venit \n fire. Dup`

plecarea rivalului, b`rbatul se apropie de ea [i-i spuse:

– |mi pare r`u, Bianca. Am ales un moment foarte nepotrivit

pentru a-]i spune ce simt pentru tine. Piciorul te doare [i e[ti probabil

\n stare de [oc. Ar trebui s` te odihne[ti. Te duc acas` \ndat`.

Ultima oar` când \l z`ri pe Joe, fu atunci când Mercedesul lui Peter

opri \n fa]a Casei Mimosa. Bianca \i zâmbi, dar primi \n schimb un

rânjet sardonic.

28 MARGARET DAWSON

***

A doua zi, Peter \[i repet` propunerea. Dac` pân` \n acel moment

Bianca se sim]ea perfect capabil` de un refuz diplomatic, la auzul noii

cereri se pierdu. Mai mult, Peter nu accept` un refuz definitiv [i-i ceru

s` se mai gândeasc`. Dar când Peter \ncerc` s-o s`rute pe buze – nici

m`car pasional, ci timid – tân`ra \[i d`du seama c`, de[i \l considera

un prieten de n`dejde, perspectiva de a fi iubita lui era absolut

resping`toare.

Faptul c`-i putea oferi o via]` luxoas` nu \nsemna nimic pentru ea.

De mod` veche \n unele chestiuni, dar modern` \n altele, Bianca nu

credea c` mariajul era o metod` de \mbog`]ire.

Dup` terminarea [colii, tân`ra f`cuse un curs de calculatoare, f`r`

s` se gândeasc` la ce-i va folosi. Apoi, descoperise c` munca \n

cercetare o pasiona cu adev`rat. Timp de trei, ani lucrase ca asistent`

a unui genealogist.

A[a \l \ntâlnise pe Michael Leigh. El f`cea documentarea pentru

ni[te emisiuni [tiin]ifice de televiziune, dar visa s` ajung` \n timp un

scriitor de biografii. |n momentul \ntâlnirii, atrac]ia fizic` dintre ei, [i

faptul c` amândoi se ocupau cu acela[i lucru, o f`cuser` s` interpreze

gre[it natura sentimentelor sale, crezând din toat` inima c`-l iube[te.

Faptul c` b`rbatul alesese o slujb` atât de nesigur`, fusese pentru

Bianca la fel de irelevant ca [i acela c` Peter era bogat. Era obi[nuit`

s` se \ntre]in` singur` [i ar fi fost fericit` s` continue rela]ia. Nu-i

AVENTUR~ |N PORT 29

ceruse nimic, decât dragoste [i eventual c`s`toria. {i asta nu pentru c`

se gândise la importan]a mariajului pentru bugetul ei, ci pentru c`

astfel putea \nt`ri leg`tura care exista \ntre ei.

Pentru ea, dragostea \nsemna o d`ruire total` [i f`r` rezerve. Nu

putea tr`i al`turi de un om doar ca s` testeze rela]ia.

– Dac` nu e[ti foarte sigur acum, la \nceput, Michael, atunci nu vei

fi niciodat` sigur, \i spusese ea. N-am nevoie de un partener

experimentat, ci de un b`rbat care s`-mi stea al`turi la bine [i la r`u.

Dac` nu crezi \n acelea[i lucruri, ar fi mai bine s` ne spunem adio.

Dar n-o f`cuser`. Impasul continuase pân` când sosise telegrama

de la Ben, care o chema de urgen]` \n Spania. |mbr`]i[area de adio a

lui Michael o f`cuse s` cread` c` absen]a ei \i va dovedi b`rbatului

c-o iube[te. |n loc de asta \ns`, dup` [ase s`pt`mâni primise o

scrisoare \n care i se comunica scurt c` logodnicul ei \[i g`sise pe

altcineva.

Acum, privind \n urm`, \[i d`dea seama c` Michael avusese

dreptate s` n-o cear` de so]ie. |ntre ei nu existase dragoste, iar

c`s`toria ar fi fost o gre[eal`.

***

Trecu o lun` de la accidentul ei. De[i, pe lâng` problemele de

acas` cu Ben [i Lucy, mai exista [i nepl`cuta posibilitate a rediscut`rii

cererii \n c`s`torie, Bianca avea timp s` se bucure de frumoasa vreme

de var`. |i pl`cea s` mearg` pe biciclet` \n excursii lungi [i s` \noate

30 MARGARET DAWSON

\n mare. La piscina lui Peter f`cea vizite din ce \n ce mai rare [i refuza

adesea invita]iile sale \n ora[.

De[i Ben nu f`cea caz de \ntârzierile nepermise ale copilei sale

dup` miezul nop]ii, [i Bianca n-avea un cuvânt de spus, [tia c` nu era

deloc \n]elept ca o fat` de [aptesprezece ani s` r`mân` \n ora[ atât de

târziu [i s` depind` astfel de str`inii care o conduceau acas`. Pân`

acum, nimic nepl`cut nu i se \ntâmplase, dar cu hainele [i machiajul

pe care Lucy le folosea, era foarte posibil ca un astfel de eveniment s`

se iveasc`.

|ntr-o noapte, \n timp de Bianca citea \n pat, auzi o ma[in` oprind

\n fa]a casei [i mult` g`l`gie afar`. Apoi, pa[ii lui Lucy se auzir` pe hol,

iar ma[ina plec` \n tromb`.

Nu era foarte târziu – trecuse pu]in de miezul nop]ii – dar Bianca

avu sentimentul c` se petrecuse ceva nefiresc [i \nsp`imânt`tor.

Se d`du jos din pat [i se \ndrept` spre camera surorii sale. O g`si

plângând.

– Lucy, draga mea, ce s-a \ntâmplat?

La vederea suferin]ei surorii ei vitrege, Bianca uit` toate

diferendele dintre ele [i se sim]i invadat` de un sentiment de

compasiune.

|n fond, s`rmana copil` era rezultatul unui mariaj distrus, iar tat`l

ei era un model foarte pu]in recomandabil pentru un adolescent. Era

\nc` foarte tân`r` [i avea [anse s` se \ndrepte.

La \nceput, povestea surorii fu foarte incoerent` [i Bianca nu

pricepu mare lucru din cele \ntâmplate. Dar, cu r`bdare, tân`ra putu

s`-[i fac` o imagine a nepl`cutei aventuri. Pe drumul c`tre cas`,

\nso]itorul fetei oprise \ntr-un loc necirculat [i \ncercase s-o s`rute.

AVENTUR~ |N PORT 31

Lucy se luptase [i reu[ise s` scape, dar fusese foarte norocoas` c`

b`rbatul n-o violase.

Fata adormise deja când Bianca o l`s` singur` \n camer`, dar sora

mai mare \ncerc` \n zadar s` pun` gean` pe gean` \n acea noapte.

Putea doar s` spere c` experien]a traumatizant` prin care trecuse avea

s`-i fie \nv`]`tur` de minte pe viitor. Dac` Ben ar fi fost un p`rinte

bun, i-ar fi povestit tot [i l-ar fi l`sat s` se descurce cu b`rbatul

respectiv. Nu [tia \nc` identitatea lui, [i poate nici Lucy n-o cuno[tea.

Putea s` nu fie unul dintre clien]ii obi[nui]i ai discotecilor, ci un tip

nou \n peisaj – chiar un b`rbat care trecea pur [i simplu prin zon`.

Dar oricine ar fi fost, Bianca se \ndoia c` Ben va avea curajul s` se

pun` cu el, asta \n cazul \n care ar fi f`cut fa]` unei conversa]ii \n

spaniol`, limb` pe care Ben nu [i-o \nsu[ise nici dup` atâ]ia ani de

convie]uire cu localnicii.

Diminea]`, Lucy se plânse de dureri de cap, [i Bianca pricepu c`

alcoolul avea o mare parte de vin` pentru cele \ntâmplate.

– Lucy, b`rbatul acela a fost un spaniol sau un str`in? Oricine ar fi

fost, nu poate sc`pa atât de u[or. Nu cred c` o plângere oficial` ar

putea face mare lucru, [i \n plus te va pune \ntr-o pozi]ie umilitoare.

|n schimb, dac` e tân`r, putem discuta cu p`rin]ii s`i.

Lucy ezit` o clip`, apoi spuse:

– Era un englez, care n-are familie.

– Un vagabond?

– Nu, locuie[te \ntr-o barc` [i cânt` la pian \n El Delfin.

– Cum? Nu pot s` cred!

– Doar nu-l cuno[ti?

Bianca r`spunse evaziv:

32 MARGARET DAWSON

– Nu... nu chiar. Dar am discutat cu el. |l [tia pe Peter [i l-am v`zutla restaurant. P`rea un b`rbat foarte... ambail.

– Ei bine, nu-i deloc a[a, r`spunse Lucy furioas`. E o bestie... unporc... Nu-l pot suferi. Nu vreau s` vorbesc despre el, nici s`-l mai v`dvreodat` \n via]`.

Bianca se \ntoarse \n buc`t`rie. Privea pe geam f`r` s` vad`. Sesim]ea de parc` ar fi fost p`lmuit`. Acel Joe Crawford care r`m`sese\n mintea ei ca un cavaler des`vâr[it fusese b`rbatul care o f`cuse peLucy s` plâng`!

Peter nu va fi deloc surprins. O avertizase c` Joe era tipul de b`rbatale c`rui instincte puteau sc`pa de sub control. Crezuse atunci c`toate aceste vorbe erau pricinuite de gelozie, dar iat` c` nu era a[a.Poate c` judecata ei fusese \ntunecat` de sentimentele pentru Joe.

Se sim]ea dezam`git` [i furioas`. Bianca \[i pierdea foarte rarcump`tul, [i asta numai când s`rea \n ajutorul cuiva, dar când mâniaei se dezl`n]uia, ardea cu fl`c`ri mari, greu de stins.

Dup` o jum`tate de or`, se urc` pe motocicleta lui Lucy [i plec` \nc`utarea lui Joe Crawford.

AVENTUR~ |N PORT 33

Capitolul 3

Prea agitat` pentru a re]ine detalii, Bianca uitase c` Peter \i spuseselocul b`rcii lui Joe.

Astfel, ne[tiind numele locuin]ei sale temporare, când ajunse \nport \ntreb` o femeie care se plimba pe puntea unei ambarca]iuniolandeze:

– Scuze, pute]i s`-mi spune]i unde g`sesc barca lui Joe Crawford?– Da, sigur. Se afl` la cap`tul cheiului. Se nume[te La Libertad.– Mul]umesc.– Cu pl`cere.Bianca se urc` din nou pe motociclet` [i \ncepu s` caute numele

b`rcii. |n sfâr[it, o descoperi. Nu era ancorat` \n apropierea cheiului,ci pu]in mai departe, la câteva sute de metri \n larg. U[a care ducea \nspa]iul dintre cele dou` pun]i era deschis`, dar \n`untru, nici urm` deproprietar.

– Domnule Crawford! strig` ea, cu mâinile c`u[ la gur`.

Dup` câteva minute, ap`ru \ntr-adev`r Joe, \mbr`cat doar \n

pantaloni [i p`rând mai bronzat ca niciodat`.

– Ah, Bianca! zise el.

Pentru prima dat`, Bianca realiz` c` atunci când o condusese acas`

pe Lucy, b`rbatul recunoscuse casa. Probabil de aceea plecase atât de

repede.

– Vreau s` vorbesc ceva cu tine, spuse tân`ra.

Joe era \n picioarele goale. Se d`du la o parte ca s`-i fac` loc s`

intre, apoi \ncepu s` coboare. Dar Bianca nu-l urm`.

– E[ti invitata mea, insist` Joe, uitându-se \n sus c`tre ea.

– Dac` nu te superi, a[ prefera s` discut`m de aici.

– Cum dore[ti, hot`r\ el, urcând \napoi. Presupun c` nu-i o vizit`

de curtoazie.

– Deloc.

– Cu ce te pot ajuta?

– Te-ai \mb`tat azi-noapte? \ncepu ea. Sau e[ti chiar atât de

insensibil \ncât ceea ce i-ai f`cut surorii mele nu te jeneaz` defel?

– A, era sora ta? Ce ]i-a spus c` i-a[ fi f`cut?

– Nu mi-a spus mare lucru, r`spunse Bianca. Era prea speriat`.

Voiam doar s` te anun] c`, dac` mai \ndr`zne[ti a[a ceva, vom face

plângere la poli]ie. De fapt, dac` asta nu \nsemna s-o umilim pe Lucy,

tata s-ar fi dus deja la poli]ie [i probabil c` acum erai deja plecat din

]ara asta. Nu sunt foarte \ng`duitori cu mitocanii, \n special dac` sunt

str`ini.

– A[a e, admise el. De aceea, tat`l t`u trebuie s` se gândeasc`

foarte bine \nainte de a acuza pe cineva. El e cu adev`rat un str`in, nu

eu. Am servit ani buni \n Legiune, [i sunt sigur c` autorit`]ile \mi vor

AVENTUR~ |N PORT 35

da crezare mie, [i nu unei pu[toaice iresponsabile care-[i petrece

timpul prin discoteci [i baruri, [i se poart` a[a cum nici un p`rinte

spaniol nu i-ar permite.

Bianca ro[i, neputând nega adev`rul spuselor lui.

Comportamentul lui Lucy f`cea impresie proast`. Tân`ra era gata s`-i

replice c`, de[i atitudinea surorii ei era discutabil`, asta nu scuza

atacul lui, dar Joe urm`:

– Spui c` nu ]i-a \mp`rt`[it prea multe... [i totu[i, trebuie s` fi zis

ceva. De ce anume sunt acuzat?

– Mi-a spus c` ai oprit ma[ina \n câmp [i... te-ai comportat ca

ultima brut`.

– Deci a[a... {i ea ce-a f`cut? replic` el calm. {i-a ap`rat onoarea?

Sau a fost prea \nsp`mântat` pentru a se lupta?

– Nu... [tiu. Din câte mi-a spus, ]i-ai revenit pân` la urm`.

– |n]eleg. {i tu o crezi? }i se pare plauzibil s` atac o adolescent`?

Privindu-l, i se p`ru deodat` cel mai pu]in credibil lucru din lume

ca un b`rbat ca el, \nalt, atr`g`tor, sigur pe sine [i disciplinat, s`

abuzeze de iresponsabilitatea unei tinere sau m`car s` fie atras de

acest gen de feminitate. De fapt, i se p`rea mai probabil ca el s`

resping` avansurile nedorite ale nevestelor singure [i ale femeilor

disperate dup` dragoste.

Totu[i, nu renun]` [i spuse, indiferent`:

– Faptul c` te-am v`zut de dou` ori nu \nseamn` c` te cunosc.

Poate ai b`ut prea mult... De ce ar min]i Lucy?

– Poate ca s` se r`zbune pentru c` a fost lini[tit` la timp. O femeie

refuzat` e foarte furioas`, iar sora ta [i-a \ncercat \n zadar pe mine

farmecele, mult` vreme. Asear`, a fost luat` cu ma[ina de un individ

36 MARGARET DAWSON

foarte nepl`cut, care probabil c` i-a turnat gin \n cola, judecând dup`

starea \n care era când am intervenit eu [i am adus-o acas`. E adev`rat

c` am oprit ma[ina, dar nu \n câmp, [i n-am f`cut altceva decât s`-i fac

moral`. Dup` aceea, a dormit tot drumul spre cas`. Poate ar fi trebuit

s` vin [i s` discut cu tine, dar ma[ina era \mprumutat`, [i la El Delfin

nu sunt pl`tit s` aduc acas` adolescente bete.

Se opri o clip`, apoi relu` cu indiferen]`:

– M` po]i crede sau nu, dar exist` trei martori care pot relata ce

s-a \ntâmplat \nainte de a interveni eu, martori care n-au sim]it deloc

nevoia de a fi atât de grijulii ca mine. To]i p`reau s` cread` c`

experien]a n-ar fi fost pentru ea una nou`.

Bianca t`cu. Pricepea c` ce-i spusese Joe era adev`rat [i-i era ru[ine

c` t`b`râse pe el cu acuza]iile, f`r` s` aib` o dovad` clar`. Lucy nu era

neap`rat o mincinoas`, dar avea multe sl`biciuni pe care o minciun`

le-ar fi putut acoperi.

|nainte s` poat` g`si scuzele potrivite, Joe relu`:

– Deci, m` credeai un vân`tor de adolescente? Departe de

adev`r... De[i prietenele mele au jum`tate din vârsta b`rba]ilor pe

care tu \i preferi, sunt cu mult mai mari decât surioara ta. Sunt femei

ca tine...

F`r` s`-i pese de oamenii care puteau fi martori la scen`, Joe se

apropie de ea, o lu` de mân` [i o s`rut`.

Fu un s`rut scurt, [i totu[i, o f`cu s` se simt` fericit`. Buzele lui

erau moi [i miroaseau vag a ment`.

Reac]iile ei nu fur` \ndeajuns de rapide pentru a respinge

\mbr`]i[area nea[teptat`. Fusese aproape un atac. Nu numai asupra

sim]urilor ei, ci asupra intimit`]ii sale, de parc` Joe ar fi intrat \n

AVENTUR~ |N PORT 37

contact cu secreta personalitate a Bianc`i – s`lbatic`, primitiv`...

Michael nu reu[ise niciodat` a[a ceva.

|[i d`du seama \ntr-o clip` c` puterea lui Joe Crawford o putea

face s`-[i piard` controlul [i s` ating` o zon` neb`nuit` a sensibilit`]ii

ei, care exista probabil \n toate femeile, dar f`r` ca acestea s` [tie.

– Cum \ndr`ne[ti? exclam` ea, dup` ce fu eliberat`.

Era partea civilizat` a Bianc`i, care ajunsese s` se revolte, nu cea

secret`, care se bucurase \ndelung de acest s`rut.

– |n spa]ii mai private, \ndr`znesc chiar mai mult decât atât.

Ochii lui de culoarea mierii zâmbir`.

– Nu-mi spune c` nu ]i-a pl`cut mai mult decât s`ruturile

b`trânelului t`u. E prea \n vârst` pentru tine, [tii asta, nu? S` te plimbi

\n Mercedes [i s` \no]i \n piscina lui de lux nu vor putea compensa

diferen]a mare dintre voi. Ai nevoie de un tip tân`r, care s` te men]in`

\n form`.

– Peter Lincoln nu e prietenul meu! El [i fosta lui so]ie au fost

prietenii mamei. Sheila Lincoln a murit \ntr-un accident de ma[in`.

Peter a iubit-o foarte mult. Singurul motiv pentru care m-a cerut \n

c`s`torie \n seara aia este faptul c` se simte foarte singur [i [tie c` sunt

nefericit`.

– Crezi? Eu presupun c` te-a cerut pentru c`, atunci când te-a

v`zut \n bra]ele mele, [i-a dat seama c` tânjea dup` tine. Dar nu-i

decât dorin]`, crede-m`. Nu te lua dup` prostiile pe care ]i le toarn`,

"uite câte avem \n comun" [i alte nimicuri. |n afara cazului \n care sunt

tat` [i fiic`, un b`rbat de vârsta lui [i o tân`r` ca tine n-au nimic \n

comun. Nu vrea decât o companie... fizic`, iar tu \]i dore[ti o via]`

luxoas`.

38 MARGARET DAWSON

– Da? exclam` ea, indignat`. {i atunci, de ce l-am refuzat pe Peter?

Dac` \mi place luxul, \l pot câ[tiga [i cu mâinile mele. Cât despre

acuza]ia c` vorbele lui exprimau mai mult dorin]a, nu e bine s` judeci

pe al]ii dup` tine, domnule Crawford. Poate c` tu nu vezi decât

partenere sexuale \n jurul t`u, dar exist` b`rba]i care \n]eleg altfel o

rela]ie.

– O, da, sigur, admise el. {i eu ar trebui s` fac la fel. Dar chiar [i

rela]iile profunde se bazeaz` pe atrac]ie. |n acest moment, mi-ar

pl`cea s` fac dragoste cu tine [i, chiar dac` tu nu vei fi de acord, sunt

sigur c` asta \]i dore[ti. Dac` ne putem \n]elege [i \n alte moduri,

r`mâne o chestiune deschis`. De ce s` nu \ncepem prin a testa

terenul? Hai la bord, vom bea o cafea. Sau, dac` ]i-e fric` s` r`mâi

singur` cu mine, vom merge pe plaj`, la un bar.

– Nu mai sunt sup`rat` pe tine, dar n-am venit aici s` stau la o

cafea.

– Nu? |n]eleg! Ai venit s` m` acuzi de atac [i iat`-te atacat` la rândul

t`u. Pân` acum n-am cunoscut nici o femeie care s` se supere din

pricina unui tratament pu]in mai dur, iar tu – ad`ug` el, privind-o cu

sub\n]eles – nu pari din por]elan. Nu cred c` te spargi u[or.

– Trebuie s` m` duc la pia]`, r`spunse tân`ra, \ndreptându-se spre

motociclet`.

El o urm`, insistând:

– Dac` ast`zi e[ti ocupat`, ce-ai zice s-o l`s`m pe mâine?

– Mâine, nu voi mai avea motocicleta. E a lui Lucy, o folose[te ca

s` se duc` la munc`.

– Atunci, voi veni eu s` te iau. M-am ]inut deoparte cât timp am

crezut c` e[ti cu Lincoln, dar dac` nu sunte]i aman]i...

AVENTUR~ |N PORT 39

– Nu cred c` ar trebui s` ne vedem. De fapt, ca s` fiu sincer`, nu

sunt deloc disponibil`. Via]a mea e foarte complicat` [i nu vreau s`

dau peste noi probleme.

– Draga mea, doar nu vrei s`-mi spui c` nu te implici \ntr-o rela]ie

decât dac` b`rbatul \]i declar` de la bun \nceput c` are inten]ii

onorabile, r`spunse Joe, ridicând din sprâncene.

– Nu, nu fi absurd! Dar nici nu m` dau \n vânt dup` b`rba]i care

arat` c` singurul lor obiectiv este... patul.

– Dar obiectivul se poate schimba. Acum, [tiu foarte clar c` vreau

s` fac dragoste cu tine. Dac`-mi dai [ansa de a afla dac` e bine sau nu,

poate c` ajung s`-mi doresc mai multe...

Bianca nu mai \ntâlnise pe nimeni mai enervant decât el. {i totu[i,

tân`ra era con[tient` c` vorbele lui exprimau ceea ce mul]i b`rba]i

gândeau, dar nu spuneau. Nu duritatea lui o stânjenea, ci propria

vulnerabilitate.

– M` tem c` am deja planuri pentru mâine. Poate alt` dat`.

– Cu siguran]`. Adios.

Bianca plec`, aproape regretând c` refuzase propunerea lui, [i \n

acela[i timp fericit` c` reu[ise s` \nving` fascina]ia pe care o sim]ea \n

preajma lui.

La \ntoarcerea acas`, o g`si pe Lucy \ntins` pe [ezlong, \mbr`cat`

\ntr-un minuscul slip stacojiu.

Se p`rea c`-[i revenise din trauma de asear` [i-[i \ntâmpin` sora cu

un lene[ salut, urmat de:

– Ai adus de mâncare? Mor de foame!

– De ce nu ]i-ai preg`tit ceva? Patul ]i l-ai f`cut?

– Nu, \nc` nu. De ce?

40 MARGARET DAWSON

– Pentru c` nu vreau s` fiu nevoit` s`-l fac eu.

– Pari sup`rat`, coment` Lucy, urmând-o \n buc`t`rie.

– E mai mult de atât. Sunt nervoas` pe tine. Nu-]i dai seama c` e

foarte r`u s` spui minciuni atât de oribile despre oameni, a[a cum ai

spus despre Joe Crawford? Cum ai putut s` faci a[a ceva? Trebuie s`

mul]ume[ti Cerului c` a fost atât de bun \ncât s` te aduc` acas` \nainte

s` te faci de ru[ine. S` m` convingi c` el a fost personajul r`u din

poveste reprezint` un lucru cât se poate de urât.

– Doar nu te-ai dus s`-i spui? exclam` Lucy, alarmat` [i enervat` \n

acela[i timp.

– Bine\n]eles c` m-am dus. Trebuia s` fac ceva. M-am sim]it

responsabil`.

– Nu te mai agita. Pot s`-mi port [i singur` de grij`, r`spunse fata,

resemnat`.

– Seara trecut` ai demosntrat foarte clar c` nu-i deloc adev`rat. Joe

mi-a spus c` te-ai urcat \n ma[ina unui individ foarte dubios.

– Unii oameni ]i-ar spune c` Joe Crawford nu-i un sfânt. A fost \n

Legiunea Spaniol`, care e plin` de caractere dubioase, [i n-a cump`rat

barca aia cu banii câ[tiga]i din barurile unde face pe pianistul.

Probabil c` s-a \mbog`]it din vânzarea de droguri.

– Nu cred c` zvonul ̀ sta are mai mult` credibilitate decât povestea

ta de azi-noapte, zise Bianca, t`ios. Barca apar]ine bunicilor s`i.

– De unde naiba [tii asta? Mi se pare c` ai cam stat la taclale cu el.

Nu-mi spune c`-l placi!

– Peter \l cunoa[te, mi-a vorbit despre el, iar conversa]ia mea cu

domnul Crawford a fost numai [i numai despre ce s-a \ntâmplat

azi-noapte.

AVENTUR~ |N PORT 41

– Ah, domnul Crawford! replic` Lucy ironic, f`cându-[i sora s-o

priveasc` exasperat` [i comp`timitoare.

Oricât de mult o enerva atitudinea fetei, nu se putea \mpiedica s`

simt` [i o oarecare p`rere de r`u pentru ea. {i asta pentru c` Lucy

reu[ea \ntotdeauna s` \ndep`rteze pu]inii oameni care voiau cu

adev`rat s-o ajute.

O clip` mai târziu, Bianca fu uimit` s-o vad` ro[ind fâstâcit`.

Urm`rindu-i privirea, descoperi \n spatele ei un tip \nalt, care se

oprise \ntreb`tor \n u[`.

– Bun`, zise el, zâmbind. Numele meu e Mark Lincoln. Tocmai am

sosit din Anglia, dar am g`sit casa tatei \ncuiat`. B`nuiesc c` m` pute]i

ajuta... vreau s` aflu unde este.

Bianca cl`tin` din cap. Nu-l mai v`zuse pe Peter de câteva zile.

– Nu [tiu unde este, dar cred c` s-a dus la Alicante sau la Valencia.

|n alt` parte nu cred c` a plecat, altfel am fi aflat. Cum ai ajuns aici?

– M-au adus ni[te prieteni.

– Te putem invita s`-]i a[tep]i tat`l aici. Pari obosit [i \nc`lzit de pe

drum. Vrei o bere rece sau s` faci un du[?

– Ar fi minunat, mul]umesc mult.

– Eu sunt Bianca, iar ea e Lucy. Lucy, adu-i, te rog, lui Mark o bere.

– V` [tiu numele din scrisorile primite de la tata. Cred c` [i voi a]i

aflat destule despre mine. V-a spus c` sunt o pacoste, nu? Sau cel

pu]in am fost pân` de curând.

Bianca [tia despre el c` are nou`sprezece ani... sau aproape

dou`zeci. Ultima oar` când Peter \l v`zuse, b`iatul avea p`rul lung [i

barb` [i se \mbr`ca \ntr-un stil foarte nepotrivit pentru concep]iile

conservatoare ale tat`lui. Acum, p`rul lui era tuns, barba ras`, iar

42 MARGARET DAWSON

hainele lui erau foarte clasice: un simplu tricou din bumbac, blugi [i

adida[i, uniforma tinerilor, fie ei str`ini sau spanioli.

– {tiam c` era \ngrijorat \n privin]a ta câteodat`, dar nu l-am auzit

niciodat` plângându-se de tine.

Lucy \i aduse tân`rului o bere [i \ntreb`, cu un fâlfâit de gene:

– Tocmai m` preg`team s`-mi fac un sandvi[. Vrei [i tu?

– Da, mul]umesc. Sunt lihnit. Am plecat foarte devreme din

Anglia, iar pe drum aproape c` n-am oprit. Am b`ut doar o cafea

undeva, la o bezin`rie.

Continuar` s` vorbeasc` o vreme, apoi Mark o urm` pe Lucy \n

buc`t`rie, unde fata preg`ti câteva sandvi[uri.

Bianca interveni:

– V`d c` v` descurca]i. V` invit pe teras`, e un loc mai pl`cut

pentru a lua masa. De altfel, am ceva treab` \n buc`t`rie. Lucy, nu uita

s`-i dai lui Mark un prosop pentru du[.

– O, desigur, r`spunse sora vitreg`, foarte amabil`.

Bianca \ncepu s` preg`teasc` o sup` r`coritoare de var`. Cu cât

Ben bea mai mult, cu atât mânca mai pu]in, dar m`car Lucy putea

avea, sub supravegherea ei, o diet` echilibrat`.

|n timp ce prepara hrana pentru \ntreaga familie, gândurile

Bianc`i se \ntoarser` c`tre b`rbatul \n bra]ele c`ruia se aflase cu

numai o or` \n urm`.

Instinctul \i spunea c` ar fi mai bine s` se fereasc` de Joe Crawford.

Cu toate astea, \[i d`dea seama c`-i datoreaz` nu numai scuze pentru

comportarea ei, ci [i o explica]ie foarte clar`. |l judecase gre[it [i-i

pusese la \ndoial` bunele inten]ii, f`r` s` aib` vreun motiv s` se

\ndoiasc` de el. Se hot`r\ c` cea mai bun` metod` de a-[i recunoa[te

AVENTUR~ |N PORT 43

gre[eala [i de a se revan[a era s`-i trimit` la El Delfin un co[ cu

mâncare f`cut` de ea. Astfel, putea sc`pa [i de obliga]ia de a-l revedea.

Dac` b`rbatul decidea s` continue rela]ia... atunci avea s` vad`.

Dar pân` atunci... Era foarte posibil ca b`rbatul s` renun]e. Faptul c`

o s`rutase [i pretinsese c` se sim]ea atras de ea nu \nsemna nimic. Era

reac]ia unui b`rbat normal la vederea unei femei dr`gu]e.

Presupunerea Bianc`i fusese corect`. Peter se afla la Alicante. Se

\ntoarse \n cursul dup`-amiezii [i-[i g`si fiul al`turi de cele dou`

surori. Le suger` tuturor s` ia cina \n ora[, dar Bianca \i aminti surorii

sale de \ntâmpl`rile nop]ii trecute [i de felul \n care se sim]ise

dis-de-diminea]`. Dac` nu se dusese la serviciu, nu putea nici ap`rea

\n public ca [i cum nimic nu se \ntâmplase.

{tiind c` Peter refuza la rândul lui s` ia masa sub acoperi[ul lui

Ben [i c` Juanita avea zi liber`, Bianca le propuse s` le g`teasc` o mas`

lejer` \n casa Bellavista. Atâta vreme cât existau martori, Peter n-avea

s` re\nceap` discu]ia despre c`s`torie.

Masa fiind oricum aproape gata, Bianca \l \ns`rcin` pe Mark s` care

bolurile [i platourile dintr-un loc \ntr-altul.

Mâncar` afar`, lâng` piscin`. Luminat` noaptea de mai multe

felinare multicolore, piscina se transforma \ntr-un decor feeric.

Familia Lincoln investise foarte mul]i bani \n ornamentarea

gr`dinii, aducând palmieri, decora]iuni [i plante exotice din locuri

\ndep`rtate, numai pentru a se bucura de o atmosfer` special`.

Dup` cin`, \n timp ce Mark [i Lucy dansau pe verand`, Peter

discut` cu Bianca.

– Sunt foarte surprins de schimbarea lui Mark. Iat` c` a devenit \n

sfâr[it un tip responsabil.

44 MARGARET DAWSON

– Dac` ar sta aici suficient de mult, cred c` ar putea s-o \nve]e

lucruri bune [i pe Lucy, zise Bianca.

|ntr-adev`r, era prima dat` dup` mult` vreme, când \[i vedea sora

vitreg` fericit`.

– Cât va r`mâne?

– Din câte se pare, câteva s`pt`mâni. I s-a oferit oportunitatea de

a fi partener \ntr-o afacere [i a venit s` m` \ntrebe dac` a[ putea s`-i

dau ni[te bani. Alt`dat`, l-a[ fi refuzat f`r` s` stau prea mult pe

gânduri. Dar, cum \n ultima vreme s-a \ntre]inut singur [i [i-a pus

deoparte aloca]ia...

– Despre ce fel de afacere este vorba?

– Mobilier lucrat manual. Se pare c` au deja cereri, e un proiect

de viitor. {i cred c` i se potrive[te. Singurul lucru pe care Mark l-a

iubit \n [coal` au fost orele de lucru manual, de[i niciodat` nu mi-a

trecut prin cap c` vor contribui atât de mult la alegerea unei viitoare

cariere.

– Cred c` oamenii care lucreaz` cu mâinile lor un obiect sunt

foarte mândri de ce realizeaz`. E cu siguran]` un sentiment de

\mplinire.

De la Mark, discu]ia alunec` spre gr`din`rit, [i de[i \ntotdeauna

subiectul o interesase, de data asta o l`sa indiferent`. Ar fi preferat s`

danseze, dar nu dorea s`-l aib` partener pe Peter. B`rbatul dansa \n

stilul tinere]ii lui, de pe vremea când ea era doar un copil, lipsindu-i

sim]ul ritmului.

|n acea noapte, singur` \n camera ei, \n loc s` citeasc` – a[a cum

f`cea de obicei – se str`dui s`-i scrie un bilet lui Joe. Dar o astfel de

scrisoare era greu de conceput [i, dup` câteva \ncerc`ri e[uate [i

AVENTUR~ |N PORT 45

realiz`ri nesatisf`c`toare, renun]`. Hârtia era \ns` \n fa]a ei, [i \ncepus` noteze pe ea toate vorbele pe care Joe i le spusese ei – [i ea lui –\n acea diminea]` pe chei.

Oare chiar prefera femeile ca ea? Sau remarca era f`cut` doarpentru a o [oca? Dac` vorbea sincer, atunci \nsemna c` Bianca nusem`na deloc fostelor sale prietene, pentru c`, spre deosebire demajoritatea femeilor, ea se [tia absolut inocent` \n domeniul vie]iisexuale.

"Dar ce naiba fac aici?" \[i zise ea, deodat`. "M` gândesc la fostelelui prietene?". Se hot`r\ s` \nceteze aceast` periculoas` pierdere devreme [i puse foaia pe noptier`, luând \n schimb cartea \nceput`acum câteva zile. |ncerc` s` se concentreze asupra \ntâmpl`rilorromanului, pân` când o fur` somnul.

46 MARGARET DAWSON

Capitolul 4

O s`pt`mân` mai târziu, \n timp ce uda gr`dina, o ma[in` opri \nfa]a casei. La vederea [oferului, i se puse un nod \n gât. Era Joe.

– Bun` diminea]a, \ncepu b`rbatul. Am venit s`-]i mul]umescpentru excelentele mostre de m`iestrie culinar`. Marmelada deportocale a reprezentat – trebuie s`-]i m`rturisesc – o \mbun`t`]irenea[teptat` a meselor mele de diminea]`. Pr`jitura... ah, pr`jitura...mi-a amintit de anii de liceu când to]i colegii de clas` erau invita]i debunica mea la un ceai \n gr`din`.... Doar nu e[ti o buc`t`reas`profesionist`?

– O, nu, doar o umil` ucenic`... De când am venit \n Spania,buc`t`ria a \nceput s` m` pasioneze. M` bucur c` ]i-a pl`cut darulmeu, dar nu trebuia s` te deranjezi pân` aici doar ca s`-mimul]ume[ti.

– N-am venit numai pentru asta. Am venit s`-]i ofer la rândul meuun cadou. Te invit pe barca mea, s` navig`m un pic \n larg. Mi-ai spusultima oar` când ne-am v`zut c` n-ai mai fost niciodat` pe mare.

Acum, e [ansa ta. Vom petrece \mpreun` toat` ziua. |]i propun s`

navig`m de-a lungul coastei, s` \not`m pu]in \n golf, s` lu`m prânzul

la restaurantul de acolo [i s` ne \ntoarcem acas` \n timp util, \ncât s`

ajung la El Delfin pentru reprezenta]ie.

– O, mi-ar pl`cea, dar m` tem c` azi nu pot.

– O, nu te emo]iona, o lu` el \n râs. Nu ]i-am propus s` te iau de

nevast`.

– Nu sunt... emo]ionat`. Dar o dat` pe s`pt`mân` vizitez o

doamn` b`trân`, o vecin`. A[ putea s` amân invita]ia, dar ast`zi este

ziua ei [i n-o pot dezam`gi.

Era gata s` adauge c` se pot \ntâlni cu alt` ocazie, dar se r`zgândi,

[tiind c` nu trebuia s`-l \ncurajeze.

Dar Joe nu era genul care s` aib` nevoie de \ncurajare, astfel c`

r`spunse:

– Da, \mi dau seama c` n-o po]i dezam`gi. P`cat. Nu-i nimic, vom

l`sa pe alt`dat` treaba cu navigatul [i vom merge s` \not`m m`car o

or`. Fugu]a, adu-]i costumul de baie. Te a[tept aici.

La gândul m`rii albastre [i \nspumate, Bianca se \nmuie. Ajuns` \n

dormitor, \[i acord` libertatea unei noi sl`biciuni [i alese cel mai

frumos costum de baie pe care-l avea. |[i puse \n bagaj un prosop,

lo]iunea de plaj` [i câteva cosmetice [i-i l`s` un bilet lui Ben.

Se dusese \n ora[ dup` ]ig`ri, [i probabil se oprise la un bar, unde

avea s` r`mân` pân` la prânz [i mult dup` aceea. Dac` se \ntorcea mai

repede, avea la \ndemân` o cheie \n gr`din`.

Când ie[ir`, Bianca observ` c` ma[ina cu care venise Joe era

\nchiriat`.

– De ce ai \nchiriat ma[ina? \ntreb` ea.

48 MARGARET DAWSON

– Asta fac de obicei ca s` m` duc pân` la Alicante sau \n alte p`r]i,

r`spunse el.

– Dar e foarte scump, [i doar pentru o or` de \not... nu merit`.

– Intr` [i nu te mai \ngrijora atât. N-am de gând s`-]i fac nimic r`u.

Nu-mi \ncep niciodat` programul de cucerire a tinerelor inocente

\nainte de prânz. {tiu, [tiu ce vei spune, dar \ntâmplarea de ieri a fost

o excep]ie. Când e[ti nervoas`, e[ti fermec`toare. Dac` po]i s`-]i

p`strezi cump`tul, nu ri[ti nimic, zâmbi el.

Ma[ina era mic` [i devenea [i mai mic` din pricina trupului masiv

al b`rbatului. Dup` scurt` vreme, b`rbatul \ntreb`:

– Ce mai face micu]a Lucy? N-am mai v`zut-o pe afar` noaptea.

– Mi se pare c` se teme de o discu]ie cu tine. {i apoi, fiul lui Peter

Lincoln a venit s` stea aici o vreme... are aproape dou`zeci de ani [i e

un tip dr`gu]. Se \n]eleg de minune.

– Foarte bine. |nseamn` c` ai sc`pat de-o grij`. M`car pentru

moment. Dar cred c` sunt [i altele...

– Doar una – tat`l meu vitreg. Are o problem` cu b`utura... De

aceea nu m` pot \ntoarce \n Anglia, nu vreau s-o las pe Lucy cu el. De

altfel, nici nu ]in s` m` \ntorc. |mi place foarte mult Spania. Sunt

fericit` aici... sau a[ putea fi, dac` lucrurile ar sta pu]in altfel. Ceea ce

m` deranjeaz` este c` nu m` pot angaja aici. |n orice caz, nu ca s` fac

ceea ce f`ceam.

– Anume?

– Cercet`ri genealogice. Nu pot lucra \n domeniul `sta aici, iar

faptul c` [tiu s` lucrez la calculator nu e important, de vreme ce nu

[tiu la perfec]ie limba. Stau aici de nou` luni [i poate c` ar fi trebuit

s-o vorbesc fluent, dar nu prea am avut când s` exersez. A trebuit s-o

AVENTUR~ |N PORT 49

\ngrijesc pe mama, apoi, de trei luni \ncoace am \ncercat s` fac

progrese, dar majoritatea oamenilor vorbesc dialectul local, ceea ce

nu m` avantajeaz`.

– Da, e greu s` \nve]i. Ca s` po]i vorbi cursiv, trebuie s` tr`ie[ti

printre oameni care [tiu spaniol`.

– A[a cum ai f`cut tu, când te-ai \nrolat \n Legiune?

– Da. Printre colegi, nu exista decât un neam] care vorbea englez`.

Astfel c` am \nv`]at foarte repede spaniol`.

– Ce te-a f`cut s` intri \n Legiune? Peter mi-a spus c` te-ai \nrolat

la optsprezece ani. Erai foarte tân`r. Nu ]i-a fost greu?

– Ba da, foarte greu. Dar mi-a [i pl`cut.

Joe evit` s` spun` motivul pentru care intrase \n Legiune, iar

tân`ra nu voia s` insiste. |ncerca s` [i-l imagineze la acea vârst`. Poate

c` era matur fizic, dar \nc` nu se \ndep`rtase de copil`rie. Nu era \nc`

b`rbatul de azi, puternic, sigur pe el. Tr`ia singur [i se descurca foarte

bine... O salvase pe Lucy din mâinile acelui golan...

"Asta e o nebunie, se gândi Bianca. Uite cum \l trasform \ntr-un

erou. Trebuie s` aib` [i el defecte, ca to]i oamenii, iar atitudinea pe

care o are fa]` de femei e unul dintre ele. Poate c` e un afemeiat. {i

nu numai. E absolut incapabil de sentimente profunde. De ce nu s-a

c`s`torit \nc`? Asta spune multe despre el."

Perfect con[tient` de ceea ce putea oferi Joe unei femei –

siguran]`, \ncredere, poate chiar fericire – Bianca \[i d`dea seama c`

toate astea erau temporare.

Dar cine are nevoie de planificare? Cine se gânde[te la ce va fi

peste câ]iva ani?

Gândurile ei erau mereu contradictorii.

50 MARGARET DAWSON

{tia c` nu-[i dorea neap`rat o via]` calm`, dar [i faptul c`, din

prima clip` când \l v`zuse, avusese sentimentul c` Joe va aduce \n

universul ei haosul. Al`turi de el se sim]ea de parc` ar fi intrat \n

camera dezordonat` a lui Lucy. Dar o camer` poate fi pus` \n ordine,

\n timp ce o via]` poate fi distrus`.

Ajunser` pe o mic` plaj` cu stânci ro[iatice [i ap` de culoarea

acvamarinului.

Bianca \[i d`du jos rochia [i observ` privirea admirativ` a lui Joe

a]intit` asupra ei, lucru care o flat` mult.

Intrar` \n ap` amândoi [i \notar` o vreme, dar Bianca fu dep`[it`

de viteza lui Joe. Se instalar` la soare pe [ezlonguri [i st`tur` a[a, \n

c`ldura dup`-amiezii, lipsi]i de gânduri [i ferici]i, pân` când Joe

spuse:

– Hei lene[o, e[ti gata pentru o cafea sau un pahar cu vin?

|i d`du mâna [i o ajut` s` urce stâncile. Era foarte manierat. Dar

care era povestea lui? De ce un b`rbat de vârsta lui, cu educa]ia pe

care se vedea c` o primise, nu-[i descoperise \nc` nici o \nclina]ie

c`tre o meserie onorabil`, [i se mul]umea s` cânte \ntr-un bar?

Se aflau \n barul de pe plaj`. Joe ceru o bere [i un pahar de rosado

pentru Bianca.

– Vrei calamari? \ntreb` el.

– Da, dac` e[ti de acord s` pl`tim consuma]ia jumate-jumate.

– Eu n-am Mercedes, dar nici nu sunt falit. |mi pot permite s`

cump`r mâncare, r`spunse el ironic.

Tân`ra nu voise s`-l jigneasc`. |[i dorea doar s` se \n]eleag` foarte

clar c` prietenia lor avea limite.

Când chelnerul le avuse b`uturile, Joe \ntreb`:

AVENTUR~ |N PORT 51

– De ce nu-mi mai poveste[ti despre munca ta? Unde anume ai

lucrat?

– Era o munc` foarte interesant`. Clien]ii no[tri nu erau interesa]i

de arborele genealogic al familiei din motive mercantile sau snoabe.

Voiau pur [i simplu s` [tie din ce familie se trag. Dac` stai s` te

gânde[ti c` societatea modern` este din ce \n ce mai mobil`, mi se

pare un demers justificat. Oamenii simt nevoia s` se reg`seasc`, s`-[i

redescopere sim]ul comunit`]ii.

– {i cum f`ceai s` descoperi trecutul acestor oameni?

– Câteodat` era simplu, alt`dat` foarte complicat.

|ncepu s`-i explice \n detaliu cum decurgea c`utarea: satisfac]ia de

a g`si [i de a urm`ri indicii care duceau din ce \n ce mai adânc \n

trecut, câteodat` dezam`girea de a da peste o pist` fals`, descoperirea

nea[teptat` a unor leg`turi \ntre evenimente aparent disparate...

Era pentru prima dat` când cineva din Spania p`rea interesat de

a[a ceva. La sosirea mânc`rii, \[i d`du seama c` nu vorbise decât

despre asta [i c` probabil \l plictisise pe Joe.

– Deloc, replic` el, atunci când tân`ra se scuz`. Nimeni care

vorbe[te cu pasiune despre ceea ce face nu poate fi plictisitor.

Felul \n care o privea dovedea c` spunea adev`rul. Bianca era

fericit` c` erau \nconjura]i de lume. Dac` numai privirea lui o f`cea s`

se cutremure, ce s-ar fi \ntâmplat dac` ar fi fost singuri [i ar fi atins-o?

– Trebuie s` ]i-l prezint pe Rufus Fisher. Are optzeci de ani, dar

arat` de [aizeci. Are nevoie de cineva s`-i scrie memoriile. Te-ar

interesa? Are mul]i bani [i te va pl`ti bine. Iar dac` n-ai computer, ]i-l

\mprumut pe al meu.

– Mi-ar pl`cea.

52 MARGARET DAWSON

– Momentan, nu se afl` \n port. Altfel, te-a[ fi dus acolo imediat.

– Tr`ie[te ca [i tine, pe mare?

– Da, s-a n`scut \ntr-o barc` [i jur` c` va muri tot acolo.

– Pot veni mâine, pe biciclet`, suger` Bianca. Mai fac câteodat`

drumul `sta ca s` \not.

– E o distan]` mare, nu?

– Da, destul de mare. {i acum e foarte cald. |n august, n-a[ mai

putea s`-l fac, presupunând c` mai sunt \nc` aici.

– Vrei s` pleci?

– Nu [tiu, n-a[ vrea s-o las singur` pe Lucy.

– Dar sora ta vitreg` n-are pe nimeni la care s` stea \n Anglia?

– Nu, pe nimeni. {i, oricum, ultimul lucru pe care [i l-ar dori ar fi

s` se duc` acolo. |i place aici. Gândul unei slujbe cu norm` \ntreag`

\n climatul rece din Anglia i se pare absolut \nsp`imânt`tor.

– Dar dac` tat`l t`u are probleme cu b`utura, Spania nu-i locul

pentru el. Alcoolul este foarte ieftin aici.

– A[a e. Dar mai [i lucreaz`, când are chef. Poate face o pictur` \n

trei ore [i o vinde cu dou` sute de pesetas, ceea ce, chiar sc`zând

costul materialelor, nu-i deloc un câ[tig r`u pentru o diminea]` de

munc`.

– Da, aprob` el.

– N-ar putea face acela[i lucru \n Anglia. A[a c`, prespunând c` voi

vinde casa f`r` voia lor, nu voi putea s` le \mbun`t`]esc via]a.

– Casa \]i apar]ine ]ie?

– Da, a fost casa mamei.

Dup` mas`, se gr`bir` s` se \ntoarc`. Ajun[i \n fa]a casei Mimosa,

Joe \i reaminti:

AVENTUR~ |N PORT 53

– Mâine mergem pe mare, da?

Ben, care \i privise de pe verand`, se ridic` din balansoar [i se

\ndrept` spre ea.

– }i-ai g`sit un prieten, Bianca?

– Nu, e un tip pe care-l cunoa[te Peter. M` va ajuta s`-mi g`sesc

ceva de lucru. |ncerc s` fac economii cât de mult pot, Ben, dar costul

\ntre]inerii casei e mare. Va trebui s` mai pictezi [i tu, din când \n

când. Altfel...

– Ei, nu mai fi a[a, fato, zise el, iritat. Se pare c` semeni cu

taic`-tu. Carla n-a fost niciodat` atât de preocupat` de bani. M`

\ntre]in singur, iar Lucy \]i d` cât de mult poate din câ[tigurile ei. Tu

e[ti singura care nu munce[te.

B`u rapid ce mai r`m`sese \n paharul pe care-l ]inea \n mân` [i

intr` \n cas`, trântind u[a.

Bianca era obi[nuit` cu o astfel de atitudine. Era pierdere de

vreme s` discute cu el. Câteodat`, mirosul lui de nicotin` [i de coniac,

dârele de scrum pe care le l`sa \n urm` i se p`reau insuportabile. I-ar

fi pl`cut s`-l poat` da afar`, dar nu putea. |i promisese mamei c` va

avea grij` de Lucy.

***

Joe era pe punte, când Bianca sosi a doua zi diminea]`. N-o v`zu,

pentru c` era preocupat s`-[i \ntind` rufele la uscat. Tân`ra se gândi

cât de reconfortant trebuia s` fie s` tr`ie[ti al`turi de un om care-[i

54 MARGARET DAWSON

p`stra hainele curate. Câinele lui Joe l`tr` [i se repezi spre Bianca, dar

Joe o lini[ti:

– Fred nu e foarte ospitalier cu oamenii pe care nu-i cunoa[te. A

avut experien]e destul de nepl`cute cu oamenii, [i chiar dac` st` cu

mine de un an, are \nc` \ndoieli cu privire la str`ini.

Joe o lu` de mân` [i Bianca se gândi c` era vorba despre salutul

local. Dar când strângerea de mân` se prelungi, \[i d`du seama c` Joe

flirteaz` cu ea. |n \ncercarea de a-i evita privirea, \ntreb`:

– Ce vrei s` spui? Ce experien]e nepl`cute a avut?

Privirea lui cald` c`p`t` o expresie ciudat`, imposibil de uitat.

– L-am g`sit \ntr-o p`dure din Anglia, legat de un copac [i l`sat s`

moar`. Dac` n-ar fi fost prea sl`bit, sunt sigur c` [i-ar fi \nfipt din]ii \n

mine.

– O, cum poate cineva s` fie atât de r`u?

– Cum! Oricum, Fred a rezistat [i a devenit un câine... de mare.

T`cur` o clip`, apoi Bianca sim]i nevoia s` clarifice lucrurile:

– Joe, m` ]ii \nc` de mân`.

– Nu-]i place? \ntreb` el, cu o expresie de mânie re]inut`.

– Mi se pare... ciudat.

– Nu [i dac` te gânde[ti c` ultima oar` când ai venit aici ne-am

s`rutat.

Aceast` amintire o f`cu pe Bianca s` ro[easc`.

– Nu mergem la prietenul t`u?

El zâmbi [i-i l`s` mâna.

– Bine. Haide, Fred, \[i chem` el câinele, apoi \ncepu s` dezlege

coarda care-i lega de chei.

Barca prietenului lui Joe se numea Pago Pago.

AVENTUR~ |N PORT 55

– Se pronun]` Pango Pango, explic` Joe. E numele unui port din

M`rile Sudului, [i acolo "g-ul" se cite[te "ng".

Pago Pago era ancorat` aproape de chei. Fred se urc` rapid la bord

[i imediat st`pânul b`rcii ap`ru pe punte. Dac` Joe nu i-ar fi dezv`luit

adev`rata vârst`, Bianca ar fi crezut c` Rufus ie[ise la pensie cu mult

\nainte de termenul legal. Primul ei gând fu acela c` a[a va ar`ta [i Joe

peste cincizeci de ani. Se vedea c` era un tip activ.

– |ncântat s` te cunosc, domni[oar` Dawson, zise b`trânul. Joe

mi-a spus c` dore[ti s` m` asi[ti. Haide la bord.

|i oferi o mân` sigur` [i puternic` [i o ajut` s` urce.

Când tân`ra z`ri ordinea [i cur`]enia care domnea la bord, \[i

d`du seama c` \ntr-adev`r cei doi b`rba]i sem`nau. |[i purtau singuri

de grij`, [i reu[eau s-o fac` atât de bine! Totu[i, acest lucru nu era

valabil [i pentru manuscrisele pe care b`trânul le ]inea \ntr-un cuf`r

plin de praf. |n`untru era un haos de nedescris, iar prima rug`minte

a lui Rufus fu s` pun` hârtiile \n ordine.

– Po]i face asta pentru mine?

– Desigur.

– Perfect. Când vei \ncepe?

– Chiar acum.

– Excelent. Te voi l`sa pu]in singur`, trebuie s` m` duc la pia]`.

M` \ntorc la prânz. Te rog s`-]i faci singur` cafea, ad`ug` el, ar`tând

spre dulapul din chicinet`.

– {i eu vreau s` ajung \n ora[. Voi merge cu tine pân` acolo, zise

Joe. Pa, Bianca.

Cei doi b`rba]i plecar` [i tân`ra se apuc` s` fac` ordine \n

manuscrise.

56 MARGARET DAWSON

Dup` aproximativ o or`, timp \n care reu[ise s` \n]eleag` [i s`

separe pe domenii colec]ia de amintiri a lui Rufus, auzi pa[i pe punte.

– Cum te descurci? \ntreb` Joe.

– E absolut fascinant.

Joe privi \n treac`t mald`rul de scrisori, \nc` \n plicurile originale,

toate adresate domni[oarei Brett.

– Brett este numele de familie al surorii lui, cea care a p`strat toate

astea. A murit cu pu]in timp \n urm`, iar Rufus s-a dus \n Anglia s` le

ia.

– A, \n]eleg. Chiar m` \ntrebam cum de au ajuns aici. Nu prea \]i

vine s` crezi c` oamenii m`rii sunt buni colec]ionari. N-au loc s`

p`streze tot.

– Nu, pentru o astfel de via]` prea multe obiecte sunt cât de poate

de d`un`toare. Pe de alt` parte, dac` te gânde[ti c` jum`tate din

lucrurile pe care oamenii le p`streaz` sunt nefolositoare... Eu sunt

adeptul lucrurilor pu]ine [i valoroase, [i a bagajelor minimale.

Oare Joe includea aici [i existen]a unei so]ii?

– Dar trebuie s` ai [i lucruri personale, nu?

– Da, câteva. }i-ai f`cut cafea?

– Am fost preocupat` de aranjarea foilor.

– Voi face eu chiar acum.

A doua zi, Bianca veni din nou la Rufus [i petrecu ore bune

punând \n ordine hârtiile.

La unele scrisori, datele erau indescifrabile. Când Bianca \i vorbi

lui Rufus despre asta, b`rbatul zise:

– Uit`-te \n interior, scrie data la sfâr[itul scrisorii. Nu m`

deranjeaz`, nu sunt chestii intime. De fapt, ]i-a[ fi \ndatorat dac` o

AVENTUR~ |N PORT 57

parte a muncii tale ar consta \n citirea documentelor [i sortarea celor

cu adev`rat importante.

T`cu o clip`, apoi, v`zând chipul mirat al fetei, ad`ug`:

– Presupun c` te \ntrebi de ce un b`trân om al m`rii ca mine e atât

de interesat s`-[i scrie memoriile. Am dou` motive. Primul, ca s`-mi

p`strez intact` capacitatea intelectual`. Nu vreau s` m` num`r printre

oamenii care, o dat` ce ies la pensie, \ncep s` rugineasc`. Apoi, din

pricina faptului c` n-am avut niciodat` so]ie sau copii, \mi dau seama

c` trebuie s` las ceva \n urma mea. Memoriile mele nu sunt foarte

valoroase, \mi dau seama. Nu acum. Dar dac` le pun la p`strare

undeva, peste o sut` sau dou` de ani vor putea arunca o lumin`

interesant` asupra vie]ii societ`]ii secolului nostru.

O privi cu aten]ie, reluând:

– {i dac` te \ntrebi de ce am r`mas burlac, s` [tii n-a fost din

pricina lipsei de interes pentru femei. Dar singura cu care mi-a[ fi

dorit s` m` c`s`toresc era deja m`ritat`, din nefericire. |n zilele

noastre, am fi putut fugi \mpreun` \n lume. Dar pe atunci... Dar tu?

E[ti una dintre femeile moderne, care n-au nevoie de un b`rbat s`

aib` grij` de ea?

– Nu, n-am nevoie de un b`rbat, dar mi-ar pl`cea foarte mult s`

am pe cineva al`turi, zise ea, zâmbind. Trebuie s` recunosc, sunt

bucuroas` c` nu m-am n`scut pe vremea când a[ fi fost nevoit` s`

accept \n]elegerea p`rin]ilor \n privin]a c`s`toriei [i când ar fi existat

foarte pu]ine posibilit`]i de a m` \ntre]ine singur`. Dar nu sunt nici

atât de modern` \ncât s` cred c` mariajul este un obstacol \n carier`.

– E[ti o tân`r` foarte sensibil`... Se \ntrerupse ca s` r`spund`

fluieratului care venea dinspre chei. Era Joe.

58 MARGARET DAWSON

– Hai pe punte, Bianca, vom sta pu]in la soare, spuse b`trânul.

Joe ajunsese, [i la vederea lui, Bianca sim]i c` ro[e[te. Avea cu el

un prosop [i p`rea c` se oprise la ei \n drum spre plaj`.

Rufus turn` suc \n pahare [i spuse:

– Tocmai discutam despre c`s`torie. Tu ce p`rere ai, Joe, despre

asta?

– Dac` mi-a[ g`si o v`duv` bogat`, a[ face pasul.

Rufus râse, [i Bianca f`cu la fel. Dar \n sinea ei, i se p`ru c` Joe nu

glumise deloc [i c` b`trânul, [tiindu-i p`rerea, \i pusese aceast`

\ntrebare ca s-o avertizeze c` Joe e un tip periculos.

Joe nu st`tu mult timp cu ei, nici nu aminti promisiunea de-a o

duce s` navigheze.

A doua zi nu-l v`zu deloc, iar peste dou` zile barca lui disp`ru de

la locul ei.

Seara, \n ultima zi a lui Mark al`turi de tat`l s`u, Peter \i duse pe

to]i \n ora[, la cin`.

Bianca purta o rochie pe care [i-o f`cuse dintr-un metraj de m`tase

natural`, o relicv` vestimentar` din 1930, pe care mama ei o g`sise

\ntr-o cutie cu haine vechi dintr-un magazin. Carlei \i pl`cuse

materialul, care era deosebit, [i-l p`strase. La acea rochie, Bianca purta

\ntotdeauna un l`n]i[or fin de aur la baza gâtului [i dou` diamante \n

form` de stea la ureche.

– |ntotdeauna te \mbraci perfect pentru orice ocazie, zise Peter,

admirativ.

– Mul]umesc, r`spunse ea simplu, nedorind s` par` impresionat`

de complimentul care, \n ciuda prezen]ei celor doi tineri, putea

conduce la o discu]ie nepl`cut` [i nedorit`.

AVENTUR~ |N PORT 59

|ncepur` masa cu o sup` de avocado. Ridicând privirea din

farfurie, Bianca fu surprins` s`-l vad` pe unul dintre osp`tari

primindu-l cu o plec`ciune pe Joe. B`rbatul nu era singur. Al`turi de

el se afla o femeie, care atrase nu numai privirile Bianc`i, ci ale \ntregii

clientele.

Era mai \n vârst` decât Joe, avea aproape patruzeci de ani. Inelul

uria[ cu diamant care sclipea pe degetul ei, simplitatea rochiei sale

albe, elegan]a sandalelor gri [i a gen]ii asortate [i mai ales p`rul ei

frumos, unghiile bine \ngrijite [i tenul perfect demonstrau c` e o

persoan` obi[nuit` s` tr`iasc` \n lux.

Oare Joe \[i g`sise o v`duv` bogat`?

Nevrând s` fie v`zut` privindu-i, \[i mut` privirea \n alt` parte.

Data urm`toare când \ndr`zni s` strecoare o privire spre masa lor, Joe

era ascuns de persoanele aflate \n fa]a lor. Dar partenera lui era \nc`

vizibil`, [i putu observa c` ]ineau un toast, ciocnind paharele de

[ampanie.

Ultimul lucru pe care-l mai v`zu fu mâna bronzat` a b`rbatului

atingând afectuos bra]ul companioanei sale.

C` gestul \i f`cea pl`cere femeii, era un fapt evident. Aceasta

r`spunse cu un zâmbet care ar`ta c`, dac` rela]ia lor nu era \nc` foarte

intim`, avea s` devin` cât de curând. Iar Bianca realiz` c`, din punctul

de vedere al unui b`rbat, aceast` leg`tur` putea fi la fel de pl`cut` ca

aceea cu o femeie mai tân`r`. |n plus, avea avantajul c` era [i mai

pu]in solicitant`.

– Parc` nu-]i mai place paella ca de obicei, coment` Peter.

– O, ba da, normal c`-mi place la fel, min]i ea, \ncepând s`

m`nânce [i \ncercând s` arate \ncântat`.

60 MARGARET DAWSON

Era deja clar pentru toat` lumea c` Lucy \[i pierduse capul dup`

Mark, iar el p`rea s` simt` acela[i lucru pentru ea. Dar Bianca b`nuia

c` nu-i decât o idil` de vacan]`, menit` s` supravie]uiasc` numai

câteva zile dup` desp`r]ire. {i-ar fi dorit ca Mark s` r`mân` \n Spania.

Influen]a lui asupra surorii vitrege era foarte bun`. Lucy devenise mai

ascult`toare [i mai matur`.

– Nu voi r`mâne singur mult` vreme, r`spunse Peter Bianc`i,

interesat` dac` avea s` se obi[nuiasc` s`-l [tie departe pe Mark.

Tocmai am aflat de la Philip c` el [i Janet vor veni \n Spania pentru o

s`pt`mân`.

Bianca nu-i \ntâlnise niciodat`, dar [tia foarte multe despre ei.

– |[i aduc [i copiii?

– Nu, \i vor l`sa la bunici. Atât Philip, cât [i Janet au nevoie de

odihn`, de o s`pt`mân` de leneveal`. Vor s` stea la soare [i s` se

relaxeze. Adu-mi aminte ca \nainte de a pleca s` re]in o mas` de patru

persoane pentru sâmb`ta viitoare.

I se p`rea normal ca Bianca s` fie liber`. De altfel, [i era. Dar m`car

putea s-o \ntrebe...

Singurul b`rbat al`turi de care [i-ar fi dorit s` cineze, era [i el

ocupat, [i probabil nu-[i putea permite s` achite nota la un astfel de

restaurant. Nici nu \nc`pea \ndoial` c` femeia \n alb avea s` pl`teasc`.

"Ciudat, dar al`turi de un b`rbat pe care-l placi, pân` [i o mas`

ieftin` poate p`rea un festin", se gândi Bianca. Când Michael p`rea

b`rbatul ideal pentru ea, o ducea la restaurante scumpe, dar la fel de

bine se sim]eau [i \ntr-o simpl` pizzerie. O pizza mare, fierbinte,

gustoas` le ajungea amândurora. O caraf` de cafea dup` aceea, [i asta

era tot.

AVENTUR~ |N PORT 61

Era o mas` la fel de pl`cut` ca [i cea de acum, cu osp`tari

serviabili, tacâmuri de argint [i fe]e de mas` din damasc.

– M` duc la toalet`. Vii [i tu, Bianca? \ntreb` Lucy la sfâr[itul mesei.

Bianca se ridic` [i o urm`. Când ajunser` \n baie, Lucy \i spuse

surorii vitrege:

– Mai [tii c` de multe ori ai \ncercat s` m` convingi s` merg \n

Anglia, dar n-am vrut? Ei bine, m-am r`zgândit. Mark zice c` m-a[

distra mai bine la Londra. Are un prieten a c`rui sor` locuie[te \ntr-un

apartament din capital`. Mi-am promis c` se va interesa dac` pot sta

la ea.

Schimbarea opiniei fetei era previzibil`. |n fond, dragostea te

poate transforma mai mult decât crezi. Astfel c` Bianca r`spunse f`r`

s` se mire prea mult:

– De ce nu? Poate c`-]i vei g`si [i ceva de lucru.

La \ntoarcerea la mas`, cum drumul fusese blocat de aducerea

unei t`vi de mâncare pe ro]i [i de câteva persoane care se opriser` s`

schimbe dou` vorbe cu prietenii, Lucy o lu` \nainte, ocolind

aglomera]ia, dar [i aproape jum`tate din sal`. Bianca n-avu de ales [i

fu nevoit` s-o urmeze, sperând c` Joe era prea absorbit de partenera

sa pentru a o z`ri trecând pe lâng` mas`. C`ut` s` priveasc` numai

\nainte [i s` dea impresia c` nu i-a remarcat prezen]a.

Dar, ghinion... |n momentul \n care \ncerca s` se strecoare pe

lâng` ei, Joe se ridic` brusc \n picioare [i-i t`ie calea.

– Bun` seara, Bianca.

– Oh... tu! r`spunse ea, mimând surpriza.

– Helen, ea e Bianca Dawson, continu` b`rbatul. Helen este o

admiratoare a picturilor mamei tale.

62 MARGARET DAWSON

– {i de]in`toarea câtorva, interveni femeia, zâmbind c`tre Bianca.

Cump`ram cel pu]in o lucrare la fiecare vernisaj. Am fost foarte trist`

când am aflat c` nu voi putea continua. Asta doar dac` nu cumva

unele lucr`ri din perioada de \nceput vor reveni pe pia]`.

Bianca se uit` spre Joe, care se afla \nc` \n picioare.

– Nu-mi amintesc s`-]i fi spus cu ce se ocupa mama, zise Bianca.

– Nu, altcineva a f`cut-o.

– Da? se mir` tân`ra.

"Cine oare?" se \ntreb` tân`ra \n sinea ei.

Apoi, c`tre Helen:

– Ave]i de gând s` v` stabili]i \n Spania?

– Nu, vreau s`-mi cump`r o cas` de vacan]`, dar cred c` \n sud

m-a[ sim]i mai bine decât aici. Regiunea asta pare destul de... lini[tit`,

chiar plictisitoare. Joe mi-a spus c` acesta e singurul restaurant de

cinci stele.

– Da, cred c` a[a e. Mai sunt [i alte locuri, dar mai mici, mai

intime...

Oricât de bun` ar fi fost mâncarea la alte restaurante [i terase f`r`

mari preten]ii, nu [i-o putea imagina pe aceast` femeie mâncând din

farfurii obi[nuite, la o mas` simpl` din plastic, având ca singur punct

de atrac]ie un televizor pentru emisiuni [i meciuri. Carlei \i pl`cuser`

aceste distrac]ii, dar mama ei era capabil` s` guste via]a sub toate

aspectele ei.

– Pot s`-]i las cartea mea de vizit`? |n caz c` se \ntâmpl` s` ai sau

s` afli despre o pictur` de-a mamei tale care e de vânzare, anun]`-m`.

Dac` vii la Londra [i vrei s` vezi tablourile pe care le am, d`-mi un

telefon.

AVENTUR~ |N PORT 63

– Mul]umesc. Sper s` v` bucura]i de vacan]`.

Cu un zâmbet de r`mas-bun \n care-i incluse pe amândoi, Bianca

se \ndrept` spre masa lui Peter.

Nici el, nici Mark nu se ridicar` la sosirea celor dou`, [i fata

compar` \n gând aceast` atitudine cu cea a lui Joe. Apoi, pentru c` nu

i se p`rea corect` compara]ia, \[i zise c` Joe fusese influen]at \n

atitudinea lui de averea substa]ial` a femeii. Manierele lui Peter nu

erau niciodat` agresive, dar nu putea fi numit un om tandru. De altfel,

Bianca \nclina cread` c` nici un b`rbat nu era tandru prin defini]ie.

To]i i se p`reau mai degrab` ni[te diamante ne[lefuite.

– N-a[ fi crezut c`-[i permite s` m`nânce aici, remarc` Peter, când

tân`ra se a[ez`, ar`tând c` observase discu]ia de la masa vecin`. Poate

c` piani[tii de bar sunt mai bine pl`ti]i decât a[ fi b`nuit. Cine e femeia

care e cu el?

Bianca privi cartea de vizit` [i spuse:

– Doamna Antony Russell. Locuie[te la Londra. E colec]ionar`, [i

are multe tablouri de-ale mamei.

– De unde [tia cine e[ti?

– Cred c` Joe i-a spus. Dar nu [tiu cine i-a spus lui Joe.

Peter comandase deja cafeaua [i lichiorurile.

Când acestea sosir`, ad`ug`:

– Presupun c` s-au cunoscut la El Delfin.

– Posibil, r`spunse Bianca, vag.

Nu voia s` dezbat` subiectul, a[a c` schimb` discu]ia:

– Mark a reu[it, acolo unde eu am e[uat, zâmbi ea. A reu[it s-o

conving` pe Lucy c` via]a \n Anglia nu-i chiar a[a rea cum crezuse.

|n acest timp, Mark [i sora sa vitreg` discutau \ntre ei \n [oapt`.

64 MARGARET DAWSON

Spre mare ei surpriz`, Peter fu nepl`cut impresionat de veste. |i

privi pe cei doi tineri [i r`spunse:

– |n acest caz, i-a f`cut un mare deserviciu. Via]a pe care o duce

aici e mai s`n`toas` [i n-are prea multe capcane... Dac` va locui la

Londra, Dumnezeu [tie ce i se poate \ntâmpla...

Acum c` Mark s-a schimbat [i s-a apucat serios de treab`, nu vreau

s`-l distrag` nimeni [i nimic de la activitatea lui, ad`ug` el, pe un ton

sc`zut.

Asupra acestui subiect, Peter insist` [i când ajunser` acas`. La fel

ca \n prima sear` de la sosirea lui Mark, st`tur` amândoi pe verand`,

privindu-i pe tineri dansând.

– Ca s` revenim la discu]ia de mai devreme, trebuie s`-]i

m`rturisesc c` nu sunt deloc bucuros s`-i v`d pe Mark [i pe Lucy

\mpreun`. Nu-i o fat` foarte inteligent`, nici n-are prea mult bun-sim].

Asta ca s` nu mai punem la socoteal` faptul c` tr`ie[te sub influen]a

unui tat` alcoolic, care poate deveni oricând periculos.

– Doar nu i-ai spus [i lui Mark toate astea! se scandaliz` Bianca.

– Nu, nu, nu i-am vorbit nimic despre asta. Rela]ia noastr` a

devenit mai bun` \n ultima vreme [i nu vreau s`-l sup`r cu nimic. Pe

de alt` parte, sunt convins c` dup` o s`pt`mân` de la plecare, Mark o

va uita.

– Da, poate, aprob` Lucy.

Uimit` [i dezam`git`, Bianca se hot`r\ s` plece acas` mai devreme

decât Lucy, iar Peter insist` s-o conduc` o bucat` de drum.

Dup` câteva sute de metri, Peter \i lu` mâna cu un gest stângaci.

– Exist` o singur` persoan` pe lume, Bianca, pentru care a[ fi

dispus s` m` implic \n familia Hollis [i s`-l fac pe Ben s`-[i revin`, zise

AVENTUR~ |N PORT 65

el. Sincer, nu [tiu dac` nu cumva e prea târziu, dar dac` tu crezi c`

merit` s`-l ducem la o clinic` de specialitate...

– N-ar accepta niciodat` a[a ceva. Ben nu e con[tient c` are o

problem`, r`spunse Bianca, gr`bind pasul, \n speran]a c` va putea

evita o a doua declara]ie.

Ca m`sur` suplimentar` de precau]ie, \ncepu la rândul ei s`

vorbeasc`:

– A fost foarte bun` paella \n seara asta, nu-i a[a? E extraordinar

cât de mult poate varia acela[i fel de mâncare, de la restaurant la

restaurant... O, Peter, nu...

Peter \i strânse mâna, o apropie de el [i \ncerc` s-o s`rute.

|mbr`]i[area lui nu fu atât de pasional` ca cea a lui Joe, [i Bianca ar fi

putut s` scape.

Dar, cu toate insisten]ele lui, [i \n ciuda celor spuse de Joe, Bianca

nu reu[ea s`-l vad` pe Peter ca pe un b`rbat de vârsta a doua m`cinat

de dorin]e. Era sigur` c` nu râvnea numai la trupul ei, ci \[i dorea

\ntre ei o apropiere total`. De aceea, reac]ion` temperat.

Dup` ce o s`rut`, el \i [opti la ureche:

– Mi-am dat seama c` ultima mea tentativ` de cucerire n-a fost

foarte romantic`... ]i-am vorbit despre lucruri practice [i despre

interese comune, \n loc s`-]i spun cât de minunat` e[ti. |n seara asta ai

fost mai frumoas` ca niciodat`, cea mai frumoas` femeie din

restaurant. Tonul lui i se p`ru Bianc`i oarecum fals, de parc` ar fi

\ncercat s` joace un rol \ntr-un film romantic. Cuvintele nu p`reau

adev`rate, par]ial pentru c` nici nu erau – Bianca [tia c` nu era

frumoas` \n sensul clasic al cuvântului – par]ial pentru c` erau vorbele

pe care [tia c` orice femeie tânje[te s` le aud`, [i nu veneau din inim`.

66 MARGARET DAWSON

Se eliber` din bra]ele lui [i spuse:

– Dragul meu Peter, a[ dori din tot sufletul s` crezi ce am s`-]i

spun. |mi placi foarte mult, ca prieten, dar nu m` pot m`rita cu tine.

Nu cred c` ne potrivim.

– Dar de ce? |ntotdeauna ne-am \n]eles perfect.

– Ca prieteni, da. Dar numai ca prieteni.

– {tiu care este adev`ratul motiv al refuzului t`u. |l placi pe

ciudatul `la de Joe. Nu m` lua de prost, Bianca, am v`zut c` ai f`cut

tot posibilul s` treci pe lâng` el, de[i te-ai pref`cut c` nu-l vezi.

Doamne-Dumnezeule! N-ai observat c` era cu cineva? Nu-]i dai seama

c` e amanta lui? Joe e tipul de b`rbat pentru care o femeie are doar

dou` utiliz`ri – sexul [i finan]area.

– Gelozia – mai ales cea bârfitoare – nu ]i se potrive[te deloc,

Peter, zise ea, obosit`. }i-am spus c` nu te iubesc, dar chiar dac` te-a[

iubi, trebuie s` m`rturisesc c` m-a[ gândi de dou` ori \nainte de a m`

m`rita cu un b`rbat care face o criz` de gelozie de fiecare dat` când

vorbesc cu altcineva. Cred c` a venit momentul s` ne spunem noapte

bun`, ad`ug` ea, continuând s` mearg`.

El o urm`:

– Nu sunt gelos, Bianca. Nu \n felul \n care crezi. Dar nu-mi place

s` te v`d c`-]i pierzi timpul cu un b`rbat care n-are nimic special.

– Dar curajul? replic` ea.

– Acum, nu mai sunt a[a de sigur... Poate c` nu curajul l-a

\ndemnat s` se \nroleze \n Legiune.

Noi nu [tim nimic despre el, poate s` fi avut orice alt motiv. Poate

era condamnat \n Anglia.

– Avea optsprezece ani, Peter... abia terminase liceul.

AVENTUR~ |N PORT 67

– Ce te face s` crezi asta? Dac` ar fi terminat liceul, ar fi intrat la

universitate...

– Aveai alt` p`rere despre el, pân` s`-]i intre \n cap ideea ciudat`

c` sunt \ndr`gostit`.

– O, nu cred c` te-ai \ndr`gostit de el. Sunt convins c` e vorba doar

despre o atrac]ie fizic`. Nu [tii nimic despre el, dar e tipul de macho,

[i asta \]i place.

Tonul ei fu suficient de nervos pentru a-l deruta:

– Cuvântul potrivit e honcho. Macho de dep`[it.

|nv`]ase asta de la Lucy, [i probabil c` [i acest cuvânt era dep`[it,

dar \i servi ca ripost` ideal` pentru a-l face s`-[i aminteasc` pr`pastia

de ani care exista \ntre ei.

– Nu-mi pas` care e cuvântul la mod`, replic` Peter. |n

vocabularul meu, are conota]ii nepl`cute, [i asta e important.

B`rbatul `sta nu face nimic folositor cu via]a lui. O risipe[te cântând

prin baruri.

Dac` a fost \ntr-adev`r la liceu, lucru de care m` \ndoiesc, a fost

probabil dat afar` pentru uz de droguri.

– N-a spus niciodat` c` a fost la liceu. A remarcat doar, \n treac`t,

c` pr`jitura de fructe pe care i-am trimis-o \i aminte[te de cea

preparat` de bunica lui pe vreme când era la [coal`.

– Aaaa... acum, \i faci pr`jituri, deci! |i speli [i tricourile, \i calci

pantalonii?

– Joe \[i spal` singur... m` bucur c` ai \ntrebat.

Dându-[i seama c` a dep`[it limita, Bianca ad`ug`:

– I-am f`cut o pr`jitur` doar pentru a-i mul]umi c` m-a salvat când

mi-am scrântit glezna.

68 MARGARET DAWSON

Nu men]ion` [i al doilea motiv, de[i l-ar fi pus pe Joe \ntr-o lumin`

favorabil`. |n schimb, povestirea l-ar fi f`cut s-o dispre]uiasc` [i mai

mult pe Lucy.

– Dar aceast` simpl` pr`jitur` este mai mult decât orice ai f`cut

vreodat` pentru mine, zise el sup`rat.

Argumentul era un lucru atât de absurd – de vreme ce Peter nu

mânca pr`jituri [i Juanita g`tea excelent – \ncât Bianca era aproape

gata s`-i ierte cuvintele [i s` izbucneasc` \n râs. Dar realiz` repede c`

un hohot de râs ar fi fost cât se poate de inoportun, exacerbându-i

probabil gelozia. {i, cum spusese mai devreme, Bianca ura din

r`sputeri aceast` tr`s`tur`. Era un sentiment distructiv pentru orice

fel de rela]ie.

Dup` o clip`, spuse \mp`ciuitoare:

– Haide s` nu stric`m o sear` atât de frumoas` printr-o ceart`

prosteasc`, Peter. Am [i a[a destule probleme, [i f`r` m` cert cu tine.

Dac` vrei s` r`mânem prieteni, va trebui s` te limitezi la asta.

– Nu pot accepta a[a ceva. De ce a[ face-o? Te iubesc [i sunt sigur

c` te pot face s` m` iube[ti [i tu.

– Nimeni nu poate convinge pe altcineva s` iubeasc`. Se \ntâmpl`

sau nu. Oh, Peter, \ncearc` s` prive[ti altfel problema. Când eu voi

avea vârsta ta de acum, tu vei avea [aptezeci de ani, vei fi b`trân...

– Unii oameni sunt mai activi la [aptezeci de ani decât al]ii la

patruzeci.

Bianca \[i pierdu din nou r`bdarea:

– Dac` tu nu te gânde[ti la asta, al]ii vor crede c` m-am m`ritat cu

tine pentru bani. N-a[ vrea ca lumea s` [u[oteasc` pe la spatele meu,

[i te asigur c-o vor face.

AVENTUR~ |N PORT 69

– Dar te vor bârfi [i dac` insi[ti s`-i trimi]i pr`jituri lui Joe

Nu-{tiu-Cum.

– A fost vorba despre o singur` pr`jitur`, [i oamenii de pe mare

bârfesc mai pu]in decât cei de pe uscat. Uite ce e, Peter! E târziu, sunt

obosit`, trebuie s` plec. Mul]umesc pentru cin`. Noapte bun`!

|i \ntoarse spatele [i, spre marea ei bucurie, b`rbatul n-o urm`.

Ajuns` acas`, \n timp ce se demachia, Bianca realiz` c` nu era

deloc mul]umit` de felul \n care reu[ise s` resping` a doua cerere \n

c`s`torie a lui Peter. Pe de alt` parte, trebuia s` recunoasc` faptul c`,

pentru un b`rbat de vârsta lui, Peter se purta complet imatur.

Era \nc` \n baie, când auzi o b`taie \n u[`. Era Lucy.

– Pot s` vorbesc ceva cu tine? \ntreb` adolescenta.

– Da. Te-ai \ntos devreme.

– Domnul Lincoln i-a cerut lui Mark s` m` aduc` acas`. A spus c`

vrea s`-i vorbeasc`. P`rea sup`rat. V-a]i certat?

Bianca ezit`. Peter nu va avea curajul s` strice rela]ia bun` cu fiul

s`u povestindu-i despre escapadele lui Lucy. Dar dac` o va face?

– Nu e vorba despre o ceart`, ci despre puncte de vedere diferite.

Trebuie s` fiu sincer` cu tine, Lucy. Peter se simte foate singur. Vrea

s` se c`s`toreasc` din nou [i crede c` eu sunt cea mai potrivit`

alegere. |n ce m` prive[te, nu sunt de acord.

– Nici eu.

E aproape la fel de b`trân ca tata, zise Lucy.

– Mai b`trân.

Carla Dawson avea nou`sprezece ani la na[terea Bianc`i, iar al

doilea so] era cu un an mai mic decât ea. B`utura [i lipsa exerci]iului

fizic \l f`cuser` pe Ben s` arate aproape de cincizeci de ani, \n timp ce

70 MARGARET DAWSON

Peter, care se ]inea \n form`, p`rea cu câ]iva ani mai mic decât vârstape care o \mplinise.

– Nu mi s-a p`rut frumos nici când era tân`r, ad`ug` Lucy, [i niciacum nu mi se pare. Mark seam`n` cu mama lui. Mi-ar pl`cea s` pleccu el mâine, dac` ar vrea s` m` ia. Dar nu pare prea \ncântat de idee.Zice c` sunt prea tân`r`.

– Bravo lui! Se vede c` te place [i-]i vrea numai binele.

AVENTUR~ |N PORT 71

Capitolul 5

De[i Bianca se ducea \n port \n fiecare zi, o s`pt`mân` \ntreag`trecu pân` s`-l revad` pe Joe.

De-abia ajuns` pe ]`rm, tân`ra \l z`ri pe chei [i nu avu alt`posibilitate decât s` se \ndrepte spre el.

– Când \]i vei ]ine promisiunea de a naviga \mpreun`? \ntreb` el,dup` ce discutar` despre munca ei de sortare a manuscriselor luiRufus.

– Credeam c` e[ti prea ocupat cu doamna Russell, zise ea.El o privi enigmatic [i r`spunse:– Am petrecut dou`-trei zile cu ea, ar`tându-i \mprejurimile. Dar

s-a mutat \n Andaluzia. Ce zici? Ne vedem mâine, dup` ce-]i terminitreaba?

Bianca ezit`, amintindu-[i c` dup` primul lor s`rut el \i spusese:"\n acest moment, mi-ar pl`cea s` fac dragoste cu tine [i, chiar dac`nu recuno[ti, sunt sigur c` asta \]i dore[ti [i tu." Oare vor exista [iurm`ri nedorite ale invita]iei lui? Dac` accepta, asta \nsemna pentru

el c` vor face dragoste? "Joe e tipul de b`rbat pentru care o femeie are

doar dou` utiliz`ri – sexul [i finan]area", \i spusese Peter. Poate

vorbele lui erau n`scute din gelozie... Dar dac` doar un b`rbat \[i

putea da seama de adev`ratele inten]ii ale altuia?

– Bine, sunt de acord. R`mâne stabilit: mâine, dup` munc`,

r`spunse ea.

– Nu trebuie s` te \ngrijorezi cu privire la mâncare. M` ocup eu de

tot. Tu adu doar costumul de baie [i o lo]iune de plaj`. Oricât de

bronzat` ai fi, tot po]i s` te arzi dup` câteva ore petrecute pe mare.

"Poate c` a[a e, [i nu doar \n sensul concret al cuvântului", se

gândi Bianca, regretând deja c` acceptase invita]ia.

– S`-]i anun]i familia c` vei sta pân` târziu, \i strig` el, de la

dep`rtare.

A doua zi, Bianca \i m`rturisi lui Rufus:

– Joe va veni s` m` ia la plimbare cu barca.

– Sunt sigur c`-]i va pl`cea, r`spunse el. La Libertad e o barc`

perfect`, iar Joe e un marinar des`vâr[it.

– De ce nu vii [i tu cu noi, Rufus? \ntreb` Bianca, \ntr-un impuls

de moment.

– E foarte dr`gu] din partea ta s` m` invi]i, dar b`nuiesc c` Joe

vrea s` fie singur cu tine.

– O, nu, nu cred. Sau... poate c` vrea, dar eu nu-mi doresc asta.

|i mai povestise câte ceva despre via]a ei, dar niciodat` nu

pomenise existen]a unui alt b`rbat \n trecutul sau prezentul ei, astfel

c` Rufus \ntreb`:

– Ai pe cineva \n Anglia?

– Nu, nu-i asta...

AVENTUR~ |N PORT 73

Bianca nu continu`, ne[tiind cum anume s`-i explice problema pe

care o avea.

Dar, dup` cum descoperise \n repetate rânduri, Rufus era foarte

perspicace. {i de aceast` dat` p`ru s`-[i dea seama exact de ceea ce se

ascunde \n inima ei.

– Nu cred c` ai de ce s` te \ngrijorezi \n privin]a lui Joe, draga mea.

Poate c` e un pierde-var`, dar e un tip onest [i un adev`rat gentleman

cu femeile.

– Chiar crezi asta? se \ndoi Bianca.

– Nu sus]in c` nu-]i va face avansuri, zâmbi el. Ar fi ceva \n

neregul` cu el dac` n-ar face-o. E[ti o tân`r` fermec`toare, dup` cum

cred c` ]i s-a spus de multe ori. Dar Joe nu-i genul care s` se ]in` scai

de tine, dac` vei refuza clar [i-i vei spune c` vrei s` te limitezi doar la

o rela]ie de prietenie.

– Ai \ntâlnit-o pe prietena lui, doamna Russell?

– Da. {tiind preferin]a mea pentru mâncarea oriental`, m-au

invitat la un restaurant indian \ntr-o sear`. E o femeie \ncânt`toare [i

foarte inteligent`. Ai ce vorbi cu ea, \n toate domeniile. Am \n]eles c`,

\nainte de moartea so]ului, au c`l`torit foarte mult prin lume. Ai

v`zut-o [i tu?

– Da, dar \n trecere. Bianca nu-[i putu re]ine curiozitatea:

– {tii cumva cum s-au \ntâlnit, ea [i Joe?

– Cred c` \n Grecia s-au v`zut prima dat`.

– Nu aici?

– Nu, se cunosc de ceva vreme.

Plecând \ngândurat` de la Rufus [i \ndreptându-se spre barca lui

Joe, Bianca \[i d`du seama c` ar fi preferat ca rela]ia celor doi s` fi

74 MARGARET DAWSON

\nceput la El Delfin, [i nu \n timpul cât doamna Russell era c`s`torit`,

probabil cu un b`rbat mai \n vârst` [i foarte bogat.

Joe o v`zu plecând de pe Pago Pago [i-i ie[i \n \ntâmpinare:

– Vom pleca \ndat`. |]i ar`t cabina ta, apoi \i d`m drumul. Un tur

complet al b`rcii vei face mai târziu. De acord?

– Da, r`spunse Bianca, urmându-l.

– Baia, cabina... \i prezent` Joe rapid fiecare spa]iu.

O dat` \ntor[i pe punte, Bianca spuse:

– Doamne, aici e mai curat chiar [i decât la Rufus.

– Când locuie[ti pe o barc`, trebuie s` p`strezi cur`]enia. Dar de

ce te miri? Tu e[ti dezordonat`?

– O, nu, Lucy crede c` sunt chiar un fel de maniac` a ordinii, dar

nu sunt nici pe departe atât de riguroas` ca tine.

Cabina era ordonat` [i foarte curat`. Oare cum se descurca Joe de

unul singur?

La Libertad ie[ise \n larg, \ndreptându-se spre insula Ibiza. Bianca

nu mai mersese cu barca de ceva vreme, iar atunci când mai navigase,

nu-i pl`cuse foarte mult. Acum \ns`, se sim]ea fericit`, liber` [i foarte

relaxat`.

Zgomotul ora[ului, dialogurile \n spaniol` [i \n alte limbi ale

p`mântului, crescendoul sunetelor de motociclete [i ma[ini,

aglomera]ia de turi[ti, toate acestea erau pentru o vreme l`sate \n

urm`. |mprejur, doar apa lini[tit` [i albastr`, doar razele soarelui...

– Cred c` e momentul pentru un aperitiv, zise Joe.

Bianca \nchisese ochii pentru câteva minute ca s` savureze

pl`cerea izol`rii \n mijlocul m`rii. Acum, deschizându-i, \l z`ri pe Joe

stând lâng` ea, cu un pahar \n mân`.

AVENTUR~ |N PORT 75

– Ce-i asta?

– Sangria, dar cu foarte pu]in coniac.

Tân`ra b`u din b`utura r`coritoare [i \ntreb`:

– Unde mergem?

Acum, p`reau s` se \ndrepte c`tre sud, spre Alicante.

– Mergem spre un golf unde, cu pu]in noroc, nu ne vom afla decât

noi.

{i asta \nsemna c` se preg`tise pentru o dup`-amiaz` romantic`?

se gândi Bianca \nfiorat`.

Barca se balans` destul de mult, iar Bianca sc`p` pe jos pu]in`

sangria.

– |mi pare r`u, trebuia s` te avertizez despre asta, zise Joe,

luându-i mâna.

Atingerea lui o derut` mai mult decât nea[teptata \nclinare a

b`rcii, astfel c` se str`dui s` r`spund` cât mai calm:

– Presupun c` e[ti un marinar foarte bun... Nu te sup`r` niciodat`

r`ul de mare, oricât de agitat` ar fi apa?

– N-a[ spune niciodat`. Nu foarte des. Dar `sta nu e un criteriu.

Am v`zut femei \n vârst` care suportau mai bine c`l`toria decât un

adev`rat marinar, iar asta te face pe tine o navigatoare mult mai bun`

decât mine.

Joe se apropiase [i mai mult. Bianca se \ntreb` dac` era momentul

s` bat` \n retragere. |[i d`du seama c` nu mai fusese niciodat` atât de

con[tient` de prezen]a fizic` a unui b`rbat. Nici m`car Michael nu-i

trezise asemenea sentimente.

{tia c`, \nainte de a se \ntoarce \n port, Joe o va s`ruta din nou.

Ceea ce nu [tia, era cum avea s` reac]ioneze la un astfel de gest.

76 MARGARET DAWSON

Ajunser` \n golful despre care-i vorbise Joe, [i aruncar` ancora pe

fundul nisipos al apei, care avea aici o culoare verde pal.

– Haide, \]i ar`t unde s` te schimbi, zise b`rbatul.

– Nu trebuie s` m` schimb. Am deja costumul pe mine. Cât de

adânc` e apa?

– Nu foarte adânc`, stai lini[tit`.

Peste jum`tate de or`, stând pe [ezlongul pe care Joe \l adusese pe

plaj` [i mâncând un sandvi[ uria[ cu salat` de creve]i, Bianca [opti:

– Mm... ce bine e!

Joe deschise o sticl` de vin spumos.

Ar fi fost mai bine dac` ar fi reu[it s` r`mân` neutr` la aten]iile lui,

dar tot ce f`cea b`rbatul era pe gustul ei.

– Mul]umesc, zise ea, luând paharul cu vin auriu.

Deodat`, bulele vesele care se sp`rgeau de pere]ii paharului \i

amintir` de seara \n care-l z`rise pe Joe la restaurant, al`turi de

doamna Russell.

– Pentru ce bem? \ntreb` el.

– Toastul favorit al tat`lui meu era "carpe diem". Ai f`cut latin` la

[coal`?

– Pe atunci nu era obligatorie, [i apoi n-am fost unul dintre elevii

studio[i.

– |n]eleg, te-ai axat pe sport.

– Nu, nu-i nici asta. |mi pl`cea s` navighez [i organizam excursii

pe mare, dar aceste preocup`ri nu f`ceau \n curriculum, glumi el.

– {i totu[i, sunt mai folositoare decât fotbalul sau crichetul.

– Dimpotriv`, sportul dezvolt` spiritul de echip`, la care eu eram

deficitar, r`spunse Joe sarcastic.

AVENTUR~ |N PORT 77

Bianca \[i d`du seama c` anii de [coal` nu reprezentau pentru el

amintiri tocmai pl`cute.

– Tradu-mi expresia, continu` el.

– |nseamn` "tr`ie[te clipa".

– Voi bea pentru asta! Carpe diem!

– Carpe diem! repet` ea.

– Ah, un pahar de vin rece [i spumos \ntr-o zi fierbinte este una

dintre cele mai frumoase experien]e ale vie]ii, zise Joe. Ce ironie...

ceea ce am spus sun` exact ca sfatul pentru care am b`ut adineaori.

Din cine e? Hora]iu?

Bianca \ncuviin]` din cap.

– Nu puteai fi chiar atât de pu]in studios, \ncât s` nu fi auzit de

Hora]iu.

– Am auzit, dar nu la [coal`. L-am cunoscut abia \n Legiune. {i nu

pentru c` am fi dispus de o bibliotec` foarte bogat` – majoritatea

lecturilor erau revistele pentru adul]i – ci pentru c` mi-a oferit cineva

o carte de poezie latin`. Era un botanist englez care venise la

Fuerteventura exact \n timpul preg`tirii mele.

Se opri pentru câ teva momente [i, chiar când tân`ra era gata s`-l

\ntrebe despre experien]a lui din Legiune, \ntreb`:

– Satirul `la b`trân te mai nec`je[te?

– Nu, deloc, r`spunse ea \n grab`.

– A[a, deci. Atunci, pasiunea lui n-a fost real`, replic` el. Dac` a[ fi

fost \n locul lui, n-a[ fi renun]at la tine atât de u[or.

– Peter e un b`rbat modest [i nu se consider` irezistibil.

El zâmbi larg:

– |nseamn` c` are dreptate, de vreme ce l-ai refuzat.

78 MARGARET DAWSON

– Ce dovede[te asta? Sunt convins` c` exist` multe femei care ar

accepta bucuroase, dac` le-ar cere \n c`s`torie.

– F`r` \ndoial`. B`rba]ii cu avere nu trebuie s` caute prea mult o

partener` de via]`.

– {i invers. Ai mai vorbit cu prietena ta, doamna Russell, de când

a plecat?

– Nu. Vrei s` spui c` rela]ia mea cu ea e interesat`?

– Ai spus cândva c`, dac` vei g`si o v`duv` bogat`, nu vei ezita s`

te c`s`tore[ti.

– Ai fost geloas`, nu? Când ne-ai v`zut \mpreun`...

– Geloas`? Nu! Ce prostie! Tu ai fost gelos pentru c` m-ai v`zut cu

Peter?

– Nu erai singur` cu el. Dac` ai fi fost, a[ fi avut câteva lucruri nu

foarte dr`gu]e s`-]i spun.

– Sunt convins` c` erai prea absorbit \n discu]ia cu partenera ta ca

s` m` observi, dac` eu [i Lucy n-am fi trecut pe lâng` masa ta.

– Nu atât de absorbit \ncât s` nu remarc felul \n care o priveai pe

Helen cu coada ochiului.

– |i admiram rochia. Credeam c` preferai s` te las \n pace.

Joe \i umplu paharul. Intimidat` de cursul pe care-l luase discu]ia,

Bianca b`u rapid vinul.

– Tactul t`u e admirabil, dar te-ai str`duit \n zadar. Helen e prea

de[teapt` ca s` se lase p`c`lit` de un vân`tor de avere, iar b`nuielile

tale despre motiva]ia mea au fost nedrepte. Ceea ce am spus despre

v`duvele bogate nu era ceva serios. Dac` vreodat` voi sim]i nevoia s`

m` \nsor, eu voi fi cel care va \ntre]ine casa sau cel pu]in voi contribui

\ntr-un procent covâr[itor la asta, ad`ug` el, cu un zâmbet lene[. Dar

AVENTUR~ |N PORT 79

oamenii ca mine [i ca Rufus, care [tiu s`-[i g`teasc` singuri [i s`-[i

spele o c`ma[`, n-au nevoie de so]ie, ci de o partener` de dormitor,

cu atât mai mult cu cât nevestele sunt mai pu]in entuziaste la acest

capitol decât o prieten`.

– Presupun c` asta depinde de so]ii lor... Rufus a r`mas celibatar

doar pentru c` femeia pe care o iubea era deja m`ritat` [i pe vremea

aceea oamenii nu se desp`r]eau atât de u[or ca azi.

– Asta ]i-a zis? \ntreb` mirat Joe. Mi se pare ciudat. Natura uman`

e cum e, [i m` \ndoiesc c` un b`rbat poate nutri sentimente atât de

puternice o via]` \ntreag`, f`r` speran]a de a le \mplini \ntr-o zi.

Adev`rul este probabil altul. Poate c` n-a g`sit femeia dispus` s`-i

\mp`rt`[easc` stilul de via]`. Majoritatea femeilor sunt sedentare, el e

un nomad.

– Cred c` Pago Pago ar fi fost un c`min confortabil. G`sesc c`

multe femei ar fi acceptat ideea de a tr`i libere de orice constrângeri,

al`turi de so]ii lor. {i, chiar dac` n-ar fi fost a[a, ar fi f`cut-o doar de

dragul b`rbatului iubit.

– Asta e o alt` idee romantic`, o contrazise el. O femeie care s`-[i

\nso]easc` iubitul pân` la cap`tul lumii, f`r` s` conteze dac` via]a pe

care o duce e dificil`, e greu de g`sit. Din experien]a mea, e mai

plauzibil ca b`rbatul s` urmeze stilul de via]` ales de femeie.

– Iat` o viziune pesimist`.

– Da, la care am ajuns din prea mult optimism.

– {tiu c` dragostea adev`rat` [i fericirea care dureaz` nu sunt

iluzii, pentru c` p`rin]ii mei s-au bucurat de ele. Pot crede c` Rufus a

fost fidel unei singure iubiri, cel pu]in cu sufletul, dac` nu [i cu trupul.

– Haide s` termin`m sticla, vrei?

80 MARGARET DAWSON

Pentru a treia oar`, Joe \i umplu paharul. Bianca se \ntreb` dac`

preg`te[te terenul pentru o nou` tentativ` de seducere. Dac` a[a

st`teau lucrurile, aceast` preg`tire nu era deloc necesar`. Lini[tea din

jur [i felul lui de-a fi erau suficiente pentru a o face s` accepte s`rutul

lui.

Joe se uit` la glezna ei.

– Pare c` [i-a revenit complet.

– A fost doar o entors`.

– Da, dar una destul de urât`, [i câteodat` ligamentele au nevoie

de mult timp pentru a-[i reveni la normal, zise el, atingându-i glezna

cu degetele.

Pentru cât de puternice ar`tau mâinile lui, erau foarte u[oare. |i

ridic` piciorul [i \ncepu s`-i mângâie gamba, pornind \n sus, spre

genunchi. Privirea lui era a]intit` asupra ei, iar pe buze \i ap`ru un

zâmbet fericit.

Bianca \[i ]inu r`suflarea, prev`zând c` Joe o va lua \n bra]e [i

preg`tindu-se pentru aceast` vulcanic` \mbr`]i[are. Dar nu se

\ntâmpl` nimic. Joe \i l`s` piciorul, se ridic` [i spuse calm:

– Cred c` ar fi bine s` ne mai r`corim pu]in.

Apoi s`ri \n ap`.

{tia c` n-avea decât s` \ntind` pu]in mâna [i s`-l ating` u[or pe

um`r, pentru ca el s` se \ntoarc` [i s` fac` dragoste cu ea. {i totu[i,

oricât de mult [i-ar fi dorit s` fac` acest gest, ceva o oprise.

Dezam`girea ei fu ciudat de mare [i de dureroas`. Fusese vina ei

c` Joe alergase \nspre mare, \n loc s-o s`rute.

Peste câteva ore, la plecare, el zise:

– Ar trebui s` facem [i mâine acela[i lucru.

AVENTUR~ |N PORT 81

Bianca nu mai ezit`:

– Ah, mi-ar pl`cea. Dar las`-m` pe mine s` aduc de mâncare.

– Ok, r`spunse el, zâmbind.

***

Noaptea fu foarte cald`, [i Bianca se trezi s` bea un pahar cu ap`

rece din frigider. Neavând chef s` se \ntoarc` la culcare, \[i lu` un

be]i[or aromat \mpotriva ]ân]arilor [i ie[i pe teras`, \n lumina lunii,

bând din paharul cu ap` [i gândindu-se la \ntâmpl`rile dup`-amiezii.

"Carpe diem", zisese ea, ridicând paharul. Dar ast`zi, când i se

oferise prilejul s` urmeze acest \ndemn, nu tr`ise clipa. Oare

respinsese aceast` oportunitate din team`?

Joe a[teptase permisiunea ei ca s-o s`rute. De[i nu p`rea genul

care s` aib` nevoie de a[a ceva, iat` c` Joe fusese un cavaler absolut.

Se st`pânise, de[i pasiunea lui era real`.

Ce diferen]` \ntre el [i Peter! Cu toat` insisten]a lui enervant`, era

totu[i un tip maleabil, care renun]ase repede la ea... Masculinitatea lui

era la fel de atractiv` ca o budinc`. Pasiunea lui nu era real`, spusese

Joe.

Dar mâna celuilalt b`rbat urcând \ncet pe piciorul ei \i d`duse

fiori. Oare ce avea s` se \ntâmple mâine?

A doua zi, luau masa la bordul ambarca]iunii, când Joe \ntreb`:

– Slujba ta de la Londra va mai fi disponibil` la \ntoarcerea ta?

– Nu, dar pot s`-mi g`sesc alta.

82 MARGARET DAWSON

Cercetarea poate fi de folos \n multe domenii. Companiile de

televiziune angajeaz` documentari[ti pentru majoritatea

programelor, iar autorii nu fac singuri munca de cercetare, ci pun la

lucru oameni ca mine. Mi-ar pl`cea s` m` \ntorc la genealogii, dar

dac` nu reu[esc, nu vreau s` r`mân f`r` serviciu. Dar, destul despre

mine. Care sunt planurile tale de viitor?

Mâncau preparatele f`cute de Bianca, la o mas` a[ezat` pe punte,

stând fa]` \n fa]`.

Joe puse furculi]a [i cu]itul deoparte, luând paharul cu vin cu o

expresie gânditoare.

– Nu foarte clare, recunoscu el. M` gândeam s` ajung \n Caraibe

[i de acolo la Pacific, dar pentru moment \mi place mai mult aici.

|[i ridic` privirea [i \ntâlni ochii Bianc`i. Cu un sentiment de

stânjeneal`, tân`ra se \ntreb` dac` privirea lui putea \nsemna pentru

cineva mai experimentat decât ea c` prezen]a ei era singurul motiv

pentru care alegea s` r`mân` [i, mai mult, dac` dup` ce rela]ia lor se

va consuma, se sim]ea liber s` plece.

– De ce ai privirea asta \ngrijorat`? \ntreb` el.

Dar n-o l`s` s` r`spund`, ci continu`:

– |mi dai impresia c` nu m` aprobi. A[a e, Bianca? }i se pare ciudat

ca un b`rbat s` fie liber, s` tr`iasc` f`r` nici o obliga]ie?

– Nu ciudat, nu. Mai degrab` de invidiat. Mi-ar pl`cea s` fiu liber`

s` m` duc unde vreau [i s` fac ce vreau. Ca artist, mama a avut exact

acela[i tip de libertate, de[i, când tata tr`ia, se ducea cu el peste tot.

Din fericire, locurile unde se duceau \i pl`ceau, a[a cum a fost Italia.

O vreme, dup` moartea lui, a c`l`torit din nou, dar se sim]ea

\ngrozitor de singur`. Vizita locuri minunate, dar n-avea al`turi pe

AVENTUR~ |N PORT 83

nimeni care s`-i \mp`rt`[easc` bucuria. Din pricina acestei singur`t`]i

[i a milei prost canalizate s-a hot`rât s` se m`rite cu Ben. Ce mi-ar

pl`cea mie... se opri ea.

– Spune! Ce ]i-ar pl`cea? o \ncuraj` Joe.

Dar Bianca t`cu.

"Mi-ar pl`cea s` fiu liber`, pentru c` so]ul meu este un om liber",

ar fi vrut s` spun`, dar nu putea. A[a ceva i-ar fi spus lui Rufus, dar nu

lui Joe. Vorbele sunau de parc` ar fi avut planuri cu el, [i asta nu era

adev`rat. Era gata s` se \ndr`gosteasc` de el, dar \nc` destul de

con[tient` c` poate da \napoi oricând. Felul \n care se sim]ea era

perfect ilustrat de melodia "Atunci când m` \ndr`gostesc", foarte

cunoscut cândva, iar acum doar ocazional cântat la radio, una dintre

piesele favorite ale mamei ei. De la moartea Carlei, nu se mai gândise

la el, [i asta pentru c` amintirea o durea, aducându-i \n minte

personalitatea cald` [i luminoas` a mamei [i pierderea ei atât de

nedreapt`.

Acum, cuvintele cântecului \i reveneau \n minte, f`când-o s`

realizeze c` melodiile bune spun adev`ruri pe care nu le po]i aprecia

decât dac` experimentezi o situa]ie asem`n`toare. Compozitorul

piesei se sim]ise poate cândva la fel ca ea \n aceste momente: hot`rât`

s` nu se \ndr`gosteasc` decât dac` ar fi fost s` fie pentru totdeauna [i

a[teptând momentul \n care cealalt` persoan` s` simt` la fel.

|ntr-un final, se decise s` spun`:

– Mi-ar pl`cea s` am lucrurile de care s-au bucurat p`rin]ii mei.

Profesiuni diferite, dar o via]` comun`. Dar se pare c` e ceva greu de

ob]inut. Atâ]ia oameni se ceart` din pricina serviciilor... Nu c` a[ avea

o carier`.

84 MARGARET DAWSON

E doar un mod interesant de a-mi câ[tiga existen]a, dar nu o

voca]ie.

Pentru desert, Bianca preparase o tart` cu fructe. Joe \ncepu s`

taie câte o felie pentru fiecare. Privindu-l, tân`ra \ntreb`:

– Tu te vezi cântând la pian pentru tot restul vie]ii?

– Probabil, pân` de curând nu m` gândeam prea mult la viitor.

– {i acum?

– Acum, câteodat`. Mai ales noaptea, când \mi dau seama c` ar fi

preferabil s` am o slujb` de zi, [i nu s` stau tot timpul \n fum de ]igar`.

|mi place s` m` trezesc devreme.

– {i mie. |mi place foarte mult diminea]a. La Londra, nu m`

trezeam prea devreme, dar aici peisajul e absolut minunat \n zori de

zi. Mun]ii [i plajele sunt superbe.

Joe se opri din mâncat [i o privi \n felul lui ciudat.

– Ce e? De ce m` prive[ti a[a? \ntreb` ea.

– E[ti foarte dr`gu]`, mai ales când vorbe[ti de ceva ce-]i place. |n

astfel de momente, devii aproape frumoas`, zâmbi el. Nu chiar

frumoas`, dar aproape.

– O, m` cople[e[ti, glumi ea.

– Nu, dar cred c` mi-ar pl`cea, dac` m-ai l`sa.

– Nu \n]eleg ce vrei s` spui.

– Dar b`nuie[ti c` e ceva nepotrivit, nu? \ntreb` el, pe un ton

pl`cut [i totu[i ironic.

– M` consideri cumva naiv`?

– Deloc. Judecând dup` r`spunsul t`u instinctiv atunci când te-am

s`rutat, nu e[ti deloc naiv`. Ai mult poten]ial, dar n-ai experien]`.

– Poate c` da... poate c` nu.

AVENTUR~ |N PORT 85

– Ieri, Rufus mi-a ar`tat o poezie despre o fat` cu numele t`u. S`

v`d dac` mi-l pot aminti.

Mâna lui se \ntinse c`tre ea.

– Era scris` de Robert Herrick. |mi amintesc o strof`, foarte

potrivit` pentru momentul de fa]`.

– Chiar a[a? zise Bianca, emo]ionat`.

– Da, da.

Mâna lui \i ]inu \n continuare mâna [i \ncepu s` recite:

"Bianca, las`-m`

S`-]i pl`tesc ce-]i datorez

|]i sunt dator cu un s`rut

Pe care mi l-ai dat

Dar \]i voi \napoia \nzecit

Ce mi-ai \mprumutat"

Pleoapele ei se plecar`. Nimeni nu-i mai recitase vreo poezie pân`

acum. Vocea lui grav` [i ochii s`i str`lucitori avur` asupra ei un efect

ciudat.

– Nu ]i-am dat nimic. Tu ai luat, zise ea.

– Cu atât mai mult. Am dreptul s` te pl`tesc cu dobând`. Sau

preferi s` n-o fac?

– Sunt sigur` c` ai mult` experien]` \n rela]ii sentimentale, Joe, [i

de aceea ar trebui s` [tii mai bine ca mine c` r`spunsul la \ntrebarea

"pot s` te s`rut?" va fi \ntotdeauna "nu".

|[i retrase mâna dintr-a lui [i \ntreb` pe un ton prozaic:

– Nu-]i place tarta? Ai de gând s-o la[i \n farfurie?

86 MARGARET DAWSON

– Deloc, r`spunse el, \ncepând s` m`nânce."E atât de dr`gu], \ncât a[ g`ti \n fiecare zi pentru el", se gândi

Bianca.Se ridicar` amândoi s` spele vasele, iar Joe zise:– Data viitoare, nu te voi mai \ntreba.Ea \i ocoli privirea, apoi r`spunse cu un aer sfid`tor:– {tii cumva tricourile alea cu broscu]e zâmbitoare care se ling pe

buze? \ntreb` ea. Toate sunt inscrip]ionate cu "pân` s`-l \ntâlne[ti peF`t-Frumos, o s` dai peste mul]i broscoi"...

– Sugerezi c` eu a[ fi un broscoi? replic` Joe, zâmbind.– Nu [tiu. Poate e[ti chiar Prin]ul din poveste. Dar câteodat`

nu-mi dai impresia asta.M`car o dat` \l f`cuse [i ea [ah mat! {i totu[i, \ntr-un anume fel,

gluma o privea [i pe ea. Pentru c`, chiar dac` ar fi fost sigur` c` Joe edoar un broscoi, \l prefera oric`rui Prin].

AVENTUR~ |N PORT 87

Capitolul 6

|n fiecare zi din acea s`pt`mân`, Joe o duse \n larg cu barca [i \nfiecare sear`, cu o jum`tate de or` \naintea \nceperii programului laEl Delfin, o aducea \napoi la ]`rm. |nc` nu c`p`tase permisiunea s-os`rute, dar r`bdarea de care d`dea dovad` ajunsese s`-i sporeasc` einer`bdarea.

Pân` \ntr-o clip`, când r`bdarea lui ced` [i o s`rut` f`r` s`-i maicear` permisiunea; o opri o clip` \n loc, o lu` de umeri [i o \ntoarsespre el cu un gest brusc [i plin de pasiune.

S`rutul care urm` fu lung [i minunat de intim. Degetele lui\ncepur` s`-i exploreze spatele, strângând-o la pieptul lui. Pielea luiera r`coroas` de la apa m`rii, dar ea sim]i atingerea lui ca o flac`r`.Pentru câteva clipe, tân`ra nu mai fu con[tient` decât de pl`cereaacestei \mbr`]i[`ri.

Numai atunci când sim]i c` el \[i sl`be[te strânsoarea, se dezmetici[i-l respinse.

– Draga mea, nu ne vede nimeni...

Dar dac` preferi s` mergem \n cabin`...

F`r` s` a[tepte r`spuns, o lu` de mân` [i \ncepu s` coboare sc`rile.

Incapabil` s`-[i elibereze degetele din mâna lui, Bianca se ap`r`:

– Mergi prea repede pentru mine, Joe.

El ridic` din sprâncene, sesizând sensul metaforic al cuvintelor

sale.

– }i se pare? Eu am crezut c` merg incredibil de \ncet.

– Pân` acum, da, admise ea. Dar acum te mi[ti mult prea repede.

– Bine, \n]eleg. Nu te voi for]a... Dar acum o clip` mi s-a p`rut c`

asta \]i dore[ti.

– S` te s`rut, da. Dar nu s` sar \n patul t`u. }i-am spus asta de la

bun \nceput.

– Da, \mi amintesc. Mi-ai spus c` via]a ta e [i a[a grea [i c` nu e[ti

disponibil` pentru aventuri. Nu sugerez c` ar trebui s` ne implic`m

\ntr-o aventur`.

Se apropie de ea atât de mult, \ncât buzele lui \i atingeau obrazul.

O privi cu o expresie atât de tandr`, \ncât Bianc`i i se p`ru c` avea

s`-i spun`: "Te iubesc [i vreau s` m` c`s`toresc cu tine."

|n loc de asta, Joe zise:

– Dup`-amiezile noastre sunt foarte frumoase, dar pentru mine

nu ajung. Mi-ar pl`cea s` iau micul dejun al`turi de tine [i s` [tiu c`

te voi g`si acas` când m` \ntorc de la munc`. Vino s` stai cu mine,

Bianca! Vom fi ferici]i!

Vei putea s` te ocupi \n continuare de Ben [i de Lucy, dar nu vor

mai reprezenta pentru tine o povar`.

A[tept` o clip` reac]ia ei, apoi ad`ug`:

– Te vreau, Bianca. Vreau s` fii lâng` mine.

AVENTUR~ |N PORT 89

Ea \[i dorea acela[i lucru. Ar fi vrut s` se topeasc` \n bra]ele lui,

dar... nu-[i putea permite a[a ceva.

– Nu cred, Joe, [opti ea.

El o s`rut` din nou, iar ea nu-i rezist`, de[i era con[tient` c` acest

comportament contradictoriu era derutant. Nu era corect. |ntre ei,

trebuia s` fie totul sau nimic, iar Joe trebuia s` [tie c` va fi... nimic.

Joe o l`s` s`-i scape din bra]ele lui, apoi o \ntreb`:

– De ce nu, Bianca? Sunt convins c` asta \]i dore[ti. De ce nu

recuno[ti? E[ti fl`mând` de dragoste.

– Câteodat`, sunt fl`mând` [i dup` o pr`jitur`, dar pot renun]a la

ea. Altfel, m` \ngra[.

– Dragostea te face mai frumoas`.

– Nu dragostea, fericirea. Dar nu voi putea fi fericit` dac` voi fi fata

care locuie[te cu Joe Crawford. Nu-i stilul meu.

El nu mai insist`:

– Bine, dac` asta vrei. Dar dac` te r`zgânde[ti, s` [tii c` oferta mea

e \nc` valabil`.

|n restul zilei, nimic notabil nu se mai \ntâmpl` \ntre ei. Bianc`i

nu-i venea s` cread` c` un b`rbat poate reac]iona atât de civilizat \n

fa]a unui refuz. Era adev`rat c` r`spunsul ei sunase mai degrab` a

amânare [i c`-l g`sea pe Joe foarte atr`g`tor, dar \l aten]ionase foarte

clar c` nu era preg`tit` pentru via]a pe care el i-o propunea.

Dispozi]ia ei se schimbase. Era trist` [i regreta cele \ntâmplate,

pentru c` asta \nsemna sfâr[itul lec]iilor ei de navigare [i al zilelor

fericite. Se \ntoarser` \n port. Pe chei, domnea agita]ia obi[nuit`. O

mul]ime de oameni se foiau de colo-colo iar printre ei, \l recunoscu

pe Michael.

90 MARGARET DAWSON

Se \ntoarse spre Joe, uimit`.

– Ce e? \ntreb` acesta, v`zând c` se schimbase la fa]`.

– E Michael, un vechi prieten de-al meu.

Apoi, \ntorcându-se c`tre omul care-i urm`rea de pe chei, \ntreb`:

– Ce cau]i aici?

– Bun`, Bianca, r`spunse el, f`când semne disperate din mân`. Ce

mai faci?

Se apropiar` de el, [i Bianca f`cu prezent`rile:

– Michael Leigh... Joe Crawford.

Cei doi se salutar` f`r` amabilitate.

– Când ai venit? E[ti \n trecere? \l \ntreb` ea pe Michael.

– Sunt \n vacan]`. Trebuie s`-mi g`sesc un loc unde s` stau. Am

sosit la Alicante ieri, am petrecut noaptea acolo [i am pornit din nou

la drum \n diminea]a asta. Tat`l t`u vitreg mi-a spus unde te pot g`si.

– |n]eleg, zise ea, ne[tiind ce ar trebui s` adauge.

Joe interveni:

– Trebuie s` m` schimb [i s` m` duc la munc`. Sper s`-]i plac`

excursia, Leigh. Adio, Bianca.

– Pa, zise ea.

Joe se \ntoarse pe La Libertad, iar ea [i Michael o luar` de-a lungul

cheiului.

– Interesant tipul, \ncepu el. Cu ce se ocup`?

– Cânt` la pian \ntr-un restaurant.

– Da? Ciudat!

– De ce ]i se pare ciudat?

– Nu poate tr`i din asta...

– De ce nu?

AVENTUR~ |N PORT 91

– A[a... Barca e a lui?

– Din câte [tiu, da.

– O barc` de m`rimea asta cost` foarte mult. E pentru bog`ta[i.

– E casa lui, r`spunse ea, apoi \ncepu s`-i vorbeasc` despre ora[.

Spre mirarea ei, Ben, care-[i petrecea majoritatea timpului prin

baruri, era de aceast` dat` acas`. Pentru prima dat` dup` câteva

s`pt`mâni, \l v`zu \n fa]a unei picturi \ncepute. Picta priveli[tea

portului, una dintre temele care se vindea cel mai bine.

|i l`s` pe cei doi b`rba]i s` vorbeasc` [i se duse \n buc`t`rie s`

preg`teasc` cina. Pe mas` g`si un bilet de la Lucy. Trecuse pe acas`

dup`-amiaz`, dar avea s`-[i petreac` seara la o prieten`, scria

adolescenta.

– Va fi o cin` u[oar`, Michael, zise Bianca, \ntorcându-se pe

verand` cu câteva gust`ri. Cât timp ai de gând s` stai \n Spania [i care

e itineraiul pe care ]i l-ai propus? zise ea, repede, \ncercând s`-[i

alunge stânjeneala.

– Zece zile, dar m-am hot`rât s` nu fac nici un circuit. Am venit

doar s` te v`d.

Bianca nu putu interpreta \n nici un fel tonul lui pasional [i

privirea \nduio[at`. Rela]ia lor de acum nu explica aceast` atitudie.

Din momentul \n care Carla Dawson murise [i Michael, citind [tirea

\n ziar, \i scrisese o not` de condolean]e, nimic nu se mai \ntâmplase

\ntre ei. |n plus, chiar el \i m`rturisise c` avea pe altcineva.

– Ai \nchiriat ceva pentru noaptea asta? Unde vei sta?

– Nu, dar sunt sigur c` voi g`si un pat undeva. Care e cel mai bun

hotel?

– Nu [tiu, n-am stat \n nici unul.

92 MARGARET DAWSON

– Nu-i nevoie s` te duci la hotel, dragule, interveni Ben. Te putem

g`zdui aici. Nu avem o camer` doar pentru tine, dar vei putea dormi

\n living, pe canapea.

– Cred c` va fi mai confortabil la hotel, zise Bianca.

– Noaptea trecut`, la Alicante, a fost un adev`rat co[mar, replic`

Michael.

Bianca era \nsp`imântat`, [i pe bun` dreptate. Oferta tat`lui s`u fu

acceptat` cu entuziasm de Michael.

|i p`rea r`u c` nu-l dusese mai \ntâi la un hotel, [i abia apoi la Casa

Mimosa, dar acum era deja prea târziu. Probabil, Ben \[i imaginase

c-o ajut`, dar din partea lui Michael era o mojicie s` accepte invita]ia.

Dup` cin`, tân`ra strânse masa, sp`l` vasele [i f`cu patul pentru

musafir, \n timp ce b`rba]ii continuar` s` discute. Din locul \n care

st`tea, Michael o v`zu treb`luind, dar nu se oferi s-o ajute. {tia c`

fostul ei prieten nu era deloc un tip casnic, dar acum apatia lui i se

p`rea de-a dreptul enervant`. Mama lui avusese \ntotdeauna grij` de

el [i chiar, \ntr-o zi când venise la Londra dup` cump`r`turi, nu f`cuse

altceva decât s` fac` ordine \n apartamentul fiului. Comparat cu Joe [i

Rufus, Michael era un r`sf`]at.

Era ciudat ca un b`rbat care alt`dat` fusese important \n via]a ei s`

devin` o nedorit` povar`. Oare va veni clipa când acela[i lucru se va

\ntâmpla [i cu Joe?

Realizând c` se gândea din nou Joe Crawford, \n pofida hot`rârii

de a uita de existen]a lui, Bianca se sim]i vinovat`.

Când se \ntoarse pe verand`, Ben deja plecase la bar, iar Michael

o a[tepta t`cut [i lini[tit.

– E un tip foarte simpatic tat`l t`u, o \ntâmpin` Michael.

AVENTUR~ |N PORT 93

– Da, r`spunse Bianca, nevrând s`-l dezam`geasc` [i sperând ca

nici Ben n-o va face.

– |mi pare bine c` am venit, continu` b`rbatul. Voiam s` v`d ce

mai faci, cu ce te ocupi, dac`-]i merge bine...

– Am o slujb`. {i apoi, casa \mi ocup` foarte mult timp. |]i mai

aduc pu]in vin?

– Da, te rog. {tiu ce gânde[ti, ad`ug` el, a[teptând ca tân`ra s`-i

umple paharul. Crezi c` am mult tupeu s` vin la tine pe nepus`-masa.

– Recunosc, am fost surprins` s` te v`d. Ce s-a \ntâmplat cu fata

despre care mi-ai scris?

– N-a mers. A fost o gre[eal` de la bun \nceput. A fost unul dintre

acele lucruri care n-ar trebui s` se \ntâmple [i care nu s-ar fi \ntâmplat

dac` rela]ia noastr` ar fi decurs altfel. Dar, de[i mi-ai spus c` m`

iube[ti, \ntotdeauna m-ai respins. Faptul c` ne-am desp`r]it nu mai

pare s` te deranjeze.

– Deloc, admise ea. La \nceput, am sperat [i am crezut c` o

separare te va face s` \n]elegi c`... te va face s`-]i dore[ti o leg`tur`

permanent`, a[a cum voiam [i eu... pe atunci. Dar tu ai ales pe

altcineva, demonstrând c` ai avut dreptate [i eu am gre[it. Ceea ce am

sim]it unul pentru altul nu era suficient de puternic pentru a dura.

– Dimpotriv`. Am ajuns la concluzia c` tu aveai dreptate. Am fost

un prost s` nu-mi dau seama ce comoar` pierdeam, Bianca. Acum,

mi-am revenit [i sper s` nu fie prea târziu. E[ti cu altcineva?

– Nu e asta... am probleme de familie. Sora mea vitreg`... tocmai

sose[te, zise ea, auzind zgomotul motocicletei.

Erau vremuri când Lucy, dac` ar fi b`nuit c` un b`rbat vrea s`

r`mân` singur cu Bianca, ar fi f`cut orice s` nu-i ofere [ansa asta.

94 MARGARET DAWSON

Acum, apropierea dintre ele o f`cu s` \n]eleag` situa]ia [i se preg`ti s`

se duc` la culcare dup` numai câteva cuvinte schimbate cu Michael.

Sora ei o chem` \ns` \n buc`t`rie sub pretextul prepar`rii unor

gust`ri [i-i [opti:

– Nu pleca, te rog, nu pleca.

– De ce?

– |]i explic mâine.

Mai târziu, stând \ntins` \n pat, Bianca se \ntreb` unde ar fi fost

acum dac` ar fi ascultat rug`mintea lui Joe [i nu i-ar fi rezistat. Poate

ar fi stat pe punte, sub lumina stelelor, [i s-ar fi s`rutat. Pe uscat, \n

aceast` perioad` a anului, era foarte cald. Dar pe mare, fie [i \n

apropierea ]`rmului, aerul era rece [i proasp`t.

– |n]eleg acum ce spuneai despre problemele de familie, zise

Michael \n timp ce o conducea a doua zi spre ora[.

Bianca [tia c` b`rbatul fusese trezit \n toiul nop]ii de monologul

zgomotos al lui Ben dup` \ntoarcerea de la cârcium`.

– De asta nu po]i sta cu noi, Michael. Nu vreau s` par

neprimitoare, dar situa]ia e jenant`.

– Bine, voi g`si un hotel unde s` stau.

– Dac` po]i, zise ea cu \ndoial`.

– Poate nu sunt toate pline.

– Bun` diminea]a, draga mea, o \ntâmpin` Rufus. Joe mi-a spus c`

a venit \n vizit` la tine un prieten din Anglia. Nu-i nevoie s` m` mai

aju]i cât timp st` \n Spania. Dac` vrei s`-i ar`]i ora[ul, s` te plimbi cu

el... \n]eleg. Era gata s`-i r`spund` c` Michael era un musafir nepoftit

[i c` spera s` nu stea prea mult, dar \[i d`du seama c` vorbele aveau

s` ajung` la Joe.

AVENTUR~ |N PORT 95

Joe, care sosea adesea s` bea o bere cu Rufus, \n acea zi nu ap`ru

deloc, [i Bianca se \ntreb` dac` era o mi[care deliberat` sau dac`

existase un motiv puternic pentru a o evita.

Ultimul lucru la care se a[tepta era ca Michael s-o a[tepte

dup`-amiaz`, dup` munc`, nu pe chei, cum stabiliser`, ci pe puntea

b`rcii La Libertad. Ajuns` acolo, afl` cu surprindere c` Joe \i invitase

pe amândoi \ntr-o scurt` excursie pe mare, iar Michael f`cuse deja

aprovizionarea pentru picnic.

– Poate c` Rufus [i-ar dori s` vin` cu noi, zise Joe, privind spre

Bianca [i ignorând expresia ei mirat`.

Nu putea pricepe motivul pentru care cei doi deveniser` dintr-o

dat` atât de apropia]i, când prima lor \ntâlnire ar`tase clar c` n-au

nimic \n comun.

F`r` s` a[tepte r`spuns, Joe se duse s`-l cheme.

– E foarte evaziv, prietenul nostru, [opti Michael, dup` plecarea

lui. M` \ntreb ce ascunde.

– L-ai \ntrebat ceva [i n-a vrut s`-]i spun`?

– Da, lucruri pu]in importante. De unde e, cu ce se ocup`... Dar

[tiu la fel de pu]ine despre el ca acum o or`, când ne-am \ntâlnit.

– Ei bine, \n ce m` prive[te, prefer oamenii rezerva]i \n locul celor

care \]i spun imediat tuturor povestea vie]ii lor plictisitoare, r`spunse

Bianca.

Apoi \[i puse ochelarii [i se \ntinse la soare, semn c` discu]ia se

\ncheiase. Regreta momentele pl`cute [i lini[tite când se afla doar

al`turi de Joe pe barc`.

Atingerea nea[teptat` a lui Michael o nedumeri [i o enerv`. Se feri

[i spuse, sup`rat`:

96 MARGARET DAWSON

– Nu, Michael. }i-am spus [i ieri, \]i repet [i azi: nu putem re\nvia

trecutul.

– Nu vreau s` accept asta, nu \nc`. Mai am opt zile \n care s` \ncerc

s` te recuceresc [i... dar v`zând c` Joe se apropie, se opri brusc.

"Ce ironie", se gândi Bianca. Cei doi b`rba]i care nu aveau putere

asupra ei – Peter [i Michael – erau totu[i atât de insisten]i, \n timp ce

Joe, c`ruia de-abia reu[ise s`-i reziste, acceptase refuzul ei cu atâta

fair-play.

Dar asta se \ntâmplase abia ieri, [i poate c` f`cea parte din strategia

lui s` accepte u[or prima respingere, [tiind c` nu-i va putea rezista la

o a doua \ncercare.

Era ciudat c` Joe se gândise s`-l invite pe Rufus. Era sigur` c` era

o invita]ie deloc altruist`. Poate c` Rufus trebuia s`-l ]in` pe Michael

departe de ea, iar Joe s` fie liber s` continue atacul.

Când ancorar` ca s` ia prânzul, se dovedi c` Michael nu era un

\not`tor entuziast. Apa \i pl`cea doar dac` trebuia s` se r`coreasc`.

Stilul lui lipsit de gra]ie era cu atât mai evident cu cât \nota al`turi de

Joe. Descoperirea acestui aspect necunoscut din personalitatea lui o

f`cu pe Bianca s` realizeze c`, de[i \l [tia de mult` vreme, ignorase

totu[i incompatibilit`]ile fundamentale dintre ei. Pentru ea, s` se

m`rite cu un b`rbat c`ruia nu-i pl`cea marea era la fel cu a spune "da"

unui tip care nu iubea muzica, arta sau lectura.

{tia c` Joe citea mult [i iubea muzica, dar era oare la fel de

interesat de pictur`? Oare s-ar fi plictisit s` viziteze galeriile de art` [i

muzeele, a[a cum ea [i mama ei f`ceau când Carla tr`ia \nc`?

|[i aminti c` b`rbatul auzise de Carla [i-i povestise despre ea

doamnei Russell, dar asta nu \nsemna c` iubea arta.

AVENTUR~ |N PORT 97

– Te pricepi la pictur`, Joe? \ntreb` ea, \n timp ce Rufus \i explica

lui Michael de ce sim]ea nevoia s`-[i scrie memoriile.

– Nu foarte mult. {tiu doar ce-mi place, dar nu pot explica de ce.

Joe \i explic` pe larg gusturile lui, dovedind mult interes fa]` de

subiect.

– De ce \ntrebi?

– Din curiozitate. Nimic special, zise ea, ocolind r`spunsul.

***

Nu-l rev`zu pe Joe pân` \n ultima zi a vacan]ei lui Michael. Fostul

ei prieten suger` – spre marea ei supriz`, dar [i u[urare – s` ia masa

cu un cuplu pe care-l \ntâlnise la hotel. B`rbatul era important pentru

el; \l putea ajuta \n carier`.

– Cred c` prietena lui e cam r`sf`]at`, dar Rolf e un tip tare \n

televiziune – e produc`tor – [i mi-ar putea fi de folos cândva, explic` el.

Chiar \nainte de \ntâlnire, Bianca g`si dezgust`toare ideea de a

cultiva pe cineva din interes. Când Michael i-l prezent` pe Rolf, opinia

ei deveni mai ferm`. Rolf o privi cu un interes mai mult decât amical,

iar tân`ra era scandalizat`. Cine se credea acest b`rbat? Pentru ea,

faptul c` era un cunoscut om de televiziune nu conta absolut deloc.

|n schimb, prietena lui \i pl`cu. Patti nu era foarte inteligent`, dar

era prietenoas`, [i Bianca sim]ea nevoia de o companie feminin`.

Vorbir` despre haine [i coafuri, [i tân`ra nu i se p`ru deloc atât de

plictisitoare pe cât spusese Michael.

98 MARGARET DAWSON

|n mod evident, Patti era obi[nuit` s` fie ignorat` de Rolf când

exista \n preajm` vreun b`rbat cu care s` vorbeasc`. De[i mai târziu

regret`, Bianca se amuz` s` joace al`turi de ea rolul femeii prostu]e.

Cele câteva cuvinte pe care Rolf i le adres`, le primi cu o privire

uimit` [i cu r`spunsuri de o plat` banalitate, pe care Michael nu [tiu

cum s` le interpreteze.

Joe, un tip mult mai perspicace, ar fi \n]eles jocul ei [i ar fi zâmbit.

Dar Joe n-ar fi sim]it niciodat` nevoia s` ling` mâna cuiva ca s`-i ob]in`

ajutorul. A[a ceva ar`ta lipsa de \ncredere \n propriile capacit`]i.

Dup` mas`, \ncepur` s` dezbat` unde aveau s` continue seara.

Rolf, care fuma satisf`cut un trabuc, zise:

– Tu locuie[ti aici, Bianca. Tu trebuie s` [tii unde putem merge.

Dar \nainte ca Bianca s` r`spund`, Patti spuse:

– {tiu eu un club unde putem merge. Mi-a spus despre el o tip`

pe care am \ntâlnit-o la coafor. Mi-a spus c` se poate dansa... Celelalte

discoteci pun muzic` pe band`, dar acolo exist` o forma]ie.

– |]i mai aminte[ti cum se numea? \ntreb` Rolf, pe un ton

nepl`cut, privind-o de sus.

– Desigur, Rolfie. Patti p`rea s` nu-[i dea seama de felul \n care i

se vorbea, dar nici de faptul c` b`rbatul ura s` i se spun` Rolfie.

– Patti a noastr` e o adev`rat` poliglot`, coment` Rolf.

Bianca sim]ea nevoia s`-l pocneasc`, [i se gr`bi s` r`spund` \n

locul ei:

– Nu cred c` El Delfin vi s-ar p`rea special, dac` a]i fi obi[nui]i cu

Londra. Aceast` remarc` era adresat` lui Rolf, care \ncercase s`-i

impresioneze pomenind numele unor hoteluri de lux, al c`ror client

pretindea c` este.

AVENTUR~ |N PORT 99

– E un loc bunicel, continu` Bianca.

– El Delfin are aer condi]ionat, interveni Patti. Nu ne va fi cald.

– Vom merge acolo. Dac` nu ne place, putem s` plec`m \n alt`

parte, zise Michael.

Bianca nu mai fusese niciodat` \n discoteca El Delfin [i spera c`

lumina nu va fi suficient` pentru ca Joe s-o observe.

|n restaurant, b`rbatul cânta la pian cu spatele la mese. Dar \n

club, pianul era a[ezat pe un mic podium. Pianistul nu trebuia decât

s` \ntoarc` pu]in capul pentru a o remarca la una dintre mesele care

\nconjurau ringul de dans circular.

Când sosir`, ceilal]i muzicieni erau \n pauz` [i Joe cânta singur.

Chelnerul \i conduse c`tre o mas` din fundul s`lii, [i-l urmar` to]i \n

[ir indian. Bianca recunoscu primele acorduri ale melodiei pe care \i

ceruse s-o cânte la prima lor \ntâlnire. Putea fi o coinciden]` faptul c`

schimbase melodia pe care o \ncepuse cu una care avea pentru

amândoi o semnifica]ie aparte?

– |mi place cântecul `sta, zise Patti, dar nu mai [tiu cum se

nume[te.

– "Un b`rbat [i o femeie", o l`muri Bianca.

Tân`ra privi spre pian. Joe nu se uita la ei, astfel c` fusese probabil

doar o coinciden]`.

Ceilal]i membri ai forma]iei \[i reluar` locurile [i \ncepur` s` cânte

câteva melodii lente.

Rolf era un dansator mai bun decât Michael, dar prima dat` când

Bianca avu curajul s` ias` pe ringul de dans al`turi de el, descoperi c`

era unul dintre b`rba]ii care ]in s` profite de apropierea dansului. Ar

fi dat orice s` scape de obrazul lui lipit de al ei [i de palma pe care o

100 MARGARET DAWSON

sim]ea strângându-i [oldul, dar ringul era aglomerat [i era dificil s`

scape din \mbr`]i[area lui.

|n afar` de a-i spune verde \n fa]` "opre[te-te", nu vedea ce ar fi

putut face ca s` \mpiedice un alt dans al`turi de el.

Deodat`, o mân` puternic` [i bronzat` o atinse pe um`r.

– Dansezi cu mine, Bianca? \ntreb` Joe.

– Sper c` nu te superi, Rolf. Joe e un prieten vechi.

|n ciuda speran]ei ini]iale c` nu va fi v`zut`, Bianca se sim]ea acum

u[urat` de interven]ia lui. O salv` de \mbr`]i[`rile brutale ale lui Rolf

[i o lu` u[or \n bra]e. Chiar dac` existau destule aspecte care o

deranjau la el, apropierea fizic` nu era unul dintre ele.

– Cine-i `sta? \ntreb` Joe, când Rolf se \ntoarse la mas`.

– Un tip pe care Michael l-a cunoscut la hotel.

– Michael \l place, nu? Iar ]ie ]i se pare imposibil...

– Exact. |mi place prietena lui, dar el e un tip oribil. Nici Michael

nu cred c`-l place, dar \i e de ajutor \n profesie.

– {i pentru asta e gata s` te lase pe mâna lui?

– Danseaz` cu Patti. Probabil c` nici n-a observat.

– Eu am observat, replic` el t`ios. Dac` cineva te va atinge, atunci

eu voi fi `la.

O apropie mai tare de el.

– O, Joe, nu e corect ce faci.

– Nu-]i place?

Bianca nu r`spunse. Nu putea nega eviden]a.

– Po]i s` pleci de la pian când vrei?

– Ultima oar` am plecat pentru Lucy.

Nu cred c` m` vor concedia.

AVENTUR~ |N PORT 101

Bianca b`nui c` Joe \i spusese chitaristului, care era liderul

forma]iei, s` prelungeasc` melodia cât mai mult. I se p`rea c` dureaz`

de o ve[nicie, [i fiecare moment petrecut \n bra]ele lui o f`cea mai

con[tient` c` niciodat` nu va mai \ntâlni un b`rbat ca el. P`reau

perfec]i unul pentru altul, cu o singur` mic` excep]ie. Ea \[i dorea o

dragoste care s` dureze pentru totdeauna, iar el nu era preg`tit

pentru c`s`torie, [i probabil nu va fi niciodat`.

– Deci, prietenul t`u pleac`?

– Da, r`spunse ea scurt.

Nu-[i dorea s` vorbeasc`, ci doar s` simt` atingerea lui. Purta o

rochie sub]ire, [i-i sim]ea perfect mâna care se plimba \n voie pe

spatele ei.

– B`nuiesc c` pasiunea veche s-a reaprins, continu` el.

– Se poate spune [i a[a.

– Dar tu, Bianca? Ai fost vreodat` atras` de el?

– La un moment dat, am ]inut mult la el.

– Dar acum \[i pierde timpul.

– Crezi? M-a cerut de so]ie.

El se d`du un pas \napoi [i o privi.

– E[ti o idealist`. Nu cred c` te-ai m`rita din alte motive decât

dragostea. Asta e tot ce conteaz` pentru tine. Iar dac` l-ai iubi, nu

te-ai \nmuia atât de repede \n bra]ele mele. Ai proceda la fel cum ai

f`cut-o cu prietenul de la hotel. Bianca vru s`-i demonsteze c` putea

face acela[i lucru [i cu el, [i \ncerc` s` se \ndep`rteze, dar mâna lui Joe

se strânse mai tare pe spatele ei [i, dup` un moment de lupt` surd`,

renun]`. Se supuse pl`cerii nebune de a fi \n bra]ele lui, pl`cere care

nu mai putea dura decât câteva clipe.

102 MARGARET DAWSON

Când melodia se termin`, Joe o eliber` cu evident regret. Iat` c`

Joe ]inea destul de mult la ea pentru a o salva din bra]ele mitocanului

Rolf! Poate c`, pân` la urm`, nu numai pasiunea conta. Conta \ntreaga

ei fiin]`, personalitatea ei. Poate c` o aprecia la fel de mult pe cât o

dorea.

O conduse pân` la mas`, a[tept` s` se a[eze [i f`cu \n fa]a ei o

plec`ciune cavalereasc`.

– Mul]umesc, Bianca. Noapte bun`.

F`r` s` a[tepte s` fie prezentat, \ntoarse spatele tuturor [i de

\ndrept` spre pian.

– Hm, coment` Patti. Tipul `sta e tare. E spaniol?

– Nu, englez.

– Da, n-are accent, dar arat` ca un spaniol, nu-i a[a? E mai \nalt

decât sunt spaniolii \n general. O, mi-ar pl`cea s`-mi s`rute [i mie

cineva mâna a[a cum a f`cut-o el, ad`ug` Patti, cu o privire gale[`, care

o f`cu pe Bianca s` râd`, iar pe Rolf s` bomb`ne.

"Omul `sta e lipsit de sim]ul umorului, \[i spuse Bianca. Dac` Patti

\[i dore[te s` i se s`rute mâna, de ce n-o face?". |l privi pe Michael, iar

el ar`ta la fel de pu]in amuzat.

Mai târziu, când o conduse acas`, Michael \i spuse:

– Nu pricep cum Rolf o poate suporta pe femeia aia. Ciripe[te

\ntruna [i spune numai tâmpenii. E adev`rat c` are un trup superb,

dar n-are nimic \ntre urechi.

– A[a cred [i eu. Altfel, de ce s-ar irosi lâng` o eroare a naturii, cum

e Rolf? Ce b`rbat nesuferit, Michael!

– Cum?

– Da, [i banal.

AVENTUR~ |N PORT 103

– Banal? E un produc`tor str`lucit!

– Da, \mi pot imagina.

– Ce vrei s` spui?

– Michael, am dansat cu el [i b`rbatul `sta m-a pip`it!

– Dar Joe al t`u?

– Al meu?

– Da, nu \ncerca s` negi. Am v`zut cum danseaz` [i el... Un mascul

plin de mu[chi, cu un coeficient de inteligen]` probabil sub cel al lui

Patti. Dac` nu vedeam cu ochii mei, n-a[ fi crezut c` o tân`r` atât de

inteligent` ca tine ar putea s` se \ndr`gosteasc` de un tip ca el. E[ti

\ndr`gostit` de el, nu?

– Da, cred c` sunt, admise ea.

– Am [tiut din clipa \n care v-am v`zut prima oar` \mpreun`.

Pentru numele lui Dumnezeu, Bianca, fii rezonabil`. Pot s` recunosc

c` are farmec, dar nu e un tip serios. N-are nici un gând...

– Depinde ce \n]elegi prin serios, replic` Bianca. Vrea s` ne

mut`m \mpreun`, a[a cum ai vrut [i tu cândva, Michael.

B`rbatul opri ma[ina la marginea drumului [i se \ntoarse spre ea.

– Dar acum vreau s` ne c`s`torim, Bianca.

Pe nea[teptate, \i lu` fa]a \n palme [i o s`rut`.

Ciudat` senza]ie, s` fie s`rutat` de un b`rbat pe care odat` \l

iubise, sau crezuse c`-l iube[te, [i s` r`mân` la fel de indiferent` ca [i

cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Singura mirare era cum de putuse s`

plâng` \n somn dup` atingerea lui, atâta vreme dup` ce se

desp`r]iser`. Poate c` durerea pe care o sim]ise atunci fusese

exagerat` de apropierea sfâr[itului mamei ei, dou` tragedii \ntâmplate

\n acela[i timp, din care nu credea c` avea s`-[i mai revin` vreodat`.

104 MARGARET DAWSON

La \nceput, Michael p`ru s` nu observe lipsa ei de reac]ie, apoideveni mai insistent. |ncepu s-o s`rute [i s-o mângâie \ntr-un fel pecare Bianca \l g`si insuportabil. Protest`.

– Te-ai culcat cu el, nu-i a[a? zise el, \n replic`. Pe mine, \ntot-deauna m-ai ]inut la distan]`, dar cu el ai f`cut dragoste. Dumnezeule!De ce sunt femeile atât de proaste? Vreau s` m` c`s`toresc cu tine,Bianca!

– Dar atunci n-ai vrut.– Bine, dar acum vreau.|ncerc` s-o ia din nou \n bra]e, dar ea se ap`r`.– Du-m` acas`, zise ea furioas`.|[i d`duse seama c` o rela]ie cu Joe, fie [i f`r` viitor, era preferabil`

c`s`toriei cu Michael.Se desp`r]ir` \n termeni amicali, dar pentru Bianca seara avusese

un final nepl`cut, [i asta nu se \ntâmplase exclusiv din vina b`rbatului.Ar fi trebuit s` fie mai ferm` [i s`-l \ndep`rteze de la bun \nceput.

AVENTUR~ |N PORT 105

Capitolul 7

Dup` aproximativ o s`pt`mân`, c`tre dup`-amiaz`, \nainte ca Lucys` se \ntoarc` de la munc`, Bianca st`tea \n buc`t`rie preparând cevade mâncare, când auzi zgomotul unui motor afar`. Dup` câtevamomente, cineva sun` la u[`.

Tân`ra se \ntreb` cine putea fi. Peter ar fi strigat, [i apoi ar fi intratpur [i simplu. Se [terse pe mâini [i se duse s` r`spund`.

Nepl`cut surprins`, Bianca alese s` ignore tres`rirea de bucurie lavederea lui Joe.

– Bun`, Bianca. Ce mai faci?– Bine, mul]umesc. Ce cau]i aici?Tonul ei fusese deliberat politicos, dar inospitalier.– Am venit s` te anun] s` nu te duci mâine \n port. Rufus nu va fi

acas`. A fost dus la spital, [i probabil va r`mâne acolo destul de mult.– E bolnav? exclam` ea. P`rea perfect s`n`tos. Ce s-a \ntâmplat?– Se pare c` a suferit un infarct. Din fericire, am trecut pe acolo la

numai câteva minute dup` ce s-a \ntâmplat, am \mprumutat o ma[in`

[i l-am dus la spital. Se poate s` nu fie \ntru totul adev`rat, dar am

auzit c` dureaz` mult pân` vine o ambulan]` [i n-am vrut s` risc.

– Nu cunosc aspectul `sta, dar [tiu c` spitalele de aici sunt foarte

diferite de cele din Anglia. Nu dispun de personal auxiliar care s`

supravegheze bolnavii tot timpul. Rudele sunt de obicei cele care fac

asta, iar bietul Rufus n-are familie.

– Pot s` am eu grij` de el.

– Cum? Nu se poate. Are nevoie de cineva s` stea cu el tot timpul,

[i tu nu po]i s` lucrezi toat` noaptea [i pe urm` s` ajungi la spital la

timp ca s`-i dai micul dejun.

Dar nu te \ngrijora. O s`-l supraveghez eu, [i m` po]i \nlocui când

ai timp.

– Nu cred c` e o idee bun`. {i a[a ai stat destul lâng` mama ta cât

a fost bolnav`.

Faptul c`-l aju]i s`-[i scrie memoriile nu \nseamn` c`-i e[ti obligat`

\n vreun fel.

– A[a e, dar \mi place Rufus [i cândva voi fi [i eu b`trân` [i bolnav`

[i voi depinde de ajutorul prietenilor.

– Bine, \n acest caz, ne vom \mp`r]i responsabilit`]ile.

|n prima faz` a aranjamentului lor, Joe p`ru perfect capabil s`-l

\ngrijeasc` pe b`trân la fel de bine ca ea. Petrecea multe ore la clinic`

[i nu se d`dea \napoi de la nici o sarcin` pe care trebuia s-o

\ndeplineasc`. Era la fel de calm [i de competent ca atunci când ie[ea

\n larg cu barca. El \l sp`la, el st`tea lâng` el [i-i d`dea s` m`nânce.

Când Bianca protest`, spunând c` putea face [i ea toate astea, Joe

\i replic` ferm:

– Nu are rost s` ne ciond`nim, Bianca.

AVENTUR~ |N PORT 107

Aranjase s` cânte la pian la restaurant doar pân` la zece [i jum`tate

seara, cu condi]ia s` nu mai cânte \n club atâta timp cât starea lui

Rufus r`mânea critic`.

– Dar \]i vor opri din salariu. Cum te vei descurca?

– Stai lini[tit`. Nu voi muri de foame. {tiu c` [i tu po]i face fa]`,

dar eu sunt b`rbat, [i nu te pot l`sa singur`.

Bianca se gândi la Peter [i la Michael, [i nu vedea pe nici unul

dintre ei \mp`rt`[ind punctul de vedere al lui Joe. Amândoi ar fi

pretins c` asta e o treab` de femeie, \n cazul \n care ar fi admis c`

\ngrijirea unui b`trân excentric era un fapt normal. Parc` \i auzea

replicând c` Rufus merita ce i se \ntâmpla, pentru c` tr`ise cum tr`ise

[i nu r`m`sese \n Anglia, unde putea beneficia de asigur`rile sociale.

|n momentul \n care doctorii propuser` externarea, Rufus fu

foarte bucuros. Joe fu cel care \l aduse acas`, pe Pago Pago, iar Bianca

preg`ti prânzul pentru ei trei.

– Nu cred c`-]i voi putea r`spl`ti vreodat` bun`tatea, zise Rufus,

când Bianca se preg`ti de plecare.

– O, Rufus, eu n-am f`cut mai nimic. Joe a avut grij` de tine.

– Da, e un tip de milioane. Mi-a[ fi dorit s`-mi fie nepot. Lui \i voi

l`sa pu]inul pe care-l am când voi p`r`si lumea asta.

Joe nu auzi aceast` remarc`, pentru c` era deja pe chei. Bianca \[i

lu` r`mas-bun [i plec`, tulburat`.

Jum`tate din drum, cei doi nu schimbar` nici un cuvânt. Apoi, \n

apropierea de Casa Mimosa, Joe zise, abrupt:

– Ei, ce vom face de acum \ncolo?

La \nceput, Bianca crezu c` se refer` la cum \[i vor petrece restul

zilei, dar Joe continu`:

108 MARGARET DAWSON

– Vreau s` spun, ne vom \ntoarce la rela]ia de dinainte de boala

lui Rufus? Crezi \n continuare c` ar fi bine s` nu ne mai vedem?

– Da, ar fi cel mai \n]elept, nu crezi?

– Din punctul t`u de vedere, poate.

V`zând c` Bianca nu r`spunde, ad`ug`:

– Am \ncercat s` nu profit de situa]ie cât timp Rufus a fost \n spital,

dar \n ce m` prive[te, nimic nu s-a schimbat. Cred c` vom fi foarte

ferici]i \mpreun`. Chiar conteaz` ce va spune lumea?

– Nu, nu-mi pas` de opinia altora. E adev`rat c` amândoi oamenii

de care \mi p`sa au murit, dar [tiu c` p`rin]ii mei n-ar fi fost \ncânta]i

s` tr`iesc cu tine \n felul `sta.

– Desigur c` nu. Fiecare genera]ie are conven]iile ei. Acum

dou`zeci sau trezeci de ani, nu era permis` o rela]ie de \ncercare.

Acum e.

– Da, dar asta n-a f`cut ca rela]iile s` devin` mai stabile.

– Nu, a[a e. Dar desp`r]irile, atunci când intervin, sunt mai pu]in

dureroase decât un divor].

– Am mai auzit toate astea, Joe. Michael a folosit toate

argumentele ca s` m` conving` s` locuiesc cu el. La un moment dat,

era aproape s` reu[easc`. Dar ar fi fost o gre[eal`, \mi dau seama de

asta foarte clar.

– {i? L-ai fi p`r`sit. Probabil c` ai fi \nv`]at mai multe despre via]`.

– |n loc de asta, i-am spus "nu", [i asta \]i r`spund [i ]ie.

– Dar dac` Michael te-ar fi cerut de so]ie atunci, ai fi acceptat?

– Nu [tiu. Poate...

– {i dac` ]i-a[ pune aceea[i \ntrebare?

Chiar [i ca \ntrebare ipotetic`, aceasta o f`cu s` tresar`.

AVENTUR~ |N PORT 109

Dar reu[i s` se calmeze [i r`spunse \n [oapt`:

– C`s`toria nu e cuvântul magic, Joe. Dragostea este, dar cred c`

avem opinii diferite \n aceast` privin]`.

– Bine, spune-mi ce \n]elegi tu prin dragoste, [i-]i voi spune [i eu

p`rerea mea.

– E greu de explicat. {tiu ce nu e dragostea. Nu e doar dorin]a de

a face dragoste cu cineva.

– Nu \n \ntregime, dar e o parte important` a ei. Cel pu]in, la

\nceput. Asta te nelini[te[te? Faptul c` atunci când te ating, tremuri?

|[i puse mâna pe piciorul ei, privind-o demonstrativ.

– Nu, Joe, nu-i corect ce faci.

– Dar e adev`rat ce am spus, nu?

– Da, dar asta nu dovede[te nimic. Presupun c` ai acela[i efect

asupra multor femei. Dragostea e mai presus de atrac]ia fizic`.

Trebuie s` existe \ntre noi un raport total.

– Nu chiar, e bine s` existe [i câteva diferen]e.

– Minore, da. Dar nu pr`p`stii.

– {i crezi v` \ntre noi sunt asemenea pr`p`stii?

– Da. Lucrul despre care vorbim o dovede[te. Tu vrei s` fii liber,

iar eu... \mi doresc s` fiu iubit` pentru totdeauna.

– {i pentru asta ai nevoie de un act? Nu po]i avea \ncredere \n

mine?

– N-am nevoie de un act. Am nevoie de siguran]`, vreau s` [tiu c`

rela]ia va dura. C` oricât de mult s-ar schimba lucrurile, sentimentele

noastre vor r`mâne acelea[i.

– Iat` un ideal. Adev`rul este c` oamenii se schimb`, Bianca. Nu

depinde de ei, pur [i simplu se \ntâmpl`.

110 MARGARET DAWSON

La treizeci de ani, nu vei mai fi la fel ca ast`zi.

– Da, fizic [i emo]ional, dar nu mental, \l contrazise ea. Dac`

prietenia dureaz` o via]`, [i adev`ratele prietenii dureaz`, de ce

dragostea n-ar putea dura? E cel mai frumos tip de prietenie.

– Pentru c` prietenia nu e pus` zilnic la \ncercare. E[ti liber fa]` de

prieteni [i nu trebuie s`-i vezi zi de zi. Dar so]ia sau so]ul sunt ve[nic

lâng` tine.

– Ce te-a f`cut atât de cinic, Joe?

– Nu sunt cinic, ci realist. Privesc lumea a[a cum mi se arat`, nu

cum mi-a[ dori eu s-o v`d.

– Ei bine, n-o mai face! Nu pot s` renun] la idealurile mele, doar

pentru c` nu mai sunt la mod`. Dac` ceea ce-mi doresc nu mai exist`,

n-am s` m` mul]umesc cu mai pu]in. Voi r`mâne f`r` dragoste. Nu e

singurul lucru pentru care merit` s` tr`ie[ti.

– Iat` ni[te cuvinte foarte dure, Bianca, venind de la o idealist`.

Poate c` acum chiar crezi \n ele, dar la treizeci de ani...

Ea nu r`spunse. |i venea s` plâng`.

Continuar` drumul \n t`cere.

– Mul]umesc c` m-ai condus, zise Bianca la coborâre. Nu te invit

\n`untru. Cred c` ne-am spus tot ce aveam s` ne spunem.

– Da, fu de acord Joe. Cred c` ne-am spus totul, cu excep]ia unui

singur lucru. |n urm`toarea secund`, Bianca se afla \n bra]ele lui,

s`rutat` cu o pasiune mânioas`. La \nceput, se lupt` s` se elibereze,

dar nu reu[i. Chiar dac` \mbr`]i[area lui era inacceptabil`, nu i se

putea \mpotrivi din toat` inima. Descoperise, prima dat` când fusese

s`rutat`, c` sub aparenta ei lini[te se ascundea o fiin]` ciudat`, care-[i

dorea astfel de \mbr`]i[`ri s`lbatice.

AVENTUR~ |N PORT 111

Când trupul ei se relax`, atitudinea b`rbatului se schimb` [i ea. Nu

mai era captiva de acum o clip`, ci o partener` de dragoste. Mâinile

lui puternice \i mângâiau spatele, \n timp ce buzele lui \i s`rutau gâtul.

Chiar [i când \[i d`du seama c` Joe \i ridic` tricoul [i mâinile lui se

plimbau pe pielea ei goal`, Bianca nu fu \n stare s` protesteze.

Joe o \ndep`rt` u[or [i spuse r`gu[it:

– Am s`-]i spun ceva, de care s`-]i aminte[ti când, peste cinci sau

zece ani, vei a[tepta \nc` s` apar` b`rbatul ideal. Nu sunt un cavaler

\n armur` str`lucitoare, sunt doar un b`rbat care caut` o femeie care

s` aib` \ncredere \n el, f`r` s`-[i ia m`suri de precau]ie. Dac` te

r`zgânde[ti cândva, [tii unde s` m` g`se[ti.

Bianca \l urm`ri \ndep`rtându-se pe alee, urcând \n ma[in` [i

plecând.

Con[tientizând cât de aproape fusese s` cedeze, era bucuroas`

s`-l vad` plecând, [i totu[i trist` c` nu r`m`sese.

***

|n anii preceden]i, când Bianca sosea \n vacan]e la Casa Mimosa,

se \ntâmplase s` vad` \n dep`rtare, pe dealuri, incendii devastatoare

pornite de la o ]igar` stins` neglijent sau de la o bucat` de sticl`

devenit` incandescent` sub razele soarelui.

Incendiul care avea s`-i schimbe via]a [i \ntreaga perspectiv`

asupra lucrurilor \ncepu pe muntele unde ea [i Joe se \ntâlniser` când

\[i luxase glezna. La \nceput, i se p`ru c` focul se va stinge de la sine.

112 MARGARET DAWSON

Dar la venirea nop]ii, focul ardea \nc`, iar locuitorii caselor din

apropiere \ncepuser` s` se \ngrijoreze.

A doua zi diminea]`, se trezi din pricina unor sunete ciudate, apoi

\[i d`du seama c` aude zgomot de lemne mistuite de foc.

Focul nu era foarte aproape, dar se \ntinsese mult, amenin]ând

viile [i livezile.

Bianca \[i d`du seama c` nu se poate culca la loc. Se ridic` [i

\ncepu s` adune picturile mamei [i alte lucruri de valoare, \n cazul \n

care erau nevoi]i s` p`r`seasc` locuin]a. Se duse s-o trezeasc` pe Lucy.

– M` duc la doamna Fuller, \i spuse Bianca. F`r` aparatul auditiv

e aproape surd`, a[a c` ar putea s` nu-[i dea seama de ce se \ntâmpl`.

Nu trebuie s` r`mân` singur` \n cas` dac` incendiul se r`spânde[te.

Treze[te-te, Lucy. Nu cred c` suntem \n pericol, dar ceilal]i au nevoie

de ajutor. Incendiul nu poate fi stins decât de o furtun`, ceea ce m`

\ndoiesc c` se va \ntâmpla.

Doamna Fuller era femeia pe care Bianca o vizita din când \n când,

[i la a c`rei aniversare se dusese când Joe o invitase prima oar` s`

navigheze. Acum, \ndreptându-se spre casa ei, Bianca \[i aminti f`r` s`

vrea ultima lor \ntâlnire.

Sperase c`, dup` trei s`pt`mâni câte trecuser`, amintirea plec`rii

lui furtunoase avea s` dispar`. Dar nu se \ntâmplase a[a. I se p`rea c`

totul se petrecuse cu o zi \nainte. Dac` afec]iunea pentru Michael se

risipise dup` perioada de separare, [tia c` nu acela[i lucru avea s` se

\ntâmple acum. Joe trezise \n ea sentimente mult mai puternice.

O g`si pe doamna Fuller \ntr-o stare de agita]ie vecin` cu panica,

pentru c` una cele trei pisici ale ei disp`ruse f`r` urm`.

– Poate c` Billy a pornit spre ora[, [ti]i cât e descurc`re].

AVENTUR~ |N PORT 113

Veni]i la noi acas` [i m` voi duce eu s`-l caut.

Bianca lu` valiza doamnei Fuller [i una dintre pisici, b`trâna pe

cealalt`, [i \ncepur` s` mearg` spre Casa Mimosa.

– O, Doamne, ce se va \ntâmpla cu mine dac`-mi arde casa? se

c`in` doamna Fuller. N-am rude, n-am pe nimeni la care s` m` duc.

– Sunt convins` c` nu exist` acest pericol. Mutarea

dumneavoastr` temporar` e doar o precau]ie.

Dar \n sufletul ei era mai pu]in sigur`. Focul se putea \ntinde,

pentru c` vântul b`tea mereu.

Rugându-[i sora vitreg` s`-i fac` doamnei Fuller un ceai, Bianca se

\ndrept` spre ora[, \n speran]a c` avea s`-l g`seasc` pe Billy. |nainte

de a ajunge la [osea, o ma[in` \i ie[i \n \ntâmpinare. Era Joe.

– Unde te duci? \ntreb` el.

– M` duc s` caut o pisic`. Ce te aduce pe aici?

– Tu.

– Eu?

– Dac` ai fi auzit de un incendiu \n port, n-ai fi venit s` vezi dac`

mi s-a \ntâmplat ceva?

– Ba da, admise ea.

– Ei bine, iat`-m`. Dar dac` n-ai nevoie de ajutor, pot fi de folos

altcuiva. Ce-i cu pisica asta disp`rut`?

Ea \i explic`.

– E o pisic` gri, mare, cu dungi?

– Da, l-ai v`zut undeva pe Billy?

– E mort. Era lungit pe strad`, la intersec]ie.

– O, nu. S`rmana doamn` Fuller, va fi foarte sup`rat`!

– Nu-l putem l`sa acolo, va trebui s`-l \ngrop`m.

114 MARGARET DAWSON

Ajun[i acas`, Bianca g`si o lopat`, iar Joe \ncepu s` sape un

mormânt pentru bietul motan.

– Ce dr`gu] din partea ta, zise doamna Fuller c`tre Joe, când afl`

toat` povestea. Mul]umesc c` ai avut grij` de Billy.

– S` [ti]i c` n-a suferit, r`spunse Joe.

– Oh, Doamne, n-a[ fi suportat s`-l [tiu suferind [i f`r` nimeni

aproape, zise b`trâna, \ncepând s` plâng`.

– M` duc s` v` aduc pu]in coniac, se oferi Bianca.

Când se \ntoarse, Joe era gata de plecare. |l conduse pân` la

ma[in`, \ntrebându-se dac` el \[i mai aduce aminte ultima lor

desp`r]ire.

– Mul]umesc c` ai venit, spuse ea.

– Voi veni s` te v`d [i mai târziu. Pentru moment, acest loc nu pare

amenin]at. Din câte \mi dau seama, focul se va extinde spre La Noria,

dar f`r` s` pun` serios \n pericol oamenii sau casele.

– Dar exist` posibilitatea ca oamenii s` fie sufoca]i de fum?

– Nu, nu cred. Cu condi]ia s` reac]ioneze calm.

– Scânteile pot ajunge pân` la casele dimprejur?

– Nu-i imposibil, dar nici probabil.

– Ai v`zut ma[ini de pompieri care se \ndreptau \ncoace?

– Nu. Am auzit vorbindu-se ieri la restaurant c` toate ma[inile sunt

deja \n alt loc, \ncercând s` sting` un foc din p`dure. Din punctul de

vedere a oficialit`]ilor, p`durea e mai important` decât gr`dinile

oamenilor. E normal...

– Da, desigur, a[a e.

Dar b`trânii din casele de pe aici vor fi foarte speria]i dac` focul se

extinde. Se vor sim]i singuri.

AVENTUR~ |N PORT 115

– Sunt destui oameni tineri care-i pot ajuta, a[a cum ai f`cut tu cu

doamna Fuller.

– Oh, dac` n-ar mai bate vântul... Dar poate nu-i nici un pericol

iminent, ad`ug` ea, \ncercând s` se lini[teasc`.

– Dac` e[ti atât de \ngrijorat`, pot r`mâne.

– Nu-i nevoie, Joe, m` descurc.

– Atunci, r`mâne pe mai târziu. Am observat c` tat`l t`u vitreg nu

e un om pe care s` te po]i baza.

– Nu, a[a e. Iar Peter e plecat la Ibiza.

– Voi reveni la prânz sau mai devreme, dac` vântul se schimb`.

|ntre timp, m` duc pân` la La Noria.

– Ne vedem mai târziu, zise ea.

Faptul c`-i promisese s` se \ntoarc` schimb` complet perspectiva

asupra zilei, \nt`rind convingerea Bianc`i c` nu reu[ise nici o clip`

s`-l uite.

La pu]in` vreme dup` aceea, Lucy plec` la serviciu, iar Ben \[i f`cu

de lucru prin sat, l`sând-o pe Bianca singur`. Câteva case de prin

preajm` erau \nchise, proprietarii venind \n Spania numai \n vacan]e,

iar altele erau \nchiriate de c`tre ni[te turi[ti nep`s`tori la

amenin]area incendiului.

Pe la unsprezece, la Casa Mimosa veni un cuplu, foarte \ngrijorat

de evenimentele recente. Se numeau Green [i locuiau la La Fuente,

\ntr-o vil` apar]inând nurorii lor.

Acceptând invita]ia Bianc`i la o cafea, femeia \ncepu s`

povesteasc`, nervoas`:

– Toate casele de aici au grilaje din fier la geamuri. Te fac s` te

sim]i ca la pu[c`rie. A[ fi preferat s` am jaluzele, ca acas`.

116 MARGARET DAWSON

– Jaluzelele au multe dezavantaje, o contrazise Bianca. Cu

grilajele, putem l`sa geamurile deschise, f`r` s` ne temem.

Dup` plecarea musafirilor, vântul \ncepu s` se \nte]easc`.

Prânzul trecu, f`r` ca Joe s` apar`. La fel, [i ora unu. Din fericire,

focul nu se apropiase, pentru c` vântul b`tea \ntr-o direc]ie diferit`.

Se p`rea c` locuitorii Casei Mimosa erau noroco[i.

Dar teama Bianc`i nu se diminuase. Acum, \ncepuse s` fie

\ngrijorat` din pricina lui Joe. Nu era genul de persoan` care s` fac`

o promisiune [i s` n-o respecte, [i iat` c` era ora dou` [i \nc` nu

venise. Se sim]ea foarte ciudat. La dou` jum`tate, sub influen]a unei

intui]ii mai puternice decât ra]iunea, se \ndrept` spre La Fuente, s`-i

roage pe cei doi care o vizitaser` mai devreme s` aib` grij` de doamna

Fuller.

Familia fu bucuroas` s-o ajute, iar Bianca se \ndrept` spre [osea,

sperând s` g`seasc` pe cineva s-o duc` \n ora[. Dar, fiind ora

prânzului pentru spanioli, nu era un moment tocmai potrivit.

Ma[inile treceau foarte rar. Norocul fu de partea ei [i de data asta, [i

nu mult dup` aceea se afla \ntr-o ma[in` care o ducea spre La Noria.

La Noria se afla la numai câ]iva kilometri distan]` pe autostrad`,

dar era aproape devastat`. Focul se \ntinsese [i mistuise casele.

Majoritatea oamenilor se strânseser` afar`, \n grupuri. Din frânturile

de conversa]ie pe care le auzi, c`utând \mprejur ma[ina cu care Joe se

aventurase \ncoace, aflase c` incendiul fusese agravat de bu[tenii

abandona]i \n jur, care ac]ionaser` ca ni[te tor]e, r`spândind fl`c`rile

\n toate direc]iile.

|n sfâr[it, g`si ma[ina lui Joe parcat` \n fa]a unui magazin, dar el

nu se afla nic`ieri.

AVENTUR~ |N PORT 117

– A]i v`zut cumva [oferul ma[inii? Un b`rbat \nalt... englez, dar

care arat` ca un spaniol? \ntreb` ea oamenii din preajm`.

Ei cl`tinar` din cap.

– Ar putea fi sus, suger` un b`rbat, ar`tând \n direc]ia muntelui.

– Da, cu generalul Knight, care se ocup` de organizare, ad`ug` o

femeie.

– Mul]umesc. M` duc s` verific.

Era prea cald ca s` alerge. Purta o rochie din bumbac, pe care

c`ldura o f`cuse s` i se lipeasc` de trup.

Drumul era plin de pietre. V`zu \n dep`rtare o cas`, \n fa]a c`reia

se aflau mul]i oameni. |ncepu s` alerge, sperând c` Joe era unul

dintre ei.

Dar nu era acolo. Câ]iva oamenii scoaser` din cas` un b`rbat

acoperit cu un cear[af.

– V` rog... spune]i-mi cine se afl` \n`untru..., zise Bianca.

– E un b`trân care locuia aici, \n cas`.

– Cine e generalul Knight? Trebuie s` vorbesc cu el.

– E cel de acolo, cu musta]a alb`.

Bianca se gr`bi s`-l ajung`.

– Generalul Knight?

– Da. Cu ce v` pot ajuta?

– Caut pe cineva... Joe Crawford. A venit aici diminea]`, s` vad`

dac` poate ajuta cumva. E \nalt, cu p`rul negru [i ochii de culoare

g`lbuie.

– Sunte]i so]ia domnului?

– Nu... o prieten`.

– Mai bine intra]i \n cas`. Cum v` numi]i?

118 MARGARET DAWSON

– Bianca Dawson.

– Prietenul dumneavoastr` este un b`rbat curajos.

– Curajos?

– Când focul a \nceput s` se r`spândeasc`, majoritatea oamenilor

au avut prezen]a de spirit s` adune câteva lucruri de valoare din case

[i s` plece, l`sând \n urm` câ]iva b`rba]i care s` lupte cu incendiul.

S-au pus astfel la ad`post, preferând un mic disconfort unui pericol

de neevitat. |n aceast` zon` \ns`, din pricina bu[tenilor, dezastrul a

fost mai mare decât \n alte p`r]i. Deodat`, cineva [i-a dat seama c` nu

l-a mai v`zut de mult pe proprietarul acestei vile. Era un om bolnav,

c`ruia mi[carea \i f`cea r`u. Pe de alt` parte, era [i foarte nepopular.

Locuin]a lui fusese deja cuprins` de fl`c`ri, când domnul Crawford

i-a venit \n ajutor. A intrat acolo \mpotriva tuturor riscurilor. Fl`c`rile

s-au \nchis \n jurul lui [i nimeni nu i-a mai v`zut pe nici unul, pân`

când focul s-a stins. B`rbatul din cas` a fost g`sit mort. Dup` opinia

medicului, murise \nc` de ieri.

– Dar Joe? \ntreb` ea, [optit.

– A disp`rut. Presupunem c`, v`zând c` b`trânul era mort, a

\ncercat s` scape de fl`c`ri. Poate a reu[it.

– Dar cum? E atât de periculos...

– Nu [tiu, replic` b`rbatul. Nu v` pot spune dac` a reu[it sau nu.

Dar [tiu c` domnul Crawford este un tip puternic [i descurc`re]. S`

sper`m c` totul va fi bine.

Bianca \[i puse mâna pav`z` la ochi [i scrut` \n`l]imile.

– Dac` a reu[it s` urce, ar trebui s`-l vedem, zise ea.

– Nu neap`rat, spuse generalul, apropiindu-se de ea. Poate e la

ad`post, \ntr-o pe[ter`. Sau poate nu a \nceput s` urce. A[teapt` s`

AVENTUR~ |N PORT 119

treac` pr`p`dul, apoi se va \ntoarce. N-ar trebui s` ne facem gânduri

negre. Trebuie s` r`mânem optimi[ti.

Bianca se \ndep`rt`, pentru ca omul s` nu-i poat` vedea lacrimile.

|n]elese atunci c`, dac` Joe murea, via]a ei nu mai avea sens. {tia c`

nu va mai \ntâlni pe nimeni ca el. |ntotdeauna, pân` \n anii b`trâne]ii,

va regreta c`, v`zându-i calit`]ile, nu avusese curajul s` \ntind` mâna

[i s` ating` fericirea pe care el i-o oferea.

Ce mai conta acum c`s`toria? Nimic nu mai conta, decât

sentimentul \mplinirii [i dragostea.

"Ce proast` am fost!" \[i zise ea.

|[i d`dea seama c` respinsese ceea ce Joe avea s`-i ofere nu

dintr-un principiu. Nu.

Pre]ul dragostei ei fusese c`s`toria, iar femeile care-[i ofereau

iubirea pentru mai pu]in de atât erau \n ochii ei ni[te naive. Acum,

când era poate prea târziu, realiz` cât de stupid` fusese preten]ia ei.

|i fusese team`, fusese la[`.

– V` afla]i \n vacan]` aici? \ntreb` generalul.

– Nu, amândoi tr`im aici. Joe are o barc` [i cânt` la pian la El

Delfin. A]i fost vreodat` acolo?

– Nu, so]ia mea nu e \ncântat` de buc`t`ria spaniol`. Cânt` la

pian? Ciudat, l-a[ fi luat drept un militar. E \ntr-o form` perfect`. E \n

armat`?

– A fost \n Legiunea Spaniol`.

– Da? Atunci, se va descurca. Domni[oar` Dawson, cel mai

\n]elept lucru pe care-l pute]i face este s` veni]i acas` la noi, s` v`

odihni]i pu]in. Voi trimite chiar eu ni[te oameni s`-l caute.

– Prefer s` merg [i eu.

120 MARGARET DAWSON

– Nu, nu cred c` e o idee bun`. Ve]i sta cu so]ia mea.

Doamna Knight o primi pe Bianca cu bra]ele deschise. P`rea s`

\n]eleag` foarte bine prin ce trecea.

Convers` cu gazda ei, r`spunzând \ntreb`rilor, dar mintea ei era

continuu preocupat` de Joe.

"Doamne, se ruga ea, te rog s` nu-l la[i s` moar`!". Nu era

religioas`, dar inima \i spunea s` se roage.

Nu putea suporta ideea de a r`mâne singur`, nu putea tr`i f`r` el.

Cum de nu-[i d`duse seama pân` acum cât de mult \l iube[te?

O ma[in` se opri \n fa]a casei. Bianca alerg` la u[`. Domnul Green,

al`turi de general, ie[ir` din ma[in`. Dup` câteva secunde, o siluet`

\nalt` p`[i [i ea afar`.

– Joe! strig` ea.

– Aten]ie, domni[oar` Dawson. Nu numai c` are hainele murdare,

dar bra]ul domnului e ars, interveni generalul.

De-abia atunci observ` c` bra]ul lui Joe era \nf`[urat \ntr-o bucat`

de cear[af.

– Oh, Joe, tr`ie[ti! exclam` ea.

– Da, \mi pare r`u c` n-am venit când am promis. Mi-am dat seama

c` vei fi \ngrijorat`, de aceea m-am dus direct la tine acas`. Dar am

aflat c` ai venit \ncoace.

Chipul lui era zâmbitor.

– Haide]i \n`untru, zise doamna Knight. Am fost asistent` [i v` pot

ajuta cu rana aceea. Am lucrat \n spital, [ti]i... a[a l-am \ntâlnit pe so]ul

meu.

Scoaterea bandajului d`du la iveal` o arsur` destul de urât`. Dar

cealalt` femeie spuse calm:

AVENTUR~ |N PORT 121

– Cu cât e tratat` mai curând, cu atât mai bine. Vom \nveli bra]ul

\n plastic, v` ve]i sp`la aici [i apoi v` ve]i duce la spital. V` vom

\mprumuta ni[te haine de ale so]ului meu.

– M-a]i cam speriat, domnule Crawford. Ce naiba s-a \ntâmplat?

zise generalul.

– L-am g`sit pe b`trân mort, a[a c` am decis s` ies cât mai repede

din cas`. Am plecat spre casa Bianc`i, dar ea nu se afla acolo, a[a c`

domnul Green m-a condus \ncoace.

– Cred c` mai bine m-a[ \ntoarce, zise domnul Green. So]ia mea

[i doamna aceea \n vârst` au r`mas singure. Ei, domni[oar` Dawson,

veni]i \napoi cu mine?

Bianca se uit` spre Joe.

– De vreme ce nu-]i mai po]i folosi bra]ul, cred c` ar fi mai bine s`

te ajut cu cina.

– Mul]umesc, Bianca, dar nu e necesar. M` voi duce la restaurant.

– Dar nu lucrezi! Cum ai putea cânta? replic` ea.

– Ei, m` voi descurca. Nu spun c` voi cânta perfect, dar la

urma-urmei e doar muzic` de atmosfer`. Localul va fi plin, [i nimeni

nu va sesiza câteva note false.

– A[a e, interveni doamna Knight. E o ran` superficial`. Acum,

pare grav`, dar se va vindeca repede.

V`zând c` domnul Green se gr`be[te, Bianca se hot`r\:

– Bine... Sunt fericit` c` n-ai p`]it nimic!

– Nu era cazul s` te \ngrijorezi, n-am fost niciodat` \n pericol. |n

orice caz, nu trebuie s`-]i faci probleme. Acolo unde stai, focul a fost

deja potolit. Te po]i \ntoarce acas`.

– Pa, Joe, zise Bianca.

122 MARGARET DAWSON

Dup` toate cele prin care trecuse, acest final era dezag`mitor. Eraobligat` s`-[i ia r`mas-bun de la el [i s` se \ntoarc` lini[tit` acas`, ca [icum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Dar ce altceva putea face? Doar nuputea spune tare, \n public:

"M-am r`zgândit. Vreau s` locuim \mpreun`!"– Pa, Bianca, zise el, ridicându-se.Nu-[i d`dea seama ce gânde[te. Poate nu se gândea decât la bra]ul

care-l durea sau la dorin]a de a face un du[.– E un tip foarte ar`tos, domnul Crawford, zise domnul Green la

\napoiere. Când e curat, glumi el.– Da, fu de acord Bianca, bucuroas` cineva \l l`udase pe Joe.I-ar fi pl`cut s` fie acum mai pu]in re]inut` – celebra re]inere

englez`! – [i s` poat` vorbi despre el. Dar nici când credea c` Joemurise nu putuse s` plâng` \n fa]a unor str`ini. Dac` ar fi f`cut-o,poate ceilal]i ar fi aflat cât ]ine la el, [i prin ei, Joe.

"S`rmana domni[oar` Dawson, ar fi spus nevasta generalului, afost atât de \ngrijorat`."

{i Joe ar fi \n]eles c`-l iube[te.

AVENTUR~ |N PORT 123

Capitolul 8

Dac` ar fi fost singur` [i liber` de orice obliga]ii familiale, Bianca[i-ar fi urmat \ndemnul inimii [i, a doua zi diminea]`, s-ar fi dus direct\n port [i ar fi discutat cu Joe, f`cându-l s` \n]eleag` c` opinia ei s-aschimbat.

Ceea ce o re]inu fu faptul c` printr-o asemenea ac]iune i-ar fi datsusorii ei un exemplu cât se poate de prost. Mai mult decât oriceprelegere de moral`, exemplul p`rin]ilor ei fusese dintotdeauna bazaeduca]iei sale, astfel c` nu putea ignora efectele negative alecomportamentului ei asupra lui Lucy.

Privit` de sora ei vitreg` ca un etalon de moralitate, Bianca nuputea ac]iona acum \mpotriva propriilor principii. Spera ca toateeforturile pe care le f`cuse pân` acum s` nu fi fost \n zadar [i s`-[iarate roadele mai târziu, când Lucy devenea mai matur`.

Dac` pentru ea nu era ceva foarte grav s` se mute cu b`rbatul pecare-l iubea, date fiind maturitatea [i experien]a la care ajunsese,pentru Lucy, dac` i-ar fi urmat exemplul, acest lucru ar fi \nsemnat un

adev`rat dezastru. Putea \nsemna primul pas dintr-o serie de rela]ii

prost alese, iar sfâr[itul se anun]a nefericit [i promiscuu. Bianca era

con[tient` c` o astfel de vinov`]ie ar fi ap`sat foarte greu pe umerii ei.

Cânt`rind toate acestea, \[i d`du seama c` se afla din nou \ntr-o

pozi]ie imposibil`, din care o salv` tocmai Lucy. Bianca afl` cu

surprindere c` sora ei mai mic` \[i hot`râse deja destinul, alegând s`

fug` \n Anglia.

A doua zi dup` incendiu, \ntorcându-se de la pia]`, Bianca g`si pe

masa din buc`t`rie un bilet.

"Drag` B,

Când vei citi acest bilet, voi fi deja \n drum spre Anglia. Nu-]i face

griji. |n momentul \n care voi ajunge, \l voi suna pe Mark [i el va avea

grij` de mine. Nu ]i-am spus ce aveam de gând, pentru c` [tiu c` ai fi

\ncercat s` m` opre[ti, [i nu v`d de ce ar trebui s` mai pierd atâta

timp. Sper s` ne revedem. Baft`.

Lucy"

Bianca citi biletul de dou` ori, cu un amestec de \ngrijorare [i

u[urare. Ar fi fost o ipocrit` dac` ar fi pretins c` nu era bucuroas` s`

scape de Lucy. Dar nici n-o putea l`sa singur`. Trebuia oare s` se duc`

dup` ea? Sau trebuia s` accepte faptul \mplinit [i s` profite de aceast`

libertate ca s`-[i urmeze inima?

Când Ben veni acas`, \i spuse vestea, a[teptându-se ca tat`l ei vitreg

s` reac]ioneze cu obi[nuita lui indiferen]` [i s` se arate pu]in surprins.

AVENTUR~ |N PORT 125

Dac` [i-ar fi dat seama c` Ben s`rb`torise \n stil propriu vânzarea

câtorva tablouri unor turi[ti, ar fi amânat discu]ia pentru a doua zi

diminea]`. Dar cu Ben era foarte dificil s` observi dac` era doar ame]it

sau abrutizat de b`utur`. Preocupat` de [ansa care se ivise \n via]a ei

sentimental`, Bianca \[i \ncerc` norocul. Se a[tepta la orice, mai pu]in

la izbucnirea lui de tat` model.

– Cum? Ai l`sat-o s` fug` cu fiul prostului de peste drum? Nu-l pot

suferi, niciodat` n-am putut. Crede c` dac` are bani poate face orice,

oricând vrea? Unde-i scrisoarea lui Lucy pentru mine?

– |n camera ta, presupun. N-am c`utat.

Presupunerea ei fusese corect`. Lucy l`sase [i pentru el un bilet

scurt. Dac` ar fi b`ut numai un pahar \n plus, Ben ar fi plâns pu]in [i

s-ar fi dus la culcare plin de am`r`ciune. |n schimb, \n starea \n care

se afla, tat`l vitreg \ncepu s` vorbeasc` despre complot [i s`-l

\nvinov`]easc` pe Peter.

– Animalul `la trebuie s` fac` ceva. Trebuie s-o aduc` \napoi! zise

el, dup` o perioad` de reflec]ie.

– Ben, e[ti absurd!

Nu poate face a[a ceva. Nu poate interveni. Lucy e

responsabilitatea ta, dar chiar dac` ai fi avut ma[in` [i ai fi putut s`

conduci, n-ai fi putut s-o convingi s` se \ntoarc` dac` nu vrea.

– Da, dar el poate. Fiul lui a pus-o s` fac` asta, depinde de Lincoln

s-o aduc` \napoi. Nu-mi spune c` ma[ina lui nu-i nici ea bun`. M` duc

s`-i spun.

Ori feti]a mea se \ntoarce acas` \n dou`zeci [i patru de ore, ori fac

o plângere la poli]ie, [i Lincoln va fi deportat. I-o pl`tesc eu... Auzi,

s`-i spun` Juanitei c` n-ar trebui s` m` ajute [i pe mine!

126 MARGARET DAWSON

Ultima remarc` a lui Ben o f`cu pe Bianca s` priceap` c` nu

\ngrijorarea pentru Lucy produsese o asemenea indignare, ci vechea

râc` dintre cei doi vecini.

Tot drumul pân` la Peter, Bianca \ncerc` s`-l fac` s` se lini[teasc`.

Dar nici un argument, nici o amenin]are nu-l putur` opri. Era hot`rât

s` aib` o r`fuial` cu Peter. Tân`ra spera ca Peter s` nu fie acas`, dar,

din nefericire, Peter se \ntorsese din ora[. B`rbatul ascult` \n t`cere

tirada vecinului, \n timp ce Bianca privea neputincioas`,

\ntrebându-se care va fi replica celuilalt la finalul discrsului. Se sim]ea

ru[inat`. Scena era de un penibil f`r` margini.

Dar, spre marea ei surpriz`, când Ben t`cu, Peter replic`:

– Bine\n]eles c` fata trebuie adus` \napoi. Dar nu cred c` e bine

s-o urm`rim pe autostrad`. Ar \nsemna treizeci [i [ase de ore de drum.

|n schimb, mâine diminea]` la prima or` te conduc la aeroport [i vei

ajunge acolo o dat` cu ea. E[ti \n stare de [oc, Hollis, [i te \n]eleg

perfect. Bea un pahar de coniac, s` te lini[te[ti.

Se duse la bar [i-i turn` o por]ie tripl` de coniac. Orice om cu

pu]in respect de sine, ar fi azvârlit cât colo paharul, dar Ben \l lu`

supus [i b`u mai mult de jum`tate dintr-o singur` \nghi]itur`. Se

arunc` apoi \ntr-un scaun [i r`mase ca prostit o vreme.

Bianca pricepu c` Peter rezolvase situa]ia \n cel mai simplu mod cu

putin]`. B`utura era solu]ia \n cazul lui Ben, oricare ar fi fost

\mprejurarea. Deodat`, ochii tat`lui c`p`tar` acea str`lucire care

\nsemna c` \n mai pu]in de zece minute avea s` devin` insensibil la tot.

– M` duc s`-l chem pe Tomas s` m` ajute. Vreau s`-l duc \napoi

acas`. Nu mi-ar pl`cea s` zac` aici toat` noaptea, zise Peter, aruncând

o privire dispre]uitoare c`tre aproape adormitul Ben.

AVENTUR~ |N PORT 127

Mai târziu, când Ben fu culcat \n patul de acas`, iar Tomas

gr`dinarul se \ntorsese la treab`, Peter \i spuse Bianc`i:

– S` [tii c` am vorbit serios când i-am spus ce i-am spus tat`lui t`u

vitreg. Ben se va urca mâine \n avion, iar eu am s` plec cu el.

Dac` e adev`rat c` Mark a \ncurajat-o pe Lucy s` fug`, ceea ce nu

cred, [i dac` vrea s` se \nsoare cu ea, lucru de care m` \ndoiesc de

asemenea, nu-l voi putea opri. Totu[i, trebuie s` [tii c` voi face tot

posibilul s` \mpiedic acest lucru. Dac` nu voi reu[i, [i lucrurile vor

r`mâne astfel, atunci trebuie s`-]i dai seama c` nu-mi voi l`sa fiul s`

fie chinuit cum a]i fost tu [i mama ta. Hollis trebuie s` fie tratat [i

vindecat, fie c`-i place sau nu.

– |n]eleg. O faci pentru Mark, nu pentru mine, nu-i a[a? \ntreb`

Bianca, nesigur`.

– Da. Am priceput acum c` speran]ele mele nu pot fi \mplinite.

Cine [tie, poate c` ai dreptate. Poate diferen]a de vârst` dintre noi e

prea mare pentru a fi dep`[it`. {i acum, sfatul meu este s` vinzi casa

de aici. Acum e un moment bun pentru tranzac]ii [i, dac` stabile[ti un

pre] bun, \n câteva s`pt`mâni ai sc`pat de ea. Sângele ap` nu se face,

dar faptul c` mama ta a f`cut o gre[eal` cu a doua c`s`torie nu

\nseamn` c` tu trebuie s` pl`te[ti poli]ele. Ref`-]i via]a cât mai po]i.

Vinde casa, \ntoarce-te \n Anglia [i uit` toate problemele pe care le-ai

avut.

– Dar Ben n-a plecat \nc`.

Poate nu mai vrea s` mearg`, replic` ea.

Dar Peter p`rea mai hot`rât decât Bianca ar fi crezut vreodat`, [i a

doua zi \l convinse \ntr-adev`r pe Ben s` plece de[i, dup` cum

prev`zuse, acest lucru n-a fost foarte u[or.

128 MARGARET DAWSON

Când \n sfâr[it plecar`, Bianc`i nu-i veni s` cread` c` era \n sfâr[it

liber` s` fac` ce vrea. {i singurul lucru pe care [i-l dorea cu adev`rat

era s` se duc` la Joe.

Dar nu putu pleca imediat, pentru c` Peter \i spusese c` va suna

c`tre sear` s`-i spun` ve[tile, iar Joe avea s` lucreze la acea or`.

Trebuia s` a[tepte pân` a doua zi, ceea ce era mai bine, pentru c` \i

d`dea mai mult timp de gândire.

***

Din clipa \n care se trezi a doua zi diminea]`, pricepu c` \ncepuse

o zi special` \n via]a ei.

Lu` masa \n gr`din`, ascultând muzica ei preferat` [i amintindu-[i

toate evenimentele de pân` atunci.

Telefonul de sear` de la Peter fusese foarte scurt, informativ. O

g`siser` pe Lucy [i se preg`teau s` se duc` la Mark. Avea s-o ]in` la

curent \n continuare.

Acum, mâncând o cais` proasp`t` [i savuroas`, \[i d`du seama c`

n-ar fi deranjat-o deloc dac` n-ar mai fi aflat ve[ti din Anglia. |[i dorea

ca cel pu]in pentru un timp s` se concentreze asupra ei [i s` uite de

restul lumii.

Nu avea de ce s` se duc` prea devreme \n port, a[a c` trecu mai

\ntâi prin ora[, s` se intereseze de pre]ul de vânzare al casei. Voia

s`-[i cumpere un mic apartament. Nu voia s` se mute la Joe f`r` s`

aib` totu[i un loc al ei, la care s` se \ntoarc` dac` rela]ia mergea prost.

AVENTUR~ |N PORT 129

Mai mult, voia s`-i propun` s` locuiasc` \n ambele p`r]i, cu rândul.

Dar [tia c` Joe nu avea s` fie de acord cu acest aranjament. Era

sigur` c`-i va propune s` tr`iasc` amândoi pe La Libertad. |n orice caz,

nu strica s` aib` [i ea un apartament, chiar dac` nu-l folosea. Astfel,

putea p`stra lucrurile ei personale sau cele care apar]inuser`

p`rin]ilor ei. Sau, de ce nu, \l putea \nchiria pe perioada vacan]elor,

s` mai câ[tige un ban.

Totu[i, toate aceste gânduri practice \i pierir` din minte când se

\ndrept` spre port.

Joe se afla pe punte [i privirea lui surprins` \i dovedi c` nu era

a[teptat`.

– Buenas, senorita! o salut` el.

– Buenas! Pot s` vin la bord?

– Desigur.

– Ce-]i mai face bra]ul? \ntreb` Bianca, odat` ajuns` pe punte.

Presupun c` nu po]i \nota...

– O, nimic nu m` poate ]ine departe de mare, mai ales pe c`ldura

asta.

Se l`s` t`cerea, apoi Joe zise:

– Cu ce te pot ajuta?

– Putem merge \n cabin`? E ceva... intim.

– De ce nu? Dac` e[ti convins` c` reputa]ia ta va r`mâne nep`tat`,

chiar dac` e[ti v`zut` coborând cu mine \n cabin`...

– Reputa]ia mea nu mai conteaz`, Joe... dac` \nc` m` mai vrei.

Joe nu reac]ion` imediat. Se privir` \n t`cere. Expresia b`rbatului

era greu de descifrat, [i pentru o clip` Bianca se temu s` nu se fi

r`zgândit.

130 MARGARET DAWSON

Apoi, Joe \i lu` fa]a \n palme, zâmbind.

– Te vreau, zise el, s`rutând-o.

Dup` o vreme, \i lu` mâna [i o trase u[or dup` el, c`tre pat. Ea \l

urm` f`r` ezitare.

Dar când ajunser` lâng` pat, Joe exclam`:

– O, Doamne, am uita de familia Maxwell.

– Cine?

– Sunt un cuplu pe care l-am \ntâlnit pe plaj` [i pe care l-am invitat

la o plimbare cu barca pentru ast`zi. Trebuie s` soseasc` la

unsprezece jum`tate – adic` \n curând. Nu le pot spune c` excursia

se amân` pentru c` prietena mea s-a r`zgândit [i a ap`rut din nou \n

via]a mea pe nea[teptate. |mi pare r`u, draga mea. Nu cred c` putem

face altceva decât s`-i primim [i s` sc`p`m de ei cât de repede putem.

– Nu conteaz`. Avem toat` seara la dispozi]ie. E ziua ta liber`, nu?

– Da, dar chiar dac` n-ar fi fost, mi-a[ fi luat liber. Iat`-i c` vin, zise

el, privind de-a lungul cheiului. M` duc s`-i \ntâmpin.

O \mbr`]i[` [i-i [opti la ureche:

– E[ti sigur` c` nu te vei r`zgândi iar, dac` r`mâi pu]in singur`?

Dac` a[ [ti c` e a[a, le-a[ spune s` se duc` la naiba.

– Nu, r`mân aici... atâta vreme cât amândoi vom fi ferici]i.

Sper` ca el s` spun` "poate va fi pentru totdeauna", dar Joe nu

r`spunse nimic.

Familia Maxwell p`reau un cuplu simpatic, [i compania lor ar fi

bucurat-o pe Bianca oricând, dar nu azi. {i totu[i, ziua fu pl`cut`.

Steve Maxwell era geolog. El [i so]ia veniser` \n Spania \n c`utarea

unui loc unde ar fi putut s` se retrag` dup` ie[irea la pensie, adic`

peste dou`zeci de ani.

AVENTUR~ |N PORT 131

Erau c`s`tori]i de mult` vreme [i aveau copii mari, dar se iubeau

ca \n prima zi. Mary \[i l`sase slujba pentru a-l putea \nso]i pe so]ul

ei \n toate c`l`toriile, dar nu regreta faptul c` nu mai practica

avocatura.

– Copiii unde sunt? \ntreb` Bianca.

Se aflau cu to]ii pe punte, bând din vinul spumos adus de familia

Maxwell ca o contribu]ie proprie la excursie. Cele dou` femei

conversau \ntre ele, \n timp ce b`rba]ii se retr`seser` deoparte.

– Fiul nostru studiaz` medicina, iar fata este balerin`. Dar am

vorbit destul despre mine. Poveste[te-mi despre tine. Te afli aici \n

vacan]`?

Bianca \i explic` modul \n care ajunsese aici. I se p`ru c` femeia

era curioas` \n leg`tur` cu rela]ia ei cu Joe, dar aceasta nu spuse

nimic.

Joe suger` s` \noate pu]in, [i cuplul Maxwell fu foarte bucuros.

Buni \not`tori, f`cur` un concurs pân` la plaj`, dar Joe [i Bianca nu-i

urmar`. B`rbatul se apropie de ea \n ap` [i o \ntreb`:

– Ce te-a f`cut s` te r`zgânde[ti?

– Incendiul... am crezut c` ai murit.

– Ce va crede familia ta când nu vei ajunge azi acas`?

– Sunt pleca]i.

|i explic` pe scurt despre ce era vorba.

– |]i dai seama c` via]a al`turi de mine nu va fi o continu` vacan]`?

De fapt, ar putea s` se reduc` la lucruri cât se poate de obi[nuite.

– Nu-mi trebuie lux.

– Multe femei \[i doresc mai mult decât pot oferi eu.

– Atunci, \nseamn` c` ai avut noroc s` m` \ntâlne[ti.

132 MARGARET DAWSON

Familia Maxwell e foarte interesant`, nu?

– Da, a[a mi se pare [i mie. Dar m-a[ descurca [i f`r` ei... azi.

Deodat`, intr` sub ap`. Bianca sim]i o atingere pe genunchi [i lu`

o gur` zdrav`n` de aer \nainte de a fi tras` la fund.

Nu mai fusese niciodat` s`rutat` sub ap`. Era o senza]ie ciudat` s`

fie strâns` \n bra]ele puternice ale lui Joe \n acea lume str`in` de sub

ap`.

Ie[ir` la suprafa]` la o distan]` considerabil`, [i nimeni de pe plaj`

nu putu ghici ce se \ntâmplase sub suprafa]a str`lucitoare a apei.

– De-abia a[tept s` sc`p`m de musafiri, spuse Joe.

Ochii lui c`p`tar` o lucire enigmatic`.

Luar` prânzul la umbra unui copac, dup` care cei doi b`rba]i se

duser` s` fac` scufund`ri.

– E foarte dr`gu], Joe al t`u, zise doamna Maxwell.

– Al meu?

– Mi-am dat seama c` sunte]i mai mult decât prieteni. Poate m-am

\n[elat.

– Nu, a[a e.

Din câte \[i amintea Bianca, nu f`cuser` nici un gest \n fa]a

oaspe]ilor, nu schimbaser` nici o privire din care s` se poat` ghici c`

sunt \mpreun`.

– V` potrivi]i de minune, continu` femeia.

– Da? Sper s` fie a[a!

F`r` s` vrea, Bianca o invidia pentru verigheta care lucea la

degetul ei. |n]elesese chiar din ziua incendiului c` a iubi [i a fi iubit

reprezint` condi]ia esen]ial` a fericirii. Nimic altceva nu mai conta.

Dar ar fi fost o binecuvântare nesperat` s` aib` simbolul dragostei lui

AVENTUR~ |N PORT 133

Joe pe mâna ei stâng`. Total dedicat` dragostei lui, nu putea s` nu fie

con[tient` c` vorbele lui de adineaori "te doresc" nu puteau fi

niciodat` confundate cu "te iubesc".

Joe \l l`s` singur pe Steve Maxwell [i se \ntoarse la Bianca.

– }i-am spus mai devreme c` avem un buget limitat. Ast`zi \ns` nu

vom ]ine cont de asta. Vrei s` cin`m \n ora[?

O puse s` aleg` \ntre dou` restaurante foarte scumpe, dintre care

unul era chiar acela unde-l v`zuse al`turi de frumoasa doamn`

Russell. |[i aminti cât de mult o \ngrijorase aceast` rela]ie la momentul

respectiv. De atunci, reu[ise s-o uite, dar men]ionarea restaurantul \i

stârni din nou b`nuielile.

– Nu cred c` avem vreo [ans` s` ob]inem o mas` f`r` rezervare,

r`spunse ea. A[ prefera s` cin`m la bord. Tu ce crezi?

– {i mie mi-ar pl`cea. Dar nu vreau s` fii dezam`git` de ceea ce-]i

ofer. |n orice alt` perioad` a anului, am fi putut s` plec`m de aici c`tre

o insul`, dar nu pot renun]a la angajamentul de la El Delfin f`r`

preaviz.

– Nu, nu, \n nici un caz. N-ar fi corect. Dar vom fi \mpreun` toat`

ziua.

– {i o parte din noapte.

O s`rut` pe frunte [i ad`ug`:

– |n curând, vom r`mâne singuri. }i-ai luat periu]a de din]i? Dac`

nu, am eu câteva noi.

– Sigur c` am. De altfel, asta e tot ce am luat cu mine. C`ma[a de

noapte, lenjerie [i periu]a de din]i.

– Puteai s` vii [i f`r` c`ma[` de noapte, zise el, privind-o cu o

expresie care o f`cu s` ro[easc`.

134 MARGARET DAWSON

O \mbr`]i[` din nou, protector:

– Spune-mi, Bianca! Eu sunt primul t`u iubit?

– Da, da. Nu [tiai?

– M` gândeam c` este posibil, dar \n via]a ta a mai existat cineva [i

ai dou`zeci [i doi de ani, astfel c`...

– }i se pare ciudat?

– A[a pare, dar cine [tie? Cred c` acest gen de statistici nu sunt

deloc demne de \ncredere. Sexul e... complicat.

Bianca ar fi vrut s` spun` c` nu se gândea la sex, ci la dragoste. Dar

acest cuvânt trebuia folosit cu precau]ie, pân` când \nsu[i Joe l-ar fi

adus \n discu]ie.

|[i lipi obrazul pe um`rul lui, \[i ridic` mâna s`-i mângâie p`rul [i

se sim]i fericit` cu pu]inul pe care-l avea.

Joe \[i \ntoarse capul [i o s`rut`.

– Ar trebui s` m` rad, vida mia, sau mâine vei avea tenul iritat.

Bianca se \ntreb` dac` folosise alintul spaniol pentru c` astfel se

ar`ta mai pu]in implicat \n rela]ie. Poate c` prima lui prieten` fusese

tot spaniol`. Dar era foarte pu]in probabil ca un b`rbat din Legiune

s`-[i g`seasc` o prieten` localnic` de familie bun`. Poate c` au fost

mai multe, pasagere. Câte anume, nu-i p`sa, atâta vreme cât ea avea

s` fie ultima.

La Libertad se \ntoarse \n port.

– Am petrecut o zi minunat`, ne-am distrat foarte bine, zise Steve

Maxwell. Ne \ntrebam dac` a]i vrea s` lu`m masa \mpreun` cândva la

restaurantul din port. Am auzit c` pe[tele e excelent acolo.

– Ne-ar pl`cea foarte mult, replic` Joe. Dar suntem foarte prin[i,

s`pt`mâna asta. Mai bine o l`s`m pe cea viitoare.

AVENTUR~ |N PORT 135

Data \ntâlnirii fu stabilit` [i cuplul plec`. Bianca \ncepu s` spele

vasele, \n timp ce Joe se ocupa de barc`.

|l auzi \ntorcându-se, [i un fior o str`b`tu când \[i d`du seama c`

b`rbatul \nchide chepengul. Emo]ionat`, c`ut` un pretext s` amâne

momentul.

– Vrei ni[te ceai? \ntreb` ea.

El \i zâmbi:

– Vorbe[ti serios? Un singur lucru \mi doresc. Pe tine, draga mea.

Ea se [terse pe mâini [i se apropie.

– }i-e fric`? N-ai de ce, o lini[ti el.

O strânse la pieptul lui [i o s`rut` tandru. Bianca \nchise ochii [i-l

l`s` s-o conduc` spre pat.

Când sim]i c` b`rbatul \ncepe s`-i descheie nasturii, se

\nsp`imânt`, dar se supuse pasiunii lui.

Chiar atunci, un zgomot se auzi afar`. Joe deschise ochii [i se opri.

– Ce e? \ntreb` ea.

– E cineva afar`! Ce naibii vrea?

B`t`ile continuar`, urmate de ni[te cuvinte rapide \n spaniol`.

– M` duc s` v`d cine e [i ce vrea. Nu voi sta mult. A[teapt`-m` aici.

Câteva secunde dup` plecarea lui, Bianca z`cu pe pat aproape

incon[tient`. S`ruturile lui de foc o f`cuser` s` uite de sine.

Apoi, auzind din nou b`t`ile, \[i d`du seama c` numai o chestiune

de mare importan]` putea face pe cineva s` loveasc` \n u[` cu atâta

violen]`.

Ame]it` de furtuna de senza]ii noi, se ridic` cu greu [i se \mbr`c`

la loc cu mâini tremur`toare. Sim]ea \nc` s`ruturile lui Joe pe pielea

ei.

136 MARGARET DAWSON

Ajuns` pe punte, z`ri un tân`r spaniol care-i era vag familiar. Joe

se \ntoarse spre ea [i-i explic`:

– E unul din chelnerii de la El Delfin. Trebuie s` m` duc acolo. M`

caut` cineva la telefon.

– S` vin cu tine?

– Nu, m` \ntorc repede, r`spunse el, s`rutând-o pe buze.

Plecar`. Bianca se duse [i ea la ]`rm. Tremura \nc`. Faptul c` nu

putea ghici cine l-a sunat pe Joe [i pentru ce motiv, \i amintea cât de

pu]ine lucruri [tia despre acest b`rbat, al`turi de care – f`r` aceast`

interven]ie din afar` – fusese gata s` tr`iasc` o experien]` atât de

important`.

Dup` o jum`tate de or`, Joe \nc` nu ap`ruse. Privind spre chei, \l

v`zu venind spre ea pe patronul olandez de la El Delfin. |i ie[i \n

\ntâmpinare.

– Unde e Joe? \ntreb` ea.

– Ah, domni[oar` Dawson. Bun` seara. Joe se \ndreapt` spre

aeroport. Cu pu]in noroc, poate va prinde ultimul zbor.

– Aeroport? repet` ea.

– Da, de aceea nu s-a mai putut \ntoarce aici. M-a rugat s` v` dau

asta.

Olandezul scoase din buzunar o bucat` de hârtie, pe care se vedea

scrisul lui Joe. Mesajul nu era deloc explicit.

"|mi pare r`u, dar trebuie s` plec \ndat`, scria Joe. Te sun mâine

la prânz [i-]i povestesc tot".

Asta era tot.

AVENTUR~ |N PORT 137

Faptul c` dup` semn`tur` nu urma expresia obi[nuit` "cu

dragoste", o [oc` foarte mult pe Bianca. De obicei, se folosea aceast`

\ncheiere chiar [i \n cele mai nesemnificative mesaje. Absen]a ei

dintr-un mesaj scris \n grab` \n asemenea circumstan]e era mai

semnificativ decât ar fi fost prezen]a acesteia.

– Spune c`-mi va telefona mâine. Cred c` la num`rul de la

restaurant, nu?

– Desigur.

– Dar nu spune de ce a trebuit s` plece atât de repede. V-a spus

ce s-a \ntâmplat?

– N-a fost timp de discu]ii. Imediat dup` ce a \ncheiat conversa]ia

cu Marbella, a sunat la aeroport s` afle la ce or` e urm`torul zbor.

M-a \ntrebat apoi dac`-i pot \mprumuta ni[te bani [i a chemat un taxi.

Dup` ce i-am dat banii, a plecat. Din fericire, avea pa[aportul la el.

– |n]eleg. Trebuie s` am r`bdare pân` mâine, s` v`d ce s-a

\ntâmplat.

– Doar dac` nu pierde avionul [i sun` \n noaptea asta de la

aeroport sau de la hotel. Vre]i s` veni]i cu mine la restaurant, \n caz

c` se \ntâmpl` astfel?

– Nu, mul]umesc, refuz` ea. Sper s` prind` avionul. Voi \nchide

barca [i voi pleca acas`. Ne vedem mâine. Noapte bun`.

– Noapte bun`.

Dup` ce \[i lu` r`mas-bun de la proprietarul restaurantului, Bianca

\[i aminti numele Marbella. Mai auzise cândva acest nume... da, dup`

ce f`cuse cuno[tin]` cu doamna Russell. Femeia aceea spusese c` i-ar

pl`cea mai mult acea regiune decât lini[tita [i pu]in sofisticata Costa

Blanca.

138 MARGARET DAWSON

Tân`ra se \ntoarse spre olandez.– Spunea]i c` s-a telefonat din Marbella? {ti]i cumva [i cine a

sunat? Era cumva doamna Russell?– Da, Helen Russell. O cunoa[te]i?– Ne-am \nâlnit acum câteva s`pt`mâni. Noapte bun`!Bianca se \ndrept` cu inima grea c`tre La Libertad."Un telefon urgent" spusese Joe.Dar chiar a[a era? Sau era vorba despre capriciile unei femei

bogate?"Nu cred... Nu pot s` cred. Joe nu s-ar fi dus... nu m-ar fi p`r`sit

pe mine \n favoarea ei.""Nu? \ntreb` o voce interioar`. De ce nu? Nu \nsemn nimic pentru

el. Sunt mai tân`r` decât ea, dar nu la fel de frumoas` [i deatr`g`toare. De ce s` prefere s` fac` dragoste cu mine, când mâine seva afla \n bra]ele ei?"

AVENTUR~ |N PORT 139

Capitolul 9

De[i dup` conversa]ia cu olandezul Bianca era hot`rât` s` se\ntoarc` acas`, odat` ajuns` la bordul b`rcii se decise s` r`mân` acolopeste noapte.

Se duse direct \n cabina lui Joe, unde cercet` cu aten]ie fiecarecol]i[or. Primul lucru care-i atrase aten]ia fur` dou` fotografii. Unadintre ele reprezenta o femeie \n vârst`. Oare era bunica lui Joe, ceacare-i predase primele lec]ii de pian? se \ntreb` Bianca. Era frumoas`.Nu sem`na cu o bunic` de mod` veche, ci p`rea o femeie activ` [ivoluntar`, ale c`rei singure concesii fa]` de vârst` erau p`rul alb [imâinile zbârcite.

A doua fotografie \nf`]i[a doi b`rba]i \nal]i \n uniforme, unul cup`rul blond-cenu[iu [i un bronz auriu de tip nordic, cel`lalt cu p`rulnegru [i ochii de culoarea mierii, ochi care nu de mult \i zâmbiser` ei.

"Vorbe[ti serios? \i spusese el. Un singur lucru \mi doresc. Pe tine."Bianca privi \ndelung poza, dându-[i seama c` fusese f`cut` \n

timpul petrecut de Joe \n Legiune.

Anii care trecuser` de atunci \i [terseser` b`rbatului aerul

copil`resc, dar chiar [i atunci Joe avea un chip atr`g`tor, de neuitat.

C`ut` mai departe, dar nu z`ri nici o fotografie a p`rin]ilor s`i [i

nici un semn al existen]ei vreunei alte prietene.

Pe perete se afla fotografia unei ambarca]iuni. |n dulap,

numeroase c`r]i de naviga]ie. Pe lâng` acestea, z`ri cu uimire o carte

despre pictura cu tematic` marin` [i o r`sfoi, curioas`. {tia deja titlul

din biblioteca mamei sale, [i mai [tia de asemenea c` era o oper`

foarte apreciat` [i scump`. Dat fiind faptul c` restul lucr`rilor din

rafturile dulapului nu erau de acela[i nivel, se \ntreb` de unde

avusese Joe banii s-o cumpere. Apoi, v`zu c` reprezenta un cadou. Pe

prima pagin` a c`r]ii se afla un mesaj: "Mul]umesc pentru cele zece

zile minunate pe care mi le-ai oferit. Helen". Mai jos, era scris` data.

Cartea fusese primit` \n dar acum doi ani. Bianca \nchise volumul

[i-l puse la loc.

Se a[ez` pe pat, gânditoare. Chiar [i aici, \n cel mai intim loc al

vie]ii lui, existau atât de pu]ine informa]ii despre el! O lantern` se afla

la \ndemân` pe noptiet`, o trus` cu stilou [i creion se afla pe birou,

un halat de baie negru cu dungi verzi se odihnea \n baie. Era un halat

scump, care nu se potrivea cu stilul simplu de via]` al lui Joe. Oare era

un alt cadou de la Helen?

Pe jum`tate ru[inat` de curiozitatea ei, Bianca \l lu` [i se uit` la

etichet`. Era cump`rat dintr-unul din cele mai scumpe magazine din

Alicante. Categoric era un cadou.

Oare femeia aceea fusese aici, \n cabina lui? F`cuser` dragoste aici?

|n acele zece zile de vis \[i \n[elase b`rbatul a c`rui moarte o f`cuse

bogat`?

AVENTUR~ |N PORT 141

Urându-[i propria gelozie – un sentiment pe care Bianca \l

dispre]uise \ntotdeauna – tân`ra l`s` \n urm` cabina [i urc` pe punte.

Soarele nu apusese \nc`. Foarte mult` lume se plimba pe chei.

Majoritatea erau cupluri.

O dâr` alburie plutind pe cer \i aminti c` Joe, dac` prinsese

avionul, ar fi trebuit s` zboare la ora asta. Poate el nu se gândea la ea,

ci la femeia c`tre care plecase.

– Bun` seara, Bianca.

Se \ntoarse [i-l z`ri pe Rufus pe chei, \n spatele ei.

– Bun` seara. Cum \]i merge?

Dup` \ns`n`to[irea b`trânului, Bianca nu-[i reluase munca la

memoriile sale [i, chiar dac`-l mai vizita din când \n când, trecuse o

s`pt`mân` de la ultima lor \ntâlnire.

– M` simt excelent. Am \nceput s` \not din nou. Chiar acum aveam

de gând s` \nchei ziua cu un \not.

– Pot veni [i eu?

– Cu pl`cere, draga mea. Unde-i Joe? Nu e seara lui liber`?

– Ba da, dar a trebuit s` plece. |nchid imediat [i sunt gata.

Mergeau pe chei \mpreun`, când Rufus zise:

– Hm. Mi se pare ciudat. Foarte ciudat. A plecat a[a, deodat`?

– Da.

– {tii unde s-a dus?

– Da.

Tân`ra \i explic`.

– De ce a trebuit s` plece?

– Nu [tiu \nc`.

– Ciudat, repet` Rufus. |n cazul `sta, de ce nu iei cina cu mine?

142 MARGARET DAWSON

Dup` aceea, te po]i duce acas`. |]i chem un taxi.

– Nu m` duc acas`.

Sim]ind nevoia s` vorbeasc` despre cele \ntâmplate cu cineva

apropiat de amândoi, Bianca urm`:

– {tiu c` nu aprobi astfel de lucruri, dar eu [i Joe ne-am gândit s`...

ne unim for]ele. Voi vinde Casa Mimosa [i voi veni s` locuiesc aici, pe

barc`. Sau cel pu]in `sta era planul \nainte de plecarea lui.

– |n]eleg. Trebuie s`-]i m`rturisesc \ns` c` a[ fi preferat s` v` v`d

a[eza]i la casa voastr`, ca so] [i so]ie. Dar poate c` asta se va \ntâmpla

mai târziu. Orice ar fi, sunt convins c` ve]i fi foarte ferici]i.

– Chiar crezi asta?

– Sigur c` da. Niciodat` n-am mai \ntâlnit dou` persoane atât de

potrivite.

– Nu [tiu ce s` zic. |l iubesc pe Joe foarte mult, dar simt c` ceea ce

s-a \ntâmplat ast`zi va schimba lucrurile \ntre noi. Nu vreau s` vorbesc

despre Joe când nu e de fa]`, dar e atât de misterios, Rufus. Nu [tiu

nimic despre el. Unde s-a n`scut, unde a crescut... nici unul dintre

lucrurile despre care oamenii discut` \ntr-o rela]ie. Mai ales la

\nceputul ei. Câteodat`, felul \n care se petrec faptele m` \nsp`imânt`.

Rufus se gândi o clip` \nainte de a r`spunde:

– Da, a[a e. Joe \[i ]ine bine ascunse c`r]ile, ca s` folosesc o

expresie modern`. Ca [i tine, am observat c` trecutul reprezint` o

parte a vie]ii pe care ar prefera s-o uite. Dar dac` b`nuie[ti c` are un

trecut \ntunecat – printre imigran]i g`se[ti \ntotdeauna [i altfel de

specimene, care au p`r`sit ]ara natal` din pricina problemelor cu

poli]ia – te sf`tuiesc s` alungi aceste gânduri. Joe are ceva misterios \n

el, dar nu ascunde un secret teribil.

AVENTUR~ |N PORT 143

Când ajunser` la bordul lui Pago Pago, Rufus spuse:

– Nu va lua mult s` prepar cina.

– Nu vreau s` fiu o povar` pentru tine, Rufus.

– Nu-]i face probleme. Nu-i nici o osteneal`. Când prepar tortilla,

fac o cantitate mare [i pun deoparte la rece jum`tate pentru a doua

zi.

– Pot s` te ajut?

– Nu, draga mea. Doctorul m-a sf`tuit s` duc o via]` normal`, f`r`

s` m` epuizez. Atâta tot.

Timp de o or`, cât mâncar` [i b`ur` o cea[c` de ceai chinezesc, pe

care Rufus \l prefera \ntotdeauna cafelei, Bianca reu[i s` nu se mai

gândeasc` la Joe.

Dar când se \ntoarse la bordul b`rcii, se sim]i foarte trist` din

pricina acestui abandon. |ncerc` s` asculte radioul, dar gândurile \i

zburau mereu \n alt` parte.

Pentru c` \n celelalte cabine nu era aranjat patul, se hot`r\ s`

doarm` \n cabina lui Joe, chiar dac` avea s` stea singur`, [i nu \n

bra]ele iubitului ei. Dar somnul venea greu. Chiar dac` mintea i-ar fi

dat pace [i gândurile n-ar fi invadat-o, \i era greu s` adoamr` \ntr-un

loc str`in, \n zgomotul continuu al portului. Pe la miezul nop]ii, o

ambarca]iune plec` spre Ibiza. {i evenimentul se repet` cu

regularitate \ntreaga noapte. Portul nu cuno[tea odihna.

Era dou` diminea]` când se l`s` \n sfâr[it t`cerea. Dar imediat

dup` aceea, Bianca auzi pocnete [i scâr]âituri \n preajm`, [i-[i d`du

seama c` o barc`, la fel ca o cas`, are zgomotele ei specifice, pe care

cei obi[nui]i cu ele nu le mai iau \n seam`, dar care \nsp`imânt` un

musafir. Se zvârcoli \n pat pân` când cear[afurile se strânser` sub ea.

144 MARGARET DAWSON

La dou` [i jum`tate, se ridic`, lu` lanterna [i se duse \n chicinet`

s` bea un pahar cu ap`. |i era cald. B`u al doilea pahar, privind cercul

de argint al lunii [i reflec]ia ei \n apa tremur`toare. Deodat`, \[i aminti

un am`nunt pe care pân` atunci \l ignorase. De ce Joe ar fi avut nevoie

de pa[aport ca s` zboare pe teritoriul Spaniei?

Singura circumstan]` \n care cineva avea nevoie de pa[aport

\ntr-o c`l`torie intern` era cazul \n care locuia la hotel [i pa[aportul \i

fusese re]inut la recep]ie pentru neplat`. Dar dac` Joe se ducea la

doamna Russell, n-ar fi trebuit s` stea \n vila ei? |nsemna c` Joe se afla

acum \n alt` parte decât \n Spania, [i cu un alt scop decât cel la care

se gândise ini]ial.

Oare s` fi fost atât de reticent la c`s`torie pentru c` avea \n spate

deja o experien]` nepl`cut` de acest gen? Oare avea un copil? Un

copil care nu-i fusese \ncredin]at lui, dar pe care-l iubea [i pentru care,

\n anumite circumstan]e, ar fi p`r`sit pe oricine, chiar [i pe iubita lui?

Aceasta era prima explica]ie acceptabil` care-i trecuse prin minte

\n lungile ore cât cânt`rise f`r` \ncetare motivele unei plec`ri atât de

bru[te. }inându-[i paharul rece ca ghea]a la tâmpl`, c`ut` \n amintirile

ei lucrurile care le [tia despre Joe [i mai ales ceea ce spusese el despre

c`s`torie. Oare precizase vreodat` clar c` nu voia s` se c`s`toreasc`?

Nu-[i mai aducea aminte.

De[i nu-i pl`cea ideea unei c`s`torii ratate \n trecutul lui, aceast`

solu]ie nu era atât de greu de suportat ca altele. De exemplu, s` fi avut

o amant` \n favoarea c`reia s-o fi p`r`sit. Iubirea pentru un copil era

o solu]ie perfect acceptabil`.

Poate de aceea nici nu vorbea despre trecutul lui; pentru c`

durerea pierderii acestui copil era prea mare.

AVENTUR~ |N PORT 145

– Oh, Joe, te iubesc... te iubesc... [opti ea.Dar când \n sfâr[it se sim]i gata s` doarm` dup` o noapte de chin,

\[i aminti c` telefonul fusese dat din Marbella, de c`tre doamnaRussell. Era posibil ca doamna Russell s` fi fost un mesager al mameicopilului?

Renun]` s` se mai gândeasc`, r`pus` de somn.

146 MARGARET DAWSON

Capitolul 10

|n ciuda faptului c` nu apucase s` doarm` decât trei ore, Bianca setrezi foarte devreme. Primul lucru pe care-l f`cu fu s` \noate. Apa eralimpede [i calm` [i atingerea ei o f`cu s`-[i revin` din amor]eal`. Setrezise cu o durere de cap \nfior`toare [i cu cearc`ne imense.

Apoi, se duse \n ora[ s` cumpere ceva pentru micul dejun. Se oprila \ntoarcere pe la Rufus [i-i aduse [i lui cornuri proaspete, lapte [iunt.

Fred, care o acompaniase o bucat` de drum, apoi se luase la har]`cu o pisic` vagabond`, p`rea s` accepte f`r` probleme lipsast`pânului [i apari]ia ei.

|n timp ce a[tepta s` fiarb` cafeaua, Bianca se apuc` s` spelecear[afurile pe care dormise. Erau transpirate. Fa]a de pern`, ud` dela lacrimile pe care le v`rsase, o puse la uscat afar`, la soare. Pân` laprânz, i se p`rea o ve[nicie. Cum va umple acele ore lungi pe care leavea \n fa]`? Oare Joe va suna, a[a cum a promis? Nu va uita? Nu, nuputea. Probabil \[i d`dea seama cât de \ngrijorat` era.

Pe la ora unsprezece, când se \ntoarse pe barc` dup` o nou`

partid` de \not, cear[aful era deja uscat. F`cu patul, \ncuie barca [i se

\ndrept` spre El Delfin, unde comand` o cafea [i \ncepu s` a[tepte cu

ochii pe ceas telefonul lui Joe.

La dou`sprezece fix, telefonul sun` [i tân`ra crezu ini]ial c` era

pentru altcineva.

Chelnerul ridic` receptorul. {tia c` Bianca a[teapt` un telefon

important. Dup` o clip`, spuse:

– Da... Uno momento, v` rog, [i-i f`cu semn tinerei s` se apropie.

Bianca lu` receptorul cu o mân` tremur`toare:

– Bianca sunt.

– M` a[teptam s` mi se transmit` un mesaj de la tine, \n care m`

trimiteai dracului, glumi el.

– Mi-a trecut prin minte, s` [tii.

– Sunt sigur. Dar trebuie s` m` crezi c` nu aveam alt` solu]ie.

M-am urcat \n avion a[a cum plecasem. O \ntârziere de zece minute,

[i a[ fi pierdut zborul. Dac` a[a ceva se \ntâmpla, a[ fi regretat foarte

mult.

– De ce?

– Bunicul meu a avut un atac. Acum se simte mai bine, dar ieri

[ansele erau destul de slabe. Numai dup` ce Helen mi-a dat vestea,

mi-am dat seama c` sunt preg`tit s` m` \mpac cu el. Doar nu ]i-ai

imaginat c` te-a[ fi l`sat a[a, dac` nu era o chestiune de via]` [i de

moarte.

– |n]eleg, r`spunse ea. De unde [tia doamna Russell ce s-a \ntâm-

plat cu bunicul t`u? Locuie[te [i el la Marbella?

– Nu, la Londra. Aici m` [i aflu.

148 MARGARET DAWSON

Helen [tia [i a fost cea care m-a anun]at pentru c` [i ea \i e

nepoat`. De altfel, e singura membr` a familiei, \n afar` de bunica

mea, cu care am mai ]inut leg`tura. Bunica nu era l`sat` s` mai aib`

vreo leg`tur` cu mine, iar Helen era mesagerul ei. E o situa]ie

complicat`. |]i voi explica totul atunci când ne revedem. Pentru c`

prezen]a mea e necesar` \nc` o vreme, speram s` vii tu aici. Crede-m`,

s` vin aici a fost cel mai greu lucru pe care l-am f`cut vreodat`. Cât de

repede crezi c` ajungi? Azi? Mâine?

– Dar Joe... \ncepu Bianca.

– Rufus va avea grij` de Fred. Iar dac` e vorba de bani,

lini[te[te-te. M` ocup de tot.

– Dar trebuie s` \napoiezi [i banii pentru c`l`toria ta. {i apoi, nu

pricep ce ai spus despre doamna Russell. Doar nu vrei s` cred c` e

sora ta!

– Nu, e o veri[oar`.

– De ce nu mi-ai spus pân` acum?

– Vorbim când ne vedem. Acum trebuie s` \nchid, dar te sun peste

jum`tate de or`. Ai timp s` faci o rezervare. Pa, draga mea.

Bianca protest` \n zadar. Joe \nchisese. Tân`ra se \ntreb` dac` \i

spusese "draga mea" sau dac` doar \[i imaginase. Dac` a[a se

\ntâmplaser` lucrurile, era prima oar` când o numea a[a. Fiind un tip

care folosea rareori alinturi, Bianca pricepu c` experien]a plec`rii atât

de nea[teptate [i faptul c` lucrurile \ntre ei avansaser` destul de mult,

\l determinaser` s` se simt` la fel ca ea \n timpul incendiului.

***

AVENTUR~ |N PORT 149

|n timpul zborului spre Londra, Bianca se \ntreb` despre motivele

pentru care Joe o chemase lâng` el. Mai mult, era curioas` de ce

b`rbatul se \n]elesese atât de prost cu bunicul lui.

Faptul c` aflase rela]ia dintre el [i Helena Russell reprezenta

\ntr-adev`r o u[urare, de[i nu putea \n]elege de ce Joe p`strase atâta

vreme misterul \n ceea ce o privea.

Joe o a[tepta \n aeroport. Spre mare ei surpriz`, dar [i dezam`gire,

Joe n-o \mbr`]i[`. |i spuse doar un scurt "bun`" [i-i lu` valiza.

– Bunicul t`u [i-a revenit? \ntreb` ea.

– Da, acum e bine.

– Mi-ai spus la telefon c` v-a]i \mp`cat. De ce era]i certa]i?

– Am s`-]i explic mai târziu... toat` povestea vie]ii mele, dar acum

vreau s` te \ntreb ceva.

Se opri [i se a[ez` pe o banc`.

– }i-a p`rut r`u c` am plecat de lâng` tine?

– Normal. }ie nu?

Un observator obi[nuit nu [i-ar fi dat seama de schimbarea

expresiei lui. Dar Bianca st`tea atât de aproape de el, \ncât \[i d`du

seama c` sclipirea din ochii lui e mai mult decât amical`.

– Pentru mine, da. Mi s-a p`rut un ghinion incredibil s` fiu chemat

\ntr-un asemenea moment, \ntr-un asemenea loc. Dar dep`rtarea

mi-a f`cut bine. Am putut vedea lucrurile \n perspectiv`. Cred c` [i tu

ai fost u[urat`. Probabil c` ai fi preferat o lun` de miere pu]in mai

conven]ional`.

Bianca, neputând respinge aceste considera]ii f`r` s`-[i dezv`luie

dragostea pentru el, t`cu.

Joe continu`:

150 MARGARET DAWSON

– Venind \ncoace, \n avion, m-am tot gândit. Mi-am dat seama c`,

pentru prima oar` \n via]a mea, fericirea altcuiva era mai important`

pentru mine decât propria mea lini[te sufleteasc`. Am realizat c`

pentru tine [i numai pentru tine, pot \ncerca s` devin un cet`]ean

responsabil. Toate lucrurile pe care alt`dat` nu d`deam doi bani au

devenit importante, pentru c` te fac pe tine fericit`. Vreau s` te

c`s`tore[ti cu mine, Bianca. Te iubesc! |mi doresc s` pot spune "ea e

so]ia mea". Tu m` mai vrei de so]?

Iat` exact ce-[i dorea, dar nu \ndr`znea s` spere c` se va \ntâmpla

vreodat`.

– Oh, Joe, mai e nevoie s` \ntrebi? Da, da! exclam` ea.

El o lu` \n bra]e [i o strânse cu putere. Pentru prima dat`, Bianca

[tiu c` b`rbatul simte mai mult decât pasiune pentru ea. Pasiunea

reprezenta o parte din noul sentiment n`scut \ntre ei, dar nu totul.

Acum, erau prieteni \n aceea[i m`sur` \n care erau iubi]i. R`m`seser`

unici, fiecare cu personalitatea lui inconfundabil`, dar se

transformaser` \ntr-un cuplu. Trecutul lor fusese dat uit`rii [i

amândoi se preg`teau acum pentru un viitor mai bun \mpreun`.

Când se desp`r]ir`, Joe se ridic` [i-i lu` valiza, apoi o lu` de mân`:

– Haidem, draga mea. Dac` avem de gând s` ne c`s`torim cât mai

repede, avem multe de f`cut.

– Cât de repede? \ntreb` ea, uimit`.

– Mâine, dac` e posibil. Dac` nu, poimâine. Mai \ntâi vom lua

prânzul cu bunica mea, iar dup`-amiaz` vom alege inelul de logodn`

[i rochia de mireas`.

– N-am nevoie de inel, Joe. Vom cump`ra unul cândva, când vei fi

bogat, dar cel mai bine ar fi s` ne limit`m la verighete.

AVENTUR~ |N PORT 151

El o privi zâmbind.

– De ce zâmbe[ti a[a?

El cl`tin` din cap, refuzând s`-i r`spund`.

– |n ce parte a Londrei locuie[te bunica ta? se interes` ea, dup` ce

p`r`sir` aeroportul.

– Nu departe de Gr`dina Zoologic`.

– I-ai povestit despre... noi?

– Nu i-am spus decât cum te cheam` [i c` vreau s` m` c`s`toresc

cu tine. Abia a[teapt` s` te \ntâlneasc`.

Joe se apropie de un b`rbat \n vârst`, \mbr`cat \n uniform` [i zise:

– El este Lamb, [oferul bunicului meu.

Apoi, \ntorcându-se c`tre [ofer:

– Sunt bucuros s` te anun], Lamb, c` domni[oara Dawson a fost

de acord s`-[i schimbe numele \n Crawford.

Lamb se plec` [i-[i scoase p`l`ria.

– Bun` diminea]a, domni[oar`. Felicit`ri, domnule Jonathan, [i

mult` fericire.

– Mul]umesc.

Bianca era din ce \n ce mai uimit`.

– Chiar te cheam` Jonathan?

– Jonathan Julius Alexander Birkdale Crawford, dar mi se spune

Joe, glumi el.

Dac` faptul c` bunicul lui avea un [ofer o surprinsese, Bianca fu cu

atât mai uimit` când z`ri c` b`trânul [ofer le deschide portiera unui

Rolls-Royce argintiu. B`nuise c` familia lui Joe se bucur` de o via]`

confortabil`, dar nu era preg`tit` s` descopere faptul c` bunicii viitorului

ei so] erau atât de boga]i \ncât s`-[i permit` o ma[in` atât de scump`.

152 MARGARET DAWSON

– Cât de bogat e[ti, Joe? \ntreb` tân`ra, dup` ce se instal` pe

bancheta din spate a ma[inii.

– Nu atât de bogat ca bunicul meu, dar tata mi-a l`sat o sum`

frumu[ic` de bani. Pân` acum, trebuie s` m`rturisesc, nu m-am atins

de averea mo[tenit`, pentru c` m` sim]eam vinovat fa]` de familie.

Tr`iam altfel decât \[i doreau ei, [i am respins toate idealurile lor.

Acum c` sunt preg`tit s` m` \ncadrez \n tipare, pot s` m` folosesc de

banii care mi se cuvin.

Joe se opri, privind-o amuzat.

– }i-am promis c`-]i voi spune povestea vie]ii mele, continu` el.

Trebuie s` te pun la curent, \nainte de \ntâlnirea cu bunica. Bunicul e

un caracter puternic. |n multe privin]e, poate fi chiar un tiran. Tata nu

i-a sem`nat. A fost un tip obi[nuit, dac` nu chiar slab. Mama s-a

c`s`torit cu el pentru bani [i au dus o via]` de chin \mpreun`. Asta

pân` când mama s-a hot`rât s` divor]eze [i s` se m`rite cu un

american mai bogat decât tata. Pe atunci, aveam nou` ani. Tata a murit

peste patru ani. Ceea ce am v`zut \n casa p`rin]ilor mei, continua lor

du[m`nie, certurile, discu]iile, m-au f`cut s` devin indiferent fa]` de

amândoi. Mai târziu, când am crescut, am \nceput s`-l dispre]uiesc pe

tata pentru c` s-a l`sat târât \ntr-un compromis, \ntr-o familie fictiv`.

{tiam c` [i-ar fi dorit s` studieze medicina, dar a renun]at la acest vis

pentru o himer`. A[a c`, atunci când bunicul meu a \nceput s` fac`

planuri de viitor \n numele meu, i-am spus c` aveam cu totul alte

dorin]e. S-a \nfuriat – ca s` folosesc un eufemism – [i mi-a spus c` nu

mai vrea s` m` vad` niciodat`. I-a interzis buncii s` mai ]in` leg`tura

cu mine.

– Dar ea ce a f`cut? Nu l-a \nfruntat?

AVENTUR~ |N PORT 153

– Nu. Bunica n-are o fire de lupt`toare. {i apoi, \l iube[te foarte

mult, [i [tie c` singura metod` de a avea pace \n cas` este s` fac` a[a

cum i se spune. A fost sup`rat` pe decizia lui, dar \i este loial` mereu,

chiar [i când nu e de acord cu el. Apoi, am descoperit o cale comod`

de comunicare. {tii, e vorba despre Helen.

– Când am f`cut cuno[tin]` cu doamna Russell, de ce nu mi-ai

spus c` e veri[oara ta?

– Cred c` a fost din pricin` c` m` temeam s` nu m` asociezi cu

stilul ei de via]`. Cu mult` vreme \n urm` m-am hot`rât c`, dac` m`

voi c`s`tori vreodat`, voi face tot posibilul ca so]ia mea s` nu m`

accepte de so] pentru banii mei. Voiam o so]ie care s` nu fie interesat`

de acest aspect [i care s` m` ia a[a cum sunt, chiar dac` asta \nsemna

s` cânt toat` via]a \ntr-un bar. {i trebuie s`-]i spun c` am g`sit-o,

ad`ug` el, luându-i mâna [i s`rutându-i-o. Apropo de asta, ad`ug` el,

propun ca la \ntoarcerea \n Anglia s` continuu s` cânt pân` la sfâr[itul

sezonului. Nu [tiu dac` Piet poate g`si atât de repede un \nlocuitor.

Dup` care ne vom \ntoarce la Londra, vom cump`ra o cas` [i voi

\ncepe s` \nv`] toate cele necesare pentru a prelua afacerea familiei.

Dar asta nu se va \ntâmpla decât peste câ]iva ani. B`trânul e puternic

\nc` [i ]ine s` controleze totul.

– Pare foarte \nsp`imânt`tor. {tie despre noi?

– Nu \nc`, dar va afla chiar \n seara asta. Pentru moment, spitalul

nu permite s` fie vizitat decât de dou` persoane. Adic` de mine [i de

bunica. Va mai trece o vreme pân` la o \ntâlnire direct` cu el.

Bunica lui Joe \i a[tepta \n apartamentul ei. |i lu` mâna Bianc`i

[i-i spuse cu mult` c`ldur`:

– |mi pare atât de bine s` te \ntâlnesc \n sfâr[it.

154 MARGARET DAWSON

Am auzit despre tine de la nepoata mea, Helen, care admir` foarte

mult opera mamei tale. Mi-a spus c` e[ti o fat` fermec`toare. Iar dac`

Joe s-a \ndr`gostit de tine, sunt convins` c` frumuse]ea ta sufleteasc`

este pe m`sura celei fizice. M` bucur s`-l v`d atât de fericit.

Luar` prânzul \mpreun`, discutând veseli, apoi Joe \[i duse

viitoarea so]ie pe Bond Street, s`-[i aleag` un inel. Se oprir` la unul

din platin` cu un singur diamant rotund.

– Cât timp \]i alegi rochia, eu m` duc s` m` ocup de formalit`]i, \i

spuse Joe la ie[irea din magazin. Ne \ntâlnim s` lu`m ceaiul la patru

jum`tate la Claridges.

Bianca admirase \ntotdeauna crea]iile Shuji Tojo, astfel c` la ora de

\ntâlnire veni cu o rochie semnat` de designerul ei preferat.

– Sper c` vei aproba alegerea mea. E foarte scump`, dar m`car

n-am cump`rat acel gen de rochie care se potrive[te unei singure

ocazii.

– |mi place. Bianca, nu trebuie s` te mai gânde[ti la bani. Tot ce

vrei, po]i avea. |ntor[i \n apartamentul bunicii, aflar` c` doamna

Crawford fusese la spital [i-[i anun]ase so]ul despre logodn`. Bunicul

\[i exprimase dorin]a de a-[i vedea noua nepoat` \ndat` [i doctorii,

cunoscându-i temperamentul, aprobar` o vizit` dubl`.

|n ciuda \ncerc`rilor lui Joe de a o calma, tân`ra era \ngrozit` de

aceast` \ntâlnire.

Când \l v`zu, \i veni greu s` cread` c` acest om avea [aptezeci [i

cinci de ani. Joe \i sem`na mult. Aveau aceia[i ochi galbeni lumino[i.

– Deci, tu e[ti tân`ra care l-a convins \n sfâr[it pe Joe s` renun]e la

stilul lui stupid de via]` [i s` devin` un membru respectabil al

comunit`]ii, fu prima lui remarc` dup` ce prezent`rile fur` f`cute.

AVENTUR~ |N PORT 155

– Ei, nu-i chiar a[a, r`spunse cu blânde]e Bianca. Sper s` nu-l

conving niciodat` pe Joe s` fac` un lucru pe care nu-l vrea.

Bunicul t`cu o clip`, apoi zise, zâmbind:

– Prostu]a asta e \ndr`gostit` pân` peste urechi.

Nu r`maser` mult la spital, dar \nainte s` plece, bunicul \[i

exprim` regretul sincer c` nu va putea participa la ceremonia de a

doua zi. Spera s`-i mai vad` o dat` \nainte de a se \ntoarce \n Spania.

Seara se duser` la teatru, [i dup` aceea Joe o conduse \n

apartamentul \nchiriat special pentru ea. |i ur` "noapte bun`" [i o

s`rut` tandru pe obraz.

Micul dejun \i fu adus a doua zi diminea]` la pat. Pe tav`, se aflau

dou` cadouri.

Darul doamnei Crawford consta \ntr-o pereche de cercei cu

smaralde. Lâng` ei se afla un bilet.

"Ace[ti cercei au fost d`rui]i so]iei sale de c`tre bunicul so]ului

meu, [i a devenit o tradi]ie s` apar]in` viitoarelor doamne Crawford

\n ziua nun]ii. Nu pot s`-]i spun cât de bucuroas` sunt c` aceast`

fericit` ocazie a sosit mai devreme decât speram."

Al doilea pachet con]inea o pereche de cercei moderni orna]i cu

diamante [i era un dar de la Joe.

Bianca [i mirele se prezentar` la ceremonie \nso]i]i doar de doi

martori, bunica [i Helen.

Amândou` erau sincer fericite pentru ei [i l`udar` alegerea

neconven]ional` a tinerei pentru rochia de mireas`. Dup` petrecerea

restrâns`, cei doi plecar` \n Spania.

156 MARGARET DAWSON

Ajun[i pe aeroport, Joe \i telefon` lui Piet s`-i spun` c` a doua ziva reveni la El Delfin, apoi trecur` pe la Rufus, s`-l anun]e desprec`s`torie [i s`-l recupereze pe Fred.

Luna str`lucea deasupra portului, când La Libertad p`r`si golful,\ndreptându-se c`tre sud.

– Ah, singuri \n sfâr[it! zâmbi Joe– A fost o zi atât de frumoas`, Joe, r`spunse Bianca.Joe o lu` \n bra]e [i o s`rut`:– Nu la fel de frumoas` ca noaptea care urmeaz`, draga mea,

r`spunse el, zâmbind.

Sfâr[it

AVENTUR~ |N PORT 157