. . . . .

Toţi cei care s-au identificat cu unitatea încă de la

înfiinţare, i-au creat de fapt acesteia propria

identitate.

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Călăraşi nu

este altceva decât imaginea oamenilor minunaţi

care-l compun.

Astăzi, când scriu aceste rânduri, mă încearcă tot

felul de sentimente, însă de unul sunt sigur -

dragostea faţă de arma pe care cu onoare am slujit-o

şi faţă de oamenii deosebiţi care mi-au fost alături.

. . . . .

JANDARMERIA CĂLĂRAŞI

COMPONENTĂ A JANDARMERIEI ROMÂNE

-momente istorice-

În anii 1800, ordinea internă, siguranța persoanelor,

paza cetăților, paza hotarelor și a bunurilor erau încredințate

capilor oștirii. Aceștia se îngrijeau și de organizarea și

asigurarea ordinii și liniștii publice cu ajutorul ispravnicilor,

pârcalabilor, privighetorii ocoalelor, căpitanilor de orașe și de

hotar, polcovnicilor de poteră, portăreilor, armașilor, zapciilor,

bănișorilor, aprozilor, etc. După încheierea războiului ruso-turc

(aprilie 1828-septembrie 1829), prin semnarea la 14 septembrie

1829 a Tratatului de pace la Adrianopol, a fost înlăturat

monopolul otoman asupra comerțului Principatelor Dunărene și

s-a instaurat protectoratul rus asupra Moldovei și Munteniei.

Sub președinția

consulului general rus L.M.

Minciaki, divanurile

Principatelor Române au

încheiat, la 30 martie 1830,

lucrările de elaborare a

„Regulamentelor organice”.

Acestea au fost aplicate atât

în Muntenia cât și în

Moldova şi au stat la baza

înfiinţării structurilor

instituționalizate de ordine

publică.

„Regulamentele organice”

au fixat efectivele maxime

pentru principate la 4.665 de oameni în Muntenia și 2.270 în

Moldova.

Prima mențiune clară cu privire la înființarea unei

structuri instituționalizate de asigurare a ordinii publice pe

teritoriul României de azi datează din 17 iunie 1829, când

logofătul Costachi Conachi, unul dintre membrii delegați din

partea Moldovei în Comitetul de la București pentru alcătuirea

„Regulamentului Organic”, întocmește o propunere pentru

înființarea unei „miliții purtătoare de arme” – Gens d’armes

- Jandarmeria.

Începând cu data de 12 mai 1830, „slujitorii” din

Muntenia au fost înlocuiți de „dorobanți”, iar cei din Moldova,

de „Corpul

slujitorilor”, începând

cu 12 septembrie

1830.

După anul

1834 și până în anul

revoluționar 1848,

domnitorii Moldovei

și Țării Românești au

făcut din „Corpul

slujitorilor” o forță cu

atribuții clare, capabilă să asigure siguranța publică în

principatele românești. Odată cu urcarea pe tronul Moldovei, la

22 iunie 1849, a lui Grigore Alexandru Ghica, organizarea

ordinii interne a constituit pentru acesta o prioritate.

Domnitorul a promulgat printr-un „Ofis domnesc”, la 3

aprilie 1850, „Legiuirea pentru reformarea Corpului

slujitorilor în Corp de jandarmi”.

Jandarmeria în timpul Războiului de Independență

1877 – 1878

Jandarmeria a participat

în războiul de la sud de

Dunăre cu 16 ofițeri și

525 militari de trupă,

dintr-un total de 798 de

oameni din care 36 de

ofițeri. Conducerea

armatei române de

atunci, a apreciat

valoarea Jandarmeriei

decorând cu 220 de medalii curajul, eroismul și bărbăția

militarilor jandarmi.

Legea asupra Jandarmeriei rurale din 1893

Jandarmeria Rurală a fost înființată din inițiativa lui

Lascăr Catargiu, președinte al Consiliului de Miniștri și

ministru de interne în perioada 27 noiembrie1891 - 3 octombrie

1895 din partea Partidului Conservator - ca urmare a

frământărilor culminate cu răscoalele țărănești și grevele

muncitorești din anul 1888, la care s-a adăugat pătrunderea în

lumea satelor a ideilor marxiste - cu scopul de a constitui un

corp nou, de organizare polițienească în mediul rural,

eliminarea paralelismelor, suprapunerilor, precum, și a

conflictelor de interese cu celelalte organe existente ale

statului.

Adversarii politici ai conservatorilor, liberalii, au

catalogat legea Jandarmeriei Rurale drept

„neconstituțională, un adevărat atentat la libertatea

individuală”. Cu toate acestea la 24 februarie 1893,

proiectul de lege privind Jandarmeria Rurală a fost votat

de Cameră, cu 52 de voturi pentru și 22 contra, și de Senat,

în unanimitate. Legea a intrat în vigoare la 1 septembrie

1893.

În primul

an de la înființare,

Jandarmeria

Rurală era

încadrată cu 48 de

ofițeri și 882

militari de trupă.

La 23 iunie

1865 a intrat în

vigoare un nou act

normativ,

Regulamentul

pentru serviciul Jandarmeriei de oraş, care poate fi considerat o

nouă lege a Jandarmeriei şi prin care se stabilesc locul şi rolul

acesteia în noua formă de organizare.

Deşi făcea parte din armată şi se afla în subordinea

directă a Ministerului de Război, Jandarmeria a fost trecută sub

autoritatea Ministerului Din Lăuntru şi sub ordinele imediate

ale prefecţilor de poliţie, în ceea ce priveşte serviciul

poliţienesc.

Înfiinţarea unei instituţii stabile, autoritare şi eficiente

pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice şi pentru respectarea

legilor în mediul rural a constituit o preocupare importantă a

conducerii politice şi militare a României către sfârşitul

secolului al XIX-lea. Deoarece structurile specializate existente

în anul 1893 nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren,

guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu prezintă

Parlamentului Proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale,

proiect adoptat şi promulgat prin Decretul Regal nr. 2919 din

30 august 1893.

Actul

normativ

prevedea:

„Se instituie

pentru toată

întinderea

regatului un

corp de

Gendarmerie

rurală menit

a veghea în

comunele

rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la

executarea legilor. Îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu

paza căilor de comunicaţie. O supraveghere neîntreruptă şi o

acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său”. Tot pe

baza legii din 1893, a fost elaborat Regulamentul de organizare

a Jandarmeriei rurale, conform căruia s-au înfiinţat inspectorate

de circumscripţie la Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Galaţi,

com¬panii de jandarmi pentru fiecare judeţ, secţii de jandarmi

pentru mai multe comune, posturi de jandarmi în localităţile

mai mari şi în cele cu concentrări de muncitori.

La 29 mai 1895, la Călăraşi se înfiinţa Compania de

jandarmi a judeţului Ialomiţa, judeţ a cărui capitală se afla

atunci la Călăraşi. La înfiinţare, Compania avea un efectiv

de 15 jandarmi şi era comandată de căpitanul Ion Ghimpa.

În toamna aceluiaşi an, la 17 noiembrie, se înfiinţa

Secţia din comuna Şocariciu (Unirea de azi), pe atunci

reşedinţa plăşii Borcea de jos iar la 27 noiembrie Secţia din

comuna Slobozia reşedinţa plăşii Ialomiţa. La aceeaşi dată, la

reşedinţa Companiei de jandarmi a judeţului Ialomiţa, se

înfiinţa o secţie de jandarmi fară cai, astfel că la sfârşitul anului

respectiv, compania ajungea la un efectiv de 19 jandarmi şi 9

cai.

În anul următor, reorganizarea secţiilor de jandarmi

avea să mărească efectivele jandarmeriei călărăşene,

înfiinţându-se câte o secţie în Călăraşii Vechii (Mircea Vodă),

Lehliu şi Urziceni, efectivul companiei ajungând în anul 1896

la 23 de oameni şi 22 de cai.

Majorarea de către autorităţile administrative a

bugetului alocat Jandarmeriei a determinat mărirea efectivului

cu încă 13 jandarmi şi dotarea cu încă 13 cai, astfel că la

sfârşitul anului 1899 compania de jandarmi din Călăraşi avea

un efectiv de 36 de jandarmi şi 25 de cai, efectiv suficient

pentru îndeplinirea misiunilor în acea perioadă.

După ce în anul 1900 s-au mai înfiinţat două secţii la

Feteşti şi Ţăndărei, efectivul a crescut la 42 de jandarmi, dintre

care 32 erau călări, pentru ca în anul următor prin desfiinţarea

secţiei de la Mircea Vodă efectivul să se reducă la 37 de

jandarmi şi 30 de cai.

În anul 1903, efectivul companiei a fost mărit cu încă

37 de jandarmi, găsindu-se modalitatea de plată a acestora: 10

de către stat şi 27 de judeţ. În acelaşi an, pe lângă secţiile

existente au fost înfiinţate şi 12 posturi.

Cu ocazia punerii în aplicare a legii pentru organizarea

comunelor rurale din anul 1904, la efectivul companiei s-au

mai adăugat 27 de jandarmi plătiţi din bugetul special al

cercurilor.

În anul 1906 Compania de jandarmi Călăraşi dispunea

de un efectiv de 101 jandarmi şi 10 cai, care îşi îndeplineau

atribuţiunile în 6 secţii şi 12 posturi. Cele 6 secţii erau

următoarele: Călăraşi cu un sergent major, un sergent, un

furier, 4 jandarmi şi 2 cai; Feteşti cu 5 jandarmi şi un cal;

Lehliu cu 6 jandarmi şi un cal; Slobozia cu 5 jandarmi şi 2 cai;

Urziceni cu 6 jandarmi şi 2 cai şi Ţăndărei cu 5 jandarmi şi 2

cai. Reşedinţa celor 12 posturi se afla în comunele: Albeşti,

Ceacu, Ciochina, Ciocăneşti Mărgineni, Eliza Stoieneşti,

Făcăieni, Colilia, Şalu, Piua Petri, Plevna, Smirna şi Şocariciu,

iar fiecare post avea câte 3 jandarmi.

Printre comandanţii jandarmeriei călărăşene din acea

perioadă se numără: Căpitan ION GHIMPA (1895), Căpitan

Frank Mawr (1897), Căpitan D. Racoviţă (1900), Căpitan

Boldur Costache (1901), Căpitan D. Ştefănescu-Priboi (1902),

Căpitan Stelian Cămărăşescu (1905), Căpitan Al. Cociu (1906),

Căpitan Mihail Rasty.

Anul 1906 a adus modificarea denumirii Companiei de

jandarmi cu aceea de Legiune de jandarmi.

Jandarmeria în timpul Răscoalei Țărănești din 1907

Răscoala Țărănească din 1907 a surprins Jandarmeria

nepregătită, depășită de evenimente, în mare parte din cauza

numărului redus de efective - 49 de ofițeri și 2.580 militari de

trupă.

Ca urmare a acestor deficiențe, Ion I.C. Brătianu, în

calitate de

ministru de

interne în

guvernul

liberal al lui

Dimitrie A.

Sturza, a inițiat

modificarea

Legii

Jandarmeriei

Rurale din

1908, pentru „ca satul să simtă pușca cât mai aproape de el și

astfel să-i treacă pofta de răzmeriță”. Cu toată opoziția lui

Nicolae Iorga, deputații liberali care aveau majoritate în

Cameră, au votat legea. Începând cu data de 24 martie 1908,

noua lege de organizare și funcționare a Jandarmeriei Rurale a

intrat în vigoare.

În momentul aplicării legii, numărul jandarmilor era de

6.082, dintre care 44 de ofițeri, 3.026 de subofițeri și 3.012

militari în termen. Potrivit noii legi numărul total al

jandarmilor urma să crească la 6310. Legea mai prevedea ca în

fiecare comună rurală să activeze câte 2 jandarmi pedeștri, unul

sergent iar celălalt caporal, amândoi formând un post de

jandarmi.

Art. 1 din Lege arată că „Jandarmeria rurală este

instituită pentru a veghea în comunele rurale, la siguranţa

publică, la menţinerea ordinii şi executarea legilor.” iar la art.

6, „Corpul de jandarmi face parte integrantă din armată;

dispoziţiunile generale ale legilor şi regulamentelor militare îi

sunt aplicabile, afară de excepţii cerute de organizarea sa mixtă

şi de natura serviciului său”.

Prin urmare, Jandarmeria iese de sub conducerea şi

administrarea Ministerului de Interne şi va fi în viitor finanţată

din bugetul armatei. Din expunerea prezentată de prefectul

Atanase Stoianescu în faţa Consiliului Judeţean, la 15

octombrie 1909 aflăm că efectivul Legiunii de Jandarmi de la

Călăraşi era următorul:

comandantul legiunii –

un locotenent, un

sergent major ca

secretar, 12 sergenţi

majori – şefi de secţie,

90 de sergenţi – şefi de

post, 1 caporal

magazioner, 24

brigadieri călări şi 90 de

caporali pedeştri, adică

în total: 1 locotenent

comandant şi 219

jandarmi trupă. Cele 12

secţii funcţionau la

reşedinţa plăşilor, iar

cele 90 de posturi, câte

unul la reşedinţa

fiecărei comuni. Fiecare sergent şef de post avea ca ajutor un

caporal, în vreme ce sergenţii majori şefi de secţii erau ajutaţi

de câte 2 brigadieri călări.

Şefii de post îndeplineau şi funcţia de şef de garnizoană,

în această calitate orânduind paza de zi şi noapte în comunele

rurale şi făcând patrulări zi şi noapte împreună cu caporalii în

toate satele comunei. Rezultatul patrulărilor era comunicat

telefonic secţiilor de care aparţineau, acestea la rândul lor

raportau telefonic companiei, iar de aici se comunica la

Prefectură şi la Inspectoratul Jandarmeriei. Şefii secţiilor erau

obligaţi să inspecteze cel puţin odată pe săptămână toate

posturile din cadrul secţiei şi să raporteze despre modul de

executare al serviciului. Comandantul de companie avea

obligaţia să inspecteze de cel puţin două ori pe trimestru,

secţiile şi posturile din judeţ.

Jandarmeria

în timpul celui de-al doilea Război balcanic – 1913

În cel de-al doilea Război balcanic - 1913 Jandarmeria a

participat cu aproximativ 800 de oameni în zona de conflict,

sub comanda inspectorul general, generalul Anton Berlescu, în

calitate de Mare Pretor. Desfășurarea războiului a găsit

Jandarmeria încadrată în armata operativă și a asigurat acesteia

serviciul pretoral și detașamentele de poliție la toate eșaloanele

- „cu rezultate deosebite”.

Jandarmeria în Marele Război 1914-1918

Pe toată durata războiului, unitățile și subunitățile de

jandarmi, au totalizat 6.243 de oameni dintre care 1.414 au

luptat alături de efectivele armatei și au executat o gamă largă

de misiuni.

Misiunile

executate erau

cele de punere

în aplicare a

planurilor de

mobilizare a

armatei, de

pază și

apărare a

punctelor de

comandă a

unităților și marilor unități operative, de culegere și centralizare

a informațiilor despre inamic, de sprijinire a realizării

dispozitivelor de luptă a armatei, de asigurare a serviciului

pretoral, de pază a prizonierilor de război, de evacuare a

populației civile din zonele operative, de buna desfășurare a

operațiunilor militare, de anihilare a rețelelor de informații

inamice, de pază a fabricilor care asigurau material de război,

paza principalelor căi de comunicații, prinderea dezertorilor,

paza operelor de artă, asanarea câmpurilor de luptă, paza

zonelor petroliere, etc.

La campaniile militare din 1913 şi 1916-1918, au luat

parte şi efectivele Companiei de jandarmi din Călăraşi. În

iulie 1913, o companie a îndeplinit misiuni de pază în regiunea

Silistrei, iar după terminarea ostilităţilor, locotenenţii Nicolae

Iliescu şi Emil Leonescu au contribuit la organizarea şi

constituirea primelor efective de jandarmi din judeţele

Durostor şi Caliacra.

În

iunie 1916,

un

detaşament

al

Companiei

de

Jandarmi

din Călăraşi

a participat

la

asigurarea pazei şi ordinii în oraşul Iaşi. Jurnalul de operaţii al

deteşamentului consemnează: “la 25 noiembrie 1916 efectivele

de jandarmi din Călăraşi s-au aflat mai întâi în zona Ianca –

Brăila, unde au asigurat paza podurilor peste Milcov”. Apoi ele

au asigurat ordinea în capitala Moldovei. Reîntorşi în

garnizoană în 1919, la o săptămână după sosire, 70 de jandarmi

au fost dislocaţi pe teritoriul Ungariei. Aici au asigurat paza

unor obiective administrative şi militare. Ele s-au retras odată

cu efectivele militare române şi s-au reîntors în garnizoană în

februarie 1920.

Datorită presiunilor exercitate de austro-germani asupra

frontului românesc în toamna anului 1916, Inspectoratul

General al Jandarmeriei la 11 noiembrie 1916 și-a mutat

reședința la Iași.

Misiunile executate de Jandarmerie în perioada 1916-

1918 au asigurat climatul pentru refacerea potențialului militar

al României, dar și liniștea în zonele de reorganizare a

unităților din Moldova.

Jandarmeria de la începutul războiului și până în august

1918 a pierdut în total 150 de oameni.

Prin Decretul-lege 1198 din 1 iunie 1918, ale cărui

prevederi au putut fi aplicate numai după retragerea trupelor

Puterilor Centrale, s-a modificat Legea de organizare a

Jandarmeriei, sub rezerva ratificării ei ulterioare de Corpurile

Legiuitoare.

Pentru menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi în

scopul de a veghea la executarea legilor, în comunele rurale, s-

a înfiinţat Corpul Jandarmeriei, care făcea parte din armată şi

era organizat pe brigăzi, regimente, batalioane şi companii

teritoriale. Jandarmii dintr-un judeţ alcătuiau o companie,

formată din două sau mai multe plutoane, comandată de un

căpitan. Cea mai mică subunitate era postul de jandarmi,

condusă de un plutonier şef de post, ajutat de unul sau mai

mulţi jandarmi în termen.

Imediat după război, Compania de Jandarmi de la

Călăraşi, care se afla în subordinea Regimentului 11 jandarmi

din cadrul Brigăzii I de jandarmi Bucureşti, avea în schema de

organizare înscris următorul efectiv: un căpitan comandant al

companiei; un locotenent comandant al plutonului de jandarmi

Călăraşi; un ajutor sublocotenent comandant al plutonului de

jandarmi Slobozia; un jandarm plutonier major ca secretar; 11

plutonieri majori - şefi de secţie; 108 plutonieri – şefi de post;

122 sergenţi; 107 caporali şi 61 jandarmi în termen.

Rolul Jandarmeriei în apărarea Marii Uniri

La 17 decembrie 1918, Consiliul Dirigent din Ardeal l-a

numit șef al armatei și siguranței publice pe fruntașul unionist

Ștefan Cicio-Pop, care și-a început activitatea prin organizarea

Jandarmeriei române în Transilvania și desființarea treptată a

„gardelor naționale”, care au avut un rol important în

dezarmarea forțelor ungurești. Această organizare a Corpului

Jandarmeriei din Ardeal s-a efectuat cu ajutorul colonelului de

jandarmi Daniel Popp. În lunile martie-aprilie 1919,

Jandarmeria română din Transilvania a preluat treptat toate

posturile de jandarmi ungurești, fiind necesară folosirea

armelor în multe situații pentru dezarmarea jandarmilor unguri.

La 23 martie 1929, Parlamentul a pus bazele unei legi

moderne şi complete de organizare a Jandarmeriei rurale, cea

mai simplă şi mai bine ancorată în realităţile epocii româneşti

şi anume „Legea nr. 912 pentru organizarea Jandarmeriei

Rurale”. În

baza acestei

legi,

Jandarmeria

rurală, este

definită ca

„un corp

organizat

milităreşte,

instruit pentru

a veghea în

comunele

rurale la siguranţa de stat, la menţinerea ordinii publice,

precum şi la aplicarea legilor şi regulamentelor”.

Prin această lege de organizare, se aduc modificări

substanţiale în organizarea şi funcţionarea acestei arme.

Jandarmeria revine, după 21 de ani, în administrarea şi

conducerea Ministerului de Interne, Corpul de Jandarmi îşi

schimbă denumirea în Inspectoratul General al Jandarmeriei,

iar Compania de jandarmi de la Călăraşi în Legiunea de

jandarmi a judeţului Ialomiţa.

În anul 1931 prin apariţia Inspectoratului regional de

jandarmi Constanţa, Legiunea de jandarmi a judeţului Ialomiţa

va trece în subordinea acestuia.

În timpul celui de-al doilea război mondial jandarmii

călărăşeni, pe lângă efectivele trimise pe front, alături de

autorităţile administrative şi poliţieneşti s-au preocupat pentru

asigurarea unor condiţii bune pentru refugiaţii polonezi, au

asigurat paza lagărelor de prizonieri şi au participat activ la

acţiunile declanşate odată cu 23 august 1944, participând la

lichidarea şi capturarea grupurilor de militari germani.

Statistica anului 1944 atestă existenţa pe raza Legiunii

de jandarmi Ialomiţa a unui număr de 8 sectoare, 16 secţii şi 74

posturi de jandarmi, cu un efectiv de 192 subofiţeri şi 481

militari în termen.Imediat după încheierea războiului, conform

unei situaţii din 20 mai 1945, Legiunea de Jandarmi Ialomiţa,

cu sediul la Călăraşi, condusă de maiorul Nicolae Anastasiu,

avea 8 secţii şi 33 de posturi cu un efectiv de 192 subofiţeri şi

481 militari în termen.

În această formă a funcţionat până în anul 1949,

conform Decretului nr. 25 din 22 ianuarie 1949, Jandarmeria şi

Poliţia se desfiinţează şi se înfiinţează Direcţia Generală a

Miliţiei, iar inspectoratele şi legiunile de jandarmi trec în

subordinea acesteia. De asemenea, la 23 ianuarie 1949,

conform Decretului nr. 163 din 1949, se înfiinţează Trupele de

Securitate, al căror

comandament avea în

subordine: Regimentul

Securitate Bucureşti,

Batalionul Securitate

Gărzi Capitală, batalioane

de securitate în 11 oraşe,

şi centre de instrucţie în

17 localităţi.

În perioada 1949 – 1990, pe actualul teritoriu al

judeţului Călăraşi nu au funcţionat unităţi sau subunităţi, care

să provină din fosta Jandarmerie.

După 1989, Jandarmeria şi-a recăpătat locul în sistemul

de ordine, siguranţă publică şi apărare naţională, afirmându-se

ca o instituţie puternică, echidistantă şi stabilă, pe care statul

român s-a bazat în multe momente tensionate ale construcţiei

democraţiei.

Trupele de securitate au rămas oficial în subordinea

Ministerului de Interne până la data de 28 decembrie 1989,

când, în baza hotărârii Consiliului Frontului Salvării Naţionale

este transmis ordinul comandantului Trupelor de Securitate

către toate marile unităţi şi unităţile din subordine, prin care se

comunica: „începând cu data menţionată, Comandamentul

Trupelor de Securitate trece

în subordinea Ministerului

Apărării Naţionale,

devenind Comandamentul

Trupelor de Infanterie, iar

marile unităţi şi unităţi de

securitate fiind mari unităţi şi

unităţi de infanterie".

La 13 martie 1990 s-a

făcut primul pas în reînfiinţarea Jandarmeriei ca instituţie cu

atribuţii în apărarea ordinii constituţionale, a liniştii publice, a

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului şi a

avutului public şi privat. La acea dată s-a semnat protocolul

prin care Comandamentul Trupelor de Apărare Teritorială,

împreună cu marile unităţi şi unităţile din subordine,

aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, au fost transferate

la Ministerul de Interne. Prin H.G. nr. 0749 din 5 iulie 1990,

s-a decis înfiinţarea Comandamentului Trupelor de Jandarmi,

acesta fiind primul pas pe drumul spre revenirea la tradiţiile

democratice ale Jandarmeriei.

La 1 septembrie 1990, ia fiinţă Unitatea Militară 0256

Călăraşi, pe structură de detaşament, în subordinea

Brigăzii 21 Jandarmi Constanţa.

Căpitan Colonel Colonel

GIMAN Dan MIHAI Ionel CARAȘ Vasile

1990-1996 1996-1998 1998-1999

Colonel Maior Colonel

MUNTEANU Nicolae STOICA Marian VIZITIU Pavel

1999-2001 2001-2015 2015-2016

Colonel Locotenent-colonel

ANGHEL Ion MARCU Ionel

2016-2017 2017-

Unitatea avea sediul la intrarea în municipiul Călăraşi

dinspre Feteşti, pe Strada Prelungirea Bucureşti, la etajul 2,

într-o clădire ce aparţinea Unităţii de Pompieri din municipiul

Călăraşi, fiind aproape de drumul naţional ce leagă municipiul

Călăraşi de Slobozia. Detaşamentul de jandarmi era încadrat

cu 3 ofiţeri, 7 subofiţeri şi 30 de militari în termen şi avea ca

principală misiune asigurarea ordinii publice în municipiul

Călăraşi, în cooperare cu organele de poliţie.

În baza Legii nr. 116 din 05 iunie 1998, se înfiinţează

Comandamentul de Jandarmi Judeţean Călăraşi, subordonat

ierarhic Comandamentului de Jandarmi Teritorial Constanţa.

Această structură s-a

menţinut până la 13 martie

2005 când, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 550

din 29 noiembrie 2004,

noua lege de organizare şi

funcţionare a Jandarmeriei

Române, Comandamentul

de Jandarmi Judeţean Călăraşi devine Inspectoratul de

Jandarmi Judeţean Călăraşi.

Prin ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor,

începând cu data de 6 iunie 2005, Inspectoratului de Jandarmi

Judeţean Călăraşi i-a fost atribuită denumirea onorifică:

General de Brigadă Barbu Pârâianu, figură emblematică a

Armatei dar şi a Jandarmeriei Române. Născut la 23 martie

1884 în comuna Andreeşti, judeţul Gorj, a trecut pe la Şcoala

Fiilor de Militari din Craiova şi Şcoala

Militară de Ofiţeri de Infanterie şi

Cavalerie Bucureşti. A parcurs toate

treptele ierarhiei militare, iar la 15 aprilie

1933 este avansat general de brigadă. Ca

tânăr locotenent, Barbu Pârâianu a

activat şi în cadrul Regimentului 5

Ialomiţa nr. 23, unde astăzi funţionează

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean

Călăraşi. După ce în anul 1933 a activat

la Subinspectoratul General de Jandarmi

Vest, a devenite comandant al Inspectoratului General al

Jandarmeriei Române, în perioada 1934-1938.

Prin Decretul prezidenţial nr. 276 din 18 februarie 2015,

Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Călăraşi i-a fost acordat

Drapelul de luptă.

Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Călăraşi are în

compunere ofiţeri, subofiţeri şi personal angajat pe bază de

contract.

Structurile principale ale unităţii sunt:

Comandament:

- structura de conducere

Subunităţi misiuni

- paza şi protecţie

- ordine publică

- intervenţie antiteroristă şi acţiuni speciale

- câini serviciu

- supraveghere şi intervenţie

Structuri specializate

- cercetare-documentare

- prevenirea şi combaterea faptelor antisociale

În prezent Jandarmeria Călăraşi asigură liniştea şi

siguranţa cetăţenilor, prevenirea faptelor antisociale,

intervenţia la dezastre şi calamităţi (inundaţii, zăpezi) şi

sprijină celelalte instituţii publice pentru asigurarea unui viitor

sigur copiilor noştri.

GLORIE VEŞNICĂ

EROILOR JANDARMI CĂLĂRĂŞENI

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Soldat Romanescu Ştefan Călăraşi

Soldat Mihai Al. Gheorghe Olteniţa

Soldat Cora Grigorie Olteniţa

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Locotenent-colonel Costescu Constantin Călăraşi

Căpitan Buzoianu N. Gheorghe Călăraşi

Plutonier Bică Gheorghe Călăraşi

Plutonier Mateiaş Gheorghe Călăraşi

Plutonier Stoica Vasile Călăraşi

Sergent Rădulescu N. Dumitru Olteniţa

Sergent Veleanovici Gheorghe Ciocăneşti

Sergent Radu Aurel Rasa

Caporal Decu A. Marin Olteniţa

Caporal Jelea D. Nicolae Olteniţa

Caporal Dobre T. Dobre Jegălia

Capora Ilie Ghe. Vasile Dorobanţu

Caporal Iorga Ilie Lehliu-Sat

Caporal Pătraşcu Gheorghe Călăraşi

Fruntaş Ioniţă Gheorghe Călăraşi

Fruntaş Ioniţă V. Dumitru Olteniţa

Frutaş Tudone Vasile Ciocăneşti

Soldat Cerviş Nicolae Călăraşi Călăraşi

Soldat Haralambie Marin Călăraşi

Soldat Soare Constantin Călăraşi

Soldat Nicolae Petre Olteniţa

Soldat Ruse Dumitru Olteniţa

Soldat Văcaru Marin Olteniţa

Soldat Chiru C. Anghel Luica

Soldat Pavel Peică Mânăstirea

INSPECTORATUL de JANDARMI JUDEȚEAN

CĂLĂRAȘI

str. Prelungirea Independenței nr.3

tel. 0242.317.771; fax 0242.318368

www.jandarmeriacalarasi.ro