atestat lupte

44
Cap I Introducerea 1.Importanta tehnicii 2.Motivarea alegerii temei 3.Aruncarile peste spate 4.Aruncarile peste piept(salturile) Cap.II-Insusirea tehnicii si tacticii aruncarilor peste spate si piept 1.Metodologia antrenamentului a)Perfectionarea tehnicii b)perfectionarea tacticii 2.Variante ale aruncarilor peste spate -aruncari peste spate cu luarea bratului pe umar -aruncarea peste spate cu infasurarea sub brat -aruncarea peste spate cu fixarea ambelor brate 3.Variante ale aruncarilor peste piept -aruncari peste piept cu fixarea unui brat -aruncari peste piept cu fixarea ambelor brate -aruncari peste piept cu centurare Incheiere Bibliografie Anexe-Protocol de concurs 1

Upload: bobeika-alexuu

Post on 28-Dec-2015

332 views

Category:

Documents


26 download

TRANSCRIPT

Page 1: atestat Lupte

Cap IIntroducerea1.Importanta tehnicii2.Motivarea alegerii temei3.Aruncarile peste spate4.Aruncarile peste piept(salturile)

Cap.II-Insusirea tehnicii si tacticii aruncarilor peste spate si piept1.Metodologia antrenamentului a)Perfectionarea tehnicii b)perfectionarea tacticii 2.Variante ale aruncarilor peste spate -aruncari peste spate cu luarea bratului pe umar -aruncarea peste spate cu infasurarea sub brat -aruncarea peste spate cu fixarea ambelor brate3.Variante ale aruncarilor peste piept -aruncari peste piept cu fixarea unui brat -aruncari peste piept cu fixarea ambelor brate -aruncari peste piept cu centurare

Incheiere

Bibliografie

Anexe-Protocol de concurs

1

Page 2: atestat Lupte

Cap 2 Introducerea

Luptele greco –romane sunt considerate ca fiind cel mai fidel urmas al vechilor activitati ludice,al intrecerilor antice si medievale,ce cunoaste in epoca moderna o dezvoltare deosebita.Tehnica luptelor greco-romane este compus dintr-un larg ansamblu de miscari specifice, structurate si adaptate corespunzator regulilor acestei ramuri, vizand trantirea adversarului in pozitii care sa se poata realize fixarea lui cu spatele pe saltea. Se apreciaza ca tehnica luptelor greco-romane este complexa si aciclica,cuprinzand un mare numar de posibilitati de a actiona in vederea trantirii adversarului cu spatele pe saltea sau in pozitii apropiate de aceasta,structurate in elemente tehnice, procedee tehnice,variate sau combinate tehnico-tactice.

1.Importanta tehnicii

Importanta tehnicii nu poate fi aceeasi in toate ramurile de sport,acestea depinzand de:-particularitatile calitatilor motrice

2

Page 3: atestat Lupte

-criteriile de apreciere a performantelorDin punct de vedere al performantelor se deosebeste prin trei grupe de ramuri sportive:-sporturile in care performanta depinde de o singura tehnica si care se bazeaza pe o combinatie si structura constanta a miscarii:(aruncarea greutatii,haltere,atletism etc.)-sporturile in care performanta depinde de o serie intreaga de tehnici deosebite dar cu o compozitie neschimbata de miscari:(gimnastica,sarituri in apa,patinaj artistic,etc.)-sporturile in care performanta depinde de o mare varietate de schimbari dese ale actiunilor, in conditii schimbatoare sau noi: (box,judo,lupte,etc.)

3.Motivarea alegerii temei

Deoarece practice aceasta ramura de sport, si cunoscand tehnica si tactica luptelor greco-romane,mi-am ales aceasta grupa de procedee tehnico-tactice,de aruncari peste piept si spate, deoarece este cea mai spectaculoasa grupa de procedee si sunt cele mai eficiente procedee pentru lupta din picioare si care solicita in mod complex viteza,indemanarea,forta si mobilitatea.

4. Aruncările peste spate

Aruncările peste spate sînt procedee inrudite cu procedeele de aruncare peste şold. Caracteristica comună a celor două grupe de procedee o constituie acţiunile picioarelor, care realizează răsucirea cu spatele spre adversar.

3

Page 4: atestat Lupte

5. Aruncările peste piept (salturile)

Grupa aruncărilor peste piept înglobează unele din celemai importante procedee de luptă. Aruncările peste piept sau salturile intră în rîndul procedeelor de bază ale luptelor clasice. Tehnica execuţiei acestor procedee este complicată şi grea, datorită căderilor care sînt foarte grele, atît pentru executant, cît şi pentru adversar, ceea ce îngreuiază şi mai mult însuşirea tehnicii execuţiei lor. Pentru aceasta în succesiunea învăţării procedeelor salturile sînt pe ultimul loc, deci se învaţă numai după ce- au fost însuşite toate celelalte

procedee de bază şi numai după ce antrenorul este convinscă sportivii cu care lucrează sînt temeinic pregătiţi şi apţi pentru efortul la care sînt solicitaţi în această etapă de învăţare.Execuţia salturilor începe tot din poziţia de gardă

4

Page 5: atestat Lupte

astfel : executantul avînd un picior în faţă şi unul în spate apropie piciorul din spate de cel din faţă aşezîndu-lparalel, pe aceeaşi linie, şi la o distanţă aproximativ de25—30 cm. După apropierea picioarelor, acestea rămîn încontinuare îndoite din genunchi. Concomitent cu apropierea picioarelor se execută rapid fixarea trunchiului sau a braţelor adversarului (prizele sînt diferite şi multiple).

Din această situaţie, adversarul fiind bine fixat, începe execuţia propriu-zisă a procedeului la care contribuie întregul corp. Pentru reuşita acţiunea determinantă este cea a picioarelor. Acestea efectuează o acţiune bruscă de întindere, braţele trag energic adversarul în sus , simultan cu căderea executantului înapoi. Prin aceste acţiuni combinate adversarul este aruncat energic în sus şi oblic înainte în limbajul tehnic curent, aceste procedee (aruncările peste piept) poartă denumirea de salturi. Diferenţierile

5

Page 6: atestat Lupte

se fac în funcţie de prizele care se aplică asupra adversarului. Dacă se fixează un braţ al adversarului, procedeul se numeşte salt la un braţ . Cînd se fixează ambele braţe, procedeul poartă denumirea de salt la arabele braţe .Cînd se centurează trunchiul adversarului, procedeul poartă denumirea de salt cu centurara (acest procedeu poate fi cu centurare din faţă sau din lateral). Cînd centurarea se execută din spate, procedeul se numeşte supleu . în funcţie de felul în care se termină procedeul, saltul poate fi : cu intrare în pod a executantului, şi în acest caz adversarul cade peste podul atacantului ; cu semipod, cînd«executantul începe răsucirea în apropierea saltelei şi atinge salteaua numai cu umărul şi capul, adversarul căzînd lîngă •el în aceeaşi poziţie ; cînd executantul, în timpul căderii înapoi, se răsuceşte complet, întorcînd adversarul sub el, fără a atinge salteaua cu capul.

6

Page 7: atestat Lupte

Cap 2

1.METODICA ANTRENAMENTULUI

In lupte, la fel ca şi la celelalte ramuri de sport, antrenamentul este un proces pedagogic orientat spre perfecţionarea cunoştinţelor şi deprinderilor tehnico-tactice, dezvoltarea calităţilor fizice şi educarea calităţilor psihice necesare obţinerii rezultatelor sportive.Obţinerea rezultatelor sportive în lupte şi asigurarea stabilităţii lor este posibilă numai printr-o pregătire temeinică. Aceasta se realizează prin intermediul unei pregătiri de mai mulţi ani, desfăşurarea în mod sistematic, şi avînd la bază o orientare metodică adecvată. Antrenamentul va avea efectul dorit în cazul cînd se folosesc în mod raţional mijloace variate, metode de pregătire şi tipuri de lecţii care ţin seama de condiţiile existente şi de particularităţile individuale ale sportivilor.Toţi factorii antrenamentului în lupte (pregătirea tehnică,tactică, fizică şi psihică) sînt strîns legaţi între ei. Din această cauză, perfecţionîndu-1 pe unul din ei, luptătorul trebuie să urmărească Îmbunătăţirea în acelaşi timp şi a celorlalţi.

a) PERFECŢIONAREA TEHNICII

7

Page 8: atestat Lupte

Pregătirea tehnică multilaterală constituie baza măiestriei sportive în lupte.A cunoaşte perfect toate procedeele şi contraprocedeele este practic imposibil. Din întreaga tehnică, din numărul mare de procedee care se învaţă, luptătorul trebuie să aleagă pe cele care corespund cît mai bine particularităţilor sale morfofuncţionaleindividuale şi să le perfecţioneze în aşa măsură,încît să le poată utiliza în condiţii de concurs cu orice adversar. Cu toate acestea sportivul trebuie să se străduiască să-şi însuşească principalele procedee şi contraprocedee de atac care se folosesc cel mai des în lupte. De asemenea trebuie să înveţe perfect apărările pentru toate procedeele de bază.In practica luptelor sportivii nu trebuie să se mărgineascănumai la procedeele însuşite şi perfecţionate, ci să sestrăduiască să-şi completeze în mod continuu arsenalul ethnic cu noi procedee şi contraprocedee. De asemenea, procedeele cunoscute trebuie perfecţionate şi completate cu noi variante,îmbinînd elementele noi cu cele deja cunoscute. In alegerea noilor elemente să se ţină seama de :1. Isuşirea şi perfecţionarea în primul rînd a procedeelorşi contraprocedeelor care sînt utile în competiţii, pe careluptătorul nu le cunoaşte şi le simte lipsa în cadrul angajărilor.2. Alegerea procedeelor tehnice care permit creştereasuperiorităţii în luptă. De exemplu, dacă luptătorul cunoaşte erfect rostogolirile, însă nu cunoaşte în suficientă măsură rocedeele de ducere la parter, trebuie să urmărească perfecţionarea cestora, în vederea asigurării poziţiilor de luptă n care este avantajat.3. Completarea continuă a cunoştinţelor tehnice cu procedee i contraprocedee de bază, deoarece cu cît cunoştinţele uptătorului sînt mai variate, cu atît se lărgesc mai mult osibilităţile tactice.4. Acordarea cu prioritate a procedeelor tehnice carepot fi incluse în combinaţii cu procedeele deja cunoscute. De xemplu, dacă sportivul execută bine aruncarea peste şold u fixarea capului şi braţului (turul de cap), este indicat să nveţe şi aruncările peste piept, cu fixarea braţului şi trunchiului salt la un braţ), deoarece se pot efectua combinaţii ficace între cele două procedee. Respectarea acestei indicaţii jută la folosirea procedeului învăţat anterior, dă posibilitatea ă se utilizeze noul procedeu şi cel vechi în combinaţii ehnico-tactice, lărgind posibilităţile de luptă ale sportivului.

8

Page 9: atestat Lupte

5. Luarea în consideraţie a particularităţilor şi cunoştinţelor rincipalilor adversari şi perfecţionarea procedeelor tehnice ele mai eficace, adecvate pentru lupta cu aceştia. Ceşterea măiestriei sportive a luptătorului nu se realizează umai pe seama însuşirii elementelor tehnico-tactice oi, ci şi prin perfecţionarea continuă a procedeelor învăţate nterior, prin îmbunătăţirea gîndirii tactice, perfecţionareaexecuţiei procedeelor din diferite poziţii iniţiale şi corectarea reşelilor în execuţie.Perfecţionarea unui element tehnic se realizează şi prindezvoltarea unor calităţi fizice. De exemplu, dezvoltînd viteza si forta picioarelor care executa mai usor procedeele de aruncarpeste piept (salturile), ridicările din parter etc.Activitatea antrenorului şi elevului trebuie să fie orientată în primul rînd asupra execuţiei raţionale a fiecărui procedeu, urmărind obţinerea celui mai mare efect, cheltuind cît mai puţină energie. Luptătorul îşi însuşeşte mecanismul de bază al procedeului, fără a-i modifica structura, însă îl adaptează particularităţilor sale individuale. Execuţia trebuie făcută din cît mai diferite poziţii şi folosite în timpul angajărilorîn situaţii dinamice schimbate, utilizîndu-se şi acţiunitactice potrivite.Antrenorul trebuie să vegheze ca abaterile făcute desportiv de la structura de bază a procedeului să fie raţionale, adecvate particularităţilor sale individuale şi situaţiei concrete de luptă. Nu este permis ca prin schimbările utilizate să se strecoare greşeli de execuţie şi să fie omise elemente din structura de bază a procedeului, fapt care ar duce la denaturarea acestuia.In procesul perfecţionării tehnice trebuie folosite exerciţii specifice (de imitare a procedeului cu şi fără partener), angajări condiţionate şi libere, urmărindu-se însuşirea variată a procedeelor sau a unor elemente componente ale acestora.După însuşirea lor în condiţii mai uşoare se trece la angajări libere în vederea perfecţionării lor în condiţii apropiate de concurs. In procesul de învăţare şi perfecţionare a procedeelor noi şi a celor deja perfecţionate (cele preferate de sportivi)se utilizează angajări cu diferite teme. Ele vor fi corespunzătoare nivelului de cunoştinţe al elevilor şi particularităţilor lor individuale.Nu este indicată prelungirea exagerată a repetărilor fără

9

Page 10: atestat Lupte

rezistenţa partenerului, deoarece acestea nu ajută sportivul să simtă unele detalii ale elementelor care se învaţă, puţind duce la artificializarea procedeului.Pentru perfecţionarea cu succes a tehnicii luptătorilor,o importanţă deosebită o are folosirea diferitelor grade de rezistenţă opusă de partener. Aceasta necesită pentru cei ce exersează o gradare diferită, condiţiile fiind adecvate posibilităţilor sportivului care învaţă noile procedee tehnice. Perfecţionarea procedeelor şi a altor elemente specifice se face in angajări în care partenerul opune o rezistenţă foarte mică (se opune cu jumătate forţă) sau opune rezistenţă totală. Deosebit de importante sînt angajările cu parteneri diferiţidin punct de vedere al calităţilor individuale. Acestediferenţieri se referă la înălţimea partenerilor, la greutatea lor corporală, la temperament, stilul lor de a duce lupta (garda pe dreapta, pe stingă, înaltă, joasă etc.), toate acestea contribuind la însuşirea unor deprinderi de luptă cît mai variate. însuşirea exerciţiilor specifice şi perfecţionarea procedeelor prin angajări diferite se realizează în condiţii bune dacă sportivul nu este obosit. Totuşi este necesar să se facă periodicangajări repetate, astfel încît sportivii să fie puşi însituaţia de a executa procedeele perfecţionate şi în condiţii mai grele, de exemplu în stare de oboseală. Acest lucru ajută ca procedeele să fie însuşite în aşa fel, încît sportivul să le poată utiliza şi în condiţii grele de concurs, situaţii care apar spre sfîrşitul reprizelor, cînd oboseala este mai accentuată.In măiestria tehnică a luptătorului un rol deosebit deimportant îl are viteza cu care se execută procedeul. Da aceea perfecţionînd elementele tehnice în condiţii apropiate de concurs, sportivul trebuie să-şi perfecţioneze deprinderea de a executa rapid acţiunile şi procedeele, însă fără a le deforma structura. Excepţie fac unele procedee tehnice din cadrul luptei la sol, de exemplu rostogolirile cu braţul în cheie. Nueste indicat să fie grăbită perfecţionarea procedeelor în tempou rapid, deoarece aceasta poate duce la deformarea procedeelor, apariţia greşelilor şi a traumatismelor.începînd învăţarea procedeului într-un tempo lent, luptătorul poate să-şi îndrepte atenţia asupra execuţiei corecte a tuturor elementelor ce compun procedeul sau asupra acelora pe care le execută defectuos. Creşterea tempoului de execuţie a procedeului sé face treptat, de la un antrenament la celălalt, de fiecare dată

10

Page 11: atestat Lupte

atít cit permite gradul de pregătire a elevului, fără însă a genera deformarea elementelor tehnice.In afară de aceasta, din cînd în cînd trebuie să se revină ia execuţia încetinită a procedeelor, fapt care permite precizarea diferitelor detalii şi însuşirea perfectă a deprinderilor motrice, în cadrul lecţiilor tehnice, procedeele ce se repetă trebuie executate de 2—3 ori foarte încet, de 4—5 ori într-un tempou mediu şi apoi în viteză mare.In tehnica luptelor există unele procedee care nu sepretează la o execuţie lentă, în special aruncările peste şold, peste spate, peste piept etc. Perfecţionarea acestor procedee trebuie să se efectueze de la început într-un tempo apropiat de cel normal, executîndu-se relativ rapid.învăţarea procedeelor ca şi perfecţionarea tehnicii se realizează pe seama repetărilor multiple şi sistematice.în practică se întîmplă frecvent ca unele procedee binecunoscute de sportiv să fie uitate. Cauzele principale constau în faptul că luptătorul sau nu a repetat mult timp acel procedeu în angajări, sau nu a acordat o atenţie suficientă pentru repetarea lui. Dacă sportivul caută să folosească asemenea procedee în angajările de concurs riscă să nu-i reuşească şi poate fi contracarat de adversar. Acest lucru duce la nesiguranţă,teamă în execuţie, iar dacă insuccesul se repetă,sportivul va înceta să folosească acel procedeu. Numai printr-o repetare sistematică şi îndelungată deprinderea poate deveni din nou tactică, procedeul din nou la gradul de automatizare.Ţinînd seama de toate acestea, se desprinde necesitateaca luptătorul să repete procedeele sale preferate de cîteva ori în fiecare lecţie.Numărul repetărilor care se fac pentru fiecare procedeunu sînt egale, ele diferă în funcţie de importanţa şi complexitatea procedeului. Este necesar să se repete de mai multe ori procedeele şi elementele tehnice care sînt mai slab însuşite, cele în care se produc greşeli de execuţie sau sînt nesigure.Pentru toţi luptătorii sînt foarte importante căderile înpod, şi de aceea trebuie să se repete la fiecare lecţie.în procesul de perfecţionare a tehnicii luptătorii nu înregistrează progrese evidente dacă lipseşte observaţia antrenorului,fiindcă sportivul nu ştie cu exactitate dacă execută bine un procedeu sau nu şi care sînt greşelile pe care le face.

11

Page 12: atestat Lupte

Antrenorul şi chiar coechipierii cu experienţă fac observaţiile necesare, ajutîndu-i pe sportivi să se corecteze.Pentru înlăturarea greşelilor depistate trebuie să se stabilească în primul rînd cauzele care le generează. Numai după aceasta se pot alege corect căile şi mijloacele pentru înlăturarea lor. Aşa, de exemplu, forţa insuficientă la aruncările peste şold, cu fixarea capului şi braţului, poate fi determinată de viteza cu care se întind picioarele, de amplitudinea răsucirii, de coordonarea defectuoasă a lucrului braţelor şi picioarelor, de răsucirea suficientă în direcţia aruncării etc.Pentru toate aceste cazuri trebuie să se aleagă exerciţiile specifice adecvate, care să ducă la remedierea deficienţelor constatate. Dacă, de exemplu, cauza greşelii constă în lipsa de coordonare a acţiunii mîinilor care trag de braţ cu cea a acţiunii picioarelor, iar luptătorul va lucra pentru dezvoltarea forţei braţelor, desigur că nu se vor remedia deficienţele în execuţie.In practică există multe exerciţii metodice care ajută lalichidarea lipsurilor şi a greşelilor ce apar în execuţia procedeelor tehnice. Pentru a obţine rezultate pozitive, nu trebuie să se urmărească eliminarea deodată a tuturor lipsurilor.Intr-o asemenea încercare atenţia luptătorului va fi distribuită in prea multe direcţii şi nu se va putea concentra suficient asupra nici uneia dintre lipsurile semnalate. înlăturarea greşelilor şi lichidarea lipsurilor necesită o concentrare şi o mobilizare corespunzătoare. Deci rezultatele devin pozitive dacă acest lucru, este urmărit în mod treptat. în primul rînd trebuiedescoperită greşeala principală, urmărindu-se lichidareaei, şi numai după aceasta să se treacă la depistarea altora.Efectul cel mai mare în corectarea unei deficienţe seobţine în cazul cînd antrenorul reuşeşte să găsească elemental pe care luptătorul îl execută greşit. De exemplu, dacă aruncarea peste şold (turul de cap) executantul o efectuează pe o traiectorie greşită, fapt datorat unei insuficiente răsuciri cu spatele către adversar, şi în urma mai multor observaţiiel continuă să repete greşeala, se va da ca temă efectuarea unei răsuciri mai mari cu spatele decît este necesar în condiţii normale.Ivăţarea şi perfecţionarea tehnicii în cadrul perioadelorşi etapelor antrenamentului este indicat a se face astfel :

12

Page 13: atestat Lupte

— Intîi trebuie învăţate procedeele tehnice noi. Planificarea lor să fie făcută în perioada pregătitoare, în etapele care preced perioada competiţională.Perfecţionarea tehnicii se realizează în condiţii bune înperioada competiţională în partea fundamentală a lecţiilor.Pentru acest lucru se folosesc lecţii de învăţare, de antrenament şi de control. Elementele care contribuie la perfecţionarea deprinderilor tehnice trebuie incluse şi în partea a doua a gimnasticii de dimineaţă, precum şi în exerciţiile de încălzire folosite înaintea angajărilor.Perfecţionarea tehnicii la cel mai înalt grad se realizeazăîn cadrul concursurilor. Cu cît concursurile sînt mai dificile, cu cît sînt mai puternici sportivii care participă în competiţiile respective, răspunderea luptătorului este mai mare, iar perfecţionarea procedeelor se va realiza în condiţii mai grele, mai complexe.Este necesară continua perfecţionare a deprinderilor tehnice, repetarea sistematică a procedeelor, chiar dacă ele sînt foarte binecunoscute de luptător şi le foloseşte în concursuri.Repetarea lor se face nu numai în lecţiile de instruire (învăţare), ci şi în angajările de antrenament şi cele de verificare dinaintea competiţiilor.

a) PERFECŢIONAREA TACTICII

Perfecţionarea tacticii trebuie realizată în mod sistematic,treptat şi într-o strînsă legătură cu cea a tehnicii.Tactica luptelor se învaţă şi se perfecţionează în cadrul instruirii şi antrenamentului, folosindu-se pentru aceasta angajări de învăţare, antrenamente de control şi concursuri.Antrenorul trebuie să se străduiască ca elevii săi 6ă-şiînsuşească o diversitate de procedee tehnice, care să le permită desfăşurarea cu succes a planurilor tactice, cu adversari diferiţi din punct de vedere constituţional (lungimea membrelor, înălţime, greutate), privind pregătirea lor fizică, psihică şi tehnico-tactică.In timpul concursurilor, fiecărui procedeu tactic trebuiesă i se dea o importanţă deosebită privind pregătirea luimascată, lucru ce trebuie făcut cu deosebită măiestrie. Mascarea se realizează cu ajutorul acţiunilor înşelătoare, care se efectueaza astfel adversarul sa nu se indoiasca nici o clipa de hotărîrea luptătorului.

13

Page 14: atestat Lupte

In cazurile cînd adversarul nu sesizează intenţiile adevărate ale atacantului, el va reacţiona aşa cum este necesar pentru desfăşurarea procedeului de atac iniţiat. Mascarea se pregăteşte şi se prelucrează prin antrenamente sistematice, special organizate. în acest timp, antrenorul trebuie să urmăreascăca luptătorul să găsească metodele cele mai bunede mascare a acţiunilor înşelătoare, exersîndu-le cu partenerii în angajările de învăţare şi antrenament.în situaţia în care luptătorul vrea să treacă rapid de lao acţiune înşelătoare la cea adevărată, nu poate da atenţia cuvenită modului de executare a acţiunilor pregătitoare. Dacă nu se acordă de la început atenţia cuvenită acestui lucru, greşeala se înrădăcinează, se transferă şi în angajările de concurs, iar adversarul îi va ghici uşor gîndurile, destrămîndu-i intenţiile tactice. Realizarea situaţiilor convenabile pregătiteprin procedee tactice devine posibilă numai atunci cîndse trece nemijlocit în timpul atacului rapid şi la timp de laacţiunea tactică, la cea tehnică.In toate exersările fără nici o diferenţiere, un rol marein perfecţionarea tacticii revine partenerului. în lecţiile de învăţare şi uneori în cele de antrenament, în cadrul angajărilor de concurs este necesar deci să se dea teme nu numai celui care exersează, ci şi partenerului său. La aceasta se recurge în special în împrejurările în care antrenorul nu are la dispozitie parteneri diferiti,pentru al allege pe cel care poseda calităţile necesare cazului ales. Prin teme adecvate care se dau partenerului, se poate suplini lipsa partenerilor diferiţi ca stil de lupta.Metoda distribuirii diverselor sarcini luptătorilor le oferăposibilitatea să-şi dezvolte şi să-şi perfecţioneze gîndirea tactică.Temele care se dau sînt folositoare în aceeaşi măsură,atit pentru cel ce exersează, cît şi pentru partenerul său.Temele se aleg în aşa fel, încît să contribuie la perfecţionarea tacticii luptătorului şi în acelaşi timp la înlăturarea lipsurilor pe care le are.Principalele teme folosite pentru perfecţionarea tacticiide luptă sînt :I1. Conducerea corectă a tacticii cu adversari diferiţi :— folosirea tacticii de atac, contraatac şi de apărare ;— conducerea luptei cu gardă pe stingă sau pe dreapta ; — atacarea adversarului cu predilecţie la marginea saltelei;

14

Page 15: atestat Lupte

— folosirea sistemelor de luptă bazate pe viteză, rezistenţă, îndemînare ;— perfecţionarea procedeelor şi contraprocedeelor dejaînsuşite.2. Perfecţionarea diferitelor scheme tactice de conducere a luptei :— realizarea unui avantaj clar şi conducerea luptei încontinuare similar situaţiei în care adversarul ar conduce la puncte ;,— ducerea adversarului în poziţie de parter pentru desfăşurarea acţiunilor tehnice şi tactice preferate ;— menţinerea adversarului la marginea saltelei ;— folosirea numai a acelor sisteme tactice care-1 avantajează pe sportiv ;— conducerea angajării în aşa fel, încît să se depună unminimum de efort, ca şi cînd la scurt timp ar urma o nouăluptă.Alcătuirea planurilor tactice se face de către sportiv, care ulterior le discută în amănunt cu antrenorul. Astfel se realizează participarea activă a luptătorului la pregătire.De mare efect în perfecţionarea tacticii de luptă sîntexemplele alese cu grijă de antrenor şi apoi ilustrate.în stadiile mai avansate se recomandă să se dea posibilitatea sportivilor să-şi desfăşoare angajările după planurile tactice concepute de ei, fiind apoi analizate împreună cu antrenorul.Aceasta permite sportivilor să simtă toate avantajeleşi lipsurile concepţiilor lor tactice.Pentru perfecţionarea deprinderii de a schimba planuliniţial folosind mijloace potrivite situaţiilor noi neprevăzute, trebuie pus sportivul să-şi alcătuiască un plan tactic pentru un partener cunoscut, iar acestuia să i se dea sarcina să lupte într-o maniera discordantă cu acţiunile preconizate iniţial ale celui care exersează. După însuşirea sistemelor tactice, predate în lecţiile de instruire, se trece la perfecţionarea lor în condiţii mai complexe, folosindu-le în angajările de antrenament, de control şi ulterior în concursurile oficiale.In lecţiile de instruire şi perfecţionare tactică un locdeterminant deţin temele adecvate particularităţilor concursurilor şi scopului de atins în acestea. Asemenea teme pot fi :1. Pregătirea planurilor tactice pentru angajări cu adversari diferiţi :

15

Page 16: atestat Lupte

a) formularea unor planuri tactice pentru angajări cudiferiţi adversari ;b) învăţarea de noi elemente tactice adecvate procedeelor preferate ;c) perfecţionarea planurilor tactice concepute pentru principalii adversari cunoscuţi ;d) perfecţionarea unor sisteme tactice de ducere a lupteicu adversari cunoscuţi.2. înlăturarea lipsurilor constatate în pregătirea tactică.Pornind de la sarcinile ce stau în faţa procesului de instruire şi antrenament, luptătorul va îndeplini sistematic diferite teme de perfecţionare a tacticii. Se recomandă ca in pregătirea pentru întreceri cu adversari cunoscuţi, luptătorul să se antreneze pentru fiecare concurs în parte. Pentru fiecare competiţie de răspundere să caute să-şi perfecţioneze unmijloc sau o altă variantă de desfăşurare a atacului, de execuţie a procedeelor, a contraprocedeelor preferate sau noi combinaţii între acestea.Pregătindu-se pentru o întîlnire cu un adversar cunoscut,ştiindu-se şi reacţiile acestuia faţă de procedeele preferate, luptătorul îşi poate modifica atacul. Putîndu-se prevedea reacţia adversarului, se poate perfecţiona din timp procedeul preferat, schimbîndu-se structura lui şi pregătind combinaţii tactice potrivite (ţinînd seama de riposta de apărare concretă a adversarului). în cadrul pregătirii cu adversari necunoscuţi, luptătorul trebuie să acorde o mare atenţie perfecţionării capacităţiide a duce lupta cît mai diferit, să utilizeze scheme.tactice variate, folosind cît mai avantajos cunoştinţele şi calităţile sale.In timpul perfecţionării tacticii sînt contraindicate observaţiile exagerate, mustrările din partea antrenorului, sau intervenţiile repetate. Dacă luptătorul execută mecanic toate procedeele, fiind împiedicat să participe activ la rezolvareadiferitelor situaţii, nu va manifesta iniţiativă şi nu va folosi experienţa dobîndită anterior. De asemenea nu va evolua progresiv, nu-şi va amplifica treptat capacitatea de orientare tactică independentă şi nu va rezolva sarcini tactice tot mai complexe.In etapele pregătitoare, în cadrul instruirii tactice, antrenorul trebuie să acorde o atenţie deosebită tacticii conducerii luptei, execuţiei diferitelor procedee şi combinaţiilor dintre ele.

16

Page 17: atestat Lupte

Măiestria tactică a luptătorului se perfecţionează în principal în perioada competiţională, în cadrul angajărilor de concurs.Foarte important pentru perfecţionarea tacticii sînt participările la competiţii în calitate de spectator şi observarea tacticii celor mai buni luptători.Pentru verificarea stadiului de însuşire a elementelortactice este indicat să se organizeze antrenamente comune cu sportivi din alte colective (să fie invitaţi luptători din alte secţii sau sportivii împreună cu antrenorul, să participe la concursuri de casă ale altor sec.

2.VARIANTE ALE ARUNCARILOR PESTE PIEPT

Aruncarea peste spate cu luarea braţului pe umărFixînd un braţ al adversarului (cel din direcţia de execuţie), executantul efectuează mişcările picioarelordescrise la aruncările peste şold şi-şi aşază braţul pe umărul său . Pentru executarea procedeului, din poziţia de gardă trebuie să se facă o răsucire de 180°, urmată de o aplecare accentuată şi o întindere energică a picioarelor. Prin aceste acţiuni adversarul este aruncat în sus şi, în ultimă instanţă, printr-o îngenunchere bruscă şi prin aplecarea trunchiului (pînă în momentul cînd capul atinge salteaua), adversarul este aruncat peste spate pe saltea.

17

Page 18: atestat Lupte

în cazul executării acestor procedee, trîntirea adversarului este puternică şi numai luptătorii experimentaţi care „au un pod" excepţional pot para prin acesta căderea pe spate. Fixarea adversarului în pod se face executînd o priză cu mîna neomonimă deasupra cotului adversarului şi centurînd peste abdomenul acestuia cu celălalt braţ . Această fixare este cea mai indicată, deoarece astfel prins, adversarul are cele mai puţine şanse de a se elibera din prize şi de a scăpa din pod.

18

Page 19: atestat Lupte

Aruncarea peste spate cu înfăşurare sub braţ

Dacă adversarul fixează cu mîna ceafa executantului (ceea ce se întîmplă foarte frecvent în timpul luptei), acesta prinde cu mîna neomonimă antebraţul adversarului, în regiunea articulaţiei pumnului, şi cu mîna cealaltă braţul drept al adversarului , răsucindu-se cu spatele spre aceasta prin acţiunea de aducere a piciorului din spate lîngă cel din faţă (vezi acţiunile picioarelor de la aruncările peste şold). Prin această întoarcere executantul ajunge în poziţie prielnică pentru execuţia procedeului. Pentru a fixa şi mai bine braţul adversarului care ajunge pe umărul executantului, fiind înfăşurat în jurul gîtului său, acesta îi prinde cu mîna omonimăşi cotul (cu mîna dreaptă braţul drept), după care începe

19

Page 20: atestat Lupte

acţiunea de aruncare. Acesta este aruncat în sus prin întinderea picioarelor şi apoi adus pe saltea prin ghemuirea trunchiului şi îngenunchere.

Fixarea adversarului în pod se face tot prin schimbareaprizelor ca şi la procedeul anterior. Se schimbă întîi prizade la antebraţ. în acest interval trebuie menţinută priza asupra cotului, iar după schimbarea sistemului de fixare se centurează adversarul cu celălalt braţ (cu braţul drept dacă adversarul a fost trîntit spre dreapta).

Aruncarea peste spate cu fixarea ambelor braţe

20

Page 21: atestat Lupte

Acest procedeu se poate executa în lupta la sol în cazulcînd adversarul atacă în aşa fel încît i se pot fixa braţele care sînt aşezate pe umerii executantului. Fixarea se face cu miinile la nivelul coaielor sau puţin mai sus .Aruncarea

adversarului pe saltea se efectuează prin tracţiuneaenergică a braţelor acestuia, prin aplecarea bruscă, ghemuireatrunchiului şi împingerea în sus a bazinului.Pentru fixarea adversarului în poziţie periculoasă se eliberează un braţ, iar cu celălalt rămas liber se fixează capul, înfăşurîndu-1 în jurul cefei oponentului şi introducîndu-i mina pe sub ceafă. Cu celălalt braţ se fixează pe deasupra braţul omonim al adversarului, realizîndu-se astfel fixarea în pod din faţă.

Acţiunile picioarelor in aruncările peste spateLa aceste procedee mişcările picioarelor sînt la fel ca şila aruncările peste şold (din elan şi din forţă). Pentru efectuarea procedeului din forţă se execută mişcarea corespunzătoare a picioarelor şi a trunchiului. Picioarele se aşază parallel şi foarte aproape, tălpile fiind în contact cu salteaua pe toată suprafaţa lor. Aceasta permite întinderea picioarelor cu toată forţa, folosind acţiunea de sprijinire puternică în saltea. Acţiunea nu este posibilă cînd se execută procedeul din elan şi cu răsucire pe vîrfuri, contactul cu salteaua fiind mai redus (numai pe vîrfuri), ceea ce scade forţa de întindere a picioarelor. în al doilea rînd,

21

Page 22: atestat Lupte

distanţa dintre picioare fiind mult mai mare, acţiunea de ridicare a adversarului este multmai dificilă. Pentru acest motiv, procedeele din elan trebuie executate cu viteză foarte mare, profitîndu-se de inerţia oponentului, care trebuie să fie în deplasare spre executant. Deci, pentru executarea procedeului din elan, este absolute necesară deplasarea adversarului spre executant. Sînt frecvente cazurile cînd unii luptători execută totuşi mult mai bine procedeul din elan. Astfel, luptătorul trebuie să efectueze" în prealabil o smuci re de braţul fixat, determinîndu-şi adversarul să se deplaseze, condiţie prielnică execuţiei aruncării.

Apărarea

Luptătorul atacat, pentru a se apăra de acest procedeu,flexează energic braţul fixat şi execută o genuflexiune rapidă, împiedicîndu-şi astfel adversarul să-1 ridice de pe saltea şi să finalizeze procedeul (cu genunchiul se acţionează asupra piciorului corespunzător al adversarului, presîndu-1 în spaţiul popliteu al acestuia).

ContraataculIn cazul cînd prin acţiunile mai sus-amintite luptătorul

22

Page 23: atestat Lupte

în apărare a reuşit să-şi împiedice adversarul să executeprocedeul, îl poate fixa pe acesta la parter. Un altprocedeu de contraatac poate fi executat prin centurarea adversarului cu braţul liber, ridicîndu-1 de pe saltea şi executînd o aruncare peste piept, cu. răsucire în aer (cu semipod).

CombinaţiiAruncarea peste spate se combină mai bine cu procedeelede trecere la spate prin tracţiune de braţ. Executantul fixează braţul adversarului şi trage de el în vederea trecerii la spate , dacă acesta, se retrage ; pentru a înpiedica aplicarea procedeului, se poate executa' aruncarea peste spate menţinînd aceleaşi prize.Cu efect deosebit se poate executa aruncarea peste spate în cazurile cînd adversarul încearcă să treacă la spatele executantului, prin tracţiune de braţ. Executantulcontraatacă fixînd antebraţul drept al adversarului cu mina stingă, iar cu mîna dreaptă fixează braţul la nivelul articulaţiei cotului şi execută aruncarea peste spate în momentul cînd acesta face pasul pentru a trece la spate.

2.VARIANTE ALE ARUNCĂRILOR PESTE PIEPT

a) Aruncarea peste piept cu fixarea unui braţ(salt la un braţ)*Acest procedeu are mai multe variante, dintre care ceamai utilizată este următoarea : Executantul fixează pe deasupra cu braţul neomonim

23

Page 24: atestat Lupte

-unul din braţele adversarului, cît mai strîns, între braţul şi antebraţul executantului. Pentru a asigura şi mai mult priza, atacantul îşi strînge energic braţul la piept. în continuare centurează cu braţul liber adversarul.Toate aceste prize se efectuează s'nnultan, cu aducerea piciorului din spate lîngă cel din faţă. Avînd fixate astfel prizele atacantul poate executa aruncarea peste piept cu intrare în pod , iar adversarul cade peste el în poziţie periculoasă . Pentru a-1 fixa în poziţie periculoasă, executantul se răsuceşte şi iese din pod în direcţia în care are adversarul fixat. Răsucindu-se şi trăgînd de braţul fixat, este rostogolit în pod, pe care executantul trebuie să-l rupă pentru a obţine victoria prin tuş. Atacantul, avînd un braţ al adversarului prins, acţionează cu celălalt braţ, fixîndu-i centura. Acesteprize, după ce adversarul ajunge în pod, sînt cele mai indicate pentru fixarea podului din lateral.în cazul cînd procedeul se execută cu semipod, atît executantul, cît şi adversarul cad pe saltea în sprijin pe cap şi umăr.

Pentru a finaliza procedeul, ca şi în cazul anterior,,executantul trage de braţul fixat al adversarului şi—1 forţează în pod . Dacă în timpul execuţiei mişcarea nueste continuă, întrerupîndu-se în momentul cînd ambii luptători sînt în sprijin cu capul şi cu umărul pe saltea, adversarul poate termina el procedeul, răsucindu-se spre executant şi forţîndu-l în pod.

24

Page 25: atestat Lupte

Deci, pentru a putea efectua procedeulcu finalitate, executantul trebuie să-1 efectueze cu viteză şi să nu se oprească în momentul critic cînd are poziţie la fel de dezavantajoasă ca şi adversarul.

Avantajul executantului faţă de adversarul său este următorul: cînd execută cu viteză procedeul, adversarul nu poate să-şi refacă stabilitatea în momentul căderii pe saltea (acest lucru numai în cazul cînd executantul nu se opreşte în momentul critic). încă un avantaj rezultă din faptul că atacantul fixează braţul adversarului şi are astfel o superiorit a t e de priză asupra acestuia. Trăgînd de braţul fixat, adversarul este rostogolit în pod.

25

Page 26: atestat Lupte

Cînd procedeul se execută fără pod sau semipod, executantul, în timpul căderii pe saltea, trebuie să răsucească energic adversarul sub el.Răsucirea se face aproximativ la jumătatea distanţei între poziţia verticală şi saltea, sau ceva mai tîrziu (fig. 33),în nici un caz mai devreme, deoarece adversarul, scoţînd piciorul în sprijin în direcţia acţiunii, poate efectua foarte uşor-un contraprocedeu (contrasalt).Apărarea. Se îndoaie braţul fixat balansîndu-se în faţapieptului adversarului şi se smuceşte în sus, eliberîndu-1 din priză.Contraatacul. în momentul începerii execuţiei aruncării•contraatacantul balansează piciorul din direcţia de aruncare, mult în sus şi înainte, şi punîndu-1 în sprijin pe saltea îşi prinde adversarul în pod. iUn alt procedeu de contraatac constă în fixarea (cu"braţul liber) braţului adversarului cu care centurează, reali ;zîndu-se prize identice .cu ale acestuia. Avînd fixate prizele se efectuează un balans înainte cu piciorul (din direcţia de aruncare) şi în momentul atingerii saltelei cu acesta se execută un contrasalt printr-o răsucire energică a trunchiului.

26

Page 27: atestat Lupte

Tehnica de execuţie a contraatacului este asemănătoare cu cea a saltului iniţiat de adversar, folosindu-se elanul creat de acesta în timpul aruncării.Combinaţii. Aruncarea peste piept cu fixarea unui braţ sefoloseşte cu eficienţă mare în combinaţie cu dezechilibrările prin tracţiune de cap şi tracţiunile de cap-braţ ; în urma acestora de obicei adversarul întinde un braţ sau îl lasă liber,, permiţînd fixarea lui şi execuţia aruncării peste piept.

Aruncarea peste piept cu fixarea ambelor braţe(salt la ambele braţe)

In cazul cînd atacantul execută un salt cu fixarea ambelorbraţe ale adversarului, fixarea braţelor se face la fel ca şi la „saltul la un braţ". Priza trebuie făcută cît mai scurtă (braţele adversarului să fie sub axilele executantului).

Acţiunea picioarelor este aceeaşi ca şi în situaţiile anterioare, cu deosebirea că la acest procedeu picioarele trebuie să fie puţin mai apropiate.

Apropiind piciorul din spate lîngă cel din faţă (ambelepicioare sînt îndoite), se execută o întindere energică a p i cioarelor şi astfel începe căderea spre pod.

Spre deosebire de procedeele descrise mai sus, saltulla ambele braţe nu se execută decît cu trecerea prin podşi semipod, răsucirea completă în timpul căderii ñefiind posibilă, deoarece adversarul nu poate fi ridicat suficient de pe sol. Finalul procedeului este şi el diferit faţă de cel de la salturile la un singur braţ, şi anume : după căderea în pod sau semipod (adversarul fiind aruncat peste pod sau în lateral) executantul începe răsucirea, de data aceasta indifferent în ce direcţie, ambele braţe ale adversarului fiind fixate în timpul aruncării, braţul opus direcţiei de răsucire eliberează braţul adversarului fixîndu-i ceafa între braţ şi antebraţ. Trăgînd de ceafă în sus, adversarul este împiedicat sa efectueze podul. Şi în acest caz poate fi utilizată conturarea adversarului cu braţul liber.Apărarea. Eliberarea braţelor din priză este principalaacţiune de apărare. Aceasta se realizează prin flexarea antebraţelor pe braţ şi smucirea lor bruscă şi energică pe lingă pieptul adversarului.

27

Page 28: atestat Lupte

O altă acţiune de apărare constă din ridicarea braţeloradversarului mai sus de linia umerilor, prin îndreptareatrunchiului şi flexarea antebraţelor pe braţ (se poate realiza, cu adversari mai scunzi).

Contraatacul. După ridicarea braţelor adversarului, executantul îşi prinde miinile în cîrlig, apoi face un balans energic în lateral, ajungînd în lateral sau în spatele acestuia.Centurînd adversarul din lateral sau din spate poate executa ducerea lui la sol sau o aruncare peste piept cu centurare.Combinaţii. Executantul îşi lasă (centura) trunchiul descoperit pentru a determina pe adversar să-1 centureze. În momentul cînd adversarul întinde braţele i le fixează şi execută aruncarea peste piept. Reuşita execuţiei depinde de viteza de execuţie ; o întîrziere cît de mică poate prejudicia atacul.

Aruncarea peste piept cu centurare (salt cu centurare)

Pentru a putea executa acest procedeu, executantul trebuie să centureze adversarul indiferent din ce parte. La centurarea din faţă se efectuează diferite acţiuni înşelătoare, din care cele mai utilizate sînt :

1. Trasul în jos de cap, situaţie în care adversarul cautăsă se îndrepte, iar executantul, schimbînd brusc direcţia braţelor de la ceafă la mijloc, îl centurează.

2. Simularea trecerii la spate prin îndoirea pronunţată

28

Page 29: atestat Lupte

a genunchilor şi împingerea unui braţ al adversarului în sus. Adversarul ^aută să pareze trecerea la spate şi astfel rămîne descoperit la centură.

3.Simularea executării prizei la ceafă, în momentul apropierii adversarului şi schimbarea bruscă a direcţiei braţelor la centură.După derutarea adversarului şi executarea prizei (centurarea din faţă), procedeul se execută ca şi celeanterioare, cu apropierea piciorului din spate lîngă cel din

29

Page 30: atestat Lupte

faţă şi întinderea energică a picioarelor. Saltul cu centurare din faţă nu se execută decît cu răsucire în timpul căderii sau cu trecere prin semipod. Cu intrare directă în pod nu se execută, deoarece în acest caz este imposibilă fixarea adversarului în poziţie periculoasă. Executîndu-se procedeul cu răsucire în timpul căderii sau cu semipod, adversarul cade în pod sau este răsucit în pod (al doilea caz cînd procedeul se efectuează cu trecerea prin semipod). După ce adversarul a ajuns în pod, se caută fixarea acestuia, care nu este suficientă numai prin centurare. Din acest motiv executantul trebuie să urmărească să fixeze şi un braţ al adversarului. în momentul în care a fost fixat şi un braţ, posibilităţile de scăpare ale adversarului sînt foarte reduse.

Centurarea se poate face cuprinzînd şi unul din braţeleoponentului. Aruncarea în acest caz se efectueazăpeste pod, semipod sau în timpul căderii, cu răsucire în direcţia braţului fixat.

Spre deosebire de cea de mai sus, dacă centurarea seexecută din spate (supleul), procedeul se aplică cu intrareIn pod. Acesta se execută mai rar în timpul luptei de sus şi mai frecvent în lupta de jos, prin ridicarea adversarului.Apărarea. Cea mai eficace apărare constă din împiedicarea adversarului de a fixa prizele. Acest lucru se realizează plasînd un antebraţ sub unul din braţele adversarului (în momentul cînd vrea să execute centurarea) şi, ridicîndu-l în sus, se împiedică efectuarea prizelor.

30

Page 31: atestat Lupte

Contraatacul. Cînd adversarul se apleacă pentru a centura,

executantul îi cuprinde capul cu braţul (pe deasupra) fixîndu-i bărbia, iar cealaltă mînă îi fixează cotul neomonim din exterior. In continuare executantul trage înainte şi în jos de braţul fixat şi de cap folosind şi greutatea corpului propriu pentru a amplifica acţiunea. Astfel adversarul îşi pierde echilibrul şi este îngenunchiat, iar executantul are posibilitatea să treacă la spate şi să-1 fixeze la sol.

Combinaţii. Aruncările peste piept cu centurare se folosesc cu multă eficacitate în combinaţie cu trecerea la spate pe sub braţ. După împingerea cotului adversarului în sus nu se trece în spatele lui, ci se centurează dinfaţă sau din lateral, apoi se aruncă, iar executantul se răsuceşte în timpul căderii.

31

Page 32: atestat Lupte

32

Page 33: atestat Lupte

Dragi oaspeti,

Botosani,oras cu traditie in sportul luptelor Greco-romane este onorat, stimati participanti, de prezenta dumneavoastra la Finala Campionatului National Individual-Cadeti de lupte Greco-romane editia 2009si faptul ca Ministerul Educatiei si Cercetarii ne-a onorat cu acordarea organizarii acestei competitii.

Speram ca serviciile oferite pe perioada organizarii concursului sa fie la nivelul exigentelor dumneavoastra astfel sa va amintiti de sejurul petrecul in orasul nostrum.

Ceea ce ni se pare celmai important este ca tinerii care azi se intrec in “Lupta dreapta”sa fie performeri de maine ai marilor competitii europene si mondiale care sa duca simbolurile eterne ale Binelui,Adevarului si Fumosului in existenta unei lumi mai drepte si mai bune.

Va dorim tuturor mult succes!

33

Page 34: atestat Lupte

Brigada de arbitri:1.Arbitri Internationali

-Lazar Ovidiu -Bucuresti-Horvat tiberiu -Dr.Tr.Severin-Gui Vasile -Baia Mare-Mreana Cristian -Botosani-Tipa Adrian -Suceava

2.Arbitri Nationali-Berceanu Gheorghe -Bucuresti-Iordan Mircea -Bucuresti-Minea Gheorghe -Bucuresti-Florea Gheorghe -Bucuresti-Giuglea Ion -Constanta-Mita Liviu -Constanta-Iacob Dan -Botosani-Ungureanu Cristian -Botosani-Radutescu Ion -Slatina-Lupu Nicolae -Buzau-Lupu Cornel -Rm.Valcea-Iordache Sorin -Brasov-Botoiu Romulus -Satu Mare-Pandor Mihai -Oradea

Biroul federalAntrenor Federal: Vasile Andrei

Presedinte: Poteras Constantin-Cristian

34

Page 35: atestat Lupte

Vicepresedinte: Parcalabu RazvanBotila Mihai

Membri: Dacica AdrianLuca LucianLazar OvidiuButucaru IonBerceanu GheorgheGyarmati Ferencz

Presedinte de onoare: Prof.Univ.Dr. Gheorghe CismasIn concurs s-au inscris peste 600 de sportive de la urmatoarele cluburi:

1. Css-Astra Arad2. Cs Botosani3. C.S.M Bucovina Radauti4. C.S.M Resita5. Css Dinamo Bucuresti6. Css Steaua Bucuresti7. C.S.M Danubiu Tulcea8. C.S.M Suceava9. C.S.M Lugoj10.Css 5 Bucuresti11.Css Metrorex12.Lps Slatina13.Lps Botosani14.Lps-C.S.M Pitesti15.Lps Suceava16.C.S.M Campulung Muscel17.C.S.M Chimia Rm.Valcea18.Cs Satu Mare19.Lps Constanta20.Css Drobeta Turnu Severin21.Css Medgidia22.Css Buzau

35

Page 36: atestat Lupte

23.Css C.F.R Brasov24.C.S.M Bacau25.Css Sighetul Marmatiei

Program desfasurare concurs

Vineri

Ora 15,00-17,00 -Validarea concurentilorOra 17,00-18,00 -Comisia tehnicaOra 18,00-18,30 -Cantarul official

Cat.42kg,50kg,58kg,69kg,85kg,100kg

Sambata

36

Page 37: atestat Lupte

Ora 09,00-13,00 -Reuniunea I si IIOra 13,00-13,30 -Cantar official

Cat.46kg,54kg,63kg,76kgOra 13,30-16,00 -Pauza Ora 16,00-18,30 -Recalificari si finaleOra 18,30-19,00 -Festivitatea de premiere

Duminica

Ora 09,00-13,00 -Reuniunea IOra 13,00-14,00 -Recalificari si finaleOra 14,00-14,30 -Festivitatea de premiere

Informatii

L.P.S -0231/533.490D.J.T.S Botosani -0231/511.092I.S.S Botosani -0231/584.050A.T.T.S Agafton -0231/514.995A.T.T.S Sediu -0231/516.252Agentia C.F.R -0231/517.521Informatii C.F.R -952Statii TAXI -0231/510010

-0231/535353

37

Page 38: atestat Lupte

Salvare,Politie -112Pompieri

Obiective turistice

Muzeul Judetean -Pietonalul UniriiMuzeul de etnografie -Pietonalul UniriiMuzeul N.Iorga -str.Nicolaie IorgaBiserica “Uspenia” -Centrul VechiBiserica Sf.Gheorghe -Centrul VechiManastirea Popouti -str.DobosariComplex Muzeistic IpotestiGaleriile de arta St.Luchian -Piata Revolutiei

Concluzii

Grupa procedeelor de aruncari peste piept este una dintre cele mai eficiente procedee, deoarece necesita viteza,forta,indemanare si nu in cele din urma mobilitate.

Procedeele de aruncare peste piept si spate intra in componenta celor mai diverse combinatii. A ceste procedee sunt

38

Page 39: atestat Lupte

considerate procedee de risc dar sunt din ce in ce mai frecvent utilizate in timpul luptelor.

Procedeele tehnice care intra in componenta aruncarilor peste piept sun cele mai spectaculoase,prin proiectarea adversarului pe o traiectorie de zbor , prin caderea propriului corp (suspendat) de segmentele corpului adversarului.

Eficienta aruncarilor peste piept si spate rezulta din caderea adnersarului in pozitie periculoasa (tus), dar totodata eficienta acestor procedee scade odata cu lunecarea prizelor datorita transpiratiei de pe adversar.

Gheorghe Cismas- Tehnica Luptelor Greco-romaneEditura Sport –Turism Bucuresti 1988

39