aspecte actuale ale sitemului bancar romÂnesc din perspectiva cerinŢelor comunitare

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

BRAŞOV

ASPECTE ACTUALE ALE SITEMULUI BANCAR ROMÂNESC DIN PERSPECTIVA CERINŢELOR

COMUNITARE

Absolvent:

Conducător ştiinţific:Conf. univ. dr.

BRAŞOV2010

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE BRAŞOV

SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI

ASPECTE ACTUALE ALE SITEMULUI BANCAR ROMÂNESC DIN PERSPECTIVA CERINŢELOR

COMUNITARE

Absolvent:

Conducător ştiinţific:Conf. univ. dr.

BRAŞOV2010

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI

CONTABILITATE – BRAŞOV

Specializarea:FINANŢE ŞI BĂNCI

ABSOLVENT:

Forma de învăţământ: ZIDurata studiilor: 3 aniPromoţia: 2010

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof./Conf. univ. dr.

VIZA FACULTĂŢII:

LUCRARE DE LICENŢĂ

1. TITLUL:

ASPECTE ACTUALE ALE SITEMULUI BANCAR ROMÂNESC DIN PERSPECTIVA CERINŢELOR COMUNITARE

2. CUPRINS:

CAPITOLUL I - SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN PERIOADA ACTUALĂ

CAPITOLUL II – BĂNCILE DIN ROMÂNIA ŞI CERINŢELE COMUNITARE

CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ – BRD – GROUPÉ SOCIÉTÉ GÉNÉRALE

CAPITOLUL IV – CONCLUZII ŞI PROPUNERI

3. BIBLIOGRAFIE:

1. Gheorghe, Carmen Adriana - Drept bancar, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009

2. Gheorghe, Carmen Adriana – Drept bancar comunitar, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009

3. Văcărel, Iulian – Finanţe publice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006

4. APRECIEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Lucrarea de licenţă este/nu este unitară, are/nu are o structură corespunzătoare, rezolvă/nu rezolvă problemele enunţate în temă, este/nu este de nivel ştiinţific ridicat/mediu/satisfăcător/ nesatisfăcător, conţine/nu conţine contribuţii şi interpretări personale, nu este/este copiată după o altă lucrare similară, şi în consecinţă poate/nu poate fi susţinută în faţa comisiei de licenţă.

Nota acordată are la bază următoarele criterii de apreciere:

Nr. crt.

Criterii de apreciere

Calificative / Note acordate*

Foarte bine BineSatisfă-

cătorNesatis-făcător

10 9 8 7 6 5 41. Actualitatea, complexitatea şi originalitatea temei lucrării

de licenţă2. Documentarea din literatura naţională şi internaţională

3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz

4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate

5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de specialitate

6. Prezentarea informaţiilor şi rezultatelor în tabele statistice şi sub formă grafică

7. Elaborarea şi fundamentarea economică a propunerilor

8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a autorului

9. Utilizarea surselor bibliografice şi modul de trimitere la sursele bibliografice

10. Modul de tehnoredactare a lucrării şi utilizarea diacriticelor

Suma pe coloană a notelor acordate pe criterii:

Suma totală a notelor acordate:

Nota acordată**:

Semnătura conducătorului ştiinţific:

* Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului şi notei acordate.** Nota acordată de conducătorul ştiinţific se calculează cu relaţia: Suma totală a notelor acordate / 10

5. Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de licenţă

Subsemnatul declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancţiunilor legale şi morale, că la redactarea lucrării mele de licenţă nu am folosit decât sursele bibliografice menţionate în text şi în bibliografia de la finalul lucrării de licenţă. Declar că nu am mai prezentat această lucrare în faţa unei alte comisii de examen de licenţă.

Semnătura absolventului:


C U P R I N S

I N T R O D U C E R E..........................................................................................................................1

1. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN PERIOADA ACTUALĂ...............................................31.1 SCURT ISTORIC PRIVIND APARIŢIA PRIMELOR BĂNCI DE CREDIT ROMÂNEŞTI.............3

1.1.1. Sitemul bancar românesc după 1989.......................................................................................................41.1.2 Cadrul legislativ.....................................................................................................................................10

1.2 ROLUL ŞI LOCUL BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI ÎN SISTEMUL.......................................11

BANCAR ROMÂNESC...................................................................................................................................111.2.1. Reglementarea actuală şi funcţionarea Băncii Naţionale a României..................................................121.2.2. Capitalul Băncii Naţionale a României.................................................................................................131.2.3 Atribuţiile B.N.R....................................................................................................................................13

1.3. EFECTELE CRIZEI FINANCIARE INETRNAŢIONALE ASUPRA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC.....................................................................................................................................................14

1.3.1 Strategia de politică monetară a Băncii Naţionale a României..............................................................181.3.2 Măsuri pentru îmbunătăţirea sistemului bancar.....................................................................................20

2. BĂNCILE DIN ROMÂNIA ŞI CERINŢELE COMUNITARE..................................................232.1 NOŢIUNEA DE „SOCIETATE COMERCIALĂ BANCARĂ”............................................................23

2.1.1 Forma juridică........................................................................................................................................232.1.2 Caracteristicile societăţii comerciale bancare........................................................................................252.1.3 Funcţiile societăţii comerciale bancare..................................................................................................272.1.5 Obiectul de activitate al băncilor............................................................................................................282.1.6 Tipuri de bănci.......................................................................................................................................312.1.7 Riscurile în activitatea bancară..............................................................................................................33

2.2 SISTEMUL BANCAR COMUNITAR.....................................................................................................412.2.1 Organismele bancare comunitare – Banca Europeană de Invetiţii ( BEI).............................................412.2.2 Organisme bancare implicate în construcţia Uniunii Europene.............................................................43

2.3. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN ETAPA POSTADERARE...................................................462.3.1 Planul prioritar pentru integrarea în Uniunea Europeană......................................................................462.3.2 Provocări ale sistemului bancar românesc în contextul integrării.........................................................46

3. STUDIU DE CAZ – BRD – GROUPÉ SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.................................................493.1 PREZENTAREA BRD – GSG...................................................................................................................49

3.1.1 Istoric şi evoluţie....................................................................................................................................493.1.2 Capitalul social.......................................................................................................................................503.1.3 Strctura organizatorică a băncii..............................................................................................................523.1.4 Sediul şi forma juridică a BRD..............................................................................................................533.1.5 Operaţiunile şi obiectul de activitate realizate de BRD - Groupe Société Générale.............................543.1.6 Cadrul legislativ.....................................................................................................................................57

3.2 OFERTA DE PRODUSE ŞI SERVICII OFERITE DE BRD – GSG....................................................583.2.1 Produse de economisire şi operaţiuni curente........................................................................................583.2.2 Produse de creditare...............................................................................................................................623.2.3 Sevicii bancare la distanţă......................................................................................................................663.2.4 Pachete de produse şi servicii................................................................................................................683.2.5 Posibilităţi de îmbunătăţire a ofertei de produse şi servicii la BRD......................................................72

4. CONCLUZII ŞI PROPUNERI........................................................................................................73

B I B L I O G R A F I E.......................................................................................................................76

WEBOGRAFIE....................................................................................................................................77

A N E X E...........................................................................................................................................78


I N T R O D U C E R E

Apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerţului cu cetăţile

îndepărtate şi acumularea capitalului monetar în special pe această bază, expresie a dezvoltării

producţiei manufacturiere şi a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile comerţului

şi desfăşurând principalele operaţiuni prin intermediul efectelor comerciale, în mod firesc

băncile au primit atributul de comerciale.

În epoca contemporană, locul şi rolul băncilor în economie este strâns legat de

calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii investiţii,relaţie hotărâtoare în

creşterea economică.Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonică consideră ca un

rezultat necesar al evoluţiei societăţii obţinerea de economii ale agenţilor economici sau

persoanelor, reprezentând venituri neconsumate în perioada curentă şi destinată utilizării

viitoare.

Importanţa instituţiilor şi mecanismelor care determină funcţionarea societăţii din

punct de vedere financiar, rămâne pregnantă. Banca rămâne un factor de interes în economie,

dar şi unul cu un grad accentuat de risc.

Reuşita României de a deveni o ţară cu drepturi depline în cadrul structurilor

europene, înseamnă o continuare a eforturilor reprezentanţilor săi, dar şi a cetăţenilor, pentru a

construe o Europă mai bună.

Lucrarea de faţă este structurată pe patru capitole.

Capitolul I prezintă câteva aspecte ale sistemului bancar românesc în etapa actuală,

cadrul legislative care guvernează sistemul bancar, precum şi rolul şi locul Băncii Naţionale a

României în sistemul bancar românesc. Spre finalul capitolului enunţate câteva efecte ale

crizei financiare internaţionale asupra sistemului bancar românesc.

Capitolul II, conţine noţiuni legate de băncile din România şi cerinţele comunitare. În

acest capitol este definită noţiunea de societate comercială bancară din perspective juridice,

forma juridică pe care o îmbracă, caracteristicile şi funcţiile societăţii comerciale bancare,

obiectul de activitate pe care acesta o desfăşoară, tipuri de bănci existente în sistemul bancar

şi riscurile la care acestea sunt supuse. Tot în cadrul acestui capitol sunt enumerate

organismele bancare comunitare, organele bancare implicate în construcţia Uniunii Europene,

şi in final câteva aspecte ale sistemului bancar românesc în etapa postaderare.

Capitolul III prezintă un studiu de caz în cadrul băncii BRD – Groupe Société

Générale, aceasta fiind cea de-a doua bancă şi prima mare bancă privatizată din România.

1


Capitolul III oferă o succintă evoluţie şi un scurt istoric al BRD, operaţiunile şi obiectul de

activitate pe care aceasta le desfăşoară, oferta de produse şi servicii, precum şi câteva opinii

personale referitoare la posibilităţile de îmbunătăţire a ofertelor de produse şi servicii ale

băncii.

În final, capitolul IV conţine câteva concluzii şi propuneri pe care mi le-am exprimat

în urma analizei realizate pe parcursul întocmirii acestei lucrări.

2


1. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN PERIOADA ACTUALĂ

1.1 SCURT ISTORIC PRIVIND APARIŢIA PRIMELOR BĂNCI DE CREDIT

ROMÂNEŞTI

Prima bancă înfiinţată în Principatele Române a fost Banca Naţională a Moldovei

(1857), cu sediul la Iaşi, care însă, datorită unei politici greşite în ceea ce priveşte

plasamentele, a dat faliment în mai puţin de un an. Ulterior în 1864, se înfiinţează la Bucureşti

Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, în 1871, Institutul de Credit şi Economie Albina în

Transilvania, iar în 1873, Creditul Funciar Rural tot la Bucureşti. Cu toate acestea era totuşi

nevoie de o bancă de tip nou, „de scont şi circulaţiune”.

În urma unor repetate încercări şi proiecte, prin Legea din 17 aprilie 18801 se stabilesc

normele de organizare a Băncii Naţionale a României, care urma să-ţi înceapă activitatea la 1

iulie 1880. Prin înfiinţarea sa şi prin măsurile şi reglementările adoptate ulterior, Banca

Naţională a României a contribuit la depăşirea cu succes a perioadelor de criză cu care s-a

confruntat economia ţării în perioada respectivă.

Până în 1947, anul în care România a trecut la economia planificată centralizată,

sistemul bancar românesc a cunoscut o perioadă de dezvoltare importantă, băncile

funcţionând conform uzanţelor şi standardelor internaţionale în materie şi beneficiind de un

personal cu o înaltă calificare profesională.

După 1947, activitatea bancară a cunoscut un puternic recul, băncile oferind un număr

limitat de servicii şi produse financiare, iar sistemul bancar fiind organizat după modelul

sovietic de monobancă. În centrul sistemului elaborate de statul român pentru a implementa

planul central şi a controla administrative fluxurile de fonduri din economie s-a aflat Banca

Naţională a României ( BNR), care exercita atât funcţii de bancă de emisiune, cât şi unele

funcţii de bancă comercială. Alături de BNR, sistemul cuprindea şi patru bănci specializate în

finanţarea unui sector specific de activitate economică. Astfel, Banca Română de Comerţ

Exterior (redenumită Bancorex) era specializată în finanţarea întreprinderilor de comerţ

exterior şi deţinea cea mai mare parte a rezervelor valutare ale ţării. Banca pentru Agricultură

şi Industrie Alimentară (în prezent Raiffeisen Bank) finanţa întreprinderile agricole şi

agroindustriale, în timp ce Banca de Investiţii (în prezent Banca Româna pentru Dezvoltare .

Grup Societe Generale) acorda credite pe termen lung şi era responsabilă de finanţarea

investiţiilor. Casa de Economii şi Consemnaţiuni (actuala CEC BANK) deţinea monopolul în

1 Legea 17 1880 – Legea specială pentru înfiinţarea Băncii Naţionale a României.

3


mobilizarea economiilor populaţiei şi aloca o parte din resursele sale sub forma

împrumuturilor pentru construcţia de locuinţe.

După anul 1989, România a fost martoră a mai multor schimbări structurale, iar

trecerea la economia de piaţă a determinat şi modificarea radicală a organizării şi funcţionării

sistemului bancar care a evoluat o dată cu dezvoltarea şi diversificarea activităţilor

economice.

1.1.1. Sitemul bancar românesc după 1989

Reforma sistemului bancar în România2 a început, în decembrie 1990 când autorităţile

publice de la putere au propus elaborarea unei noi legislaţii bancare care să favorizeze

dezvoltarea unui sistem bancar modern de tip occidental. Astfel, sistemul monobancar

specific economiei cu planificare centralizată a fost înlocuit cu un sistem organizat pe două

niveluri: Banca Naţională a României şi băncile comerciale3.

Figura 1.1 – Sistemul bancar din România

2 Berea, A., Paul – Modernizarea sistemului bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag. 39.3 Legea nr.33/ 1991 privind activitatea bancară, publicată în Monitorul Oficial al României nr.70 – 04, 1991.

Sistemul Bancar dinRomânia

Banca Naţională a

României

Băncile comerciale

4


În noile condiţii, Banca Naţională a României a fost reorganizată4, asumându-şi

responsabilitatea de a conduce politica monetară şi de a exercita funcţiile specifice unei bănci

centrale. Activităţile sale comerciale au fost transferate unei bănci nou înfiinţate: Banca

Comercială Română (BCR), care la data înfiinţării îşi începea activitatea cu o parte din

personalul transferat de la B.N.R., iar pe baza protocolului încheiat, prelua un activ şi un pasiv

în valoare de 273 de miliarde de lei. De asemenea, în cadrul acestui proces de transformare a

sistemului bancar românesc, băncile specializate au fost convertite în bănci comerciale

universale şi totodată au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton şi străin, precum şi

sucursale ale unor bănci străine.

Astfel, în perioada 1991-1996 s-a înfăptuit prima etapă a reformei bancare

concretizate prin: aprobarea Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară şi a Legii nr.

34/1991 privind Statutul Băncii Naţionale a României, care a asigurat structurarea sistemului

bancar pe două trepte, având la nivelul superior Banca Centrală, fără funcţii comerciale, care

avea funcţiile de: emisiune monetară, administrarea rezervelor valutare ale ţării, asigurarea

stabilităţii monetare, urmărirea executării balanţei de plăţi externe, supravegherea

activităţilor bancare şi pe următorul nivel băncile comerciale, constituite în societăţi pe

acţiuni în baza legislaţiei societăţilor comerciale, cu respectarea prevederilor şi rigorilor

specificităţii activităţii bancare.

Aceste legi au stat la baza creării unui nou sistem bancar orientat spre piaţă,

corespunzător standardelor internaţionale, care a contribuit la dezvoltarea durabilă a

economiei româneşti. Noul cadru juridic a încurajat dezvoltarea băncilor cu capital privat şi a

permis intrarea liberă pe piaţa bancară autohtonă a instituţiilor financiare străine, ceea ce a

condus pe de o parte la acoperirea într-o proporţie mai mare a nevoilor de capital, iar pe de

altă parte la creşterea concurenţei cu efecte benefice pentru clienţi, şi pentru economie în

ansamblu. Băncile au fost autorizate să opereze în calitate de bănci comerciale de tip

universal, putând efectua o gama largă de operaţiuni bancare pe întreg teritoriul ţării în

condiţiile respectării normelor prudenţiale emise de banca centrală, în calitatea sa de autoritate

de supraveghere bancară. Astfel, comparativ cu vechiul sistem bancar, noul sistem era capabil

sa ofere o gamă vastă de produse şi servicii bancare, de un nivel calitativ superior, care să

reuşească să satisfacă exigenţele mereu crescânde ale clienţilor.

4 Rotaru, Constantin – Sistemul bancar românesc, Editura Expert, Bucureşti, 2000.

5


Între anii 1997-20005 s-a derulat cea de-a doua etapă a reformei bancare care a constat

în:

- îmbunătăţirea şi completarea cadrului legislativ bancar prin aprobarea unor noi

legi: Legea privatizării băncilor (Legea nr. 83/19976); Legea bancară (Legea nr. 58/19987);

Legea falimentului bancar (Legea nr. 83/19988); Legea privind Statutul BNR (Legea nr.

101/19989);

- crearea noului cadru legislativ al funcţionării cooperativelor de credit - OUG nr.

97/2000, modificată prin OUG nr. 272/2000, modificată şi aprobată prin Legea nr. 200/2002;

- obiectivul fundamental al BNR devine stabilitatea monedei naţionale în vederea

asigurării stabilităţii preţurilor;

- instrumentarele de intervenţie au fost modernizate prin eliminarea vechilor linii

de credit direcţionat şi introducerea operaţiunilor de piaţă deschisă10.

În general, în această perioadă, cadrul legislativ care reglementează activitatea bancară

a fost substanţial modernizat şi perfecţionat, prin emiterea de legi şi ordonanţe de urgenţă,

pentru obţinerea unui grad cât mai ridicat de compatibilitate cu reglementările similare

europene şi cu cele mai bune practici internaţionale.

În perioada 2001-2004 a avut loc a treia etapă a reformei bancare, în care s-a finalizat

alinierea cadrului legislativ în domeniul instituţiilor de credit la prevederile directivelor UE şi

la principiile de bază ale Comitetului de la Basel privind o supraveghere bancară eficientă. În

cadrul acestei perioade s-au rezolvat aspecte referitoare la forma finală a Legii bancare (prin

aprobarea Legea nr.485/2003 pentru modificarea şi completarea Legii bancare nr.58/1998) şi

Legii privind Statutul Băncii Naţionale (prin aprobarea Legii nr. 312 din 28 iunie 2004,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 30 iunie 2004) conform

angajamentelor asumate în cadrul capitolelor de negociere cu UE (Cap. 3 şi Cap. 11), privind

procesului de transpunere în legislaţia bancară internă a prevederilor comunitare.

Din anul 2005 şi până în prezent se desfăşoară cea de-a patra etapă a reformei bancare,

continuând consolidarea sistemului bancar românesc şi realizându-se progrese importante

privind alinierea legislaţiei bancare româneşti la cerinţele legislaţiei europene. De asemenea,

5 Pescariu, Gheorghe – Managementul serviciilor bancare – coordonate actuale şi perspective, Editura Fundaţiei Academice „ Gh. Zane”, Iaşi, 2004, pag. 76.6 Legea nr.83/ 1997 – Legea privatizării băncilor publicată în Monitorul Oficial al României nr.98/ 23mai 1997. 7 Legea nr.58/ 1998 – Legea bancară, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 121 din 23/03/1998.8 Legea nr. 83/ 1998 – aprobată cu modificări Legea nr. 278/ 2004, pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit9 Legea nr. 101/1998 – abrogată şi modificată prin Legea nr.312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României.10

? „Sistemul bancar românesc, prezent şi viitor” , Banca Naională a României, 2003, pag.6.

6


tot în acest interval au fost elaborate reglementărili referitoare la emiterea şi utilizarea

instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste

instrumente (Regulamentul nr.6/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr.927 din 15.11.2006), limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice

(Regulamentul nr.11/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.617 din 22

august 2008), reglementarea instituţiilor de credit (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99

din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată,

completată şi modificată prin Legea nr.227 din 4 iulie 2007, publicate Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr.1027 din 27 decembrie 2006 şi respectiv nr.480 din 18 iulie 2007).

Pe parcursul anului 2006 a continuat procesul de consolidare a sistemului bancar,

concretizat în:

finalizarea privatizării BCR, prin preluarea acesteia de către Erste Bank, în

cadrul unei tranzacţii în valoare totală de 3,75 miliarde euro, sumă ce reprezintă un

record al perioadei de tranziţie;

realizarea unificării HVB cu Banca Ion Ţiriac, rezultând o nouă bancă sub

sigla HVB Ţiriac, precum şi demararea unificării acesteia cu Banca Unicredit;

achiziţionarea unui pachet majoritar de acţiuni la Banca Daewoo de către

Cassa di Risparmio di Firenze S.p. A. a condus la trecerea acestei bănci din rândul

celor cu capital privat românesc în cel al băncilor cu capital privat străin;

preluarea Romexterra Bank de c tre MKB Bank (Ungaria) şi ă a Mindbank de

către ATE Bank (Grecia), astfel încât numărul băncilor cu capital preponderent privat

românesc a scăzut la trei;

schimbarea acţionarului majoritar la Banca Eurom, preluată de Bank Leumi

(Israel) şi devenită Bank Leumi Romania;

schimbarea acţionarului principal la Banca MISR Romanian, preluată de

Banque du Liban et d′Outre-Mer (Liban) şi devenită Blom Bank Egypt;

modificarea denumirii Finansbank, devenită Credit Europe Bank6;

retragerea autorizaţiei de funcţionare a Băncii Nova Bank.

În anul 2006 s-au înregistrat progrese semnificative şi în evoluţia indicatorilor care

definesc calitatea portofoliului de active. În acest context, creditele restante şi îndoielnice au

reprezentat 0,2 la sută din portofoliul de credite acordate clientelei, considerate la valoare net

ă, iar creanţele restante şi îndoielnice 0,1 la sută din totalul activelor bancare. Evoluţia mai

rapidă a activelor ponderate în funcţie de risc (+56,3 la sută) în raport cu cea a fondurilor

proprii (+34,4 la sută) a influenţat valoarea ratei solvabilităţii, care la sfârşitul anului 2006 a

7


scăzut până la 18,1 la sută, nivel plasat totuşi confortabil peste minimul legal de 12 la sută. În

contextul creşterii presiunilor concurenţiale au fost consemnate ajustări la capitolul

profitabilitate, respectiv profitul net a avut un ritm de creştere mai moderat decât activele

totale şi capitalurile proprii.

Astfel, cei doi indicatori de performanţă financiară11 au prezentat valori mai reduse:

rata de rentabilitate economică (ROA) s-a situat la 1,3 la sută la sfârşitul anului 2006 faţă de

1,6 la sută în 2005, iar rata de rentabilitate financiară (ROE) a ajuns la 10,3 la sută în

decembrie 2006, comparativ cu 12,7 la sută în 2005.

Dezvoltarea sectorului bancar a continuat într-o manieră prudentă, fapt reliefat de

rezultatele aplicaţiei stress-test pentru data de 30 iunie 2006, care atestă rezistenţa la şocuri.

Chiar într-un scenariu extrem de nefavorabil − presupunând o depreciere a monedei naţionale

cu 19,1 la sută şi o reducere a ratei dobânzii cu 6,1 puncte procentuale − a rezultat un risc

sistemic scăzut. Raportul de solvabilitate calculat la nivel agregat în condiţiile menţionate este

de 14,9 la sută, superior limitei minime de 12 la sută recomandate de reglementările de

prudenţă bancară în vigoare în anul 2006.

Întregul cadru legislativ de reglementare a riscurilor12 a fost adaptat de către BNR la

cerinţele Basel II, astfel încât acesta poate fi aplicat de către băncile comerciale începând cu

2007, dar nu mai târziu de 2008.

Un angajament asumat în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană, referitor la

implementarea Directivei 2002/87/CE privind conglomeratele financiare, a fost finalizat în

2006 prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 98/2006.

Aceasta reglementează supravegherea suplimentară a entităţilor (bănci, societăţi de

asigurare, societăţi de investiţii financiare) care fac parte din conglomerate financiare, în

scopul asigurării stabilităţii şi a protecţiei deponenţilor, asiguraţilor şi investitorilor.

Un alt angajament a vizat preluarea dispoziţiilor Directivelor 2006/48/CE şi

2006/49/CE, realizată prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006.

Aceasta defineşte cerinţele minime de acces şi regimul de funcţionare ale instituţiilor de credit

din alte state membre, precum şi modalităţile de supraveghere a acestora. Transpunerea

aspectelor de natură tehnică din directivele menţionate a fost realizată în cadrul reglement

ărilor prudenţiale emise în comun de Banca Naţională a României, Comisia Naţională a

Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

11 Văcărel, I – Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006, pag.482.12 Fuerea, Augustin – Instituţiile Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2002, pag.99.

8


În contextul îndeplinirii sarcinilor ce-i reveneau potrivit pachetului legislativ privind

creditul ipotecar, BNR a modificat cadrul de reglementare existent, aplicabil instituţiilor de

credit, astfel încât să permită includerea în sfera de aplicare a acestuia şi a băncilor de credit

ipotecar. În acest sens, au fost emise Norma nr. 10/2006 şi Regulamentul nr. 1/2007.

Se poate spune că sistemul bancar românesc actual, deşi mult avansat în raport cu

celelalte ramuri economice se află încă în perioada de tranziţie, fiind necesare în continuare

restructurarea şi dezvoltarea atât cantitativă, sub aspectul creşterii numărului de unităţi

bancare, cât şi calitativă, în sensul perfecţionării structurilor de operare şi modernizării

activităţii, implementării de produse şi servicii moderne, care să aducă în egală măsură

avantaje băncilor şi clienţilor acestora.

Băncile s-au dezvoltat şi şi-au adaptat oferta în funcţie de cerinţele impuse de

impactul factorilor exogeni asupra economiei reale, precum şi de presiunea din ce în ce mai

evidentă a concurenţei pe piaţa financiar-bancară din România. În consecinţă, evoluţia

sistemului bancar românesc s-a caracterizat concret prin dezvoltarea şi diversificarea

produselor şi serviciilor bancare, creşterea vitezei şi diversificarea sistemului de evidenţă şi

control, informatizarea sistemelor de transmitere a datelor de natură contabilă, statistică şi

chiar a celor privind procesul de transfer.

Este de ştiut că în economia de piaţă, sectorul bancar are un rol major, el acţionând ca

„vârf de lance” în promovarea reformei şi în mecanismul autoreglării economice. În

manifestarea lui permanentă, sectorul bancar este o componentă de bază a sistemului

economico-financiar.

Domeniu relativ nou pentru economia românească, managementul bancar13 joacă un

rol decisiv în dezvoltarea unei economii sănătoase, bazată pe criteriile economiei de piaţă.

În România există în prezent un sistem bancar modern şi competitiv, care asigură

circulaţia valorilor în economie şi furnizează pe piaţa internă produse şi servicii bancare în

conformitate cu tendinţele înregistrate în sectorul bancar european.

În România, sectorul bancar cuprinde:

- 41 instituţii de credit ( 3 cu capital majoritar românesc, 2 cu capital de stat, 26 cu

capital majoritar străin, 9 sucursale ale unor bănci străine şi o casă centrală a cooperativelor

de credit).

- 54, 7 % din activele bancare sunt concentrate în primele cinci bănci din sistem.

- Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar străin este de 87, 9 %.

13 Niţu, Ion – Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2000, pag.78.

9


- Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar privat românesc este de 6,7

%.

- Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar de stat este de 5,4 %.

Structura acţionariatului în cadrul instituţiilor de credit din România

10%

17%

73%

Instituţii de credit cucapital majoritar de stat

Instituţii de credit cucapital majoritar privatromânesc

Instituţii de credit cucapital majoritar străin (incluzând filialele băncilorstrăine)

Figura 1.2 – Structura acţionariatului în cadrul instituţiilor de credit din România.

1.1.2 Cadrul legislativ

Cadrul legislativ14 care guvernează sistemul bancar cuprinde:

Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României – Legea nr. 312 din 28

iunie 2004,

Ordonanţa privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului - Ordonanţa de

Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006,

Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6

decembrie 2006 - Legea nr. 227 din 4 iulie 2007,

Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este

acţionar – Legea nr. 83 din 21 mai 1997,

14 http://www.arb.ro/sistemul_bancar.php.

10


Reglementări privind falimentul instituţiilor de credit - Ordonanţa Guvernului

nr. 10 din 22 ianuarie 2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată,

completată şi modificată prin Legea nr. 278 din 23 iunie 2004,

Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996, privind organizarea şi funcţionarea

Fondului de Garantare a Creditelor din Sistemul Bancar.

1.2 ROLUL ŞI LOCUL BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI ÎN SISTEMUL

BANCAR ROMÂNESC

La 17/29 Aprilie 1880, s-a legiferat înfiinţarea Băncii Naţionale a României cu toate

drepturile specifice unei bănci centrale de emisiune, respectiv acela de a emite bilete de bancă

şi de a acorda credite de rescont băncilor comerciale.

Natura juridică a Băncii Naţionale a României este administrativă, fiind un organ al

administraţiei publice autohtone din categoria „autorităţilor administrative autohtone”. Chair

dacă aceste autorităţi prezintă annual Parlamentului rapoarte asupra activităţii desfăşurate, iar

organelle lor de conducere sunt numite de către Parlament, încadrarea lor nu se schimbă,

atribuţiile lor având caracter administrative. Ele funcţionează independent şi nu au organe

administrative ierarhic superioare, fiind înfiinţate numai prin lege organică.

Prin Legea nr.34/1991 privind Statutul Băncii Naţionale a României, această bancă a

fost reorganizată, rolul său fiind azi diferit faţă de perioada anterioară, BNR căpătând largi

atribuţii administrative. Se consideră că activitatea economico-financiară a Băncii Nţionale a

devenit una secundară, aceasta nemaiavând statut de agent economic, ci este un organ de stat.

Mai precis, BNR este banca centrală a statului român, cu personalitate juridică, care îşi

desfăşoară activitatea pe tot teritoriul ţării.

Al doilea statut al Băncii Naţionale a României, cuprins în Legea nr. 101/1998 15, în

vigoare de la 1 iulie 1998, a abrogat în mod expres Legea nr.34/1991 privind Statutul Băncii

Naţionale a României. Obiectivul fundamental al acesteia , în calitate de bacă centrală a

statului român, este asigurarea stabilităţii monedei naţionale, pentru a contribui la stabilitatea

preţurilor.

Capitalul Băncii Naţionale aparţine în totalitate statului român şi era de 100 miliarde

lei. Aceasta are obligaţia de a deţine un fond de rezervă, constituit în limita unei cote de 20%

din profitul brut, până când acest fond va ajunge să egaleze capitalul social, după care cota va

15 M.Of. nr.203 din 1 iunie 1998; modificat şi completat prin Legea nr.156/1999 ( M.Of. nr.500 din 18 octombrie 1999), O.U.G. nr. 136/2001 ( M.Of. nr.671 din 24 octombrie 2001), aprobată cu modificări prin Legea nr. 407/2002( M.Of. nr.455 din 27 iunie 2002).

11


fi redusă, în anumite condiţii( fondul de rezervă să egaleze dublul capitalului social). Planul

propriu de conturi va evidenţia operaţiunile băncii şi va fi avizat de Ministerul Finanţelor.

Bugetul anual de venituri şi cheltuieli se aprobă de consiliul de administraţie şi se verifică în

execuţie de comisia de cenzori.

Situaţia B.N.R este în prezent diferită, conform circumstanţelor actuale.

1.2.1. Reglementarea actuală şi funcţionarea Băncii Naţionale a României

Actualul statut al B.N.R prevede că Banca Naţională este banca centrală a României,

instituţie publică independentă care are ca obiectiv principal „ asigurarea şi menţinerea

stabilităţii preţurilor”. B.N.R nu mai este banca statului, dar obiectivele sale sunt relevante în

continuare de asigurarea stabilităţii preţurilor. Ea sprijină politica generală a statului, fără să

prejudicieze îndeplinirea obiectivului său fundamental.

Această lege impune un cadru legal adecvat poziţiei actuale a B.N.R., privită atât din

perspectiva dreptului intern şi a rolului său la nivel naţionale, cât şi din punctul de vedere al

poziţiei României de stat membru al U.E.

Banca Naţională a României este supusă, din punt de vedere al reglementărilor,

următoarelor categorii:

a) reglementări interne: statutul B.N.R., alte reglementări cu caracter specific –

norme, regulamente, circulare etc.

b) reglementări comunitare: statutul Sistemului European al Băncilor Centrale –

S.E.B.C şi statutul Băncii Centrale Europene.

Banca Naţională a României este condusă de un consiliu de administraţie, numit de

Parlament la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor două camere.

Numirile se fac pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.

Principalele atribuţii ale consiliului de adminstraţie sunt: stabilirea politicii în

domeniul monetar şi al cursului de schimb, precum şi a măsurilor necesare în domeniul

autorizării, reglementării şi supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit şi monitorizării

sistemelor de plăţi. Preşedintele consiliului de administraţie este guvernatorul B.N.R.

Consiliul de administraţie asigură funcţionarea a patru structuri care îndeplinesc principalele

funcţii ale acesteia:

- Comitetul de Politică Monetară

- Comitetul de Supraveghere

- Comitetul de Administrare a Rezervelor Internaţionale

12


- Comitetul de Audit

Reţeaua teritorială cuprinde unitatea centrală şi 19 sucursale.

1.2.2. Capitalul Băncii Naţionale a României

În prezent, B.N.R are un capital propriu de 30 de milioane lei. Cu acest capital, B.N.R

a contribuit la Capitalul băncii Centrale Europene cu un procent de 2,5% din capitalul B.C.E (

145 milioane lei), devenind al 8 – lea acţionar, ca mărime.

1.2.3 Atribuţiile B.N.R

Elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb

Autorizarea, reglementarea şi supravegherea instituţiilor de credit, promovarea

şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemului de plăţi pentru asigurarea stabilităţii

financiare

Emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul

României

Stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia

Administrarea rezervelor internaţionale ale României

Tabelul 1.1 – Atribuţiile Băncii Naţionale a României

ATRIBUŢIILE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

Elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb

Autorizarea, reglementarea şi supravegherea instituţiilor de credit, precum şi promovarea şi

monitorizarea bunei funcţionări a sistemului de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare

Emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României

Stabilirea regimului de schimb valutar

Administrarea rezervelor internaţionale ale României

Totodată, B.N.R sprijină politica economică a statului fără să prejudicieze obiectivul

principal adică menţinerea stabilităţii preţurilor. Prin organelle sale monetare şi de curs de

schimb, B.N.R poate acorda instituţiilor de credit, credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de

zile, garantate în principal cu titluri de stat sau prin depozite constituite la B.N.R. sau la alte

instituţii agreate de aceasta.

13


Banca Naţională a României stabileşte condiţii şi costurile de creditare, deschide şi

operează conturi ale instituţiilor de credit, ale Trezoreriei statului, ale caselor de compensare

şi ale altor entităţi rezidente şi nerezidente stabilite prin reglementări ale B.N.R.

1.3. EFECTELE CRIZEI FINANCIARE INETRNAŢIONALE ASUPRA

SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

Mulţi apreciază că actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a

preţului locuinţelor în SUA sau în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Această viziune

este cel puţin incompletă. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de

natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică, lucru menţionat recent de mai

mulţi analişti: Altman (2009)16, Buiter (2008)17, Blanchard(2009)18. Cele două tipuri de cauze

s-au intercondiţionat în producerea crizei. Cauza profundă a crizei financiare a fost

lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa

ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o

suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări

(China,Asia de Sud-Est în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală

a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (titei gaze naturale)

Lichiditatea abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile

pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de către unii

investitori.

Consecinţele existenţei lichidităţii abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii

şi volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecinţe au condus la creşterea apetitului

pentru active cu câştiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piaţă a creat tendinţa de

subestimare a riscului şi o adevărată lipsă de vigilenţă a investitorilor.

Marjele de risc au fost şi ele foarte scăzute şi nediscriminatorii. Împreună, ratele

scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câştiguri mari, vigilenţa scăzută faţă de risc şi

marjele mici au mascat semnalele preţurilor pe pieţele financiare şi au condus la insuficienta

înţelegere a riscurilor implicate.

Pe acest fundal au operat, ca agravante, şi o serie de cauze microeconomice:

securitizarea frenetică, fisurile în modelul de afaceri ale agenţiilor de rating. Semnalele despre

16 Altman, E.I.- profesor american care a elaborat în 1968 una dintre primele funcţii de scor utilizate în analiza riscului de faliment.17 Willem H. Buiter, profesor la London School of Economics, fost economist-sef EBRD.18 Blanchard, Olivier - Profesor de economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT), economist şef al Fondului Monetar Internaţional (FMI).

14


criză au fost date de economişti, dar nu au fost luate în seamă. Totuşi, trebuie spus că

magnitudinea crizei a fost, până recent, evident subestimată de toată lumea.

Efectele crizei financiare internaţionale s-au extins şi asupra economiei

României.Totuşi, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puţin afectat

întrucât nu a fost expus la active toxice, precum şi datorită măsurilor prudenţiale si

administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Naţională a României.

Indirect însă, criza financiară internaţională şi mai ales consecinţa ei evidentă

recesiunea din ţările dezvoltate – se extinde asupra economiei româneşti pe mai multe canale.

Pe canalul comercial, încetineşte creşterea exporturilor sau chiar le reduce.

Pe canalul financiar, limitează accesul la finanţare externă, şi astfel restrânge

volumul creditării, şi generează dificultăţi în serviciul datoriei externe private.

Pe canalul cursului de schimb, reducerea finanţărilor externe s-a reflectat în

deprecierea monedei naţionale.

Pe canalul încrederii, a avut loc o retragere a investitorilor din ţările est - europene.

Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piaţa monetar-valutară a unor momente de

panică şi atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din România, care a făcut

necesară intervenţia BNR. În sfârşit, pe canalul efectelor de avuţie si bilanţ, are loc

deteriorarea activului net al populaţiei şi al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a

creditelor în valută (corelate cu deprecierea leului) şi a scăderii preţurilor activelor mobiliare

şi imobiliare de la valori speculative, nesustenabile (de tip “bubble”).

În România, primele sectoare economice afectate vor fi cele legate de export, mai

ales de exportul în UE spre care se îndreaptă cca. 70% din total export. Chiar dacă în prezent,

statisticile nu reflectă scăderea producţiei industriale şi a exportului, efectele turbulenţelor de

pe pieţele financiare internaţionale din luna septembrie se vor resimţi şi în România în

perioada următoare.

Industria auto din România va fi afectată parţial de efectele crizei economice, piaţa

orientându-se în mai mare măsură către autoturisme din gama „low cost”, cum este cazul

modelelor Dacia.

În schimb, producţia de componente şi subansamble auto dezvoltată în ultimul timp în

România pentru export către marii producători auto mondiali va fi influenţată de reducerea

producţiei acestora.

În industria metalurgică, ArcelorMittal Galaţi a decis deja reducerea producţiei de

laminate şi închiderea unor capacitaţi de producţie. Arcelor Mittal este cel mai mare

exportator din România.

15


Sectorul construcţiilor din România este deja afectat de înăsprirea condiţiilor şi

creşterea costurilor de creditare care inhibă dezvoltarea cererii în segmentul rezidenţial. În

septembrie 2008 a fost o situaţie particulară: s-a observat o creştere cu 10% a volumului

creditelor ipotecare la nivel naţional faţă de luna anterioară deoarece în luna octombrie urma

să intre în vigoare Regulamentul nr.11/2008 al BNR cu privire la limitarea riscului creditării

persoanelor fizice.

Totalul creditelor ipotecare pe judeţ în 2009

42%

5%4%5%4%

3%

3%

2%

2%

30%

Bucureşti Cluj Timiş Constanţa Iaşi

Braşov Dolj Bihor Argeş Alte oraşe

Figura 1.1 – Totalul creditelor ipotecare pe judeţe în 2009

Scăderea cererii va fi parţial acoperită de dezvoltarea lucrărilor de infrastructură şi a

construcţiilor agro-industriale finanţate şi din fonduri nerambursabile din partea UE.

În general, înăsprirea condiţiilor şi creşterea costurilor de creditare, lipsa relativă de

lichidităţi afectează deja agenţii economici din diverse sectoare economice din România.

Totodată, în toata activitatea economică se manifestă reţinere în extinderea afacerilor

şi în investiţii, iar unele unităţi au redus ritmul producţiei pe fondul unor comenzi mai mici,

mai ales pentru export.

În ultimul an şi jumătate, anticiparea unor evoluţi foarte slabe la nivel global şi

autohton, panica investitorilor şi criza financiară au determinat scăderi dramatice ale bursei.

16


În 2010, piaţa de capital ar putea să evolueze după semnalele date de economia ţării şi

de starea business-urilor emitenţilor.În acest an, efectele crizei economice vor fi cele care vor

determina traiectoria negativă a bursei româneşti. Oportunităţile de investiţii ca urmare a

ieftinirii puternice a acţiunilor şi în acelaşi timp perspectivele unei revigorări a economiei

globale vor fi ingredientele care la un moment dat vor determina o stopare a traiectoriei

negative a pieţelor de capital, chiar dacă situaţia economică va fi înca neameliorată.

Această dinamică a bursei ar fi normală, în opinia specialiştilor. Pe lângă rezultatele

concrete ale companiilor, la bursă se tranzacţionează şi aşteptările investitorilor, care nu pot fi

optimiste câtă vreme rezultatele macroeconomice sunt slabe.

1.3.1 Strategia de politică monetară a Băncii Naţionale a României

Opţiunea Băncii Naţionale a României pentru adoptarea ţintirii inflaţiei ca strategie de

politică monetară a fost justificată de necesitatea realizării unei dezinflaţii sustenabile.

Implementarea strategiei de ţintire a inflaţiei nu a fost uşoară nici înainte de apariţia crizei

financiare şi dominanţa fiscală, intrările masive de capital, poziţia de debitor net a BNR faţă

de sistemul bancar şi mecanismul de transmitere a politicii monetare s-au combinat, astfel că,

între 2005 şi 2007, au existat perioade în care anticipaţiile inflaţioniste şi aprecieri accentuate

ale monedei au coexistat. Aceasta a ridicat o dilemă serioasă pentru banca centrală. Creşteri

ale ratei dobânzii, necesare pentru a aduce anticipaţiile în linie cu ţinta de inflaţie, atrăgeau şi

mai multe capitaluri străine, apreciind nesustenabil leul.

Odată cu declanşarea crizei financiare în iulie 2007, o parte dintre aceste condiţii a

dispărut. Astăzi BNR tinde să fie creditor net al sistemului bancar, iar intrările de capital

străin s-au atenuat în mod semnificativ. Dar aceasta nu simplifică implementarea politicii

monetare. Dimpotrivă, criza financiară a sporit volatilitatea pe pieţele monetară şi valutară şi

tinde să amplifice încetinirea activităţii economice. Pe de o parte, reducerea finanţărilor

externe şi existenţa dezechilibrelor externe mari au declanşat deprecierea leului, care

alimentează inflaţia şi face necesară o rată a dobânzii relativ înaltă. Mai mult, cei cu datorii în

euro şi alte valute, şi astfel sistemul financiar, sunt vulnerabili la o depreciere semnificativă a

leului. Pe de altă parte, rate mai înalte ale dobânzii ar tinde să frâneze creşterea economică şi,

mai mult, ar crea costuri pentru cei ce au datorii, riscând să destabilizeze sectorul financiar. În

aceste condiţii apare problema delicată a compromisului dintre obiectivele politicii monetare:

asigurarea stabilităţii preţurilor şi asigurarea stabilităţii financiare.

17


Eficienţa politicii monetare în atingerea acestui obiectiv este însă limitată dacă nu

există stabilitate financiară. Unul dintre principiile macroeconomice de bază afirmă că

fricţiunile pe plan financiar influenţează în mod substanţial ciclul de afaceri. Astăzi, pe plan

mondial, acest lucru este foarte evident. Băncile centrale ale lumii încearcă să menţină

stabilitatea financiară şi să evite recesiunea şi depresiunea economică. Experienţele anterioare

par să confirme viziunea conform căreia inflaţia este principala sursă de instabilitate

financiară. De obicei perioade caracterizate de inflaţie înaltă au fost şi cele cu instabilitate

financiară severă şi cu crize la nivelul sectorului bancar sau au fost urmate de recesiune în

urma adoptării de către autorităţi a unor măsuri inadecvate de temperare a inflaţiei.

Experienţa României arată că stabilitatea financiară19 prezintă o importanţă deosebită

pentru stabilitatea preţurilor. Pe bună dreptate, România a fost criticată pentru întârzieri în

dezinflaţie. Acestea s-au datorat reformelor structurale insuficiente. Ţara noastră a realizat o

rată medie de dezinflaţie de 5,8 puncte procentuale pe an în perioada 2000-2007, în paralel cu

menţinerea stabilităţii sistemului financiar. Dar dacă BNR ar fi suplinit acest deficit de

reforme prin creşteri mai abrupte ale ratelor dobânzii situaţia financiară a firmelor şi a

gospodăriilor s-ar fi deteriorat. Şi astfel, ar fi deteriorată stabilitatea financiară a sectorului

bancar. În final, însăşi ritmul dezinflaţiei ar fi fost, probabil, mai mic decât cel realizat. Lecţia

care trebuie învăţată este aceea că, pe termen lung, incapacitatea menţinerii stabilităţii

financiare nu poate să conducă decât la o reinflamare a inflaţiei.

Politica BNR privind intervenţiile pe piaţa valutară a fost ghidată de filozofia conform

căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru obiectivul privind

inflaţia, cât şi pentru sănătatea financiară a sectorului real şi a celui financiar.

Cu această filozofie, BNR a promovat un curs de schimb flotant, care i-a permis atât

so utilizeze valenţele pieţei libere şi să descurajeze comportamentele cât şi so evite aprecierile

excesive.

Implementarea consecventă a acestei filozofii a necesitat cumpărări relativ importante

de valută de pe piaţă de către BNR în perioada 2004 – august 2007. La momentele cumpărării

valutei, BNR a fost criticată că nu lasă cursul să se aprecieze în linie cu cerinţele pieţei. Astăzi

se dovedeşte că această politică a fost adecvată.

Criza financiară actuală a introdus o inversare abruptă a trendului de aprecierea leului,

cu importante episoade de volatilitate. Aşa cum, în trecut, intrările de valută au supraapreciat

leul cu mult peste nivelul indicat de factorii fundamentali ai cursului de schimb, astăzi

19 Beju, Daniela – Mecanisme monetare şi instituţii bancare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca, 2004, pag.123.

18


reducerea finanţării externe şi incertitudinea tind să determine deprecieri ale leului

nejustificate de factorii fundamentali ai cursului de schimb Rezervele cumpărate pe piaţa

valutară în momentele de supraapreciere servesc astăzi pentru intervenţii pentru calmarea

deprecierii leului.

1.3.2 Măsuri pentru îmbunătăţirea sistemului bancar

Schimbările care ar trebui să se producă în economia de piaţă şi în sistemul bancar ar

fi, într-o primă fază:

revizuirea legislaţiei bancare şi alinierea acesteia la legislaţia comunitară;

înlăturarea ambiguităţilor legislative care obstrucţionează capacitatea de

supervizare a Băncii Naţionale a României;

îmbunătăţirea conducerii corporative, capitalizarea în sectorul industrial şi

continuarea accentului pe stabilizarea macroeconomică;

privatizarea eficientă a băncilor şi structurarea tranzacţiilor de privatizare astfel

încât să crească valoarea de franciză a băncilor pentru investitorii strategici străini;

examinarea atentă a sistemului de reglare şi siguranţă asociat cu “universal

banking”;

îmbunătăţirea supervizării directe şi pregătirii BNR şi legarea frecvenţei

inspecţiilor de capitalul băncilor;

continuarea dezvoltării pieţei de titluri guvernamentale, întărirea reglementării

şi supervizării pieţei de capital, atragerea investitorilor străini inclusiv a investiţiilor

de portofoliu.

A doua fază ar trebui sa contină:

Banca Naţională a României trebuie să se concentreze pe reglementări

prudenţiale bine concepute care furnizează siguranţă şi stimulare, inclusiv un set

revizuit de norme de capital, reexaminarea schemei de preţ a asigurării de depozit;

înlăturarea gradată a cât mai multor reglementări prudenţiale care sunt

motivate

de agende socio-politice;

concentrarea pe reglementări funcţionale (mai curând decât instituţionale)

pentru

diferite instituţii financiare.

19


Ultima fază este şi cea în care măsurile luate de-a lungul primelor etape trebuie să se

concretizeze şi să ajute la implementarea cu succes a modificărilor:

concentrarea pe dezvoltarea pieţei de capital prin invitarea agenţiilor

internaţionale de cotare renumite şi a caselor de brokeraj să participe mai activ pe

piaţă şi prin asigurarea unor cerinţe mai stricte de transparenţă;

introducerea Sistemului Electronic de Compensare pentru eliminarea

întârzierilor şi costurilor ridicate ale tranzacţiilor;

înfiinţarea unei agenţii guvernamentale sau quasi-guvernamentale care să

faciliteze dezvoltarea unei pieţe secundare ipotecare;

privatizarea companiilor de asigurări şi continuarea procesului de elaborare a

unor mai clare reglementări de asigurări.

Strategia de extindere a UE urmăreşte integrarea noilor membri în paralel cu

armonizarea obiectivelor de politică internă şi externă ale tuturor statelor membre, prin

respectarea şi aplicarea unor principii fundamentale comune. Asumarea în totalitate a acestor

principii de către România fundamentează candidatura sa la statutul de membru al UE.

Dobândirea acestui statut într-un orizont de timp cât mai apropiat a constituit si constituie o

prioritate a politicii autorităţilor române.

Conform obiectivelor urmărite20, Banca Naţională a României a acţionat în

concordanţă cu demersurile susţinute ale întregii ţări pentru ajustarea economiei româneşti la

cerinţele comunitare. Banca Naţională a continuat să acorde o importanţă deosebită reformei

sistemului bancar şi accelerării procesului de integrare financiară, în conformitate cu normele

şi principiile aflate la baza politicilor europene. Astfel, obiectivele majore ale băncii centrale

sunt: respectarea angajamentelor asumate faţă de UE şi perfecţionarea mecanismului

instituţional intern pentru o pregătire mai eficientă a procesului de integrare financiară în

conformitate cu normele şi principiile aflate la baza politicilor europene. Respectarea

angajamentelor asumate prin documente oficiale de poziţie necesită elaborarea şi

implementarea de către Banca Naţională a unor strategii specifice domeniului financiar-

bancar. Pentru realizarea efectivă a preluării acquis-ului comunitar, Banca Naţională a

acţionat concomitent în două direcţii: armonizarea legislaţiei bancare române cu cea

comunitară şi întărirea capacităţii administrative. Preocuparea permanentă pentru întărirea

capacităţii sale instituţionale s-a concretizat, pe de o parte, în eficientizarea activităţii de

supraveghere bancară, iar pe de altă parte, în întărirea cadrului legislativ şi de reglementare

pentru sectorul bancar. Apoi, şi-a propus să obţină atât o coordonare mai eficientă şi mai

20 www.bnr.ro

20


transparentă a procesului de preluare a acquis-ului comunitar în domeniile de activitate

specifice băncii centrale, cât şi centralizarea operaţiunilor de monitorizare a angajamentelor

asumate prin documentele de poziţie. Astfel, participă la elaborarea secţiunilor politicii

monetare şi de curs de schimb, echilibrului extern, activităţii de reglementare, autorizare şi

supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, de promovare şi monitorizare a bunei

ftincţionări a sistemelor de plăţi.

În ceea ce priveşte priorităţile pe termen scurt şi mediu ale Băncii Naţionale referitoare

la politica de integrare europeană, acestea sunt stabilite prin Programul Naţional de aderare a

României la Uniunea Europeană. În mod concret, aceste obiective se referă la:

- perfecţionarea instrumentelor de politică monetară şi armonizarea lor cu cele ale

Băncii Centrale Europene;

- remonetizarea economiei naţionale în paralel cu reducerea continuă a inflaţiei;

- întărirea capacităţii instituţionale a băncii centrale;

-consolidarea capacităţii sale de supraveghere şi eficientizarea activităţii de

supraveghere;

- dezvoltarea sistemului de plăţi;

- continuarea armonizării legislative în domeniul bancar.

Prevederile actelor normative comunitare referitoare la condiţiile de acces şi exercitare

a activităţii bancare de către instituţiile de credit, la fonduri proprii ale instituţiilor de credit, la

solvabilitatea instituţiilor de credit şi cele referitoare la expunerile mari ale instituţiilor de

credit au fost în cea mai mare parte transpuse într-o serie de acte normative naţionale în

domeniu. În vederea transpunerii integrale a prevederilor comunitare, până la data aderării,

vor fi luate măsuri care vizează modificarea legii bancare, a legii privind statutul Băncii

Naţionale şi a altor legi relevante, precum şi emiterea de norme în vederea soluţionării

diferenţelor constatate. Prevederile comunitare referitoare la supravegherea de bază

consolidată a instituţiilor de credit nu se regăsesc în legislaţia şi reglementările naţionale. În

vederea transpunerii acestora, legislaţia naţională va fi amendată, iar Banca Naţională va

emite reglementări în acest sens.

2. BĂNCILE DIN ROMÂNIA ŞI CERINŢELE COMUNITARE

2.1 NOŢIUNEA DE „SOCIETATE COMERCIALĂ BANCARĂ”

21


Societăţile comerciale bancare, deşi sunt supuse unor reglementări speciale, au

aceleaşi trăsături caracteristice, generale, ca oricare alt tip de societate comercială.

Prin bancă înţelege „un organism de interpunere în operaţiunile de credit, banca luând

bani pe credit de la acei care caută o plasare a capitalurilor lor şi dând bani pe credit acelora

ce au nevoie de capitaluri, realizând în acest mod un beneficiu”21.

În lipsa unei definiţii a societăţii comerciale din Codul comercial român sau din Legea

nr.31/1990, s-a apelat la anumite elemente, unul făcând parte chiar din Codul civil art. 1491 –

1492), ca drept comun pentru materia comercială. Din aceste dispoziţii rezultă că societatea

este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane ( asociaţi) se înţeleg să pună în

comun anumite bunuri pentru a desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării

şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta.

Ca urmare, societatea comercială este acea grupare de persoane constituită pe baza

unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să

pună în comun anumite bunuri, pentru exerciatrea unor fapte de comerţ, în scopul realzării şi

împărţirii beneficiilor.

Societatea bancară, fiind şi ea o societate comercială, este definită de elementele

enunţate mai sus, cu următoarele nuanţări: societatea comercială bancară este acea societate

comercială care are un obiect specific de activitate, şi anume atragerea de fonduri de la

persoanele fizice şi juridice, sub formă de depozite sau instrumente nenegociabile, plătibile la

vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite. Pe lângă aceste activităţi principale, o

bancă poate efectua diverse servicii bancare, reprezentate de operaţiunile accesorii şi conexe.

Societatea comercială bancară este acea societate pe acţiuni care are ca principal

obiect atragerea de fonduri şi acordarea de credite, precum şi efectuarea de servicii bancare.

2.1.1 Forma juridică

Actuala lege a societăţilor comerciale prevede, în art.2, că societatea comercială poate

îmbrăca următoarele forme juridice:

Societate în nume colectiv

Societate în comandită simplă

Societate pe acţiuni

Societate în comandită pe acţiuni

Societate cu răspundere limitată

21 M.I. Blejer; M.Skre – Central Banking, Monetary Policies and the Implication for Transitions Economies, Kluwer Academic Publisher, Boston/ DordrechtLondon, 1999, pag. 449.

22


Figura 2.1 – Formele juridice ale societăţii comerciale.

Principalul criteriu care stă la baza deosebirilor dintre aceste forme juridice este acela

al întinderii răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile societăţii. Asociaţii vor putea

opta numai între aceste forme prevăzute de lege, având în vedere caracterul limitativ al

enumerării legale. În lipsă, societatea va fi considerată ca o societate în nume colectiv, care

asigură cea mai mare răspundere a asociaţilor faţă de terţi.

Legea impune o anumită formă pentru societăţile bancare şi pentru cele de asigurări.

Aruncând o privire în istoria nu prea îndepărtată a activităţii bancare din România, se poate

observa că primele bănci româneşti reprezentative au avut forma de societate anonimă, care

este societatea pe acţiuni de astăzi, iar mai devreme, în perioada interbelică, această formă

juridică a fost, de asemenea preferată.

Societatea pe acţiuni este definită ca fiind acea societate constituită perin asocierea

mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de

participare, reprezentate prin titluri numite acţiuni, pentru desfăşurarea unei activităţi

comerciale, în scopul împărţirii beneficiilor şi care răspund pentru obligaţiile sociale numai în

limita aporturilor lor.

Societatea comercială

Societate în nume

colectiv

Societate în comandită

simplă

Societate pe acţiuni

Societate cu răspundere

limitată

Societate în comandită pe acţiuni

23


Societatea pe acţiuni are capitalul împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt

garantate cu patrimoniul social.

Această societate reprezintă cea mai evoluată şi complexă formă de asociere, în care

contează mai mult aporturile asociaţilor decât calităţile personale ale acestora.22

2.1.2 Caracteristicile societăţii comerciale bancare

Ca orice societate pe acţiuni, cea bancară are precizate elementele esenţiale în Legea

31/ 1990: obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social, iar acţionarii sunt obligaţi numai

până la concurenţa capitalului social subscris.

Se poate clasifica ceea ce este caracteristic societăţii comerciale astfel:

1. caracteristicile societăţii comerciale bancare ca societate pe acţiuni –

trăsături generale;

2. caracteristicile societăţii comerciale bancare – trăsături speciale.

1. Trăsături generale23:

a) societatea se constituie dintr-un număr minim de asociaţi, denumiţi şi

acţionari;

b) capitalul social este divizat pe acţiuni;

c) răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată.

2. Trăsături speciale, ce pot fi grupate la rândul lor în:

a) Trăsături speciale ce evidenţiază elementele esenţiale ale contractului de

societate comercială bancară:

- obiectul de activitate: băncile fac parte din acea categorie de comerciaţi care au

ca activitate comercială atragerea de fonduri de la persoanele fizice şi juridice şi

acordarea de credite;

- aporturile asociaţilor: obiectul aportului – nu sunt admise decât aporturile în

numerar, fiind interzise cele în natură, aşa cum este cazul celorlalte societăţi pe

acţiuni;

- capitalul social: plafon minim – reglementările în vigoareimpun în prezent un

capita minim de 37.000.000 lei pentru constituirea unei societăţi comerciale

bancare;

22 Cărpenaru, St.D – Drept comercial român, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 307.23 Minea, M.Şt – Constituirea societăţilor comerciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag.186.

24


- forma juridică: societate pe acţiuni; banca reprezintă una din puţinele categorii

de comercianţi colectivi pentru care dispoziţiile legii sunt imperative în ceea ce

priveşte forma juridică.

b) Alte trăsături rezultate din specificul activităţii bancare:

- structura organizatorică, conducerea şi administrarea societăţilor bancare se

stabilesc prin statute proprii;

- societatea bancară îşi asumă obligaţiile numai prin semnăturile a cel puţin doi

conducători, având funcţiile stabilite prin statute proprii;

- societăţilor bancare li se interzice să încheie contracte sau înţelegeri, să adopte

practici de orice fel care le-ar asigura poziţii dominante pe piaţa monetară, financiară sau

valutară ori să se angajeze în opraţiuni pentru a obţine un avantaj neloial pentru ele sau pentru

terţe persoane, sub sancţiunea introducerii de către Banca Naţională a unei acţiuni în instanţă;

- în activitatea lor sunt supuse reglementărilor emise de B.N.R pentru aplicarea

politicii monetare de credit, valutare, de plăţi, de asigurare a prudenţei bancare şi de

supraveghere a societăţilor bancare;

- toate societăţile bancare sunt obligate să deschidă conturi curente la B.N.R şi să

menţină rezerve minime obligatorii, potrivit reglementărilor date de acesta;

- participarea unei societăţi bancare la o firmă sau întreprindere al cărei obiect de

activitate nu are legătură cu activitatea bancară nu poate depăşi 20% din capitalul firmei sau

întreprinderii respective.

Se consideră că, în epoca modernă, societăţile bancare capătă noi trăsături

caracteristice. Băncile se implică tot mai mult în afaceri, în toate stadiile acestora, de la faza

de proiect la cea de finanţare şi de la administrarea profiturilor la gestionarea pierderilor.

Pe de altă parte, revoluţia informatică a insemnat că întreaga evidenţă contabilă este

informatizată; instrumentele tradiţionale ale tehnicilor bancare se informatizează şi ele ( cecul,

cambia); apar tehnici noi pur informatice, precum distribuitorul automat de bancnote şi banca

la domiciliu.

2.1.3 Funcţiile societăţii comerciale bancare

De-a lungul timpului, funcţiile băncilor au evoluat şi s-au diversificat deşi, în esenţă,

ele au rămas aceleaşi, structurate în jurul ideii de atragere a resurselor şi de redistribuire a lor,

bazate pe respectarea unor criterii legale riguroase.

O primă clasificare se poate face în funcţie de de evoluţia funcţiilor băncilor:

25


1. funcţii evidente, care au evoluat în două etape: de la funcţia de agent de schimb la

aceea de bancher care acordă credit; de la funcţia de bancher la aceea de financiar care îşi

asumă un rol esenţial în iniţierea şi finanţarea afacerilor;

2. funcţii implicite, care au evoluat tot în două etape:de la funcţia de organizator la

funţia de compensator în spaţiu al activelor monetare şi de compensator în timp al ofertelor şi

cererilor de fonduri; de la funcţia de compensator la funţia de creator al monedei adiţionale,

oferind cu titlu de credit celor care solicită mai mult decât ar putea să ceară depunătorii cu

titlu de restituire a depozitelor, şi de creator al afacerilor care stimulează direct dezvoltarea

economică.

O altă clasificare a funcţiilor băncilor se poate realiza, ţinând cont de cele două laturi

ale intermedierii, astfel:

1. funcţia de mobilizare a resurselor;

2. funcţia de distribuire a creditelor.

2.1.4 Cadrul legislativ al băncilor

Societăţile bancare, ca orice societăţi comerciale, sunt guvernate de reglementările

generale ale Legii nr. 31/ 1990, republicată24, şi ale Legii nr. 26/ 1990 privind registrul

comerţului, republicată25.

În categoria reglementărilor speciale intră O.U.G. nr. 99/ 200626, Legea nr. 312/ 2004

privind statutul B.N.R., Legea nr. 278/ 2004 privind falimentul instituţiilor de credit, precum

şi Normele Băncii Naţionale a României, alături de alte categorii de acte normative emise de

Banca Centrală.

În plus, băncile sunt supuse reglementărilor emise de B.N.R , cum ar fi normele sau

regulamentele: Reguamentul B.N.R nr. 11/ 2007 privind autorizarea băncilor27 sau

Regulamentul B.N.R. nr. 6/ 2008 privind modificările în situaţia băncilor28, Norma B.N.R nr.

5/ 2000 privind fuziunea şi divizarea băncilor. La acestea se adaugă acte normative sub forma

circularelor, ordinelor, comunicatelor etc.

24 M.Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.25 M. Of. Nr 49 din 4 februarie 1998.26 M.Of. nr. 1027 din 27 decembrie 2006.27 M.Of. nr. 837 din 6 decembrie 2007, modificat prin Regulamentul B.N.R nr. 1/ 2009 şi prin Regulamentul B.N.R. nr. 4/2009.28 M.Of nr. 296 din 16 aprilie 2008, modificat prin Regulamentul B.N.R. nr.5/ 2009.

26


2.1.5 Obiectul de activitate al băncilor

Nu există prevderi speciale cu privire la obiectul de activitate29 pe care îl poate

desfăşura o societate pe acţiuni. De aceea mă voi referi direct la activităţile care formează

obiectul de activitate al unei societăţi comerciale bancare.

Obiectul de activitate particularizează băncile faţă de orice altă categorie de societăţi

comerciale.

Codul comercial român prevede la art.3 .pct.11 că sunt considerate fapte de comert

„ operaţiunile de bancă şi schimb”. Banii şi creditul pot forma obiectul circulaţiei, adică

obiectul unor operaţiuni comerciale.

Comercialitatea acestor operaţiuni este dată de elementul interpunerii în schimb sau

circulaţie. Deci operaţiunile asupra banilor şi creditului sunt guvernate de aceleaşi principii ca

şi cele privitoare la circulaţia produselor şi mărfurilor.

Operaţiunile de bancă sunt efectuate de societăţile comerciale bancare şi se referă la

operaţiuni asupra sumelor de bani în numerar, a creditelor şi titlurilor negociabile.

Definiţia activităţii bancare este dată în art. 7 pct. 1 din O.U.G nr. 99/ 2006.

Activitatea bancară este atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabie de la public şi

acordarea de credite în cont propriu.

Banca Naţională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori

nu, atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitatea bancară,

activitatea de emitere de monedă electronică, ori activitatea de atragere şi/ sau gestionare de

sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în

vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/ împrumuturi din fondurile

astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/ sau servicii de către membrii acestora.

Determinarea naturii activităţii, exprimată de Banca Naţională a României este obligatorie

pentru părţile interesate.

Desfăşurarea de actvităţi interzise de către o persoană pe cont propriu sau pe contul

unei entităţi care nu este instituţie de credit constituie infracţiune şi se pedepseşte cu

închisoare de la 2 la 7 ani ( art. 410 din ordonanţă).

Băncile nu pot efectua decât activităţile cuprinse în art. 18 din O.U.G. nr. 99/2006. Fac

meţiunea că acestea nu mai reprezintă un monopol al băncilor, ce sunt activităţi care pot fi

desfăşurate de toate instituţiile de credit.

Putem clasifica activitatea bancară astfel:

29

? Gheorghe, Carmen Adriana – Drept bancar, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, pag.97.

27


a) activităţi permise

b) alte activităţi

c) activităţi cu bunuri mobile şi imobile

d) activităţi interzise

1. Activităţile permise băncilor sunt:

a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;

b) acordare de credite, incluzând, printre altele: credite de consum, credite

ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale,

inclusiv forfetare;

c) leasing financiar;

d) operaţiuni de plăţi;

e) emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri

de călătorie şi alte asemenea, inclusiv emitere de monedă electronică;

f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;

g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii cu:

1) instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin,

certificate de depozit;

2) valută;

3) contracte futures şi opţions financiare;

4) instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;

5) valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;

h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare,

prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de

servicii legate de astfel de emisiuni.

i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de a face şi

alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi

achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;

j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de acesta;

k) custodie şi administrare de instrumente financiare;

l) intermediere pe piaţa interbancară;

m) prestarea de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul

creditării;

n) închiriere de casete de siguranţă;

o) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;

28


p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;orice alte activităţi

q) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu

domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care

reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul.

2. Alte activităţi.

a) operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor

entităţi din cadrul grupului din care face parte instituţia de credit;

b) operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/ sau

imobile aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării actvităţilor

financiare;

c) prestarea de servicii clientelei proprii, care deşi nu sunt conexe activităţii

desfăşurate, reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancare;

Aceste activităţi trebuie să fie compatibile cu cerinţele activităţii bancare, în special cu

cele referitoare la menţinerea bunei reputaţii a instituţiei de credit şi protejarea intereselor

deponenţilor. Nivelul total al veniturilor obţinute din activităţile de mai sus nu poate depăşi

10% din veniturile obţinute de o instituţie de credit din activităţile prevăzute la art. 18.

3. Activităţi cu bunuri mobile şi imobile.

Instituţiile de credit se pot angaja în operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile numai

dacă:

a) operaţiunile sunt necesare desfăşurării în condiţii adecvate a activităţilor

pentru care instituţia de credit a fost autorizată, şi în măsura în care

bunurile respective sunt necesare în acest scop;

b) operaţiunile au ca obiect bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionării

pregătirii profesionale a salariaţilor organizării unor spaţii de odihnă şi

recreare sau aigurării de locuinţe pentru salariaţi şi familiile acestora;

c) operaţiunile au ca obiect bunuri mobile şi imobile dobândite în urma

executării creanţelor, cu respectarea, în privinţa operaţiunilor de închriere a

unor asemenea bunuri, a prevederilor art. 20 alin. ( 2) şi ( 3).

4. Activităţi interzise.

a) gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii;

29


b) acordarea de credite garante cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu

obligaţiuni emise de instituţia de credit insăşi sau de o altă entitate

aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit;

c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori

de la public, când instituţia de credit se află în stare de insolvenţă.

2.1.6 Tipuri de bănci

Cunoscând diversitatea de bănci30, care operează într-un sistem bancar modern şi

performant, este interesant de cunoscut care sunt criteriile conform cărora acestea sunt

clasificate şi tipurile în care sunt împărţite. Trebuie evidenţiat faptul că fiecare criteriu de

clasificare reflectă o anumită specializare.

Cu toate că, aparent modul de clasificare şi criteriile par a fi aceleaşi în sistemele

bancare din diferite ţări, apar unele nuanţe în modul de abordare a acestei probleme şi, deci,

particularităţi în definirea unui anumit tip de bancă.

În literatura de specialitate bancară internaţională se întâlnesc, în principal,

următoarele tipuri de bănci:

banca centrală – instituţie bancară aflată în fruntea aparatului bancar, cu rol de

supraveghere şi organizare a relaţiilor monetar-financiare ale unui stat, atât pe plan

intern, cât şi în relaţiile cu alte sisteme monetare;

băncile comerciale – denumire generică dată celorlalte bănci (altele decât

banca centrală).

În principiu, băncile comerciale îşi desfăşoară activitatea atât pe plan intern, cât şi

internaţional. Activitatea lor este diversă şi se axează, în principal, pe: atragerea depozitelor şi

acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operaţiuni valutare

pentru persoane fizice şi juridice, plasamentul fondurilor şi schimburilor comerciale.

Băncile comerciale sunt foarte diversificate, ele putând fi diferenţiate după tipul

operaţiunilor sau sfera teritorială de cuprindere.

De aceea, adesea denumirea de bancă comercială este asociată unui termen care îi

defineşte specificul. Astfel sunt bănci universale şi bănci specializate.

bănci universale – sunt denumite acele bănci comerciale care efectuează toate

operaţiunile bancare şi care nu îşi limitează activitatea la anumite sectoare (la noi,

societăţile bancare sunt, prin lege, bănci universale).30 Pintea, Alexandru; Ruscanu, Gheorghe - Băncile în Economia Românească, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pag.135.

30


bănci specializate – este denumirea generică pentru a desemna băncile

comerciale sau instituţiile de tip bancar, care, de regulă, alături de operaţiuni bancare

de bază, dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un anumit tip sau un anumit

domeniu.

În continuare, vor fi prezentate câteva tipuri de bănci comerciale specializate.

banca agricolă – acordă credite şi alte facilităţi financiare şi de plata unităţilor

agricole pentru cumpărarea de terenuri şi utilaje agricole, îngrăşăminte etc.

banca de investiţii – acordă credite, pe termen mediu şi lung, întreprinderilor

industriale (uneori şi din alte ramuri economice), de regulă pentru investiţii,

procurându-şi fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai îndelungate

decât cele obişnuite

banca ipotecară – acordă împrumuturi pe termen lung cu o ipotecă asupra

imobilelor deţinute de debitori

banca de export-import – creditează, pe diferite termene,

producătorii/exportatorii autohtoni pentru a-i sprijini în activitatea de promovare a

produselor ţării respective pe pieţele externe; garantează creditele externe; efectuează

operaţiuni de casă în favoarea importatorilor şi exportatorilor etc.

banca internaţională (privată) – banca comercială cu numeroase sucursaleîn

alte ţări şi pentru care operaţiunile externe joacă un rol important, dar nu chiar

preponderent;

Termenul de bancă internaţională este utilizat şi pentru instituţii financiar-bancare

interguvernamentale al căror capital provine din două sau mai multe ţări şi a căror activitate

specifică desfăşurându-se la nivel internaţional sau mondial depăşeşte graniţele unei ţări (de

exemplu Banca Reglementărilor Internaţionale, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare, Banca Mondială etc).

băncile de depozit – realizează cea mai mare parte a activităţilor pe plan intern

prin atragerea de depozite şi acordarea de credite financiare şi persoanelor private. În

Franţa, băncile comerciale se numesc bănci de depozit. În SUA şi Gemania aceste

bănci se ocupă şi de emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare şi acordarea de credite

având drept gaj hârtiile de valoare.

băncile de accept – sau casele de accept sunt instituţii bancare care susţin, prin

semnătura lor, titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de exportatorii autohtoni

asupra importatorilor străini, iar titlul de credit astfel acceptat devine negociabil;

31


case de emisiune – sunt instituţii bancare care asigură plasarea pe piaţă a unor

emisiuni de hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni, etc.). În Anglia, aceste instituţii sunt

considerate “merchant banks”, în timp ce în SUA sunt calificate drept “bănci de

investiţii” (investment banks).

Fiecare sistem bancar naţional are particularităţile lui, în ceea ce priveşte denumirea

băncilor, tipurile activităţilor cuprinse sub această denumire.

2.1.7 Riscurile în activitatea bancară

Noţiunea de risc31 poate fi definit ca un angajament care poartă o incertitudine datorită

probabilităţii de câştig sau pierderi. Etimologic termenul provine din latinescul ,,re-secore,,

care înseamnă ruptură într-un echilibru.

În activitatea bancară asumarea riscurilor poate fi cercetată pentru posibilele sale

avantaje viitoare, cum este cazul operaţiunilor speculative pe pieţele financiare sau de schimb

dar şi a posibilelor pierderi imprevizibile. În general asumarea riscurilor este legată de funcţia

de bază pe care o au băncile în economie şi anume funcţia de investiţii.

Cum riscul este un atribut general al investiţilor, asumarea acestuia devine inevitabilă

şi justifică existenţa băncilor. Resursele împrumutate de bănci - care sunt un multiplu

substanţial al propriului capital – sunt aşadar investite, iar recuperarea cu întârziere a acestora

poate provoca o serie de dezechilibre la nivelul băncii care poate îmbrăca forme diferite ce se

pot alimenta reciproc.

Perioada actuală este denumită ,,era managementului de risc,, în domeniul bancar, iar

gestiunea riscului constituie o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementului

bancar, căci de obicei asumarea unor riscuri atrage după sine şi câştiguri mai mari.

Literatura de specialitate clasifică riscurile specifice activităţii bancare în trei categorii

riscuri financiare;

riscuri comerciale;

riscuri de mediu

Riscurile financiare – sunt strict legate de structura bilanţului contabil al băncii.

Aceste riscuri sunt singurele care pot fi generate, gestionate , amplificate sau eliminate de

către managementul bancar; de aceea cele mai multe dintre riscurile financiare fac obiectul

unor reglementări bancare. Formele pe care le pot îmbrăca aceste riscuri sunt:

- riscul pierderii de capital sau al insolvabilităţii;31 Basno, Cezar; Dardac, Nicolae; Floricel, Constantin – Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag.102.

32


- riscul imobilizării sau al lipsei de lichiditate;

- riscul modificării dobânzilor pentru resursele mobilizate;

- riscul eroziunii capitalul prin inflaţie;

- riscul repatrierii capitalului în condiţiile creditării externe (riscul valutar şi

riscul de ţară)

Riscurile comerciale – sunt generate de inadaptabilitatea băncii la noile servicii şi

produce, ca urmare a unui slab serviciu de marketing şi a unui anti-talent managerial pentru

noile pieţe. Aceste riscuri se prezintă sub următoarele trei forme :

- riscul de produs sau serviciu (este rezultatul unei evoluţii nefavorabile a

valorificării unui produs nou sau serviciu ca urmare a inabilităţii băncii privind

distribuirea produselor sale);

- riscul de piaţă (este efectul dependenţei de piaţă a băncii, iar limitarea sa se

poate realiza printr-o extindere pe cât mai multe pieţe, rentabilitatea băncii

nemaifiind astfel dependentă în exclusivitate de evoluţia unei singure pieţe);

- riscul de imagine comercială (constă în percepţia negativă a unei bănci de către

clienţii ei,ca urmare a unei calităţi generale scăzute de servire a acestora sau a

tratării necorespunzătoare a reclamaţiilor clienţilor, fapt ce poate culmina cu

articole de presă în defavoarea băncii.

Riscurile de mediu – sunt riscuri asupra cărora banca fie nu are control, fie are un

control limitat. Formele sub care se manifestă aceste riscuri sunt următoarele :

- riscul de deficit (produs prin fraudă comisă sau prin jaf);

- riscul economic (determinat de conjunctura economică la nivelul naţional şi

regional);

- riscul competiţional (general de similitudinea produselor şi serviciilor oferite

de celelalte bănci sau instituţii financiare);

- riscul de reglementare (are în vedere deciziile ce pot fi luate de autorităţile

bancare, de cele mai multe ori într-o manieră nefavorabilă pentru bancă).

RISCUL INSOLVABILITĂŢII

Riscul neplăţii la scadenţă, risc al insolvabilităţii, se manifestă ca urmare a

neîndeplinirii contractului de credit de către client. Riscul de insolvabilitate creşte pe măsură

ce dimensiunile creditului cresc. Mai mult, odată cu creşterea volumului creditului cazurile de

insolvabilitate cresc în proporţie accelerată, expresie a faptului că majorarea proporţiilor

creditului aduce în rândul debitorului un număr mult mai mare de persoane, potenţial

insolvabile.

33


Dimpotrivă, restrângerea creditului conduce la scăderea cazurilor de insolvabilitate

întrucât, în aceste împrejurări, în primul rând clienţii cu solvabilitate îndoielnică sunt excluşi

de la creditare.

Creşterea ratei dobânzii conduce la creşterea cazurilor de insolvabilitate, întrucât, pe

de o parte creşterea obligaţiilor debitorilor majorează, în general, obligaţiile beneficiarilor de

credite, iar pe de altă parte , că aceştia, clienţi apreciaţi ca riscanţi, au un regim de creditare

specific cu dobânzi mai ridicate.

În prevenirea şi evitarea insolvabilităţii se constituie măsuri la nivel macroeconomic.

Astfel, în fiecare ţară normele de funcţionare bancară promovează protejarea deponenţilor,

principali furnizori de resurse a băncilor, prin impunerea unor reguli menite să imprime

băncilor o anumită poziţie de echilibru în relaţie cu clienţii.

Asemenea dispoziţii de reglementare cunoscute sub denumirea de norme prudenţiale

sunt :

obligaţia unui capital minim;

o anumită rată de acoperire a riscurilor, exprimată ca raport între fondurile

proprii nete şi creditele acordate, ponderate după gradul lor de risc;

o rată de diviziune a riscurilor care limitează, în funcţie de fondurile proprii ale

băncilor, dimensiunile creditului ce poate fi acordat unui singur client, astfel

încât falimentul unuia dintre clienţi să nu dăuneze, esenţial, echilibrului băncii.

Dincolo de aceste normele generale, riscul insolvabilităţii trebuie să fie luat în

considerare în cadrul microeconomic al politicii de creditare pe care o aplică, fiecare bancă, în

sfera operaţiunilor sale de creditare, în raport de clienţii săi.

Gradul de risc este diferit în funcţie de natura clientului, agent economic sau persoană

particulară, şi în funcţie de tipul creditului care, prin natura lui, asigură garantarea sau implică

un grad avansat de risc.

Prin natura lor creditele acordate persoanelor particulare au un grad înalt de garantare.

Astfel, creditele imobiliare, denumite şi ipotecare au, prin ipotecă, un grad înalt de acoperire.

Pentru întreprinderi, cunoaşterea amănunţită a condiţiilor lor de funcţionare este în mod

implicit şi obligatoriu necesară ca o modalitate de prevenire elementară a riscurilor de

insolvabilitate. Analiza debitorului presupune o cunoaştere aprofundată a situaţiei din sfera lui

de activitate : tendinţa de dezvoltare , evoluţii conjuncturale şi în mod deosebit trăsăturile

caracteristice ale firmei, factorii de creştere, evoluţia şi perspectivele desfacerii, evoluţia

profitului, a fondului de rulment, a soldului contului de la bancă, a indicatorilor de

solvabilitate şi lichiditate. De asemenea, un rol important îl joacă tipul de operaţiuni creditate.

34


RISCUL LIPSEI DE LICHIDITĂŢI

Lichiditatea este posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea plăţilor cerute

de creditorii săi. Aceasta înseamnă pentru bănci, plăţi directe către clienţi, în numerar, sau

plăţi dispuse de clienţi în favoarea altor bănci către alte firme care au conturi deschise la alte

bănci.

În mod obişnuit, prin operaţiile curente, banca primeşte fluxuri de monedă centrală în

mod automat, efect al serviciilor bancare desfăşurate de clienţi :

a) prin operaţiunile de depuneri de numerar făcute de clienţi pentru conturile

lor, când acestea sunt preponderente faţă de solicitările clienţilor de numerar din

conturi. În acest caz, are loc pentru clienţi o conversiune a monedei fiduciare în

moneda scripturală bancară. Pentru bancă efectul este de creştere a deţinerilor de

monedă efectivă.

b) prin cedarea către alte bănci sau către organele de reglementare valutară

a deţinerilor în valută aflate în conturile sale (sau ale clienţilor, când operaţiunea

se efectuează de regulă la solicitarea acestora). În acest caz are loc o alimentare a

contului clientului, în timp ce banca înregistrează o creştere a depozitelor în

monedă centrală.

c) prin soldul favorabil la compensarea plăţilor interbancare (sold care este

determinat de volumul mai mare al încasărilor de la alte bănci pentru conturile

clienţilor, faţă de plăţile ordonate de clienţii băncii către alte bănci). În toate aceste

cazuri banca are asigurate premize favorabile pentru lichiditate.

În situaţiile în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite, banca trebuie să apeleze la

recreditare, respectiv să recurgă la formele obişnuite de recreditare în relaţiile cu banca de

emisiune sau să se angreneze ca solicitantă pe piaţa interbancară.

Aceste credite conjuncturale vor însemna pentru bancă costuri pe care aceasta trebuie

să le acopere în condiţii în care banca militează pentru profituri înalte şi deci pentru

minimizare a cheltuielilor.

Asigurarea lichidităţii este o problemă de conjunctură, iar riscul lipsei de lichiditate

odată apărut, poate, de regulă, să fie rezolvat operativ solicitând însă băncii un efort de costuri

uneori ridicate.

Deci problema lipsei de lichidităţi nu se pune în sensul că nu ar fi posibilă obţinerea

lichidităţii, ci a preţului ei, a costului de obţinere a acestor lichidităţi. Rezultă că băncile

trebuie să studieze permanent gradul lor de lichiditate folosind diferite procedee şi să fie astfel

35


în măsură să evite creşterile nejustificate de costuri, în condiţiile în care lichiditatea nu este

asigurată sau sub o altă expresie, să ţină seama de costurile determinate de asigurarea

lichidităţii atunci când alte interese (de regulă profiturile mari preconizate) împing banca să

încalce cerinţele lichidităţii.

Lipsa de lichiditate, deşi este aparent un element de conjunctură, decurge dintr-o serie

de corelaţii structurale ale resurselor şi plasamentelor băncii.

RISCUL DE ŢARĂ

Este un tip specific impus de operaţiuni financiar-bancare (credite, garanţii, asigurări)

cu operatori de peste hotare şi constă în probabilitatea nerecuperării creanţelor de către banca

creditoare. Noţiunea de risc de ţară nu este recentă : ea a apărut în jurul anilor 1950 (odată cu

desfiinţarea imperiilor coloniale), căpătând consistenţă în ultimii ani, concomitent cu

agravarea crizei datoriei externe din anii 1980, ca o consecinţă a instabilităţii politice,

economice şi financiare din numeroase ţări . Riscul de ţară nu se utilizează decât în relaţiile

cu ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare. O definire completă a riscului de ţară

impune o abordare distinctă prin prisma factorilor care-l determină, şi anume:

1. Riscul de ţară versus riscul de credit

În timp ce în cazul primului tip de risc incapacitatea de a rambursa creditul se

datorează fie declanşării unor tulburări sociale (eventual războaie civile sau schimbări bruşte

de regim), fie unor catastrofe naturale (cutremure, inundaţii, ş.a.m.d.) în cazul riscului de

credit incapacitatea rambursării este rezultatul exclusiv al degradării financiare a debitorului.

2. Riscul de ţară asociat riscului politic

Riscul politic (numit şi risc de suveranitate) este unul din factorii riscului de ţară.

Instabilitatea politică a unui stat, după amploarea sa, provoacă situaţii cu diverse grade de

gravitate pentru creditor :

repunerea în discuţie sau renegocierea contractelor;

limitarea sau interzicerea investiţiilor de capital;

limitarea sau interzicerea investiţiilor străine;

repudierea datoriei sau refuzul de plată (spre exemplu, în 1917, Rusia

bolşevică nu a mai recunoscut datoriile şi obligaţiile asumate de Imperiul Ţarist);

naţionalizarea cu sau fără despăgubiri (în cazul României postbelice, activele

preluate de stat nu au fost însoţite de despăgubiri)

Creanţele deţinute în aceste ţări instabile politic au un grad ridicat de risc, care

culminează cu anularea datoriilor faţă de străinătate de către respectivele ţări.

36


3. Riscul de ţară asociat riscului economic

Riscul economic apare ca urmare a incapacităţii autorităţilor monetare dintr-o ţară de a

transfera creditorului străin dobânzile şi capitalul obţinut de întreprinderile publice sau

private. Acest risc contemporan, specific multor state de pe toate meridianele Globului, este

legat de situaţia economică şi monetară a ţărilor debitoare, incapabile să asigure plata la timp

a datoriilor. Satisfacerea imediată a unor revendicări sociale printr-o atitudine populistă a

guvernanţilor poate conduce uneori la politici inflaţioniste sau chiar naţionaliste, acestea din

urmă provocând , pe lângă degradarea situaţiei economice, şi o izolare faţă de exterior, în

general, faţă de ţările puternic dezvoltate, în special (este cazul guvernărilor Peron şi Garcia

din Argentina, respectiv Peru).

Riscul economic s-a amplificat începând cu 1973, când primul şoc petrolier a obligat

multe ţări în curs de dezvoltare să se îndatoreze pentru a putea cumpăra materii prime şi

energie. Acumularea acestor datorii (din care 60% erau credite bancare ) a condus multe ţări

la ,, faliment ,, monetar. Ca urmare a acestei situaţii dramatice, de la începutul anului 1980 s-a

trecut la aplicarea unor planuri de redresare a acestor ţări, susţinute de Fondul Monetar

Internaţional (F.M.I) , prin reeşalonare datoriilor.

Cei trei factori care determină riscul de ţară – riscul politic, riscul economic şi riscul

de credit – se intercondiţionează şi se presupun reciproc. Instabilitatea politică se reflectă

asupra situaţiei economice şi financiare de ansamblu, având drept consecinţă amplificarea

riscului de credit; în sens invers; crizele economice provoacă deseori schimbări de regim

politic, de aici rezultând necesitatea unei abordări globale a riscului de ţară.

RISCUL DE SCHIMB VALUTAR

Este expresia unor rezultate nefavorabile obţinute ca urmare a evoluţiei ratelor de

schimb. Variaţia rezultatelor este imputabilă atât indexării produselor şi costurilor bancare în

funcţie de cursul de schimb, cât şi modificări valorifice a activelor şi pasivelor exprimate în

devize.

Analiza riscului de schimb este un domeniu clasic al finanţelor internaţionale , care,

deşi a fost dezvoltată mai târziu, ea este utilizată în prezent , atât de către întreprinderile non-

financiare, cât şi de către instituţiile financiar-bancare. Acestea din urmă, prin activităţile

transfrontaliere desfăşurate, prezintă concomitent riscuri de rată a dobânzilor exprimate în

diferite devize şi riscuri de schimb – ambele categorii de riscuri fiind însă intens corelate.

Problematica unei gestiuni activ-pasive multi-devize relevă necesitatea unui management

integrat al riscurilor de rată şi de schimb, întrucât chiar şi unii factori cauzali ai acestora sunt

37


comuni ambelor riscuri (este vorba mai ales de factori de mediu precum schimbările

normative şi de reglementare, conjunctura economică internaţională sau crizele regionale).

Ř Analiza riscului de schimb presupune metode care nu se rezumă la simpla

analiză financiară şi de bilanţ. Aceasta vizează reducerea la minimum a

cheltuielilor sau pierderilor datorate variaţiilor cursului de schimb . Întrucât

nu toate activele sau pasivele sunt expuse în aceeaşi măsură la risc, se pune

problema stabilirii poziţiei de schimb pentru fiecare caz în parte : una este

situaţia creanţelor şi datoriilor pe termen scurt şi altfel se pune problema

riscului asociat datoriilor pe termen lung sau al activelor investite în

străinătate. Poziţia de schimb se stabileşte pe baza unor coeficienţi de risc

(aferenţi probabilităţilor sau gradului de expunere), ţinând-se cont de

repartiţia în timp, respectiv scadenţa creanţelor şi datoriilor.

RISCUL RATEI DOBÂNZII

Se datorează fluctuaţiilor în nivelul ratei dobânzii, atât la activele, cât şi la pasivele din

portofoliul băncii. Acest risc se repercutează asupra băncii sub două forme :

pierderi datorate diminuării venitului din dobânzi (ca urmare a unei variaţii

neconvenabile a ratei dobânzii);

deteriorarea situaţiei patrimoniale a băncii (diminuarea capitalului propriu ), ca

urmare a variaţiei ratei dobânzii;

Pe baza acestor forme s-au dezvoltat două mari componente ale riscului de rată a

dobânzii :

riscul de exploatare – este riscul de a înregistra o creştere a cheltuielilor sau o

reducere a veniturilor;

riscul de bilanţ (risc de capital) – este riscul de a înregistra o reducere a valorii

activelor sau o creştere a datoriilor.

Riscul de rată este rezultatul a două elemente : poziţia ratei şi incertitudinea ratelor de

pe piaţă. Poziţia ratei este reprezentată de poziţiile din bilanţ afectate de mişcările de pe piaţă.

Incertitudinea privind marja dobânzii creşte cu volatilitatea ratei, pe de o parte, şi cu

expunerea la riscul de rată, pe de altă parte. Analiza poziţiilor de rată constă în identificarea

expunerilor ale căror rate se încadrează într-o anumită perioadă. Instrumentul clasic de

măsurare a poziţiei ratei este impasul ratei sau ,,gap-ul ,, ratei. Este vorba de diferenţa dintre

activele şi pasivele a căror rată variază pe o anumită perioadă.

38


Factorii care influenţează apariţia şi dezvoltarea riscului ratei dobânzii sunt de două

tipuri :

factori endogeni,determinaţi de condiţiile specifice ale băncii : strategia băncii,

structura activelor şi pasivelor , volumul şi calitatea portofoliului de credite,

eşalonarea scadenţelor creditelor, scadenţa fondurilor atrase , etc;

factori exogeni, determinaţi de evoluţia condiţiilor economice generale:

evoluţia pieţei interbancare, tipul de politică economică, monetară şi financiar-

valutară practicată de autorităţi, corelarea politicii monetare cu politica fiscală,

factori de ordin psihologic, etc.

Evident că în gestionarea riscului de rată a dobânzii, bancherii pot interveni numai

asupra primei grupe de factori. Pentru minimizarea expunerii la această grupă de riscuri,

teoria şi practica bancară au generat, după cum am mai amintit, numeroase instrumente şi

mijloace care pot fi utilizate în acest scop.

2.2 SISTEMUL BANCAR COMUNITAR

2.2.1 Organismele bancare comunitare – Banca Europeană de Invetiţii ( BEI)

Persoană juridică, constituită la 1 ianuarie 1959, prin Tratatul de la Roma ( art.129, art.

130) şi modificată prin Tratatul de la Maastrich, cu scopul sprijinirii pieţei comune

europene32, B.E.I îşi desfăşoară activitatea în limitele conferite de tratat şi de statutele

prevătute în Protocolul anexă la Tratat33. Are ca acţionari statele membre ale U.E, în număr de

douăzeci şi şapte, respectiv miniştri de finanţe ai acestor state.

Prin volumul anual de împrumuturi acordate, a devenit cea mai mare instituţie

financiară internaţională din lume. B.E.I are rolul de a sprijini piaţa comună europeană prin

finanţarea unor proiecte pe termen lung de reducere a decalajelor economice dintre regiunile

spaţiului comunitar. Aceasta reprezintă instituţia financiară independentă34, cu personalitate

juridică, din care fac parte statele membre U.E.

Banca Europeană de investiţii este privită atât ca instituţie35, fie ca organism

comunitar36. În sprijinul poziţiei de organism comunitar, se aduce în discuţie jurisprudenţa

32 D.C, Dragoş – Drept comunitar European, Editura Accent, Cluj – Napoca, 2003, pag. 99.33 http:// bei.europa.eu.34 Gheorghe, Carmen Adriana – Drept bancar comunitar, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag.1.35 Horvath, Z – Handbook of the European Union, HVG – ORAC Publishing House Ltd., Second edition in English, Budapest, 2005, p.167; Rideau, J – Droit institutionnel de l’Union et de Communautes Europeennes, L.G.D.J., Paris, 1997, 1999, 2001.36 Manolache, O – Tratat de drept comunitar, ed a V-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 34 – 35 şi D.C, Dragoş – Uniunea Europeană. Instituţii. Mecanisme, ed a III-a, editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007, pag. 80.

39


Curţii de Justiţie, care s-a pronunţat în sensul că, deşi are autonomie instituţională şi

operaţională, acest lucru nu înseamnă că este separată de Comunităţi şi exceptată de la

regulile de drept comunitar.

Banca Europeană de Investiţii are o poziţie ambivalentă, deţinând independenaţă în

managementul afacerilor, a operaţiunilor financiare şi fiind strâns legată cu Comunitatea

Europeană pentru realizarea obiectivelor acesteia.

Sediul băncii se află la Luxemburg37.

Conducerea băncii este alcătuită din:

Consiliul Guvernatorilor

Consiliul de administraţie

Comitetul de conducere

Consiliul Guvernatorilor este format din miniştrii de finanţe ai statelor membre şi

trasează liniile generale ale politicii de credit, aprobă bilanţul contabil şi raportul anual, decide

creşterea capitalului social şi aprobă membrii de conducere.

Consiliul de administraţie este alcătuit din 24 de membri propuşi de statele membre;

un membru este propus de Comisia Europeană şi lucrează numai cu jumătate de normă.

Membrii Consiliului de administraţie sunt numiţi pentru 5 ani şi au ca atribuţii aprobarea

împrumuturilor, pe de o parte, şi a garanţiilor, pe de altă parte.

Comitetul de conducere, din care face parte preşedintele băncii şi cei şapte

vicepreşedinţi, funcţionează pe o durată de 6 ani, mandatul fiin reînnoibil. Comitetul asigură

conducerea activităţii curente, pregăteşte împrumuturile şi ia decizii, asigurându-se că politica

Consiliului de administraţie este dusă la îndeplinire.

Banca Europeană de Investiţii dispune şi de un Comitet de Audit, format din trei

membri, aprobat de Consiliul Guvernatorilor, care monitorizează anual operaţiunile bancare şi

contabilitatea. Comitetul de Audit verifică operaţiunile şi contabilitatea băncii, pe baza

activităţii desfăşurate atât de organele interne de control şi audit, cât şi de auditorii externi.

Potrivit art.267, B.E.I urmăreşte finanţarea proiectelor în concordanţă cu principalul

obiectiv al U.E., fără a avea scop lucrativ. Sarcina ei este de a veghea la dezvoltarea Pieţei

Comune ( Unice).De aceea:

- contribuie la creşterea economică a zonelor mai puţin dezvoltate;

- suportă perfecşionarea competivităţii internaţionale în industria U.E;

- asigură suportul pentru întreprinderile mici şi mijlocii;

37 http:// www.eib.orh; http:// www.bei.org

40

http://www.eib.orh/


- finaţează proiecte vizând surse suplimentare de energie, protecţia mediului şi

calitatea vieţii.

De asemenea, are ca scop implementarea agendei Lisabona, a Iniţiativei Inovare 2010

de creare şi promovare a unei economii bazate pe cunoaştere. Împrumută până la 50% din

valoarea unui proiect şi cofinanţează investiţiile împreună cu alte bănci (B.E.R.D).

Proiectele finaţate de B.E.I. vizează modernizarea întreprinderilor, crearea de noi

activităţi, cu scopul de a acoperi necesităţile statelor membre care nu pot fi realizate în mod

individual.

Ca obiectiv complementar, B.E.I. se implică şi în rezolvarea problemelor financiare

ale politicilor de cooperare ale Uniunii cu statele non-membre. În prezent operează cu mai

multe de 100 astfel de ţări.

Activităţile B.E.I sunt completate de legătura cu Fondul European de Investiţii –

F.E.I., constituit in anul 1994, unde acţionarul majoritar este B.E.I., alţi acţionri fiind Comisia

Europeană şi câteva bănci şi instituţii financiare. Statutul Fondului a fost adoptat la 25 mai

1994 de Consiliul Guvernatorilor. Fondul are personalitate juridică şi autonomie financiară.

Obiectivul principal îl constituie susţinerea dezvoltării reţelei şi infrastructurii

transeuropene în domeniul transportului, telecomunicaţiilor şi a energiei, ca şi dezvoltarea

întreprinderilor mici şi mijlocii.

Sarcina F.E.I. este de a finaţa constituirea , creşterea şi dezvoltarea întreprinderilor

mici şi mijlocii.

România este acţionar al B.E.I., cu un capital de 42,3 milioane lei. Banca Europenaă

de Investiţii a sprijinit aderarea României la U.E., urmând ca după aderare să contribuie la

accelerarea integrării şi recuperării decalajelor de dezvoltare. Faţă de toate ţările care au

aderat la structurile europene, B.E.I. are ca ţintă creşterea competivităţii economiei româneşti.

Astfel, acordă credite sectorului public şi privat. Până în 2005 valoarea împrumuturilor

acordate României a fost de 4,3 miliarde lei vechi; acestea au vizat domeniul transporturilor –

61 %, mediul înconjurător, în special reconstrucţia în urma pagubelor produse de inundaţii –

15%, sănătate şi educaţie - 7%. În domeniul transportului, B.E.I. va contribui la reabilitarea

căii ferate pe Coridorul paneuropean IV, reabilitarea infrastructurii rutiere pe Coridorul

paneuropean, construirea autostrăzii Cernavodă – Constanţa.

2.2.2 Organisme bancare implicate în construcţia Uniunii Europene

Organismele bancare implicate în construcţia Uniunii Europene sunt:

41


Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( B.E.R.D)

Banca Centrală Europeană – B.C.E

Sistemul European al Băncilor Centrale – S.E.B.C

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( B.E.R.D)

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.) a fost creată la 15

aprilie 1994, având drept obiectiv finanţarea iniţiativelor şi a proiectelor de infrastructură

privată în ţările în tranziţie la economia de piaţă. Prin documentele constitutive, Banca

urmează să acorde asistenţă financiară pe termen lung ţărilor central şi est europene, în scopul

inserţiei acestor ţări în economia mondială.

Pentru a-şi îndeplini în bune condiţii atribuţiile ce-i revin, Uniunea Europeană, statele

membre şi Banca Europeană de Investiţii au contribuit în mod substanţial la capitalul Băncii,

deţinând împreună 51 % din cei 110 miliarde EURO care sunt derulaţi de Bancă.

Banca Centrală Europeană – B.C.E

În condiţiile dezvoltării Uniunii Economice şi Monetare şi introducerii monedei unice

europene, statele membre ale Uniunii Europene au convenit să pună bazele unei instituţii

bancare însărcinate să coordoneze Sistemul European al Băncilor Centrale

din statele Uniunii.

La 1 iulie 1998 a fost înfiinţată Banca Centrală Europeană (B.C.E.), cu sediul la

Frankfurt, pentru a înlocui Institutul Monetar European. Constituită cu capital subscris de

statele membre, după un criteriu ce are în vedere populaţia şi PIB-ul naţional, ea formează,

împreună cu băncile centrale din statele membre, Sistemul European al Băncilor Centrale.

Conducerea băncii este asigurată de Consiliul Guvernatorilor, care are rolul de a stabili

orientările generale şi politicile monetare, şi de Consiliul Director, format din preşedinte şi

vicepreşedinte. Banca Centrală Europeană este o instituţie care are rolul de a emite şi

administra moneda unică, EURO, introdusă de la 1 ianuarie 1999 ca monedă de cont.

Din anul 2002, bancnotele naţionale ale 12 state member ale Uniunii Europene, care

au acceptat şi îndeplinit condiţiile să participe în zona EURO, au fost înlocuite cu EURO. Prin

Statutul său, B.C.E. acţionează în mod independent, în sensul că nu primeşte instrucţiuni de la

guvernele statelor membre sau de la alte organisme şi nici din partea celorlalte instituţii

europene.

Sistemul European al Băncilor Centrale – S.E.B.C

42


Sistemul European al Băncilor Centrale este compus din B.C.E şi toate celelalte bănci

centrale naţionale ale celor 27 de state membre. Acesta reprezintă autoritatea monetară a

zonei euro.

S.E.B.C. are ca scop definirea şi aplicarea politicii monetare a Uniunii, desfăşurarea

operaţiunilor de schimb, deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor

membre şi promovarea unei bune fucţionări a sistemelor de plăţi.

Misiunea cea mai importantă este definirea şi implementarea politicii monetare unice

a Uniunii. Acesta presupune definirea obiectivelor şi a modalităţilor practice de intervenţie

monetară, la care se adaugă intervenţiişe S.E.B.C. privind cursurile de schimb şi gestiunea

rezervelor valutare puse în comun. Legislaţia mai adaugă şi sarcina de a promova buna

funcţionare a sistemelor de plăţi, ca şi pe aceea de a contribui la controlul prudenţial şi la

stabilitatea sistemului financiar. În octombrie 1998, B.C.E. a anunţat că politica sa monetară

va acorda un rol predominant, dar nu exclusiv, „anunţării unei valori de referinţă cuantificată

pentru creşterea monetară unitară”.

Obiectivele acestui sistem sunt:

- definirea şi implementarea politicii monetare a zonei euro;

- derularea operaţiunilor externe;

- coordonarea operaţiunilor de schimb valutar;

- păstrarea şi administrarea/ gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor

membre;

- promovarea unui sistem eficient de plăţi, promovarea fluenţei operaţiunilor de

plată.

Ca autoritate financiară, S.E.B.C.îşi propune să urmărească nu numai stabilitatea

finanicară, ci şi integrarea financiară europeană.Principiile pe care se bazează acesată politică

fac referire la credibilitate, încredere şi transparenţă.

Sistemul European al Băncilor Centrale are următoarea componenţă:

- Banca Centrală Europeană;

- Băncile centrale/ europene ale statelor membre.

2.3. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN ETAPA POSTADERARE

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, sistemul bancar românesc a făcut eforturi, sub

supravegherea B.N.R., pentru funcţionarea sa în conformitate cu normele comunitare şi cu

cerinţele prudenţiale.

43


2.3.1 Planul prioritar pentru integrarea în Uniunea Europeană

Începând cu anul 2007 au intrat în vigoare următoarele acte normative:

- O.U.G nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului;

- O.U.G. nr.98/ 2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit,

a societăţilor de asigurare şi a firmelor de investiţii dintr-un conglomerat financiar.

La acestea se adaugă reglementări B.N.R. care au acelaşi scop – armonizarea

legislaţiei bancare interne cu cea comunitară.

Cu caracter de noutate în lumina poziţiei României de stat membru este reglementarea

privind constituirea unei sucursale a unei instituţii de credit autorizate şi supraveghere într-un

alt stat membru. O astfel de instituţie poate înfiinţa o sucursală în România pe baza notificării

transmise Băncii Nţionale de către autoritatea competentă din statul membru de origine.

Instituţiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul

româniei trebuie să raporteze periodic B.N.R. date şi informaţii privind activităţile desfăşurate

în România. În plus, dacă se constată că o astfel de instituţie nu respectă dispoziţiile legale

adoptate în România, B.N.R. solicită instituţiei în cauză să ia măsuri de remediere a situaţiei.

Ca procedură, următoarea etapă este de a informa autoritatea competentă din statul membru

de origine în vederea dispunerii de către acesta a măsurilor considerate corespunzătoare. În

sfârşit, dacă se persistă în încălcarea legislaţiei româneşti, poate dispune măsuri pentru

prevenirea sau sancţionarea faptelor de încălcare a legii şi pentru împiedicarea instituţiei de

credit să iniţieze noi tranzacţii pe teritoriul României. Aceste măsuri se comunică de îndată

Comisiei Europene şi autorităţilor competente din alte state membre interesate.

2.3.2 Provocări ale sistemului bancar românesc în contextul integrării

Conform prevederilor tratatului UE, un stat membru este fie un stat care a adoptat

moneda euro, fie un stat membru cu derogare de la adoptarea monedei unice, care, potrivit

articolului 122 din Tratat, este exonerat de drepturile şi obligaţiile ce îi revin în cadrul

Sistemului European al Băncilor Centrale. În calitatea sa de stat candidat, România este

considerată ţară cu derogare de la adoptarea monedei unice şi ca atare, moneda unică va fi

adoptată abia după participarea, pentru o perioadă de cel puţin 2 ani la ERM.

Dată fiind aderarea la U.E. sistemul bancar va fi nevoit să treacă printr-o nouă

reformă, cele mai importante aspecte ale acesteia fiind:

- pregătirea băncilor române pentru a face faţă concurenţei cu băncile occidentale;

44


- fuzionarea băncilor şi constituirea de holdinguri, pentru a deveni mai puternice;

- necesitatea implicării băncilor române în operaţiuni cu titluri financiare şi în

activităţi instituţionale;

- diversificarea gamei de produse şi servicii, în scopul atragerii de noi clienţi, dar

şi pentru alinierea la standardele internaţionale pentru a putea face faţă cerinţelor într-o

continuă schimbare a agenţilor economici şi a clienţilor persoane fizice, precum şi pentru a

face faţă concurenţei din partea celorlalte bănci;

- specializarea instituţiilor financiare, care vor trebui să susţină anumite ramuri ale

economiei naţionale;

- promovarea managementului bancar eficient, bazat pe profesionalism;

- implicarea băncilor atât în viaţa economică, cât şi în domeniul social sau

cultural.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că, în ceea ce priveşte ţara noastră, integrarea în Uniunea

Europeană este unul din factorii care va contribui la creşterea competitivităţii în sectorul

bancar.

Alte modificări ale sistemului bancar românesc în vederea integrării ar trebui să aibă

în vedere şi necesitatea unei concentrări a capitalului bancar la nivelul câtorva bănci

puternice. Astfel, structura sistemului bancar românesc ar trebui să se prezinte astfel:

bănci mari care să fie capabile să efectueze operaţiuni atât pe teritoriul

României cât şi în exterior, bănci care ar căpăta denumirea de bănci comunitare;

bănci de mărime medie, ce vor desfăşura activităţi în special pe teritoriul

României şi mai puţin pe piaţa europeană;

bănci zonale mici care vor desfăşura activităţi pe pieţe restrânse din ţară şi

mai puţin pe întregul teritoriu al României, ele fiind specializate pe anumite produse

sau servicii;

bănci foarte mici care de asemenea vor desfăşura activităţi specifice băncilor

specializate.

Una din cele mai mari probleme a economiei noastre este totuşi inflaţia, foarte puţini

analişti financiari mai cred în ţintirea ratei inflaţiei pe acest an. Ea ar deveni tangibilă totuşi

numai cu preţul foarte mare plătit de economie (în special de exportatori), al aprecierii majore

a leului, spune un studiu recent al Oxford Business Group (OBG). În ceea ce priveşte

liberalizarea contului curent, Banca Naţională a reuşit să combată efectele negative pe care le-

ar fi putut avea această măsură, potenţialele intrări si ieşiri bruşte de capital speculativ. Acum,

ea trebuie să se gândească la combaterea inflaţiei, şi în consecinţă la o creştere a dobânzii de

45


intervenţie. Pe de altă parte, descreşterea accelerată a ratei dobânzii de intervenţie a creat un

exces de lichiditate în piaţă care ar putea fi combătut printr-o majorare a ratei dobânzii de

intervenţie, concluzionează analiştii citaţi de OBG. În acelaşi timp, analiştii cred că estimările

unei rate a inflaţiei anuale mai mari vor determina creditele în lei să devină mai scumpe şi cu

un grad mai ridicat de risc. Până în prezent băncile au menţinut ratele dobânziior la credite la

un nivel crescut pentru a maximiza profitul, în pofida scăderii agresive a dobânzii de

intervenţie operate de Banca Naţională.

Totodată, cererea pentru creditele în valută a crescut, lăsând descoperit total nivelul

refinanţării în lei pe termen lung. Prin urmare, se creează o problemă de disproporţionalitate

valutară. Întrucât lumea preferă să se împrumute de la bănci în monedă străină şi să efectueze

depozite în lei.

În concluzie, reforma bancară nu a fost încă finalizată, ea se desfăşoară şi astăzi,

încercându-se realizarea a noi obiective, dar şi reconsiderarea unor măsuri deja întreprinse.

3. STUDIU DE CAZ – BRD – GROUPÉ SOCIÉTÉ GÉNÉRALE

BRD –GROUPE SOCIĖTĖ GĖNĖRALE este cea de a doua bancă din România şi cea

mai importantă bancă privată, cu o cotă medie pe piaţă de 21 %, peste 2.400.000 de clienţi şi

8500 de salariaţii. Banca are cea de-a doua capitalizare bursieră la Bursa de Valori Bucureşti-

5,4 miliarde € la sfarsitul anului 2007.

GROUP SOCIĖTĖ GĖNĖRALE este al şaselea grup bancar din zona euro. Portofoliul

său de activităţi se articulează în jurul a trei mari axe : bancă de retail, administrare de active

şi bancă de finanţare şi investiţii. Grupul aplică o politică de creştere durabilă bazată pe o

dezvoltare selectivă a produselor şi serviciilor sale, o capacitate de inovare puternică, ce

vizează satisfacerea nevoilor clientelei pe diverse pieţe şi o creştere internă şi externă

46


susţinută. Este a patra bancă de finanţare şi investiţii din zona euro, are peste 13 milioane de

clienţi în domeniul băncii de retail, administrează şi controlează aproximativ 270 de miliarde

de euro şi este a treisprezecea companie după capitalizarea bursieră la Bursa din Paris.

3.1 PREZENTAREA BRD – GSG

3.1.1 Istoric şi evoluţie

Istoria BRD a început în anul 1923, o dată cu înfiinţarea prin lege a Societăţii

Naţionale pentru Credit Industrial ca instituţie publică. Statul deţinea 20% din capitalul social

şi BNR 30%; restul de 50% era deţinut de persoane particulare printre care şi un grup de foşti

directori ai Marmorosch Blank & Co., prima banca modernă din România.

Până la cel de-al doilea război mondial, Societatea Naţională pentru Credit Industrial a

cunoscut o creştere puternică, consolidându-şi prezenţa în sectorul industrial şi devenind apoi

cea mai mare instituţie financiară din România. După cel de-al doilea război mondial, în baza

Legii privind naţionalizarea din 11 iunie 1948, Societatea Naţională pentru Credit Industrial a

fost naţionalizată şi redenumită Banca de Credit pentru Investiţii.

În 1957, după reorganizarea sistemului financiar, când s-a introdus o specializare

rigidă pe sectoare, Băncii de Credit pentru Investiţii i s-a oferit o poziţie de monopol în

România în domeniul asigurării finanţării pe termen mediu şi lung a investiţiilor din toate

sectoarele industriale, cu excepţia agriculturii şi industriei alimentare, fiind redenumită Banca

de Investiţii.

În 1990, monopolul de care fiecare dintre băncile specializate s-a bucurat în domeniul

propriu de activitate a fost desfiinţat. BRD a fost înfiinţată ca bancă comercială, sub formă de

societate pe acţiuni, prin preluarea activelor şi pasivelor Băncii de Investiţii, şi a primit o

autorizaţie generală de desfăşurare a activităţii bancare.

După înfiinţare, în condiţiile creării unui mediu concurenţial pe piaţa bancară

românească, BRD şi-a diversificat operaţiunile şi a trecut la dezvoltarea activităţilor în

sectorul privat. Prin extinderea domeniului de activitate din trecut, respectiv finanţarea în

domeniul industrial, BRD şi-a diversificat activitatea cu servicii de finanţare a comerţului şi

credite acordate persoanelor fizice. De la înfiinţarea sa, BRD a continuat să se implice în

activităţi de finanţare pe termen mediu şi lung în domeniul industrial din sectorul de stat,

concentrându-se în acelaşi timp şi pe dezvoltarea clientelei din sectorul privat, având ca

obiectiv principal intreprinderile mici şi mijlocii.

47


În 1997 Guvernul a hotârat să privatizeze BRD şi a numit o Comisie de Privatizare

care să supravegheze operaţiunile de privatizare. În decembrie 1998 s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare de acţiuni. Achiziţionarea de către BRD activităţii Sucursalei SG a făcut

parte din strategia de privatizare, reprezentând unul din angajamentele asumate de Sociètè

Generale prin Contractul de Cumpărare de Acţiuni, care a fost astfel îndeplinit. Conducerea

consideră că această achiziţie ajută eforturile BRD de diversificare a gamei de produse şi

servicii (în special în domenii cum ar fi gestiunea numerarului şi finanţarea comerţului

internaţional), dând posibilitatea BRD să facă faţă concurenţei din partea băncilor străine care

funcţionează în România.

3.1.2 Capitalul social

Capitalul social al BRD era, la 31 decembrie 2006, de 696.901.518 RON şi era

compus din 696.901.518 acţiuni în valoare nominală de 1 RON. Aceste acţiuni, plătite

integral, sunt sub formă nominativă. La 29 aprilie 2005, Adunarea Generală a Acţionarilor a

decis majorarea capitalului social al băncii, prin majorarea valorii nominale a acţiunilor BRD

de la 0.30 RON la 0.50 RON, utilizând fondurile din rezervă.

În acelaşi timp, valoarea nominală a acţiunii BRD s-a modificat, prin consolidarea a

două acţiuni cu o valoare de 0.50 RON într-una singură, cu o valoare nominală de 1 RON. În

2008 capitalurile proprii însumează 2.331 milioane RON în creştere cu 24% faţă de anul

2007, ca urmare a majorării rezervelor şi a profitului realizat în anul 2006. Evoluţia

elementelor componente ale capitalurilor proprii în perioada 2007-2008 se prezintă astfel ca

în figura nr. 3.1.

48


Figura 3.1 – Structura acţionariatului(Sursa: www.brd.ro)

BRD a fost, în 1998, prima mare bancă privatizată din România, pachetul majoritar de

acţiuni fiind deţinut de Grupul Société Générale.

Acţionarul principal al BRD este Société Générale, unul dintre cele mai mari grupuri

bancare din zona euro, ale cărui servicii sunt utilizate de 19 milioane clienţi din întreaga lume.

Cu o capitalizare de 3,8 miliarde euro la 15 noiembrie 2006, BRD - Groupe Société

Générale deţine prima poziţie, conform acestui indicator, între societăţile din domeniul

financiar, listate la Bursa de Valori Bucureşti şi a doua poziţie după acelaşi nivel al

capitalizării bursiere dacă luăm în considerare toate companiile listate la BVB, indiferent de

domeniu.

Ceilalţi acţionari semnificativi ai băncii sunt BERD şi Societăţile de Investiţii

Financiare.

49

http://www.socgen.com/


Structura acţionariatului BRD

58,34%

5,51%

5,27%

5%

4,65%

5,02%

5%

11,02%

Société Générale SIF Oltenia SIF Muntenia SIF Moldova

SIF Banat Crişana SIF Transilvania BERD Alţi acţionari

Figura 3.2 – Structura acţionariatului.(http://www.brd.ro/banca/profil/actionariat/)

Structura acţionariatului:

Société Générale France 58,43 %

SIF Oltenia 5,51 %

SIF Muntenia 5.27 %

SIF Moldova 5,00 %

SIF Banat Crişana 4,65 %

SIF Transilvania 5,02 %

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( BERD) 5,00 %

Alţi acţionari 11,02 %

3.1.3 Strctura organizatorică a băncii

Banca este împarţită în mai multe departamente fiecare subordonate directorului de

grup. Subordonaţii direcţi ai directorului de grup sunt directorii: clientela persoane fizice,

clientela persoane juridice şi directorul administrativ. Departamentele subordonate fiecărui

director sunt arătate în organigrama de mai jos.

50

http://www.socgen.com/


Figura 3.3 – Organigrama BRD(Sursa: preluat din normele BRD - GSG)

3.1.4 Sediul şi forma juridică a BRD

BRD-Groupe Société Générale este o societate pe acţiuni. Ea funcţionează conform

Legii nr. 31/1990 cu privire la societăţile comerciale şi Legii bancare nr. 58/1998, cu

modificările ulterioare, precum şi conform altor reglementări specifice.

Intrarea Băncii la categoria I a Bursei de Valori Bucureşti, la începutul anului 2001, a

determinat creşterea exigenţelor în materie de management bancar, în condiţiile unei mai mari

transparenţe cerute de regulile bursiere. În calitate de societate listată, BRD se supune

legislaţiei în vigoare cu privire la pieţele de capital, reglementărilor Comisiei Naţionale a

Valorilor Mobiliare şi ale Bursei de Valori Bucuresti.

51


BRD-Groupe Société Générale SA este o societate pe acţiuni admisă la tranzacţionare

pe o piaţă reglementată şi funcţionează ca persoană juridică română, în conformitate cu

legislaţia privind societăţile comerciale, cu reglementările privind piaţa de capital şi cu

legislaţia bancară, precum şi cu prevederile prezentului Act Constitutiv şi a documentelor

normative interne.

În Actul Constitutiv, BRD-Groupe Société Générale SA este denumită Bancă. Banca

are sediul central în Municipiul Bucureşti, B-dul Ion Mihalache nr. 1-7, sector 1 şi îşi

desfăşoară activitatea prin sucursale, agenţii şi reprezentanţe, deschise în ţară şi în străinătate.

Durata de activitate a Băncii este nelimitată.

3.1.5 Operaţiunile şi obiectul de activitate realizate de BRD - Groupe Société

Générale

Potrivit Actului Constitutiv reactualizat al BRD-Groupe Société Générale obiectul de

activitate al băncii îl constituie:

a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;

b) contractare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite

ipotecare, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare;

c) servicii de transfer monetar;

d) emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de

călătorie şi altele asemenea, inclusiv emitere de monedă electronică: activităţi de intermediere

a tranzacţiilor financiare şi administrare a fondurilor (agenţi financiari);

e) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;

f) tranzacţionare în cont propriu sau în contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:

instrumente ale pieţei monetare, cum sunt: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de

depozit; valută; contracte futures; instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;

valori mobiliare şi alte instrumente financiare;

g) intermediere, în condiţiile legii, în oferta de valori mobiliare şi alte instrumente

financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii

aferente. Activităţi de intermediere a tranzacţiilor financiare şi administrare a fondurilor

(agenţi financiari);

h) acordare de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi

alte aspecte legate de aceasta, consultanţă şi prestare de servicii cu privire la fuziuni şi

52


achiziţii de societăţi comerciale: activităţi auxiliare intermedierilor financiare (cu excepţia

caselor de asigurări şi de pensii); activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management;

i) intermediere pe piaţa interbancară;

j) administrare de portofolii ale clienţilor şi consultanţă legată de aceasta:

activităţi de intermediere a tranzacţiilor financiare şi administrare a fondurilor (agenţi

financiari);

k) păstrare în custodie şi administrare de valori mobiliare şi alte instrumente

financiare;

l) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul

creditării;

m) închiriere de casete de siguranţă;

n) depozitarea activelor fondurilor de investiţii şi societăţilor de investiţii;

o) distribuirea de titluri de participare la fonduri de investiţii şi acţiuni ale

societăţilor de investiţii;

p) depozitare a activelor financiare ale fondurilor de pensii;

q) acţionarea ca operator al arhivei electronice de garanţii reale mobiliare:

activităţi legate de bazele de date;

r) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;

s) servicii de procesare de date, administrare de baze de date ori alte asemenea

servicii pentru terţi: prelucrarea informatică a datelor; activităţi legate de bazele de date;

t) participarea la capitalul social al altor entităţi;

u) închirierea de bunuri mobile şi imobile în condiţiile legii: închirierea şi

subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate; clasele diviziunii 71 în funcţie de

natura bunurilor mobile închiriate;

v) operaţiuni în mandat:

negocierea şi încheierea de contracte de asigurare în numele şi pe seama

societăţilor specializate în această activitate şi prestarea de servicii în vederea

realizării acestor obiective: activităţi auxiliare ale caselor de asigurări şi de pensii;

plata beneficiilor cuvenite deţinătorilor de titluri de participare ale fondurilor

deschise de investiţii şi respectiv a dividendelor cuvenite acţionarilor societăţilor de

investiţii în numele şi pe seama acestor fonduri şi societăţi de investiţii;

distribuirea către public, în calitate de membră a unui grup de vânzare, a

valorilor mobiliare ce fac obiectul unei oferte publice;

53


acţionarea ca agent în cadrul contractelor de credit sindicalizat, în baza

mandatului primit de la celelalte bănci cofinanţatoare;

efectuarea de operaţiuni de debitare automată a contului clienţilor persoane

fizice şi juridice, în baza mandatului acordat de aceştia;

efectuarea de plăţi compensatorii cuvenite persoanelor fizice urmare a

declarării falimentului unor bănci, în baza contractului de mandat încheiat cu Fondul

de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar;

efectuarea operaţiunilor de recuperare a creanţelor, în numele şi pe seama

filialelor băncii.

Banca poate efectua şi următoarele operaţiuni:

a) operaţiuni necesare desfăşurării activităţii, potrivit legislaţiei bancare;

b) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionării pregătirii

profesionale a salariaţilor, organizării unor spaţii de odihnă şi recreare sau asigurării de

locuinţe pentru salariaţi şi familiile acestora: alte forme de învăţământ; hoteluri; închirierea şi

subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate;

c) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării silite a

creanţelor băncii: închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate;

clasele diviziunii 71 în funcţie de natura bunurilor mobile închiriate ; cumpărarea şi vânzarea

de bunuri imobiliare proprii; comerţ cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine;

d) organizarea şi realizarea pregătirii profesionale a personalului în centrele proprii de

pregătire, inclusiv asigurarea serviciilor de cazare şi masă: alte forme de învăţământ, hoteluri ;

restaurante;

e) asigurarea serviciilor de cazare şi masă pentru salariaţi şi familiile acestora în

centrele de pregătire, în perioadele în care nu se desfăşoară cursuri profesionale: hoteluri;

restaurante;

f) realizarea şi furnizarea de programe informatice pentru activitatea proprie: editare

de programe şi consultanţă şi furnizarea de alte produse software;

g) prestări de servicii pentru clientelă: evaluarea bunurilor mobile şi imobile; evaluări

patrimoniale; elaborarea studiilor de fezabilitate şi a planurilor de afaceri, în vederea acordării

creditelor de investiţii;

h) vânzarea către clienţii Băncii a imprimatelor specifice activităţii bancare.

i) vânzarea de imobile către salariaţi, în condiţiile legii: cumpărarea şi vânzarea de

bunuri imobiliare proprii.

54


3.1.6 Cadrul legislativ

Operaţiunile şi statutul BRD Société Générale sunt circumscrise următoarelor norme

şi reglementări emise de Instituţiile Uniunii Europene38, Parlamentului României şi

Guvernului României:

Directivele 2006/48/EC39 privind autorizarea, supravegherea şi

activitatea instituţiilor de credit;

Directiva 2006/49/EC privind activitatea instituţiilor de credit şi

firmelor de investişii financiare.

Legii bancare nr. 58/ 1998.

Legea nr. 312 din 28 iunie 2004 privind statutul Băncii Naţionale a României.

Legea nr. 6440 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizării juridice şi a

falimentului ( republicată prin legea nr. 149/ 2004), pentru completarea şi

modificarea legii 64/1995 privind procedurile reorganizării juridice şi a

falimentului.

Legea nr. 278 din 23 iunie 2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.

10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor

de credit.

Legea nr. 57 din 10 iunie 1993 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

35/1991 privind regimul investiţiilor străine.

Legea pentru privatizarea societăţilor bancare la care statul este acţionar -

Legea nr 83din 21 mai 1997.

Legea nr.270 din 7 iul 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

Ordonanţa Guvernului nr. 10 din 22 ianuarie 2004, privind falimentul

instituţiilor de credit, aprobată, completată şi modificată prin Legea nr. 278

din 23 iunie 2004;

Ordonanţa Guvernului nr.39/ 1996 , privind organizarea şi funcţionarea

Fondului de Grantare a Creditelor din Sistemul Bancar.

Ordonanţa privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului – ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr.99 din 6 decembrie 200641.38 Conform articolului 148 din Constituţia României care, în alin.2, prevede: „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”39 http://www.bnro.ro/Cerinte-de-publicare-3396.aspx.40 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=6676&frame=0.41

55


Banca Naţională a României emite regulamente şi dispoziţii de interes în domeniul

supravegherii bancare şi a asigurării stabilităţii procesului bancar:

Norma BNR nr. 16 din 2 sept. 2002 privind capitalul minim al băncilor şi al

sucursalelor băncilor străine.

Norma BNR nr 10/1992 privind împrumuturile acordate debitorilor aflaţi în

relaţii speciale cu societăţile bancare.

Norma BNR nr.5/1992 privind împrumuturile mari acordate clienţilor de către

societăţile bancare.

Circularele BNR.

3.2 OFERTA DE PRODUSE ŞI SERVICII OFERITE DE BRD – GSG

3.2.1 Produse de economisire şi operaţiuni curente

BRD-Groupe Société Générale pune la dispoziţia clienţilor săi persoane fizice

următoarele produse de economisire:

ATUCONT

Cont de economii în Lei, EUR sau USD, acest instrument flexibil de economisire are

funcţionalităţile unui cont curent şi oferă în acelaşi timp o dobândă fixă pe durata fiecărui

trimestru calendaristic.

Disponibilul minim în cont trebuie să fie în orice moment de cel puţin 500 RON / 400

EUR / 700 USD, în funcţie de moneda contului. Majoritatea operaţiunilor desfăşurate în

ATUCONT sunt gratuite. Nu se percep comisioane pentru deschiderea de cont,depunerile de

numerar, încasări intra şi interbancare, transferuri de bani în contul tău curent deschis la

BRD.

Accesul la ATUCONT este determinat numai de menţinerea în cont a sumei minime

specificate. Dobânda acordată la ATUCONT este fixă, stabilită pentru fiecare trimestru

calendaristic. Dobânda se calculează de două ori pe lună, la date fixe: 01 si 15 ale lunii.

Sumele depuse/încasate exact în aceste două date încep să fie purtătoare de dobânzi chiar

din momentul respectiv. Toate sumele depuse sau încasate în celelalte zile din lună aduc o

dobândă începând cu următoarea dată de 01 sau 15. Pentru sumele retrase din cont în datele

de 01 sau 15 ale lunii se primeşte dobândă până în momentul respectiv. Sumele retrase în

? http://www.arb.ro/sistemul_bancar.php.

56


orice altă zi a lunii vor fi luate în calculul dobânzii retroactiv, începând cu data de 01 sau 15

anterior.

ATUSTART

Cont de economii în Lei, EUR sau USD, creat special pentru copii, încă din prima zi

de viaţă şi până la împlinirea vârstei de 14 ani. La deschidere, banca va oferi clientului, prin

virament în contul respectiv, o bonificaţie în valoare de 20 RON / 5 EUR / 5 USD, în funcţie

de moneda contului. Disponibilul minim în cont trebuie să fie în orice moment de cel puţin

300 RON / 100 EUR / 100 USD, şi cel mult 4000 RON / 1000 EUR / 1000 USD, în funcţie

de moneda contului. Depunerile, retragerile de numerar sau încasările le poţi face oricând,

fără a fi condiţionat de respectarea unui termen prestabilit prin contract şi fără a

afecta procentul de dobândă cu care este remunerat contul.

ATUSPRINT

Destinat adolescenţilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, acest cont de economii în

Lei, EUR sau USD, le oferă posibilitatea să înveţe cum să-si gestioneze singuri economiile,

să le valorifice cât mai bine şi să devină treptat independenţi din punct de vedere financiar.

Disponibilul minim în cont trebuie să fie în orice moment de cel puţin 300 RON / 100 EUR /

100 USD, şi cel mult 8000 RON / 2000 EUR / 2000 USD, în funcţie de moneda contului.

PROGRESSO

Depozit în valută pe termen de 3 ani divizaţi în şase semestre aniversare, care

beneficiază de dobândă garantată prin contract ce creşte de la un semestru la altul. Mai mult,

pe durata depozitului se pot efectua oricând depuneri suplimentare în aceleaşi condiţii

avantajoase de remunerare. Dobânzile sunt garantate prin contract pentru întreaga perioadă,

cresc de la un semestru la altul şi se capitalizează la fiecare 180 de zile (semestrele se

calculează din momentul constituirii depozitului):

Tabelul 3.1 – Dobânzi aferente depozitului Progresso.

Perioada S1 S2 S3 S4 S5 S6

USD % p.a 3.00% 3.10% 3.25% 3.50% 3.75% 4.50%

EUR % p.a. 3.50% 3.75% 3.85% 4.00% 4.25% 4.50%

Dobânzile din tabelul de mai sus sunt valabile începând cu data de 10 martie 2008.

57


DEPOZITUL 1000

Depozit la termen în lei, cu dobândă fixă, garantată pe întreaga perioadă de

constituire a depozitului. Accesibil tuturor persoanelor fizice majore rezidente sau

nerezidente, Depozitul 1000 este un depozit în Lei cu dobândă fixă, care se constituie pe

termen de 90, 180 sau 365 zile. La expirarea termenului, disponibilităţile acumulate în

Depozitul 1000 sunt trasferate automat în contul curent al titularului, menţionat de la

constituire.

DEPOZITE LA TERMEN – pot fi constituite pe o durată de la 30 zile la 3 ani, cu

dobânzi plătibile lunar sau la scadenţă, în lei sau valută (EUR, USD şi GBP), depozitele la

termen oferă o soluţie sigură şi flexibilă de economisire.

CERTIFICATE DE DEPOZIT BRD – sunt instrumente de plasament care

protejează economiile impotriva inflaţiei, la un randament fix si foarte atractiv.

STEJAR este un produs de economisire însoţit de o garanţie suplimentară de

asigurare în caz de deces, conceput special pentru a răspunde obiectivelor de valorificare a

depozitelor pe termen mediu sau lung şi în egală masură, pentru a asigura viitorul celor

apropiaţi deponentului.

MULTIPLAN este un program de economisire şi creditare, în Lei sau Euro, destinat

persoanelor care doresc să economisească o anumită perioadă de timp, pentru ca apoi să

obţină finanţarea necesară pentru realizarea oricărui tip de proiect la momentul potrivit.

Banca deschide conturi curente cu sau fara carduri de debit ataşate, conturi revolving

cu carduri de credit ataşate, conturi de depozit, conturi de economii, în lei sau/şi în valută, la

cererea expresă a Clientului. Conturile se deschid la unităţile băncii, în conformitate cu

normele interne, pe baza completării şi semnării de către client a formularelor standard ale

băncii,însoţite de documentele solicitate de aceasta. Oricărui cont i se pot ataşa diverse

produse şi/sau servicii, la solicitarea clientului şi cu respectarea condiţiilor băncii.

Operaţiuni curente

Carduri - Cardul este mijlocul practic care ne ajută să efectuam cheltuieli zilnice:

retragere de numerar de la orice ATM sau plata cumpărăturilor la comercianţi, rămâne să

alegem pe cel care ne corespunde cel mai bine sau să combinăm avantajele mai multor carduri

pentru a obţine maximum de satisfacţii.

BRD-Groupe Société Générale pune la dispoziţie o gamă completă de carduri

adaptată profilului şi nevoilor:

58


Visa Electron mijloc ideal pentru familiarizarea cu serviciile bancare, cardul

Visa Electron în lei permite, pe teritoriul României, efectuarea de plăţi la comercianţii

acceptanţi şi retrageri de numerar, 24h/24 de la orice bancomat BRD sau al oricărei

alte bănci comerciale.

Maestro card Maestro in lei, utilizabil atât în România cât şi în străinatate

pentru efectuarea de plăţi la comercianţii acceptanţi şi retrageri de numerar, 24h/24 de

la orice bancomat BRD sau al oricărei alte bănci comerciale.

Visa Classic în Lei cu cardul internaţional Visa Classic în lei avem acces în

orice moment la o rezervă de lichidităţi pe care o putem utiliza în mai mult de 150 de

ţări, la peste 20 milioane de magazine, 820.000 de bancomate şi 410.000 de bănci.

Visa Classic în USD mijloc de plată recunoscut pretutindeni în lume, cardul

Visa Classic în USD permite efectuarea de plăţi la comercianţii acceptanţi şi retrageri

de numerar, 24h/24 de la orice bancomat.

Mastercard Standard în EUR mijloc de plată recunoscut pretutindeni în

lume, cardul MasterCard Standard ataşat unui cont curent în EUR permite efectuarea

de plăţi la comercianţii acceptanţi şi retrageri de numerar, 24h/24 de la orice

bancomat.

Cont curent la fel de simplă este şi efectuarea de transferuri naţionale/internaţionale

din conturi curente, beneficiind de operativitate în transmiterea şi încasarea ordinelor de plată,

de flexibilitate în efectuarea transferurilor (în ceea ce priveşte data valutei) şi de informare în

timp util asupra încasărilor din cont. Cont Curent un mijloc prin care se pot plăti periodic

factura de telefon, energia electrică, gazele, apa, taxele şi impozitele sau se pot trimite bani

către conturile unor cunoscuţi sau parteneri de afaceri.

3.2.2 Produse de creditare

BRD-Groupe Société Générale42 oferă următoarele tipuri de produse de creditare:

credite de consum, care pot fi:- credite pentru nevoi personale nenominalizate;

credite auto;

credite imobiliare sau ipotecare;

leasing.

Creditele de consum oferite de BRD- Groupe Société Générale îmbracă următoarele

forme:

42 www.brd.ro

59


Mastercard Gold disponibil în RON sau EUR, cardul de credit MasterCard

Gold este instrumentul de plată recunoscut în întreaga lume şi adaptat celor

mai înalte standarde. Cardul MasterCard Gold oferă accesul la o linie de credit

- cuprinsă între 3.000 şi 10.000 EUR (echivalent în RON), în cazul

Mastercard Gold în RON sau între 5.000 şi 10.000 EUR dacă optaţi pentru

MasterCard Gold în EUR

Vivere cardul de credit cu perioada de graţie. avem la dispoziţie o rezervă de

bani pe care o putem utilize oricând, aşa cum dorim în deplină siguranţă.

Cardul de credit PUNCT Card – cu care se pot efectua următoarele operaţii:

Plăţi la comercianţii acceptaţi MasterCard, oriunde în ţară şi în

străinătate

Plata facturilor de utilităţi: la ATM-uri şi comercianţii acceptanţi

Plăţi pe Internet

Retrageri numerar la ATM

Interogarea soldului contului: la ATM sau prin servicii de bancă la

distanţă: Vocalis, BRD-Net, Mobilis

Punct card oferă următoarele facilităţi:

utilizare naţională şi internaţională

ai acces la o linie de credit de până la 20.000 Lei

rambursare : sumă fixă lunară, în funcţie de creditul utilizat

perioada de valabilitate : 2 ani, cu posibilitatea de prelungire automată atât a

cardului, cât şi a liniei de credit.

Descoperit autorizat de cont

Ataşat cardului BRD, descoperitul autorizat de cont permite posesorilor unui card

BRD să dispună în orice moment de o rezervă de bani, rambursabilă pe măsura utilizării sale,

sau mai pe larg:

linie de credit acordată pe contul curent, la care se are acces prin intermediul

unui card

perioadă de creditare de 2 ani, cu posibilitate de prelungire automată atât a

cardului cât şi a liniei de credit

dobândă variabilă, corelată cu nivelul dobânzii de pe piaţă

finanţare fără garanţii, în Lei, USD sau EUR, care poate ajunge până la

maxim 10000 EUR

60


CREDITUL EXPRESSO

finanţare în Lei sau EUR cuprinsă între 600 şi 60.000 RON, respectiv

200 şi 15.000 EUR

perioadă de creditare care poate ajunge până la 10 ani

fără giranţi

dobândă la alegere: variabilă, corelată cu nivelul dobânzii de pe piaţă sau

fixă, care permite planificarea de la început a sumei de rambursat pentru întreaga

perioadă a creditului

gamă variată de venituri acceptate: de la venituri din salarii, pensii, dividende,

drepturi de autor, chirii până la venituri din activităţi independente.

EXPRESSO NonStop

finanţare cuprinsă între 18.000 şi 360.000 LEI, respectiv 5.000 şi 100.000

EUR până la 100% din valoarea proiectelor

unul sau mai multe credite, suplimentar înprumutului iniţial, în baza aceleiaşi

garanţii

perioadă de creditare care poate ajunge până la 25 de ani

în cazul reîncărcărilor nu se percepe comision la acordare şi nu mai este

necesară constituirea unui nou dosar de credit

gamă variată de venituri acceptate de la venituri din salarii, dividende, drepturi

de autor, chirii până la venituri din activităţi independente. Se poate obţine o sumă

mai mare aducând în completare veniturile a încă 3 membri ai familiei tale.

EXPRESSO NONSTOP PENTRU ROMÂNII DIN STRĂINĂTATE

baza de acordare a creditelor o reprezintă veniturile din salariile realizate în

străinătate de către cetăţenii români, la care se pot adăuga şi veniturile membrilor

familiei

finanţare în Lei sau în EURO, până la 100% din valoarea proiectelor , fără

justificarea sumei înprumutate

perioadă de creditare de până la 25 de ani

posibilitatea de reîncărcare a creditului iniţial

61


clientul poate desemna un înputernicit care îl va reprezenta în relaţia cu

banca, pe tot parcursul procesului de acordare şi de derulare a creditului

Credite auto:

Creditul auto pentru cumpărarea unui autoturism oferă:

finanţare în lei sau EUR până la 100% din valoarea investiţiei tale

o perioadă de creditare care poate ajunge până la 10 ani în cazul

autovehiculelor noi şi până la 7 ani pentru autovehiculele de ocazie

o dobândă fixă, care permite planificarea de la început a sumei de rambursat

pentru întreaga perioadă a creditului sau variabilă, corelată cu nivelul dobânzii de pe

piaţă

gamă variată de venituri acceptate de la venituri din salarii, dividende, drepturi

de autor, chirii până la venituri din activităţi independente.

Creditele imobiliare oferite de BRD îmbracă următoarele forme:

Habitat este un credit imobiliar în lei pentru achiziţionarea sau construcţia unei

locuinţe sau a unei case de vacanţă şi oferă:

finanţare în lei până la 100% din valoarea investiţiei

perioadă de creditare care poate ajunge până la 30 de ani

grad de îndatorare de până la 70%

dobândă atractivă, fixă în primul an şi indexabilă începând cu al doilea an,

în funcţie de un indice monetar de referinţă

gamă variată de venituri acceptate venituri din salarii, dividende, chirii,

venituri din activităţi independente, drepturi de autor, diurne, rente viagere, etc

mai multe posibilităţi de rambursare în rate lunare egale sau descrescătoare cu

posibilitatea de a achita creditul în avans oricând, integral sau parţial

şi servicii complementare , pe lângă creditul propriu-zis, clientul beneficiază

şi de servicii complementare; evaluare şi intermediere în asigurarea de viaţă.

Habitat Plus credit în valută pe 30 de ani, cu perioadă de graţie de până la 12 luni şi

dobândă corelată cu nivelul dobânzii de pe piaţă, destinat cumpărării, construcţiei,

modernizării sau extinderii unei locuinţe sau achiziţionării unui teren şi oferă clienţilor:

finanţare în EUR sau USD până la 100% din valoarea investiţiei

o perioadă de creditare care poate ajunge până la 30 de ani

62



mai multe posibilităţi de rambursare în rate lunare egale sau descrescătoare

gamă variată de venituri acceptate sunt acceptate venituri din salarii,

dividende,chirii, drepturi de autor, diurne, rente viagere, etc

pe lângă creditul propriu-zis, clientul beneficiază şi de servicii

complementare: evaluare şi intermediere şi asigurarea de viaţă

Habitat Ipotecar, credit în lei sau valută pentru finanţarea unei investiţii imobiliare cu

destinaţie locativă sau comercială, indiferent dacă aceasta se referă la cumpărarea, construcţia

(inclusiv proiecte ale Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe), modernizarea sau terminarea unei

construcţii, pune la dispoziţia clienţilor:

finanţare în lei sau valută până la 100% din valoarea investiţiei finanţate

o perioadă de creditare care poate ajunge până la 30 de ani


mai multe posibilităţi de rambursare în rate lunare egale sau descrescătoare cu

posibilitatea de a achita creditul în avans oricând, integral sau parţial. Ratele pot fi

plătite la orice unitate BRD

gamă variată de venituri acceptate, sunt acceptate venituri din salarii,

dividende, chirii, venituri din activităţi independente, drepturi de autor, diurne, etc.

pe lângă creditul propriu-zis, beneficiezi şi de servicii complementare:

evaluare şi intermediere în asigurarea de viaţă

Habitat Extra este un credit punte pe termen mediu, adresat celor care vor să schimbe

locuinţa, dar nu vor încă să o vândă pe cea veche, şi le oferă acestora:

finanţare în RON sau EUR de până la 100% din valoarea investiţiei ce se

finanţează


o perioadă fixă de creditare de 2 ani

Perioada de graţie de 23 de luni, în care plăteşti numai dobânda şi

comisioanele

o dobândă indexabilă în funcţie de un indice monetar de referinţă

(ROBOR, EURIBOR)

0% - comision de rambursare integrală în avans

63


Servicii complementare, pe langă creditul propriu-zis: evaluare imobiliară şi

intermediere în asigurarea de viaţă

3.2.3 Sevicii bancare la distanţă

BRD pune la dispoziţia clienţilor săi trei servicii bancare la distanţă prin intermediul

cărora se pot realiza gama diversificată de operaţiuni bancare fără a fi necesară deplasarea

clientului la bancă:

BRD-NET soluţie tranzacţională securizată de Internet Banking care permite

consultarea conturilor şi efectuarea de tranzacţii;

MOBILIS serviciu de bancă la distanţă, care oferă acces la conturile deschise

la BRD prin intermediul telefonului mobil;

VOCALIS sau Phone Banking Vocalis - apelând Vocalis clientii BRD şi pot

consulta soldul unui cont, pot efectua transferuri sau pot primi informaţii detaliate

despre alte produse şi servicii ale Băncii.

Informatii despre servicii:

Prin BRD-NET, serviciul de Internet Banking oferit de BRD, se pot realiza operaţiuni

bancare fără a mai fi necesară deplasarea la bancă sau ghişeele furnizorilor de utilităţi.Simplu

şi practic BRD-NET asigură o legătură permanentă cu banca prin Internet. Soluţia pe care

BRD o propune este complet mobilă, accesul fiind posibil de pe orice calculator, fără a fi

nevoie de instalarea unor programe suplimentare, sunt suficiente o conexiune la Internet şi un

contract de subscriere la BRD-NET, pentru a te "teleporta" la BRD în vederea efectuării de

operaţiuni bancare sau în vederea obţinerii de informaţii utile desfăşurării activităţii cotidiene.

În plus, folosind BRD-NET, clienţii BRD beneficiază de un control deplin al conturilor

bancare în condiţii de maximă securitate şi confidenţialitate a operaţiunilor, titularul de cont

fiind singurul posesor al semnăturii bancare (parolă). Comunicaţia cu banca se realizează

folosind protocolul de securitate SSL 128 biţi, acesta fiind în prezent cel mai puternic

standard de securitate ce asigură confidenţialitatea şi integritatea datelor vehiculate prin

Internet.

Folosind BRD-NET clienţii BRD pot:

realiza transferuri între conturile proprii;

realiza plăţi către beneficiari;

consulta informaţii referitoare la soldul conturilor tale;

consultă detaliile operaţiunilor efectuate pe conturi.

64


Clienţii BRD care sunt şi clienţi ai Orange sau Vodafone pot beneficia prin intemediul

MOBILIS de următoarele facilităţi:

recepţiona informaţii privind soldul conturilor deţinute (suma disponibilă şi

limita de credit)

realiza transferuri între conturile menţionate în contractul încheiat cu Banca

efectua plăţi de facturi către beneficiarii indicaţi de bancă

efectua reîncărcarea contului Prepay

recepţiona mesaje de atenţionare care să îi avertizeze cu privire la modificările

care au loc în conturile lor

recepţiona informaţii utile despre produsele şi serviciile BRD şi despre

cursurile valutare.

Cu ajutorul VOCALIS prin intermediul unui simplu apel telefonic clienţii BRD pot:

obţine informaţii complete despre ofertă de produse şi servicii a BRD

stabili o întâlnire cu consilierul de clientelă

afla detalii despre conturile personale deschise la BRD

interoga telefonic soldurile conturilor lor curente

obţine informaţii personalizate referitoare la ultimele 5 operaţiuni effectuate

efectua viramente sau plăţi de facturi

subscrie la serviciile Mobilis / BRD-NET / VOCALIS şi Debit Direct, sau îşi

pot modifica profilul de abonat Mobilis / BRD-NET / Vocalis

afla dacă se încadrează în condiţiile de acordare a creditului pe care şi-l doresc

obţine confirmarea transferurilor recepţionate prin Western Union

declara pierderea sau furtul cardului

3.2.4 Pachete de produse şi servicii

La momentul actual BRD- Groupe Société Générale pune la dispoziţia clienţilor săi

următoarele tipuri de pachete de produse şi servicii:

BRD CLASIC

BRD SELECT

BRD PREMIUM

Pachetul SPRINT

Pachetul STUDENT

Pachetul Clasic presupune acces la :

65


- Cont curent în Lei sau Euro, pentru a efectua toate operaţiunile bancare de bază

- Card la alegere: Maestro în Lei sau MasterCard Standard în Euro

- Asigurare Confort pentru card, chei şi documente

- Serviciul de Phone Banking Vocalis

- Operatiuni gratuite:

o Titularul unui Pachet Clasic, efecfuează gratuit în fiecare lună prima

retragere şi prima interogare de sold la bancomatele BRD.

- 20% reducere la comisionul de administrare anuală a cardului ataşat

- Prima preferenţială pentru asigurarea „Confort”

- Avantaj la acordarea creditelor:

- la solicitarea unui împrumut BRD acordă o reducere de 20% la comisionul de

intocmire a dosarului de credit

- Avantaje şi reduceri extra bancare:

- asigurare de spitalizare în caz de accident, în parteneriat cu AIG România;

- reducere de 20% la abonamentele contractate pe un an în reţeaua librăriilor

Inmedio

- reducere de 5% la valoarea rezervării on-line efectuate prin Octopus Travel

Pachetul Select oferă clienţilor BRD:

Produsele şi serviciile următoare:

- Cont current PractiCont în Lei sau Euro, cu o dobândă avantajoasă (5,25& -

Lei şi 2,25%- în Euro);

- Card la alegere: Visa Classic în Lei, MasterCard Standard în

Lei sau MasterCard standard în Euro;

- Asigurare Confort pentru card, chei şi documente

- Serviciulde Phone Banking Vocalis.

Operaţiuni gratuite:

- ca titular al unui pachet, în fiecare lună efectuezi gratuit primele 3 retrageri

şi primele 3 interogări de sold la bancomatele BRD

Tarife preferenţiale:

- 20 % reducere la comisionul de administrare anuală, card ataşat;

- Prima preferenţială pentru asigurarea Confort.

Avantaje tarifare dacă ai nevoie de credite:

66


- Pentru a fi mai uşor cand soliciţi un credit, BRD acordă 20 % reducere la

comisionul de întocmire a dosarului de credit.

Personalizarea pachetului dupa propria dorinţă:

- Include GRATUIT în pachet şi:

- BRD-NET (Internet Banking)

- Mobilis (Mobile Banking)

Pachetul Sprint:

Acest pachet se adresează clienţilor cu vârste între 14 şi 18 ani şi le oferă:

un cont cu cardul Cirrus SPRINT ataşat

o asigurare Confort cu primă preferenţială pentru card, chei şi

documente

acces nelimitat la contul personal pentru consultare şi viramente din contul cu

card ataşat în contul de economii ATUSPRINT în Lei prin serviciul de Internet-

Banking BRD-NET, oferit gratuit în pachet

serviciu de asistenţă telefonică Vocalis, în plus, clientii poţ adăuga pachetului:

Mobilis - accesul la conturile personale prin intermediul telefonului

mobil conectat în reţelele Orange sau Vodafone

ATUSPRINT în Lei - o modalitate flexibilă de economisire în condiţii

de dobândă preferenţială pentru clienţii titulari de Pachet SPRINT.

Pachetul Student:

Pachetul STUDENT este un produs creat special pentru studenţi şi le oferă acestora:

un cont curent cu un card în Lei la alegere: card BRD-ISIC, Card 10 sau card

BRD-ISIC STUDCARD (doar pentru studenţii din Cluj)

o asigurare Confort cu primă preferenţială, pentru card, chei şi documente

acces nelimitat la conturile personale pentru consultare şi viramente prin

serviciul de Internet - Banking BRD-NET, oferit gratuit în pachet

serviciu de asistenţă telefonică Vocalis

Iar, optional, acestia pot aduga pachetului:

Mobilis - accesul la conturile personale prin intermediul telefonului mobil

conectat în reţelele Orange sau Vodafone

ATUCONT în Lei - o modalitate flexibilă de economisire, cu o dobândă

specială.

În plus,posesorii pachetului STUDENT, pot obţine credite în condiţii preferenţiale:

67


reducere de 20% la comisioanele de acordare pentru creditele Expresso şi

creditul Work&Travel

reducere de 20% la comisioanele de gestiune lunară pentru Creditul 10,

Creditul StudentPlus

La deschiderea Pachetului STUDENT, titularii vor primi un card de beneficii extra-

bancare:

Reducere de 5% la rezervările online prin OctopusTravel

OctopusTravel şi BRD oferă în parteneriat o facilitate de rezervări online pentru

servicii hoteliere (hoteluri, apartamente, excursii, transferuri private precum şi alte produse şi

servicii disponibile spre rezervare). Ca titular al unui pachet BRD, primeşti o reducere de 5%

aplicată la valoarea rezervării facute:

Reduceri la abonamentele pe un an contractate în reţeaua Inmedio

Publicaţii româneşti - reduceri 10% şi la publicaţii străine - reduceri 20%:

Men's health (ROM)

Geo (ROM)

Auto Motor şi Sport (ROM)

Glamour (ROM) / The One (ROM)

Le Nouvel Observateur (FRA)

Cosmopolitan (ENG şi FR)

Glamour (ENG şi FR)

Science et Vie (FRA)

BBC Top Gear (ENG)

The Economist (ENG)

National Geographic (SUA) + (ENG)

Photography Monthly (ENG)

3.2.5 Posibilităţi de îmbunătăţire a ofertei de produse şi servicii la BRD

Privită per ansamblu, oferta pe care o are la acest moment BRD - GROUPE

SOCIÉTÉ GÉNÉRALE este una dintre cele mai atrăgătoare în raport cu ofertele băncilor

concurente, această opinie fiind întărită şi de poziţia pe care o are pe piaţa de profil - respectiv

a doua bancă din România – şi de diversele aprecieri şi calificative pe care pe care le-a primit

şi continuă să le primească din partea a diverse instituţii, organizaţii şi organisme din

domeniul economic.

68


Consider, totuşi, că încă s-ar mai putea aduce anumite înbunătăţiri acestei oferte, în

următoarele feluri:

- reducerea nivelului anumitor taxe şi comisioane pe care banca le percepe de la

clienţii săi

- fiabilizarea sistemului informatic, care uneori lucrează secvenţiat

ducând la o mai slabă înţelegere, de către client, a „fenomenelor” care se petrec cu

instrumentele şi serviciile pe care i le oferă banca

- realizarea de noi asocieri (pachete) de produse şi servicii .

69


4. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Sistemul bancar românesc este un subansamblu al economiei naţionale care a

funcţionat coerent şi a evolut vizibil în acest deceniu spre realizarea unor structuri moderne, în

conformitate cu nivelurile europene şi mondiale în domeniu.

Importanţa sistemului bancar pentru o economie naţională este accentuată în prezent

atât datorită progresului tehnic şi informaţional, cât şi datorită noilor instrumente monetare şi

financiare pe care le utilizează băncile în realizarea celor trei funcţii principale (de

intermediere financiară, de transfer şi de implementare a politicii monetare a băncii centrale).

Fluxurile financiare internaţionale derulate în bănci au căpătat în ultimile decenii o

anumită independenţă faţă de fluxurile materiale, datorită apariţiei şi proliferării unor

instrumente financiar – bancare de plasament de esenţă pur monetară, ce permit entităţilor

economice să-şi plaseze resursele disponibile în domenii financiare flexibile, iar pe de altă

parte, atragerea de resurse suplimentare din zone economice ce nu implică creditarea bancară.

Chiar băncile sunt în prezent interesate să-şi plaseze resursele atrase în aceste

investiţii nonmateriale care reprezintă un grad mult mai redus de risc şi o procesare mult mai

puţin costisitoare decât creditul, aceste reprezentând o cotă din ce în ce mai mică din masa

normală a plasamentelor bancare. În contextul viitoarei aderări la Uniunea Europenă, Banca

Centrală Europeană deţine un rol important.

În contextul actualei crize financiare mondiale Banca Centrală Europeană încearcă să

îşi îndeplinească obligaţiile în ceea ce priveşte lupta împotriva crizei, menţinând lichiditatea

pe piaţa financiară şi reducând dobânda de politica monetară.

Banca Centrală Europeană s-a alăturat Băncii Centrale Americane şi altor instituţii

similare din întreaga lume, în cadrul unei acţiuni coordonate, reducând în continuu dobânda

de politică monetară până la 3,25%, în încercarea de a stabiliza piaţa financiară şi de a preveni

o recesiune economică.

În vederea aderării la UE, existenţa unor sisteme financiare stabile şi bine dezvoltate

este extrem de importantă. Integrarea financiară conduce la adâncirea dezvoltării financiare,

în urma îmbunătăţirii eficienţei intermediarilor financiari şi a pieţelor financiare.

Integrarea financiară presupune armonizarea reglementărilor şi supravegherii la

nivelul piţelor financiare europene. Existenţa barierelor legale şi instituţionale poate afecta

procesul integrării financiare.

70


În scopul eliminării acestor bariere UE a propus constituirea piţei unice pentru

serviciile financiare, având ca principal obiectiv armonizarea reglementărilor la nivel

european. La baza integrării pieţelor financiare s-au identificat patru categorii de indicatori:

indicatori ai integrării pieţelor de credit şi obligatare: diferenţialul ratelor de dobândă,

componenţa portofoliului investitorilor instituţionali, numărul de bănci străine pe piaţa internă

şi cota de piaţă deţinută de acestea; indicatori ai integrării pieţelor de capital: corelaţia

rentabilităţilor pe piaţa acţiunilor, strategia de investiţii la nivel internaţional; indicatori de

integrare bazaţi pe decizilile economice ale firmelor şi populaţiei: corelaţii între ratele de

creştere a consumului, fuziunii şi achiziţii; indicatori privind existenţa unor diferenţe

instituţionale ce pot induce o segmentare pe piaţa financiară: cadrul legal şi instituţional.

Pieţele financiare din UE au cunoscut o accelerare a procesului de integrare financiară

din momentul introducerii euro, fapt ce a dus la o creştere a concurenţei pe piaţă.

Procesul integrării financiare facilitează accesul fiecărei ţări membre la pieţele

financiare ale altor ţări din spaţiul european.

Integrarea financiară europeană implică creşterea influxurilor de capital şi tendinţa de

convergenţă a ratelor de dobândă şi a rentabilităţilor activelor financiare.

Îmbunătăţirea condiţiilor macroeconomice creează condiţii favorabile pentru

convergenţa ratelor de dobândă, mai ales după adoptarea monedei unice.

În România există premisele integrării financiare cu UE, datorită unor anumiţi factori

precum:

prezenţa substanţială a instituţiilor financiare europene pe piaţă;

adoptarea aquis-ului comunitar la nivelul reglementărilor financiare;

convergenţa limitată dar în creştere a ratelor dobânzilor (cel puţin pe piaţa

interbancară şi la nivelul spread-urilor obligaţiunilor guvernamentale);

mobilitatea satisfăcătoare a capitalurilor româneşti spre spaţiul monedei

unice.

Procesul de integrare financiară a României s-a adâncit în ultimii ani, pe fondul

performanţei îmbunătăţite a sectorului financiar.

În vederea creării pieţei unice în domeniul bancar şi al valorilor mobiliare, s-a impus

armonizarea regulilor prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii.

În pofida ritmului accelerat al progresului sectorului financiar, piaţa financiară din

România se află într-un stadiu incipient de dezvoltare,evide%iind un grad redus de integrare a

sectorului bancar românesc, dar cu potenţial ridicat spre spaţiul european.

71


Adâncirea integrării financiare cu UE şi Zona Euro va fi un proces de lungă duratată.

De altfel, întreaga Zonă Euro este într-un continuu proces de adâncire a integrării financiare.

De aceea, în România este necesar ca sistemul financiar să funcţioneze pe baza unor principii

sănătoase de piaţă, bazate pe eficienţă, competivitate şi prudenţă.

Integrarea în UE şi adoptarea monedei unice europene reprezintă un proces complex,

presupunând atât avantaje (creşterea eficienţei rezultate în urma integrării), cât şi riscuri, o

precondiţie în acest sens fiind existenţa unor pieţe financiare stabile şi bine dezvoltate.

Obiectivul principal în vederea adoptării monedei unice europene se referă la întărirea

convergenţei nominale, fără a afecta convergenţa reală, printr-o ajustare fiscală şi bugetară şi

prin reducerea în continuare a inflaţiei, concomitent cu stabilizarea cursului de schimb.

72


B I B L I O G R A F I E

1. Basno, Cezar; Dardac, Nicolae; Floricel, Constantin. – Monedă, Credit, Bănci. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

2. Berea, A., Paul. – Modernizarea sistemului bancar. Editura Expert, Bucureşti, 2003 3. Beju, Daniela. – Mecanisme monetare şi instituţii bancare. Editura Casa Cărţii de

Ştiinţă, Cluj – Napoca, 20044. Cărpenaru, St.D. – Drept comercial roman. Editura All Beck, Bucureşti, 20025. D.C, Dragoş. – Drept comunitar European. Editura Accent, Cluj – Napoca, 20036. D.C, Dragoş. – Uniunea Europeană. Instituţii. Mecanisme, ed a III-a. Editura C.H.

Beck, Bucureşti, 20077. Fuerea, Augustin. – Instituţiile Uniunii Europene. Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 20028. Gheorghe, Carmen Adriana. – Drept bancar comunitar. Editura C.H. Beck, Bucureşti,

20089. Gheorghe, Carmen Adriana. – Drept bancar. Editura C.H.Beck, Bucureşti, 200910. Horvath, Z. – Handbook of the European Union. HVG – ORAC Publishing House

Ltd., Second edition in English, Budapest, 200511. *** Legea 17 1880 – Legea specială pentru înfiinţarea Băncii Naţionale a României12. *** Legea nr.33/ 1991 privind activitatea bancară, publicată în Monitorul Oficial al

României nr.70 – 04, 199113. *** Legea nr.83/ 1997 – Legea privatizării băncilor publicată în Monitorul Oficial al

României nr.98/ 23mai 199714. *** Legea nr.58/ 1998 – Legea bancară, publicată în Monitorul Oficial al României

Partea I nr. 121 din 23/03/199815. *** Legea nr. 83/ 1998 – aprobată cu modificări Legea nr. 278/ 2004, pentru

aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit

16. *** Legea nr. 101/1998 – abrogată şi modificată prin Legea nr.312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României

17. Manolache, O. – Tratat de drept comunitar, ed a V-a. Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006

18. Minea, M.Şt. – Constituirea societăţilor comerciale. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996

19. M.I. Blejer; M.Skre – Central Banking, Monetary Policies and the Implication for Transitions Economies. Kluwer Academic Publisher, Boston/ DordrechtLondon, 1999

20. *** M.Of. nr.203 din 1 iunie 1998; modificat şi completat prin Legea nr.156/1999 ( M.Of. nr.500 din 18 octombrie 1999)21. *** M.Of. nr. 837 din 6 decembrie 2007, modificat prin Regulamentul B.N.R nr. 1/

2009 şi prin Regulamentul B.N.R. nr. 4/200922. Niţu, Ion. – Managementul riscului bancar. Editura Expert, Bucureşti, 200023. *** O.U.G. nr. 136/2001 ( M.Of. nr.671 din 24 octombrie 2001), aprobată cu

modificări prin Legea nr. 407/2002( M.Of. nr.455 din 27 iunie 2002).24. Pintea, Alexandru; Ruscanu, Gheorghe. - Băncile în Economia Românească. Ed.

Economică, Bucureşti, 199525. Pescariu, Gheorghe. – Managementul serviciilor bancare – coordonate actuale şi

perspective. Editura Fundaţiei Academice „ Gh. Zane”, Iaşi, 2004

73


26. Rotaru, Constantin. – Sistemul bancar românesc. Editura Expert, Bucureşti, 200027. Rideau, J. – Droit institutionnel de l’Union et de Communautes Europeennes.

L.G.D.J., Paris, 1997, 1999, 200128. Văcărel, I. – Finanţe publice.Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006

WEBOGRAFIE

29. http://www.arb.ro/sistemul_bancar.php.

30. www.bnr.ro

31. http:// bei.europa.eu.

32. http:// www.eib.orh; http:// www.bei.org

33. http://www.bnro.ro/Cerinte-de-publicare-3396.aspx.

34. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=6676&frame=0.

35. http://www.arb.ro/sistemul_bancar.php.

36. www.brd.ro

74

http://www.arb.ro/sistemul_bancar.php

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=6676&frame=0

http://www.bnro.ro/Cerinte-de-publicare-3396.aspx

http://www.bei.org/

http://www.eib.orh/

http://www.bnr.ro/

http://www.arb.ro/sistemul_bancar.php


A N E X A 1

AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENEdin 21 iulie 2008

la solicitarea Parlamentului României cu privire la propunerea legislativă pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României(CON/2008/31)

Introducere şi temei juridic

La 12 iunie 2008, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Parlamentului

României, Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a Senatului, o

solicitare a unui aviz cu privire la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României (denumită în continuare

„proiect de lege”).

Competenţa BCE de a adopta avize se întemeiază pe articolul 105 alineatul (4) din

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi pe articolul 2 alineatul (1) a treia liniuţă din

Decizia 98/415/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale

Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare43, întrucât

proiectul de lege se referă la Banca Naţională a României (BNR). În conformitate cu articolul

17.5 teza întâi din Regulamentul de procedură (regulamentul intern) al Băncii Centrale

Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

1. Scopul proiectului de lege

Proiectul de lege modifică mai multe dispoziţii din Legea nr. 312/2004 privind

Statutul BNR (denumită în continuare „Statutul BNR”) care se referă la indemnizaţiile,

salariile şi alte drepturi băneşti acordate personalului, la recrutarea acestuia, precum şi la

43 JO L 189, 3.7.1998, p. 42.2 Modificarea articolului 33 alineatul (1) litera (d) din Statutul BNR, care adaugă cerinţa ca hotărârea privind organizarea internă, indemnizaţiile, salariile şi alte drepturi băneşti ale personalului să se ia de Consiliul de administraţie al BNR „conform legii”; modificarea articolului 35 alineatul (2) din Statutul BNR, care prevede că numirea personalului BNR din aparatul central al BNR, precum şi a directorilor sucursalelor şi ai agenţiilor se face de către guvernator „pe bază de concurs” şi „în condiţiile legii”; şi modificarea articolului 53 din Statutul BNR, care limitează nivelul maxim al indemnizaţiilor nete ale membrilor Consiliului de administraţie al BNR la nivelul indemnizaţiei anuale a preşedintelui României.3 Modificarea articolului 33 alineatul (4) din Statutul BNR.4 Modificarea articolului 33 alineatul (10) din Statutul BNR.5 Modificarea articolului 35 alineatul (4) din Statutul BNR.6 Modificarea articolului 44 din Statutul BNR.

75


organizarea BNR2. În al doilea rând, exclude posibilitatea reînnoirii mandatului de cinci ani al

membrilor Consiliului de administraţie al BNR3. În al treilea rând, prevede obligaţia prim-

ministrului de a participa la şedinţele Consiliului de administraţie al BNR, alături de ministrul

finanţelor publice şi de un secretar de stat din Ministerul Finanţelor Publice4.

În al patrulea rând, prevede că Parlamentul votează şi decide cu privire la raportul

anual al BNR, care cuprinde activităţile sale, la situaţiile financiare anuale şi la raportul de

audit, care în prezent sunt doar dezbătute de Parlament5. În al cincilea rând, introduce un nou

alineat la articolul 35 din Statutul BNR prin care se încredinţează Guvernului misiunea de a

propune Parlamentului „soluţii constructive pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare

economico-socială a României, conform Programului de guvernare”. La sfârşit, introduce

conceptele de motive „obiective” şi „subiective” în ceea ce priveşte pierderile înregistrate de

BNR în cursul unui exerciţiu financiar şi răspunderea pentru aceste pierderi6.

2. Observaţii cu caracter general

2.1 Compatibilitatea legislaţiei naţionale a unui stat membru, inclusiv a statutului

băncii sale centrale naţionale (BCN), cu cerinţele Tratatului şi ale Statutului Sistemului

European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul

SEBC”) cu privire la independenţa băncii centrale (articolul 108 din Tratat) trebuie garantată

la aderarea la Uniunea Europeană. În cazul României, cerinţa asigurării compatibilităţii

(articolul 109 din Tratat) trebuia să fie îndeplinită la 1 ianuarie 2007.

2.2 În loc să elimine incompatibilităţile existente între Statutul BNR, pe de o parte, şi

Tratatul şi Statutul SEBC, pe de altă parte, incompatibilităţi care sunt evidenţiate şi în

Raportul de convergenţă al BCE din 2008, proiectul de lege introduce noi incompatibilităţi cu

Tratatul şi Statutul SEBC prin limitarea independenţei BNR. Proiectul de lege este, prin

urmare, fundamental incompatibil cu dispoziţiile din Tratat legate de Uniunea economică şi

monetară, iar adoptarea acestuia ar putea conduce la declanşarea în faţa Curţii de Justiţie a

Comunităţilor Europene a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar.

2.3 Cerinţa înscrisă în Tratat privind independenţa băncii centrale reflectă opinia

generală conform căreia obiectivul principal de menţinere a stabilităţii preţurilor este cel mai

bine realizat de o instituţie pe deplin independentă al cărei mandat este clar definit. Rapoartele

de convergenţă ale Institutului Monetar European şi ale BCE, precum şi avizele BCE au

confirmat în mod constant importanţa independenţei băncii centrale. Este de cea mai mare

importanţă ca structura instituţională să fie configurată în aşa fel încât să garanteze

independenţa funcţională, instituţională, personală şi financiară a BNR.

76


2.4 Contrar cerinţei privind independenţa băncii centrale, modificările propuse în

privinţa Statutului BNR limitează în mod considerabil independenţa BNR şi în mod clar

exercită presiuni asupra BNR, organelor sale de decizie, membrilor acestora şi personalului

BNR. În consecinţă, proiect de lege constituie un motiv grav de îngrijorare pentru BCE.

3. Comentarii specifice

Problemele de personal

3.1 În ceea ce priveşte modificările privind problemele de personal, BCE observă că o

BCN nu trebuie să fie pusă în situaţia de a nu avea control sau de a avea un control limitat

asupra personalului său, iar guvernul unui stat membru nu are dreptul de a influenţa politica

BCN privind problemele de personal. În conformitate cu expunerea de motive la proiectul de

lege, modificările articolului 33 alineatul (1) litera (d) şi articolului 53 din Statutul BNR în

ceea ce priveşte indemnizaţiile, salariile şi alte drepturi băneşti se impun cu scopul de a oferi

un temei legal pentru deciziile BNR cu privire la aceste probleme. Cu toate acestea, trebuie

observat că versiunea actuală a articolului 33 alineatul (1) litera (d) din Statutul BNR prevede

deja un temei legal întrucât stipulează că Consiliul de administraţie al BNR hotărăşte „în

condiţiile legii … organizarea internă, indemnizaţiile, salariile şi alte drepturi băneşti ale

personalului”. Scopul adăugării formulării suplimentare „conform legii” este prin urmare

neclar. Aceasta creează nesiguranţă în ceea ce priveşte legislaţia aplicabilă problemelor legate

de personalul BNR şi relaţia acesteia cu Statutul BNR.

3.2 În plus, pentru a garanta că modificarea articolului 53 privind nivelul maxim al

indemnizaţiilor nete ale membrilor Consiliului de administraţie al BNR este compatibilă cu

cerinţele Comunităţii privind independenţa personală a membrilor organelor de decizie ale

BCN, noua lege ar trebui să fie astfel pusă în aplicare încât să garanteze faptul că nu afectează

condiţiile în care au fost numiţi actualii membri ai Consiliului de administraţie al BNR. În

consecinţă, acest aspect din noua lege ar trebui să se aplice numai pentru viitoarele numiri ale

membrilor Consiliului de administraţie.

Participanţii la şedinţele Consiliului de administraţie al BNR

3.3 Proiectul de lege îl include pe prim-ministru în lista terţilor care participă la

şedinţele Consiliului de administraţie al BNR, alături de ministrul finanţelor publice şi de un

secretar de stat din Ministerul Finanţelor Publice; de asemenea, introduce pentru aceştia

obligaţia de a participa la şedinţele Consiliului de administraţie al BNR11. Aceste modificări

constituie un motiv grav de îngrijorare în ceea ce priveşte independenţa instituţională a BNR

în două privinţe: (i) obligaţia terţilor de a participa la şedinţele Consiliului de administraţie al

BNR nu trebuie să împiedice funcţionarea acestor şedinţe, şi, în special, absenţa acestor terţi

77


nu trebuie să împiedice ţinerea şedinţelor; şi (ii) participarea acestor terţi nu trebuie să ducă la

situaţia în care terţii dau în fapt instrucţiuni directe sau indirecte BNR, organelor sale de

decizie sau membrilor acestora.

3.4 În contextul cooperării strânse dintre instituţiile Uniunii Europene, se poate

observa că preşedintele Consiliului Uniunii Europene şi un membru al Comisiei

Comunităţilor Europene au posibilitatea să participe, fără drept de vot, la reuniunile

Consiliului guvernatorilor BCE. Totuşi, aceşti terţi nu sunt obligaţi să participe la reuniuni.

Aceasta reflectă alte forme de interacţiune, în special faptul că preşedintele BCE este invitat

să participe la reuniunile Consiliului în cazul în care acesta deliberează asupra problemelor

referitoare la obiectivele şi misiunile SEBC. Astfel, BCE recomandă cu fermitate să se

clarifice sfera obligaţiei prim-ministrului şi a reprezentanţilor Ministerului Finanţelor Publice

de a participa la şedinţele Consiliului de administraţie al BNR.

Votul şi decizia Parlamentului cu privire la raportul anual, la cel de audit şi la

situaţiile financiare anuale

3.5 Competenţa Parlamentului de a vota şi de a adopta o decizie cu privire la raportul

anual al BNR care cuprinde activităţile sale, la situaţiile financiare anuale şi la raportul de

audit poate afecta independenţa instituţională a BNR, întrucât trece de limitele transparenţei şi

responsabilităţii unei bănci centrale în faţa parlamentului.

3.6 BCE reaminteşte că, în general, dialogul dintre BCN şi terţi este binevenit şi

compatibil cu independenţa băncii centrale, cu condiţia ca:

- această situaţie să nu aducă atingere independenţei membrilor organelor de

decizie ale BCN;

- să se respecte cu stricteţe statutul special al guvernatorilor, în calitate de membri

ai Consiliului general al BCE;

- să se respecte obligaţiile de confidenţialitate decurgând din Statutul SEBC.

3.7 O decizie a Parlamentului în privinţa acestor documente nu trebuie să ducă la

situaţia în care în fapt se dau instrucţiuni (de exemplu, să modifice raportul anual) directe sau

indirecte BNR, membrilor organelor sale de decizie sau membrilor acestora. Mai mult, orice

drept al Parlamentului de a aproba, suspenda, anula sau amâna deciziile BNR ar fi contrar

independenţei instituţionale a BNR.

Obiectivele statutare ale BNR

3.8 Proiectul de lege introduce un nou alineat la articolul 35 din Statutul BNR care

priveşte atribuţiile guvernatorului BNR. Acesta prevede că Guvernul propune Parlamentului

„soluţii constructive pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare economico-socială a

78


României, conform Programului de guvernare”. Această dispoziţie se poate interpreta în

sensul că stabileşte noi obiective pentru BNR, precum şi că permite Guvernului să dea

instrucţiuni indirecte sau să influenţeze BNR, organele sale de decizie sau pe membrii

acestora. Ca atare, dispoziţia ar fi contrară principiului independenţei instituţionale a BNR.

Mai mult, aceasta ar compromite, de asemenea, independenţa funcţională a BNR întrucât ar

contraveni articolului 105 alineatul (1) din Tratat şi articolului 2 din Statutul SEBC în ceea ce

priveşte obiectivul principal de menţinere a stabilităţii preţurilor, precum şi obiectivul

secundar de susţinere a politicilor economice generale din Comunitate.

Acoperirea pierderilor

3.9 Conform proiectului de lege, pierderea înregistrată de BNR „din motive obiective”

se acoperă, ca şi în prezent (fără nicio distincţie), din sursele disponibile, în următoarea ordine

de prioritate: a) contul special de reevaluare; b) rezervele statutare. Dacă BNR înregistrează

pierderi „din motive subiective, stabilite de Curtea de Conturi”, acestea se acoperă de

persoanele găsite vinovate pentru pierderile înregistrate.

3.10 BCE observă că o asemenea răspundere personală pentru pierderile cauzate de

„motive subiective, stabilite de Curtea de Conturi” periclitează independenţa organelor de

decizie şi a personalului BNR. În cazul în care ar trebui să suporte răspunderea financiară în

legătură cu îndeplinirea sarcinilor băncii centrale, care sunt complexe, supuse unei importante

marje de apreciere şi dependente de mediul economic şi financiar naţional şi internaţional,

capacitatea acestora de a funcţiona pe deplin şi independent ar fi serios compromisă ca o

consecinţă a efectului inhibitor pe care l-ar avea riscul de a suporta pagubele. Într-adevăr,

BCN nu pot fi împiedicate în luarea deciziilor de perspectiva răspunderii personale a

personalului care acţionează cu bună credinţă

79


ANEXA 2 – PARTEA I REGISTRUL INSTITUTIILOR DE CREDIT*LA DATA 10-06-2010

83


ANEXA 2 – PARTEA II

84


ANEXA 2 – PARTEA III

85


ANEXA 2 – PARTEA IV

86


ANEXA 2 – PARTEA V

* In temeiul art.417 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului si al Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr. 1/2007 privind registrul institutiilor de credit

(Sursa: http://www.bnro.ro/files/d/RegistreBNR/InstitCredit/ban1_raport.html)

87

http://www.bnro.ro/files/d/RegistreBNR/InstitCredit/ban1_raport.html


ANEXA 3

STRUCTURA ORAGANIZAŢIONALĂ A BĂNCII CENTRALE

- DOMENII DE ACITIVITATE PRINCIPALE -

Direcţia Generală

Operaţiuni de piaţă

Reprezentanţa

Permanentă a

BCE la

Washinton DC

Direcţia Supraveghere şi stabilitate financiară

Direcţia Generală

Sisteme de plăţi şi

infrastructura pieţei

Direcţia Generală Servicii juridice

Direcţia Generală

Relaţii internaţionale

şi europene

Direcţia Generală de

Statistică

Direcţia Generală de Economie

Direcţia Generală de

Cercetare

Direcţia Bancnote

Domenii de

activitate

principale

88


ANEXA 4

SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE ( BCU)

Băncile Centrale Naţionale din zona EUROBanca Naţională a Belgiei 2, 4256 %

Deutsche Bundesbank 18,94%Central Bank and Financial Services Authority of Ireland 1,1107%

Banca Greciei 1,9649%Banca Spaniei 8,3040%Banca Franţei 14,2212%Banca Italiei 12,4966%

Banca Centrală din Cipru 0,1369%Banca Centrală din Luxemburg 0,1747%

Banca Centrală din Malta 0,0632%Banca Olandei 3,9882%

Banca Naţională a Austriei 1,9417%Banca Portugaliei 1,7504%Banca Sloveniei 0,3288%

Banca Naţională a Sloveniei 0,6934%Banca Finalandei 1,2539%

Băncile Centrale Europene Naţionale din afara zonei Euro

Banca Naţională a Bulgariei 0,8686%Banca Naţională a Cehiei 1,4472%

Banca Naţională a Danemarcei 1,4835%Banca Naţională a Finlandei 0,1790%

Banca Letoniei 0,2837%Banca Lituaniei 0,4256%

Banca Naţională a Ungariei 1,3856%Banca Naţională a Poloniei 4,8954%

Banca Naţională a României 2,4645%Banca Regatului Suediei 2,2582%

Banca Angliei 14,5172%

(Sursa: http://www.ecb.int/ecb/educational/facts/orga/html/or_001.ro.html)

89

http://www.ecb.int/ecb/educational/facts/orga/html/or_001.ro.html

aspecte actuale ale sitemului bancar romÂnesc din perspectiva cerinŢelor comunitare

Documents