Modele teoretico explicative ale atenţiei

Să dăm o definiţie concisă a atenţiei este oarecum dificil

deoarece termenul a fost folosit în numeroase domenii.

Atenţia este o orientare a activitaţii prin obiective,care are ca efect

creşterea eficenţei proceselor de culegere a informaţiei şi de

executare a acţiunii.

Formele atenţiei:

Atenţia poate fi uneori un produs spontan(atenţia involuntara) ,dar

ea poate fi provocată purtând numele de atenţie voluntară.

a) Atenţia involuntară: este declaşată de obicei de stimuli din

mediu caracterizaţi prin noutate,intensitate,

complexitate,dinamici generând astfel reacţia de orientare.

b) Atenţia voluntară:un rol important aici îl are limbajul care

reprezintă programatorul şi organizatorul atenţiei,el având

o forţa reglatorie atât în menţinerea , cât şi în comutarea

atenţiei.

c) Atenţia postvoluntară:este ataşată atât de atenţia voluntară

cât şi de cea involuntară, care din cauza

interesului,motivaţiei şi implicării afective,aceasta ajunge

să se autosusţină.

Însuşirile atenţiei:

a) Volumul atenţiei:se referă la numarul de elemente sau

unitaţi informaţionale care pot fi inregistrate simultan

1

b) Concentrarea atenţiei:este caracterizată de atenţia

maximală şi neatenţia selectivă obţinută de principiul

dominantei pentru celelalte elemente ale campului.

c) Mobilitatea atenţiei:se bazează pe refocaliări rapide dupa

intervale scurte de timp.Această atribuţie este extrem de

importantă în meserii şi activităţi ce se desfaşoară simultan

şi care necesită o atenţie sporită.

d) Distributivitatea atenţiei:presupune numarul de acţiuni şi

activitaţi pe care le poate desfaşura simultan o persoana.

Specificul psihologic al atenţiei

Atenţia a avut parte de o evoluţie sinuoasă în psihologie,ea putând

face saltul de la ignorarea şi izgonirea ei din psihologie până la

considerarea ei ca fiind o facultate psihică centrată.Având un rol

determinant,decisiv în buna desfaşurare a celorlalte fenomene

psihice,atenţia a fost considerată de introspecţionişti o faculatate

de sine stătătoare,independentă,cu conţinutul său specific la fel ca

alte activiţati specifice.Prin atenţie intelegem numeroase

concepte,putem explica toate celelalte fenomene psihice ,mai puţin

să putem explica atenţia.S-au încercat numeroase explicaţii cu

privire la atenţie dar fiind un mecanism atât de complex trebuie să

luam în calcul orice definire a ei.Spre exemplu,în Europa

Wundt,Eddinghaus considerau că atenţia s-ar datora aşa

numitei”priviri interioare” ea fiind tributară clarităţii şi purităţii

stărilor de conştiinţă.În America funcţionalismul reprezentat de

James s-a centrat pe natura selectivă a atenţiei ca o funcţie activă a

organismului bazată pe starea lui motivaţionala ,în timp ce

2

structuralismul cu reprezentantul său de seamă Titchener,vedea

atenţia ca o stare a conştiinţei caracterizată prin creşterea

concentrării şi a clarităţii senzoriale.Nu intamplător

Titchener(1908) afirma despre atenţie că reprezintă “nervul

intregului sistem psihologic”.

Dar odată cu apariţia şi dezvoltarea behaviorismului,atenţia

este ignorată ,chiar izgonita din psihologie.La al-IX lea congres

de psihologie experimentală de la Munchen din 1925,psihologul

danez E.Rubin a prezentat o comunicare “Nonxistenta atenţiei” .

G.Dwelshauvers a fost iniţial de accord cu teoria emisa de Wundt

ca după să se ajungă la concluzii total opuse ,fapt ce a determinat

excluderea atenţiei din tratatul său.Cu timpul ,atenţia a reuşit să

intre în câmpul investigaţiilor şi cercetarii experimentale.Ştim

foarte bine că atenţia are un rol imens în viaţa şi activitaţile

omului, lucru necontestat de nimeni,dar cu toate acestea ea a fost

ignorata din câmpul cercetării psihologice ,nefiind apreciata la

adevarata valoare a ei,dar evident dupa o anumită perioadă de

timp ea şi-a intrat în rol,fiind un mecanism important in

psihologie.

Mulţi psihologi nu puteau cosidera atenţia ca un proces

anume.Ei au oscilat mereu între “proces psihic,stare

psihică ,condiţie facilitatoare sau perturbatoare a celorlalte

fenomene psihice.Iar cand nici unul dintre aceste atribute nu îi

mulţumeau îndeajuns,ei declarau atenţia ca fiind un proces

psihofizic,domeniu de graniţa între psihologie şi filozofie.

3

Nefiind important ce este atenţia cu exactitate(process,

activitate,stare , condiţie)putem afirma că specificul ei psihologic

a ramas o enigma.

După cum spuneam şi mai sus, pentru atenţie au fost date

mai multe definiţii.Printre care şi:”Atenţia este orientarea elective

a activitaţii psihice”(Pieron,1934).Pentru Zaporojet(1959) atenţia

este “activitatea psihică ce constă în orientarea spre obiectele şi

fenomenele înconjuratoare şi care asigură reflectarea lor cea mai

deplină şi mai precisă in creierul omului” .Oswald(1962) defineşte

de calitate selectivă şi orientativă”.Atenţia este “concentrarea

spiritului asupra unor lucruri.A fi atent inseamna a te detaşa de

mediul exterior pentru a te focaliza pe ceea ce te intereseaza

(Sillany,1965 p. 28) .Dupa parerea mea, această ultima definiţie a

atenţie mi se pare cea mai aproape de adevar şi de adevăratele

caracteristici ale atenţie,dar bineinţeles ca aceste definiţii sunt

foarte importante dar insuficiente.Important este de reţinut că prin

atenţie putem cunoaşte mai bine realitatea,scoţând in evidenţa

numai ce este important şi folositor vieţii de zi de zi.

Modele explicative ale atenţiei

După cum bine ştim , de-a lungul timpului au fost formulate

diferite concepte,idei cu privire la atenţie şi o multitudine de

explicaţii mai mult sau mai puţin plauzibile.Deşi definiţiile sunt

extrem de diferite ,putem identifica câteva elemente commune

între ele care au permis conturarea câtorva tipuri de modele

explicative.

4

A. Modele fiziologice ale atenţiei

Deoarece ele au pus mai mult accentul pe explicarea atenţiei ,pe

mecanismele fiziologice şi neorologice,acestea au fost cele mai

numeroase.Le putem diferenţia prin elemental fiziologic sau

neurologic.

În acest tip,o importanţa deosebită o au componentele

motrice,dar ele apoi se diminueaza.Componentele somatomotrice

nu sunt specifice ,deoarece unele modificări exterioare ale atenţiei

pot fi reproduse de cele mai multe ori fără a avea loc o concentare

reala a atenţiei.Însă cele mai stabile şi specifice sunt

componenetele electroencefalografice.Dacă frecventa undelor

bioelectrice din strarea de veghe este de 8-13 cicli pe

secundă ,strarea de atenţie se traduce printr-un ritm cu o frecvenţa

crescuta de 14-18 cicli pe secundă.

Savantul rus A.A Uhtomski (1923) a introdus “pricipiul

dominantei”.Prin dominantă explicăm concentrarea atenţiei,

capacitatea oamenilor de a lucra în condiţii relative nefavorabile ,

excitantii colaterali ,în loc de a dezorganiza activitatea ,o întaresc ,

o favorizeaza.Dominanta nu se formeaza însă numai pe baza

sumării excitanţilor de pe scoarţa cerebrală ci şi pe baza

influenţelor primite de le “formaţiunea reticulară”.Pornindu-se de

la aceste mecanisme ,au fost elaborate mai multe terorii:

-teroria activarii(Hebb 1966)

-teoria filtrului(Broadbent,1959)

B. Modele psihologice ale atenţiei

5

Modelele psihologice se inspiră mai mult din psihologia

cognitivista şi sunt mai recente.Aici se porneşte de la ideea că

omul este considerat un sistem de tratare a informaţiilor.Atenţia

este una din funcţiile psihice ce intervine în tratarea informaţiilor.

Putem lua un exemplu di viaţa cotidiana –atunci când citim ceva

interesant , ceva ce ne place ,ignorăm tot ceea ce se întampla în

jurul nostrum,sau putem purta o discuţie cu cineva într-un loc

aglomerat,focalizand atenţia doar pe discuţie.

C. Modele psihofiziologice ale atenţiei

Acest tip încearca o explicaţie mai complexa a atenţiei luând

în considerare atât mecanismele fiziologice cât şi pe cele

psihologice.

Anne Treisman ,specialistă în probleme de psihologie

experimentala , scria:”Poate că cea mai pasionantă ţinta ar fi saă

reuşim să legăm modelele noastre psihologice,precum şi

diagramele de flux ,cu fenomenele fiziologice ale sistemului

nervos ce stau la baza lor…”(Orizonturi noi in

psihologie ,1973,p.141)

În prezent putem afirma că datorită evoluţiei psihologiei şi

progresul adus de psihologia cognitivă un asemenea fapt a devenit

posibil.

Atenţia vizuala

Modelarea atenţiei –acest concept vizează criteriile de bază

cărora s-a format procesarea selectivă a informaţiei ,cum şi unde

6

anume în arhitectura sistemului cognitive se realizeaza segregarea

informaţiei.Pe baza aceasta s-a format trei tipuri de modele:

a)modelul filtrajului timpuriu-segregarea informaţiei se realizează

la nivel senzorial.

b)modelul filtrajului târziu-cuprinde selectivitatea procesării ce

apare abia la nivelul procesărilor superioare.

c)modelul filtrelor atenuante-în cazul acesta segregarea apare la

mai multe niveluri de procesare a informaţiei.

Modelul filtrajului timpuriu:

Broadbent(1958),supus unor critici severe în ultimul deceniu,

corectat sau contestat,el a propus prima oară unde si cum apare

selectivitatea atenţiei. El a înaintat o teorie cu privire la atenţie

care incearcă la constatările lui Chery şi Mowbray.Broadbent a

propus că centrul atenţiei este determinat de trei componente: un

filtru selective,un dispozitiv de cercetare şi stocarea informaţiilor

sezoriale.

În modelul lui Broadbent memoria de scurtă durată are un

loc anume în spaţiul psihic ca o funcţie a unei structuri anatomo-

fiziiologice-specifice.Această teorie a fost contestată si

improbabilă pe baza unor cercetari care susţin faptul că memoria

de scurtă durată e mai degrabă a cea parte din memoria de lunga

durată temporar activată; ea nu este un loc,ci o stare temporară de

activare a unitaţilor cognitive.

Filtrele postulate de Broadbent operează la nivel senzorial.

Criteriile de selecţie a informaţiei semnificative vizează

caracteristicile fizice ale stimului de aici şi denumirea de filtraj

timpuriu.O serie de experimente au început să contrazică

7

eventualitatea unor filtre timpurii.Experimentele duc la concluzia

că mesajele la care nu suntem atenţi pot fi procesate cel puţin

parţial şi sub aspect semantic , fiind apoi stocate în memoria de

lungă durată.Mesajele care au fost ignorate ,dacă se pot prelucra

semantic atunci înseamnă că filtrele atenţiei opereaza într-o etapă

mai târzie a procesării informaţiei.Pornind de la aceste

rezultate,D.A.Norman (1968) a propus un model al filtajului

târziu.

Modelul filtrajului târziu:

Acest model precizice că toţi stimuli primiţi sunt procesaţi.

În consecinţa,subieţii ar trebui să recunoască informaţiei în orice

circumstanţa,chiar dacă informaţia este prezentată unei urechi

neumbrite.

Aşa cum Norman explica modelul filtajului târziu.operează în

urmatorul fel .Toate informaţiile sunt transmise în lucrul de

memorie , dar natura acestei transmisii este diferită de conceptual

propus de Broadbent sau Treismen.În loc să descrie transmisia ca

un process serial se pare că transmisia este în paralel.De când

capacitatea de lucu al memoriei este limitată , transmisia paralelă

duce la funcţionarea memoriei de lucru.

În contextual de faţa ,procesarea segregaţionista a

informaţiei e prezentă încă de la nivelul combinarii

caracteristicilor fizice ale stimului ,ceea ce contrazice filtrajului

tardiv.

Modelul filtrelor atenuante

8

A.Treisman a propus un model hibrib –modelul filtrelor

atenuate,încercand să navigheze între aceste modele extreme.

Acest model nu funcţioneză după pricipiul totul sau nimic ci el

atenuează semnalele recepţionate ,procedând la selecţii successive,

la diverse niveluri de procesare a informaţiei.Stimului la care

subiectul nu este atent sunt prelucraţi în mai mică sau mare

măsură, în functie de gradul de solicitare a capacităţii de procesare

a sistemului cognitive.După un anumit antrenament cu sarcinile

de ascultare dihotomica ,subiecţii pot relata tot mai multe lucruri

despre mesajul la care nu erau atenţi.Modelul filtrelor atenuante

propus de A.Treisman concorda cu majoritatea datelor

experimentale obţinute până în prezent.Notiunea de filtru este mai

aproape coextensive cu cea de mecansim cognitive.Aceasta

situaţie i-a facut pe unii cercetatori să se detaşeze critit de filtrele

atenuante.

Atenţia a fost introdusa ca o temă de cercetare acum un secol

in urmă.Astăzi rămâne unul dintre cel mai vital subiect în

psihologia cognitivă.Numeroase teorii ale atenţiei au fost propuse;

dar toate sunt insuficiente pentru a explica îndeajuns acest concept

atenţie!

Câteva dintre problemele care l-au faşcinat pe William

James sunt încă curente:Care sunt structurile neuronale ale

controlului atenţional?Ce informaţiei este selectată? şi Cum poate

studiul despre atenţie sa ne ajute în situaţiile de zi cu zi?

Dupa un secol de cercetare sunt şi acum bineînteles noi intrebări:

Ce determină afectivitatea a căutării vizuale?

9

Din cauza abundenţei cercetărilor asupra atenţiei ,o singura teorie

nu poate face faţă acestor multe varietaţi.

Din punctul meu de părere,atenţia este un factor foarte important

pentru viaţa nostra de zi cu zi ,este un proces complex şi cred ca

astazi noi ne aflăm la jumatatea definirii lui! Încă mai sunt multe

de cercetat şi descoperit in cadrul atenţiei!

10

BIBLIOGRAFIE:

1.Zlate,Mielu,-Fundamentele psihologiei, Editura

Universitară,2006,pp.306-316

2.Eysenck,W.Michael , Keane T.,Mark-Cognitive psychology

,Editura Lea 1992,p.97

3.Best,John,-Cognitive psychology , Editura West publishing

company,1986,pp.36 -43

4.Haberlandt,Karl,-Cognitive psychology Editura Allyn and Bacon

1994,pp.94-97

5.Cliciu,Aurel-suportul de curs

6.Larousse-Marele dicţionar al psihologiei

7.Miclea,Mircea-Psihologia cognitivă

11