august 2007 asociaţia de standardizare … · ximativ jumătate din răspunsuri, iar marea...

August 2007 www.asro.ro

StandardizareaAsociaţia de Standardizare din România

ASROASRO

ISO 22005:2007NOUL STANDARD ISO PENTRU FACILITAREA

TRASABILITÃÅII ÎN LANÅUL ALIMENTAR

August 2007 • Standardizarea �

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

REVIZUIREA NOII ABORDĂRI: UN „ŞANTIER” DE ANVERGURĂ

PENTRU 2007PASCAL MIENVILLE

La consultation lancée par la Commission Européenne sur l’évolution de la Nouvelle Approche a donné lieu à plusieurs initiatives communautaires relayées par les Etats. En France, AFNOR a organisé et centralisé, en liaison avec les pouvoirs publics, réflexions, commentaires et propositions. Pascal Mienville (AFNOR Relations Internationales) ra-ppelle les différentes étapes, les enjeux du dossier et les échéances à venir et les liens Internet a l’appui…Mots clé: Nouvelle Approche, normalisation européenne, accréditation, marquage CE, évalu-ation de la conformité

Noua Abordare şi standardi-zarea europeană au contribuit cu succes la dezvoltarea Pieţei Unice. Reuşita standardizării europene în ceea ce priveşte eliminarea barie-relor tehnice în calea comerţului a jucat un rol vital în asigurarea li-berei circulaţii a produselor între statele membre. Acest dispo-zitiv este observat cu curiozitate şi inte-res de alte regiuni (America Latină, Asia) care văd în acesta un factor de dezvoltare armoni-oasă a schimburilor regionale şi de stabili-tate economică. În sfârşit, el răspunde cererii de bună conducere, exprimată tot mai mult de societatea civilă şi recomandată de instituţiile internaţionale, graţie unei complementarităţi între auto-rităţile statului şi părţile interesate.

Noua Abordare şi-a aniversat 20 de ani de existenţă în 2005. De atunci s-a iniţiat o activitate menită a asigura „mentenanţa” sistemului şi îmbunătăţirea sa. O consultare

desfăşurată din 2003 de către Comi-sia Europeană a arătat că părţile in-teresate doreau să păstreze sistemul şi să-i îmbunătăţească eficacitatea. Analiza a relevat, de asemenea, de-ficienţele în ceea ce priveşte coope-rarea în cadrul autorităţilor compe-tente ale statelor membre, precum

şi cu Comisia în procedurile de desemnare şi de notificare a

organismelor de evaluare a calităţii. Sistemele de

schimburi administrati-ve de informaţii trebu-ie să fie îmbunătăţite

în implementarea şi aplicarea dispo-

ziţiilor. Îmbunătăţi-rea cunoaşterii marcajului

CE şi sporirea semnificativă a nive-lului de coerenţă a dispoziţiilor juri-dice apar astfel ca nişte obiective de atins. În schimb, problema lărgirii Noii Abordări la alte domenii (ser-vicii, produse neindustriale) nu în-truneşte unanimitatea statelor. Căi de îmbunătăţire au fost explorate în discuţiile dintre statele membre şi Comisia Europeană. Ele se referă la armonizarea procedurilor de eva-

luare a conformităţii între directive, prin intermediul unei abordări le-gislative orizontale, şi prin consoli-darea sistemelor de supraveghere a pieţei; conformitatea dispozitivului european de standardizare durabil graţie unui proces adecvat de finan-ţare comunitară.

Experienţa a arătat că eficacita-tea şi implementarea Noii Abordări pot fi îmbunătăţite în continuare, pentru a consolida rolul său de in-strument al unei mai bune regle-mentări pe piaţa internă. Elimina-rea lacunelor sale şi simplificarea implementării vor întări capacita-tea sa de a asigura un nivel ridicat de securitate şi libera circulaţie a mărfurilor în cadrul Uniunii într-un context juridic flexibil şi favorabil inovaţiei. Această consolidare va trebui, de asemenea, să încurajeze utilizarea tehnicilor Noii Abordări în domenii în care nu se aplică încă principiile sale.

Aceste structuri ale Noii Abor-dări trebuie considerate ca nişte instrumente ale Uniunii Europene, complementare cu altele (directiva cu privire la securitatea produselor

2 Standardizarea • August 2007

sau directiva 98/34/CE).

CONSULTARE PUBLICĂ EUROPEANĂComunicatul Comisiei pentru

„îmbunătăţirea implementării di-rectivelor Noii Abordări”, adoptată în 2003, identificase deja necesi-tatea revizuirii unor elemente ale Noii Abordări. Acest comunicat a fost aprobat prin rezoluţia Consi-liului din noiembrie 2003, care a invitat Comisia să prezinte iniţia-tivele corespunzătoare. Cele două documente sunt accesibile pe site-ul http://ec.europa.eu/enterprise/ newapproach/review_en.htm.

Pe baza unui proces de pregătire la care au contribuit toate părţile in-teresate, Comisia trebuia să prezinte o propunere legislativă în cursul lui 2007. Obiectivul: simplificarea ca-drului juridic şi implementarea sa printr-o repartiţie mai clară şi mai eficace a responsabilităţilor între operatorii economici şi autorităţile statului, precum şi între nivelul eu-ropean şi naţional. Strategia globa-lă trebuie să echilibreze elementele pre-piaţă (evaluarea conformităţii) cu elementele post-piaţă (întărirea supravegherii pieţei).

Elementele principale tratate de chestionar, pe care Comisia Euro-peană le-a pus online în iunie 2006 sunt următoarele:

consolidarea calităţii şi a încrederii în lucrările organismelor notificate (de exemplu, organisme-le de certificare, laboratoarele);

întărirea rolului acreditării; consolidarea marcajului

CE printr-un control mai bun şi asigurând o semnificaţie clară pen-tru toate părţile;

coerenţa conceptelor şi definiţiilor;

clarificarea responsabili-tăţilor operatorilor economici şi a trasabilităţii;

consolidarea şi coordonarea sistemelor de supraveghere a pieţei.

•

••

•

•

•

Posibilul conţinut al propunerii viitoare a fost descris în documen-tul de lucru Certif 2005-16 rev.2, supus consultaţiei publice deschise tuturor părţilor.

În paralel cu această consulta-re generală, Comisia a pregătit un chestionar cu privire la aspectele şi măsurile specifice avute în vedere în documentul pentru care aşteap-tă părerea părţilor interesate. Ea aşteaptă informaţii din partea aces-tor factori cu privire la aspectele specifice referitoare la alegerea op-ţiunilor prezentate în documentul de lucru. Conform standardelor de consultanţă ale Comisiei, consul-tanţa a fost deschisă timp de şase săptămâni. Rezultatele au fost pu-blicate pe site-ul Comisiei (http://ec.europa.eu/index_fr.htm).

Ancheta desfăşurată de Comi-sie a fost publică, deschisă tuturor, şi a figurat pe site-ul său Internet. Totuşi, Olivier Peyrat, director ge-neral al AFNOR, a hotărât că su-biectul era atât de important încât Asociaţia Franceză de Standardi-zare trebuia să îi facă publicitate pe propriul său site Internet şi să ela-boreze o poziţie sintetică reflectând punctele de vedere ale factorilor economici naţionali. Părea evident că punctul de vedere al unui insti-tut precum Asociaţia Franceză de Standardizare cumpănea greu în analiza pe care urma să o efectueze Comisia Europeană (comparativ cu punctul de vedere al unei persoane particulare). De asemenea, majori-tatea marilor organizaţii publice şi private (Uniunea Industriilor Co-munităţii Europene – UNICE, Sub-direcţia Calitate pentru Industrie şi Standardizare – SQUALPI, Asocia-ţia Europeană pentru Coordonarea Reprezentării Consumatorilor în Standardizare – ANEC şi-au depus părerea pe site-ul Comisiei.

În scurta perioadă de consulta-re, în plină vară, AFNOR a difuzat chestionarul în rândul principali-lor săi parteneri şi a organizat un

dejun-dezbatere pentru a prezenta principalele poziţii culese şi a pune accentul pe punctele forte. Răspun-surile formulate au fost adresate Comisiei Europene, difuzate în rân-dul celor care au contribuit la nivel naţional şi au fost plasate pe site-ul AFNOR.

AŞTEPTĂRILE EXPRIMATE DE REZULTATEPrima constatare s-a referit la

faptul că, chestionarul, bazat pe trei ani de discuţii şi de activităţi desfă-şurate de părţile europene interesate purta în sine, sintetizate, orientările viitoare ale Comisiei: probleme-le fuseseră încheiate şi lăsau puţin loc comentariilor calitative. Pe de altă parte, francezii exprimă o sa-tisfacţie globală cu privire la funcţi-onarea sistemului de standardizare (francez sau european) şi cu privire la complementaritatea sistemului cu dispozitivul de reglementare al Noii Abordări. În schimb, sunt în-grijoraţi de caracterul disparat al practicilor dintre organismele no-tificate în statele membre şi produ-cători/importatori. Acest caracter disparat creează, după părerea lor, condiţiile unei concurenţe neloiale care se exercită în detrimentul pro-ducătorilor din statele cele mai bine organizate ale Uniunii Europene. Marcajul CE li se pare un bun mij-loc care semnifică conformitatea cu cerinţele esenţiale, dar au dubii în legătură cu protecţia sa şi sunt pre-ocupaţi de lipsa de control al pro-duselor introduse pe piaţă.

Principalele aşteptări se refe-ră la o coordonare superioară şi la un control mai bun înainte de in-troducerea pe piaţă a produselor respective – prin intermediul unei accelerări generalizate şi armoniza-te pe plan european a organismelor notificate – precum şi cu privire la supravegherea consolidată a pie-ţei – aceasta fiind plasată sub res-ponsabilitatea teritorială a statelor membre. Aceste poziţii figurează


http://ec.europa.eu/index_fr.htm

http://ec.europa.eu/index_fr.htm


detaliat pe site-ul AFNOR. Comisia a analizat răspunsurile. Această ac-tivitate a condus la publicarea bru-tă a rezultatelor (http://ec.europa.eu/enterprise/newapproach/pdf/naga_ipm_consultation_results.pdf).

Majoritatea răspunsurilor pro-vin din ţările cele mai implicate: Franţa şi Germania furnizează apro-ximativ jumătate din răspunsuri, iar Marea Britanie, Italia şi Belgia, un sfert. Treisprezece alte state ale Uniunii Europene au furnizat restul răspunsurilor.

Rezultatele europene sunt foar-te apropiate de cele obţinute la sfâr-şitul dezbaterilor franceze, iar axele de îmbunătăţire propuse de Comi-sia Europeană sunt consolidate:

furnizarea de opţiuni efica-ce pentru procedurile de evaluare a conformităţii;

consolidarea calităţii şi creşterea încrederii în activita-tea organismelor de evaluare a conformităţii;

consolidarea rolului acreditării;

asigurarea că semnificaţia marcajului CE este clar înţeleasă de către toată lumea şi că acesta este mai bine protejat;

întărirea şi coordonarea sistemelor de supraveghere a pieţei.

Comisia Europeană şi-a revizu-it de atunci proiectul. El se exprimă sub forma unui proiect „de aborda-re legislativă orizontală pentru ar-monizarea legislaţiei produselor in-dustriale” (documentul N560-1EN, disponibil pentru public pe site-ul Comisiei Europene (http://ec. euro-pa.eu/enterprise/newapproach/pdf/n560_1_en_articles_06_09_06pdf).

Acest instrument îşi propune să asigure că produsele introdu-se pe piaţa europeană respectă un înalt nivel de protecţie a interese-lor publicului, precum sănătatea şi securitatea, în general, sănătatea şi

•

•

•

•

•

securitatea la locul de muncă, pro-tecţia consumatorilor şi a mediului, precum şi orice altă cerinţă esenţi-ală de protecţie socială stabilită de reglementarea comunitară avută în vedere, contribuind astfel la buna funcţionare a pieţei interne.

Şapte anexe îl completează (documentele N560-2 EN http://ec.europa.eu/enterprise/new-aproach/pdf/n560_2_en_annexes_06_09_06 pdf):

„Procedurile de evaluare a conformităţii” redefinesc modulele (A-H) care precizează proceduri-le de evaluare a conformităţii în directive.

„Declaraţia de conformita-te” propune modelul de urmat.

„Cerinţele esenţiale desti-nate autorităţilor care efectuează notificări amintesc principiile de imparţialitate, de competenţă, de respectare a confidenţialităţii pe care trebuie să le respecte aceste autorităţi, precum şi organismele de acreditare.

„Cerinţele esenţiale pentru organismele de evaluare a confor-mităţii” amintesc, de asemenea, aceste principii;

„Infrastructura acreditării europene” trimite la EA (European Cooperation for Accreditation – http://www.european-accredita-tion.org/default_flash.htmm);

„Liniile directoare pentru aplicarea şi utilizarea marcajului CE”;

„Supravegherea pieţei” po-sedă două secţiuni: cerinţele pentru supravegherea pieţei naţionale şi cerinţele pentru supravegherea pie-ţei comunitare”.

Astfel, principalele aşteptări şi preocupări exprimate de factorii europeni par să fi fost bine identi-ficate şi luate în calcul în mod spe-cific. Responsabilităţile respective ale administraţiilor comunitare şi naţionale sunt amintite şi preciza-te, precum şi cele ale fabricanţilor şi importatorilor. Problemele de

•

•

•

•

•

•

•

armonizare şi de coordonare a con-troalelor înainte şi după introduce-rea pe piaţă sunt tratate: procedu-rile de desemnare a organismelor notificate, obligaţiile acestora din urmă, trasabilitatea produselor şi marcajul CE sunt dezvoltate.

Domeniul lor de aplicare va fi lărgit: dispoziţiile referitoare la su-pravegherea pieţei vor viza toate legislaţiile care se referă la produ-se, fie că ţin de Noua Abordare sau de Vechea Abordare. Legislaţiile de mediu care se referă la produse vor fi, de asemenea, vizate. Totuşi, sec-toarele în care supravegherea pieţei este deja bine structurată, precum produsele alimentare şi dispozi-tivele medicale vor fi excluse din reglementare. Proiectele de regle-mentare cu privire la acreditare şi la supravegherea pieţei şi de decizie cu privire la armonizarea comerci-alizării produselor iniţiază procesul de negociere şi de adoptare de către Parlament şi/sau Consiliul Europei. Aceste dispoziţii vor intra în vigoa-re către finele lui 2007.

PRINCIPIILE NOII ABORDĂRINoua Abordare Europeană, stabi-

lită printr-o rezoluţie a Consiliului din mai 1985, a creat condiţiile inovante ale armonizării tehnice pe plan comu-nitar. Ea se bazează pe o demarcare clară a re)sponsabilităţilor legislatoru-lui de cele ale organismelor europene de standardizare – CEN, CENELEC şi ETSI – într-un cadru juridic care permite libera circulaţie a produselor şi a mărfurilor:

• directivele CE definesc „ce-rinţe esenţiale” de protecţie a sănă-tăţii şi securităţii pe care produsele trebuie să le respecte când sunt in-troduse pe piaţă;

• organismele europene de standardizare au sarcina de a ela-bora specificaţiile tehnice care corespund respectării cerinţelor esenţiale.

Conformitatea cu aceste spe-cificaţii tehnice oferă produselor


http://ec.europa.eu/enterprise/newapproach/pdf/naga_ipm_consultation_results.pdf




http://ec.europa.eu/enterprise/newapproach/pdf/n560_2_en_annexes_06_09_06 pdf




http://www.european-accreditation.org/default_flash.htmm

http://www.european-accreditation.org/default_flash.htmm

� Standardizarea • August 2007

respective prezumţia de conformi-tate cu cerinţele esenţiale ale regle-mentărilor. Aceste specificaţii teh-nice sunt denumite „standarde ar-monizate”. Standardele armonizate sunt adoptate de către CEN, CENE-LEC şi ETSI pe baza unui mandat emis de Comisia Europeană după consultarea statelor membre. Ele sunt elaborate pe baza unui proces deschis şi transparent care se bazea-ză pe consensul părţilor interesate.

Conformitatea cu standardele armonizate, ale căror referinţe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uni-unii Europene (JOUE), şi care sunt adoptate ca standarde naţionale, furnizează o prezumţie de confor-mitate cu cerinţele esenţiale ce co-respund directivelor CE. Confor-mitatea cu standardele armonizate rămâne voluntară, iar fabricanţii sunt liberi să aleagă orice alt mijloc tehnic pentru a se conforma cerin-ţelor esenţiale. Mandatele de stan-dardizare sunt mijlocul prin care Comisia cere organismelor europe-ne de standardizare să elaboreze şi să adopte standarde europene care sprijină politicile şi legislaţia euro-peană. Acest dispozitiv poate bene-ficia de sprijinul financiar al Comi-siei Europene.

DOMENIUL ŞI MODALITĂŢI-LE DE APLICARE ALE NOII ABORDĂRINoua Abordare europeană se

aplică produselor. Ea este imple-mentată prin intermediul a 20 de directive care definesc precis:

produsele (http://www.newaproach.org/Directives/Direc-tiveList.asp);

modalităţile de evaluare a conformităţii cu cerinţele esenţiale.

Fiecare directivă trebuie să fie transpusă în reglementările na-ţionale ale fiecărui stat membru. Responsabilitatea conformităţii cu reglementarea aparţine fabricanţi-lor şi/ sau importatorilor înainte ca aceştia să îşi introducă produsele pe piaţă. Pentru a-şi asuma această responsabilitate, ei trebuie, în unele cazuri, să facă apel la organismele de notificare din statele lor. Aces-te organisme efectuează sarcini de evaluare a conformităţii: încercări, inspecţie, certificare a produselor, şi/sau a sistemelor de producţie. Subsidiaritatea comunitară se apli-că căci statele membre trebuie să desemneze organismele notificate, acreditarea organismelor de eva-luare a conformităţii fiind unul din mijloacele privilegiate pentru state

•

•

de a se asigura de buna implemen-tare a acestor directive. Pentru di-rectivele esenţiale, produsele con-forme trebuie să poarte marcajul CE, care semnifică conformitatea cu cerinţele esenţiale.

Informaţii suplimentare

ORIENTĂRILE COMISIEIComunicatul Comisiei

către Consiliul şi Parlamentul Europei: îmbunătăţirea aplicării directivelor Noii Abordări – COM (2003) 240 final

Decizia Nr. 1673/2006/CE a Parlamentului Europei şi a Con-siliului , din 24 octombrie 2006 referitoare la finanţarea standardi-zării europene.

O abordare legislativă orizontală faţă de armonizarea le-gislaţiei cu privire la produsele in-dustriale (documentul N 560-1EN şi anexele sale N560-2EN). Aceste documente, disponibile pe site-ul Comisiei Europene, figurează doar în limba engleză la ora publicării prezentului articol.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 272, martie 2007

•

•

•


http://www.newaproachapproach.org/Directives/DirectiveList.asp




De mai puţin de 10 ani liberali-zarea domeniului poştei şi standar-dizarea merg mână în mână. Şi pro-cesul continuă! Adoptarea unei noi directive poştale, care ar consolida deschiderea totală a sectorului spre concurenţă în 2009, ar trebui să fie însoţită de un nou impuls normativ (a se vedea Opinia specialistului). „După un prim val de standarde, ar trebui să vedem renăscând într-o lume mai liberalizată necesitatea de standarde noi”, declară Guillaunme Lacroix, preşedinte al comisiei de standardizare Sectorul poştal, grup „oglindă” al CEN/TC 331.

Totul a început în 1996. Până atunci standardizarea în domeniul poştal era destul de limitată. „Prin-cipalele două documente franceze se refereau la codificările adresei poştale şi la rubricile de pe plicuri. Începând din 1996, totul s-a petre-cut la nivel european”, declară Na-thalie Cappel-Souquet, inginer la AFNOR. Comisia Europeană, care doreşte să liberalizeze domeniul poştal, suscită crearea comitetului european TC 331 cu un obiectiv clar: asigurarea interoperabilităţii între reţelele poştale şi mai ales mă-surarea şi garantarea calităţii servi-

ciului. Europa dorea să-şi procure „termometre” fiabile capabile să măsoare corect meritele compara-te ale serviciului poştal dintr-o ţară urbanizată, precum Luxemburgul, cu ale unei ţări mari, cu o densitate rurală importantă precum Franţa! Pentru a trata sectorul poştal ca pe oricare altul şi pentru a privilegia „abordarea client”, Comisia a ales CEN-ul, nu Uniunea Poştală Uni-versală (UPU) care există din 1874 pentru a duce la bun sfârşit această activitate.

DOUĂ MANDATE PENTRU NUMEROASE TEXTEÎn 1996 şi în 2001, TC 331, care

reuneşte la ora actuală institutele de standardizare din 27 de state ale Uniunii Europene (inclusv Bulga-ria şi România), precum şi Elveţia şi Norvegia, a primit două mandate de la Comisia Europeană în temeiul celor două directive ale serviciilor poştale din 1997 şi 2002. Exper-ţii din domeniul standardizării au trebuit să lucreze la tratarea recla-maţiilor, măsurarea pierderii co-letelor recomandate, a termenelor de dirijare a scrisorilor prioritare şi la o metodă de încercare pentru

containerele cu scrisori internaţio-nale. Standardele vor servi în mod deosebit pentru definirea „serviciu-lui universal” care trebuie asigurat tuturor cetăţenilor europeni. Acest serviciu universal implică cel puţin cinci zile de distribuire, o distribu-ire pe zi cel puţin, birouri de poştă repartizate pe întreg teritoriul, pre-ţuri rezonabile şi servicii corecte de tratare a reclamaţiilor. „La ora actu-ală, graţie acestor lucrări, statele şi autorităţile de reglementare dispun efectiv de instrumente de evaluare a calităţii serviciului care sunt cu atât mai apreciabile cu cât sunt armoni-zate în întreaga Europă”, afirmă Gu-illaume Lacroix.

Pentru acesta din urmă, numai liberalizarea nu justifică activitatea de standardizare realizată la nivel european. „În domeniul echipa-mentelor de triere, de imprimare, de francare sau de citire optică, standardizarea joacă acelaşi rol ca şi în alte sectoare, adică să asigure interoperabilitatea”, declară Guilla-ume Lacroix. La ora actuală, maşini mari, din ce în ce mai complexe, pot tria curierul cu mare viteză, pot citi codurile poştale şi adresele şi pot clasa scrisorile. Sunt maşini

STANDARDIZAREA ŞI POŞTA

ÉMANUELLE RÉJU

La libéralisation du secteur postal fait la „une” de l’actualité. Elle suscite d’ailleurs, en Fran-ce notamment, compte tenu de la spécificité d’une forte spatialité rurale, des inquiétu-des. Ce mécanisme communautaire n’est pourtant pas né d’un seul coup. Les normes européennes, encouragées par la Commission Européenne, jouent un rôle de garde-fou et de garantie de qualité de service, d’interopérabilité…Mots clés: poste, libéralisation, directive européenne, normes européennes



fabricate cu componente care pro-vin de la furnizori diferiţi. Unul dintre subgrupurile tehnice ale TC 331 a elaborat standarde pentru ca interfeţele dintre diferitele compo-nente să fie standardizate. „Întreaga activitate tehnică progreseză, astfel încât întreprinderile americane vin să participe la lucrările CEN, care este considerat forul cu activitatea cea mai avansată în domeniu”.

Cu 23 de standarde adoptate şi 15 în curs, TC 331 a satisfăcut aproape prescripţiile comunita-re conţinute în cele două mandate ale sale. Iată o activitate eficace pe care Guillaume Lacroix o explică prin motivarea factorilor din do-meniu. „Marile poşte europene, dar şi statele care doreau să dispună de instrumente de evaluare a calităţii serviciului au avut un rol motrice în aceste lucrări. La rândul lor, fa-bricanţii aveau o percepţie foarte clară că piaţa unică era o condiţie indispensabilă pentru supravieţu-irea şi dezvoltarea lor”, afirmă pre-şedintele comisiei generale. Dacă marii operatori şi marii fabricanţi de maşini sunt foarte implicaţi în lucrările CEN, „micii prestatori de

servicii sunt dificil de motivat. Am depus mari eforturi de comunicare. Am deschis astfel unele reuniuni ale comisiei generale utilizatorilor de servicii poştale şi prestatorilor de servicii. Am realizat fişe pentru fiecare din standardele poştale care figurează online şi pot fi accesate li-ber pe site-ul AFNOR”, declară Gu-illaume Lacroix.

Elaborarea standardelor în do-meniul poştal se realizează astăzi pe baza unui consens excelent. Provocarea constă în difuzarea in-formaţiei şi în asigurarea bunelor rezultate.

Cinci date-cheie:1997 Prima directivă euro-

peană a serviciilor poştale;2000 Deschiderea concu-

renţei pentru scrisorile mai grele de 350 g;

2002 Cea de-a doua directi-vă a serviciilor poştale;

2003 Deschiderea concu-renţei pentru scrisorile mai grele de 100 g;

2006 Deschiderea concuren-ţei pentru scrisorile de peste 50 g;

Proiect de directivă care pre-

•

•

•

•

•

•

vede deschiderea totală a pieţei în 2009.

AUSTRIA ŞI CUTIILE DE SCRISORICEN a elaborat un standard

cu privire la dimensiunile fantei cutiilor poştale, care trebuie să în-trunească două cerinţe: să permită introducerea unui plic destul de mare în cutia de scrisori, dar în ace-laşi timp să nu permită pătrunde-rea ploii înăuntru. În Franţa, acest document nu a fost de prea mare utilitate întrucât standardul naţio-nal era suficient. Până de curând, în Austria cutiile de scrisori perso-nale erau finanţate de Poşta austri-acă, care îşi rezerva în acelaşi timp dreptul de a utiliza cheia de acces. Iată o practică incompatibilă cu li-beralizarea. Guvernul a fixat pentru fiecare cetăţean obligativitatea de a avea o cutie poştală care să respec-te standardul european. Sesizată de asociaţiile de cetăţeni indignaţi că trebuiau să-şi cumpere cutii de scrisori, justiţia austriacă a casat le-gea. Motivul? Cutiile de pe piaţă nu respectau standardul ÖS EN!

Care sunt consecinţele noii directive a serviciilor poştale asupra lucrărilor dvs.?În mai 2005, Comisia Europeană ne-a cerut să ne ocupăm de activitatea la cea de-a treia directivă care ur-

mează să liberalizeze complet sectorul poştal în 2009. În februarie 2006 am votat un raport de orientare care evi-denţiază trei priorităţi. Să ne îndreptăm spre standarde voluntare, nu spre prevederi cu caracter reglementar de măsurare a calităţii serviciului, să ne continuăm efortul la nivel tehnic, să îmbunătăţim comunicarea cu clienţii.

Acest lucru se va traduce printr-un nou program de standardizare? Vom propune curând Comisiei un plan de lucru, cerându-i să acorde un al treilea mandat, după cele din 1996

şi 2001, pentru a conţine noile orientări: abordarea de marketing, dezvoltarea interoperabilităţii şi a unui plan de comunicare.

Ce înţelegeţi prin abordare de marketing?Directiva poştală din 1997 prevăzuse posibilitatea de a face obligatorii unele standarde elaborate de CEN în

OPINIA SPECIALISTULUI

MARC SANDRINPreşedinte al CEN/TC 331, Servicii poştale, grupul Poşta

„Să ne îndreptăm spre standarde voluntare de măsurare a calităţii

serviciului”


August 2007 • Standardizarea 7

domeniul măsurării calităţii serviciului. Astfel a devenit obligatoriu standardul EN 13850, referitor la măsurarea termenului de dirijare a curierului prioritar. Fiecare operator poştal al serviciului universal este obligat în fiecare ţară a Uniunii Europene să măsoare calitatea serviciului scrisorilor prioritare aplicând această directivă metodo-logică. Ne-am dat seama că lucrurile se petrec diferit în Franţa şi în Letonia şi că domeniul de instrumente-stan-dard era până la urmă destul de limitat. Iată motivul pentru care acest caracter obligatoriu nu se află în centrul proiectului viitoarei directive. Şi acest lucru ne convine de minune! Dorim să facem din standardul voluntar un argument concurenţial, adică să lucrăm într-o logică de transparenţă a pieţei şi de avantaj comercial. Procedând astfel, lucrăm în interesul domeniului poştal, a cărui deviză este încrederea. Fără această încredere, suportul de hârtie va supravieţui cu greu concurenţei Internet-ului.

Standardul este util în raport cu concurenţii poştali dar şi în raport cu Internet-ul?Într-adevăr. Acest avantaj de marketing serveşte Poştei franceze contra concurenţilor ei şi contra demateriali-

zării curierului. Dacă concurenţii utilizează aceleaşi standarde ca noi, acesta este chiar un dezavantaj pentru noi, întrucât consolidează suportul de hârtie! Avem interese comune şi standardele permit obiectivarea lor.

Este important pentru Franţa să deţină conducerea comitetului?Aceasta înseamnă că dacă eşti absent de la reuniuni, lucrările se vor desfăşura fără tine. Trebuie să respect,

de asemenea, nişte reguli deontologice. Toată lumea ştie că fiind un specialist în domeniul poştei, apăr interesele poştei franceze. Dar ca preşedinte al comitetului tehnic, ascult pe toată lumea şi asigur respec-tarea regulilor din domeniu. Franţa a investit mult în acest sector care, din punct de vedere economic, este foarte important. Ministerul şi Autoritatea de Reglementare a Comunicaţiilor Electronice şi a Poştelor (ARCEP) participă la elaborarea tuturor acestor standarde de calitate a serviciului, realizate în cadrul CEN, care figurează chiar în contractul de plan dintre Poştă şi tutela sa.

STANDARDE EUROPENE ADOPTATE DE ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA ÎN DOMENIUL SERVICIILOR POŞTALE

SR EN 13850:2003 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea timpului de circulaţie de la intrarea în sistemul de colectare până la destinaţia finală, pentru trimiterea poştală individuală din serviciul priori-tar/prima clasă

SR CEN/TS 14442:2003 Servicii poştale. Prelucrarea automată a obiectelor poştale. Timbru de identificare pentru redre-sare

SR CEN/TS 14482:2003 Servicii poştale. Casetă pentru curieratul internaţional. Metode de încercare şi condiţii de per-formanţă

SR EN 13619:2003 Servicii poştale. Prelucrarea obiectelor poştale. Caracteristici optice pentru prelucrarea cores-pondenţei

SR EN 13724:2003 Servicii poştale. Deschiderea cutiilor poştale destinate introducerii scrisorilor şi anumitor tipuri de obiecte poştale. Prescripţii şi metode de încercare

SR EN 14142-1:2003 Servicii poştale. Baze de date pentru adrese. Elemente componente ale adreselor poştaleSR EN 14012:2003 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Evaluarea reclamaţiilor şi proceduri de rezolvareSR CEN/TR 14709:2004 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Ghid pentru implementarea EN 13850SR EN 14137:2004 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea pierderilor din curieratul recomandat şi din

alte tipuri de servicii poştale cu un sistem de urmărireSR EN 14508:2004 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea timpului de tranzit de la intrarea în sistemul de

colectare până la destinaţia finală pentru curieratul individual neprioritar şi de clasa a doua SR EN 14534:2004 Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea timpului de tranzit de la intrarea în sistemul de

colectare până la destinaţia finală pentru curieratul cu caracteristici similare şi în cantitate mareSR EN 13850:2003/ C91:2005

Servicii poştale. Calitatea serviciului. Măsurarea timpului de circulaţie de la intrarea în sistemul de colectare până la destinaţia finală pentru trimiterea poştală individuală din serviciul priori-tar/prima clasă

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 272, martie 2007



Produsele sunt cunoscute de către profesionişti şi de către per-soanele cărora le place să îşi amena-jeze locuinţele ; Flotex sunt acope-ritoare textile de sol buclate ; Coral şi Solsystem Nuway sunt covoare de curăţare (netezire), Chocflex sunt acoperitoare textile de sol din policlorură de vinil acustice. Toate sunt proiectate, fabricate şi comer-cializate de Bonar Floors care a ales să aplice de mai mulţi ani o politică de mediu cât mai completă şi mai integrată posibil. Întreprinderea îşi propune să îmbunătăţească perfor-manţele de mediu ale siturilor de fabricaţie şi să dispună de o ofertă de produse care să fie în concor-danţă cu reglementările actuale şi viitoare. Întreprinderea consideră că acest lucru poate fi realizat prin identificarea a trei vectori care con-duc la aplicarea de tehnici, de raţi-onamente şi de moduri de dovedire variate. Toate au în comun aceleaşi necesităţi: îmbunătăţire-inovare-sensibilizare. Îmbunătăţirea conti-nuă a siturilor de producţie se rea-lizează printr-o analiză permanentă a performanţelor de mediu ale situ-rilor de producţie ale Bonar Floors.

Întreprinderea a desfăşurat în acest scop un demers de îmbunătăţire continuă, în urma căruia a obţinut o certificare ISO 14001 (acordată de AFAQ-AFNOR Certification) pentru uzinele sale de la Château-Renault (Indre-et-Loire) şi de la Ri-pley (Marea Britanie). Principalele orientări urmărite sunt:

• garantarea unei activităţi care nu afectează sau nu degradea-ză mediul, cu obiective mai scăzu-te decât nivelurile impuse de către reglementare;

• aplicarea de programe de reducere a deşeurilor şi a emisiilor poluante în aer şi apă;

• valorificarea deşeurilor re-zultate din procesul de producţie graţie unor metode de reciclare care permit reducerea materiilor prime.

DE LA ECOPROIECTARE, LA OBIECTIVELE DE ÎNALTĂ CALITATE A MEDIULUIÎn timpul proiectării produselor

sale, Bonar Floors nu este preocupa-tă numai de calităţile tehnice şi es-tetice ale acoperitoarelor sale textile de sol. Întreprinderea se străduieşte

să integreze în acest demers întregul proces, de la lanţul de aproviziona-re cu materii prime de bază, până la reciclare, trecând prin procesul de fabricaţie, întreţinere şi recuperare. Bonar Floors analizează astfel ciclul de viaţă (ACV) al fiecăruia dintre produsele sale cu ajutorul unor cal-culatoare proiectate în colaborare cu Agenţia pentru Mediu şi Con-trolul Energiei (ADEME) şi Pri-ceWaterHouseCoopers (PVC). Pe de altă parte, fişele de declaraţii de mediu şi cele sanitare (FDES), care măsoară impacturile de mediu ale acoperitoarelor de sol din PVC pe spumă U3/U4 şi textile buclate sunt puse la dispoziţia clienţilor. Aceste fişe standardizate respectă referen-ţialul NF P 01-010 şi sunt realizate în colaborare cu Sindicatul francez al fabricanţilor de de îmbrăcămin-te de pardoseli şi pereţi (SFEC). Ele sunt conforme cu standardul ISO 14001. Pe de altă parte, acope-ritoarele textile de sol fabricate de Bonar Floors au constituit obiectul unor certificări de produs NF-Upec sau NF-Upec. A.

Pe plan intern, pentru a implica cât mai mult fiecare salariat în acest

ACOPERITOARELE TEXTILE DE SOL BONARJEAN-CLAUDE TOURNEUR

Fabricant de plusieurs types de produits de revêtements, Bonar Floors met en oeuvre des politiques environnementales volontaristes. La nature des produits et des engagements de la direction amènent l’entreprise à miser sur des certifications variées. Jusqu’à la HQE (Haute qualité environnementale)Mots clés : produits de revêtement, protection de l’environnement, écoprojection, certifica-tion



demers de mediu global, Bonar Flo-ors a organizat diferite sesiuni de formare adaptate, de 1 200 de ore. Ele se referă la teme variate: recicla-re, reducerea deşeurilor, incinerare, controlul emisiilor poluante în aer. Ele permit pregătirea întregului personal pentru a face faţă unor si-tuaţii de urgenţă. „Cum să se reacţi-oneze în caz de incendiu”, „neutra-lizarea efectelor nedorite în caz de

răsturnare a cuvelor, putând pro-voca poluarea”. În ceea ce priveşte demersul Înalta Calitate a Mediului (HQE), acoperitoarele textile de sol ale întreprinderii se integrează în proiectele de construcţii care vizea-ză înscrierea în această abordare şi răspund obiectivelor nr. 2, 3, 8, 9, 10, 11, 12 şi 13. Pentru a-i informa pe standardizatori, pe responsabilii de lucrări, întreprinderile şi vânză-

torii en gros, Bonar Floors a ales să includă în documentele sale infor-maţii detaliate care permit integra-rea acoperitoarelor sale textile de sol în proiecte de construcţii care se înscriu în demersul HQE. Ele îşi propun să contribuie, de asemenea, la confortul consumatorilor, la ca-litatea mediului şi la cea sanitară a clădirilor.

Nr. crt. Indicativ Titlu

1 SR ISO 1766-1996 Acoperitoare de sol textile. Determinarea grosimii pluşului deasupra suportului2 SR ISO 1765-1996 Acoperitoare de sol textile fabricate pe maşină. Determinarea grosimii totale3 SR ISO 3018-1998 Acoperitoare de sol textile dreptunghiulare. Determinarea dimensiunilor4 SR ISO 1957-1998 Acoperitoare de sol textile fabricate mecanic. Eşantionare şi prelevarea epruve-

telor în vederea efectuării încercărilor fizice5 SR ISO 2094-1998 Acoperitoare de sol textile. Determinarea reducerii grosimii sub sarcină dina-

mică6 SR ISO 2551-1998 Acoperitoare de sol textile fabricate mecanic. Determinarea modificării dimen-

siunilor datorită diverselor condiţii de înmuiere şi căldură7 SR EN 994:2000 Acoperitoare de sol textile. Determinarea lungimii, a liniarităţii şi a perpendicu-

larităţii muchiilor dalelor 8 SR EN 995:2000 Acoperitoare de sol textile. Evaluarea deformării straturilor de pe spatele covo-

rului9 SR EN 1269:2000 Acoperitoare de sol textile. Evaluarea impregnărilor acoperitoarelor de sol neţe-

sute printr-o încercare de murdărire10 SR EN 13297:2002 Acoperitoare de sol textile. Clasificarea mochetelor neţesute11 SR EN ISO 11378-2:2002 Acoperitoare de sol textile. Încercări de murdărire în laborator. Partea 2: Încer-

carea cu tambur12 SR EN ISO 11857:2002 Acoperitoare de sol textile. Determinarea rezistenţei la exfoliere13 SR EN 14499:2005 Acoperitoare de sol textile. Cerinţe minime pentru suporturile de mochetă14 SR EN 1814:2006 Acoperitoare de sol textile. Determinarea rezistenţei de îmbinare prin încerca-

rea cu tambur Vettermann modificat

STANDARDE ELABORATE DE ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA ÎN DOMENIUL ACOPERITOARELOR DE SOL TEXTILE

Asociaţia de Standardizare din România pune la dispoziţia celor interesaţi broşura Ecoetichetarea, care cu-prinde informaţii privind obiectul etichetării şi principiile acesteia, tipurile de etichete ecologice, principalele eti-chete ecologice utilizate în Europa, avantajele ecoetichetării etc. Ataşat la broşură, sub forma unui CD, se livrează şi colecţia de standarde europene care se aplică în acest domeniu:

• SR EN ISO 14020:2002- Principii generale• SR EN ISO 14021:2003- Declaraţii de mediu pe propria răspundere (Ecoetichetarea de tip II)• SR EN ISO 14024:2001- Ecoetichetarea de tip I. Principii şi proceduri• SR ISO/TR 14025:2005- Declaraţii de mediu de tip II

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 273, aprilie 2007



Principala problemă a viitorului privind energia electrică este ace-ea de a defini noţiunea de energie electrică durabilă şi de a optimiza structura şi ponderea diferitelor for-me de energie în totalul de energie electrică produsă. În prezent, com-petitivitatea financiară a energiei nucleare în producerea de energie electrică a devenit foarte atractivă. În acest context, standardele ISO îşi aduc o contribuţie importantă la securitatea şi eficienţa energiei nucleare.

In ultimii ani, într-o lume din ce în ce mai instabilă şi mai nesi-gură, problemele referitoare la ali-mentarea cu energie electrică şi la poluarea mediului înconjurător au devenit tot mai pregnante.

Creşterea preţului petrolului şi a gazelor naturale, tendinţa de epu-izare a resurselor naturale şi aspec-tele legate de securitatea alimentării cu energie sunt preocupări curente ale zilelor noastre.

Principala problemă care se va pune în viitor este aceea de a defini

noţiunea de energie electrică du-rabilă şi de a optimiza structura şi ponderea diferitelor forme de ener-gie în totalul de energie electrică produsă. În acest context, compe-titivitatea financiară a energiei nu-cleare în totalul de energie electrică produsă a devenit, în prezent, foar-te atractivă.

În ţările industrializate, utili-zarea energiilor regenerabile şi a noilor tehnologii pentru creşterea eficienţei energetice va contribui la stabilizarea cererii de energie la un anumit nivel. In schimb, la ni-vel mondial şi în special în ţările cu economii în curs de dezvoltare, se prevede că cererea de energie va fi din ce în ce mai mare.

Creşterea cererii de energie apare pe fondul accentuării schimbărilor de climă şi a consecinţelor creşterii costu-rilor induse de aceste schimbări. Faptul că energia electrică generată din surse nucleare nu produce emisii de carbon o face pe aceasta să reprezinte un fac-tor important în realizarea energiei electrice durabile.

Dezvoltarea durabilă a energiei nucleare se bazează pe îndeplinirea a patru condiţii:

- securitatea funcţionării cen-tralelor nucleare;

- securitatea industriei nucleare;

- siguranţa alimentării cu com-bustibil nuclear;

- siguranţa evacuării deşeurilor nucleare.

Pe plan mondial, implicaţiile po-litice ale acestor patru condiţii au dus la înfiinţarea Agenţiei pentru Energia Atomică (IAEA), a cărei misiune este de a promova, în mod paşnic, utiliza-rea tehnologiilor atomice (în special, în domeniul energiei nucleare, dar şi în domeniul medical, industrial şi în agricultură) şi de a preveni prolifera-rea deşeurilor nucleare.

Misiunea IAEA include şi ela-borarea de standarde internaţionale de securitate în domeniul nuclear. În acest sens, a fost încheiat un me-morandum (Memorandum de În-ţelegere - MOU), care pune bazele cooperării între IAEA şi ISO, în

ENERGIA NUCLEARĂ – O CONTRIBUŢIE IMPORTANTĂ PENTRU O ENERGIE ELECTRICĂ DURABILĂBERNARD SEVESTREPreşedinte ISO/TC 85, Energie nucleară

Le principal problème du futur en ce qui concerne l’énergie électrique est de définir la notion d’énergie électrique durable et d’optimiser la structure et l’importance des dif-férentes formes d’énergie électrique dans le montant d’énergie électrique produite. De nos jours, la compétitivité financière de l’énergie nucléaire dans la production d’énergie électrique est devenue très attractive. Dans ce contexte, les normes ISO apportent une contribution importante à la sécurité et à l’efficience de l’énergie nucléaireMots clés: énergie électrique durable, énergie nucléaire, enrichissement de l’uranium, cent-rales nucléaires-électriques, réacteurs

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

August 2007 • Standardizarea ��

scopul de a se evita redundanţa ac-tivităţilor şi de a exista o coerenţă între standardele elaborate de aceste două organizaţii.

În continuare, se va evidenţia aportul celor patru condiţii men-ţionate mai sus la dezvoltarea unei energii nucleare durabile.

Asigurarea securităţii, sigu-ranţei şi a protecţiei la radiaţii la cel mai înalt nivel a reprezentat un obiectiv constant al reprezentanţi-lor din industria nucleară, printre care autorităţile naţionale de secu-ritate, agenţiile şi organizaţiile in-ternaţionale, cum ar fi IAEA şi ISO. Acest obiectiv s-a realizat în cazul centralelor nuclearo-electrice exis-tente, prin îmbunătăţirea perma-nentă a practicilor, reglementărilor şi standardelor, dar şi pe baza unor programe de cercetare naţionale şi internaţionale.

Contribuţia standardelor ISO la securitatea şi eficienţa energiei nucle-are se relevă prin două aspecte: pro-tecţia la radiaţii a lucrătorilor şi a me-diului şi tehnologia ciclului combus-tibilului. Activitatea de standardizare se desfăşoară în cadrul comitetului ISO/TC 85, Energie nucleară, care cuprinde 3 subcomitete. Subcomi-tetul ISO/TC 85/SC 2, Protecţia la radiaţii, a elaborat un număr mare de standarde privind măsurarea ra-diaţiilor, care reprezintă o problemă importantă pentru lucrătorii din centralele nucleare, iar subcomitetul ISO/TC 85/SC 5, Tehnologia com-bustibililor nucleari, a elaborat stan-darde referitoare la tehnologia ciclu-lui combustibilului. Standardele ela-borate în cadrul SC 5 sunt necesare, în special, pentru a stabili referinţe clare pentru piaţa industrială de ura-niu şi de combustibil nuclear.

În prezent, industria a propus o nouă serie de centralele nuclea-ro-electrice de generaţia III, pentru care s-au prevăzut specificaţii cu un nivel înalt de siguranţă şi securitate. Această generaţie de centrale nucle-aro-electrice va fi capabilă să înde-

plinească pentru o lungă perioadă de timp cerinţele necesare pentru generarea energiei electrice din sur-se nucleare.

Centralele nuclearo-electrice de generaţia III utilizează tehnologia re-actorilor cu răcire cu apă, având be-neficiul unei tehnologii robuste, dar având şi importante limitări în ceea ce priveşte aspectele pe termen lung referitoare la resursele de uraniu şi la managementul deşeurilor nucleare.

Uraniul natural include 0,7 % uraniu fisionabil 235, care este de fapt, combustibilul pentru reac-torii nucleari de generaţia II şi III; de aceea sunt necesare facilităţi de îmbogăţire a uraniului natural, prin care acesta se transformă în două elemente: uraniu 239 şi uraniu îm-bogăţit. Combustibilul utilizat de aceste reactoare include, pe lângă elementele fisionabile, uraniu, plu-toniu şi alte actinide în cantitate mică. Combustibilul utilizat poate fi stocat, reciclat parţial ca oxid mi-xat (MOX) sau poate fi tratat ca de-şeu şi stocat în depozite geologice pe termen lung. Rezultatul este că aceşti reactori consumă mari canti-tăţi de uraniu natural şi produc sto-curi importante de produse (pe de o parte, combustibilul utilizat şi pe de altă parte, uraniul 239) care trebuie considerate deşeuri, dacă nu există tehnologii de refolosire.

Tehnologia actuală a reactorilor cu răcire cu apă prezintă avantaje importante, prin aportul adus la totalul de ener-gie electrică şi prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; to-tuşi această tehnolo-gie nu poate fi consi-derată durabilă pe termen lung. De aceea, pentru a realiza, în viitor, o dezvoltare durabilă a energiei nu-cleare, este important ca în cadrul colaborărilor internaţionale din

domeniul nuclear să fie investigate oportunităţile oferite de tehnologii-le nucleare de viitor.

În acest sens, au fost lansate două programe de cercetare internaţiona-le: programul pentru reactori de fi-siune de generaţia IV şi programul ITER pentru reactori de fuziune.

În timp ce centralele nucleare de generaţia IV ar putea furniza ener-gie electrică pentru câteva secole de acum încolo, centralele nucle-aro-electrice propuse în proiectul ITER, care se bazează pe fuziunea nucleară, ar trebui să acopere pro-ducţia de energie electrică pe o du-rată de mii de ani. Obiectivul prin-cipal al proiectului ITER este de a demonstra fezabilitatea producerii de energie, pe baza unor reactori de fuziune de tip tokamac. Conceptul tokamac este un proces în care un gaz fierbinte este înmagazinat într-un recipient de formă toroidală dis-pus într-un câmp magnetic. Gazul este încălzit la temperaturi ultraîn-alte şi va produce prin fuziune, cca 500 MW energie electrică. Dacă fe-zabilitatea reactorilor de fuziune va fi demonstrată de proiectul ITER, vor mai fi necesare multe alte ac-tivităţi pentru a se putea construi o centrală nucleară competitivă la scară industrială şi de aceea, se esti-mează că o astfel de centrală nucle-ară ar putea fi finalizată pe la sfârşi-

tul acestui secol. Utilizarea în vii-

tor a centralelor nu-cleare de generaţia

IV şi a facilită-ţilor aferente ciclului com-

bustibilului va prezenta multiple

avantaje, având în vede-re obiectivele care sunt

stabilite pentru această tehnologie nouă.

Primul obiectiv este reducerea cererii de uraniu. Economisirea combustibilului nuclear pe bază de uraniu este absolut necesară,



deoarece utilizarea centralelor nu-clearo-electrice de generaţia III va conduce, după câţiva zeci de ani la epuizarea zăcămintelor de uraniu cu cost scăzut. În schimb, reacto-rii de generaţia IV vor fi capabili să utilizeze mai bine orice combusti-bil nuclear compus din amestec de uraniu, plutoniu şi actinide.

Al doilea obiectiv al reactorilor de generaţia IV este reducerea dras-tică a volumului necesar stocării de-şeurilor în depozite geologice pe ter-men lung şi reducerea semnificativă a toxicităţii radiologice pe termen lung a acestor deşeuri. Acest lucru va fi posibil, întrucât la reactoarele de generaţia IV, potenţialul de ener-gie al unei tone de uraniu natural va putea fi multiplicat de peste 50 de ori şi astfel se va putea reutiliza drept combustibil o mare parte din ura-niul şi deşeurile produse de reactorii de generaţia II şi III, reducându-se în acest fel volumul depozitelor ac-tuale de deşeuri nucleare.

Al treilea obiectiv al acestei ge-neraţii de reactori este reducerea riscurilor de proliferare a pericole-lor nucleare şi a facilităţilor ciclului combustibilului. Deoarece reactorii de generaţia IV nu mai au nevoie de facilităţi de îmbogăţire a combusti-bilului şi sunt capabili să recicleze combustibilul fără separarea pluto-niului, se va realiza o reducere im-portantă a riscurilor de proliferare a pericolelor nucleare.

Al patrulea obiectiv al reactori-lor de generaţia IV este acela de a creşte eficacitatea energiei nucleare. Reactorii de temperatură mai înal-tă vor permite o mai bună eficienţă termodinamică, în timpul produ-cerii energiei electrice. Acest lucru va oferi şi noi oportunităţi pentru utilizarea industrială a căldurii produse de reactorii nucleari, sin-guri sau prin cogenerare, furnizân- du-se atât căldură, cât şi electricita-te. Noile aplicaţii ale energiei nucle-are pot include producerea de apă potabilă, transformarea biomasei în

combustibil sintetic şi producerea de hidrogen, care poate deveni un mediu polivalent pentru stocarea şi transportul energiei electrice.

În concluzie, pentru următorii zeci de ani, reactorii cu răcire cu apă oferă o opţiune robustă şi sigu-ră. Ei vor asigura creşterea produc-ţiei de energie electrică fără să pro-ducă emisii de gaze cu efect de seră. Tehnologiile viitoare (reactorii de generaţia IV, reactorii de fuziune, depozitele geologice pentru deşeu-rile nucleare) vor ridica o serie de probleme referitoare la energia nu-cleară ca energie durabilă. În acest nou context referitor la energia nu-cleară, în cadrul subcomitetuluiI ISO/TC 85/SC 6, Tehnologia reacto-rilor, în iunie 2006 au fost create două grupuri de lucru ad-hoc, pentru a ex-plora cerinţe noi şi de viitor pentru standardele internaţionale din do-meniul reactorilor nucleari şi al fa-cilităţilor ciclului combustibilului, inclusiv perspective pentru reacto-rii de generaţia III şi IV, precum şi obiective referitoare la programele internaţionale de cercetare.

Energia nucleară va aduce un aport substanţial la realizarea tota-lului de energie electrică durabilă. În acest demers, ISO are rolul de a contribui şi de a susţine ca această perspectivă să devină un succes.

Traducere şi adaptare: Mihaela Anghelescu, expert

principal standardizare

Din: ISO Focus, vol. 4, nr. 12, decembrie 2006-ianuarie 2007, revista Organizaţiei In-ternaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului central al ISO (www.iso.org), Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 de franci elve-ţieni. Abonamente: [email protected]

NOTĂ NAŢIONALĂ

Domeniul energiei nucleare este reprezentat în standardiza-rea română de comitetele tehni-ce CT 16, Aparatură nucleară şi CT 331, Tehnologia combustibililor nucleari.

CT 16 este coresponden-tul român al comitetului tehnic internaţional de standardizare CEI/TC 45, Nuclear instrumenta-tion şi al subcomitetelor sale SC 45 A, Instrumentation and control of nuclear facilities şi SC 45 B, Radi-ation protection instrumentation. În cadrul acestui comitet se ela-borează standarde referitoare la echipamentele şi sistemele electri-ce şi electronice pentru aparatura specifică aplicaţiilor nucleare, în special aparatura pentru securita-tea centralelor nucleare şi apara-tura pentru radioprotecţie; au fost elaborate 12 standarde naţionale originale, au fost adoptate prin metoda traducerii 25 de standarde internaţionale CEI şi s-au adop-tat 20 de standarde europene EN şi documente de armonizare HD prin metoda traducerii, a filei de confirmare şi a anunţului.

CT 331 este corespondentul român al comitetului tehnic inter-naţional de standardizare ISO/TC 85, Nuclear energy şi al subcomi-tetelor sale SC2, Radiation protec-tion, SC 5, Nuclear fuel technology şi SC6, Reactor technology, menţi-onate în acest articol. Domeniul de activitate al CT 331 se referă la caracteristicile fizice şi chimice ale materialelor fisionabile şi ale combustibililor nucleari. În cadrul acestui comitet tehnic au fost ela-borate în jur de 60 de standarde naţionale originale şi au fost adop-tate prin metoda traducerii 43 de standarde internaţionale ISO.

Standardele referitoare la domeniul nuclear pot fi procurate de la Asoci-aţia de Standardizare din România,

Serviciul Vânzări - Abonamente, str. Mendeleev, nr. 21-25,

sector 1, Bucureşti, telefon 316 77 25,

fax 317 25 14, 312 94 88.



SR CEI 60050-393:2006 Vocabular Electrotehnic Internaţional. Capitolul 393: Aparatură nucleară. Fenomene fizice şi noţiuni fundamentale

SR CEI 60050-394:2006 Vocabular Electrotehnic Internaţional. Capitolul 394: Aparatură nucleară. Aparatură SR CEI 60050-394:2006/A1:2006

Vocabular Electrotehnic Internaţional. Capitolul 394: Aparatură nucleară. Aparatură

SR CEI 61134:2000 Aparatură aeropurtată pentru măsurarea radiaţiei gama terestre SR CEI 61344:2000 Aparatură de radioprotecţie. Echipamente de supraveghere. Dispozitive de avertizare individuale

pentru radiaţii X şi gama SR EN 60325:2004 Aparatură de radioprotecţie. Contaminometre şi monitoare de contaminare alfa, beta şi alfa/beta

(energie beta > 60 keV) SR EN 60761-1:2005 Echipamente de supraveghere continuă a radioactivităţii în efluenţi gazoşi. Partea 1: Prescripţii

generale SR EN 60761-2:2005 Echipamente de supraveghere continuă a radioactivităţii în efluenţi gazoşi. Partea 2: Prescripţii

speciale pentru monitoarele de aerosoli, inclusiv aerosoli transuranieni SR EN 60761-3:2005 Echipamente de supraveghere continuă a radioactivităţii în efluenţi gazoşi. Partea 3: Prescripţii

particulare pentru monitoare de gaze rare radioactive SR EN 60761-4:2005 Echipamente de supraveghere continuă a radioactivităţii în efluenţi gazoşi. Partea 4: Prescripţii

particulare pentru monitoare de iod radioactiv SR EN 60761-5:2005 Echipamente de supraveghere continuă a radioactivităţii în efluenţi gazoşi. Partea 5: Prescripţii

particulare pentru monitoare de tritiu SR EN 60846:2005 Aparatură pentru protecţie la radiaţie. Aparate de măsurare şi/sau supraveghere a radiaţiei în

doze echivalente de fond natural şi/sau direcţional pentru radiaţii beta, X şi gamma SR EN 61005:2005 Aparatură pentru protecţie la radiaţie. Aparate de măsurare a radiaţiei în doze echivalente de

neutroni din fond natural SR EN 61582:2007 Aparatură pentru protecţie la radiaţie. Numărătoare in vitro. Clasificare, cerinţe generale şi proce-

duri de încercare pentru echipamente portabile, transportabile şi fixe SR ISO 10645:2000 Energie nucleară. Reactoare cu apă uşoară. Calculul puterii reziduale a combustibililor nucleari SR ISO 10979:1999 Identificarea ansamblurilor de combustibil pentru reactoare nucleare SR ISO 11932:2000 Măsurări ale activităţii materialelor solide destinate reciclării, reutilizării sau eliminării ca deşeuri

neradioactive SR ISO 12795:2005 Tehnologia combustibilului nuclear. Pulberi şi pastile de dioxid de uraniu. Determinarea

concentraţiei uraniului şi a raportului oxigen/uraniu folosind metoda gravimetrică cu corecţie pentru impurităţi

SR ISO 12800:2004 Tehnologia combustibililor nucleari. Ghid pentru determinarea suprafeţei specifice a pulberilor de oxid de uraniu cu metoda BET

SR ISO 1709:2000 Energie nucleară. Materiale fisionabile. Prescripţii de securitate privind criticitatea la depozitare, manipulare şi prelucrare

SR ISO 2855:1998 Materiale radioactive. Ambalaje. Încercări de etanşeitate la conţinut şi de omogenitate a atenuării radiaţiei

SR ISO 2889:1998 Principii generale pentru prelevarea de materiale radioactive conţinute în aer SR ISO 3925:2003 Surse radioactive deschise. Identificare şi certificare SR ISO 7097-1:2005 Tehnologia combustibilului nuclear. Dozarea uraniului în soluţii, hexafluorură de uraniu şi solide.

Partea 1: Metoda titrimetrică prin reducere cu fier(II) şi oxidare cu dicromat de potasiu SR ISO 7097-2:2005 Tehnologia combustibilului nuclear. Dozarea uraniului în soluţii, hexafluorură de uraniu şi solide.

Partea 2: Metoda titrimetrică prin reducere cu fier(II) şi oxidare cu ceriu(IV) SR ISO 7476:2004 Tehnologia combustibililor nucleari. Determinarea uraniului în soluţii de azotat de uranil de

puritate nucleară. Metoda gravimetrică SR ISO 8690:2003 Decontaminarea suprafeţelor contaminate radioactiv. Metoda pentru încercarea şi evaluarea

capacităţii de decontaminare

STANDARDE ADOPTATE DE ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA ÎN DOMENIUL ENERGIEI NUCLEARE ŞI AL APARATURII DE RADIOPROTECŢIE


�� Standardizarea • August 2007

A l’heure de la mondialisation, de la fluctuation des marchés boursiers, du triomphe et de la satisfaction des actionnaires, mais aussi de la percée du développement durable et de la responsabilité sociétale des entreprises, le management a-t-il le même sens qu’hier? Comment diriger une entreprise et plus encore en gérer la performance? Des acteurs d’entreprise et de grands témoins tentent de dessiner les contours d’un nouveau ma-nagementMots clés: entreprise, compétition, performance, management, développement durable, re-sponsabilité sociale

În contextul mondializării, al fluctuaţiilor bursiere, al triumfu-lui şi al satisfacţiei acţionarilor, dar şi al apariţiei unor concepte noi, precum dezvoltarea durabilă şi responsabilitatea socială a în-treprinderilor, managementul şi-a păstrat sensul de altădată? Cum se conduce o întreprindere şi cum se gestionează performanţa acesteia? Factorii din întreprinderi încear-că să redefinească sensurile noului management.

Epoca taylorism-ului triumfător pare foarte îndepărtată întrucât, la ora actuală, întreprinderea tre-buie să facă faţă unui nivel de com-plexitate niciodată egalat. Cum să gestionezi performanţa în noile condiţii? Ce leadership să creezi pentru a coordona organizaţiile în competiţia mondială, căci mon-dializarea şi renunţarea la regle-mentarea pieţelor fac parte din noul mediu al întreprinderilor; Adevărate revoluţii succesive au ve-nit să bulverseze ceea ce se ştia des-pre management. Întreprinderile trebuie să ţină seama de satisfacţia acţionarilor, de cea a salariaţilor, de

necesitatea de reducere a costurilor, de respectarea standardelor de cali-tate şi securitate, de controlul riscu-rilor tot mai mari, de eforturi pentru o dezvoltare durabilă, rămânând în acelaşi timp competitive; ele trebuie să se reinventeze continuu.

CALITATEA ŞI PROCESELE: BAZELE REUŞITEIÎn urmă cu câteva decenii, pro-

blematica era diferită. Într-o lume aflată în reconstrucţie, obiectivul era să se producă suficient pentru a satisface o cerere în creştere. De la începutul secolului XX, preocu-parea majoră a întreprinderilor şi a conducătorilor lor era creşterea productivităţii pentru obţinerea de rezultate bune. „Acest lucru impu-nea termene foarte scurte pentru achiziţii şi consumul imediat, la preţuri cât mai mici pentru ca ma-sele să acceadă la toate produsele. De aceea, varietatea a fost sacrifica-tă unicităţii produselor în masă gra-ţie standardizării”, constată Jérôme Barrand în cartea sa intitulată „Ma-nagementul flexibil”. Atunci domina un management aproape ştiinţific al întreprinderii care s-a materiali-

zat în taylorism. Acest model se va ocupa în principal de organizarea muncii şi a sarcinilor, pentru spo-rirea eficacităţii şi a productivităţii. Ulterior este subliniată importanţa factorului uman, iar managementul „orientat către om” se opune orga-nizării raţionale a muncii, apoi se contopeşte cu aceasta. În anii ’70 şi ’80, apare conceptul de manage-ment al calităţii. La început, el este orientat spre proces, apoi, încetul cu încetul, este îmbogăţit cu orien-tări complementare – calitatea tota-lă şi cercurile calităţii. S-au obţinut câştiguri enorme şi acest lucru este încă valabil pentru întreprinderi care au aplicat aceste metode.

O altă metodă de management se bucură de un succes deosebit în rândul marilor grupuri internaţio-nale. Este vorba despre Six Sigma. „Importată” din Statele Unite ale Americii în urmă cu şase ani, aceas-tă metodă de reducere a variabilită-ţii proceselor şi de control statistic al procedeelor a convins, în Franţa, întreprinderi precum Air France Industries, Axa sau Schneider Elec-tric. Aplicată la început de Moto-rola, apoi democratizată de Jack

CUM SE GESTIONEAZĂ PERFORMANŢA ÎN COMPETIŢIA GENERALĂ?MARIE-HÉLÈNE TOWHILL



Welch şi de General Electric, Six Sigma oferă tehnici şi instrumente pentru îmbunătăţirea capacităţii de producţie a proceselor, reducând defectele. Aude Heuillet, coordo-natoare a Six Sigma la Air France Industries, explica astfel, cu ocazia unui colocviu organizat de societa-tea Minitab, în iulie 2006, că „după fuziunea Air France cu KLM, tre-buia realizată o colaborare între cele două societăţi. „Aveam un punct comun – procesele. Six Sigma ni s-a părut atunci „o punte”, o modalitate firească de colaborare şi s-a înscris în demersul nostru de îmbunătăţire continuă. Aveam nevoie de ea pen-tru a progresa împreună”. Six Sigma vine să completeze astfel dispoziti-vul de management al Air France Industries care aplică deja mode-lul EFQM pentru managementul forţelor de muncă şi ISO 9001 şi ISO 14000 pentru managemen-tul calităţii, respectiv al mediului. După o fază de realizare a demersu-lui, Six Sigma este de acum înainte utilizată pentru managementul a 75 de proiecte ale societăţii.

CÂND PERFORMANŢA DEVINE ETICĂAportul calităţii este incontes-

tabil. Totuşi, procesele rodate şi echipele motivate nu mai sunt su-ficiente. Performanţa întreprinderii nu mai este judecată doar în funcţie de capacitatea de a furniza produ-se de calitate, ci chiar de modul în care fabrică aceste produse. De mai mulţi ani, clientul a căpătat un loc preponderent în strategia globală a întreprinderilor. În paralel, consu-matorul însuşi s-a schimbat şi aspi-raţiile sale au căpătat o dimensiune cetăţenească. Comerţul echitabil şi produsele reciclabile sunt promo-vate de tot mai multe întreprinderi. Cele care nu integrează aceste as-pecte sunt considerate demodate şi nu se mai bucură de nicio apreciere. Logica afacerilor se va schimba, iar producătorii vor cere, la rândul lor,

tot mai multe furnizorilor”, declară Michel Saloff-Coste, consilier pe probleme de management şi autor al cărţii „Directorul unei întreprin-deri din mileniul III”.

Conceptele de „dezvoltare du-rabilă” „comerţ echitabil” şi „între-prindere responsabilă” au intrat în vocabularul curent, însă nu sunt ancorate în practicile cotidiene ale organizaţiilor. Ele sunt mai degrabă utilizate ca strategie de comunicare decât ca adevărată strategie de ma-nagement al performanţei. Michel Barry, secretar al Şcolii de manage-ment din Paris, consideră că noile concepte „servesc adesea ca para-van. Numai câteva întreprinderi le iau în serios”. Aceste întreprinderi rare, care au ştiut să integreze dez-voltarea durabilă în centrul strate-giei lor, au obţinut reale avantaje în competiţia mondială. Lafarge, lider mondial în domeniul materialelor de construcţie, utilizează 80 000 de colaboratori în 76 de state şi cifra sa de afaceri se ridica la 16 miliarde de euro în 2005. În 1995, întreprin-derea a fost unul dintre fondatorii WBCSD (World Business Council for Sustainable Development), apoi a semnat un parteneriat cu WWF în 2000. Reabilitarea carierelor, ac-ţiuni de protecţie a apei, lansarea unui gigantic proiect de construcţie de clădiri cu bilanţ de carbon neu-tru… Strategia a dat roade: Lafarge figurează în Dow Jones Sustainabi-lity Index, creat în 1999, pentru a judeca valoarea etică a întreprinde-rilor şi a fost clasificată în 2006 în Global 100 – topul celor mai anga-jate întreprinderi în domeniul dez-voltării durabile, ceea ce denotă că ea s-a angajat într-o strategie globa-lă şi durabilă.

UN IMPERATIV DE ORDIN NOU: A DA UN SENS NOU APROVIZIONĂRIIUneori, modelul de afaceri al

unor întreprinderi se bazează în întregime pe dezvoltarea durabilă.

Acesta este cazul firmei Nature & Découvertes. Creată în 1990, între-prinderea dispune de un lanţ de 61 de magazine în Franţa, 2 în Belgia, şi posedă 800 de salariaţi. François Lemarchand, fondatorul său, şi-a propus ca, plecând de la dragostea sa pentru natură, să creeze spaţii de evaziune, respectând mediul şi valorile culturale ale clienţilor săi. Scopul a fost atins: Nature & Décou-vertes, care a avut o cifră de afaceri de 130 de milioane de euro în 2004, a ştiut să rămână fidelă obiectivelor propuse iniţial. Întreprinderea este certificată în conformitate cu stan-dardul ISO 14001 din 2000. Pro-duse care asigură senzaţii de bine, descoperirea bogăţiei şi varietăţii lumii, aromoterapie, jucării pentru copii… Magazinele sunt concepute ca nişte oaze în centrul oraşului şi se constituie în universuri de evazi-une, în contact cu natura. Concep-tul merge însă mai departe. Fiecare magazin propune clienţilor ieşiri pe teren, adevărate şantiere naturale sau conferinţe pe teme ecologice. Nature & Découvertes a creat în 1994 o fundaţie căreia îi varsă 10% din beneficiile sale. Destinată a sus-ţine financiar asociaţiile de protec-ţie a naturii, ea a subvenţionat de la creare aproximativ 600 de proiecte cu o sumă de 4 milioane de euro. „În proiectul Nature & Découver-tes, două lucruri sunt esenţiale: să inovezi şi să conferi un sens acţiunii de aprovizionare. Trebuie să inovezi pentru a realiza mai bine cu mijloa-ce mai puţine. „Pentru aceasta este nevoie de structuri manageriale corespunzătoare, observă François Lemarchand în cartea sa „Condu-cătorul întreprinderii din mileniul III”. În actualul context este nevo-ie de capacitate de inovaţie şi de exploatarea inteligenţei colective a întreprinderii, care merge mână în mână cu însăşi evoluţia economiei, devenită economie a cunoştinţelor, deci a forţelor de muncă.



SECOLUL XXI, ERA ECONOMIEI CUNOŞTINŢELORCel de-al treilea aspect decisiv al

managementului performanţei sunt forţele de muncă şi suma cunoştin-ţelor lor. În acest sens, economia cunoştinţelor datorează mult explo-ziei Internet-ului şi dezvoltării In-tranet-ului întreprinderii. Acestea permit diseminarea informaţiilor şi facilitează activitatea în echipă în era multinaţionalelor şi a societăţi-lor fără caracter material. Sinequa, editor francez pentru calculatoa-re intuitive destinate Intranet-ului întreprinderii este reprezentativ pentru acest „nou val”, din punct de vedere al ofertei şi al funcţionării. Pur produs al economiei cunoş-tinţelor, ea îşi propune să furnizeze întreprinderilor aceste instrumente de management al cunoştinţelor – knowledge management - care le permite să comunice între ele şi să transmită informaţia cea mai per-tinentă. În spatele acestei oferte se ascunde o întreprindere mijlocie în plină dezvoltare care a pus forţa de muncă în centrul managementului său. „Pentru ca o întreprindere să funcţioneze, trebuie ca aceia care o constituie să construiască reuşita: să se recruteze colaboratori care le vor permite să progreseze, să-i pună în situaţia de a se exprima. În final, or-ganizaţia trebuie să se adapteze la competenţele prezente, iar procese-le trebuie să fie concepute pentru ca salariaţii să lucreze şi să comunice între ei”, declară Jean Ferré, director şi preşedinte general al întreprinde-rii. Unele multinaţionale au sesizat importanţa forţei de muncă care constituie organizaţia. Nortel – o fabrică din Canada, specializată în echipamente pentru telecomunica-ţii – a lansat în 2005 o nouă stra-tegie bazată îndeosebi pe aplicarea Six Sigma. Este vorba de o politică pluridisciplinară, completată de un demers de consultare a angajaţilor, cu scopul ca aceştia să îşi imagineze

îmbunătăţirile care ar trebui aduse pe plan intern. „Această metodă de îmbunătăţire, denumită Own it, prezintă avantajul de a crea o dina-mică în rândul angajaţilor, concen-trându-se pe „quick wins”. Această iniţiativă face dovada unei efica-cităţi incredibile. Rezultatele sunt imediate şi luarea deciziei se face numai pe baza elementelor contro-late”, declară Philippe Jardin, direc-tor în domeniul Calităţii, securităţii şi al mediului pentru Africa, Euro-pa şi Orientul Mijlociu. Demersul a fost impulsionat de Mike Zafirov-ski, noul director al întreprinderii. O funcţie-cheie de care depinde astăzi în mare măsură capacitatea de adaptare la noile provocări şi re-uşita unei organizaţii.

LEADERSHIP-UL, PIESA DE BAZĂ A PUZZLE-ULUIUltima piesă a puzzle-ului

managementului performanţei, leadership-ul, este fundamental. Exemplele de conducători carisma-tici nu lipsesc: Bill Gates, fondato-rul Microsoft, Steve Jobs, vizionarul director al Apple sau Carlos Ghosn, patronul Alliance Renault-Nissan. La numai trei luni de la numi-rea sa în fruntea Nissan, în 1999, Carlos Ghosn, a prezentat Planul Nissan-Revival care a luat naştere din orientarea spre colaboratorii interni, precum şi din activitatea desfăşurată de nouă echipe care au avut sarcina de a pune la punct cele mai bune soluţii pe subiecte precise. Planul a debutat prin re-ducerea masivă de posturi la nivel internaţional. Carlos Ghosn moti-vează salariaţii şi se angajează să în-deplinească trei obiective. Metoda sa, care a dat roade, se bazează pe orientarea către angajaţi, motiva-rea pe plan intern, pentru ca fiecare să-şi fixeze un obiectiv şi o dezvol-tare bazată pe calitate şi inovaţie. Carlos Ghosn a identificat reţeta de succes a managementului perfor-manţei ? Fără îndoială, el realizează

sinteza între ofensivă, dezvoltarea pe plan internaţional, reducerea costurilor, orientarea către client şi dezvoltarea intensă a calităţii şi a inovaţiei, bazându-se în primul rând şi înainte de orice pe forţa de muncă a întreprinderii. Din păcate, nu toţi conducătorii posedă calităţi de manageri. Potrivit unui studiu recent realizat de grupul DDI – o societate de consultanţi speciali-zată în recrutarea de manageri de prim nivel – Franţa duce lipsa unor manageri de marcă. Studiul a com-parat managerii francezi cu cei ger-mani şi englezi. Există trei tipuri de leadership: autocratic, democratic şi meritocratic. Un procent de 90% din conducătorii britanici de între-prinderi se declară mulţumiţi dacă deciziile lor sunt puse sub semnul întrebării. În Germania, ei repre-zintă 52%, iar în Frnţa, 29%. În Anglia, 80% din lideri consideră că mai au de învăţat pentru a fi eficace la locul lor de muncă. În Germa-nia numărul celor care împărtăşesc această opinie este de 66%, în timp ce 70% dintre liderii francezi consi-deră că ştiu destule. Un procent de 80% dintre conducătorii francezi au încredere în capacitatea echipei lor, în vreme ce aproximativ jumătate dintre britanici „nu sunt siguri că dispun de o echipă care are capa-citatea necesară pentru reuşita în-treprinderii lor”. În ceea ce priveşte avantajele funcţiei lor, 65% dintre conducătorii francezi de întreprin-deri apreciază în primul rând fap-tul că dispun de libertatea de a lua decizii cu un număr minim de ob-stacole; numai 46% dintre germani şi 39% dintre englezi împărtăşesc această opinie. În schimb, pentru 70% dintre conducătorii britanici şi 50% dintre germani, participarea la dezvoltarea colaboratorilor lor este unul din punctele esenţiale. La francezi, acest procent este de nu-mai 14%...



UN MODEL DE MANAGEMENT GLOBAL PENTRU A RĂSPUNDE NECESITĂŢILOR ÎNTREPRINDERIIManagementul performanţei

este, deci, rezultatul unui melanj echilibrat care asociază în mod ar-monios următorii parametri-cheie: proces, factor uman şi managemen-tul cunoştinţelor, noile responsabi-lităţi ale întreprinderii şi leader-ship-ul. Cum se îmbină mai precis aceşti factori? Philippe Bianchi, de-legat general al EFQM pentru Fran-ţa şi autor al unui studiu cu privire la practicile de management ale în-treprinderilor franceze – „Anchetă naţională referitoare la practicile managementului întreprinderilor franceze” – relevă următoarele: „dis-punem de o abordare care constă mai mult în activitatea asupra siste-mului decât asupra managementu-lui global. Or, la ora actuală, mana-gerii sunt confruntaţi cu aceeaşi si-tuaţie ca şi cum s-ar afla în faţa unei plante de coada şoricelului; există numeroase straturi de management pe care conducătorul trebuie să le integreze şi care se dezagregă dacă vrei să le consumi pe toate în ace-laşi timp. Este nevoie de un liant pentru ca totul să fie coerent”. Un liant sau metode de management

globale care ar permite organizaţiei să armonizeze diferitele elemente ale strategiei sale? „Referenţia-lul european EFQM şi standardul ISO 9004 se numără printre aces-tea, dar ele sunt prea puţin aplicate în Franţa”, afirmă Philippe Bianchi. „Referenţialul EFQM este un model de management care permite să se ţină seama de criteriile care consti-tuie o bună strategie de întreprinde-re. Apoi se gestionează un sistem de management al calităţii, de mediu sau un sistem de de management al personalului etc. În sfârşit, trebuie evaluate aceste sisteme de manage-ment şi aici intervine instrumentul numit scoring”, adaugă el.

Organisme de certificare pre-cum AFAQ-AFNOR Certification (A2C) şi-au îmbogăţit oferta de instrumente complementare cu standarde ISO, pentru a răspunde aşteptărilor întreprinderilor care doresc să îşi integreze referenţialele lor de management într-o măsură mai mare. AFAQ Global Perfor-mance este unul dintre acestea. El permite evaluarea rezultatelor aş-teptărilor pe patru axe: calitatea, mediul, responsabilitatea socială şi securitatea, generând mai puţin audit al conformităţii şi o notaţie constructivă mai mare. Florence Méaux, director general al A2C

confirmă acest lucru: „Întreprin-derile necesită instrumente din ce în ce mai adaptate care să le ajute să degaje căile de îmbunătăţire”. De asemenea, organismul de certificare a elaborat un model care îi permite să evalueze integrarea principiilor dezvoltării durabile în întreprinde-re şi să realizeze comparaţii graţie unei grile de notare, cu alte institu-ţii din cadrul aceluiaşi grup sau cu alte organizaţii.

Un lucru este sigur: în istoria lor, întreprinderile au ajuns la o cotitură. Accelerarea schimburi-lor suferite de lumea economică nu va face decât să se accentueze, iar profundele mutaţii tehnologice survenite în ultimii 20 de ani nu vor fi ultimele. Organizaţiile vor trebui să continue a se adapta, să inoveze permanent şi să gestioneze multiplele aspecte ale performan-ţei. Dacă la ora actuală nu mai exis-tă un singur standard mondial de evaluare, aşteptările pentru modele globale de performanţă nu vor face decât să crească în viitor pentru a reintroduce elemente de stabilitate, de coerenţă şi de lizibilitate. Aces-te modele de management permit menţinerea unei strategii coerente într-o lume care se schimbă uluitor de repede.

Referenţialele şi instrumentele de măsurare a performanţei, confruntate cu mutaţiile suferite de între-prinderi şi de mediul lor economic trebuie să evolueze la rândul lor. Florence Méaux este noul director al AFAQ-AFNOR Certification, începând cu 2 mai 2006. Ea analizează pentru Enjeux evoluţia instrumentelor de care dispun întreprinderile. Standardele ISO, dar şi o gamă tot mai largă de referenţiale, vor avea de jucat un rol tot mai important.

Competiţia mondială este la ora actuală o realitate, iar întreprinderile trebuie să facă demonstra-ţia unei performanţe globale. Un organism precum AFAQ-AFNOR Certification propune noi referenţi-ale adaptate acestor necesităţi?

FLORENCE MÉAUX„Certificarea este un mijloc, nu un scop

în sine”

OPINIA SPECIALISTULUI



Florence Méaux: AFAQ-AFNOR Certification propune certificări adaptate competiţiei mondiale pentru întreprinderi în funcţie de referenţialele recunoscute la nivel mondial. La acest nivel, cele mai solicitate sunt certificările de tip ISO 9000 şi ISO 14000. AFAQ-AFNOR Certification, care este lider în domeniul certificării în Franţa, propune şi marca sa AFAQ în 90 de state graţie celor 26 de filiale ale sale. Marca noastră, care se bucură de o notorietate deosebită, reprezintă pentru clienţi o formulă magică de tip „sesam”, atât pentru activităţile locale, cât şi pentru cele internaţionale. La ora actuală, în afară de aceste certificări care vizează favorizarea recunoaşterilor şi a schimburilor comerciale, întreprinderile doresc să îşi măsoare rezultatele şi să îşi evalueze eficienţa demersurilor lor. Propunem deci tot mai multe produse de evaluare care constituie instrumente ce ajută întreprinderile să îşi îmbunătăţească performanţele. Este cazul lui AFAQ Global Per-formance, lansat în 2006, care permite evaluarea rezultatelor atinse şi a performanţei globale a sistemelor de management pe patru domenii: calitatea, mediul, responsabilitatea socială şi securitatea. Acest demers poate fi complementar cu un audit al conformităţii.

Evoluţia acestor referenţiale este suficient de rapidă pentru a corespunde accelerării mutaţiilor trăite de întreprinderi?

F. M.: Nu noi suntem cei care controlăm viteza de evoluţie a referenţialelor de tip ISO, întrucât ISO este organizaţia care le publică şi le actualizează ţinând seama de termenele necesare obţinerii unui consens maxim între diferitele state membre. Pentru a ghida evoluţia întreprinderilor, propunem însă oferte specifi-ce bazate pe orientarea spre necesităţile lor. Certificările sectoriale şi demersurile de evaluare fac parte din acestea. Am creat o direcţie de dezvoltare pentru a răspunde mai bine transformărilor prin care trec clienţii noştri.

Temele dezvoltării durabile şi ale responsabilităţii sociale ale întreprinderii sunt tot mai prezente. Care sunt noile referenţiale care răspund acestor provocări?

F. M.: Primul referenţial utilizat în domeniul mediului este ISO 14001, care se bucură, la ora actuală, de o puternică dezvoltare pe plan internaţional. Am completat anul trecut această ofertă cu AFAQ Environne-ment pe etape, un demers care permite întreprinderilor mici şi mijlocii să acceadă la ISO 14001 în trei etape, reducând costul certificării în fiecare etapă. Acest produs răspunde unei cereri foarte mari din partea între-prinderilor mici şi mijlocii care doresc să se îndrepte hotărât spre dezvoltarea durabilă, precum şi voinţei noastre de a ne adapta oferta tuturor întreprinderilor de toate dimensiunile.

Propunem, de asemenea, AFAQ 1000 NR care permite evaluarea gradului de integrare a principiilor dez-voltării durabile în cadrul strategiei şi managementului de întreprindere. Auditorii procedează la un scoring (evaluarea performanţelor în funcţie de mai multe criterii), apoi furnizează întreprinderilor o evaluare com-pletă şi căi de progres. Acest produs răspunde categoric unei puternice aspiraţii a întreprinderilor. În sfârşit, pentru a completa această ofertă în domeniul dezvoltării durabile, propunem o gamă largă de certificare a produselor pentru achiziţii „verzi”, ţinând seama de interesul întreprinderilor pentru achiziţiile care protejea-ză mediul. Propunem astfel eticheta ecologică europeană sau marca NF Environnement. Aceste produse se bucură de o puternică dezvoltare.

„Demersurile de certificare sunt un instrument care mobilizează personalul în jurul unui proiect şi al unei logici de progres, care permite sporirea eficacităţii şi a imaginii lor”

După părerea dvs., ce are de câştigat o întreprindere din certificare?F.M.: Întreprinderea are enorm de câştigat dacă se certifică. Certificarea este foarte importantă pentru

întreprinderi, pe plan intern şi extern. Pe plan intern, ea îi permite să detecteze căi de îmbunătăţire şi să-şi confrunte practicile cu cele ale altor întreprinderi pe un referenţial comun. Pe plan extern, certificarea le ser-veşte să fie recunoscute pe pieţe. Astfel, pentru 70% din întreprinderile noastre certificate, demersurile de certificare sunt un instrument care mobilizează personalul în jurul unui proiect şi al unei logici de progres, care permite sporirea eficacităţii şi a imaginii lor. Totuşi, trebuie să se înţeleagă faptul că certificarea este un mijloc, nu un scop în sine. Ea nu se aseamănă cu o baghetă magică şi trebuie integrată; ea trebuie să susţină o strategie şi un demers de îmbunătăţire continuă a întreprinderii. În aceste condiţii, certificarea este un demers extraordinar.

Traducere: Maria Bratu, din: Cahier qualité en mouvement – Enjeux, nr. 270, decembrie 2006-ianuarie 2007



În perioada imperiului roman, securitatea era asigurată de „forţele armate” şi se referea la protecţia eli-telor. Acest sens se va păstra până la lărgirea puterii economice la o bază mai largă şi la necesitatea luării în calcul a nevoilor cetăţenilor, mai ales din punct de vedere al protec-ţiei bunurilor acestora. Securitatea „internă” a venit atunci să o com-pleteze pe cea „externă”.

În Franţa, această a doua etapă corespunde secolului al XVII-lea, când a fost înfiinţată poliţia. „Poliţia are drept misiune să asigure liniştea publicului şi a persoanelor particu-lare, să protejeze oraşul de acte care pot cauza dezordine”. Edictul pe care Colbert îl prezintă lui Ludovic al XIV-lea în 1667 rezultă din evo-luţia obiceiurilor franceze. El are în vedere o abordare globală a crimi-nalităţii şi constituie actul fondator al poliţiei sub Vechiul Regim, clari-ficând o situaţie moştenită de la evul mediu. Crearea Ministerului de In-terne este o moştenire a revoluţiei, iar cea a corpului de pompieri este de dată mai recentă, fiind stabilită de Napoleon.

În secolul XX s-a înregistrat

avântul rapid al economiei, deci dezvoltarea accelerată a progresului tehnologic, cu interese care depă-şesc cadrul local şi naţional. Evolu-ţia necesităţilor societăţii include o cerere sporită de protecţie a cetăţe-nilor. Acum se dezvoltă în forţă se-curitatea privată, un factor decisiv al securităţii interne (transporturi de fonduri, supravegherea aeropor-turilor, supravegherea zonelor sen-sibile). Tehnologia permite sporirea considerabilă a fluxurilor de infor-maţii, de bunuri şi persoane şi cre-ează o interdependenţă mai mare a economiilor naţionale şi o creştere a necesităţii de securitate.

În paralel, aceste transformări marchează sfârşitul logicilor mai stricte sau arbitrare de securitate externă şi internă. Noţiunea de „se-curitate globală” tinde să se impu-nă justificând ştergerea frontierelor dintre ameninţările interne şi cele externe. Nici un stat, cu atât mai puţin unul de dimensiuni mici, nu îşi mai poate garanta singur securi-tatea internă.

Cooperarea multilaterală de-vine cheia de boltă. Pentru a face faţă unor provocări inedite, ca ace-

lea din acest început de secol XXI, sectorul public se îndreaptă spre o necesitate de acţiune concertată, nu numai cu alţi factori ai sectorului public din Franţa, Europa sau pe plan internaţional, dar şi cu secto-rul privat. Procesul poate părea lent din punct de vedere al necesităţilor economiilor moderne; în realitate, el este destul de rapid la nivelul unei evoluţii socio-politice considerată în sensul global.

11 SEPTEMBRIEAtacurile teroriste din 11 sep-

tembrie au jucat un rol de catali-zator al acestei mişcări, schimbând radical ideea pe care unii şi-o făceau cu privire la securitatea naţională, apropiind în acelaşi timp concep-tele de securitate internă şi externă şi autorităţile statului (naţionale) de interesele economice (internaţi-onale) din sectorul privat. Apariţia ameninţărilor la scară largă (bio-terorism, crize sanitare, catastrofe naturale, infracţiuni informatice) a suscitat o dezbatere importantă în Statele Unite din punct de vedere al politicilor de adoptat şi al mijloace-lor de aplicat pentru a le combate,

SECURITATEA ŞI PROTECŢIA CETĂŢEANULUI

ALAIN KHÉMILI

Enjeux a suivi les différentes étapes du GIS Sécurité et protection du citoyen. Celui-ci débouche sur un rapport, des constats et quelques premières propositions opératives. Alain Khémili, qui assure la coordination du GIS pour AFNOR, remet ce dossier en per-spective, rappelant les différentes réflexions en cours en France depuis quelques siècles, ailleurs aujourd’hui…Mots clés: sécurité nationale, lutte contre le terrorisme international, recherche, développe-ment, normalisation



dar şi al „valorilor” şi „culturilor” respective ale Statelor Unite şi ale Europei.

Opiniile sunt diferite între europeni şi americani, dar şi în rândul europenilor în legătură cu numeroase subiecte: lupta contra terorismului internaţio-nal şi contra proliferării armelor de distrugere în masă, oportuni-tatea de creare a unor sisteme de apărare antinucleară etc. În Sta-tele Unite, conceptul de Home-land Security este definit în iulie 2002 ca fiind „un efort concertat pentru a împiedica atacurile te-roriste pe solul american, redu-cerea vulnerabilităţii statelor în faţa terorismului, reducerea la minimum a pagubelor şi orga-nizarea apărării în caz de atac”. Pentru Statele Unite, conceptul se traduce prin importanţa teri-toriului şi printr-o retragere în cadrul propriilor frontiere. Înce-pând din 2002, Departamentul Homeland Security – cu denu-mirea comună de Homeland a construit numeroase legături cu securitatea privată, laboratoarele şi centrele de cercetare pentru a edifica o adevărată arhitectură de securitate.

În Europa, Comisia con-sideră că securitatea se înscrie într-un univers mai larg şi mai complex al ameninţărilor şi se vorbeşte mai degrabă de „secu-ritatea societăţii” decât de „ho-meland security”, fără ca, totuşi, o doctrină europeană autentică să se fi degajat până în prezent. Lipsa unei viziuni de ansamblu are consecinţe pe teren. Europa întârzie să îşi consolideze mij-loacele de cercetare şi dezvoltare dedicate securităţii, în timp ce Statele Unite sunt deosebit de vo-luntare în acest domeniu, ca şi în cel al standardizării. Ele doresc să furnizeze industriei instru-mentele dezvoltării sale viitoare, căci dincolo de concepte şi abor-

dări, securitatea globală reprezintă şi o piaţă estimată la ora actuală la 35 de miliarde de euro, cu o creştere anuală de două cifre începând din 2001.

STANDARDIZARE ŞI SECURITATECercetarea şi dezvoltarea şi

standardizarea sunt doi vectori im-portanţi pentru construirea axelor de cooperare devenite indispensa-bile pentru a structura piaţa secu-rităţii globale şi a stimula dezvolta-rea sa în folosul părţilor implicate – cetăţenii.

După atentatele din 11 septem-brie, securitatea şi protecţia cetă-ţeanului au intrat în cadrul unui vast program de standardizare în Statele Unite, în cadrul Institutului American Naţional de Standardi-zare – ANSI. Din februarie 2003, ANSI a creat un program ad-hoc cu scopul de a elabora standarde utile pentru securitatea cetăţenilor, în-credinţând coordonarea Grupului de Standardizare Homeland Secu-rity (HSSP), care reuneşte principa-lele administraţii şi factorii indus-triali interesaţi (apărare, securitate, tehnologia informaţiei, energie şi transport). Mandatul HSSP constă în a „cataloga, promova, accelera şi coordona elaborarea la momentul oportun de standarde naţionale şi internaţionale care permit consoli-darea securităţii naţionale”.

Aspectul „internaţional” este tratat la ora actuală în cadrul ISO. În cazul unui demers prozelit, ANSI se află la originea creării în ianuarie 2004 a unui grup de consultanţă în domeniul securităţii la ISO, dar şi indirect, a creării la nivel european a CEN/WG 161, Securitatea şi pro-tecţia cetăţeanului. Tot lui ANSI i se datorează şi reactivarea, în 2006, a ISO/TC 223, Securitatea societăţii, în cadrul căruia se vor elabora vii-toarele standarde internaţionale de securitate. Acest comitet este coor-donat de Suedia care împărtăşeşte

abordarea americană. Răspunzând uneia dintre misiunile sale, Gru-pul de impuls strategic Securitatea şi protecţia cetăţeanului a urmă-rit toate aceste lucrări în Franţa în 2005 şi 2006.

De la lansarea sa, ANSI HSSP a tratat succesiv pentru Statele Unite formarea operatorilor confruntaţi cu proliferarea armelor de distruge-re în masă, cu securitatea şi continu-itatea alimentării energetice a între-prinderilor, cu tratarea ameninţării nucleare-radiologice-bacteriologi-ce-chimice (NRBC), cu planurile de continuitate a activităţilor, siste-mele de biometrie, comunicaţiile de urgenţă, securitatea sau pregătirea cetăţenilor pentru situaţiile de cri-ză. Pentru toate aceste subiecte au fost elaborate sau revizuite ghiduri, recomandări sau standarde pentru integrarea securităţii într-o fază cât mai în amonte posibil (securitate în domeniul proiectării – security by design).

Americanii sunt foarte pragma-tici şi acest lucru se reflectă în di-versitatea referenţialelor lor – din punct de vedere al formei (stan-darde, portaluri web, instrumente pedagogice), al fondului (standarde naţionale, internaţionale sau clasifi-cate). De fapt, subiectele care ţin de o dinamică internaţională au fost impuse la ISO. Astfel, lucrările re-feritoare la managementul crizei şi la continuitatea activităţilor fac de acum înainte obiectul dezbaterilor din cadrul ISO/TC 223. În general, americanii au păstrat coordona-rea acestor lucrări sau au sprijinit leadership-ul de ţară, împărtăşind abordarea subiectului (Suedia, Ma-rea Britanie, Israel), pentru a păs-tra cea mai mare influenţă asupra conţinuturilor.

În sfârşit, tot din pragmatism, Statele Unite tratează subiecte la nivelul la care au şanse să se obţi-nă rezultate cât mai curând posibil. Astfel, Banca americană JP Mor-gan a anunţat în iulie 2006 crearea



Organizaţiei Internaţionale pentru Securitatea Containerelor – Inter-national Container Security Or-ganisation (ICSO), organizaţie al cărei scop este elaborarea unui standard care facilitează trasabi-litatea mondială a containerelor. Acest forum, care reuneşte Siemens General Electric şi Mitsubishi, îşi propune să „preia ştafeta” de la ISO pe acest subiect, dând un impuls, cu ajutorul câtorva factori motivaţi, pe care nu-l permite sistemul celor 140 de membri ai ISO. Totuşi, im-pulsul dat, cercetarea unui consesn şi a unei colaborări mai largi este, în general, de dorit.

Astfel, faţă de un subiect ante-rior, cel referitor la definirea stan-dardelor, care permit aplicarea de tehnici militare de război în reţea (network centric warfare) pentru problematici civile (securitate ci-vilă, managementul crizei), Ne-twork Centric Operations Industry Consortium (NCOIC) se deschide treptat unor membri noi – înde-osebi europeni. Acest subiect va face probabil, obiectul aprecierii ISO/TC 223, Securitatea societăţii, peste câteva luni.

DE LA GIS, LA FORUMUL SECURITĂŢIIAcest comitet tehnic va trebui

să se bazeze pe referenţialele naţi-onale şi private existente pentru a consolida setul de standarde inter-naţionale pe acest subiect. Această orientare este vizibilă deja în ca-drul lucrărilor cu privire la con-tinuitatea activităţilor evocate de curând şi care se sprijină în mare măsură pe standardele americane (NFPA 1600), britanice (BS 25999) şi australiene (SA HB 221), existen-te pe acest subiect.

În faţa pragmatismului şi al di-namismului american în domeniul standardizării securităţii, europenii şi-au căutat îndelung o cale proprie. Lipsa unei viziuni de ansamblu, a unor orientări strategice clare şi a

unei coordonări s-a făcut resim-ţită în activitatea de analiză şi de ierarhizare a necesităţilor pe care trebuia să le asigure CEN/WG 161. Comisia Europeană, care a avut ini-ţiativa creării acestui grup, încear-că de acum înainte să se implice mai mult în definirea obiectivelor, vizând integrarea standardizării produselor şi sistemelor de securi-tate în amonte, adică în stadiul de cercetare. Astfel, în 2006, în cadrul Acţiunii pregătitoare de cercetare a securităţii (PASR), DG Enterprise a încredinţat SAGEM managemen-tul programului Standarde pen-tru sporirea securităţii (Standards for Border Security Enhancement – STARBORSEC), conceput în ca-drul grupului Securitatea frontiere-lor, al CEN/WG 161.

Din acest an, lansarea celui de-al şaptelea Program-cadru de cer-cetare va conduce la dezvoltarea acestei abordări mixte „cercetare-standardizare”, întrucât securitatea se profilează ca unul dintre cele zece „domenii-cheie”, beneficiind de un buget de 1 350 miliarde de euro în perioada 2007-2013, iar standardizarea este considerată o activitate-suport.

Însărcinat la nivel naţional cu urmărirea tuturor acestor iniţiati-ve în 2005-2006, GIS Securitatea şi protecţia cetăţeanului a înmânat pe 22 noiembrie 2006 primul său raport Comitetului de orientare şi de prospecţiuni al AFNOR. Prin-tre recomandări figurează cererea de creare a unei structuri durabi-le care va continua să urmărească proiectele care se dezvoltă atât la nivel internaţional (ISO, ANSI etc), cât şi european, şi care va aprecia redactarea textelor care vor servi ca referinţă în negocieri, deschide-rea pieţelor, certificarea produselor. Lansarea unui Forum de securitate a fost, deci, consolidată. Mandatul său va consta în trei acţiuni princi-pale: informarea în domeniul stan-dardizării, contribuţia naţională la

lucrările internaţionale şi analiza desfăşurată împreună cu structurile de cercetare. Prima reuniune ple-nară a acestui Forum a avut loc în februarie 2007.

RISCURI

Cartea Verde Comunitară cu privire la tehnologiile de detectare în serviciile de securitate

Prezentând Cartea Verde cu privire la tehnologiile de detectare şi cele asociate în activitatea servi-ciilor represive, a vămilor şi a altor servicii de securitate, Franco Frat-tini, vicepreşedinte al Comisiei Eu-ropene, care se ocupă de justiţie, libertate şi securitate, a amintit că „recentele evenimente din Marea Britanie au subliniat încă o dată că instrumentele de detectare trebuie să fie îmbunătăţite pentru a reacţi-ona la noile ameninţări teroriste şi criminale şi pentru a se asigura că toată lumea va putea să călătorească în securitate”. Concret, graţie aces-tei Cărţi Verzi se pune problema stabilirii unui dialog public-privat pentru ca factorii de decizie „să se focalizeze mai bine pe investiţiile din standardizare, din cercetare, pe certificarea instrumentelor de detectare, pentru a transforma re-zultatele acestor cercetări în instru-mente uşor aplicabile”. Tehnologiile vizate joacă un rol tot mai impor-tant în accesul sigur la mijloacele de transport publice (avion, vapor, tren) şi la evenimentele sportive şi culturale, la consumul de apă po-tabilă şi de alimente. În acest sens, Comisia a organizat o conferinţă de două zile, la jumătatea lunii oc-tombrie, cu privire la securitatea explozivilor.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 271, februarie 2007



ISO face un nou pas înainte prin asigurarea siguranţei produselor alimentare destinate consumatori-lor cu noul său standard ISO 22005 cu privire la trasabilitatea în lanţul alimentar şi de producere a nutre-ţurilor, ultimul standard din seria ISO 22000 cu privire la sistemele de management al alimentelor.

Standardul ISO 22005:2007, Trasabilitatea în lanţul alimentar. Principii generale şi cerinţe de bază pentru proiectarea şi implementarea sistemului, stabileşte principiile şi cerinţele pentru proiectarea şi im-plementarea unui sistem de trasa-bilitate a alimentelor şi nutreţurilor. Acest standard va permite organi-zaţiilor să funcţioneze în orice eta-pă a lanţului alimentar, pentru:

� a trasa fluxul de materii (nutreţuri, hrană, ingrediente şi ambalare);� a identifica documentaţia

necesară şi a urmări fiecare etapă de producţie;� a asigura coordonarea adec-

vată dintre diferiţii factori implicaţi;� a cere ca fiecare parte să fie

NOUL STANDARD ISO PENTRU FACILITAREA TRASABILITĂŢII ÎN LANŢUL ALIMENTAR

ISO vient de faire un pas en avant assurant la sûreté des aliments destinés aux consom-mateurs avec sa nouvelle norme ISO 22005 concernant la traçabilité dans la chaîne ali-mentaire et de production des fourrages, la dernière norme de la série ISO 22000 sur les systèmes de management des alimentsMots clés: chaîne alimentaire, système de management des aliments, sécurité des aliments, traçabilité, Codex Alimentarius, HACCP


ISO 22005:2007


informată cu privire la furnizorii săi direcţi şi clienţi.

În plus, un sistem de trasabili-tate poate îmbunătăţi utilizarea co-respunzătoare şi fiabilitatea infor-maţiei, eficienţa şi productivitatea acesteia.

În ultimii ani, cazurile de into-xicaţie cu alimente şi crizele pre-cum „boala vacii nebune”, printre alte riscuri, survenite atât în statele dezvoltate, precum şi în cele în curs de dezvoltare, au ilustrat necesita-tea unor standarde referitoare la alimente, care să protejeze sănăta-tea publicului şi să reducă impactul social şi economic negativ al unor asemenea crize.

Întrucât riscurile siguranţei ali-mentelor pot surveni în lanţul ali-mentar în orice stadiu, un control adecvat şi comunicarea de-a lungul procesului este esenţială. O verigă slabă în lanţul de furnizare poa-te avea drept consecinţă alimente nesigure care prezintă un serios pericol pentru furnizori. Securita-tea alimentelor este, prin urmare, responsabilitatea comună a tuturor celor implicaţi.

Un sistem de trasabilitate per-mite unei organizaţii să documen-teze şi/sau să localizeze un produs prin studiile şi operaţiile implicate

în fabricarea, tratarea, distribuţia şi manipularea nutreţurilor şi a ali-mentelor, de la producătorul pri-mar, la consumator. Aceasta poate facilita identificarea cauzei sau a neconformităţii unui produs şi ca-pacitatea de a-l retrage, dacă este necesar.

În afară de consideraţiile referi-toare la sănătate, noul standard va avea şi alte avantaje economice şi sociale. În industria alimentară, di-verse scheme ale calităţii vânzători-lor cu amănuntul sau private gene-rează niveluri inegale de securitate, cerinţe, costuri ridicate, precum şi complicaţii pentru furnizorii obli-gaţi să se conformeze multiplelor programe. ISO 22005 oferă o solu-ţie unică de bună practică pe o bază mondială, contribuind astfel la re-ducerea barierelor comerciale.

Secretarul general al ISO, Alan Bryden, a afirmat: „Elaborând ISO 22005, Organizaţia Interna-ţională de Standardizare îşi aduce încă o dată contribuţia la protecţia sănătăţii oamenilor şi la încurajarea dezvoltării economice a indus-triei alimentare globale într-un mod care respectă necesităţile de siguranţă ale societăţii. Astfel, ISO 22005 reflectă esenţa manifes-tării Ziua Mondială a Standardi-zării , de pe 14 octombrie 2007, a

cărei temă este: Contribuţia faţă de societate.

ISO 22005:2007 este ultimul din-tre standardele din seria ISO 22000, lansată în 2005. Acest document uti-lizează aceeaşi definiţie de trasabili-tate ca şi Comisia Codex Alimenta-rius şi furnizează un sprijin pentru organizaţiile care implementează standardul ISO 22000:2005. Stan-dardul ISO 22000:2005 furnizează cerinţele de bază pentru un sistem de management al siguranţei ali-mentelor, pentru a asigura lanţuri alimentare sigure. ISO 22000 inse-rează principiile HACCP (Analize-le în punctele critice de control) al Comisiei Codex Alimentarius, în vederea asigurării controlului lor.

ISO 22005:2007, Trasabilitatea în lanţul alimentar. Principii gene-rale şi cerinţe de bază pentru proiec-tarea şi implementarea sistemului, a fost elaborat de TC 34, Produse alimentare.

Standardul poate fi achiziţionat de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abo-namente, str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat ISO nr. 1063/2007


Asociaţia de Standardizare din România a lansat un nou produs, denumit COLECŢIA DE ACTE NORMATIVE – SIGURANŢA ALIMENTELOR. Prezentat în format electronic, produsul însu-mează o serie de informaţii care se adresează în principal producătorilor, fabricanţilor, importa-torilor, prestatorilor de servicii şi comercianţilor care activează în domeniu. În ultima perioadă, industria alimentară a devenit un proces din ce în ce mai complex, cerinţele consumatorilor fiind tot mai variate şi concentrându-se tot mai mult pe calitate şi siguranţă.

CD-ul cuprinde legislaţia de bază din domeniul siguranţei alimentelor, având inclusă şi lista celor 1 500 de standarde existente în domeniu, cu preţurile aferente.

Preţul produsului este de 99 RON+TVA.


CONTRIBUŢIA ISO LA RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A FOST SUBLINIATĂ LA SUMMIT-UL GLOBAL COMPACT

Le secrétaire général des Nations Unies, M. Ban Ki-moon, a ouvert le 5 juillet à Genève, le Leaders’ Summit du Pacte Mondial, une manifestation de deux jours intitulée Face aux réalités, passer à l’action. Il a annoncé que l’ONU est parvenue à susciter un mouvement international d’entreprises qui se consacrent à faire progresser les pratiques responsa-bles, ajoutant que l’effort doit se poursuivreMots clés: sommet de Global Compact, développement durable, responsabilité sociétale, en-treprises

Summit-ul liderilor Global Compact – care a durat două zile şi s-a intitulat: În faţa realităţii se cuvin a fi luate măsuri, a fost des-chis pe data de 5 iulie 2007 la Ge-neva, de către secretarul general al Naţiunilor Unite – Ban Ki-moon. El a anunţat că Naţiunile Unite au creat o mişcare internaţională a întreprinderilor care îşi consacră eforturile perfecţionării practicilor responsabile, adăugând că mai sunt încă multe de făcut.

Adresându-se unei audienţe internaţionale alcătuite din 1 000 de şefi de întreprinderi, miniştri, conducători ai organizaţiilor socie-tăţii civile şi organizaţiilor muncii, secretarul general a declarat că pes-te 4 000 de companii şi părţi inte-resate din 116 state s-au angajat să respecte cele zece principii ale Glo-bal Compact, referitoare la dreptu-rile omului, condiţiile de muncă, protecţia mediului şi combaterea corupţiei.

O serie de iniţiative şi de proiec-te noi cu privire la schimbarea cli-

mei, educaţie şi apă au fost anunţate în cadrul summit-ului – cea mai largă mani-festare organizată de Na-ţiunile Unite cu privire la responsabilitatea socială.

„Puterea implică responsabili-tate. Pentru ca pieţele să se dezvolte într-un mod durabil, ele trebuie să ofere persoanelor actualmente ex-cluse posibilităţi mai numeroase şi mai avantajoase de îmbunătăţire a condiţiilor de trai”, a declarat dom-nul Ban Ki-moon.

Secretarul general al ISO, Alan Bryden, a ţinut o alocuţiune la una dintre cele trei sesiuni consacrate „Iniţiativelor selectate” ale sum-mit-ului, despre colaborarea cu UN Global Compact cu privire la viitorul standard ISO 26000, la ora actuală în curs de elaborare, care va furniza organizaţiilor din domeniul public şi din cel privat, nişte linii di-rectoare referitoare la responsabili-tatea socială.

ISO a semnat un Protocol de

acord cu Global Compact al Naţiunilor Unite (UNGCO) în 2006, pentru a încuraja o colaborare mai strânsă între cele două organizaţii, cu pri-vire la elaborarea, promova-

rea şi sprijinirea ISO 26000, care va respecta cele zece principii universale ale Global Compact al Naţiunilor Unite.

Alan Bryden a afirmat la Sum-mit-ul sesiunii: „Această colabora-re dintre UNGCO şi ISO este un exemplu al cooperării dintre ISO şi sistemul Naţiunilor Unite şi arată modul în care standardele ISO pot crea o „punte” între politicile de stat şi necesităţile societăţii şi pot fi apli-cate concret de către factorii econo-mici, pe baza promovării bunelor practici şi a relevanţei globale”.

El a adăugat: „Un parteneriat a fost stabilit şi cu Organizaţia Inter-naţională a Muncii, pentru a asigura conformitatea cu cerinţele standar-delor şi ale instrumentelor inter-naţionale ale muncii. Cooperarea



este întreţinută şi cu alte organizaţii internaţionale-cheie, precum Glo-bal Reporting Initiative – GRI – şi World Business Council for Sustai-nable Development”.

Secretarul general al ISO a afir-mat: „Responsabilitatea socială a ajuns pe agenda de lucru a ISO datorită necesităţii de a armoniza terminologia şi principiile, pre-cum şi numeroasele documente-ghid elaborate pe acest subiect de actualitate”.

Subiectele de bază care vor fi in-cluse în viitorul standard ISO 26000 au fost decise la începutul anului la întrunirea grupului de lucru al ISO cu privire la responsabilitatea soci-ală de la Sydney, şi au fost selectate patru tematici:

� mediu;� drepturile omului şi relaţii-

le şi condiţiile de lucru;� conducerea organizaţiilor

şi practicile operaţionale echitabile;� problemele consumatorului

şi implicarea comunităţii/dezvolta-rea societăţii.

La sesiunea Iniţiative, a UNG-CO a Summit-ului, de pe 5 iulie 2007, domnul Bryden a explicat modul în care cele 16 500 de stan-darde au contribuit la cele trei com-ponente ale dezvoltării durabile:

� dezvoltarea economică prin facilitarea comerţului, intero-perabilitate şi diseminarea bunelor practici de întreprindere şi a noilor tehnologii;� integritatea mediului, prin

promovarea managementului de mediu, a etichetării de mediu sau a contabilităţii şi verificării emisi-ilor de gaze în cadrul comerţului cu emisii, precum şi a furnizării de standarde cu privire la calitatea aerului, a apei sau a solului, efici-enţa energiei, sursele de energie regenerabilă;� echitatea socială, cu stan-

darde referitoare la protecţia şi in-formarea consumatorului: securi-tatea la locul de muncă, tehnologii în domeniul sănătăţii şi al servicii-lor şi, mai recent, responsabilitatea socială.

Domnul Bryden a îndemnat comunitatea întreprinderilor să ac-

ţioneze în favoarea responsabilităţii sociale, declarând: „Doresc să încu-rajez comunitatea întreprinderilor să profite de avantajele viitorului standard internaţional referitor la responsabilitatea socială care va facilita promovarea celor mai bune practici şi comunicarea cu păr-ţile interesate şi cu societatea, în general”.

Lansat în 2000, Global Com-pact al Naţiunilor Unite reuneşte întreprinderile şi organismele Na-ţiunilor Unite, organizaţiile din do-meniul muncii, al societăţii civile şi guvernele, în jurul a zece principii universale referitoare la dreptu-rile omului, standardele muncii, protecţia mediului şi lupta contra corupţiei.

Traducere: Maria Bratu – Comu-nicat ISO 1062/2007


ASRO-ORGANISMUL DE CERTIFICARE SISTEME DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII (ASRO OC-SMC) a emis încă 1 CERTIFICAT de conformitate cu cerinţele standardului SR EN ISO 9001: 2001 pentru:

� S.C. NICAS SRL Bucureşti pentru domeniile: � Confecţionare, montare, întreţinere de structuri şi tâmplării metalice şi PVC şi a accesoriilor pentru acestea (cod CAEN 281 şi cod CAEN 454)� Confecţionarea ambalajelor de carton şi hârtie pentru cadouri şi a accesoriilor acestora tip flori, fructe, frunze artificiale, articole surpriză (cod CAEN 212 şi cod CAEN 3663)


STANDARDELE LUNII

MARIA BRATU,expert documentare, Direcţia Publicaţii, ASRO

SIMBOLURI GRAFICESR CLC/TR 50469:2007, Sisteme

de protecţie împotriva trăsnetului. Simboluri

Acest standard stabileşte sim-bolurile care se utilizează în sche-mele pentru sistemele de protecţie împotriva trăsnetului

Clasificare alfanumerică: F56-Instalaţii interioare;

Clasificare ICS: 01.080.50-Sim-boluri grafice utilizate în desenele tehnice din domeniul tehnologiei informaţiilor şi telecomunicaţiilor şi în documentaţia tehnică a produ-selor din domeniu; 91.120.40-Pro-tecţia împotriva trăsnetelor

CERTIFICAREA PRODUSELOR ŞI A ÎNTREPRINDERILOR. EVALUAREA CONFORMITĂŢIISR ISO/PAS 17004:2007, Eva-

luarea conformităţii. Dezvăluirea informaţiilor. Principii şi cerinţe

Standardul reprezintă versiunea română a textului în limba engleză al specificaţiei disponibile publicu-lui ISO/PAS 17004:2005. Această specificaţie disponibilă publicului conţine principiile şi cerinţele pen-tru elementul „dezvăluirea infor-

maţiilor”, aşa cum este utilizat în evaluarea conformităţii

Clasificare alfanumerică: U35-Managementul calităţii şi asigura-rea calităţii;

Clasificare ICS: 03.120.20-Cer-tificarea produselor şi a întreprin-derilor. Evaluarea conformităţii

SR ISO/PAS 17003:2007, Eva-luarea conformităţii. Reclamaţii şi apeluri. Principii şi cerinţe

Standardul reprezintă versiunea română a textului în limba engleză al specificaţiei disponibile publicu-lui ISO/PAS 17003:2004. Această specificaţie disponibilă publicului conţine principiile şi cerinţele pen-tru elementele „reclamaţii” şi „ape-luri”, aşa cum sunt acestea utilizate în evaluarea conformităţii

Clasificare alfanumerică: U35-Managementul calităţii şi asigura-rea calităţii;

Clasificare ICS: 03.120.20-Cer-tificarea produselor şi a întreprin-derilor. Evaluarea conformităţii

CARNE ŞI PRODUSE DIN CARNESR ISO 937:2007, Carne şi

produse din carne. Determinarea

conţinutului de azot (metodă de referinţă)

Documentul specifică o metodă de referinţă pentru determinarea conţinutului de azot din carne şi din produse din carne

Clasificare alfanumerică: N10-Metode de analiză;

Clasificare ICS: 67.120.10-Car-ne şi produse din carne

STANDARDE EUROPENE ADOPTATE INIŢIAL PRIN FILĂ DE CONFIRMARE SAU NOTĂ DE CONFIRMARE, PENTRU CARE SE PUBLICĂ VERSIUNEA ROMÂNĂ

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRIISR HD 60364-5-51:2006, Insta-

laţii electrice în construcţii. Partea 5-51: Alegerea şi montarea echipa-mentelor electrice. Reguli generale

Prezentul document se referă la alegerea echipamentului şi monta-rea acestuia. Aceasta trebuie să per-mită respectarea măsurilor de pro-tecţie pentru asigurarea securităţii şi a prescripţiilor pentru o funcţi-onare corespunzătoare a instala-ţiei pentru utilizarea prevăzută în

L’article présente brièvement les normes que l’Association Roumaine de Normalisation vient de publier le mois dernier

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ


condiţiile unor influenţe externe

Clasificare alfanumerică: F56-Instalaţii interioare;

Clasificare ICS: 13.260-Protec-ţia contra electrocutării; 91.140.50-Sisteme de alimentare cu energie electrică

TOLERANŢE ŞI AJUSTAJESR EN ISO 14660-1:2002, Specifi-

caţii geometrice pentru produse (GPS). Elemente geometrice. Partea 1: Ter-meni generali şi definiţii

Standardul defineşte termenii generali pentru elementele geome-trice ale pieselor

Clasificare alfanumerică: U10-Desen tehnic;

Clasificare ICS: 17.040.10-Tole-ranţe şi ajustaje

SR EN ISO 14660-2:2002, Specifi-caţii geometrice pentru produse (GPS). Elemente geometrice. Partea 2: Linie mediană extrasă dintr-un cilindru şi un con, suprafaţă mediană extrasă, di-mensiune locală a unui element extras

Standardul defineşte unele ele-mente extrase ale pieselor. Docu-mentul specifică condiţiile defini-ţiei implicite, adică aceea care se aplică atunci când nici o indicaţie particulară nu figurează pe desen. Prezenta parte a SR EN ISO 14660 nu oferă definiţia complementară pentru elementul extras în discuţie, deoarece aceasta ar necesita o indi-caţie particulară pe desen

Clasificare alfanumerică: U10-Desen tehnic;

Clasificare ICS: 17.040.10-Tole-ranţe şi ajustaje

RECIPIENTE CRIOGENICESR EN 1252-2:2002, Recipiente

criogenice. Materiale. Partea 2: Con-diţii de tenacitate pentru tempera-

turi cuprinse între -80° C şi -20° C

Acest standard cuprinde con-diţiile de rezistenţă a materialelor metalice utilizate la o temperatură cuprinsă între -80° C şi -20° C

Clasificare alfanumerică: D41-Maşini frigorifice;

Clasificare ICS: 23.020.40-Reci-piente criogenice

SR EN 1797:2002, Recipiente criogenice. Compatibilitate între gaz şi material

Standardul cuprinde condiţiile de compatibilitate între gaz şi ma-terial pentru recipiente criogenice (din punct de vedere al rezistenţei chimice) dar nu acoperă proprie-tăţile mecanice (pentru aplicaţii la temperaturi joase)



SR EN 12434:2002, Recipiente criogenice. Racorduri flexibile pen-tru uz criogenic

Acest standard oferă informaţii despre proiectarea, execuţia, tipul şi încercarea producţiei, precum şi ce-rinţele de marcare pentru racorduri flexibile neizolate pentru uz crioge-nic, folosite la transferul fluidelor criogenice în următoarele condiţii de lucru.


Clasificare ICS: 23.040.70-Fur-tunuri flexibile; 23.020.40-Recipi-ente criogenice

SR EN 13371:2002, Recipiente criogenice. Racorduri pentru servi-ciu criogenic

Acest standard stabileşte con-

diţiile minime pentru proiectarea, execuţia şi încercarea racordurilor pentru serviciul criogenic utilizate temporar pentru racordurile fle-xibile ale recipientelor criogenice având diametrul nominal (DN) cuprins între 10 şi 100, la o presi-une nominală maximă de 80 bar, într-un domeniu de temperatură cuprins între -270° C şi +65° C


Clasificare ICS: 23.040.70-Fur-tunuri flexibile; 23.020.40-Recipi-ente criogenice

SR EN 13648-3:2004, Recipiente criogenice. Dispozitive de protecţie împotriva suprapresiunii. Partea 3: Determinarea debitului de evacuat. Capacitate şi dimensionare

Acest standard furnizează o me-todă de calcul pentru determinarea debitului masic.



SR EN 14197-1:2004, Recipiente criogenice. Recipiente fixe, neizolate, sub vid. Partea 1: Condiţii de bază

Documentul cuprinde condiţii-le de bază referitoare la recipientele criogenice fixe, neizolate sub vid, concepute pentru o presiune maxi-mă admisibilă mai mare de 0,5 bar.



REGULATOARE DE PRESIUNESR EN 12067-1:2002, Dispoziti-

ve de reglare a raportului aer-gaz la arzătoare cu gaz şi aparate cu gaz.



Partea 1: Dispozitive pneumatice

Acest standard stabileşte ce-rinţele de securitate, constructive şi de funcţionare ale dispozitive-lor de reglare a raportului aer-gaz, alimentate la o presiune de intrare mai mică sau egală cu 500 mbar şi care au o dimensiune nominală de racordare de până la DN 150 inclu-siv, destinate a echipa aparatele care utilizează unul sau mai multe gaze combustibile din prima, a doua şi a treia familie. Standardul stabi-leşte procedurile de încercare care permit verificarea conformităţii cu aceste cerinţe, precum şi informaţi-ile necesare pentru instalare şi uti-lizare. Documentul se aplică dispo-zitivelor de reglare a raportului aer-gaz ale aparatelor cu gaz care pot fi încercate independent de aparat

Clasificare alfanumerică: E46-Bunuri metalice de consum;

Clasificare ICS: 23.060.40-Re-gulatoare de presiune; 27.060. 20-Arzătoare cu gaz

VENTILATOARE. EXHAUSTOARE. APARATE DE CONDIŢIONAT AERULSR EN 12309-2:2001, Aparate

de climatizare şi/sau pompe de căl-dură cu absorbţie şi adsorbţie care funcţionează cu combustibili gazoşi cu debitul caloric care nu depăşeşte 70 kW. Partea 2: Utilizarea raţiona-lă a energiei

Prezentul document stabileş-te cerinţele şi tehnica de încercare referitoare la utilizarea raţională a energiei aparatelor de climatizare şi a pompelor de căldură cu absorbţie şi adsorbţie care funcţionează cu combustibili gazoşi având debitul caloric care nu depăşeşte 70 kW peste puterea calorică inferioară, numite în acest standard „aparate”

Clasificare alfanumerică: C66-Schimbătoare de căldură;

Clasificare ICS: 27.080-Pompe de căldură; 23.120-Ventilatoare. Exhaustoare. Aparate de condiţio-nat aerul

SR EN 12952-1:2002, Cazane cu ţevi de apă şi instalaţiile auxiliare. Partea 1: Generalităţi

Standardul se aplică la instala-ţiile echipate cu cazane noi care au ţevi de apă cu un volum mai mare de 2 litri, pentru producerea abu-rului şi/sau a apei supraîncălzite la o presiune admisibilă mai mare de 0,5 bar şi la o temperatură mai mare de 110° C

Clasificare alfanumerică: C41-Cazane şi instalaţii de cazane;

Clasificare ICS: 27.040-Turbine cu gaz şi cu abur. Maşini cu abur



ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ÎN SPRIJINUL

UTILIZATORILOR DE STANDARDE DIN ŢARĂ

MARIA SILVIA ROGOZexpert marketing, Direcţia Publicaţii, ASRO

Compte tenant des nouvelles tâches qui incombent aux agents économiques suite à l’accès de la Roumanie à l’Union Européenne, l’Association Roumaine de Normalisation a renforcé sa collaboration avec les chambres de commerce sur le territoire de notre pays par des partenariats réciproquement avantageux qui facilitent l’accès rapide de ceux-ci aux norme et aux réglementations nationales, européennes et internationalesMots clés: Association Roumaine de Normalisation, agents économiques, chambres de com-merce, normes, réglementations

După cum se ştie, România a devenit membră a Uniunii Europe-ne de la 01.01.2007.

Adoptarea standardelor euro-pene în număr mare în fiecare do-meniu de activitate a condus la o modificare profundă a colecţiei de standarde naţionale atât ca număr, cât şi ca nivel tehnic şi calitativ. No-ile condiţii pe care le vor impune aceste standarde reprezintă condi-ţiile liberei circulaţii a produselor şi serviciilor pe piaţa europeană, condiţii care sunt obligatorii acum şi pentru România.

În contextul noilor sarcini ce stau în faţa agenţilor economici, Asociaţia de Standardizare din Ro-mânia a considerat necesară dez-voltarea pe noi baze a colaborării cu camerele de comerţ din terito-riu, printr-un parteneriat reciproc avantajos, care să înlesnească acce-sul rapid al acestora la standardele şi reglementările naţionale, europe-ne şi internaţionale.

La înfiinţarea acestor centre zonale de informare în domeniul standardizării s-au urmărit urmă-toarele obiective:

§ Apropierea agenţilor econo-mici de sistemul de standardizare şi, pe lângă achiziţionarea şi respectiv implementarea standardelor, şi par-ticiparea lor activă, nemijlocită, la elaborarea de noi standarde - aspect care nu este conştientizat de marea majoritate a agenţilor economici;§ Impulsionarea participării

româneşti la programele europene şi naţionale din domeniul calită-ţii şi standardizării produselor şi serviciilor;§ Aplicarea şi implementa-

rea standardelor în managementul economic şi activitatea comercială, ca instrumente de dezvoltare şi de creştere constantă a eficienţei agen-ţilor economici;§ Facilitarea accesului agen-

ţilor economici la întregul sistem de mijloace informatice, pentru

identificarea standardelor relevan-te în propria activitate la care tre-buie să facă referire contractele lor economice;§ Facilitarea accesului agenţi-

lor economici la directivele europe-ne, la reglementările privind stan-dardele naţionale care le însoţesc; § Sprijinirea agenţilor econo-

mici în procesul de aplicare a stan-dardelor voluntare, prin instruire, informare şi consultanţă.

ASRO a încheiat până în pre-zent contracte de colaborare cu 18 Camere de Comerţ de pe tot cu-prinsul ţării. Vă vom prezenta pe scurt aceste centre şi vă vom ţine la curent cu deschiderea a noi astfel de centre.

Cele mai multe centre zona-le sunt grupate în zona centrală şi de vest a ţării (Transilvania şi Banat):

§ Centrul Zonal BRAŞOV,



este unul din primele centre ASRO. Acesta este organizat în cadrul Centrului Euro Info RO 825 – al Camerei de Comerţ şi Industrie BRAŞOV, la adresa din str. M. Ko-gălniceanu, nr.20, telefon/fax 0268-475000, e-mail: [email protected]. Persoane de contact: Sorina Blejan, Director al centrului Euro Info RO 825 şi Cristina Cristoloveanu.§ Centrul Zonal CLUJ, de

asemenea este unul din cele mai vechi centre ASRO. Situat pe str. Horea nr.3, în incinta Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură CLUJ, poate fi contactat la telefoane-le 0264-406807 şi 0264-433558, sau la e-mail-ul: [email protected]. Persoane de contact: Elisabeta Du-mitrescu, care coordonează activita-tea acestui centru, şi Ioana Pavel.§ Centrul Zonal BISTRI-

ŢA NĂSĂUD, aflat pe str. Petre

Ispirescu, nr. 15A, în incinta Ca-merei de Comerţ Industrie şi Agri-cultură BISTRIŢA NĂSĂUD, tele-fon 0263-230640, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Mihaela Cotoi.§ Centrul Zonal MARA-

MUREŞ, cel mai nordic centru, aflat în incinta Camerei de Comerţ şi Industrie MARAMUREŞ, situat pe bulevardul Unirii, nr. 16, telefon 0262-221510, fax 0262-225794, e-mail [email protected]. Persoana de contact este dl Mihail Mărăşes-cu, consultant de specialitate.§ Centrul Zonal MUREŞ, aflat

pe str. Primăriei nr. 1, Tg. Mureş, în cadrul Camerei de Comerţ Indus-trie şi Agricultură MUREŞ, telefon 0265-269218, fax 0265-269219, e-mail [email protected]. Persoana de contact este dl Adrian Ciocan, consultant de specialitate.

§ Centrul Zonal HUNE-DOARA, este pe str. 1 Decembrie, nr. 23, Deva, în incinta Camerei de Comerţ şi Industrie HUNEDOA-RA, telefon 0254-214798, fax 0254-214865, e-mail [email protected], persoana de contact este dl Florin Dan Cadia, consultant de specialitate. § Centrul Zonal ALBA, care

este organizat în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie ALBA, str. Fre-deric Mistral, nr. 3, telefon 0258-815330, fax 0258-811771, e-mail [email protected], persoană de contact Marius Felea, consultant de specialitate.§ Centrul Zonal BIHOR,

cel mai recent înfiinţat centru zo-nal ASRO din această parte a ţă-rii, organizat în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie BIHOR, str. Roman Ciorogariu, 65, Oradea,



telefon 0259-417807, e-mail: [email protected], persoană de contact Mihaela Secară.§ Centru Zonal TIMIŞOA-

RA, din partea de vest a ţării, este unul din cele mai vechi centre ASRO. El este este organizat în ca-drul Centrului Euro Info RO 823, din cadrul Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură TIMIŞOA-RA, situată în plin centru timişo-rean, Piaţa Victoriei nr. 3, telefon 0256-497136, fax 0256-219173 şi e-mail [email protected]. Persoanele de contact sunt Cosmi-na Coroian, consultant de specia-litate, şi Rodica Jurcuţ, Manager al Centrului Euro Info 823.§ Centrul Zonal ARAD, aflat

pe str.Cloşca, nr. 5, în incinta Came-rei de Comerţ şi Industrie ARAD, telefon 0257-208839, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Claudiu Crişan.

În partea de est a ţării, zona Moldova, sunt deschise patru cen-tre zonale ASRO:

§ Centrul Zonal IAŞI, în ca-drul Camerei de Comerţ Indus-trie şi Agricultură IAŞI, Blv. Carol I, nr.27, telefon 0232-214520, fax 0232-214530, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Ilona Vitan.§ Centrul Zonal BACĂU, or-

ganizat în cadrul Camerei de Co-merţ Industrie şi Agricultură BA-CĂU, str. Libertăţii nr. 1, telefon 0234-570010, fax 0234-571070, e-mail: [email protected]. Persoa-na de contact este Elena Banu.§ Centrul Zonal BOTOŞANI,

care se va deschide în curând în ca-drul de Camerei de Comerţ Indus-trie şi Agricultură BOTOŞANI, str. Dragoş Vodă nr. 13, telefon 0231-513630, fax 0231-517532, e-mail [email protected]. Per-soană de contact: Iulian Pantiraşu.§ Centrul Zonal SUCEAVA,

cel mai recent înfiinţat centru zonal

ASRO din aceasta parte a ţării, orga-nizat în cadrul Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură SUCEA-VA, str. Universităţii, 15-17, tele-fon 0230-521506, fax 0230-520099, e-mail [email protected]. Persoană de contact : Bogdan Brezuică.

În partea de est, sud-est func-ţionează trei centre zonale:

§ Centrul Zonal TULCEA, în cadrul Camerei de Comerţ şi In-dustrie TULCEA, str. Victoriei, nr. 22, telefon 0240-519038, fax 0240-519021, e-mail: [email protected]. Persoană de contact: Claudia Cale-nic, consultant de specialitate.§ Centrul Zonal IALOMIŢA,

organizat în cadrul Camerei de Co-merţ Industrie şi Agricultură IA-LOMIŢA, Str. Lujerului nr.2, Slobo-zia, telefon 0243-230105, fax 0243-231353, e-mail:[email protected]. Persoane de contact: Otilia Con-stantinescu şi Andreea Tastaman, consultante de specialitate.§ Centrul Zonal GALAŢI, cel

mai recent înfiinţat centru zonal ASRO din această parte a ţării, des-chis în cadrul Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură GALAŢI, cu sediul din str. Mihai Bravu, nr. 46, telefon/fax 0236-406302, e-mail: [email protected]. Persoană de contact: Aura Munteanu.

În zona Munteniei funcţionea-ză deocamdată un singur centru zonal:

§ Centrul Zonal VÂLCEA, organizat în cadrul Centrului Euro Info RO-828 în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie VÂLCEA, str. Regina Maria, nr. 7, Rm. Vâlcea, tele-fon 0250-734200, fax 0250-732836, e-mail: [email protected]. Persoa-nă de contact: Cristina Dumitrescu, consultant de specialitate.

Agenţii economici şi instituţiile din aceste judeţe, dar şi din judeţele

învecinate, pot avea acces la urmă-toarele produse şi servicii:

§ Standarde române la co- mandă, pe hârtie (livrare imediată),§ Standarde române la co-

mandă, pe CD, sub formă de colec-ţii (livrare ulterioară),§ Abonament la standardele

române,§ Abonament la publicaţii-

le ASRO (revista Standardizarea şi Buletinul Standardizării),§ Aplicaţia Infostandard, care

a înlocuit Catalogul Standardelor Române,§ Alte produse derivate şi

servicii ASRO, la solicitare expresă (consultanţă, certificare, traduceri de standarde, cursuri etc.).



SISTEMELE DE MANAGEMENT AL ÎNREGISTRĂRILOR – O SOLUŢIE EFICIENTĂ DE PROTEJARE ŞI CONSERVARE A ÎNREGISTRĂRII INFORMAŢIILORMIHAELA ANGHELESCUexpert standardizare, Direcţia Publicaţii, ASRO

Les systèmes de gestion des enregistrements sont une importante source d’informations concernant les activités économiques des organisations, nécessaire à soutenir les acti-vités et les décisions économiques ultérieures et à assurer la responsabilité vis-à-vis des parties concernées. Compte tenant de l’importance de l’utilisation de telles systèmes de gestion, les normes internationales ISO 15489-1:2001 et ISO/TR 15489-2:2001, concer-nant la gestion des enregistrements, ont été adoptées en tant que normes roumaines le mois de mars 2007.Mots clés: enregistrements, système d’enregistrements, gestion des enregistrements, conser-vation, responsabilité

Documentele au fost şi sunt parte indispensabilă în cadrul or-ganizaţiilor de orice mărime. De la contracte până la facturi, de la documentele referitoare la angajaţi până la formularele legate de taxe, de la oferte până la fişe tehnice, do-cumentele conduc întreaga activita-te din întreprindere.

Toţi membrii unei organizaţii caută informaţii, apoi iau decizii bazându-se pe acestea, transmiţân-du-le şi arhivându-le în fiecare zi. De aceea, procesul de lucru cu do-cumentele este mare consumator de timp şi bani. Soluţia pentru îmbu-nătăţirea acestei situaţii este oferită de managementul documentelor, care reprezintă un proces organizat de administrare a documentelor pe parcursul întregii lor durate de via-ţă, de la creare, revizuire, stocare, arhivare şi până la distrugerea lor.

În cadrul managementului do-cumentelor un aspect important

îl reprezintă managementul înre-gistrărilor, care este responsabil cu controlul eficient şi sistematic al cre-ării, primirii, menţinerii, utilizării şi eliminării înregistrărilor, inclusiv procesele de colectare, menţinere a probelor şi informaţiilor legate de activităţile şi operaţiunile economi-ce, sub formă de înregistrări.

Abordarea sistematică a ma-nagementului înregistrărilor este esenţială pentru organizaţii şi so-cietate, pentru că asigură proteja-rea şi conservarea înregistrărilor, ca dovezi ale acţiunilor întreprinse. Înregistrările cuprind informaţii care constituie o resursă valoroasă şi un important avantaj economic. Înregistrările permit organizaţiilor să îşi desfăşoare activitatea în mod ordonat, eficient şi responsabil, să presteze servicii în mod coerent şi echitabil, să susţină şi să docu-menteze elaborarea politicii şi lu-area deciziilor la nivel managerial,

să asigure coerenţa, continuitatea şi productivitatea la nivel manage-rial şi administrativ şi să faciliteze performanţa activităţilor la nivelul întregii organizaţii. De asemenea, cu ajutorul înregistrărilor se poate asigura continuitatea în cazul unui dezastru, se pot respecta obligaţiile legislative şi de reglementare, inclu-siv activităţile de arhivare, audit şi control, se poate asigura protecţia şi sprijinul în litigii, inclusiv manage-mentul riscurilor asociate cu exis-tenţa sau lipsa dovezilor activităţii organizaţiei, se pot proteja interese-le organizaţiei şi drepturile angaja-ţilor, clienţilor şi pe cele ale părţilor interesate prezente şi viitoare. In-registrările susţin şi documentează activităţile de cercetare şi dezvol-tare prezente şi viitoare, realizările şi rezultatele, precum şi cercetările istorice, fac dovada activităţilor economice, individuale şi cultura-le, stabilesc identitatea economică,



individuală şi culturală şi menţin memoria de entitate economică, in-dividuală sau colectivă.

Managementul înregistrărilor dintr-o organizaţie cuprinde o serie de activităţi, cum ar fi: stabilirea po-liticilor şi standardelor, atribuirea responsabilităţilor şi autorităţilor, stabilirea şi introducerea procedu-rilor şi liniilor directoare, asigura-rea unei serii de servicii legate de management şi utilizarea înregis-trărilor, proiectarea, implementa-rea şi administrarea unor sisteme specializate de management al în-registrărilor şi integrarea manage-mentului înregistrărilor în sisteme-le şi procesele economice.

Având în vedere importanţa acestor activităţi de înregistrare a informaţiilor şi a managementului înregistrărilor, ISO a iniţiat stan-dardizarea politicilor şi procedu-rilor de management al înregistră-rilor. Prin utilizarea practicilor şi procedurilor standard se asigură că toate înregistrările primesc atenţia şi protecţia necesare şi că informa-ţiile şi probele pe care le conţin pot fi regăsite mai eficient şi mai efica-ce. Ca urmare, în anul 2001, în ca-drul comitetului tehnic ISO/TC 46, Information and documentation, subcomitet SC 11, Archives/records management, a fost elaborat stan-dardul ISO 15489, cu titlul general, Information and documentation - Records management. Acest stan-dard cuprinde două părţi:

§ ISO 15489-1:2001, Part 1: General§ ISO/TR 15489-2:2001, Part 2: Guidelines

Acest standard a fost elaborat în urma consensului ţărilor membre ISO participante, având la bază cele mai bune practici internaţionale în domeniul managementului înregis-trărilor şi folosind ca punct de pleca-re standardele australiene AS 4390, Managementul înregistrărilor.

În România, cadrul legislativ este reprezentat de Legea nr. 16/1996, Le-gea Arhivelor Naţionale, Legea nr. 358/2002, pentru modificarea şi com-pletarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, Ordonanţa de urgenţă nr. 39/2006, pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, Legea nr. 474/2006, privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2006 pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. În prezent se află la Senat, pentru a fi adoptată, le-gea arhivării electronice, care va impune organizaţiilor (atât companiilor, cât şi instituţiilor publice), să-şi transfere în format electronic mare parte din informaţiile cu care operează.

Pentru a veni în sprijinul legislaţiei, precum şi a tuturor organizaţiilor din România, membrii comitetului tehnic român CT 229, Bibliotecono-mie, din cadrul ASRO, au decis să adopte ca standarde române standardele internaţionale menţionate. Aceste standarde au fost realizate prin metoda traducerii, cu o largă participare de membri şi au fost publicate în luna martie 2007.

Standardul SR ISO 15489-1:2007, Informare şi documentare - Ma-nagementul înregistrărilor. Partea 1: Generalităţi, se aplică în cazul managementului înregistrărilor, în toate formatele sau suporturile (su-port hârtie, microformat sau pe suport electronic), realizate sau pri-mite de orice organizaţii publică sau privată în cursul activităţilor sale, sau de orice persoană însărcinată cu realizarea şi menţinerea înregis-trărilor. Standardul furnizează linii directoare pentru stabilirea respon-sabilităţilor ce revin organizaţiilor cu privire la înregistrări şi la poli-tici, proceduri, sisteme şi procese referitoare la acestea, linii directoare privind managementul înregistrărilor ca suport al cadrului de proces al calităţii, în vederea respectării standardelor SR EN ISO 9001:2001 şi SR EN ISO 14001:2005; de asemenea, furnizează linii directoare privind proiectarea şi implementarea unui sistem de înregistrare.



Standardele menţionate în acest articol pot fi procurate de la

Asociaţia de Standardizare din România,

Serviciul Vânzări – Abonamente, str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1,

Bucureşti, telefon 316 77 25, fax 317 25 14, 312 94 88.

Toate elementele descrise în acest standard sunt recomandate pentru a se asigura că înregistrările sunt realizate, preluate şi administrate. Standar-dul prezintă termenii şi definiţiile referitoare la managementul înregistră-rilor, politica şi responsabilităţile aferente, cerinţele pentru managementul înregistrărilor, metodologia de proiectare şi implementare a sistemelor de înregistrări, precum şi procesele şi mijloacele de control ale managemen-tului înregistrărilor. Sunt prezentate, de asemenea informaţii despre mo-nitorizare, audit şi instruire în acest domeniu.

Standardul SR ISO/TR 15489-2:2007, Informare şi documentare - Ma-nagementul înregistrărilor. Partea 2: Linii directoare, furnizează linii directoare suplimentare faţă de SR ISO 15489-1. Acest standard oferă o metodologie care facilitează implementarea ISO 15489-1 în toate orga-nizaţiile în care este nevoie de managementul înregistrărilor. Standardul oferă, de asemenea, o privire de ansamblu asupra proceselor şi factorilor care trebuie luaţi în considerare în organizaţiile care doresc să se confor-meze cu ISO 15489-1. Se recomandă organizaţiilor care doresc să imple-menteze acest standard să consulte în plus şi cerinţele şi îndrumările din standardele naţionale, precum şi din legislaţia şi reglementările naţionale aplicabile.

Aceste standarde sunt destinate folosirii de către managerii organizaţi-ilor, de profesioniştii din domeniul managementului înregistrărilor, infor-maţiei şi tehnologiei, de persoanele cu atribuţii de realizare şi menţinere a înregistrărilor şi de toţi ceilalţi angajaţi ai organizaţiilor.

ASROASRO


august 2007 asociaţia de standardizare … · ximativ jumătate din răspunsuri, iar marea...

Documents