Randurile de fata se adreseaza audiofililor incepatori care doresc sa-si construiasca o biblioteca solida de muzica clasica. Voi discuta atat problema criteriilor de alegere, cat si cea a modalitatii concrete de achizitie.1. Cum aleg?Mai bine sa o luam invers: cum nu trebuie procedat, daca scopul pe care mi l-am propus este calitatea artistica si audio. Nu ma opresc asupra monstruozitatilor de tip: 101 capodopere clasice precum Fur Elise, Adagio de Albinoni si alte slagare populare (interpretate mizerabil de tot felul de ansambluri).Insa exista o serie de tentatii mai serioase la care cred ca e intelept sa rezistam. Sa le luam pe rand.Prima dintre ele este tentatia marilor artisti. Orice persoana cu o minima expunere la muzica clasica, intrebata fiind de marii artisti ai secolului trecut va raspunde pe nerasuflate: Callas, Pavarotti sau Karajan. Acestia si alti cativa asemeni lor ar parea sa fie pariurile sigure. Ce poate fi mai sublim decat o opera in care soprana e nemuritoarea Maria Callas? Si nu-i asa ca nu ne putem imagina ceva mai presus in domeniul orchestral decat Filarmonica din Viena cu Karajan la conducere?Cu riscul de a supara admiratorii acestor artisti extraordinari, raspunsul meu este nu si nu. Callas a lasat interpretari fabuloase, insa si multe care lasa de dorit (mai ales din ultima parte a carierei). Ca sa nu mai vorbim ca cele mai multe din inregistrarile ramase sunt de o calitate execrabila. Atat cele de la EMI, cat si cele remasterizate de Naxos. Iar Karajan a fost un dirijor cu o personalitate extrem de puternica, care insa nu de putine ori a reusit sa eclipseze intentia originara a compozitorului. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ca multe din inregistrarile sale de tinerete (anii 40-50) sunt handicapate de valoarea scazuta a orchestrelor europene decimate de razboi (Wiener Philarmonik din anii respectivi e o tristete nemarginita). De ce am dat aceste exemple? Nu ca sa demitizez monstrii sacri, ci ca sugerez ca nu exista pariuri sigure nici macar cand e vorba de artisti incontestabili.O a doua tentatie este cea a operelor complete. Imi spun: uite, hai sa fac o treaba sistematica. Nu are rost sa ma complic cu lucrari disparate ale compozitorului X. Iau tot. Tentatia e cu atat mai mare cu cat box-urile de opere complete au, de regula, preturi atractive. De exemplu, Bach Edition (Brilliant Classics), cuprinzand 155 de CD-uri, poate fi gasit pe Amazon.com la pretul neverosimil de 112USD. Din cateva lovituri bine tintite, se poate construi o biblioteca esentiala de muzica clasica, in care este tot Bach-ul, Beethoven-ul, Mozart-ul sau Chopin-ul!Ce e rau in asta? Nimic, daca nu ne imaginam ca prin achizitionarea Beethoven Edition am incheiat capitolul Beethoven o data pentru totdeauna. Insa daca nu l-am incheiat, de ce sa mai cumpar intreg setul? Sunt doua motive ca sa nu o fac.Primul motiv este unul psihologic: 155 de cd-uri dintr-o data sunt imposibil de digerat. Chiar daca am nervi de otel, mi-ar fi cu neputinta sa ascult intr-un timp dat (o luna, doua?) 60 de discuri cu cantate fara sa ajung sa il urasc profund pe individul care le-a scris. Nu am cum sa asimilez o asemenea informatie muzicala decat superficial, ascultand pe sarite cate o bucata-doua de pe cateva zeci de discuri.A doua mea rezerva privitoare la achizitionarea box-urilor de opere complete vizeaza un alt tip de superficialitate, cea a casei de discuri (iar daca primul tip de superficialitate poate fi macar teoretic evitat, al doilea e fatal). Proiectele de box-uri budget au constrangeri foarte clare, atat financiare, cat si temporale. Ce orchestra este dispusa sa inregistreze 104 simfonii de Haydn in cateva saptamani, platita fiind teribil de prost? Raspunsul nu e greu de gasit, si nu degeaba pe copertile discurilor ieftine apar nume de orchestre din orase obscure din Europa de Est. Cei care se plang de preturile mult prea mari ale discurilor de la case precum Hyperion, Harmonia Mundi sau Reference Recordings ignora faptul ca acestea colaboreaza cu orchestre de prima marime, iar a inchiria pentru inregistrare Minesotta Orchestra presupune o cu totul alta ordine de marime decat inchirierea Filarmonicii din Bacau.In fine, o ultima tentatie careia ar trebui sa-i rezistam este cea a caselor mari. Deutsche Gramophon, EMI, Decca, Philips, Sony Classical constituie, cel putin pentru magazinele de profil din Romania, intregul univers al muzicii clasice (in cazul asta, e mai mult decat tentatie: e tot ce avem). Tentatia pare irezistibila cu atat mai mult cu cat sentimentul pe care il ai lecturand cataloagele label-urilor enumerate mai sus este ca ai de-a face cu mult mai mult decat ti-ai putea dori. Intr-un fel, e adevarat: zeci de mii de titluri, sute de artisti extraordinari, cine-si poate dori mai mult? Eu. Si mi-ar placea sa cred ca fiecare ar trebui sa-si doreasca. Nu cantitativ, desigur. La o analiza mai atenta, vom constata ca foarte putine (raportat la numarul de titluri) din productiile caselor majore reprezinta realizari audiofile autentice (poate exemplul cel mai flagrant il constituie Deutsche Gramophon: artisti de exceptie, reputatie extraordinara, sunet teribil de prost pe majoritatea inregistrarilor digitale). Din fericire, piata muzicii clasice e populata de o multitudine de case mai mici, dar care ofera calitate de exceptie (adesea, mult peste oricare din casele mari). Nu-mi pot imagina ce ar insemna in secolul XXI Mahler fara Hanssler Classics, Beethoven si Sibelius fara BIS Records, Mozart fara Harmonia Mundi, Haydn fara Hyperion, Part fara ECM sau Shostakovich fara Arts Music.Bine, sa respingem tentatiile. Insa ce punem in loc? Raspunsul e simplu: apelam la specialisti, criticii muzicali. Insa simplitatea se opreste aici. Problemele apar in momentul imediat urmator, cand reflectam la competentele necesare criticului. Daca orice recenzie a unei inregistrari muzicale vizeaza doua aspecte majore: calitatea artistica si cea audio, inseamna ca recenzorul trebuie sa se priceapa nu doar la muzica, ci si la ale audiofiliei. Nu intamplator, o recenzie scrisa de un critic muzical va diferi substantial de una scrisa de un critic audio. In mod sistematic, primul e neinteresat de standardele audiofile, pe cand pe judecatile muzicale ale celui de-al doilea nu ne prea putem baza. E firesc sa fie asa, am putea spune, insa si teribil de frustrant pentru melomanul audiofil. Nu e la fel de firesc sa ne dorim inregistrari cat mai aproape de perfectiune?Dar mai bine sa lasam frustrarile deoparte si sa examinam oferta existenta.a. Recenzii facute de critici muzicaliCel mai celebru ghid al inregistrarilor de muzica clasica - in format tiparit - este The Penguin Guide to Recorded Classical Music, un compendiu de peste 1000 de pagini, actualizat in fiecare an. Nu e singurul: Classical Music: Third Ear: The Essential Listening Companion si Gramophone Classical Music Guide sunt principalii competitori.Principalul neajuns al acestor ghiduri e dat de formatul in sine: ele reflecta trecutul inregistrarilor, nu prezentul. Plus ca pentru a fi cat de cat la zi, ele ar trebui cumparate in fiecare an (din pacate, platind pret integral pentru doar 10% informatie suplimentara).Online, cele mai cunoscute publicatii de critica sunt Classicstoday, Gramophone si BBC Music Magazine.BBC Music Magazine - Recenziile BBC imi par destul de inconstante valoric, adesea confuze in evaluare (o inregistrare e caracterizata cu superlative gen stunning, iar apoi primeste nota 3 din 5!) , asta ca sa nu mai spun ca vizual, formatul e extrem de neprietenos. Nu le-as recomanda nici unui incepator in domeniu.Gramophone are un format mai ingrijit si in plus acorda distinctii pe categorii (multe categorii, ceea ce se traduce in multe recomandari). Din pacate, recenziile nepremiate nu primesc note. Iar descrierile nu ajuta nici ele prea mult, deoarece domnii de la Gramophone sunt la fel de politicosi cu inregistrarile precum recenzorii de echipamente audio de la Stereophile. Toate discurile trecute in revista sunt ok, astfel ca pana la urma ne intrebam de ce sa ne pierdem vremea citind recenzii. Eu unul, asa am facut (nu m-am apucat sa cumpar la nimereala, dar nu mai citesc recenziile lor). Iar aprecierile privitoare la partea audio sunt aproape intotdeauna catastrofale (si hotarat antiaudiofile de exemplu, orice informatie ambientala intr-o inregistrare este privita cu oroare, ca polurare sonora). Daca adaugam si partizanatul national (dirijorii, artistii si orchestrele britanice primesc aproape intotdeauna elogii, fie ele meritate sau nu), devine de inteles de ce se impun serioase rezerve fata de recenziile Gramophone.Classicstoday e publicatia online cea mai apropiata de ceea ce inseamna critica adevarata: gusturi clar exprimate, texte incisive si punctuale. Cand e vorba de apreciere, admiratia e intotdeauna nedisimulata, iar daca o inregistrare nu place review-erului, criticile sunt directe, intotdeauna motivate necrutator. Ce nu imi place este subordonarea evaluarii calitatii audio fata de cea artistica. Nu rareori, o inregistrare mediocra ca sound primeste nota maxima la capitolul calitate audio, pentru ca interpretarea e fantastica (e ca la scoala: nu putem sa-i dam 8 la sport, ca-i stricam media si ar fi pacat). Motivul e de inteles: doar inregistrarile 10/10 intra in Hall of Fame; insa chiar si asa, e frustrant (si reversul e valabil: o inregistrare in care partea artistica e criticata aspru, va fi sanctionata si pe parte de sound). Cu toate rezervele, classicstoday.com ocupa prima pozitie in topul personal al publicatiilor de critica muzicala. Am cumparat pe mana lor lucruri la care in alte conditii nici nu m-as fi uitat, si am fost nespus de fericit. Am descoperit case de discuri obscure (ca piata de desfacere) extraordinare si am evitat multe capcane din cele amintite mai sus. b. Recenzii facute de critici audioAproape orice revista audio care se respecta are pagina de recomandari muzicale. Enjoy the Music, SoundStage!, Stereophile, The Absolute Sound etc. contin sute de recomandari muzicale (desigur, incomparabil mai putine decat oricare din revistele de critica muzicala amintite anterior; Gramophone, de pilda, are peste 30000 de recenzii). Nu toate merita atentie. Nu merita sa pierdeti timpul rasfoind prin arhivele Enjoy the Music. Stereophile are putine recenzii de muzica clasica, insa ele sunt demne de atentie.Recenziile din The Absolute Sound sunt insa cele mai serioase (si sistematice). Cu privire la calitatea artistica, recenziile nu spun mare lucru insa ele sunt interesante din perspectiva aprecierilor audio. Rezervele ce se impun cu privire la evaluarile strict muzicale sunt serioase: am citit in TAS critici devastatoare la adresa unor interpretari exceptionale. Daca m-as fi luat dupa recenzii, n-as fi cumparat niciodata discurile (si rau as fi facut).Trebuie insa sa ne reamintim ca evaluarea este, in esenta, o intreprindere subiectiva: nu exista criterii unanim acceptate, perspectivele sunt diferite, ca si interesele si gusturile muzicale. Nu e surprinzator ca o inregistrare ce incanta un critic sa fie desfiintata de un altul. E adevarat ca asemenea lucruri descurajeaza cititorul, insa beneficiile lecturii de recenzii sunt importante: nu doar ca suntem ajutati sa alegem inregistrari de calitate, dar chiar si gustul se cristalizeaza (ezit sa spun educa). Nu e putin lucru sa invatam sa stim ce ne place. Si trebuie adaugat ca in scurta vreme vom stii sa alegem si intre recenzori. 2. De unde cumpar?Din pacate, in Romania nu exista nici un magazin adevarat specializat pe muzica clasica, asa cum gasim in marile orase europene, in care sa te pierzi printre zecile de mii de titluri. In lipsa acestora, cele mai bune locuri in care gasim muzica clasica (in Bucuresti) sunt librariile Carturesti si lantul Music Shop. Carturestiul, in plus, e singurul loc in care se gaseste Harmonia Mundi si Arts Music. Niche Records aduce Linn si Naim, iar Hi-Fi Expert aduce pe comanda XRCD-uri si SACD-uri de la FIM. La Diverta oferta e foarte saraca, nici nu merita sa fie adusa in discutie.Asadar, pentru cine vrea the real stuff, singura varianta este comertul online. Aproape toate casele de discuri importante au cate un departament de vanzari online (am apelat de cateva ori si am fost foarte multumit). Insa oferta cea mai consistenta o gasim la marile magazine online. Cateva linkuri:ArkivMusic.com e paradisul cumparatorului online de muzica clasica. De ce? Intrati si veti vedea. Din pacate, inca nu trimit in Romania.CdUniverse nu gasiti toate titlurile de la ArkivMusic, insa sistematic preturile sunt mai mici. Nici ei nu trimit oficial in Romania (insa mi s-a spus ca neoficial se poate, daca te inregistrezi ca locuind in SUA si pui la expeditie Romania; inca n-am incercat).Amazon.com e absolut nepretuit, atat prin prisma titlurilor, cat si in conditiile in care raportul euro/dolar ramane favorabil monedei europene.Jpc.de o varianta europeana a lui ArkivMusic. Foarte multe titluri care nu se gasesc pe Amazon, insa preturile sunt cele europene. Adica mai mari, de regula, insa nu intotdeauna. De exemplu, preturile discurilor scoase de CPO, o extraordinara casa germana, sunt incredibil de mici.Mdt.co.uk magazin online britanic. Preturile sunt bune, oferta asemenea, insa costurile de expeditie sunt mai mari decat Amazon (!!). Elusivedisc aici e mama XRCD-urilor, dar si a altor formate de inalta rezolutie.sa-cd.net nu e magazin, ci un portal spre magazine ce vand SACD-uri.Pointeri :* o mini editie demo a BBC Music Magazine poate fi vizualizata cu motorasul multimedia de la ceros aici :http://cde.cerosmedia.com/1H484d4e4b90003351.cde* despre BBC Music Magazine am mai discutat si aici__________________________ 2008, audiofil.roautor : robinson