11)   Atenţia Activitate psihică care se desfăşoară procesual şi se evidenţiază ca o stare a personalităţii. În acest sens, atenţia, devine o calitate a personalităţii şi o condiţie primară pentru desfăşurarea  proceselor de cunoaştere, de autoanaliză şi autoevaluare precum şi a comporamentului omului, în ansamblu. Definiţie:Atenţia este procesul psihofiziologic complex ce constă în orientarea, concentrarea şi selectarea activităţii psihice, fenomenelor, întâmplărilor, obiectelor din mediul înconjurător, în funcţie de cerinţele activităţii omului. Atenţia este un factor dinamogen şi selectiv în activitatea cognitivă, întrăirile emoţionale şi-n activitatea motorie. Felurile atenţiei: În funcţie de prezenţa sau absenţa intenţiei de a fi atent, absenţa sau prezenţa scopului, atenţia se manifestă:

- involuntar (spontan), se caracterizează prin faptul că orientarea şi concentrarea se produc  neintenţionat şi fără efort voluntar)- voluntar (este considerată o atenţie de nivel superior şi se caracterizează prin decizia implicată în orientarea şi concentrarea atenţiei noastre selective asupra aspectelor care ne interesează). Astfel, după predominanţa relativă a unui tip de activitate, putem vorbi despre atenţie voluntară:

 Atenţia senzorio-motorie şi cea perceptivă predomină în cadrul unor activităţi practice, de manipulare a obiectelor. Acest tip de atenţie face trecerea spre atenţia intelectivă.  Atenţia intelectivă este implicată, cu precădere în activităţile umane,care presupun rezolvarea unor probleme de gândire, şi însoţeste orice acţiunede gândire, de memorare, activitate practică .

- postvoluntar desemnează aceea formă a atenţiei care este mijlocită de structuri operaţionale elaborate cândva voluntar.O altă semnificaţie a atenţiei postvoluntare se referă la situaţia în care scopul activităţii şi activitatea care sunt susţinute voluntar, la început, se desfăşoară apoi fără nici un efort.

Între atenţia involuntară, voluntară şi postvoluntară există o strânsă o relaţie.Atenţia este studiată numai  prin intermediul efectelor sale asupra celorlalte procese psihice şi a performanţelor profesionale.Calităţile atenţiei Calitativ, atenţia unei persoane se diferenţiază datorită unor însuşiri care se dezvoltă în funcţie de structura activităţii desfăşurate predominant, pe baza experienţei personale,  a motivaţiei, interesului persoanei, valorificându-şi potenţialităţile înnăscute şi specificul acestui proces psihofiziologic. Volumul - se referă la cantitatea de elemente asupra cărora se poate concentra omul şi este condiţionat de complexitatea elementelor, interesul persoanei vizavi de aceste elemente. Volumul mediu de atenţie este de 5–7 elemente. Stabilitatea – se referă la persistenţa în timp, la capacitatea omului de a-şi menţine atenţia asupra unui obiect, un timp mai îndelungat (8–10 sec.).Atenţia cea mai stabilă este atenţia postvoluntară. Concentrarea –este o trăsătură a atenţiei selective şi se opune caracterului său superficial, depinzând de gradul de mobilizare a activităţii cognitive, fiind direct legată de maximum de claritate şi adâncime a activităţii conştiente. La baza concentrării stă principiul dominantei, care se referă la faptul că, noi, oamenii putem fi atenţi numai la un singur obiect,fenomen. Distragerea atenţie se referă la 2 ipostaze:- una de dispersare, datorită stimulilor secundari, adică când apare un agent exterior care se declanşează şi atenţia noastră se dispersează în exterior.- a doua formă se realizează pe baza unei concentrări accentuate,care acţionează sper interior (o persoană „absentă” faţă de tot ceea ce se întâmplă în jur). Distribuţia se poate îndrepta spre efectuarea mai multor activităţi, cu condiţia ca unele dintre acestea să fie automatizate.  Ea se bazează pe posibilitatea unor activităţ ori deprinderi bine consolidate, care se desfăşura în zonele semi inhibate ale creierului. Distribuţia se cultivă, se antrenează. Flexibilitatea  – se referă la deplasarea rapidă a atenţiei de la o formă de activitate la alta  şi reorientarea  în domeniul activităţii respective.opusul flexibilităţii este inerţia atenţiei. ComutativitateaCaracterul comutativ reprezintă însuşirea atenţiei de a se deplasa, cu uşurinţă,în mod voit, de la un obiect la altul, de la o activitate la alta. Opusă comutativităţii este rigiditatea atenţiei.