aspecte legislative În asistenŢa...

Proiect finanţat cu sprijinul financiar al programului RO10-CORAI,

program finanţat de Granturile SSE 2009-2014 şi administrat de

Fondul Român de Dezvoltare Socială

ASPECTE LEGISLATIVE

ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

Bacău Iunie - Octombrie 2015

www.eeagrants.org www.asociatialumina.eu www.granturi-corai.ro


Asistenţa socială este o componentă a sistemului naţional de

protecţie socială şi cuprinde serviciile sociale şi prestaţiile sociale

acordate de stat pentru dezvoltarea capacităţilor individuale sau

colective necesare asigurării nevoilor sociale, creşterea calităţii

vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune

socială. Sistemul de asistenţă socială este ansamblul de instituţii şi

măsuri prin care statul, prin autorităţile administraţiei publice

centrale şi locale, colectivitatea locală şi societatea civilă intervin

pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori

permanente ale situaţiilor ce pot genera marginalizarea sau

excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor sau

comunităţilor.


Cu timpul, prestaţiile sociale s-au diversificat şi au înregistrat o

importantă creştere cantitativă, fară să atingă însă întotdeauna rezultatele

aşteptate. Astfel, s-a ajuns la situaţii nedorite şi antagonice ca efect, cum ar

fi:

din cauza nivelelor necorelate şi insuficiente, prestaţiile nu reprezentau

un mijloc real de combatere sau prevenire a riscului de excluziune;

acestea erau ineficiente, administrarea lor fiind costisitoare în raport

cu beneficiile;

în baza principiului universalităţii, se acordau alocaţii unor

familii/persoane care nu se aflau în situaţie de nevoie, ele cumulând mai

multe ajutoare financiare;

sumele acordate acopereau nevoile minime ale traiului zilnic şi

descurajau orice iniţiativă de intrare


Schimbări survenite prin noua lege a asistenţei sociale

Evoluţia demografică, schimbările în structura familiei,

dinamica negativă a pieţei muncii, precum şi presiunile legate de

reducerea cheltuielilor publice şi lipsa personalului de specialitate

din sistemul de asistenţă socială au condus la necesitatea revizuirii

sistemului de asistenţă socială. Scopul noii legi este să creeze

cadrul legal, instituţional unitar şi coordonat prin care se stabilesc

principiile şi regulile generale de acordare a măsurilor de asistenţă

socială şi criteriile de organizare şi funcţionare a sistemului în

vederea asigurării condiţiilor adecvate pentru elaborarea şi

implementarea politicilor publice sectoriale din domeniul

asistenţei sociale.


Faţă de reglementarea-cadru existentă anterior, noua lege

subliniază şi întăreşte principiile de bază care definesc asistenţa

socială în România:

responsabilitatea privind dezvoltarea capacităţii de integrare socială

şi soluţionarea situaţiilor de dificultate revine fiecărei persoane,

precum şi familiei acesteia;

responsabilitatea statului de a crea oportunităţi egale şi, în

subsidiar, să acorde beneficii şi servicii sociale adecvate situaţiei

persoanei/familiei şi nu să compenseze sarcinile specifice acesteia;

sistemul de asistenţă socială este complementar sistemelor de

securitate socială;

beneficiile şi serviciile sociale constituie un pachet de măsuri

corelate şi complementare;


serviciile sociale primează faţă de beneficiile sociale în cazaul

în care efectul asupra beneficiarilor este similar;

măsurile de asistenţă socială sunt evaluate din punct de vedere

al eficacităţii lor pentru a fi permanent adaptate şi ajustate la

nevoile reale ale beneficiarilor;

măsurile de asistenţă socială contribuie la inserţia pe piaţa

muncii a beneficiarilor şi se acordă astfel încât să prevină şi să

limiteze orice formă de dependenţă faţă de ajutorul acordat de

stat sau de comunitate.


În principal, noua lege reglementează

următoarelor aspecte:

defineşte sistemul de asistenţă socială şi componentele lui

(sistemul de beneficii sociale şi cel de servicii sociale);

enunţează principiile generale şi valorile de bază ale sistemului

de asistenţă socială (solidaritatea socială, subsidiaritatea,

universalitatea, respectarea demnităţii umane, abordarea

individuală, parteneriatul/ participarea beneficiarilor,

transparenţa, nediscriminarea, eficienţa, respectarea dreptului la

autodeterminare, activizarea, nesuprapunerea dreptului la

beneficiile sociale, proximitatea, complementaritatea şi

abordarea integrată, concurenţa şi competitivitatea, egalitatea de

şanse, confidenţialitatea, echitatea, focalizarea);


clasificarea, criteriile de acordare, organizarea şi administrarea

beneficiilor sociale şi serviciilor sociale;

reglementarea modului de calcul şi stabilirea cuantumului beneficilor

sociale în baza unui indicator unic;

reglementarea contractării serviciilor sociale ca modalitate a

externalizării administrării şi acordării acestora către furnizori

privaţi;

prezentarea beneficiilor sociale şi a serviciilor sociale ca măsuri

integrate destinate categoriilor vulnerabile;

reglementarea principalilor actori responsabili, la nivel central şi

local, în acordarea măsurilor de asistenţă socială şi a atribuţiilor ce le

revin;

reglementarea cadrului general de finanţare a beneficiilor sociale şi

serviciilor sociale.


REGLEMENTARI CUPRINSE IN LEGEA

ASIGURARILOR SOCIALE:

Beneficiile sociale:

se instituie o nouă modalitate de stabilire a cuantumurilor şi nivelurilor beneficiilor sociale, prin aplicarea unui coeficient de echivalenţă asupra indicatorului social de referinţă utilizat pentru stabilirea unor drepturi de asigurări de şomaj;

beneficiile sociale sunt selective şi universale şi se clasifică după categoriile cărora se adresează:

beneficii sociale pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială;

beneficii sociale pentru susţinerea copilului şi familiei;

beneficii sociale pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;

beneficii sociale pentru situaţii deosebite;


Serviciile sociale

se redefinesc categoriilor de servicii sociale şi se clasificar în funcţie de

categoriile de beneficiari, nivelul administrativ al organizării si scopul

înfiinţarii, eliminându-se astfel confuziile şi suprapunerile din vechiul

sistem;

se organizeaza serviciile sociale de interes local şi judeţean, cu sau fară

personalitate juridică;

încurajarea parteneriatelor public-public şi public-privat pentru

dezvoltarea serviciilor sociale;

înfiinţarea şi organizarea de servicii sociale numai în funcţie de

nevoile;

identificate la nivelul comunităţii şi resursele materiale şi financiare

disponibile;


definirea îngrijirii de lungă durată în scopul acordarii serviciilor

de îngrijire personală în funcţie de situaţia de dependenţă

determinată de pierderea sau limitarea autonomiei funcţionale a

persoanei, datorată bolii, traumei, dizabilităţii;

se reglementează serviciile de îngrijire personală şi posibilitatea

acordării de indemnizaţii, servicii de suport şi facilităţi pentru

îngrijitorii proveniţi din familia beneficiarului;

se prevede evaluarea complexă a persoanelor cu handicap, cu

invaliditate, persoanelor vârstnice dependente în baza criteriilorŞ

se defineşte pentru prima oară în legislaţia naţională, persoana

fără adăpost şi serviciile sociale acordate acesteia.


Personalul din domeniul asistenţei sociale

identificarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de

grup şi elaborarea planurilor de intervenţie pentru prevenirea,

combaterea şi soluţionarea situaţiilor de dificultate se realizează de către

asistenţii sociali;

numărul asistenţilor sociali se stabileşte prin raportare la numărul

beneficiarilor măsurilor de asistenţă socială, respectiv un asistent social

la 300 beneficiari;

pe lângă personalul de specialitate din domeniul asistenţei sociale, pot

activa voluntari; furnizorii de servicii sociale care utilizează voluntari

pot beneficia de facilităţi şi avantaje pentru accesarea de fonduri din

bugetul de stat, bugetul local sau fonduri internaţionale


serviciile publice de asistenţă socială, pentru a răspunde nevoilor

beneficiarilor, aflate în permanentă evoluţie şi schimbare trebuie să fie

flexibile şi uşor adaptabile din punct de vedere organizatoric şi, prin urmare,

personalul angajat este contractual cu excepţia funcţiilor de conducere şi a

altor categorii prevăzute expres de lege;

furnizorii de servicii sociale, precum şi serviciile publice de asistenţă socială

realizează activităţile de identificare şi evaluare a nevoilor individuale şi

comunitare prin asistenţii sociali angajaţi în structurile proprii sau prin

achiziţia serviciilor acordate de asistenţii sociali înregistraţi cu cabinete

individuale sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială;

îngrijirea personală la domiciliu se realizează de către îngrijitori formali şi

informali;

îngrijitorii informali sunt reprezentaţi de membrii de familie, prieteni, vecini

sau o altă persoană necalificată care îşi asumă, responsabilitatea îngrijirii

persoanei.


Referitor la impactul social, reglementările cuprinse în lege urmăresc:

să eficentizeze sistemul de asistenţă socială şi creşte eficacitateai măsurilor

din domeniu adresate tuturor categoriilor de persoane vulnerabile;

să asigure sustenabilitatea funcţionării serviciilor sociale şi dezvoltarea lor în

zone afectate de sărăcie şi în mediul rural;

să diminueze costurile de îngrijire în sistem rezidenţial, dezvoltând serviciile

de îngrijire la domiciliu;

să faciliteze accesul beneficiarilor la serviciile sociale disponibile pe plan

local

să dezvolte piaţa mixtă de servicii sociale;

să diminueze sărăcia şi să prevină riscul excluziunii sociale;

să activizeze persoana, implicând-oîn programul propriu de

recuperare/reabilitare/reinserţie socială;


să asigure pentru persoanele cu nevoi speciale îngrijirii şi asistenţei

necesare pentru un trai demn în condiţii de echitate şi egalitate socială;

să prevină riscurile marginalizării şi excluziunii sociale a celor mai

vulnerabile categorii sau grupuri de persoane.

Ca urmare a intrării în vigoare a legii asistenţei sociale

Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a modificat unele

acte normative.

Prestaţiile sociale sunt o formă de sprijin financiar care

raspunde unei game largi de nevoi sociale şi acoperă atât drepturi

universale (de exemplu, alocaţia de stat pentru copii), cât şi prestaţii

care se adresează doar persoanelor sau familiilor aflate într-o situaţie

de dificultate, vulnerabilitate ori dependenţă


Sistemul prestaţiilor sociale din România cuprinde: alocaţii

familiale, ajutoare sociale, indemnizaţii şi facilităţi.

Alocaţiile familiale sprijină familia în vederea educaţiei şi intreţinerii

copiilor.

Ajutoarele sociale se acordă persoanelor sau familiilor aflate în dificultate

şi ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de

viaţă.

Indemnizaţiile au ca rol favorizarea incluziunii sociale şi asigurarea unei

vieţi autonome, iar indemnizaţiile cu caracter reparatoriu se acordă

persoanelor şi, după caz, familiilor acestora, care au suferit daune în urma

unor evenimente socio-politice sau legate de catastrofe şi calamităţi

naturale, recunoscute prin lege.

http://maramures.prestatiisociale.ro/prestatii-sociale.php








Principalele criterii pe baza cărora se acordă prestaţiile sociale

sunt următoarele:

evaluarea contextului familial;

veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia;

condiţiile de locuire;

starea de sanatate şi gradul de dependenţă.

Statul acordă prestaţiile sociale prin autorităţile administraţiei

publice centrale sau locale, în conformitate cu prevederile

legislaţiei în vigoare.


Alocaţiile familiale :

•Alocaţia de stat pentru copii;

•Alocaţia familială complementară;

•Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală;

•Alocaţia de plasament familial;

•Indemnizaţia pentru creşterea copilului;

•Stimulentul lunar (se acordă în perioadele în care beneficiarii

indemnizaţiei pentru creşterea copilului realizează venituri

profesionale supuse impozitului pe venit, situaţie în care plata

indemnizaţiei se suspendă);

•Alocaţia pentru copiii nou-născuţi;

•Trusoul pentru nou-născuţi;

•Sprijinul financiar la constituirea familiei;


Ajutoare sociale

•Ajutorul social lunar (venitul minim garantat);

•Ajutorul de urgenţă (pentru familiile sau persoanele care se află în

situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor,

accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege);

•Ajutorul financiar (pentru persoanele şi familiile acestora aflate în

extremă dificultate în urma stării de sănătate sau a altor cauze

justificate);

•Ajutorul în caz de deces (pentru beneficiarul de ajutor social sau un

membru al familiei beneficiarului de ajutor social);

•Ajutorul pentru încălzirea locuinţei;

•Ajutorul suplimentar pentru încălzirea locuinţei;

•Ajutorul bănesc pentru achiziţionarea de centrale termice

individuale;


•Ajutorul bănesc pentru achiziţionarea de arzătoare

automatizate;

•Ajutorul pentru persoanele cu afecţiuni de sănătate deosebit

de grave acordat pentru tratament medical şi intervenţii medicale

în străinătate;

•Ajutorul rambursabil pentru refugiaţi;


Indemnizaţii

•Indemnizaţia lunară pentru adulţii cu handicap grav şi

accentuat;

•Bugetul personal complementar pentru adulţii cu

handicap grav, accentuat şi mediu;

•Indemnizaţia lunară pentru adultul cu handicap vizual

grav (destinată plăţii însoţitorului);

•Alocaţia lunară de hrană pentru copiii cu handicap de tip

HIV/SIDA

•Indemnizaţia lunară de hrană pentru copiii şi adulţii

infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA

•Indemnizaţia/ajutorul pentru creşterea copilului cu

handicap, acordată în funcţie de condiţiile legii


AJUTOARE

Ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică, gaze

naturale, lemne, cărbune, combustibili petrolieri;

Ajutor suplimentar acordat familiilor şi persoanelor singure

cu venituri reduse care utilizează pentru încălzirea locuinţei cu

gaze naturale;

Ajutor rambursabil pentru refugiaţi

ALTE FORME DE SPRIJIN

Sprijin financiar pentru întemeierea unei familii (începând cu

2007);

Contribuţia la asigurări de sănătate;


ACTE NORMATIVE CARE STAU LA BAZA

ACORDĂRII PRESTAŢIILOR SOCIALE


LEGEA NR. 61/ 1993 ALOCAŢIA DE STAT

PENTRU COPII, REPUBLICATĂ 2012

Copiii în vârstă de până la 16 ani, sau până la 18 ani dacă sunt şcolarizaţi,

beneficiază de alocaţie acordată de stat. Copiii încadraţi într-un grad de

handicap beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la împlinirea

vârstei de 18 ani. Tinerii în vârstă de peste 18 ani beneficiază de alocaţie

de stat pentru copii până la terminarea cursurilor învăţământului liceal

sau profesional, organizate în condiţiile legii, dacă nu repetă anul şcolar,

cu excepţia celor care repetă din motive de sănătate, dovedite cu

certificat medical. Copiii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează,

potrivit regulamentelor şcolare, învăţământul general obligatoriu nu

beneficiază de plata alocaţiei de stat pentru copii, cu excepţia celor care

nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate, dovedite prin certificat

medical. Cuantumul acesteia este indexat periodic.


O.U.G NR.105/2003 PRIVIND ALOCAŢIA FAMILIAL COMPLEMENTARĂ ŞI ALOCAŢIA DE SUSŢINERE

PENTRU FAMILIA MONOPARENTALĂ

Alocaţia familială complementară se acordă lunar

familiilor formate din soţ, soţie şi copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună şi realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la salariul minim net pe economie.

Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală (familia formată din persoana singură şi copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta). Alocaţia de susţinere se acordă lunar familiilor monoparentale dacă realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la salariul minim net pe economie


LEGEA NR. 416/2001PRIVIND VENITUL MINIM

GARANTAT FAMILIILE ŞI PERSOANELE

SINGURE, CETĂŢENI ROMÂNI, AU DREPTUL

LA UN VENIT MINIM GARANTAT CA FORMĂ

DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ, PRIN ACORDAREA

UNUI AJUTOR SOCIAL LUNAR.

Nivelul lunar al venitului minim garantat este diferit în funcţie

de numărul de membri. Peste 5 membri se adaugă o sumă fixă.Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între nivelurile stabilite prin lege şi venitul net lunar al familiei. Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă. Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor efectua lunar, cel mult 72 de ore, la solicitarea primarului.


LEGEA NR. 272/2004 PRIVIND PROTECŢIA ŞI

PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI

Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile

şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de

organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele

judecătoreşti.

Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform

următoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al

copilului;

b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi

îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

d)primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi

garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia

multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private

autorizate;


f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare

copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând

cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;

i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea

copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi

lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în

corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această

materie.


Drepturile prevăzute de lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o

discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau

altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia

materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de

statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale

copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă

distincţie.

Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor,

prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit,

temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea

protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Copilul beneficiază de protecţie specială până la dobândirea

capacităţii depline de exerciţiu (18 ani) şi după, dacă îşi continuă studiile într-o

formă de învăţământ de zi, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se

depăşi vârsta de 26 de ani.


Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de

14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia. În situaţia în care

copilul refuză să îşi dea consimţământul, măsurile de protecţie se stabilesc

numai de către instanţa judecătorească, care, în situaţii temeinic motivate,

poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de

măsura propusă.

Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:

a) plasamentul;

b) plasamentul în regim de urgenţă;

c) supravegherea specializată.

De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege,

beneficiază:

a)copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul

drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor

părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi,

când nu a putut fi instituită tutela;


b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în

grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare

copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu

răspunde penal.

Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi

dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-

un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu

poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potenţial sau care este

susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau

dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.


LEGEA NR. 448/2006 REPUBLICATA 2008, LEGEA PRIVIND

PROTECTIA SI PROMOVAREA DREPTURILOR PERSOANELOR

CU HANDICAP

Persoanele cu handicap sunt acele persoane carora, datorita

unor afectiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitatile

de a desfasura in mod normal activitati cotidiene, necesitand

masuri de protectie in sprijinul recuperarii, integrarii si

incluziunii sociale.

De prevederile acestei leg beneficiază copiii si adultii cu

handicap, cetateni romani, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe

perioada in care au, conform legii, domiciliul ori resedinta in

Romania.


Persoanele cu handicap beneficiaza de drepturi la:

a)ocrotirea sanatatii-prevenire, tratament si recuperare;

b)educatie si formare profesionala;

c)ocuparea si adaptarea locului de munca, orientare si reconversie

profesionala;

d)asistenta sociala, respectiv servicii sociale si prestatii sociale;

e)locuinta, amenajarea mediului de viata personal ambiant, transport,

acces la mediul fizic, informational si comunicational;

f) petrecerea timpului liber, acces la cultura, sport, turism;

g) asistenta juridica;

h) facilitati fiscale; evaluare si reevaluare prin examinarea la domiciliu a

persoanelor nedeplasabile de catre membrii comisiei de evaluare, la un

interval de 2 ani.


LEGEA NR.17/2000PRIVIND ASISTENŢA SOCIALĂ

APERSOANELOR VÂRSTNICE

Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială, prin servicii şi prestaţii sociale, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice de care dispun. Sunt considerate personae vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.

Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică,care se găseşte în una dintre următoarele situaţii:

a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;

b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;

c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;


d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;

e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale,

datorită bolii ori stării fizice sau psihice.

Pentru persoanele vârstnice se pot furniza şi servicii

comunitare ce au în vedere:

a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru

persoane vârstnice;

c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire

temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi

altele asemenea.


LEGEA NR.217/2003 PENTRU PREVENIREA

ŞICOMBATEREA VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

In sensul prezentei legi, violenta in familie reprezintă orice

acţiune fizica sau verbala savarsita cu intenţie de către un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii,care provoacă o suferinţă fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.

La nivelul fiecarui judet si al sectoarelor municipiului Bucuresti se constituie, prin hotarare a Guvernului, structuri in subordinea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei.

Asistentii familiali sunt asistenti sociali autorizati de agentie pentru asigurarea asistentei specifice relatiilor familiale.

Instruirea asistentilor familiali si coordonarea activitatii lor se realizeaza de catre agentie.


LEGEA 705/2001 PRIVIND SISTEMUL NAŢIONAL DE

ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Reglementează organizarea, funcţionarea şi finanţarea

sistemului naţional de asistenţă socială. Asistenţa social

cuprinde drepturile acordate prin prestaţii în bani sau în

natură,precum şi serviciile sociale. Asistenţa socială se acordă la

cerere sau din oficiu. Evidenţa beneficiarilor drepturilor de

asistenţă socială se realizează pe baza codului numeric personal,

cu asigurarea confidenţialitatii


LEGEA 466/2004 PRIVIND STATUTUL ASISTENTULUI

SOCIAL

Titlul de asistent social poate fi deţinut de persoana care: a

obţinut diploma de licenţă în cadrul unei instituţii de învăţământ

superior cu specializare în domeniu, forma de lungă durată, 4 ani,

acreditată; persoana care deţine diploma de absolvire a unei instituţii

de învăţămînt superior cu specializare în domeniu, forma de scurtă

durată, 3 ani; persoana care deţine diploma de asistent social

echivalată conform legii .

În rezolvarea unor situaţii complexe, asistentul social

colaborează cu specialişti din alte categorii profesionale; în domeniul

asistenţei sociale sunt implicaţi atât asistenţi sociali ca personal de

specialitate, cât şi alte categorii de personal cu formare de nivel mediu

a căror activitate este coordonată de către asistenţii sociali.


OUG NR.68/ 2003 PRIVIND SERVICIILE SOCIALE

Serviciile sociale sunt asigurate de către autorităţile

administraţiei publice locale, precum şi de persoane fizice sau

juridice publice sau private. Serviciile sociale se organizează la

nivel comunitar, în funcţie de nevoile identificate, de numărul

potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate

şi de gradul de risc social. Serviciile de asistenţă socială sunt

servicii cu caracter primar şi servicii specializate.


LEGEA NR. 116/2002

PRIVIND PREVENIREA ŞI COMBATEREA MARGINALIZĂRII

SOCIALE

Obiectul prezentei legi îl constituie garantarea accesului

efectiv, în mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare şi

fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o

locuinţă, la asistenţă medicală, la educaţie, precum şi instituirea

unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale

şi mobilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu.


LEGEA NR. 19/2000 PRIVIND SISTEMUL PUBLIC DE

PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE

Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii,

indemnizaţii, ajutoare, alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege,

corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiei de asigurări

sociale.

În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensia pentru limită de vârstă;

b) pensia anticipată;

c) pensia anticipată parţială;

d) pensia de invaliditate;

e) pensia de urmaş.

Bârlădeanu Sorin Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a FRDS şi a Granturilor SEE 2009-2014;

Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor

aspecte legislative În asistenŢa...

Documents