AtributAtributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume, numeral sau adjectiv substantivizat) pe care îl precizează, îl identifică sau îl califică indicând o caracteristică sau o calitate a acestuia. Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți?, câte?, al câtelea?, a câta?Subordonarea se realizează prin: acord când atributul este exprimat prin adjectiv, verb la participiu sau numeral aderență când atributul este exprimat prin locuțiune adjectivală sau adjectiv invariabilÎn topica normală, atributul este poziționat: după regent dacă este exprimat prin:

adjectiv calificativ determinativ adjectiv pronominal de întărire pronominal posesiv sau locuțiune adjectivală

înaintea regentului dacă este exprimat prin: numeral adjectiv pronominal relativ adjectiv pronominal demonstrativ adjectiv pronominal nehotărât adjectiv pronominal negativ locuțiune adjectivală

ClasificareAtributul se clasifică după valoarea părții de vorbire prin care este exprimat în: Atribut adjectivalAtributul adjectival este atributul exprimat prin: Adjectiv  propriu-zisAdjectiv calificativButuruga mică răstoarnă carul mare.Adjectiv determinativDragostea frățească este puternică. Adjectiv pronominal Tot olaru laudă oala sa. Numeral Unde sunt două cumnate, rămân vase nespălate. Verb la participiu Trei corăbii încărcate nu așteaptă una deșartă. Verb la gerunziu  - acordat în gen, număr și caz cu substantivul determinatcoșuri fumegânde, măști râzânde, ochi lăcrimânzi Locuțiune adjectivală Chiar și omul cu judecată mai greșește câteodată. Atribut substantivalAtributul substantival este un atribut exprimat printr-un substantiv.Atributul substantival este de trei feluri:

1. Atribut substantival genitival - exprimat prin substantiv comun sau propriu la cazul genitiv.Exemple: crestele munților; cărțile lui Dan.

2. Atribut substantival prepozițional – exprimat printr-un substantiv la cazul acuzativ precedat de diferite prepoziții sau locuțiuni prepoziționale (de, către, spre, cu, fără, fără de, pentru).Exemple: livada cu pruni; drumul spre sat; manualul de geografie.

3. Apoziția – este atributul substantival în care substantivul apare la cazul nominativ, indiferent de cazul cuvântului determinat sau în același caz cu acesta.Exemplu: Bogdan, prietenul meu, locuiește aici.

Atribut pronominalAtributul pronominal este un atribut exprimat printr-un pronume personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ, nehotărât sau negativ. Pronumele poate fi încazurile nominativ (apozițional), genitiv (genitival), dativ sau acuzativ.Exemple: Prietenii își spun pe nume. Lucrurile celorlalți nu-l interesează. A cui nevastă și-a luat lumea-n cap? A plecat fără știrea nimănui.

Atribut verbalAtributul verbal este un atribut care poate fi exprimat printr-un: verb la modul infinitiv:

Humuleștenii au fericirea de a vedea lumea. verb la modul supin:

Fântâna era adâncă și nu avea nici roată, nici cumpănă ci numai o scară de coborâtpână la apă. verb la modul gerunziu:

Haina măturând pământul.

Atribut adverbial

Atributul adverbial este un atribut exprimat printr-un adverb sau printr-o locuțiune adverbială.Exemple: Să vedem ce ne aduce ziua de mâine. Copiii de-afară fac o hărmălaie de nedescris. Acele concerte din când în când erau singura distracție pe care mi-o permiteam.

Atribut interjecționalAtributul interjectional este un atribut exprimat printr-o interjecție.Exemple (atributul interjecțional fiind evidențiat prin caractere cursive): Sunetul pic-pic se aude de afară. Zgomotul „trosc” e foarte aproape. Zgomotul trosc-pleosc l-a speriat. Strigatul vai! l-a salvat.

Atributul determină: un substantiv:"Urcând șoseaua cea mare șerpuită peste Stânișoara, Vitoria și Gheoghiță auziră glasul puhoaielor" (Mihail Sadoveanu,Baltagul) un pronume:"Toate acestea vor fi rezolvate curând." o parte de vorbire exprimată prin substantiv:"Trei dintre ei sunt matematicieni.