Cuprins

AutoCAD - Comenzi de desenare 1......................................................................2Comanda CIRCLE Comanda LINE Comanda ARC Comanda PLINE Comanda ELLIPSE.......................2

AutoCAD - Comenzi de desenare 2.....................................................................8Comanda POLYGON Comanda RECTANGLE Comanda SPLINE Comanda DTEXT...............................8

AutoCAD - Comenzi de editare a obiectelor......................................................13Comanda ROTATE Comanda SCALE Comanda ALIGN Comanda MIRROR Comanda OFFSET Comanda ARRAY Comanda TRIM Comanda FILLET Comanda CHAMFER Aplicatie rezolvata..........13

AutoCAD - Comenzi de initializare....................................................................22Comanda UNITS Comanda LIMITS Comanda ZOOM Comanda PAN Comanda SNAP Comanda GRID............................................................................................................................................................22

AutoCAD - Cotarea desenelor...........................................................................25Intro Elementele cotarii Stiluri de cotare Cotarea desenului...........................................................25

AutoCAD - Instrumente ajutatoare de desenare...............................................35Comanda SNAP Comanda GRID Comanda OSNAP Comanda ORTHO Hasurarea desenelor Comanda HATCH Comanda BOUNDARY Comanda BHATCH Aplicatie rezolvata..............................35

AutoCAD - Interfata de utilizare a programului.................................................41Introducere Zona de desenare Zona de introducere a comenzilor Zona de stare Bara de meniuri si bara cu butoane Introducerea comenzilor Taste - functii.................................................................41

Introducerea şi utilizarea comenzilor programului AutoCAD.............................45

AutoCAD - metode de usurare a lucrului...........................................................50Introducere Comenzile Move si Copy Folosirea a doua puncte pentru distante Oglindirea Repetarea Comenzii Ultimul Punct Crearea si folosirea abrevierilor Crearea Layer-elor multiple Comanda Zoom Optiuni în timpul selectarii obiectelor Fractii Calculator........................................50

AutoCAD - Sisteme de coordonate....................................................................51Introducere WCS versus UCS Sistemul de coordonate universal (WCS) Tipuri de coordonate........52

AutoCAD - Stabilirea mediului de lucru.............................................................54Intro Comanda LIMITS Sisteme de coordonate Comenzi de desenare a obiectelor.........................54

AutoCAD - Organizarea desenului in layer-e.....................................................62Intro Comanda LAYER Comanda COLOR Comanda LINETYPE Comanda LINEWEIGHT....................62

AutoCAD - Comenzi de desenare 1Comanda CIRCLEComanda LINE

Comanda ARC

Comanda PLINE

Comanda ELLIPSE

Comanda CIRCLE permite desenarea cercurilor. Programul AutoCAD oferă mai multe posibilităţi de trasare a cercurilor. Cel mai adesea se utilizează modalitatea implicită, de specificare a centrului cercului, urmat de raza sau diametrul acestuia. Sintaxa comenzii este următoarea: Command: circleSpecify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: Astfel, în opţiunea implicită, dacă se introduce un punct (prin tastarea coordonatelor acestuia sau prin alegerea sa în spaţiul de lucru cu ajutorul mouse-ului), acesta va reprezenta centrul cercului. Utilizatorului i se cere apoi introducerea diametrului sau razei cercului. Implicit, valoarea introdusă va da valoarea razei, iar dacă înainte se tastează litera D, valoarea introdusă va da valoarea diametrului. De asemenea, peste acest pas se poate trece, utilizatorul având posibilitatea de a alege un alt punct în spaţiul de lucru, distanţa de la acesta până în centrul cercului reprezentând raza cercului. 

Fig. 1.Cercul poate fi trasat şi prin alegerea în linia de comandă a altor opţiuni, astfel:

-3P (3 points) ? cercul va fi trasat prin trei puncte oarecare, aflate pe circumferinţa cercului;

-2P (2 points) ? cercul va fi trasat prin două puncte, aflate tot pe circumferinţa cercului,

dar diametral opuse;

-TTR (Tangent, Tangent, Radius) ? cercul va fi desenat astfel încât să fie tangent la două entităţi existente (linie, cercuri etc.), având şi o rază precizată. Desigur, utilizatorul trebuie să selecteze cu ajutorul mouse-ului cele două entităţi la care va fi tangent cercul (figura 1). Pentru specificarea razei cercului, se poate introduce de la tastatură o valoare numerică sau se trasează în spaţiul de lucru o linie, lungimea acesteia fiind considerată, ca valoare, egală cu raza cerută.

 Command: lineSpecify first point: 35,67Specify next point or [Undo]: 100,150Specify next point or [Undo]: *Cancel*  - se apasă tasta ESC pentru a încheia trasarea linieiCommand: lineSpecify first point: 80,40Specify next point or [Undo]: 120,150Specify next point or [Undo]: *Cancel*- se apasă tasta ESC pentru a încheia trasarea linieiCommand: circleSpecify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: ttrSpecify point on object for first tangent of circle:  - se selectează prima linieSpecify point on object for second tangent of circle:  - se selectează a doua linieSpecify radius of circle <25.0000>: 17  - se introduce valoarea razei cercului Comanda ARC permite desenarea arcelor de cerc. Ca şi cercurile, arcele de cerc se pot trasa prin mai multe modalităţi. Fiindcă nu toate opţiunile sunt disponibile în linia de comandă, acestea pot fi selectate din meniul Draw -> Arc (figura 2). Pentru a desena un arc care trece prin trei puncte sa urmează secvenţa următoare (figura 3), introducându-se succesiv coordonatele celor trei puncte sau indicându-le cu ajutorul mouse-ului în spaţiul de lucru. 

Fig.2.

Fig. 3

 

Command: arc

Specify start point of arc or [CEnter]: 100,20

Specify second point of arc or [CEnter/ENd]: 120,100

Specify end point of arc: 209,42

           În funcţie de opţiunea selectată în meniul Draw -> Arc, în linia de comandă a programului AutoCAD se vor afişa diferite modalităţi de trasare a arcului de cerc, astfel:- 3 Points ? arcul va fi trasat prin trei puncte oarecare;- Start, Center, End ? arcul va fi trasat prin trei puncte: iniţial, centru, final;- Start, Center, Angle ? arcul va fi trasat prin două puncte: iniţial, centru şi unghi la centru;- Start, Center, Length ? arcul va fi trasat prin două puncte: iniţial, centru şi lungimea coardei;- Start, End, Angle ? arcul va fi trasat prin două puncte: iniţial, final şi unghi la centru;- Start, End, Direction ? arcul va fi trasat prin două puncte: iniţial, final şi direcţia de pornire;- Start, End, Radius ? arcul va fi trasat prin două puncte: iniţial, final şi rază;- Center, Start, End ? arcul va fi trasat prin trei puncte: centru, iniţial, final;- Center, Start, Angle ? arcul va fi trasat prin două puncte: centru, iniţial şi unghi la centru;- Center, Start, Length ? arcul va fi trasat prin două puncte: centru, iniţial şi lungimea coardei;          Se observă că, în cazurile în care trebuie introdus unghiul la centru, pentru o valoare pozitivă a acestuia desenarea arcului se face în sens trigonometric, iar pentru un unghi negativ, desenarea arcului are loc în sens orar.         

Fig. 4.          La introducerea lungimii corzii, programul AutoCAD trasează arcul în sens trigonometric. Dacă valoarea lungimii corzii este pozitivă, arcul este desenat în sens trigonometric pe unghiul mai mic de 1800, iar dacă valoarea este negativă, arcul va fi desenat tot în sens trigonometric, dar pe unghiul mai mare de 1800, aşa cum se observă în figura 4.

          Referitor la rază, o valoare pozitivă permite desenarea arcului mic, iar o valoare negativă permite desenarea arcului mare, dar ambele în sens trigonometric.

           Secvenţa de trasare a celor două arce de cerc din figura 4 este prezentată în continuare: Command: arcSpecify start point of arc or [CEnter]:  - se specifică primul punctSpecify second point of arc or [CEnter/ENd]: cSpecify center point of arc:  - se specifică al doilea punct ca fiind centrul arcului de cercSpecify end point of arc or [Angle/chord Length]: lSpecify length of chord: 100  - se specifică valoarea pozitivă a lungimii corziiCommand: arcSpecify start point of arc or [CEnter]:  - se specifică primul punctSpecify second point of arc or [CEnter/ENd]: cSpecify center point of arc:  - se specifică al doilea punct ca fiind centrul arcului de cercSpecify end point of arc or [Angle/chord Length]: lSpecify length of chord: -100  - se specifică valoarea negativă a lungimii corzii 

          Comanda DONUT serveşte la trasarea unui inel plin, definit prin trei parametri: diametrul interior, diamterul exterior şi centrul său. Valorile diametrelor şi coordonatele centrului se pot introduce de la tastatură sau se pot stabili cu ajutorul mouse-ului în spaţiul de lucru. În figura 5. se prezintă un inel trasat cu ajutorul comenzii DONUT, având diametrele de 11, respectiv 15 unităţi.

Fig. 5.

           Comanda PLINE este utilizată pentru trasarea poliliniilor, reprezentând o succesiune de segmente de dreaptă sau arce de cerc, considerate ca fiind o singură entitate. Porţiunile componente ale poliliniei pot avea diferite grosimi. O polilinie închisă formează un poligon.

          Execuţia comenzii se desfăşoară astfel: se cere punctul de început al poliliniei, utilizatorul este informat asupra grosimii de desenare a acesteia (valoarea implicită este 0), afişându-se concomitent şi lista opţiunilor principale ale comenzii: Command: plineSpecify start point:Current line-width is 10.0000Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:           Astfel, trasarea unei polilinii este coordonată prin opţiunile disponibile:- Arc ? trasarea poliliniei trece din modul Line (linie - implicit) în modul arc, realizând arce de cerc;- Close ? închide cu o linie secvenţa poliliniei trasate, revenind în punctul de început;- Halfwidth şi Width ? necesită introducerea grosimii de desenare, prin specificarea valorilor acesteia la capetele segmentului care urmează să fie trasat. În cazul în care cele două valori diferă, variaţia grosimii între capete va fi liniară;- Length ? desenează un segment de dreaptă cu lungimea specificată de utilizator şi în aceeaşi direcţie cu cel trasat anterior;- Undo ? are ca efect ştergerea ultimului segment desenat în cadrul poliliniei;- Line ? permite revenirea la construcţia segmentelor de dreaptă în cadrul poliliniei, după ce, anterior, a fost utilizat modul Arc pentru trasarea arcelor de cerc. 

Fig. 6.          Poliliniile au un rol foarte important în AutoCAD, fiind, în primul rând, caracterizate prin unicitate (entitate unică).

          Unei polilinii i se poate calcula lungimea (perimetrul) şi aria, orice polilinie poate fi explodată (comanda EXPLODE) în elementele sale componente (segmente de dreaptă şi/sau arce de cerc).

          De asemenea, modelarea 3D a obiectelor în AutoCAD necesită deseori o polilinie închisă.

          Urmând secvenţa următoare, să se traseze conturul din figura 6.

         Command: plineSpecify start point: 0,0

Current line-width is 0.0000Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:@50,80Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:@100,0Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:arcSpecify endpoint of arc or[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second pt/Undo/Width]: angleSpecify included angle: 65Specify endpoint of arc or [CEnter/Radius]: @78,89Specify endpoint of arc or[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second pt/Undo/Width]: lineSpecify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:@0,100Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:@45,0Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:@0,-100Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:arcSpecify endpoint of arc or[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second pt/Undo/Width]: angleSpecify included angle: -65Specify endpoint of arc or [CEnter/Radius]: @100,-98Specify endpoint of arc or[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second pt/Undo/Width]: lineSpecify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:@0,-56Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:close           Comanda ELLIPSE permite desenarea elipselor şi arcelor de elipse, utilizând trei parametri: coordonatele centrului, dimensiunea axei mari şi dimensiunea axei mici. În plus, programul AutoCAD utilizează variabila de sistem PELLIPSE pentru a determina tipul elipsei care va fi creată.Valoarea implicită a acestei variabile de sistem este 0 pentru obiecte eliptice adevărate. Pentru a trasa o polilinie în formă de elipsă compusă din mai multe arce de elipsă, variabila de sistem trebuie să ia valoarea 1. 

          În figura 7 sunt prezentate două elipse: cea din stânga este elipsa adevărată, iar cea din dreapta, polilinia în formă de elipsă al cărui contur a fost modificat de utilizator prin deplasarea punctelor sale de control.

          Şi în cazul elipsei adevărate se poate modifica poziţia punctelor de control, dar deformarea elipsei este uniformă.

Fig. 7.

           La apelarea comenzii ELLIPSE, în linia de comandă sunt afişate diverse opţiuni pentru crearea elipsei, fiecare având câteva particularităţi, astfel:- Arc ? permite crearea arcelor de elipsă adevărată (variabila de sistem PELLIPSE are valoarea 0). Utilizatorului i se cere introducerea primului punct de capăt al unei axe (Specify axis endpoint of ellipse), apoi al celuilalt punct de capăt al aceleeaşi axe (Specify other endpoint of axis). În acest moment, devin active două subopţiuni, fiind solicitată lungimea semiaxei celei de-a doua axe sau unghiul cu care trebuie rotit cercul având diametrul egal cu prima axă, în jurul acesteia (Specify distance to other axis or [Rotation]). Dacă se indică lungimea semiaxei va fi afişată o elipsă. Centrul acesteia şi valoarea introdusă în grade pentru unghiul de început (Specify start angle) vor fi utilizate pentru a stabili punctul iniţial al arcului. În continuare, este cerută valoarea unghiului final (Specify end angle) pentru a determina lungimea arcului. În acest dialog este prezentă şi subopţiunea Parametercare funcţionează în aceeaşi manieră ca şi setările opţiunilor implicite, cu excepţia faptului că utilizează

un sistem diferit de a calcula vectorii de trasare ai arcului. Astfel, în loc de a introduce valori pentru unghiurile de început şi de sfârşit, utilizatorul va introduce aceleaşi informaţii la prompterii ?start parameter? şi ?end parameter?. De asemenea, subopţiunea Included Angle are rolul de a poziţiona un unghi inclus la începutul unghiului de start. Opţiunea Rotation permite rotirea arcului de elipsă în jurul axei mari, prin specificarea unui unghi de rotaţie (Specify rotation around major axis);- Center ? permite crearea unui arc de elipsă utilizând un centru specificat şi punctele de capăt ale celor două axe. Subopţiunile disponibile odată cu opţiunea Center sunt asemănătoare cu cele ale opţiunii Arc;-Axes endpoints ? este opţiunea implicită disponibilă după apelarea comenzii şi permite crearea unei elipse prin specificarea axelor sale. Utilizatorul va specifica primul capăt al axei, apoi pe cel de-al doilea, devenind imediat active subopţiunile Distance to other axis şi Rotation, cu mod de utilizare similar opţiunilor Arc şiCenter, prezentate anterior.

AutoCAD - Comenzi de desenare 2

Comanda POLYGONComanda RECTANGLE

Comanda SPLINE

Comanda DTEXT

Comanda POLYGON permite desenarea unui poligon regulat cu maxim 1024 de laturi. Conform definiţiei, un poligon reprezintă o polilinie închisă, regulată, cu trei sau mai multe laturi egale. La lansarea în execuţie a comenzii POLYGON, utilizatorului i se cere introducerea numărului laturilor poligonului, apoi stabilirea centrului sau a unei muchii a acestuia. Indicarea centrului (Center) este opţiunea implicită care permite dimensionarea şi desenarea unui poligon pornind de la centrul său.

 

În continuare, utilizatorul este întrebat dacă doreşte ca poligonul să fie înscris sau circumscris faţă de un cerc imaginar.

          Astfel, după selectarea subopţiunii dorite (Inscribed in circle/Circumscribed about circle) este necesară introducerea unei raze.

          Poligonul înscris este amplasat în interiorul unui cerc imaginar, vârfurile sale atingând cercul, iar un poligon circumscris este situat în exteriorul unui cerc imaginar, iar muchiile sale sunt tangente la cerc, aşa cum se observă în figura 1.

 

Fig. 1.

 

          Implicit, poligoanele sunt create utilizând un punct drept centru, dar se mai pot obţine şi prin indicarea unei muchii, folosindu-se în acest scop opţiunea Edge. Lungimea muchiei este stabilită prin două puncte, care definesc şi orientarea poligonului.

          Comanda RECTANGLE se utilizează pentru trasarea unei polilinii în formă de dreptunghi (figura 2). Utilizatorul trebuie să indice un punct de început, reprezentând un colţ al dreptunghiului, apoi alt punct, pentru colţul diagonal opus primului. Colţurile dreptunghiului se pot introduce de la tastatură, prin coordonate, sau prin indicare cu ajutorul mouse-ului în spaţiul de lucru. Comanda RECTANGLE prezintă câteva opţiuni, astfel:

 

- Chamfer ? stabileşte distanţele de teşire a laturilor dreptunghiului la fiecare din colţuri;

- Elevation ? specifică înălţimea faţă de planul desenului în care se trasează dreptunghiul;

- Fillet ? permite utilizatorului desenarea unui dreptunghi cu colţuri rotunjite la o anumită rază;

- Thickness ? specifică înălţimea pe care o are conturul dreptunghiului;

- Width ? stabileşte grosimea poliliniei.

Fig. 2.

 

 

          Efectul aplicării opţiunilor Elevation şi Thickness se poate observa doar într-o reprezentare izometrică, obţinută prin utilizarea opţiunii 3D Views -> SW Isometric din meniul View.

          Comanda SPLINE permite trasarea curbelor spline. O curbă spline este o curbă netedă care trece printr-o serie de puncte specificate. Pentru desenarea curbelor spline, AutoCAD utilizează NURBS (Non-Uniform Rational B-Spline).

Curbele spline pot fi create utilizând o varietate de comenzi care includ CIRCLE, ARC, ELLIPSE, DONUT, PLINE şi SPLINE. Cu toate acestea, utilizarea comenzii SPLINE oferă anumite avantaje: se economiseşte spaţiu pe disc şi memorie RAM, comanda permite transformarea poliliniilor racordate cu funcţii spline în curbe spline adevărate, când variabila de sistem SPLFRAME este setată la valoarea 1, programul AutoCAD va afişa polilinii racordate cu funcţii spline şi poligoane, precum şi punctele de control utilizate pentru crearea obiectelor spline (într-un cadru). Evident, setarea variabilei SPLFRAME la valoarea 0 dezactivează cadrul (figura 3).

          În fapt, poliliniile şi poligoanele sunt reprezentări prin linii drepte sau curbe ale obiectelor spline care sunt curbe adevărate.

După lansarea în execuţie a comenzii SPLINE, utilizatorul începe să traseze curbele spline utilizând setările implicite care permit alegerea punctelor prin care trece curba cu ajutorul mouse-ului în spaţiul de lucru sau prin introducerea coordonatelor în linia de comandă.

 Fig. 3.

 

Opţiunea Start Tangent determină direcţia curbei create în punctul de început, iar opţiunea End tangent determină capătului curbei spline.

Opţiunea Object permite utilizatorului transformarea unei polilinii racordată cu funcţii spline într-o curbă spline adevărată.

Opţiunea Close închide curba spline realizând coincidenţa ultimului punct cu primul şi asigurând o tangentă unică la îmbinare. Astfel, se generează o curbă între cele două puncte, iar utilizatorul are posibilitatea de a modifica direcţia curbei spline nou create.

O curbă spline se desenează pornind de la un set de puncte fixe, dar, în locul acestora, utilizatorul poate trasa curba respectivă între două frontiere sau regiuni.

Opţiunea Fit Tolerance setează valoarea toleranţei, astfel încât curba spline să treacă sau nu prin acele puncte. Spre exemplu, pentru valoarea 0, curba spline va trece chiar prin punctele specificate. Dacă valoarea este diferită de 0, dar pozitivă, curba spline va fi trasată printre punctele specificate, interpolată.

Comanda DTEXT permite introducerea textelor oriunde în spaţiul de lucru. Caracterele textului pot avea o anumită înălţime măsurată în unităţile de desenare stabilite de utilizator şi orice unghi de rotaţie. De asemenea, textul introdus poate fi aliniat la stânga (setarea implicită), la dreapta, centrat, sau între oricare două puncte precizate.

Programul AutoCAD consideră textul ca fiind o entitate de desenare aparte, care, deşi este reprezentată ca fiind formată din linii şi arce de cerc nu se comportă ca o polilinie. Utilizatorul are posibilitatea de a adăuga, alături de caracterele uzuale, şi caractere speciale, precum simbolul de grad (°, unicod: \U+00B0), simbolul de toleranţă (±, unicod: \U+00B1) şi simbolul de diametru (Ø, unicod: \U+2205). Spre exemplu, dacă se doreşte introducerea textului ?diametru Ø 30?, se va scrie în linia de comandă:

 

Command: dtext

Current text style:  "Standard"  Text height:  40.000  - înălţimea implicită a textului

Specify start point of text or [Justify/Style]: 30,40  - se alege punctul de început al textului

Specify height <40.0000>:   - se confirmă înălţimea textului apăsând tasta Enter

Specify rotation angle of text <0>:   - se introduce unghiul de rotaţie al textului

Enter text: diametru \U+2205 30   - se introduce textul şi se apasă tasta Enter

Enter text: *Cancel*  - se apasă tasta ESC pentru a încheia introducerea textului

 

Subopţiunile comenzii DTEXT, accesibile prin utilizarea opţiuniiJustify, au următoarea semnificaţie:

- Start point - introduce punctul de început al textului;

- Align ? utilizatorul specifică două puncte între care se va scrie textul, odată cu ajustarea dimensiunilor acestuia;

- Center ? este cerut un punct, textul fiind, apoi, centrat faţă de acesta;

- Fit ? efectul este similar cu cel al subopţiunii Align, dar se păstrează înălţimea caracterului, modificându-se numai lăţimea acestuia prin întindere sau comprimare;

- Middle - efectul este similar cu cel al subopţiunii Center, dar textul este centrat, atât vertical, cât şi orizontal;

- Right ? este cerut un punct faţă de care textul este aliniat la dreapta.

          Opţiunea Style permite utilizatorului alegerea unui nou tip de caracter.

AutoCAD - Comenzi de editare a obiectelorComanda ROTATEComanda SCALE

Comanda ALIGN

Comanda MIRROR

Comanda OFFSET

Comanda ARRAY

Comanda TRIM

Comanda FILLET

Comanda CHAMFER

Aplicatie rezolvata

Comanda ROTATE mută obiectele selectate într-o nouă poziţie, stabilită în jurul unui punct de bază. După lansarea în execuţie a comenzii, utilizatorul este invitat să realizeze selecţia obiectelor, apoi să definească un punct central de rotaţie şi unghiul acesteia. Implicit, rotaţia pozitivă se realizează în sens trigonometric.

Fig. 5.1. Rotirea unui dreptunghi cu ajutorul mouse-ului

În figura 5.1 este prezentat modul de rotire al unui dreptunghi în jurul unui punct ales de utilizator cu ajutorul mouse-ului. Comanda prezintă două opţiuni, astfel:

- Rotation Angle - permite specificarea unui unghi absolut pentru a roti obiectele selectate;

- Reference - permite indicarea unui unghi existent şi apoi a unghiului dorit a fi utilizat de setul de selecţie. Aceasta este o metodă foarte rapidă de reorientare a obiectelor sau de aliniere a unei selecţii de obiecte cu altul.

Comanda SCALE are ca efect scalarea uniformă (prin extindere sau micşorare) a obiectelor selectate. Scalare uniformă înseamnă că modificarea dimensiunilor se realizează cu acelaşi factor, atât pe direcţia X, cât şi pe direcţia Y. Evident, pentru extindere se foloseşte un factor de scală supraunitar, iar pentru micşorare, unul subunitar.

Fig. 5.2. Scalarea unui profil

Comanda prezintă trei opţiuni, astfel:

- Base Point – indică punctul de bază pentru scalare;

- Reference Point – utilizatorul poate specifica scara sau mărimea existentă şi, apoi, să specifice o nouă valoare;

- Scale Factor – măreşte sau micşorează mărimea scării.

În figura 5.2 este prezentată scalarea, cu ajutorul mouse-ului, a unui profil construit ca polilinie. Se observă distinct cele două dimensiuni ale profilului considerat, astfel: cu linie întreruptă este profilul vechi, cu linie continuă, cel nou.

Comanda ALIGN realizează mutarea, scalarea şi rotirea simultană a obiectelor. Modul în care funcţionează comanda variază în funcţie de numărul punctelor sursă şi destinaţie introduse şi dacă se lucrează în două sau trei dimensiuni.

Fig. 5.3. Etapele realizării alinierii dreptunghiului cu linia

Astfel, dacă se specifică o sursă şi un punct de destinaţie, urmate apoi de apăsarea tastei Enter, comanda ALIGN va funcţiona în acelaşi mod ca şi comanda MOVE. Dacă se specifică două surse şi două puncte de destinaţie, aşa cum este prezentat în figura 5.3, alinierea poate avea loc în două sau în trei dimensiuni, în paralel cu o eventuală scalare a obiectului care trebuie aliniat, în acest caz, dreptunghiul.

Spre exemplu, în figura 5.3, în Pasul 1, se lansează comanda ALIGN, se selectează dreptunghiul şi se apasă tasta Enter. În Pasul 2 se aleg punctele sursă, notate în figură cu S1 şi S2 şi punctele destinaţie corespunzătoare, notate cu D1 şi D2. În Pasul 3, după confirmarea Scale objects based on alignment points? [Yes/No] <N>: yes, se observă că asupra dreptunghiului s-au aplicat trei operaţii: mutare, rotire şi scalare, pentru a fi aliniat cu linia, preluând de la aceasta orientarea şi lungimea, punctele D1 şi D2 fiind capetele liniei.

Comanda MIRROR permite oglindirea obiectelor selectate faţă de o linie de oglindire. Programul AutoCAD oferă această facilitate pentru a ajuta utilizatorul să creeze obiecte sau geometrii simetrice faţă de o axă.

Fig. 5.4. Copierea prin oglindire a unor obiecte faţă de o axă

În figura 5.4, după selectarea obiectelor care vor fi oglindite, se indică succesiv prima şi a doua poziţie pentru linia de oglindire. Aceasta este chiar axa verticală aflată în dreapta obiectelor.

Următoarea opţiune a comenzii MIRROR permite reţinerea obiectelor originale, selectate pentru oglindire:

Delete source objects?[Yes/No]<N>: N

Comanda OFFSET creează o entitate paralelă cu o entitate deja existentă, la o anumită distanţă, de o parte sau de alta a acesteia. Entitatea selectată poate fi de tip linie, cerc, polilinie sau curbă spline. Dacă entitatea selectată prezintă colţuri rotunjite, raza racordării este ajustată automat, pe baza unui algoritm ce ia în calcul distanţa aleasă faţă de entitatea originală.

Fig. 5.5. Crearea unui contur paralel

În prompterul comenzii OFFSET, utilizatorul are două posibilităţi:

- să utilizeze opţiunea Through pentru a selecta obiectul şi apoi a indica punctul prin care trebuie să treacă noul obiect;

- să utilizeze opţiunea Offset Distance pentru a indica distanţa la care va fi deplasat noul obiect faţă de cel original.

Subopţiunile Point on side to offset şi Through point se utilizează pentru a indica unde va fi desenat noul obiect. În funcţie de alegerea făcută şi de distanţa introdusă de la tastatură, acesta este micşorat sau mărit.

Comanda ARRAY permite crearea rapidă prin copiere a unei selecţii de obiecte, realizând o reţea rectangulară pe mai multe linii şi coloane sau un dispozitiv polar. După activarea comenzii, utilizatorul trebuie să definească setul de selecţie, apoi să indice tipul modelului de reţea dorit. În figura 5.6 sunt prezentate două matrici, una rectangulară cu 3 linii şi 4 coloane şi una polară cu 8 obiecte, dispuse circular, pe un unghi de 3600.

Fig. 5.6. Crearea unei matrici rectangulare sau polare

Opţiunea Rectangular creează o reţea rectangulară de linii şi coloane care formează o matrice de obiecte identice. Utilizatorul are posibilitatea de a specifica numărul de linii şi coloane, dar şi distanţa dintre acestea.

Opţiunea Polar creează o dispunere circulară a obiectelor selectate, copiate în jurul unui punct central.

Comanda TRIM este utilizată pentru a ajusta un obiect desenat. În majoritatea cazurilor, este utilă această ajustare a obiectului, prin înlăturarea unor capete de linii, polilinii deschise, arce, segmente de cerc şi curbe spline, care nu mai sunt utile în desen. Modul de lucru este următorul: după tastarea comenzii, la prompterul Select Objects utilizatorul va selecta anumite obiecte pentru a defini muchiile tăietoare care vor limita obiectele tăiate, apoi apasă tasta Enter pentru a încheia selecţia. La prompterul Select object to trimse selectează obiectele care vor fi tăiate. Astfel, selectarea obiectelor de tăiat se face către partea ce trebuie înlăturată prin indicarea unui mpunct pe obiect cu ajutorul mouse-ului. În plus, pot fi îndepărtate şi obiectele care au fost selectate ca tăietoare sau porţiuni ale acestora.

Fig. 5.7. Etapele de aplicare a comenzii TRIM

Comanda TRIM este exemplificată în figura 5.7 şi cuprinde trei etape, astfel: a. trasarea obiectelor, b. selectarea obiectului tăietor şi c. Înlăturarea segmentelor de linie şi curbă spline aflate în exteriorul cercului.

Comanda FILLET se utilizează pentru a racorda două linii, arce sau cercuri cu un arc de rază specificată. Lungimile iniţiale ale entităţilor racordate sunt păstrate sau modificate automat de comandă pentru a realiza racordarea continuă cu un arc. Prin specificarea unei raze nule, aplicarea comenzii FILLET are ca efect crearea unui colţ ascuţit la intersecţia a două linii.

Racordările pot fi create între orice combinaţii de două linii, arce sau cercuri. Dacă pot fi create mai multe racordări, programul AutoCAD o alege pe aceea ale cărei puncte de capăt sunt mai apropiate de punctele alese.

Fig. 5.8. Exemple de racordări folosind comanda FILLET

În general, comanda FILLET se lansează în execuţie de două ori, succesiv. La prima apelare, utilizatorul stabileşte valoarea razei de racordare, iar la a doua apelare alege cele două entităţi care vor fi racordate. În figura 5.8 sunt prezentate câteva exemple de aplicare a comenzii FILLET.

Comanda FILLET conţine şi următoarele opţiuni:

- Polyline – în cazul selectării unei polilinii, toate vârfurile sale sunt racordate cu aceeaşi rază, stabilită anterior;

- Radius – stabileşte valoarea razei pentru racordare. Odată stabilită valoarea razei de racordare, aceasta este stocată împreună cu desenul în variabila de sistem Filletrad şi rămâne constantă până la o următoare modificare;

- Trim – stabileşte dacă muchiile utilizate ca suport al racordării vor fi păstrate intacte sau tăiate. Subopţiunile disponibile suntTrim/No Trim, cu setarea implicită Trim, stocată în variabila de sistem Trimmode, cu valorile 1 şi 0.

Ordinea în care sunt selectate entităţile care formează racordarea nu influenţează modul de aplicare al comenzii FILLET.

Comanda CHAMFER este asemănătoare comenzii FILLET şi operează la fel cu aceasta, permiţând teşirea a două linii. Teşiturile sunt utilizate în aplicaţiile mecanice, cum ar fi muchiile înclinate ale arborilor strunjiţi, în scopul eliminării colţurilor ascuţite sau a muchiilor rugoase. De asemenea, teşiturile au un rol foarte important în uşurarea asamblării pieselor.

În general, condiţia de aplicare a comenzii CHAMFER este ca liniile să se intersecteze într-un punct. După tăierea capetelor celor două linii, acestea sunt unite cu o linie înclinată. Totuşi, comandaCHAMFER este aplicabilă şi în cazul în care cele două linii nu se intersectează, acestea fiind extinse forţat până la punctul lor de intersecţie, apoi sunt tăiate şi teşite.

Ca şi în cazul comenzii FILLET, în prealabil trebuie stabilite două distanţe care caracterizează segmentul de teşire, iar aceste distanţe pot fi diferite. În cazul în care distanţele introduse au valoarea 0, teşirea creează o intersecţie de forma unui colţ ascuţit. În figura 5.9 sunt prezentate câteva exemple de aplicare a comenzii CHAMFER.

Fig. 5.9. Exemple de racordări folosind comanda CHAMFER

Comanda CHAMFER conţine şi următoarele opţiuni:

-Polyline - în cazul selectării unei polilinii, toate vârfurile sale sunt teşite cu aceeaşi valoare, stabilită anterior;

-Distance – stabileşte distanţa de scurtare de la prima linie selectată şi distanţa de scurtare a celei de-a doua linii. Aceste distanţe pot să nu fie egale şi sunt stocate în variabilele de sistemChamfera şi Chamferb;

-Angle – stabileşte valoarea unghiului de teşire, măsurat de la prima linie. În cazul alegerii acestei opţiuni, utilizatorului i se cere lungimea de teşire, această fiind apoi stocată în variabila de sistem Chamferc. De asemenea, unghiul de teşire este stocat în desen în variabila de sistem Chamferd;

-Trim – stabileşte dacă muchiile utilizate pentru a forma teşitura sunt reţinute sau înlăturate. Ca şi în cazul comenzii FILLET, subopţiunile disponibile sunt Trim/No Trim, cu setarea implicităTrim, stocată în variabila de sistem Trimmode, cu valorile 1 şi 0, afectând în mod egal ambele comenzi;

-Method – alege metoda de creare a teşiturii (două distanţe sau o distanţă şi un unghi). Metoda selectată este stocată în variabila de sistem Chammode cu valorile 0 şi 1.

Aplicaţie rezolvată: Să se traseze profilul din figura 5.10. Etape de rezolvare.

Fig. 5.10. Profilul care trebuie obţinut

Fig. 5.11. Trasarea unui dreptunghi si a două cercuri

Fig. 5.12. Trasarea a patru cercuri

Fig. 5.13. Înlăturarea unor elemente ale desenului

Fig. 5.14. Înlăturarea unor elemente ale desenului

Fig. 5.15. Profilul final

AutoCAD - Comenzi de initializare

Comanda UNITSComanda LIMITS

Comanda ZOOM

Comanda PAN

Comanda SNAP

Comanda GRID

Comanda UNITS

Se tasteaza in linia de comanda a AutoCAD-ului: UNITS. Ecranul este sters si apar, incepind de sus, diverse optiuni privitoare la unitatile si conventiile de masurare ce vor fi utilizate in continuare, in sesiunea de lucru. Prima dintre acestea este prezentata de Figura 1 (Fig.1). Se observa variantele posibile, putem introduce o optiune dintre cele 5, alegind un numar de la 1 la 5. Apasind tasta [Enter] se va lua in considerare optiunea implicita 2, indicata prin <2>, setind astfel sistemul zecimal. Lasam valoarea <4> la urmatoarea intrebare, setind astfel numarul de cifre zecimale. Ni se cere apoi sa alegem modul de masurare a unghiurilor (Fig.2). Prin "Degrees" se inteleg grade sexagesimale, prin "grads", grade centesimale, iar prin "surveyor's units", unitati topografice. Cel mai des se foloseste varianta 1, fiind si cea mai sugestiva. Tot legate de unghiuri sint si urmatoarele 3 intrebari prin care se stabilesc numarul cifrelor zecimale ale gradelor, directia unghiului 0 grade si sensul masurarii unghiurilor. Pentru ultimele doua, se foloseste in mod uzual sistemul trigonometric (Fig.2).

Fig. 1. Stabilirea unitatilor de masura pentru lungimi

 Fig. 2. Stabilirea unitatilor de masura pentru unghiuri

Comanda LIMITS

Introducind LIMITS in linia de comanda, apare linia de optiuni:ON/OFF/<Lower left corner> <0.0000,0.0000>:

Acum se poate introduce una dintre aceste optiuni:ON - fixeaza verificarea respectarii limitelor impuse anteriorOFF - elimina aceasta verificare, este optiunea implicitax,y - doua valori numerice, separate de virgula, care precizeaza pozitia coltului stinga-jos al spatiului alocatApasind [Enter] se considera ca s-au introdus valorile implicite, 0 si 0. Se cer apoi coordonatele coltului dreapta-sus al spatiului alocat: Upper right corner <12.000,9.000> Se pot lasa aceste valori implicite sau se introduc altele, dupa dorinta.

Comanda ZOOM

Se foloseste pentru a afisa spatiul de lucru in totalitate, pentru a putea incadra si incepe desenul. Are optiunile:All / Center / Dynamic / Extents / Previous / Scale(X/XP) / Window /<Realtime>Se poate raspunde cu o litera sau cu un numar urmat de litera "x". Litera aleasa este initiala unuia dintre cuvintele cheie de mai sus (spre exemplu, A pentru All, P pentru Previous etc).All - reface desenul astfel incit pe ecran sa apara toate componentele acestuia (desenului).Center - se cere centrul zonei ce va fi marita/micsorata prin "Center Point".Dynamic - se alege in mod interactiv zona care va fi marita sau micsorata.Extents - ecranul va cuprinde desenul intreg, indiferent de zona alocataLeft - se cere coltul stinga-jos al viitorului ecran zoom, dupa care procedura decurge similar cu Center Previous - se prezinta ecranul stabilit anterior cu ZOOM sau PANWindow - se cer punctele diagonal opuse ale dreptunghiului care va contine zona maritaScale - asteapta o valoare numerica urmata de litera "x". Spre exemplu, 0.5x specifica micsorarea de doua ori a imaginii.

Comanda PAN

Se foloseste pentru a deplasa zona vizibila pe cele 2 directii (sus-jos, stinga-dreapta), afisind desenul pe portiuni la aceeasi scara. Folosirea comenzii se face in mod interactiv, cu butonul sting al mouse-ului apasat, deplasindu-se desenul.

Comanda SNAP

Restringe deplasarea cursorului pe ecran cu o anumita valoare.Snap spacing or ON/OFF/Aspect/Rotate/Style <0.5000>Implicit, aceasta valoare este 0.5. SNAP se foloseste ca element ajutator pentru realizarea de desene, pentru a gasi mai usor centrul unui cerc, capatul final al unei polilinii, mijlocul unei linii etc.ON/OFF - activare sau dezactivare mod SNAPAspect - permite stabilirea de pasi diferiti pe Ox si OyRotate - roteste reteaua la un unghi dat fata de orizontalaStyle - comuta din modul Standard (2D) in cel Isometric (3D)<valoare> - precizeaza pasul retelei

Comanda GRID

Aceasta comanda suprapune peste desen o retea de puncte distantate intre ele dupa dorinta. Evident, reteaua GRID nu face parte din desen, ea avind numai rol informativ.Grid spacing(X) or ON/OFF/Snap/Aspect <0.5000>ON/OFF - pune sau ia reteaua de pe ecranSnap - fixeaza reteaua pe dimensiunile SNAP, saltul cursorului se face pe puncte vizibileAspect - permite stabilirea unei retele cu distante diferite pe Ox si Oy<valoare> - precizeaza pasul retelei de puncte. Daca valoarea este prea mica, punctele fiind foarte dense, reteaua nu mai apare si apare mesajul "Grid too dense to display". Daca se da o valoare urmata de "x", atunci se ia de atitea ori distanta SNAP, cite un punct GRID la fiecare <valoare> puncte SNAP.

AutoCAD - Cotarea desenelorIntroElementele cotarii

Stiluri de cotare

Cotarea desenului

Pentru a realiza cotarea unui reper desenat, este important de ştiut unde se află instrumentele necesare şi cum se utilizează corect. AutoCAD-ul prezintă următoarele caracteristici ale procesului de cotare: realizează cotarea pentru cinci tipuri de elemente de bază: segmente de dreapta, cercuri, arce, unghiuri şi linii de indicaţie, măsoară automat distanţele, construieşte automat liniile de cotă şi cele ajutătoare, scrie automat deasupra sau pe linia de cotă valoarea măsurată, permite introducerea toleranţelor pe desen, dispune de facilităţi de setare a stilului de cotare. AutoCAD-ul operează cu două tipuri de cote – “explodate” şi asociative. Cotele “explodate” sunt alcătuite din entităţi individuale: textul cotei, linia de cota, liniile ajutătoare, săgeţile, etc. Cotarea asociativă – metoda implicită – grupează elementele componente ale cotei într-o singură entitate.

Elementele cotării – formează ansamblul de linii, arce, texte, etc. din care este compusă o cotă – Fig. 7.1.

Fig. 7.1. Elementele cotării

Punctele de referinţă (first/second extension line origin) - sunt punctele care indică unde începe şi unde se termină dimensiunea care se cotează. Se recomandă utilizarea modului de lucru Object Snap pentru indicarea acestor puncte.

Liniile ajutătoare (Extension Line) - sunt liniile care se trasează între punctele de referinţă şi linia de cotă.

Linia de cotă (Dimension Line) - apare între liniile ajutătoare.

Săgeţile liniei de cotă (Arrowheads) - apar la ambele capete ale liniei de cotă şi marchează începutul şi sfârşitul cotei.

Textul cotei - este textul care conţine distanţa sau unghiul dintre punctele de referinţa pentru cotare.

Marcajul pentru centru (Center Mark) - când se utilizează cote radiale, acest marcaj este plasat în centrul traiectoriei circulare care va fi cotată

Linia de indicaţie- se utilizează pentru a indica o adnotare referitoare la o dimensiune, o suprafaţă, toleranţă, etc.

Crearea, modificarea şi actualizarea stilurilor de cotare - definesc aspectul elementelor cotării (a liniilor, a fontului şi poziţionării textului, săgeţi sau puncte în capetele liniei de cotă, etc).

Fig. 7.2. Fereastra de dialog Dimension Style Manager

Fig. 7.3 Fereastra de dialog Create New Dimension Style

În mod curent, există 60 de variabile care controlează felul în care este afişată o cotă. Cu ajutorul ferestrelor de dialog se pot defini diferite stiluri de cotare într-un mod simplu, fără a fi nevoie să se introducă de la tastatură aceste variabile, pentru a fi modificate.

Astfel, pentru crearea, modificarea şi actualizarea stilurilor de cotare se utilizează opţiunea Dimension Style din meniul Formatsau una dintre comenzile DDIM şi DIMSTYLE.

Efectul este deschiderea ferestrei de dialog Dimension Style Manager (figura 7.2), care conţine o fereastră de previzualizare a stilului de cotare curent, permiţând alegerea şi utilizarea unui stil de cotare existent, crearea de stiluri noi, precum şi modificarea şi actualizarea unui stil existent.

Apăsarea butonului New... deschide fereastra de dialog Create New Dimension Style (figura 7.3), în care se introduce numele noului stil de cotare pornind de la stilul implicit ISO-25 şi care se poate aplica pentru toate tipurile de cote (All dimensions), sau numai pentru cote liniare, radiale, etc., după care se acţionează butonulContinue.

În continuare, se va afişa o nouă fereastră de dialog New Dimension Style, cu mai multe pagini, care se pot selecta din partea superioară a ferestrei. În figura 7.4 este prezentată pagina Lines and Arrows, care permite definirea şi modificarea geometriei cotelor.

Fig. 7.4 Fereastra de dialog New Dimension Style

În fereastra de dialog Dimension Style Manager (figura 7.2), apăsarea butonului Modify... deschide fereastra de dialog Modify Dimension Style, care conţine aceleaşi pagini, selectabile din partea superioară a ferestrei şi în care se pot modifica caracteristicile stilului selectat. În figura 7.5 este prezentată pagina Text, în care se pot face modificări asupra caracteristicilor textului (stil, culoare, înălţime), plasarea faţă de linia de cotă – verticală (Above – deasupra) şi orizontală (Centered – centrată), distanţa dintre text şi linia de cotă (Offset from dim line), precum şi alinierea textului (Aligned with dimension line – paralel cu linia de cotă). De asemenea, în fereastra de dialog Dimension Style Manager (figura 7.2), apăsarea butonului Override... deschide fereastra de dialogOverride Current Style. Diferenţa faţă de Modify este că, utilizând această fereastră de dialog, se pot schimba caracteristicile unei cote selectate, fără să se salveze aceste modificări (nu se actualizează şi caracteristicile celorlalte cote). În figura 7.6 este prezentată pagina Fit, în care se pot face setări asupra încadrării textului, a săgeţilor, în anumite situaţii speciale (de exemplu când distanţa dintre liniile ajutătoare este prea mică sa încapă şi săgeţile şi textul, se poate preciza care dintre elementele cotei sa fie “forţate” sa se încadreze între liniile ajutătoare).

Fig. 7.5. Fereastra de dialog Modify Dimension Style Text

Fig. 7.6. Fereastra de dialog Override Current Style Fit

Paginile Primary Units (figura 7.7) şi Alternate Units permit definirea formatului unităţilor de măsură pentru cote (exponenţial, zecimal, tehnic, pentru arhitectura şi fracţional); se poate stabili precizia cotei (numărul de zecimale), suprimarea zerourilor din faţa sau de la sfârşitul valorii, formatul de reprezentare al unghiurilor, etc.

Fig. 7.7. Fereastra de dialog Override Current Style PrimaryUnits

Fig. 7.8. Fereastra de dialog Override Current Style Tolerances

Toleranţele dimensionale se pot introduce într-o cotă prin apelarea paginii Tolerances din ferestrele prezentate, aşa cum se observă în figura 7.8. Toleranţele dimensionale se utilizează atunci când un element trebuie să se încadreze între anumite limite. Astfel, se poate selecta una din cele cinci opţiuni de afişare a toleranţelor: None (dezactivează toate casetele de editare a toleranţei), Symmetrical  urmat de o valoare pentru toleranţă, introdusă în caseta(afişează simbolul  Upper Value), Deviation(permite afişarea valorilor diferite pentru abaterea superioară şi inferioară admise), Limits (afişează două valori în locul unui text de cotă – cota superioară este cea iniţială la care a fost adunată valoarea Upper Value, iar cea inferioară este cea iniţială din care a fost scăzută valoarea Lower Value) şi Basic (pentru crearea unor cote de bază, valoarea cotei apare într-o casetă).

În fereastra de dialog Dimension Style Manager (figura 7.2), prin apăsarea butonului Compare... se deschide fereastra de dialogCompare Dimension Styles. Prin intermediul acesteia sunt descrise toate caracteristicile stilului de cotare selectat (denumirea şi valoarea variabilelor). Se pot, de asemenea, compara caracteristicile a două stiluri de cotare.

Cotarea desenului După definirea unui stil de cotare, se poate trece la cotarea efectivă a elementelor desenului. Cotarea se poate realiza prin comenzile DIM, DIM1 sau QDIM. Cele trei comenzi determină înlocuirea prompter-ului Command:, printr-un nou prompter, Dim:. Nu se pot folosi comenzi de desenare sau editare în timpul unei sesiuni de cotare. Diferenţa dintre primele două comenzi

de cotare este că, în timp ce DIM1 permite trasarea unei singure cote, după care revine la prompter-ul Command:, comanda DIM deschide o sesiune de cotare, din care se iese doar prin acţionarea tastei Esc. Comanda QDIM permite cotarea rapidă a unor obiecte de acelaşi fel, prin selectarea lor împreună. Dintre comenzile primite de AutoCAD la prompterul Dim: se pot enumera:ALIGNED, ANGULAR, BASELINE, CONTINUE, DIAMETER, HOMETEXT,HORIZONTAL, LEADER, NEWTEXT, OBLIQUE, ORDINATE,OVERRIDE, RADIUS, RESTORE, ROTATED, SAVE, STATUS, TEDIT,TROTATE, UPDATE, VARIABLES, VERTICAL.

Cote liniare - sunt cele mai des folosite şi crează cote paralele şi perpendiculare pe axele desenului.

Cote aliniate - creează linii de cotă paralele cu obiectul înclinat şi linii ajutătoare perpendiculare pe obiect.

Cote tehnologice - se măsoară faţă de un punct de referinţă, care se stabileşte cu comanda UCS; dacă nu se precizează un punct de origine, programul utilizează punctul 0,0 care este punctul de origine implicit. De obicei, un punct al reperului desenat este utilizat drept punct de referinţă.

Cotarea razelor şi a diametrelor - se măsoară suprafeţe circulare

Cotarea unghiurilor - se măsoară unghiuri, care pot fi definite prin următoarele metode: un cerc şi un punct definit de utilizator, două linii neparalele, trei puncte definite de utilizator.

Cote înlănţuite - sunt cote care pornesc din acelaşi punct sau utilizează o linie comună pentru un grup de cote.

Continue - fiecare cotă porneşte din punctul terminal al celei anterioare – punctul de început pentru noua cotă este punctul final al precedentei. Baseline - se creează cote cu aceeaşi bază de cotare – punctul de început este pe linia de bază şi trebuie ales punctul final. Fiecare cotă nou creată este plasată deasupra cotei precedente la o distanţă dată de valoarea opţiunii.

Liniile de indicaţie - sunt utilizate pentru evidenţierea diferitelor caracteristici ale desenului.

Toleranţe geometrice - sunt utilizate pentru a arăta limitele între care pot varia suprafeţele pieselor, poziţia, orientarea, excentricitatea piesei faţă de forma geometrică ideală. Este utilă atunci când se realizează îmbinarea mai multor repere.

Cote oblice - permite modificarea aspectului unei cote, prin specificarea unui unghi de înclinare a liniilor ajutătoare ale cotei selectate.

Modificarea textului unei cote - pentru textul unei cote se poate adopta valoarea implicită calculată de program, sau se pot tasta valorile dorite în fereastra de dialog Multiline Text Editor sau la prompter-ul: …dimension text:

Repoziţionarea şi rotirea textului unei cote - se stabileşte unde va fi amplasat textul cotei şi dacă acesta va fi rotit.

AutoCAD - Instrumente ajutatoare de desenareComanda SNAPComanda GRID

Comanda OSNAP

Comanda ORTHO

Hasurarea desenelor

Comanda HATCH

Comanda BOUNDARY

Comanda BHATCH

Aplicatie rezolvata

Comanda SNAP stabileşte distanţa între două puncte prin care trece cursorul de desenare (pasul de deplasare) când acesta se află în spaţiul de lucru. Rolul modului SNAP este de a asigura acurateţea desenării, stabilind rezoluţia acesteia. În cazul în care punctele sunt introduse de utilizator de la tastatură, în format de coordonate (x, y, z), setările modului SNAP nu mai sunt luate în considerare.Opţiunile comenzii SNAP sunt prezentate în continuare:

Command: snapSpecify snap spacing or [ON/OFF/Aspect/Rotate/Style/Type] <10.0000>:

Opţiunea implicită, valoarea prezentă între parantezele unghiulare, reprezintă pasul de deplasare al cursorului.Opţiunile ON/OFF stabilesc activarea, respectiv, dezactivarea modului SNAP. În urma activării, cursorul se deplasează între două poziţii succesive pe o distanţă, măsurată în pixeli, stabilită anterior, prin valoarea pasului. În urma dezactivării modului SNAP, deplasarea cursorului se face la nivel de pixel. Modul SNAP mai poate fi activat/dezactivat prin apăsarea tastei F9.Opţiunea Aspect permite stabilirea valorii pasului de deplasare a cursorului pe fiecare din cele două direcţii (orizontală şi verticală).Opţiunea Rotate realizează rotirea reţelei SNAP cu un anumit unghi, măsurat faţă de orizontală, în sens trigonometric.Opţiunea Style serveşte la alegerea unuia dintre cele două stiluri de grile: standard (are direcţii perpendiculare) sau izometric (are direcţii stabilite după axele axonometriei izometrice). În mod curent, se utilizează stilul de grilă standard.

Opţiunea Type este prezentă în AutoCAD începând cu versiunea AutoCAD 2000 şi permite alegerea unuia dintre cele două tipuri deSNAP, astfel: Grid determină asocierea (suprapunerea) reţeleiSNAP cu reţeaua GRID, iar Polar asigură deplasarea cursorului pe direcţii preferenţiale, înclinate la unghiuri prestabilite. OpţiuneaType -> Polar funcţionează numai împreună cu opţiunea Polar Tracking activată (apăsarea tastei F10).Aplicarea comenzii GRID conduce la suprapunerea peste planşa de lucru a unei reţele de puncte, care, evident, nu interacţionează cu desenul, având doar rol ajutător. Opţiunile comenzii GRID sunt prezentate în continuare:

Command: gridSpecify grid spacing(X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <10.0000>:

Opţiunea implicită, valoarea prezentă între parantezele unghiulare, reprezintă pasul reţelei de puncte (distanţa între două puncte alăturate). Ca şi în cazul comenzii SNAP, această valoare trebuie să fie pozitivă; dacă este prea mică, programul AutoCAD va afişa un mesaj de atenţionare a utilizatorului că reţeaua nu poate fi afişată, fiind prea densă; iar dacă este egală cu 0, se adoptă automat valoarea introdusă pentru pasul de deplasare al cursorului, prin comanda SNAP.Opţiunile ON/OFF stabilesc activarea, respectiv, dezactivarea (afişarea/înlăturarea) reţelei de puncte GRID. Reţeaua de puncte mai poate fi activată/dezactivată prin apăsarea tastei F7.Opţiunea Snap determină afişarea reţelei de puncte GRID pe valoarea pasului de deplasare al cursorului, preluată din comandaSNAP.Opţiunea Aspect permite stabilirea valorii pasului reţelei de puncte pe fiecare din cele două direcţii (orizontală şi verticală).Comanda OSNAP oferă utilizatorului posibilitatea de a-şi uşura semnificativ munca de proiectare prin folosirea modurilor OSNAP:Endpoint, Midpoint, Center, Node, Quadrant, Intersection,Extension, Insertion, Perpendicular, Tangent, Nearest, Apparent intersection şi Parallel, aşa cum se observă în figura 5.1.De asemenea, accesarea modurilor OSNAP se poate face şi direct în cadrul desenului în lucru, într-un meniu contextual, apărut prin apăsarea simultană a tastei Shift şi a butonului dreapta al mouse-ului (figura 5.2).Toate modurile OSNAP selectate în fereastra de dialogDrafting Settings pot fi activate/dezactivate prin apăsarea tastei F3.

Fig. 5.1. Activarea modurilor OSNAP din fereastra de dialogDrafting Settings

Fig. 5.2. Activarea modurilor OSNAP din meniul contextual

Semnificaţia modurilor OSNAP este prezentată în continuare:Endpoint: va fi selectat cel mai apropiat capăt al unui segment de dreaptă sau cerc;Midpoint: va fi selectat mijlocul unei linii sau al unui arc de cerc sau al unei linii;Center: va fi selectat centrul unui cerc, arc sau al unei elipse;Node: va fi selectat un punct izolat aflat în planşa de lucru;Quadrant: va fi selectat unul din capetele unui sector cerc arc de cerc sau elipsă;Intersection: va fi selectat punctul de intersecţie a unor arce, cercuri sau linii;

Extension: va fi selectat punctul aflat pe prelungirea unei entităţi desenate;Insertion: va fi selectat punctul de inserare pentru un bloc, text sau formă oarecare;Perpendicular: va fi selectat punctul care reprezintă piciorul perpendicularei din punctul curent pe entitatea selectată, care poate fi arc, cerc, elipsă, linie, polilinie etc.;Tangent: va fi selectat punctul de tangenţă aflat pe un arc, cerc sau elipsă;Nearest: va fi selectat cel mai apropiat punct al entităţii selectate;Apparent intersection: va fi selectat punctul de aparentă intersecţie dintre două entităţi (exemple: două segmente de dreaptă ale căror prelungiri se intersectează, prelungirea unei drepte şi un arc de cerc etc.);Parallel: va fi selectat punctul aflat pe o paralelă la o entitate desenată.Utilizarea modurilor OSNAP se poate face şi din linia de comandă tastând după comanda de desenare primele trei litere ale modului respectiv. Spre exemplu, comanda LINE urmată de stabilirea punctului de început al liniei şi apoi de indicarea modului Int(Intersection) conduce la trasarea unei linii având al doilea capăt în punctul de intersecţie a două sau mai multe entităţi. În figura 5.3 sunt prezentate câteva exemple de utilizare a modurilorOSNAP.

Fig. 5.3. Exemple de utilizare a modurilor OSNAP

Comanda ORTHO serveşte la activarea/dezactivarea (ON/OFF) modului ortogonal de desenare. De asemenea, apăsarea repetată a tastei F8 are acelaşi efect, desenarea şi editarea entităţilor realizându-se numai pe direcţiile orizontală şi verticală ale sistemului de coordonate curent.

Haşurarea desenelorÎn desenul tehnic, modelele de haşură sunt folosite pentru a acoperi arii închise aflate în diverse entităţi geometrice, în scopul sublinierii sau diferenţierii anumitor caracteristici precum: materiale în ansamble, tipuri de roci în hărţi sau alte obiecte texturate. Astfel, prin haşurare se acoperă porţiuni dintr-un desen, cu linii paralele sau întretăiate, egale ca grosime şi trasate la distanţe egale.Programul AutoCAD permite haşurarea ariilor închise de orice formă cu modele de haşurare asociativă, corelate cu geometria ariilor închise definite anterior. Asociativitatea este definită prin faptul că relaţia dintre haşură şi frontierele definite rămâne neschimbată; atunci când sunt modificate frontierele, haşura este actualizată automat, aşa cum se observă în figura 6.1. Insulele (islands) sunt entităţi cu frontieră proprie închisă, aflate în interiorul frontierelor altor entităţi haşurate. Aceste insule pot fi haşurate sau nu, după cum specifică utilizatorul. De asemenea, acesta poate selecta un model de haşură asociativă pentru a-i schimba modelul şi proprietăţile.

Fig. 6.1. Haşurarea asociativă a obiectelor

În figura 6.1.a utilizatorul a desenat un dreptunghi (rectangle) şi un cerc (circle) în cadrul acestuia, apoi a haşurat aria aflată în interiorul dreptunghiului, dar în exteriorul cercului. În figura 6.1.b. utilizatorul a selectat cele două contururi, ale dreptunghiului şi cercului, a deplasat punctele acestora de control pentru a obţine reprezentarea din figura 6.1.c. Se observă că haşura s-a adaptat automat la noile frontiere ale obiectelor.Haşurarea asociativă şi detectarea automată a frontierelor unui obiect ajută la creşterea productivităţii realizării desenelor fiindcă: permite crearea rapidă a haşurilor complexe, asigură flexibilitatea schimbării aspectului modelului de haşură prin selectarea dintr-o serie de modele predefinite, permite regenerarea automată a modelului haşurii la schimbarea frontierei în care aceasta se află.Comanda HATCH se utilizează pentru a crea o haşură cu un anumit model în interiorul unui contur închis sau între contururi închise. Contururile trebuie să fie definite de entităţi care sunt conectate cu precizie la capete, în caz contrar, haşura poate să se extindă în afara zonei dorite a fi haşurate sau haşura să nu fie trasată corect, un exemplu în acest sens fiind prezentat în figura 6.2.b.

Fig. 6.2. Haşurare corectă, respectiv, incorectă

În programul AutoCAD există două comenzi care detectează frontierele interioare dintr-o arie închisă: BHATCH şiBOUNDARY.Comanda BOUNDARY creează o polilinie sau o regiune în jurul unei arii închise. Comanda BHATCH umple aria închisă cu un model de haşură, acesta fiind un obiect separat.

Comanda BHATCH prezintă unele îmbunătăţiri în ceea ce priveşte limitările legate de selectarea conturului la comandaHATCH, introducând posibilitatea selectării unui punct, numit pick point, în interiorul conturului de haşurat. În reprezentarea din figura 6.2.a utilizatorul a folosit pentru haşurare comanda BHATCHşi a selectat cu precizie zonele închise care să fie haşurate. Se observă că rezultatul obţinut este corect. Comanda se desfăşoară cu ajutorul unei ferestre de dialog, în care se găsesc numeroase opţiuni, alegerea acestora realizându-se vizual, interactiv. Prin intermediul acestei ferestre de dialog, reprezentată în figura 6.3, utilizatorul având posibilitatea de previzualizare (preview) a zonei care va fi haşurate, de a alege factorul de scară al haşurii, unghiul sub care aceasta va fi dispusă, numele şi tipul haşurii etc.

Fig. 6.3. Alegerea modelului de haşură

Dacă detectarea insulelor este activată (figura 6.4), programul AutoCAD analizează geometria obiectelor aflate în ariile închise în care a fost ales punctul pentru haşurare, selectează toată geometria din interiorul conturului şi determină obiectele care formează zone închise.

Fig. 6.4. Alegerea stilului de detectare a insulelor

Caseta derulantă Pattern, afişată în figura 6.3, permite utilizatorului alegerea modelului de haşură dorit. Modelele oferite implicit de programul AutoCAD sunt foarte diverse, iar modelul cel mai simplu (o linie diagonală), foarte des utilizat, este cunoscut şi stocat sub numele ANSI31.În general, definirea unui model de haşurare conţine următoarele etape: alegerea modelului de haşură, definirea zonei care va fi haşurată şi specificarea proprietăţilor modelului de haşură. Toate aceste opţiuni sunt accesibile din fereastra de dialogBoundary Hatch, prezentată în figurile 6.3 şi 6.4. Stilul de detectare al insulelor prezintă trei situaţii, exemplificate în figura 6.5.

Fig. 6.5. Modalităţile posibile de haşurare în AutoCAD

Astfel, când este utilizată opţiunea Normal (figura 6.5.a), se haşurează aria dintre primul contur (pătratul) şi al doilea contur (hexagonul). Dacă este întâlnit un al doilea contur (cercul) în interiorul hexagonului, acesta este, de asemenea, haşurat. Ca regulă, se poate considera că suprafeţele separate faţă de conturul exterior de un număr impar de contururi exterioare sunt haşurate, iar suprafeţele separate de un număr par de contururi nu sunt haşurate.Când este utilizată opţiunea Outer (figura 6.5.b), se haşurează numai spaţiul dintre primul şi al doilea contur. Chiar dacă există şi un contur interior, acesta nu va fi haşurat. Ca regulă, în acest mod este haşurat doar conturul cel mai exterior, toate celelalte, aflate în interior, rămânând nehaşurate.Când detectarea insulelor este comutată pe opţiuneaIgnore (figura 6.5.c), programul AutoCAD găseşte numai un singur contur exterior şi îi haşurează interiorul, indiferent ce conţine acesta.Aplicaţie rezolvată: Să se deseneze şi haşureze piesa din figura 6.6. Etape de rezolvare.

Fig. 6.6. Secţiunea piesei care trebuie obţinută

AutoCAD - Interfata de utilizare a programuluiIntroducereZona de desenare

Zona de introducere a comenzilor

Zona de stare

Bara de meniuri si bara cu butoane

Introducerea comenzilor

Taste - functii

Lansarea în execuţie a programului AutoCAD conduce la afişarea ferestrei de dialog Create New Drawing, prezentată în figura 1.1, care conţine opţiuni de setare a mediului de lucru. Astfel, opţiunile de început a desenării în AutoCAD sunt:

-Open a Drawing: permite încărcarea în vederea editării sau imprimării a unui desen deja salvat pe un mediu de stocare optic sau magnetic;

-Start from Scratch: permite începerea de la zero a unui nou desen, bazat pe setările implicite, în sistemul metric sau anglo-saxon;

-Use a Template: permite începerea unui nou desen pornind de la un şablon (template) deja existent. Acelaşi şablon poate sta la baza mai multor desene diferite;

-Use a Wizard: permite stabilirea avansată a caracteristicilor mediului de lucru pentru noul desen, astfel: formatul şi precizia de afişare a unităţilor de măsură pentru lungimi şi unghiuri, modul de măsurare a unghiurilor (în sens trigonometric sau invers trigonometric) şi dimensiunea spaţiului de lucru. Desigur, aceste caracteristici pot fi modificate şi cu ajutorul unor comenzi specifice.

Fig. 1.1. Lansarea în execuţie a programului AutoCAD

Cea mai mare suprafaţă a interfeţei este reprezentată de zona de desenare, aşa cum se observă în figura 1.2.

Zona de desenare reprezintă spaţiul aflat la dispoziţia utilizatorului, iar dimensiunile sale pot fi modificate. De asemenea, în această zonă se observă un simbol grafic care reprezintă axele sistemului de coordonate şi un sistem rectangular, numit “colimator” care stabileşte poziţia curentă a cursorului de desenare în cadrul spaţiului de lucru.

Sub zona de desenare se află zona de introducere de la tastatură a comenzilor programului, cu rol foarte important în decursul utilizării acestuia. Această zonă afişează în mod implicit trei linii de text.

Linia de jos, numită “linie de comandă”, are rolul de a permite utilizatorului introducerea comenzilor specifice programului AutoCAD.

Fig. 1.2. Interfaţa programului AutoCAD

De asemenea, tot în această zonă utilizatorul primeşte în permanenţă mesaje şi diverse informaţii generate de AutoCAD, legate de comanda activă la un moment dat. Astfel, programul cere ca utilizatorul să stabilească anumite opţiuni ale comenzii curente, să introducă diverse valori necesare în procesul de desenare etc.

Prin apăsarea tastei F2, utilizatorul poate accesa o fereastră de text extinsă care conţine istoria comenzilor din sesiunea curentă de lucru, în aproximativ 400 de linii de text, aşa cum se observă în figura 1.3.

Fig. 1.3. Fereastra de text care conţine istoria comenzilor utilizate

În partea cea mai de jos a interfeţei se găseşte zona de stare în care sunt afişate informaţii asupra stării sistemului: coordonatele punctului curent, modurile ajutătoare de lucru (SNAP,GRID, ORTHO etc.), spaţiul model sau hârtie (Model Space, Paper Space) etc.

În partea superioară a interfeţei se află linia de titlu, care conţine numele desenului curent, zona meniurilor desfăşurabile cu comenzile programului, bara de comenzi standard cu butoane pentru cele mai frecvent utilizate comenzi AutoCAD şi Windows (UNDO, REDO, ZOOM, PAN, OPEN, SAVE, PLOT, COPY, PASTE etc.) şi linia de afişare şi modificare rapidă a proprietăţilor obiectelor desenate (strat – layer, tip de linie, culoare utilizată etc.).

Majoritatea comenzilor şi opţiunilor programului AutoCAD se găsesc în meniurile desfăşurabile aflate în bara de meniuri din partea superioară a interfeţei. O scurtă descriere a fiecărui meniu este dată în continuare:

-meniul File conţine comenzile necesare lucrului cu fişierele (începerea unui desen nou, salvarea, deschiderea şi exportul desenului curent), setarea paginii pentru imprimare, alegereadispozitivului extern de imprimare a desenului, stabilirea proprietăţilor acestuia etc.;

-meniul Edit conţine comenzile necesare operaţiilor de editare a desenului curent: copiere, lipire, revenire la o stare anterioară etc.;

-meniul View conţine comenzile de stabilire a parametrilor vederii afişate: regenerarea desenului, modificarea punctului de vedere asupra acestuia, împărţirea zonei de desenare în două sau mai multe porturi de vedere, alegerea porturilor de vedere potrivite pentru obiectele bidimensionale şi tridimensionale etc.;

-meniul Insert conţine comenzile necesare adăugării în spaţiul de lucru a blocurilor, a imaginilor, a fişierelor externe în diverse formate etc.;

-meniul Format conţine comenzile care permit stabilirea limitelor de desenare, a unităţilor de măsură, a stilului de text, a stilului de cotare etc.;

-meniul Tools conţine comenzi care oferă informaţii despre obiectele desenate, permit încărcarea şi rularea programelor AutoLISP, personalizarea meniurilor etc.;

-meniul Draw conţine comenzile necesare desenării obiectelor bidimensionale şi tridimensionale (linii, cercuri, arce, text, suprafeţe, solide), creării regiunilor, haşurilor etc.;

-meniul Dimension permite stabilirea stilului de cotare şi aplicarea diferitelor tipuri de cote;

-meniul Modify conţine comenzi de modificare a unor entităţi (ştergere, întrerupere, extindere, deplasare, rotire, operaţii booleane etc.);

-meniul Express conţine o serie de comenzi pentru îmbunătăţirea lucrului în mediul AutoCAD (diferite funcţii extinse incluzând: managementul fişierelor, trasarea, selectarea, dimensionarea şi modificarea entităţilor etc.).

-meniul Window serveşte la dispunerea convenabilă a planşelor deschise de utilizator.

În partea din stânga a interfeţei se găsesc barele cu instrumentele de desenare, de modificare, de cotare etc., organizate pe categorii. Cu ajutorul acestor bare de instrumente, utilizatorul accesează într-un mod foarte simplu şi intuitiv comanda care îi este necesară. Barele de instrumente pot fi repoziţionate de către utilizator în cadrul interfeţei.

Programul AutoCAD pune la dispoziţia utilizatorului numeroase instrumente de învăţare. Acestea includ asistenţă permanentă extensivă (online help) şi tutoriale. Astfel, toate informaţiile referitoare la sintaxa comenzilor, la variabilele de sistem şi la modurile de a realiza un desen se află în meniul Help, apelabil din interfaţa programului sau prin apăsarea tastei F1.

Utilizatorul are posibilitatea de a-şi personaliza programul AutoCAD prin utilizarea opţiunii Options din meniul Tool. Astfel, se pot schimba numeroase aspecte ale interfeţei programului, corespunzător preferinţelor personale (fondul de lucru din zona de desenare, mărimea cursorului, tipul fişierului folosit pentru salvare, dispozitivul extern de imprimare a desenului, unităţile de măsură în care se lucrează, precizia de desenare, activarea salvării automate etc.).

Introducerea şi utilizarea comenzilor programului AutoCAD

Introducerea unei comenzi către programul AutoCAD se poate face în trei moduri distincte, astfel: prin tastarea comenzii în linia de comandă, prin alegerea comenzii din meniul corespunzător tipului de comandă sau prin selectarea cu ajutorul mouse-ului a unei pictograme din barele de instrumente prezente în interfaţă.

Tastarea comenzii în linia de comandă este metoda cea mai directă de transmitere a acesteia către program, dar presupune cunoaşterea sintaxei comenzilor AutoCAD. Introducerea comenzii se încheie cu apăsarea tastelor Enter sau Space, moment în care programul verifică corectitudinea sintaxei comenzii şi, dacă este corectă, dispune lansarea acesteia în execuţie. În caz contrar, este afişat un mesaj de eroare, utilizatorul fiind invitat să apeleze fişierele cu documentaţie (help) ale programului pentru a găsi sintaxa corectă.

Odată o comandă încheiată, programul revine la prompterulCommand:, în aşteptarea unei noi comenzi. Repetarea ultimei comenzi se realizează prin apăsarea în prompterul Command: a tastelor Enter sau Space, fără a mai fi necesară tastarea explicită a comenzii. Anularea unei comenzi este posibilă în orice moment, prin apăsarea tastei Esc.

Fig. 1.4. Accesarea comenzii ARC din meniul Draw

Fig. 1.5. Accesarea comenzii ARC din bara de instrumente

Alegerea unei comenzi din meniul corespunzător clasei de comenzi respective este indicată, cu precădere, utilizatorilor începători, fiind o metodă de introducere a comenzilor cu cel mai ridicat grad de siguranţă.

Selectarea unui meniu prezent în interfaţa programului conduce la desfăşurarea în cascadă a unor submeniuri care conţin comenzile principale şi eventualele subcomenzi ale acestora.

În figurile 1.4 şi 1.5 se observă modul de accesare a comenzii ARC şi a diferitelor opţiuni ale acesteia din meniul Draw, respectiv din bara de instrumente Draw. Deşi este mai rapidă, selectarea unei comenzi dintr-o bară de instrumente nu permite întotdeauna accesul utilizatorului la toate opţiunile comenzii respective.

În general, barele de instrumente au proprietatea de a fi flotante şi pot fi repoziţionate de către utilizator în interfaţa programului. Afişarea barelor de instrumente este controlată de opţiuneaToolbars aflată în meniul View, accesarea acestei opţiuni conducând la apariţia ferestrei de dialog din figura 1.5, în care utilizatorul bifează acele bare de instrumente care îi sunt necesare în timpul desenării, pentru a fi permanent poziţionate în interfaţă.

Fig. 1.5. Activarea barelor de instrumente

Majoritatea comenzilor conţin subcomenzi şi/sau opţiuni referitoare la modul de definire a acţiunii ce urmează a avea loc în urma utilizării unei comenzi. În cazul tastării unei comenzi în linia de comandă, programul AutoCAD solicită printr-un prompter introducerea unor valori, alegerea uneia dintre opţiunile de utilizare ale comenzii sau orice alte date suplimentare necesare executării acesteia.

Opţiunea implicită în linia de comandă este cea inclusă între paranteze unghiulare.

Pentru a alege această opţiune implicită este necesară doar apăsarea tastei Enter. Pentru a alege orice altă opţiune disponibilă în linia de comandă, utilizatorul trebuie să introducă litera sau literele scrise cu caractere mari (majuscule) în numele opţiunii.

Utilizatorii avansaţi care sunt deja familiarizaţi cu comenzile programului au posibilitatea de a introduce în linia de comandă numai o abreviere a acestora. Astfel, abrevierile sunt compuse din una, două sau trei litere, o listă completă a acestora fiind disponibilă în meniul Help.

Unele dintre comenzile programului AutoCAD pot fi utilizate în mod transparent. Majoritatea acestor comenzi sunt de afişare, cum ar fi, spre exemplu, comanda ZOOM, dar şi comenzi care permit modificarea setărilor sistemului de lucru, spre exemplu, comanda SNAP. Utilizarea transparentă a unei comenzi reprezintă introducerea acesteia în linia de comandă în timpul executării unei alte comenzi. Totuşi, utilizatorul nu poate executa comenzi transparente pentru a crea obiect noi, încheia sesiuni de desenare sau executa regenerări ale obiectelor desenate.

În plus, modificările realizate în ferestrele de dialog deschise în mod transparent nu au efect până când nu se încheie comanda întreruptă. De asemenea, resetarea transparentă a unei variabile de sistem nu are efect până la încheierea comenzii curente şi începerea uneia noi.

Pentru a fi recunoscută drept transparentă de către program, comanda trebuie să fie precedată de caracterul apostrof “ ‘ “, astfel: ‘zoom, ‘pan, ‘snap etc. De asemenea, comenzile transparente pot fi alese prin selectarea lor din meniurile desfăşurabile vertical sau prin alegerea pictogramei corespunzătoare aflat pe bara de instrumente. Spre a fi mai uşor de recunoscut, o paranteză unghiulară dublă “ >> ” precede prompterul comenzii transparente. Evident, după executarea unei comenzi transparente, se reia comanda precedentă.

Alături de comenzile care se execută numai în linia de comandă, programul AutoCAD conţine şi unele comenzi care, la utilizare, se prezintă sub forma unei ferestre de dialog, pentru a veni în sprijinul utilizatorului, simplificând alegerea opţiunilor. Spre exemplu, executarea comenzii OPEN conduce la deschiderea unei ferestre de dialog prevăzută cu casete derulante, pentru listarea conţinutului, butoane de comandă şi de validare etc. Dintre comenzile care prezintă o fereastră de dialog în momentul rulării, mai pot fi amintite: LOAD, TOLERANCE, OSNAP, UNITS etc.

În cazul în care în urma aplicării unui grup de comenzi utilizatorul nu obţine rezultatul dorit, se poate utiliza comandaUNDO care readuce desenul la o stare anterioară, în funcţie de numărul de paşi selectaţi. Acest număr de paşi este egal chiar cu numărul comenzilor anulate. Ca opus al comenzii UNDO se foloseşte comanda REDO care restabileşte starea desenului.

Pentru a simplifica accesarea unor comenzi, programul AutoCAD pune la dispoziţia utilizatorului un număr de taste-funcţii, apăsarea acestora având efect imediat, indiferent de comanda activă în momentul respectiv. Următorul tabel (Tab. 1.1) indică rolul fiecărei taste-funcţie, oferind o descriere a utilizării sale în AutoCAD:

Tabel 1.1

TastaDescriere

F1 Afişează fereastra de dialog AutoCAD Help Topics, utilizatorul având posibilitatea de a consulta, astfel, documentaţia programului.

F2 Afişează şi ascunde fereastra de text a programului, în care se află istoria ultimelor comenzi executate şi a tuturor opţiunilor folosite

F3 Comută modurile ajutătoare de lucru OSNAP(object snap) între stările activat (on) şi dezactivat (off)

F4 Comută modul Tablet între stările activat (on) şi dezactivat (off). Tableta de desenare reprezintă un dispozitiv digital extern cu ajutorul căruia utilizatorul trasează entităţi grafice, selectează comenzile cel mai des folosite, selectează obiecte etc.

F5 Comută comanda ISOPLANE pe opţiunile stânga (Left), sus (Top) sau dreapta (Right). Planul izometric afectează punctele predefinite prin care trece cursorul doar dacă modul SNAP este activat, iar stilul snapeste Isometric. În al doilea caz, în care stilulsnap este Standard, comanda ISOPLANE nu are nici un efect asupra cursorului.

F6 Comută afişarea coordonatelor curente ale cursorului pe cele trei axe ale sistemului

F7 Afişează sau ascunde o reţea de puncte cu rol ajutător, numită grid.

F8 Comută modul Ortho între stările activat (on) şi dezactivat (off).

F9 Comută modul Snap între stările activat (on) şi dezactivat (off).

F10 Comută modul Polar între stările activat (on) şi dezactivat (off).

F11 Comută modul Object Snap Tracking între stările activat (on) şi dezactivat (off).

AutoCAD - metode de usurare a lucruluiIntroducereComenzile Move si Copy

Folosirea a doua puncte pentru distante

Oglindirea

Repetarea Comenzii

Ultimul Punct

Crearea si folosirea abrevierilor

Crearea Layer-elor multiple

Comanda Zoom

Optiuni în timpul selectarii obiectelor

Fractii

Calculator

Indiferent cât de bine utilizatorul cunoaste un anumit program, întotdeauna vor exista mici "trucuri" sau "scurtaturi" care pot fi învatate pentru a-i usura sau scurta munca. Cu cât programul este mai complex, cu atât numarul acestor "trucuri" este mai mare. În cazul de fata vom studia câteva secrete AutoCAD, un program renumit de proiectare asistata, creat si dezvoltat de firma Autodesk. Programul s-a modificat mult fata de prima sa aparitie în 1982, aducând cu fiecare versiune sute de noi optiuni si revizuiri, fiind aproape imposibil pentru un utilizator obisnuit sa fie la curent cu toate modificarile. În momentul în care un utilizator s-a obisnuit cu o anumita secventa de operatii pentru realizarea unui desen, va aplica acea secventa, chiar daca, de la o versiune la alta, au aparut unele posibilitati de a scurta secventa.

În cele ce urmeaza se prezinta câteva alternative de desenare si operare în cadrul programului AutoCAD, diferite de ceea ce se utilizatorii deja cunosc. Aceste alternative scurteaza si simplifica deseori timpul de lucru.

Comenzile Move si CopyCele doua comenzi folosesc, în mod obisnuit, prea multi pasi pentru a realiza mutarea sau copierea unui obiect. Daca un obiect trebuie deplasat undeva în cadrul desenului, cei mai multi utilizatori aleg doua puncte (Base point si Second Point), operatie destul de dificila deseori. Programul ofera urmatoarea interogare în linia de comanda: Base point or displacement ? În locul alegerii punctului, utilizatorul poate introduce o valoare care reprezinta distanta cu care respectivul obiect va fi deplasat pe fiecare directie. Spre exemplu, se introduce 2,4. Urmeaza a doua interogare: Second point or displacement:, la care se raspunde apasând tasta <Enter>. Obiectul va fi mutat/copiat în pozitia dorita. Directiile sunt definite în sistemul de coordonate UCS (User Coordinate System). În spatiul 2D, directia pozitiva a axei X este spre dreapta iar directia pozitiva a axei Y este în sus. Deplasarea catre stânga sau catre dreapta foloseste numere negative. În exemplul dat, obiectul se deplaseaza pe axa X cu 2 unitati, iar pe Y cu 4.

Folosirea a doua puncte pentru distanteAutoCAD va cere o distanta în câteva cazuri, precum: latimea unei polilinii, raza unei racordari, înaltimea unui text etc. În multe cazuri, distanta se cunoaste si poate fi introdusa de la tastatura, ca cifra. Totusi, în alte cazuri, distanta poate fi obtinuta alegând doua puncte pe ecran cu ajutorul mouse-ului. Spre exemplu, când comanda Dtext cere înaltimea textului, aceasta poate fi obtinuta prin alegerea celor doua puncte pe ecran. AutoCAD va determina distanta dintre puncte si o va folosi pentru înaltimea textului.

OglindireaDeseori comanda Mirror este folosita pentru a oglindi entitati relativ la o linie verticala sau orizontala. AutoCAD are nevoie de doua puncte pentru a determina acea linie. Dupa ce primul punct este introdus, programul cere al doilea punct. Acesta are rolul de a crea linia orizontala sau verticala, lungimea sa neavând importanta. În loc de a se încerca gasirea celui de-al doilea punct în desen sau folosind coordonatele relative, utilizatorul trebuie doar sa activeze optiunea Ortho - On, apasând tasta F8 si sa aleaga un punct oarecare, pe directia dorita.

Repetarea ComenziiDaca este necesar ca ultima comanda sa fie folosita din nou, cel mai rapid mod de a o accesa este apasarea tastei <Enter> sau <Space>. AutoCAD retine care este ultima comanda folosita, dar nu si parametrii folositi anterior. Daca o comanda trebuie folosita de mai multe ori la rând, înaintea sa trebuie tastat Multiple, care va repeta comanda respectiva pâna la apasarea tastei Esc.

Ultimul PunctAutoCAD va stoca ultimul punct introdus într-o variabila, iar pentru a o accesa se foloseste caracterul @. Spre exemplu, la desenarea cercurilor concentrice, primul cerc este creat folosind un punct (centru) si o raza. Pentru al doilea cerc, se cere, din nou, centrul sau. Folosind @, centrul noului cerc va fi în acelasi loc cu cu cel al primului cerc. Metoda este mai usor de folosit decât prin intermediul comenzii Osnap.

Crearea si folosirea abrevierilorUnele comenzi AutoCAD sunt prea lungi pentru a fi scrise de nenumarate ori în timpul desenarii (exemplu: Rotate3D, Drmodes, Rectang,Stretch), existând sansa ca respectiva comanda sa fie introdusa gresit. AutoCAD permite crearea de abrevieri pentru orice comanda. Cel mai des folosite comenzi pot fi abreviate la una sau doua litere, precum L pentru Line, PL pentru polilinie sau A pentru arc. Abrevierile sunt stocate într-un fisier text, numit acad.pgp, aflat în directorul Support al programului (exemplu: C:\Program Files\AutoCAD 2000\Support). Fisierul acad.pgp se poate deschide si modifica cu un editor text (Notepad), pentru a i se adauga noile abrevieri. Trebuie avut în vedere ca noile abrevieri sa nu intre în conflict cu vechile abrevieri predefinite. Pentru ca abrevierile create sa aiba efect, programul trebuie restartat sau se va folosi comanda Reinit.

Crearea Layer-elor multipleLa începerea unui desen, utilizatorul are nevoie sa-si defineasca mai multe layer-e odata, folosind caseta de dialog Layer Control. Pentru a scurta timpul, se vor introduce toate numele layer-elor, separate de virgula.

Comanda ZoomCea mai comuna optiune pentru comanda Zoom este Zoom Window.Zoom ofera mai multe optiuni, dar folosirea sa se poate reduce la tastarea Z, <Enter>, W, <Enter>, folosind doar patru apasari de tasta.

Optiuni în timpul selectarii obiectelorSe poate întâmpla, ca dupa selectarea câtorva obiecte, sa selectati din greseala un alt obiect. În mod normal, comanda ar trebui întrerupta si reluata. O alta varianta ar fi tastarea comenzii Undo. Comanda va deselecta ultimul obiect selectat. În cazul în care mai multe obiecte trebuie deselectate se foloseste comanda Remove si se aleg respectivele obiecte. Optiunile se folosesc cel mai des împreuna cu comenzile Erase,Copy, Move etc.

FractiiAutoCAD va accepta valori fractionale, chiar daca a fost setat pentru valori zecimale. Nu este necesar sa se cunoasca valorea zecimala a fractiei, ci se pot introduce operatii precum: 7-5/16 sau @2-1/16<30

CalculatorDe multe ori, utilizatorul, în timpul lucrului, are nevoie de un calculator pentru a realiza unele calcule complexe. Initializarea calculatorului incorporat în AutoCAD se face cu comanda Cal.

Operatiile recunoscute sunt: + (adunare), - (scadere), * (înmultire), / (împartire), ^ (ridicare la putere). Spre exemplu, la introducerea 4.135*45, rezultatul va fi 186.05. Calculatorul poate chiar sa efectueze calcule cu valori exprimate în unitati de masura diferite (feet si inch). Se introduce: (4'3"+1/2")-(2'9"+5/16") si rezulta 18.1875. Alte functii utile ale calculatorului sunt:Dee (calculeaza distanta între endpoints), Dist (calculeaza distanta între doua puncte), Rad (calculeaza valoarea razei unui cerc sau arc de cerc).

AutoCAD - Sisteme de coordonate

IntroducereWCS versus UCSSistemul de coordonate universal (WCS)Tipuri de coordonate

AutoCAD utilizează mai multe tipuri de coordonate şi metode de specificare a punctelor într-un desen. Toate aceste metode folosesc sistemul de coordonate cartezian (rectangular). Sistemul de coordonate cartezian are trei axe, X, Y şi Z, utilizate de program pentru a poziţiona puncte şi, implicit, pentru a crea desene. Originea acestui sistem se află în punctul numit origine, de coordonate (0, 0, 0).

AutoCAD pune la dispoziţie două sisteme de coordonate: WCS (World Coordinate System - sistemul de coordonate universal) şi UCS (User Coordinate System - sistemul de coordonate utilizator). Ambele sisteme de coordonate sunt ortogonale şi tridimensionale, având orientări diferite.

În timp ce sistemul WCS este nemodificabil, sistemul UCS poate fi orientat liber, potrivit preferinţelor utilizatorului. Implicit, la lansarea în execuţie a programului AutoCAD, cele două sisteme sunt suprapuse.

Fig. 1. Sisteme de coordonate

 

Suprapunerea este vizibilă datorită literei W care apare pe pictograma sistemului de coordonate, aşa cum se observă în figura 1.a. Stabilirea unui sistem de coordonate, altul decât cel implicit (WCS), se realizează cu ajutorul comenzii UCS. Acest sistem de coordonate utilizator (UCS) este afişat printr-o pictogramă asemănătoare cu cea a sistemului de coordonate universal (WCS), dar din care lipseşte litera W (figura 1.b).

            Sistemul de coordonate universal are următoarea orientare:

-axa X este paralelă cu latura orizontală a ecranului de lucru, fiind orientată înspre dreapta;

-axa Y este paralelă cu latura verticală a ecranului de lucru şi este orientată în sus;

-axa Z este perpendiculară pe suprafaţa ecranului de lucru, orientată spre utilizator.

Desigur, literele X şi Y indică sensul pozitiv al respectivelor axe de coordonate.

La începerea unei noi sesiuni de desenare, AutoCAD utilizează, în mod implicit, sistemul de coordonate universal. Axele X şi Y sunt utilizate pentru crearea desenelor bidimensionale (2D), iar axa Z este folosită, alături de celelalte două, pentru desenele tridimensionale (3D). Valorile coordonatelor punctelor pe cele trei axe sunt măsurate din originea sistemului.

Sistemul de coordonate universal nu poate fi redefinit şi stă la baza tuturor celorlalte sisteme de coordonate create de utilizator.

În cadrul unui sistem de coordonate definirea unui punct se poate face în trei moduri: utilizând coordonate absolute, relative sau polare.

Coordonatele absolute se obţin tastând valorile faţă de originea sistemului de coordonate (WCS sau UCS), separate prin virgulă. În exemplul din figura 2, punctul A are coordonatele 25,53 (abscisa 25 unităţi şi ordonata 53 unităţi).

Fig. 2.Coordonate absolute 

 Fig. 3. Coordonate relative 

 Fig. 4. Coordonate polare 

În alte situaţii este mai simplă definirea unui nou punct faţă de cel anterior definit, cu ajutorul coordonatelor relative. Pentru aceasta, se tastează caracterul "@", urmat de deplasările pe axe de la ultimul punct definit, la cel nou. În exemplul din figura 3, punctul B are coordonatele absolute 49,89, dar dacă acestea sunt definite relativ la punctul A, atunci punctul B are coordonatele relative @24,36. Astfel, B reprezintă un punct situat cu 24 unităţi spre dreapta şi cu 36 unităţi deasupra punctului A, anterior definit.

Coordonatele polare sunt introduse ca o distanţă relativă şi un unghi faţă de coordonatele absolute sau relative ale ultimului punct specificat. Astfel, se introduce o distanţă şi un unghi, separate printr-o paranteză unghiulară, "<". În exemplul din figura 4, punctul C, de coordonate polare 93<60, indică un punct aflat la o distanţă de 93 unităţi faţă de originea sistemului de coordonate, sub un unghi de 600. Întotdeauna unghiurile sunt măsurate faţă de axa X, în sens trigonometric.

AutoCAD - Stabilirea mediului de lucruIntroComanda LIMITS

Sisteme de coordonate

Comenzi de desenare a obiectelor

Cu ajutorul comenzii UNITS se aleg unităţile de măsură pentru coordonate, distanţe şi unghiuri, în AutoCAD fiind posibil lucrul cu numere zecimale sau fracţionare, cu diferite unităţi de măsură (metri, milimetri, inch, mile etc.). În fapt, modul de lucru este acelaşi, comanda influenţând doar modul de reprezentare al entităţilor desenate.

Tastarea comenzii UNITS în linia de comandă sau alegerea acesteia din meniul Tools conduce la apariţia ferestrei de dialog din figura 2.1.

Fig. 2.1. Stabilirea unităţilor de măsură

În lucrul curent se utilizează, cu precădere, pentru distanţe, unităţile ştiinţifice şi zecimale, în milimetri, cu un număr de 4 zecimale. Numărul maxim de zecimale suportat de AutoCAD este 8.

De asemenea, pentru unghiuri se folosec gradele sexazesimale (degrees) sau centesimale (grads), cu 8 zecimale.

Se stabileşte apoi poziţia unghiului 0 (zero) de regulă spre est şi sensul de parcurgere a unghiului (în sens orar sau trigonometric).

Comanda LIMITS se foloseşte la stabilirea dimensiunilor spaţiului de lucru. Acesta este reprezentat printr-un dreptunghiuri, utilizatorul fiind solicitat să introducă de la tastatură coordonatele a două colţuri opuse (colţul stânga jos şi colţul dreapta sus).

De asemenea, utilizatorul are posibilitatea de a activa/dezactiva limitele desenului, stabilite prin comanda LIMITS. În cazul limitelor active, introducerea unui punct în afara acestora, va conduce la respingerea coordonatelor punctului respectiv, programul AutoCAD atenţionând asupra acestei erori prin mesajul:**Outside limits.

Limitele, odată stabilite, nu devin fixe şi pot fi modificate în orice moment al desenării (pentru cazurile în care desenul nu încape în spaţiul de lucru stabilit la început).

Spaţiul de lucru dimensionat prin comanda LIMITS poate fi mai bine observat cu ajutorul comenzii GRID. Aplicarea comenzii GRIDconduce la suprapunerea peste spaţiul de lucru a unei reţele de puncte, care nu interacţionează cu desenul, având doar rol ajutător.

Vizualizarea parţială sau totală a spaţiului de lucru se realizează cu ajutorul comenzii ZOOM. Ca primă utilizare a acestei comenzi, se vor putea crea desene de ansamble şi subansamble de dimensiuni mai mari ca spaţiul de lucru vizibil pe ecranul monitorului. Astfel, în cazul în care dimensiunile corpurilor le depăşesc pe cele ale spaţiului vizibil pe ecran, desenarea nu este împiedicată, spaţiul alocat modicându-se automat.

Comanda ZOOM prezintă mai multe opţiuni, cu următoarele semnificaţii:

-Real time: este opţiunea implicită, utilizatorul modificând factorul de scalare în timp real, intuitiv, cu ajutorul unei lupe;

-All: determină vizualizarea întregului spaţiu pe care se află desenul;

-Center: permite alegerea suprafeţei afişate prin indicarea centrului şi a înălţimii acesteia;

-Dynamic: conduce la apariţia pe ecran a întregului spaţiu alocat, urmând să fie selectată porţiunea care se doreşte a fi afişată;

-Extends: determină afişarea spaţiului ocupat efectiv de către desen;

-Previous: permite revenirea la scara precedentă de vizualizare;

-Scale: necesită introducerea noului factor de scalare;

-Window: serveşte la specificarea spaţiului afişat prin intermediul unei ferestre dreptunghiulare, utilizatorul alegând două puncte diagonal opuse ale acesteia.

O altă modalitate de a controla afişarea imagini este prin folosirea comenzii PAN, care permite deplasarea (fără scalare) zonei de vizualizare a desenului într-o nouă poziţie. Deplasarea se realizează tot în timp real, cu ajutorul mouse-ului.

Sisteme de coordonate. Coordonate absolute, relative şi polare.

AutoCAD utilizează mai multe tipuri de coordonate şi metode de specificare a punctelor într-un desen. Toate aceste metode folosesc sistemul de coordonate cartezian (rectangular). Sistemul de coordonate cartezian are trei axe, X, Y şi Z, utilizate de program pentru a poziţiona puncte şi, implicit, pentru a crea desene. Originea acestui sistem se află în punctul numit origine, de coordonate (0, 0, 0).

AutoCAD pune la dispoziţie două sisteme de coordonate: WCS (World Coordinate System – sistemul de coordonate universal) şi UCS (User Coordinate System – sistemul de coordonate utilizator). Ambele sisteme de coordonate sunt ortogonale şi tridimensionale, având orientări diferite.

În timp ce sistemul WCS este nemodificabil, sistemul UCS poate fi orientat liber, potrivit preferinţelor utilizatorului. Implicit, la lansarea în execuţie a programului AutoCAD, cele două sisteme sunt suprapuse.

Fig. 2.2. Sisteme de coordonate

Suprapunerea este vizibilă datorită literei W care apare pe pictograma sistemului de coordonate, aşa cum se observă în figura 2.2.a. Stabilirea unui sistem de coordonate, altul decât cel implicit (WCS), se realizează cu ajutorul comenzii UCS. Acest sistem de coordonate utilizator (UCS) este afişat printr-o pictogramă asemănătoare cu cea a sistemului de coordonate universal (WCS), dar din care lipseşte litera W (figura 2.2.b).

Sistemul de coordonate universal are următoarea orientare:

-axa X este paralelă cu latura orizontală a ecranului de lucru, fiind orientată înspre dreapta;

-axa Y este paralelă cu latura verticală a ecranului de lucru şi este orientată în sus;

-axa Z este perpendiculară pe suprafaţa ecranului de lucru, orientată spre utilizator.

Desigur, literele X şi Y indică sensul pozitiv al respectivelor axe de coordonate.

La începerea unei noi sesiuni de desenare, AutoCAD utilizează, în mod implicit, sistemul de coordonate universal. Axele X şi Y sunt utilizate pentru crearea desenelor bidimensionale (2D), iar axa Z este folosită, alături de celelalte două, pentru desenele tridimensionale (3D). Valorile coordonatelor punctelor pe cele trei axe sunt măsurate din originea sistemului.

Sistemul de coordonate universal nu poate fi redefinit şi stă la baza tuturor celorlalte sisteme de coordonate create de utilizator.

În cadrul unui sistem de coordonate definirea unui punct se poate face în trei moduri: utilizând coordonate absolute, relative sau polare.

Coordonatele absolute se obţin tastând valorile faţă de originea sistemului de coordonate (WCS sau UCS), separate prin virgulă. În exemplul din figura 2.3, punctul A are coordonatele 25,53 (abscisa 25 unităţi şi ordonata 53 unităţi).

Fig. 2.3. Coordonate absolute

Fig. 2.4. Coordonate relative

Fig. 2.5. Coordonate polare

În alte situaţii este mai simplă definirea unui nou punct faţă de cel anterior definit, cu ajutorul coordonatelor relative. Pentru aceasta, se tastează caracterul "@", urmat de deplasările pe axe de la ultimul punct definit, la cel nou. În exemplul din figura 2.4, punctul B are coordonatele absolute 49,89, dar dacă acestea sunt definite relativ la punctul A, atunci punctul B are coordonatele relative @24,36. Astfel, B reprezintă un punct situat cu 24 unităţi spre dreapta şi cu 36 unităţi deasupra punctului A, anterior definit.

Coordonatele polare sunt introduse ca o distanţă relativă şi un unghi faţă de coordonatele absolute sau relative ale ultimului punct specificat. Astfel, se introduce o distanţă şi un unghi, separate printr-o paranteză unghiulară, "<".

În exemplul din figura 2.5, punctul C, de coordonate polare 93<60, indică un punct aflat la o distanţă de 93 unităţi faţă de originea sistemului de coordonate, sub un unghi de 600. Întotdeauna unghiurile sunt măsurate faţă de axa X, în sens trigonometric.

Comenzi de desenare a obiectelor

Realizarea desenelor în AutoCAD presupune utilizarea unor entităţi elementare, precum: punctul, linia, cercul, arcul de cerc sau de elipsă, elipsa, polilinia, dreptunghiul etc.

Comanda POINT serveşte la crearea celei mai simple entităţi din AutoCAD: punctul. În spaţiul bidimensional, punctul are două coordonate: abscisa (pe direcţia X - orizontală) şi ordonata (pe direcţia Y - verticală). Tastarea comenzii POINT în linia de comandă determină utilizatorul să introducă coordonatele punctului dorit, în format x,y (pentru spaţiul 2D) sau x,y,z (pentru spaţiul 3D). Coordonatele x, y şi z ale punctului pot fi introduse de la tastatură (exemplu: Specify a point: 34.5,17.83) sau prin selectare directă pe ecran cu ajutorul mouse-ului.

Comanda LINE permite trasarea unei linii, utilizatorul trebuind să stabilească cele două capete ale acesteia (de început şi de sfârşit). Dacă este necesară trasarea mai multor linii conectate, se va specifica de fiecare dată un punct de sfârşit. După trasarea celei de-a doua linii conectate cu prima, comandaLINE prezintă şi opţiunea Close, care are rolul de a uni punctul de sfârşit al ultimei linii cu punctul de început al primeia. Coordonatele capetelor liniei se introduc de la tastatură în coordonate absolute, relative sau polare sau se specifică în spaţiul de lucru cu ajutorul mouse-ului.

Pentru a trasa un dreptunghi (figura 2.6) de latură egală cu 100 unităţi se urmează dialogul prezentat în continuare:

Fig. 2.6. Trasarea unui dreptunghi cu comanda LINE

Command: line

Specify first point: 100,100

Specify next point or [Undo]: @100,0

Specify next point or [Undo]: @0,100

Specify next point or [Close/Undo]: @-100,0

Specify next point or [Close/Undo]: close

Se observă că introducerea coordonatelor coţurilor dreptunghiului s-a făcut în coordonate absolute (primul punct), apoi prin coordonate relative (următoarele trei puncte). Pentru închiderea dreptunghiului s-a utilizat opţiunea Close.

Să se traseze profilul din figura 2.7 urmărind instrucţiunile alăturate:

Fig. 2.7. Profil propus spre trasare

Command: line

Specify first point: 0,0

Specify next point or [Undo]: @0,60

Specify next point or [Undo]: @30<60

Specify next point or [Close/Undo]: @40,0

Specify next point or [Close/Undo]: @30<-60

Specify next point or [Close/Undo]: @0,-60

Specify next point or [Close/Undo]: @-20,0

Specify next point or [Close/Undo]: @0,30

Specify next point or [Close/Undo]: @-20,0

Specify next point or [Close/Undo]: @0,-30

Specify next point or [Close/Undo]: close

Valorile negative ale coordonatelor capetelor de linii se datorează faptului că direcţia de trasare a acestora este în sensul negativ al sistemului de axe XOY.

AutoCAD - Organizarea desenului in layer-eIntroComanda LAYER

Comanda COLOR

Comanda LINETYPE

Comanda LINEWEIGHT

Dintre avantajele utilizării layer-elor în proiectarea asistată de calculator, se pot aminti: posibilitatea grupării informaţiilor distincte pe straturi separate (de exemplu, fiecare piesă componentă a unui ansamblu se poate realiza pe un alt layer), la un proiect pot lucra în acelaşi timp mai mulţi proiectanţi, pentru a creşte productivitatea, fiecărui strat i se poate atribui o anumită culoare, o anumită grosime a liniei, pentru a mări claritatea desenului, în vederea vizualizării pe ecran şi a plotării, straturile pot fi dezactivate, sau îngheţate (freeze), pentru a reduce cantitatea de informaţii afişate pe ecran (atunci când nu e necesară vizualizarea întregului desen), straturile desenului pot fi tipărite individual sau pot fi combinate în orice variantă.

Comanda LAYER – defineşte straturile din care este compus un desen, fiind accesibilă din bara de meniuri (meniulFormat, opţiunea Layer) sau prin tastare în linia de comandă.Comanda LAYER determină apariţia unei ferestre de dialog (Fig. 8.1), în care se pot selecta toate proprietăţile asociate layer-elor: nume, culoare, tip de linie, grosimea liniei, proprietăţi de tipărire etc.

Fig. 8.1. Fereastra de dialog Layer Properties Manager

Opţiunile prezente în această fereastră de dialog sunt:

Named layer filters - stabileşte criteriile de afişare a layer-elor, putându-se defini filtre pentru a limita afişarea numelor straturilor (în cazul din figura 8.1 se afişează toate layer-ele);

New - crează un nou layer, fără a deveni, însă, curent;

Current - activează layer-ul selectat în lista afişată, ca fiind cel curent;

Delete - şterge layer-ul selectat din lista afişată;

Hide/Show details - ascunde/afişează proprietăţile detaliate pentrulayer-ul selectat, în partea de jos a secţiunii Details;

Name - afişează numele layer-elor;

On/Off - face vizibil/invizibil un layer, care înainte era invizibil/vizibil (când este invizibil, un strat nu se mai afişează pe ecran sau plotat);

Freeze - “îngheaţă”/”dezgheaţă” un layer. AutoCAD ignoră entităţile de pe layer-ul îngheţat, reducându-se, astfel, timpul necesar regenerării desenului. Desigur, un layer “îngheţat” este invizibil;

Lock - determină blocarea/deblocarea accesului la editarea obiectelor aflate în layer-ul respectiv, prevenind modificarea accidentală a entităţilor respective.

Color - stabileşte culoarea entităţilor de pe un layer, cu ajutorul ferestrei de dialog Select Color.

Linetype - stabileşte tipul de linie pentru un layer. La selectarea acestei opţiuni se deschide fereastra de dialog Select Linetype, în care utilizatorul poate încărca şi selecta tipul de linie dorit;

Lineweight - stabileşte grosimea liniei pentru un layer. La selectarea acestei opţiuni se deschide fereastra de dialogLineweight, în care se poate selecta grosimea dorită a liniei;

Plot Style – permite asocierea unui layer cu un stil de tipărire, definit anterior;

Plot - se pot alege layer-ele care vor fi tipărite.

Comanda COLOR – defineşte culoarea de desenare. Comanda este accesibilă din bara de meniuri (meniul Format, opţiunea Color) sau prin tastare în linia de comandă.

Comanda LINETYPE – defineşte tipurile de linie pe care utilizatorul le poate utiliza în timpul desenării. Comanda este accesibilă din bara de meniuri (meniul Format, opţiunea Linetype) sau prin tastare în linia de comandă.

Fig. 8.2. Fereastra de dialog Linetype Manager

Opţiunile prezente în această fereastră de dialog sunt:

Linetype filters - stabileşte criteriile de afişare a tipurilor de linii, putându-se defini filtre;

Load - încarcă în memorie tipuri de linii dintre cele disponibile, fără ca tipul de linie încărcat să devină curent;

Current - activează tipul de linie selectat în lista afişată, ca fiind curent;

Delete - şterge tipul de linie selectat în lista afişată;

Hide/Show details - ascunde/afişează proprietăţile detaliate pentru tipul de linie selectat, în secţiunea Details;

În partea centrală a ferestrei sunt afişate numele tipului de linie, reprezentarea grafică şi descrierea. În secţiunea Details se poate modifica factorul de scară global şi cel al liniei cu care este desenat obiectul curent (factorul de mărire a distanţei dintre linii, în cazul liniei întrerupte, sau dintre linie şi punct în cazul liniei punctate).

Dacă factorul de scară nu este ales corect, există posibilitatea ca liniile de alt tip decât linia continuă, să nu se diferenţieze. Totuşi, acest factor se poate modifica şi cu comandaLTSCALE. De asemenea, se poate modifica şi grosimea peniţei cu care se trasează liniile. Comanda LINETYPE are caracter retroactiv, orice linie desenată anterior, va fi modificată conform noii valori a factorului de scară.

Comanda LINEWEIGHT – defineşte grosimea liniei. Comanda este accesibilă din bara de meniuri (meniul Format, opţiunea Lineweight) sau prin tastare în linia de comandă.Utilizarea comenzii LINEWEIGHT determină apariţia ferestrei de dialog Lineweight Settings, aşa cum se observă în figura 8.3.

Fig. 8.3. Caseta de dialog Lineweight Settings

Opţiunile prezente în această fereastră de dialog sunt:

Lineweights - stabileşte grosimea liniei (în figura 8.3 a fost aleasă grosimea de 0,30 mm ca grosime implicită - Default);

Units for Listing - stabileşte unitatea de măsură în care se defineşte grosimea liniei (milimetri sau inch);

Display Lineweight - determină afişarea pe ecran a grosimii de desenare. Dacă nu este bifată această opţiune, pe ecran toate liniile sunt afişate cu aceeaşi grosime, chiar dacă în Plot Previewapar cu grosimea reală, stabilită de utilizator.

Prin intermediul barei de instrumente pentru proprietăţile obiectelor (meniul View -> Toolbars -> Object Properties), aflată în partea superioară a ecranului AutoCAD (Fig. 8.4), toate opţiunile privind layer-ele pot fi selectate rapid. În versiunea AutoCAD 2000, linia de afişare a proprietăţilor obiectelor conţine opţiunea Make Object’s Layer Current, prin care se poate seta layer-ul unui obiect selectat din desen, ca fiind layer curent.

Fig. 8.4. Bara de instrumente Object Properties