AUXILIARII COMERCIANŢILOR

1. Noţiuni generale

Precizări prealabile. În realizarea activităţii lor, comercianţii colaborează cu anumite persoane care, fie le reprezintă interesele, fie le facilitează efectuarea unor operaţiuni comerciale.

Astfel există anumite persoane prin intermediul cărora comercianţii încheie actele juridice comerciale. Aceste persoane se află în raporturi de muncă cu comercianţii şi sunt retribuite de către aceştia. Întrucât ele depind de comercianţi, doctrina le denumeşte auxiliari dependenţi. Potrivit Codului comercial, din această categorie fac parte: prepuşii, comişii pentru negoţ şi comişii călători pentru negoţ.

Apoi, există alte persoane care ajută pe comercianţi în activitatea lor. Aceste persoane au calitatea de comerciant şi, deci, sunt independente faţă de comercianţii cu care colaborează. De aceea ele sunt denumite auxiliari autonomi. Intră în această categorie: mijlocitorii şi agenţii comerciali.

Activitatea desfăşurată de auxiliarii comercianţilor implică anumite raporturi de reprezentare între comercianţi şi auxiliarii lor.

2. Reprezentarea

A. Noţiunea reprezentării

Precizări prealabile. Cu toate că în activitatea comercială reprezentarea joacă un rol important, Codul comercial nu cuprinde o reglementare generală a acestei instituţii, ci numai o reglementare a aplicaţiilor ei. Pe baza acestei reglementări fragmentare şi a principiilor generale ale dreptului civil, doctrina a elaborat o teorie generală a reprezentării, care îşi găseşte o largă aplicare în raporturile comerciale.

Definiţia reprezentării. Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoană, numită reprezentant , încheie acte juridice cu terţii, în numele şi pe seama altei persoane, numită reprezentat, cu consecinţa că efectele actelor juridice încheiate se produc direct în persoana reprezentatului.

1

Felurile reprezentării. Reprezentarea are ca izvor legea sau voinţa persoanei interesate. În consecinţă, reprezentarea este legală sau convenţionlă.

În cazul reprezentării legale, puterea unei persoane de a reprezenta o altă persoană rezultă din lege.

În cazul reprezentării convenţionale, o persoană (reprezentatul) împuterniceşte o altă persoană (reprezentantul) să încheie acte juridice în numele şi pe seama reprezentatului.

Reprezentarea convenţională nu trebuie confundată cu contractul de mandat. În cazul contractului de mandat, mandantul îl împuterniceşte pe mandatar să încheie acte juridice privind administrarea unui patrimoniu ori numai pentru o anumită operaţiune.

Este posibil ca mandatul să fie însoţit şi de puterea de reprezentare, adică de împuternicirea de a încheia actele juridice în numele şi pe seama mandantului (mandat cu reprezentare/propriu-zis). Dar, este posibil ca mandatul sa existe, fără a fi însoţit de puterea de reprezentare. Este cazul contractului de comision. Prin urmare, cu toate că reprezentarea însoţeşte mandatul, ea nu este o condiţie a existenţei mandatului. Altfel spus, reprezentarea este de natura şi nu de esenţa mandatului.

B. Condiţiile reprezentării

Enumerare. Reprezentarea impune trei condiţii: existenţa împuternicirii de reprezentare; intenţia de a reprezenta şi voinţa valabilă a reprezentantului. Cele trei condiţii trebuie întrunite cumulativ.

Existenţa împuternicirii de reprezentare. Potrivit legii, reprezentarea presupune existenţa unei împuterniciri de a reprezenta din partea reprezentantului ( dominus negotii). Reprezentantul nu poate fi angajat prin actele juridice ale reprezentantului decât dacă l-a împuternicit el însuşi, conferindu-i calitatea de reprezentant. Acţionând în baza împuternicirii primite, reprezentantul încheie actele juridice pentru altul, iar nu pentru sine (nomine alieno). Împuternicirea dată de reprezentant este un act unilateral; ea poate fi constatată printr-un înscris numit procură. Deşi împuternicirea e dată reprezentantului înainte ca acesta să încheie actele juridice cu terţii, ea poate fi dată şi post factum, sub forma ratificării actelor juridice încheiate de reprezentant în numele şi pe seama reprezentantului.

Împuternicirea se poate grefa pe un alt raport juridic (raportul fundamental) existent între părţi; de exemplu, un contract de muncă, un contract de antrepriză etc.

2

În funcţie de întinderea împuternicirii, reprezentarea poate fi generală (totală) sau specială (parţială). În cazul reprezentării generale, reprezentantul este împuternicit să încheie toate actele juridice în interesul reprezentantului, cu excepţia celor strict personale ( procuratio omnium bonorum). În cazul reprezentării speciale, reprezentantul este împuternicit să încheie un anumit act sau anumite acte juridice determinate.

Intenţia de a reprezenta. Atunci când, în baza împuternicirii, încheie un act juridic cu terţul, reprezentantul trebuie să acţioneze cu intenţia de a reprezenta pe cel de la care a primit împuternicirea. Mai mult, reprezentantul trebuie să aducă la cunoştinţa terţului calitatea sa de reprezentant (contemplatio domini). Numai dacă există intenţia de a reprezenta , efectele juridice ale actului încheiat între reprezentant şi un terţ se vor produce în persoana reprezentatului. Intenţia de a reprezenta poate fi expresă sau tacită; ea poate rezulta din declaraţia expresă a reprezentantului sau din anumite fapte şi împrejurări ale încheierii actului juridic (ex factis et rebus).

Voinţa valabilă a reprezentantului. În baza împuternicirii primite, reprezentantul încheie actul juridic cu terţul. La încheierea actului, reprezentatul manifestă voinţa sa proprie, chiar dacă o face din însărcinarea, în numele şi pe seama reprezentatului (nomine alieno). De aceea, pentru a aprecia valabilitatea actului trebuie exprimată voinţa reprezentantului care s-a manifestat la încheierea actului juridic. Dacă această voinţă a fost afectată de vicii, actul juridic este lovit de nulitate, în interesul reprezentatului, chiar dacă actul prin care s-a conferit împuternicirea este valabil.

C. Efectele reprezentării

Precizări prealabile. Reprezentarea produce anumite efecte. În analiza acestora trebuie să distingem între efectele ce se produc în raporturile dintre reprezentant şi terţ şi efectele reprezentării faţă de reprezentant.

Efectele în raporturile dintre reprezentat şi terţ. Principalul efect constă în faptul că actul juridic încheiat de către reprezentant şi terţ va produce efecte faţă de reprezentat, adică faţă de acela care a dat împuternicire reprezentantului să încheie actul în cauză. Reprezentatul devine parte în actul juridic încheiat şi răspunde pentru executarea obligaţiilor născute din acest act. În absenţa împuternicirii ori a depăşirii ei, actul juridic nu produce efecte faţă de reprezentat,afară de cazul când a fost în culpă în legătură cu redactarea procurii. În schimb, reprezentantul datorează despăgubiri faţă de terţ pentru eventualele prejudicii cauzate.

3

Efectele faţă de reprezentant. Actul juridic încheiat de către reprezentant şi terţ produce efecte exclusiv între reprezentat şi terţ. El nu are nici un efect faţă de reprezentant. Rolul reprezentantului a fost acela de a încheia actul juridic cu terţul. Odată îndeplinit acest rol, reprezentantul rămâne străin faţă de actul încheiat (res inter alios acta...). Aşa cum s-a spus, reprezentantul îndeplineşte rolul pe care îl are schela unei construcţii; ea seveşte la ridicarea construcţiei, după care devine inutilă.

D. Încetarea reprezentării

Precizări prealabile. Reprezentarea are un caracter intuitu personae. În consecinţă, ea încetează ori de câte ori intervin împrejurări care afectează acest caracter. Sunt avute în vedere: revocarea împuternicirii, renunţarea la însărcinare, moartea, interdicţia, insolvabilitatea sau aplicarea procedurii insolvenţei rereprezentatului ori reprezentantului.

Revocarea împuternicirii. Reprezentarea are la bază împuternicirea dată de reprezentat reprezentantului. Cum reprezentarea este în interesul reprezentatului, acesta poate revoca oricând împuternicirea (ad nutum).

Renunţarea la însărcinarea primită. Reprezentarea încetează dacă reprezentantul renunţă la însărcinarea primită din partea reprezentatului. Renunţarea trebuie notificată reprezentatului, pentru evitarea cauzării unor prejudicii.

Moartea, interdicţia, insolvabilitatea sau aplicarea procedurii insolvenţei. Caracterul personal al reprezentării face ca reprezentarea sa înceteze la intervenţia oricăreia dintre împrejurările menţionate.

E. Reprezentarea indirectă

Caracterizare generală. În cazul reprezentării obişnuite, reprezentatul dă împuternicire reprezentantului să încheie un act juridic cu terţul, în numele şi pe seama reprezentatului.

Reprezentatul poate să dea reprezentantului împuternicire să încheie actul juridic în numele propriu al reprezentantului (nomine proprio), dar pe seama reprezentatului. Este cazul mandatului fără reprezentare. Pentru evitarea unor inconvenienţe, în doctrină s-a recunoscut reprezentarea indirectă. Aceasta are ca efect transmiterea directă a drepturilor între terţ şi reprezentat, cu toate că între ei nu există raporturi juridice.

4

În temeiul raportului de reprezentare dintre reprezentat şi reprezentant, efectele actului juridic se produc în patrimoniul reprezentatului, care este adevăratul beneficiar al efectelor actului juridic (dominus negotii). Transferul drepturilor reale operează direct între terţ şi reprezentat. În cazul în care reprezentantul nu ar preda respectivele bunuri, reprezentatul va avea acţiune împotriva sa, bazată pe raportul de reprezentare.

3. Prepuşii comercianţilor

Noţiunea de prepus. În dreptul comercial, noţiunea de prepus are un sens bine determinat. Articolul 392 C.com. dispune: “Prepus este acela care este înstrăinat cu comerţul patronului său, fie în locul unde acesta îl exercită, fie în alt loc”. Rezultă că o persoană are calitatea de prepus al comerciantului dacă îndeplineşte două condiţii. În primul rând, persoana în cauză este însărcinată cu comerţul patronului său, adică este împuternicită să efectueze toate operaţiunile pe care le reclamă exercitarea comerţului. Prepusul este împuternicit să conducă întreaga activitate comercială şi să îl reprezinte pe patron în toate actele juridice privind desfăşurarea activităţii comerciale. În al doilea rând, împuternicirea dată priveşte activitatea comercială la locul unde comerciantul îşi exercită comerţul, adică acolo unde îşi are sediul, sau în alt loc determinat; de exemplu locul unde se află o sucursală. Prin urmare, prepusul comerciantului se deosebeşte de oricare alt reprezentant prin sfera activităţii şi prin locul unde aceasta se desfăşoară. El este un alter ego al comerciantului. Calitatea de prepus are la bază contractul de muncă dintre comerciant şi prepus.

Puterile prepusului. Pentru a putea exercita comerţul cu care a fost însărcinat, prepusul dispune de puteri largi; el poate efectua toate operaţiunile necesare desfăşurării comerţului.

Reprezentarea este generală (puterile prepusului sunt jalonate numai de obiectul comerţului pe care este împuternicit să îl exercite), permanentă (se exercită în timp, până la încetarea calităţii prepusului), este legată de un anumit loc, care este sediul principal ori secundar al comerciantului.

Dacă însărcinarea prepusului a fost dată în mod expres, actul de împuternicire trebuie sa fie transcris, afişat şi publicat în condiţiile legii. Dacă însărcinarea a fost expresă, dar nu au fost îndeplinite formalităţile de publicitate ori însărcinarea a fost tacită, legea prezumă că reprezentarea de care dispune prepusul este generală, fără nici o restricţie.

Limite ale prepusului:

5

Nu poate face acte care sunt străine comerţului pe care a fost însărcinat să îl exercite pentru comerciant; ex: el nu poate încheia acte civile;

Nu poate încheia acte care contrazic scopul pentru care a fost numit; ex: nu va putea vinde fondul de comerţ şi nici să lichideze comerţul;

Nu poate să întrebuinţeze capitalul comerciantului în folosul său. El nu poate crea pentru comerciant un alt comerţ şi nici folosi capitalul comerciantului pentru constituirea unei societăţi comerciale.

În toate actele încheiate în exercitarea comerţului cu care a fost însărcinat, prepusul este obligat să aducă la cunoştinţa terţilor calitatea sa de reprezentant (contemplatio domini).

Dacă actul se încheie în formă scrisă, legea îl obligă pe prepus să menţioneze, când semnează actul, pe langă numele şi prenumele său, şi numele şi prenumele sau firma comerciantului, cu menţiunea “prin procură” (sau p.p.).

Obligaţiile şi răspunderile prepusului. Prepusul are unele obligaţii care fac parte din categoria obligaţiilor profesionale ale comercianţilor, precum:

Este obligat să ţină registrele comerciale (de contabilitate); Nu trebuie să îl concureze pe comerciant.

Încetarea calităţii de prepus. Aceasta încetează prin revocarea împuternicirii, renunţarea prepusului, prin moartea, interdicţia, insolvabilitatea şi aplicarea procedurii insolvenţei comerciantului sau prepusului, în condiţiile legii.

4. Comişii pentru negoţ

Noţiunea de comişi pentru negoţ. Sunt o altă categorie de auxiliari ai comercianţilor. Ei sunt prepuşii pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor. Deşi legea îi denumeşte aşa, aceştia nu au calitatea de prepus în sensul precizat anterior.

Comişii pentru negoţ sunt salariaţi ai comerciantului, care îl ajută pe acesta, în interiorul localului, în desfăşurarea activităţii şi sub supravegherea comerciantului; ex: vânzătorii dintr-un magazin al comerciantului, recepţionerul de la hotel, şoferul de taxi etc. Ei sunt destinaţi să intre în raporturi juridice cu clientela.

Puterile comişilor pentru negoţ. Puterile acestor reprezentanţi sunt limitate; ei încheie afaceri comerciale şi îl reprezintă pe comerciant numai în localul unde acesta îşi desfăşoară activitatea.

6

Ei au dreptul ca, în locul unde exercită comerţul, să încheie şi să execute contracte comerciale; în schimbul lucrului vândut, ei pot cere şi încasa preţul lucrului, putând da chitanţă valabilă în numele patronului lor (art. 404 C.com.). Tot art. 404 C.com. prevede că: “Afară din magazine, ei nu pot cere plata creanţelor patronului fără autorizaţie specială”.

5. Comişii călători pentru negoţ

Noţiunea de comişi călători pentru negoţ. Ei mai sunt denumiţi şi comişi voiajori ori voiajori comerciali. Sunt şi ei salariaţi ai comerciantului, fiind retribuiţi cu un salariu fix sau cu un comision pentru fiecare afacere încheiată. Spre deosebire de comişii pentru negoţ, activitatea comişilor călători pentru negoţ se desfăşoară în afara locului unde se exercită comerţul patronului, în alte localităţi, de obicei stabilite de comerciant. Deci ei călătoresc în alte localităţi pentru a găsi această clientelă.

Puterile comişilor călători pentru negoţ. Potrivit art.402 C.com., comerciantul însărcinează pe comişii călători pentru negoţ “să trateze sau să facă operaţiuni de ale comerţului său”. Aceasta înseamnă că sunt împuterniciţi numai să caute şi să găsească clienţi, să colecteze oferte sau comenzi, care urmează să fie materializate ulterior în raporturi contractuale. Forma actului care confer putere comişilor călători pentru negoţ poate rezulta din circulare, avize, scrisori şi alte asemenea documente ale comerciantului.

În toate cazurile, la încheierea actelor juridice, comişii călători pentru negoţ trebuie să aducă la cunoştinţă terţilor calitatea lor de reprezentanţi ai comerciantului (contemplation domini). Ei nu pot să semneze cu menţiunea “prin procură”, ci numai să arate numele patronului lor (art.403 C. com.).

6. Mijlocitorii

Precizări prealabile. Se mai găsesc şi sub denumirea de samsari ori misiţi. Codul commercial nu reglementează condiţia juridică a mijlocitorului şi nici contractul de mijlocire.

Activitatea mijlocitorilor. Mijlocirea este o activitate prin care o persoană, denumită mijlocitor, urmăreşte să pună faţă în faţă două personae care vor să încheie o afacere şi, graţie diligenţelor sale, să le determine să încheie contractul avut în vedere. Activitatea mijlocitorului are la bază contractual de mijlocire intervenit între mijlocitor şi părţi ori numai una dintre ele. Dacă părţile încheie contractual avut în vedere, mijlocitorul are dreptul la o remuneraţie, de la ambele părţi

7

ori numai de la una dintre ele, după caz. Misiunea mijlocitorului a fost să faciliteze încheierea contractului; în momentul când acest lucru s-a relizat, rolul mijlocitorului a încetat.

Poziţia juridică a mijlocitorului. El nu are putere de reprezentare pentru a încheia acte juridice în numele şi pe seama părţilor. Contractul de mijlocire este un contract de prestaţii de servicii. Când mijlocitorul devine comerciant (art.7 C. com.), acestuia îi revin toate obligaţiile profesionale ale comercianţilor.

Mijlocirea în operaţiunile imobiliare. Au ca obiect bunurile immobile, iar această activitate a fost reglementată prin O.G. nr.3/2000 privind organizarea activităţii agenţilor imobiliari. O.G. nr.3/2000 a fost respinsă prin Legea nr. 581/2003. Aceasta înseamnă că, în prezent, activitatea de mijlocire în operaţiunile imobiliare este supusă regulilor generale privind mijlocirea în activitatea comercială.

7. Agenţii comerciali permanenţi

Precizări prealabile. Codul comercial nu a reglementat această activitate. Prin Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi s-a reglementat statutul juridic al acestei categorii de “profesionişti” în activitatea de intermediere comercială. Această reglementare a fost adoptată şi pentru a asigura armonizarea legislaţiei româneşti cu cea a Uniunii Europene.

Noţiunea de agent comercial permanent. Potrivit Legii nr. 509/2002, agentul comercial permanent este un comerciant persoană fizică sau persoană juridică, care, în calitate de intermediar independent, este împuternicit în mod statornic să negocieze sau să negocieze şi să încheie afaceri pentru o altă persoană fizică sau juridică, denumită comitent, în schimbul unei remuneraţii. Agentul este un comerciant şi un intermediar independent.

Puterile agentului comercial permanent. Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 509/2002, agentul comercial permanent este împuternicit de comitent să negocieze sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului.

În primul caz, este împuternicit să negocieze cu terţii condiţiile unor contracte, urmând ca acestea să fie încheiate în mod direct între comitent şi terţi (mandat fără reprezentare).

În al doilea caz, agentul este împuternicit să negocieze şi să încheie contracte cu terţii în numele şi pe seama comitentului (mandat cu reprezentare).

8

Pentru operaţiunile încheiate prin intermediul său, agentul are dreptul la o remuneraţie din partea comitentului. Acest drept este condiţionat însă de executarea obligaţiilor din contractele intermediate.

BIBLIOGRAFIE

1) Stanciu D. Cărpenaru, “Drept comercial român”, ediţia a VIII-a revăzută şi adăugită, editura Universul Juridic, Bucureşti 2008

2) *** http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept_comercial/drept_comercial_suport_curs-17281.html

3) *** http://www.onrc.ro/phpdig/search.php

9