atitudinea romanilor privind interzicerea fumatului in spatiile publice

19

Upload: asociatia-react

Post on 20-Jul-2015

93 views

Category:

Data & Analytics


1 download

TRANSCRIPT

1

Cuprins

1. Introducere și motivația studiului

2. Obiective și ipoteze

2.1. Contextul studiului

2.2. Scopul proiectului

2.3. Obiective

2.4. Ipoteze

2.5. Factori de influență ai atitudinii privind interzicerea fumatului în spațiile publice

3. Metodologia și culegerea datelor

4. Rezultate detaliate

4.1. Atitudinea privind interzicerea fumatului în spațiile publice

4.1.1. Situația generală

4.1.2. Situație comparativă fumători – foști fumători – nefumători

4.1.3. Situație comparativă femei-bărbați

4.1.4. Situație comparativă pe niveluri de studii

4.1.5. Situație comparativă în funcție de reglementarea fumatului în locul unde-și desfășoară activitatea

4.1.6. Situație comparativă în funcție de mediul de rezidență

4.1.7. Situație comparativă pe grupe de vârstă

4.2. Atitudinea privind limitarea vânzării produselor de tutun în apropierea unor instituții

4.3. Consumul de țigarete

4.4. Fumatul pasiv

4.5. Vârsta la care fumătorii declară că au început să fumeze

4.6. Renunțarea la fumat

4.6.1. Perioada de când respondenții au renunțat la fumat

4.6.2. Metode utilizate pentru renunțarea la fumat

4.6.3. Rolul și gradul de penetrare al țigaretei electronice

2

3

3

3

4

4

4

4

5

5

5

7

8

9

9

10

10

12

14

15

16

16

16

17

17

2

1. Introducere și motivația studiului

Lupta împotriva fumatului a devenit o prioritate la nivel internațional, consumul produselor din tutun fiind considerat unul dintre cei mai nocivi factori cu efecte negative majore asupra nivelului de sănătate al populației.

România s-a aliniat acestei tendințe generale privind prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun printr-o serie de reglementări cuprinse în legea 349 din 06 / 06 / 2002.

În ultima perioadă, odată cu noile descoperiri medicale privind influența consumului de tutun asupra sănătății consumatorilor, dar și a celor din jurul acestora, majoritatea țărilor membre ale Uniunii Eurpene precum și Statele Unite ale Amercii au implementat o nouă serie de măsuri menite pe de o parte să limiteze propagarea consumului produselor de tutun, iar pe de alta să reducă expunerea nefumătorilor la fumul de țigară.

Pe lângă normele impuse producătorilor, privind designul și înscrisurile pe care trebuie să le respecte pachetele de țigări, publicitatea și comercializarea produselor din tutun, precum și cele privind publicitatea anti-fumat impusă trusturilor de mass media, un loc important îl ocupă reglementarea spațiilor în care este interzis fumatul. Astfel, în România este interzis fumatul în instituţiile publice centrale şi locale, instituţii sau unităţi economice, de alimentaţie publică, de turism, comerciale, de învăţământ, medico-sanitare, culturale, de educaţie, sportive, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private, spaţiile închise de la locul de muncă sau alte spaţii prevăzute de lege, cu excepţia în care există spaţii delimitate şi special amenajate pentru fumat în incinta acestora.

Directiva Europeană nr. 9 din 7 martie 2012, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013, impune restricții și mai drastice, acestea privind interzicerea fumatului în instituţiile medicale, de învăţământ, sportive, în instituţiile de alimentaţie publică şi comerţ, în magazine, pieţe agricole şi industriale, pe terenurile de joacă şi în cafenelele pentru copii, în transportul public, în trecerile subterane, în ascensoare, în spaţiile publice închise, instituţiile de stat, cu excepţia spaţiilor destinate exclusiv fumatului. Barurile, restaurantele ori cluburile trebuie să aibă spaţii delimitate sau separate pentru fumători, astfel încât aerul să nu pătrundă în spaţiul pentru nefumători, specifică directiva europeană, dar actuala tendință la nivelul statelor europene este de a interzice total fumatul în aceste stabilimente.

Dar pentru ca o reglementare europeană să producă efecte la nivel național, trebuie ca legislația fiecărei țări să fie actualizată și completată cu elementele respectivei reglementări. Astfel, pe 18 martie 2015 a fost înaintată și adoptată de către Senat propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 349 / 2012, urmând să ajungă la Camera Deputaților, care este for decizional în această problemă.

România se află printre țările cu cel mai mare grad de penetrare a obiceiului fumatului în rândurile adulților – 25 %. De asemenea, după cum relevă studiul de față, 25 % dintre nefumători sunt expuși fumatului la serviciu, iar 44 % dintre fumători s-au apucat de fumat în jurul vârstei de 18 ani. Pe de altă parte, cercetarea evidențiază un puternic suport privind înăsprirea legislației anti-fumat, 84 % dintre respondenți declarându-se de acord total sau parțial cu interzicerea fumatului în spațiile publice. Mai mult, peste 30 % dintre fumători adoptă de asemenea această poziție.

3

2.1. Contextul studiului

Urmărind tendința internațională de creștere a restricțiilor privind consumul produselor de tutun și ca urmare a recomandărilor și directivelor Uniunii Europene privind prevenirea și combatarea fumatului și fumatului pasiv, România se pregătește pentru adopatarea unor noi măsuri legislative în acest sens. Adoptarea în Senat a propunerii de modificare a legii care reglementează comercializarea și consumul produselor de tutun a generat, la toate palierele societății românești, o serie de reacții privind noile amendamente, chestionându-se chiar oportunitatea acestui demers considerat prea puțin adaptat obișnuințelor sociale ale românilor.

Pe de altă parte, un important sector al societății civile, reprezentat de Coaliția „România respiră”, inițiată de peste 150 de organizații non-guvernaentale, consideră că prin interzicerea fumatului (inclusiv baruri și restaurante), respectiv în spațiile de joacă pentru copii, putem realiza cu adevărat pași importanți privind protejarea sănătăţii persoanelor fumătoare şi nefumătoare de efectele dăunătoare ale fumatului.

2.2. Scopul proiectului

Având în vedere noile măsuri privind prevenirea și combaterea fumatului aplicate la nivel european și propunerea legislativă care vine ca răspuns la recomandările Uniunii Europene, prezentul studiu vine ca suport al dezbaterilor pe această temă.

Studiul surprinde atitudinea cetățenilor privind interzicerea fumatului în spațiile publice, atitudine surprinsă atât la nivel general, cât și în mod particular, pe anumite locații, precum și față de comercializarea produselor de tutun în apropierea instituțiilor de învățământ și spitalelor.

2.3. Obiective

1. Explorarea atitudinii cetățenilor privind interzicerea fumatului în locurile publice, cu referire atât la cele care în prezent sunt supuse legal acestei interdicții, cât și a altor spații care momentan nu sunt cuprinse în actuala lege, dar care fie sunt avute în vedere de recomandările și directivele europene, fie sunt deja parte a legislației anti-fumat din mai multe țări europene.

2. Identificare atitudinii privind limitarea comercializării produselor de tutun în apropierea spitalelor și instituțiilor de învățământ.

3. Identificarea gradului de expunere a nefumătorilor la fumul de țigară – fumatul pasiv.

4. Care este vârsta la care fumătorii au deprins acest obicei.

5. Care sunt metodele de renunțare la fumat.

6. Care sunt rolul și gradul de penetrare al țigării electronice.

2. Obiective și ipoteze

4

2.4. Ipoteze

Pornind de la factorii de influență ai atitudinii privind politicile anti-fumat identificați în literatura de specialitate, propunem următoarele ipoteze de cercetare:

1. Spațiile deschise sunt asociate cu reducerea semnificativă a riscului expunerii la fumul de țigară.

2. Femeile prezintă un grad mai mare de acceptare privind creșterea măsurilor anti-fumat decât bărbații.

3. La cei din mediul urban și cei cu studii superioare întâlnim un grad de respingere mai mare privind aceste măsuri.

4. Cei tineri acceptă mai greu aceste măsuri decât cei în vârstă.

5. Cei care își desfășoară activitatea într-un mediu strict privind interzicerea fumatului sunt mai degrabă deschiși privind introducerea de noi măsuri anti-fumat.

6. Utilizarea țigării electronice a devenit o alternativă importantă în ceea ce privește renunțarea la fumatul țigărilor obișnuite.

2.5. Factori de influență

Factori Pozitivi

1. Practicile organizaționale.2. Conștientizarea efectelor nocive ale fumatului.

Factori negativi

1. Obișnuințele de consum.2. Consumul asumat ca exprimare a libertății individuale.

Interviurile

§Interviurile au fost realizate telefonic, pe baza unui chestionar structurat (CATI);

§Colectarea datelor a avut loc în perioada 30.02.2015–03.04.2015

Eșantion

§Studiul a fost realizat pe un eşantion aleator de 1067 de persoane, reprezentativ la nivel naţional pentru populaţia cu vârsta de 18 ani și peste;

§Structura eșantionului a fost asigurată prin generarea aleatoare a numerelor de telefon, pe cote de regiuni, gen și mediul de rezindență;

§Marja de eroare este de ±3.00 %, la un nivel de încredere de 95 %.

3. Metodologia și culegerea datelor

5

4.1. Atitudinea privind interzicerea fumatului în spațiile publice

4.1.1. Situația generală

• Adeziunea față de interzicerea fumatului se relevă drept foarte ridicată, 84% dintrerespondenți declarându-se la nivel general ca fiind total sau parțial de acord cu aceasta

• Interzicerea fumatului în spațiile închise, faptdeja stipulatde legislația în vigoare, sebucură de cea mai mare susținere (cu 90 % acord total sau parțial), reprezentând în fapt asumarea la nivel individual a normelor legale

• Interzicereafumatuluiîntaxiuri,spațiiledejoacăpentrucopiișispațiiledeschisealeșco-lilor și liceelor se bucură, de asemenea, de un foarte mare suport reprezentat în cifre de cca. 80 % dintre respondenți care sunt de acord total sau parțial cu această măsură.

4. Rezultate detaliate

Fig. 01. Atitudinea generală privind interzicerea fumatului în spațiile publice

6

• Spațiiledeschise,fieeleparcurisaucurțialespitalelororiuniversităților,suntmaipuțin percepute ca locuri în care se impune interzicerea fumatului, procentul de 65–70 % care sunt acord parțial sau total cu această măsură, deși semnificativ ridicat, este cu până la 20 % mai mic decât cel ce caracterizează atitudinea generală privind legislația anti-fumat.

• Limitareadreptuluideafumaînmașinăatragedeasemeneaosusțineremaiscăzută,doar 66 % aprobând o atare măsură.

• Stațiiledeautobuzșitramvai,respectivperoanelegărilorșiautogărilorsuntmultmaipuțin văzute drept locuri în care fumatul ar trebui interzis, doar 60 % dintre respondenți având o atitudine pozitivă față de acest fapt.

• Factorulimportantcedeterminăatitudineaprivindinterzicereafumatuluiînspațiilepublice îl reprezintă norma legală, dar asumată ca valoare privind interzicerea fumatului în spațiile închise destinate lucrului cu publicul.

• Interzicereafumatuluiîntaxiurișiînspațiileînchisedinliceereprezintăalțidoifactorifoarte importanți în determinarea atitudinii privind legislația anti-fumat.

• Interzicereafumatuluiînspațiiledeschiseamenajatecalocuridejoacăpentrucopiiori curțile școlilor sau liceelor, deși se relevă ca factori cu o mare adeziune, importanța acestora este de nivel mediu, spațiul deschis fiind asociat cu reducerea semnificativă a riscului expunerii la fumul de țigară.

• Cafactorinegativicurolînformareaatitudiniigeneraleprivindlegislațiaanti-fumat,se delimitează interzicerea fumatului în parcuri, în restaurante, gări și autogări, dar și în spațiile deschise din spitale.

• Interzicereafumatuluiînbarurisaupestradăseconturează,deasemenea,capuncteslabe cu potențial major în atitudinea privind legislație anti-fumat.

Fig. 02. Puncte tari și puncte slabe în interzicerea fumatului în spațiile publice

7

4.1.2. Situație comparativă fumători – foști fumători – nefumători

Analizând atitudinea față de interzicerea fumatului în spațiile publice în funcție de statusul relativ la fumat (nefumător, fost-fumător, fumător), observăm, cum era de așteptat, că fumătorii prezintă un nivel de respingere mai ridicat față de atitudinea generală.

Asumarea normelor în vigoare drept comportamente dezirabile (interzicerea fumatului în spațiile publice închise) se întâlnește și la fumători, fără să existe o diferențiere între aceștia și restul.

Atunci când se aduc în discuție limitări care exced prezentele reglementări, fumătorii se delimitează în mod clar față de nefumători, întâlnind diferențe de peste 30 % (cum ar fi cazul interzicerii fumatului în baruri, în restaurante sau în mașină)

Fig. 03. Atitudinea privind interzicerea fumatului în spațiile publice în funcție de statusul relativ la fumat

Fig. 04. Atitudinea privind

interzicerea fumatului în

spațiile publice în funcție de

statusul relativ la fumat

8

Interesant este că cei ce se declară foști-fumători se situează la mijlocul distanței între nefumători și fumători, aflându-se cel mai aproape de ponderea acordului sau dezacordului în cadrul eșantionul general relativ la o anumită problemă.

4.1.3. Situație comparativă femei-bărbați

În ceea ce privește diferențierea pe genuri privind atitudinea față de interzicerea fumatului în spațiile publice, aceasta se relevă destul de slabă.

Interzicerea fumatului în mașină, pe stradă și în restaurante întâlnește o adeziune superioară la femei față de bărbați.

Fig. 05. Atitudinea privind

interzicerea fumatului în

spațiile publice în funcție

de statusul relativ la fumat

Fig. 06. Atitudinea privind

interzicerea fumatului

în spațiile publice în funcție de gen

9

4.1.4. Situație comparativă pe niveluri de studiiNivelul studiilor nu are un impact semnificativ asupra atitudinii privind interzicerea

fumatului.Interzicerea fumatului în spațiile deschise din universități și în mașina personală

generează în rândurile celor cu studii superioare o atitudine de respingere superioară celei întâlnită la nivelul eșantionului, precum și față de cei cu mai puține studii – până la 10 %.

4.1.5. Situație comparativă în funcție de reglementarea fumatului în locul unde-și desfășoară activitatea

Pornind de la ipoteza că în timp normele tind să fie asumate ca valori, am luat ca ipoteză de lucru faptul că acceptarea extinderii interzicerii fumatului va întâlni un acord mai mare în rândurile celor care deja se confruntă cu o limitare a fumatului la serviciu sau unde-și desfășoară activitatea.

Studiul confirmă ipoteza într-o anumită măsură, relevând că gradul de acceptare a interzicerii fumatului în mașina personală, în stațiile de autobuz și de tramvai, în gări și autogări, precum și pe stradă este mai mare în rândul celor care își desfășoară activitatea într-un mediu unde fumatul este interzis atât în spațiile deschise, cât și în spațiile închise.

Fig. 07. Atitudinea privind

interzicerea fumatului

în spațiile publice în funcție de

nivelul de studii

Fig. 08a. Atitudinea privind

interzicerea fumatului

în spațiile publice în funcție de

locul desfășurării activității

10

Pe de altă parte, cei care își desfășoară activitatea într-un loc unde fumatul este permis în spațiile deschise, dezvoltă o ușoară respingere a normelor care ar interzice fumatul în aceste situații (spațiile deschise din spitale, universități).

4.1.6. Situație comparativă în funcție de mediul de rezidențăAnaliza pe medii de rezindență relevă o ușoară tendință a celor din mediul urban mare

față de mediul rural de a respinge într-o măsură mai mare politica anti-fumat.Această situație este determinată de faptul că multe dintre problemele analizate au mai

degrabă relevanță pentru mediul urban (restaurante, universități, taxiuri).

4.1.7. Situație comparativă pe grupe de vârstăAnalizată pe grupe de vârstă, atitudinea față de interzicerea fumatului cu cel mai mare

grad de respingere se întâlnește la tinerii din grupa de vârstă de 18–25 de ani pe aproape toate segmentele de analiză.

În ceea ce privește subiectele care se relevă drept cele mai sensibile – interzicerea fumatului pe stradă, în restaurante, baruri, în mașina personală – se observă o creștere a nivelului de acceptare direct proporțională cu vârsta, ajungând la diferențe de 30–40 % în ceea ce privește gradul de acceptare sau respingere între tinerii de 18–25 de ani și cei de 65 de ani și peste.

Astfel, în cazul barurilor, întâlnim un grad de acceptare de numai 30 % în rândurile celor între 18 și 25 de ani și ajunge la 66 % în rândurile celor de 65 de ani și peste.

Fig. 08b. Atitudinea privind

interzicerea fumatului

în spațiile publice în funcție de

locul desfășurării activității

Fig. 09a. Atitudinea privind

interzicerea fumatului

în spațiile publice în funcție de

vârstă

11

Fig. 9b, 9c. Atitudinea privind interzicerea fumatului în spațiile publice în funcție de locul desfășurării activității

12

4.2. Atitudinea privind limitarea vânzării produselor de tutun în apropierea unor instituții

În ceea ce privește limitarea vânzării produselor de tutun în magazinele aflate la mai puțin de 250 de metri de școli, licee, universități și spitale, atitudinea este semnificativ în favoarea acesteia.

Astfel, 78 % se declară pentru interzicerea vânzării în apropiera școlilor și liceelor, 69 % în apropierea spitalelor și 66 % în apropierea universităților.

Fumătorii se disting printr-o atitudine de respingere superioară celei întâlnite la nivelul eșantionului (chiar de peste 15 %), iar față de nefumători diferențele depășesc și 20 %.

Interesant este faptul că cei cu studii superioare tind de asemenea să aibă o atitudine de respingere mai mare decât cea întâlnită la nivelul eșantionului (cu până la 10 %), cu diferențe de peste 15 % față de nefumători.

Pe medii de rezidență se observă o ușoară tendință de respingere mai mare din partea celor din mediul urban mare față de mediul rural, fapt determinat de relevanța sporită dată de proximitatea problemelor analizate pentru cei din mediul urban mare.

Fig. 10. Atitudinea privind interzicerea fumatului în spațiile publice în funcție de proximitatea față de instituții

13

Fig. 11a, 11b. Atitudinea privind interzicerea fumatului în spațiile publice în funcție de locul desfășurării activității

14

4.3. Consumul de țigarete

25 % dintre respondenți sunt fumători, 18 % fumând mai mult de 10 țigarete pe zi.

19 % dintre respondenți se declară foști fumători.

60 % dintre respondenții fumători fumează mai mult de 10 țigarete pe zi, iar 12 % fumează mai mult de un pachet zilnic.

Fig. 11c. Atitudinea privind interzicerea fumatului în spațiile publice în funcție de locul desfășurării activității

Fig. 12. Consumul de țigarete

15

4.4. Fumatul pasiv

20 % dintre respondenții nefumători sau foști fumători declară că locuiesc împreună cu cineva care fumează în interiorul locuinței, iar 11 % sunt expuși la serviciu la fumul de țigară al colegilor mai mult de 1 oră pe zi.

Pentru determinarea fumatului pasiv în general, am utilizat cele 2 variabile (expunerea acasă și la serviciu), considerând că expunerea mai puțin de 1 oră pe zi reprezintă o ușoară expunere la fumatul pasiv, pe când a locui împreună cu cineva care fumează în interiorul casei ori expunerea la serviciu mai mult de 1 oră pe zi la fumul de țigară reprezintă o puternică expunere.

Astfel, urmând acest scor, 29 % dintre respondenții nefumători sau foști fumători primesc un scor care-i califică drept fumători pasivi puternic expuși.

Fig. 13. Expunerea la fumul de țigară

Fig. 14. Expunerea la fumul de țigară

16

4.5. Vârsta la care fumătorii declară că au început să fumeze

19 ani reprezintă vârsta medie în ceea ce privește deprinderea obiceiului fumatului.

Până în jurul vârstei de 18 ani inclusiv, 44 % au devenit fumători.

36 % au devenit fumători între 18 și 20 de ani (inclusiv).

4.6. Renunțarea la fumat

4.6.1. Perioada de când respondenții au renunțat la fumat

În ultimul an s-au lăsat de fumat 15 % dintre respondenții care se declară nefumători, 20 % dintre aceștia (3 % din totalul de foști-fumători) având mai mult de jumătate de an.

Fig. 15. Vârsta la care românii consumatori de țigarete au devenit fumători

Fig. 16. Vârsta la care foștii fumători au renunțat la fumat

17

Dacă ne raportăm la întreaga bază de fumători, circa 10 % dintre fumători se află în proces de încercare de a renunța la fumat. Este greu de estimat o reușită reală, dar dacă urmărim diferența dintre grupele de timp „între 1 și 3 ani” și „între 3 și 5 ani”, șansa de reușită este de până la 2 % din totalul fumătorilor și sub 20 % din cei care „se lasă”de fumat într-un an.

4.6.2. Metode utilizate pentru renunțarea la fumat

Imensa majoritate a celor care s-au lăsat de fumat au făcut-o fără a apela la anumite metode (surogate sau terapie), ci prin efort de voință, încetarea dintr-o dată ori reducerea treptată a numărului de țigări.

4.6.3. Rolul și gradul de penetrare al țigaretei electronice

Țigara electronică a penetrat într-o măsură destul de mare rândurile fumătorilor, 30 % dintre aceștia declarând că utilizează sau au utilizat.

Dat fiind că 17 % declară că au revenit în totalitate la țigări, aceasta pare să nu se constituie ca o alternativă reală la țigări.

Fig. 17. Metode utilizate pentru renunțarea la fumat

Fig. 18. Utilizarea țigaretei electronice în rândul fumătorilor

18

Deși țigara electronică nu primește un scor semnificativ ca metodă de renunțare la fumat, aceasta ajunge să fie utilizată de foștii fumători ca surogat, în încercarea de a nu se apuca din nou de fumat țigarete. Astfel, 6 % dintre cei care se declară foști fumători sunt actuali fumători de țigară electronică.

2 % dintre foștii fumători spun că au fumat țigară electronică, dar că au renunțat și la aceasta, fapt ce indică un anumit rol pe care țigara electronică îl poate avea în renunțarea totală la fumat, pentru o parte dintre cei care își doresc acest lucru.

©Asociatia React & CMPS – Centrul de Marketing și Prognoză Socială2015

020781 Bucureşti, Str. Corbeni nr.7, Corp B, Sector 2. E-mail: [email protected] Website: www.cmps.ro

Fig. 19. Utilizarea țigaretei electronice în rândul foștilor fumători