Att de fraged

de Mihai Eminescu

Att de fraged, te-asameniCu floarea alb de cire,i ca un nger dintre oamenin calea vieii mele iei.

Abia atingi covorul moale,Mtasa sun sub picior,i de la cretet pn-n poalePluteti ca visul de uor.

Din ncreirea lungii rochiiRsai ca marmura n loc -S-atrn sufletu-mi de ochiiCei plini de lacrimi i noroc.

O, vis ferice de iubire,Mireas blnd din poveti,Nu mai zmbi! A ta zmbireMi-arat ct de dulce eti,

Ct poi cu-a farmecului noapteS-ntuneci ochii mei pe veci,Cu-a gurii tale calde oapte,Cu-mbriri de brae reci.

Deodat trece-o cugetare,Un vl pe ochii ti fierbini:E-ntunecoasa renunare,E umbra dulcilor dorini.

Te duci, -am neles prea bineS nu m in de pasul tu,Pierdut vecinic pentru mine,Mireasa sufletului meu!

C te-am zrit e a mea vini vecinic n-o s mi-o mai iert,Spi-voi visul de luminTinzndu-mi dreapta n deert.

-o s-mi rsai ca o icoanA pururi verginei Marii,Pe fruntea ta purtnd coroan -Unde te duci? Cnd o s vii?