asociaþ iaculturalã helisanotimpurilor din care se compune viaa omului. când omul e poet, ca în...

20
Editor Asociaþ ia culturalã REVISTĂ DE CULTURĂ ISSN 1584 - 772 ANUL XVII, NR. 7-8-9 (204-205-206) IULIE-AUGUST-SEPTEMBRIE 2020 APARE TRIMESTRIAL ÎN SLOBOZIA Editor HELIS HELIS Asociaţia culturală Nostalgii de Bărăgan Tudor Amza trimite scrisori de dragoste acasă. Asta sunt poeziile sale: scrisori de dragoste trimise câmpiei natale. Se poate spune că Tudor Amza își scrie lui însuși, doar că la vârste diferite. Bărbatul încărunit îi mărturisește copilului cu același nume că-i este dor. Dor de tot ce înseamnă răsăriturile de soare și de floarea soarelui în locul unde a răsărit și el cândva pe pământ. Din pământ îi și sunt făcute poeziile. De aceea și au parfumul tuturor anotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi, îndrăznesc eu să cred, lui Dumnezeu! Pentru bucuria de a se întoarce în permanenă acasă. De ce acasă? Pentru că acolo îi sunt rădăcinile și pentru că el este un om care, fără rădăcini, nu poate să zboare. Întocmai cum li se întâmplă copacilor. Îi vezi legai de pământ, stând mereu în același loc, dar ei umblă, în vremea aceasta, prin toată lumea. Pe copacul Tudor Amza îl vezi legat de o profesie serioasă-profesor de drept penal!, și te gândești că între el și poezie trebuie să fie o mare distană. Da de unde! Pe măsură ce-l privești mai de aproape, încercând să-i descoperi sufletul și chiar să i te uii în suflet, dai de o foarte încăpătoare casă a poeziei. Sufletul lui Tudor Amza e bântuit de dorul de Bărăganul natal, adică de nostalgii, adică de poezie. Răsăritul de floarea soarelui este o povestea în versuri a acestor nostalgii spusă dinspre înserarea vieii, dinspre apropierea de această înserare. Te-ai aștepta să curgă dintre paginile ei stropi de tristee. Există și tristee în poemele din carte. Altminteri, n- am vorbi de dorul de casă și de nostalgie. Dar poezia lui Tudor Amza, chiar și cea în care fulguiește tristeea, e învăluită în lumină. O lumină îngândurată, ce-i drept, căreia îi mai putem spune, fără teama de a greși, lumină înserată. Asta și este Răsăritul de floarea soarelui: un buchet proaspăt de lumină înserată. Ștefan Mitroi Chiar sub această piatră.... Chiar sub această piatră din hârtie ce-n veacuri pânza nu-i rărește, un biet nebun se odihnește de câte-n toate-a vrut să fie. Și cât a curs și-a dat din coate prin carnea grea! Striga să iasă din forma lui neîneleasă, minit de vrăbii că se poate. O clipă doar; sau nici n-a fost! Un ceas de umbră pus să sune în trupul devenit cărbune cu șiruri parcă fără rost. Nu răscolii sub pietre! Odihnește, dar cine știe cântul ce-l trezește!? Mă-ntorc din cer.... Mă latră câinii; mă-ntorc din cer, băut, unde doar nopii pasul meu mă ese. Am ruj pe gât? De-atâtea îngerese ce poate-n brae moale mi-au căzut. Miros a nori? Am dat pe gât o ploaie, m-am tăvălit cu mierle prin noroi din cel mai pur albastru de butoi ce-ar fi putut și brazii să-i îndoaie. Sper să mai fii și să-i aduci aminte. Până la urmă, cât să fi trecut! Mă-ntorc la tine, tânăr și băut de mii și milioane de cuvinte. Nu recunosc în jur, dar nu îmi pasă; aici e totul verde și verdele-i acasă. În sos de caramel... Te unge seara-n sos de caramel pe brae și pe umeri și pe fuste, să iasă luna plină să te guste ca mine poate, sau altfel! Miști genele ca fluturii pe crini să-i cadă mută noaptea la picioare; pe gâtul tău de muritoare tot cerul lumii să-l anini. Gelos pe daruri și argint din neguri picurat, misterioasă, te strig să intri înapoi în casă cu foșnete de brae să te mint. Curând m-ating cu dumnezeu și-îi voi fi noapte numai eu! Dan Elias de dragoste ard vise ucise-n hârtiile toamnei mă-nec în fumul lor ca-n fumul gunoaielor de la marginea orașului câine otrăvit fug peste câmp spre ierburi știute doar de mine Gheorghe DOBRE Fotografie alb-negru Deși era frumoasă, eu tot o iubeam nu puteam respira fără ea ziua se năștea și creștea în amurg iar noaptea-n fragmente trecea O reconstruiam din cuburi și sfere cuburi aveam, sfere-avei voi o cartografie cu palme și degete valuri și dealuri și griji și nevoi Ea era marea și farul și stăvilarul meu gândul bun și pielea prea caldă o târam prin nisip, printre algele verzi către valul adânc în care se scaldă Pelicani așteptau înfipi în nisip ruginind precum vase albastre de luptă cei care visând ne conduc de departe din viaa ta și a mea se înfruptă Poate că nu e rău, poate că e chiar bine că altcineva hotărăște acum în vreme ce noi iubim și prefacem viei de hârtie în scrum A rămas ce-a rămas: un basm, o legendă șoptită la jarul aprins către seară când e gândul molatic și nesăbuit ca arcușul zdrenos de vioară Iarăși, noapte ușor în fragmente se trece și ziua se naște și crește-n amurg iar eu tot nu pot respira fără ea nu pot nici să-nghe, nici să curg Marius Stan Chicago, 5 mai, 2020 Concursul de fotografie “URZICENI INEDIT” M iercuri, 9 septembrie, a avut loc, în foaierul Casei de Cultură Urziceni, vernisajul și festivitatea de premiere a concursului de fotografie “Urziceni inedit”. Au fost expuse peste 150 fotografii, reproduse pe format A3, din care 100 au fost selectate și prinse în catalogul foto realizat cu acest prilej. Juriul, compus din Dna Luminia Constantinescu, Dl Ion Văduva, Dl Titi Damian (membri) si Nicolae Petrache (președinte) a avut o misiune grea in a decide, datorită diversitaii subiectelor fotografiilor primite dar și a valorii acestora. Cele trei premii anuntate iniial s au - transformat cu acordul organizatorului (Casa Municipala de Cultura Urziceni) în 9 premii egale, pentru a scoate în evidenă, pe merit, valoarea mai multor fotografii selectate. Concursul a fost sprijinit de Primăria Urziceni și de un sponsor Anonim din Urziceni. Concursul, cu adevărat inedit, a devenit o manifestare interesantă, ce contribuie la istoria vizuală a Urziceniului, din 1910 până astăzi, iar numărul mare al celor interesai de acest eveniment obligă organizatorii să revină anul următor, cu ediia a doua a Concursului de fotografie “URZICENI INEDIT” Nicolae Petrache GÂNDURI (PANDEMICE) Se adună scriitorii-n parc. Privesc la cer adânc, și tac! Privesc cum se adună norii: Oare de ce tac scriitorii? O liniște surdă plutește în văzduh, Cuvinte nerostite se simt, se-aud, se duc...! În urma lor, neliniști cuibăresc Oare ce se întâmplă? La ce, adânc, gândesc? Cuvintele zac sparte pe coli albe, curate, Refuză și cerneala să se așeze-n slovă, E atâta frică-n oameni... Nici vorba, rostită odată, nu a mai rămas vorbă! E-o nebunie-n lume cum nu s-a mai văzut! Zănaticii, smintiii, cu suflet strâmb de lut Contestă tot, aruncă, răstoarnă și distrug, Aruncă nemurirea pe al uitării rug. Vasile Iordache 24.06.2020 Fotografiile din interiorul revistei au participat la concursul „Urziceni inedit”.

Upload: others

Post on 13-Mar-2021

2 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

Editor

Asociaþiaculturalã

REVISTĂ DE CULTURĂ ISSN 1584 - 772 ANUL XVII, NR. 7-8-9 (204-205-206) IULIE-AUGUST-SEPTEMBRIE 2020 APARE TRIMESTRIAL ÎN SLOBOZIA

Editor

HELISHELIS

Asociaţia culturală

Nostalgii de Bărăgan

Tudor Amza trimite scrisori de dragoste acasă. Astasunt poeziile sale: scrisori de dragoste trimisecâmpiei natale. Se poate spune că Tudor Amza îșiscrie lui însuși, doar că la vârste diferite. Bărbatulîncărun�it îi mărturisește copilului cu același numecă-i este dor. Dor de tot ce înseamnă răsăriturile desoare și de floarea soarelui în locul unde a răsărit și elcândva pe pământ. Din pământ îi și sunt făcutepoeziile. De aceea și au parfumul tuturoranotimpurilor din care se compune via�a omului.Când omul e poet, ca în cazul de fa�ă, pământulîncepe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-imul�umi, îndrăznesc eu să cred, lui Dumnezeu!Pentru bucuria de a se întoarce în permanen�ă acasă.

De ce acasă? Pentru că acolo îi suntrădăcinile și pentru că el este un om care, fărărădăcini, nu poate să zboare. Întocmai cum li seîntâmplă copacilor. Îi vezi lega�i de pământ, stândmereu în același loc, dar ei umblă, în vremea aceasta,prin toată lumea.

Pe copacul Tudor Amza îl vezi legat de oprofesie serioasă-profesor de drept penal!, și tegândești că între el și poezie trebuie să fie o maredistan�ă. Da de unde! Pe măsură ce-l privești mai deaproape, încercând să-i descoperi sufletul și chiar să ite ui�i în suflet, dai de o foarte încăpătoare casă apoeziei. Sufletul lui TudorAmza e bântuit de dorul deBărăganul natal, adică de nostalgii, adică de poezie.Răsăritul de floarea soarelui este o povestea înversuri a acestor nostalgii spusă dinspre înserareavie�ii, dinspre apropierea de această înserare. Te-aiaștepta să curgă dintre paginile ei stropi de triste�e.Există și triste�e în poemele din carte. Altminteri, n-am vorbi de dorul de casă și de nostalgie. Dar poezialui Tudor Amza, chiar și cea în care fulguieștetriste�ea, e învăluită în lumină. O lumină îngândurată,ce-i drept, căreia îi mai putem spune, fără teama de agreși, lumină înserată. Asta și este Răsăritul defloarea soarelui: un buchet proaspăt de luminăînserată.

Ștefan Mitroi

Chiar sub această piatră....

Chiar sub această piatră din hârtiece-n veacuri pânza nu-i rărește,un biet nebun se odihneștede câte-n toate-a vrut să fie.

Și cât a curs și-a dat din coateprin carnea grea! Striga să iasădin forma lui neîn�eleasă,min�it de vrăbii că se poate.

O clipă doar; sau nici n-a fost!Un ceas de umbră pus să suneîn trupul devenit cărbunecu șiruri parcă fără rost.

Nu răscoli�i sub pietre! Odihnește,dar cine știe cântul ce-l trezește!?

Mă-ntorc din cer....

Mă latră câinii; mă-ntorc din cer, băut,unde doar nop�ii pasul meu mă �ese.Am ruj pe gât? De-atâtea îngeresece poate-n bra�e moale mi-au căzut.

Miros a nori? Am dat pe gât o ploaie,m-am tăvălit cu mierle prin noroidin cel mai pur albastru de butoice-ar fi putut și brazii să-i îndoaie.

Sper să mai fii și să-�i aduci aminte.Până la urmă, cât să fi trecut!Mă-ntorc la tine, tânăr și băutde mii și milioane de cuvinte.

Nu recunosc în jur, dar nu îmi pasă;

aici e totul verde și verdele-i acasă.

În sos de caramel...

Te unge seara-n sos de caramelpe bra�e și pe umeri și pe fuste,să iasă luna plină să te gusteca mine poate, sau altfel!

Miști genele ca fluturii pe crinisă-�i cadă mută noaptea la picioare;pe gâtul tău de muritoaretot cerul lumii să-l anini.

Gelos pe daruri și argintdin neguri picurat, misterioasă,te strig să intri înapoi în casăcu foșnete de bra�e să te mint.

Curând m-ating cu dumnezeuși-î�i voi fi noapte numai eu!

Dan Elias

de dragoste

ard viseucise-n hârtiile toamnei

mă-nec în fumul lorca-n fumul gunoaielorde la marginea orașului

câine otrăvitfug peste câmpspre ierburi știute doar de mine

Gheorghe DOBRE

Fotografie alb-negruDeși era frumoasă, eu tot o iubeamnu puteam respira fără eaziua se năștea și creștea în amurgiar noaptea-n fragmente trecea

O reconstruiam din cuburi și sferecuburi aveam, sfere-ave�i voio cartografie cu palme și degetevaluri și dealuri și griji și nevoi

Ea era marea și farul și stăvilarul meugândul bun și pielea prea caldăo târam prin nisip, printre algele verzicătre valul adânc în care se scaldă

Pelicani așteptau înfip�i în nisipruginind precum vase albastre de luptăcei care visând ne conduc de departedin via�a ta și a mea se înfruptă

Poate că nu e rău, poate că e chiar binecă altcineva hotărăște acumîn vreme ce noi iubim și prefacemvie�i de hârtie în scrum

A rămas ce-a rămas: un basm, olegendășoptită la jarul aprins către searăcând e gândul molatic și nesăbuitca arcușul zdren�os de vioară

Iarăși, noapte ușor în fragmente se treceși ziua se naște și crește-n amurgiar eu tot nu pot respira fără eanu pot nici să-nghe�, nici să curg

Marius StanChicago, 5 mai, 2020

Concursul de fotografie

“URZICENI INEDIT”

Miercuri, 9 septembrie, a avut loc, în foaierul Casei deCultură Urziceni, vernisajul și festivitatea depremiere a concursului de fotografie “Urziceni

inedit”. Au fost expuse peste 150 fotografii, reproduse peformat A3, din care 100 au fost selectate și prinse încatalogul foto realizat cu acest prilej.

Juriul, compus din Dna Lumini�a Constantinescu,Dl Ion Văduva, Dl Titi Damian (membri) si NicolaePetrache (președinte) a avut o misiune grea in a decide,datorită diversita�ii subiectelor fotografiilor primite dar și avalorii acestora. Cele trei premii anuntate ini�ial s au-transformat cu acordul organizatorului (Casa Municipalade Cultura Urziceni) în 9 premii egale, pentru a scoate îneviden�ă, pe merit, valoarea mai multor fotografiiselectate.

Concursul a fost sprijinit de Primăria Urziceni și deun sponsorAnonim din Urziceni.Concursul, cu adevărat inedit, a devenit o manifestareinteresantă, ce contribuie la istoria vizuală a Urziceniului,din 1910 până astăzi, iar numărul mare al celor interesa�i deacest eveniment obligă organizatorii să revină anulurmător, cu edi�ia a doua a Concursului de fotografie“URZICENI INEDIT”

Nicolae Petrache

GÂNDURI(PANDEMICE)

Se adună scriitorii-n parc.Privesc la cer adânc, și tac!Privesc cum se adună norii:Oare de ce tac scriitorii?

O liniște surdă plutește în văzduh,Cuvinte nerostite se simt, se-aud, se duc...!În urma lor, neliniști cuibărescOare ce se întâmplă? La ce, adânc,gândesc?

Cuvintele zac sparte pe coli albe, curate,Refuză și cerneala să se așeze-n slovă,E atâta frică-n oameni...Nici vorba, rostită odată, nu a mai rămasvorbă!

E-o nebunie-n lume cum nu s-a mai văzut!Zănaticii, sminti�ii, cu suflet strâmb de lutContestă tot, aruncă, răstoarnă și distrug,Aruncă nemurirea pe al uitării rug.

Vasile Iordache24.06.2020

Fotografiile din interiorulrevistei au participat la

concursul „Urziceni inedit”.

Page 2: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

2

HELISaprilie, mai, iunie 2020

Grigore Spermezan: p. 1-16 – După cum desigur aţiremarcat, premiile Nobel sunt circumstanţiale şi uneoriţările care au propus candidaţii se angajează într-unlobby acerb, iar sumele aruncate în joc pot depăşi chiarvaloarea materială a premiului. Nu a fost aşadintotdeauna, deci, un lucru trebuie să fie clar, Nobelulnu refectă neapărat valoarea artistică a scriitorului,dacă vorbim despre literatură, iar în unele cazurifactorul decizional este manipulat sau corupt, adicăsubiectiv.Ionela Vasilica Dan: p. 1- Autorităţile sanitareaustriece îşi cunoşteau meseria şi au luat măsurilecorecte pentru acea perioadă.Tudor Cicu: p. 3- O traistă cu basme bine burduşită.N. Teoharie: p. 3-9: „cea mai importantă durere edurerea de luni”a tunat o poetă, ca o apă tristăplimbându-se prin calorifere , dimineaţa, cândafară şi-n casă e frig.”„băiatul care priveşte în gol e somnambululde pe vremuri, care stătea la coadă la alimentaraatent să nu-i treacă înainte vreo bătrânicăsau vreo veşnicie cu picioarele lungi”„cu un calculator, un pachet de ţigărişi o cafea expresso în faţăbarbarul repară facerea lumii”F.Ciocea: p. 3-„Îmbracă-te în lumină, iubito,Ca să arzi întunericul din inima mea”„În universul etern nimic nu moare,Doar pendulăm între starea de veghe a materieiŞi repausul ei imaterial.”Ştefan Neagu: p. 3- „Pe stânga parcă îngropat încrime,Pe dreapta , pururi lins duios de yei,Iadul şi Raiu-s un balsam de rime-„Adrian Bucurecu: p. 4-„Prin labirintul astrals-arătăcit înaripatul cal”„Ochii tăi ca două geosferese-acoperă de norişi de mistere”Emilia Amariei: p. 4-„întoarceţi roata cerrului şimodelaţi pentru oamenirăbdarea înţelepciunii lui Iov”„rătăceşti de-a lungul timpului, iar moarteavine năvalnic în urma ta”Al. Cazacu: p. 4-„unde aburul cafelei de revoltă sauîmpăcareurcă peste geamul îngheţatprecum un şarpe la auzul flautului”George Stoian: p. 4 - Nu cunosc autoarea.Titi Damian: p. 5 - Minuţios ca întotdeauna.Ică Sălişteanu: p. 6 - Am scris despre această carte deexcepţie.Carmen Sorescu: p .6 -„Undeva departe, oameniiscormonesc, se îmbogăţescDe fiecare dată devin altcineva în mâinile lorŞi mereu după ce pleci...”„acum sunt o scânteie-n fereastrăAtât cât are nevoie o casă pe un deal să-şi pâlpâieamintirea”Ciprian Vestemean: p. 6 -„În fiecare dimineaţămă trezesc cu acelaşi gândşi caut, cu amară bucurie,liniştea din adâncurile lacurilor”P.I. Creţu: p. 7-17: „pe când eram copilmă ascundeam în oglinzişi ele se lipeau de sufletul meu”„ de un timpmă locuiesc doar pe dinăuntrupe dinafară sunt gol puşcă”Petru Botezatu: p. 7 -„Bătrânii zic că după război

timpul nu mai e cum era înainte-se face un râu de smoală fierbintece curge privind mereu înapoi...”Luminiţa Cojoacă: p .7 -„Se desfac morţii de carneŞi ochii se prefac că se uităLa marea luminăDată de pomană cu fapte cu tot”Melania Florescu: p. 8 - Proză concentrată, siguranţăşi claritate în exprimare. Continuaţi.Mihaela Meravei: p. 9 -„să afli sufletul păsării de focurcite caţeri pe frânghii de lumină până undegăseşti cea de-a noua respiraţie a cerului”Stan Brebenel: p. 10 - Penibil. Nici nu merită să-ipomeniţi numele.Lili Balcan: p. 11 - „o comedie, iar noi, artiştii care-ojucăm...”Sorin Roşca: p. 11 -„sunet cu sunet am intrat înpatrimoniulstradelei triste cu cinci plopi obraznici”„toamne despletite ale unui strigătca un defileu prin inima mării”Răzvan Ciucă: p. 12 - Mi-ar place să citesc aceastăcarte. Aveţi amintiri fascinante, şi, iată, încă vii înmemorie.Ionelia Vasilica Bran: p. 12 - Va fi foarte interesantălucrarea d-voastră. Relatări asemănătoare amconsemnat şi eu cu mulţi ani în urmă, interlocutorifiindu-mi ciobanii, care de-acum sunt vii doar înamintirile mele.Victor Nicolae: p. 13 - Corect, dar duşmanul unuiapoate fi prietenul altuia. Covidul ăsta a zdruncinatserios valorile tradiţionale. Să ne obişnuim cu asta?Leonard Voicu: p. 14 - Excelent.Vasile Dan Marchiş: p. 14 - „Luându-ne aripileDomnul ne-a retrogradatLa statutul de om.”Marin Lupşanu: p. 14 - „cad mieii ca o pânză derăcoarepeste oraşul roşu de dogoare.Se luminează brusc şi-i totul crudca într-un mugur orb migrând spre sud”Marian Ştefan: p. 15 - Jurnalul acesta va avea ovaloare inestimabilă, mai ales pentru prietenii d-voastră.F.L.Dalian: p. 17 - Schiţele acestea nu vă definesc,sunt forţate, şablonarde. Reveniţi la vechea d-voastrămatcă.Cătălina Stroe: p. 18 - Afirmaţia că flota lui Zheng Hear fi ajuns în Mediterana, Polul Nord şi Sud, cele douăamerici este hazardată. Au încercat dublarea CapuluiBunei Speranţe dar vânturile nefavorabile i-au întorsdin drum. În schimb, au stabilit puncte comerciale înArabia, estul Africii, India până în StrâmtoareaMalaga. Au fost 7 expediţii între 1405-1433, iar laprima au participat 255 de nave, dintre care unele joncide 89 metri şi 9 catarge, o realizare excepţională pentruacea perioadă. La echipaj se alăturaseră 600 dedoctori, astrologi, cartografi,etc, iar pentru navigaţie seutiliza compasul.Al. Bulandra: p. 19 - Mai trebuie adăugată o calitateesenţială, fără de care textele sunt fade, cărţilemaculatură seacă – talentul literar.Detectivismul în sine, nesusţinut de cultura personalăşi un acut simţ de observaţie nu se finalizează prin cărţica cele scrise de d-voastră.Aurel Anghel: p. 20 - Deci, ne-a încântat pe amândoilectura ultimelor două apariţii semnate de d-l TitiDamian.

31.08.2020Bora Bora, Tahiti

Dan Simionescu

Zoologie

E timpul să intrămîntotdeauna timpul de intraree cel mai hulit, scuipatrenegatdar trecedeschidem ușa ne cerem scuzestăm pu�invaliza cu șerpi nu mai rezistăplesnește, crapă de coaptă ce egazda se minunează (se sperie)ce șerpișori drăgu�i(strivește câ�iva cu un clasicluat la repezeală din bibliotecă)frumoșilor, dragilor(ce-ai domnule cu minetocmai la mine �i-ai găsit să viicu valiza astafragilă ca o piele de piersică)o vodcă, o cafea(alt clasic turtește cu exactitatedouă capetepari om serios, domnule)să mergem să facem un chefun chef cu lunăcu o căprioară friptă cu un parcceva romantic (măcelul continuă)dacă vrei putem să-l facem și cu unporc dar e mai greuăștia s-au emancipatau scăpat de ignat

mă uit trist la șerpii mor�i

mă uit și la cease timpul să plecla revederesă mai veni�i pe la mineda da și să nu uita�i să da�i afarăpăsările moarte

și căr�ilesă le pune�i la locul lor.

Gheorghe DOBRE

Page 3: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

Poeme din volumul “o zi pe care am locuit-ocândva”Apărut la Editura Tracus Arte, București, în anul2020

mingea de la capătul lumii

mingea de la capătul lumii e o mică planetă dincârpe,formată, undeva, pe maidanul timpului nostru.o grămăjoară de zdren�e înconjurată la mijloc,ca un ecuator, de o sfoară din mătase roșie.alte fâșii albe, rupte dintr-un cearșaf, cadperpendicularca niște triste meridiane, înfășurând un craniu rănit.

arăta ca boccelu�a unui băie�el fugit de acasă.

și boccelu�a asta, șutată în sus de benjy, băiatul dina cincea b, n-a mai vrut să cadă pe teren. o vremeam aruncat cu pietre în ea, dar fie n-o nimeream, fiese tot înăl�a și n-o mai vedeam. “poate nu mai vreas ”, gândeam eu. dară se întoarcă în comunismimediatmi-am amintit de mama: “ai grijă ce vorbești lașcoală”.

și când s-a întors pe maidan și ne-am năpustit asupraei,pământul s-a clătinat, axa lui s-a înclinat, și mingeaa căzut spre cer, cu noi to�i coco�a�i pe ea.

s-a zis că e o distorsiune în timp, s-a zis că e o vrajăa mamelor noastre. și abia după ani bunioamenii mari au actualizat mersul stelelor

și ne-au văzut într-o caravană de comete: “un punctpalid, albastru”, trecând pe lângă aplha centauri.

momente caraghioase

iubirea e o întâlnire a două nevroze?medicii ridică din umeri. dau vina pe gravita�ieși pe memoria ce re�ine numai momentecaraghioase,dar și un absurd fericit. bunăoară:

1. inocen�a a luat sfârșit când am strivit o libelulăcrezând ca e o altă mamă adusă de ape.

2. știu o iarnă în care ninsoarea �ine locde rugăciune.

3. cunosc orașul în care găsești chiștoaceuscate, orașul în care gunoierii mătură viitorulși-l aruncă în tomberoanele vie�ii.

4. îmi aduc aminte de o fostă comersantă de blugi,care în bufetul gării s-a jurat că o să mă ajute săajungsfânt. lângă ea, un înger chel, cu o căciuli�ă albăîn mână, dând din cap aprobator,– sora mea după chimioterapie.

5. orice femeie este o fereastră, o fereastră pe careo iei în bra�e și o deschizi. respiri.

6. am un vis în care ridic o bisericu�ă din metal.acolo iertarea se vinde la pompă.

7. îmi amintesc de un derbedeu adorabil, nea stere,om însurat, cu copii. ducea o via�ă aspră.s-a întins într-unul din sicriele cooperativeimeșteșugăreștidin sat, a cumpărat lumânări și flori, și-a pus vatăîn nări și sub pleoape, a plătit un popă și niștebabe să stea bocitoare la marginea coșciugului,a mai plătit și un fotograf și a trimis scrisori cu poze

de la ”înmormântare” rudelor de la munte.apoi la o săptămână, două, apărea la geamsau bătea în ușile lor. bau!

8. până își termină moartea tata va sta pe capulnostru,am spus cu asprime. asta nu înseamnăcă mi-am ridicat fa�a îngropată în mâini.

9. am crezut că mă pricep la oameni pierdu�i.

Nicolae TEOHARIE

Luxi�a Buiculescu (so�ia lui Vasile Buiculescu), 1937.Proprietarul fotografiei: Gabriel Pletea.

3

Nebunia stă la mansardă

De o vreme, locuiesc în balcon.Nebunia stă, huzurind, la mansardă.Când o privesc îmi vine să mor.Doamne, ce frumuseţemi se arată…!Are o pleoapă de nalbă amirosind agudron,cealaltă e gata să soarbă murireatulburată din somn.Trupul i se leagănă-n vânt.Pletele îi sunt de pământ.Mersul de ape.Dimineaţa şi seara servim împreună,pe latura bună,anii mei la cuptor.Pe latura rea, când nu mai poate dedor, luăm masaîntr-o furtună. Altminteri, prânzim dinurcior.Alei şi-alelei, cât îi sunt de aproape,că inima mea cu inima ei bate…!Când o ating, ţipă în ea o căţea.Când o las, îi fierbe înăuntru o bombăcu gaz.Dar fiindcă o îndrăgesc,îi dăruiesc universul într-un sâmbur deprună.Şi plăsmuirea din stele. Şi paradisuldin lună.O, doamne, în curând o să mă ia debărbat!

Până atunci vieţuim separat: eu, într-unleş; ea, înminciună.

Mosor. Totul se învârteşte în gol

Stau la marginea vieţii ca pe buza uneiînfrângeri.E simplu să-mi scot ţipătul şi să-ldăruiesc cohortei deîngeri. Însă pustiul începe cu mine;să strig,nimeni n-o să mă audă;să tac,cui i-ar folosi haina pe care o-mbrac?Ochi nu sunt să mă vadă.Nici vise nu vin să mă soarbă.Rămân în ruina asta de trup. Mucegăită.Şi udă.Unde viermii buchisesc la hrisoave.Unde nebunia asudă.

Trecusem bine de a doua amiază. Năucamea viaţăo luase la vale.În urmă, anii se deşirau în rafale.Eram singur printre buruieni şi cuvinte.De umbra mea nu îşi mai aducea nimeniaminte.Timpul se înhăitase cu o lumină albastrăşi-mi aşezase,chitite, pe masă, aripile păsărilorînmărmurite.Câtă izbăvire, Doamne, să beau, să pottraversadescompusul meu trup în extazul

fierbinte

E vremea să se sperie greierii. Tu să tebucuri, că nuli se mai înapoieză trişorilor îngericonvoiul de fluturi.Lângă tine,o poveste pe jumătate goală.Şi o inimă plânsă.Trasă pe sfoară.În rest, doar cer fără margini. Şi ape.Şi mâinile mele din ce în ce mai aproape.

Stau la marginea fiinţei ca pe buza uneiînfrângeri.Nu pot să mă bucur, nici să mor nu maipot.Viaţa îmi este ascunsă sub un capăt depod.Carnea trupului doar la soare visează.

Cât de nedrept eşti, Doamne… !Unii înnebunesc de fericire, alţii,căutând-o, turbează!

Ctitor de fapte măreţe

Aş fi vrut să vă trimit o epistolă despretărâmulîn care am existatsau să vă scriu măcar un răvaş,dar cuvintele s-au îndepărtat prea multde ochii mei.

În cuvânt erau viaţa şi hrana trupului,iar viaţa s-a furişat odată cu ochii dintrupul rămas şi,Doamne,lângă drapel nu am mai aflat literele înplaivaz.Doar un căţel,rebegit şi fără stăpân, molfăind drumdupă drum,m-a îndemnat spre un cer fără păsări şifără început.O lumină nevrednică trăgea frâielebeznei prin rană,încât văzduhului îi ancoraserăsingurătăţile în dană.Geaba încercau disperaţi pedestraşii,sfinţii nedrepţi –chiar insurgenţi –,ateii, ostaşii, să deschidă fereastra spreaer şi foc,

căci duhul curgea de-a valma prinpăduri părăsitedin măduva unui fluier de soc.

Mă scuturam de mine…

Străin şi strâmt devenea cercul în carestele scăpătaupeste propriul mormânt. Una câte unase prelingeau prin inertul meu trup, înpământ, iluzii deşarte,gânduri şirete, miriştea vieţii, mânatede haita de lupi.Din depărtări,umbra unei egrete mi-a înapoiatcopilăria neterminată,femeia zadarnic iubită.Pe mama.Pe tata…

O, la început ctitorisem castele, feţi-logofeţi, imperii solemne;mai târziu: fabrici de vise, meteoriţi şichiar răni deschise;am reinventat zborul de noapte prinmirosul de brad,unde viaţa se îndrăgosteşte de moarteşi clipele ard, darcuvintele se depărtaseră prea mult deochii mei…În locul lor crescuseră ramuri înfloritede tei.…Şi veneau sărbătorile. Ploaia stricată.Mâna Ei moartă…

Nefericiţilor,fugiţi, vă ajung faptele şi n-o să vă maispele nici apele…!

Costel Bunoaica

Page 4: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

4

DOMNIȘOARA POEZIEN-a fost niciodată “domniṣoara Nimeni”, a

fost doar un sculptor miop care n-a ṣtiut să-ṣipreţuiască ṣi să-ṣi pună-n valoare muza, fiindcă n-aavut stofă de Pygmalion, să întrevadă o Galatee (nu o“domniṣoara Nimeni”) pe care, probabil, nu a meritat-o.

Dar nu despre artistul-sculptor neizbutit (însensul de Pygmalion) facem vorbire, ci despre poeziafermecătoare a Florentinei Loredana Dalian, oautentică “domniṣoara Cineva”, “domniṣoaraPoezie”.

S-a născut special pentru a încălţa conduriiîmperecheaţi de un prinţ chipeṣ, capabil să remarce(sesizeze) dincolo de straiele de cenuṣăreasă, femeiafrumoasă (care este poeta Florentina LoredanaDalian).

N-a rămas multă vreme “desculţă” ṣi a alergat“mai departe prin lanul de grȃu / cu gȃndul la vremea /cȃnd va fi ṣi ea mare”, ca să înţeleagă “cum nu te maiîncap visele intrate la apă”, cȃnd după “alegerihaotice” înţelege că-i inutil să mai dea “doi bani peinocenţă”, care oricum urma să fie pierdută ṣi îṣi lasăviaţa să-ṣi continue cursul, să facă posibilă întȃlnireaanotimpurilor (care “nu se întȃlnesc” niciodată), ṣi săafle că “sărutul are (avea) gust de cireṣe amare”, maiales atunci cȃnd “în inimă (ne) ticăiau depărtările / caun ceasornic vechi prea ruginit / prea neîntors la timp”.

Ḯn “lumea care era frumoasă în toată urȃţeniaei”, cȃnd “viaţa ṣi-a tras rochie nouă, / mai scurtă, / totmai scurtă” pudoarea ca un barometru al misteruluifeminin, o determină să-ṣi zică :

“nu-i frumos să ţi se vadă lenjeria / mai trage ṣitu rochia aia puţin!”

ṣi Florentina Loredana Dalian străluceṣte ṣi-ṣitrăieṣte poezia de-o mare sensibilitate.

Aducerile aminte despre vremea cȃnd

străbătea “cȃmpia într-o vară toridă / pe urmeleinocenţei de demult” ṣi era încredinţată “că oamenii seîntȃlnesc pentru totdeauna / ṣi că iubirile durează oviaţă”, pentru ca acum să-ṣi spună “deghizȃnd olacrimă în boabă de rouă,/ că întotdeauna ceva seschimbă, / ceva rămȃne la fel”, că “lumea (era) estefrumoasă cu toată urȃţenia ei” (ca ṣi Mîṣkin crede “căfrumuseţea va salva lumea”).

Dacă “pȃnă mai ieri ploua cu trandafiri” (“cela rose l'important”) acum “nici timp să iubim nu maiavem” ṣi că “în alergarea asta bezmetică nu mai evreme / nu mai e vreme să ne oprim, / să vedem cumviaţa se tot scurtează”.

Are nostalgii cȃnd i se zice : “ce frumoasă eraivineri” ṣi ea zȃmbeṣte “unei amintiri ṣi lasă (las)timpul să-ṣi facă de cap mai departe” mărturisind :

“Uneori mai trec pe lȃngă locul acela pustiu, /ferit de ochii lumii. // Ḯn arṣiţa verii mi se năzăreṣtetoamna / cu frunzele ei zburate peste cȃmpie. / Cȃtesute de anotimpuri vor fi trecut / între atunci ṣi acum?// Acelaṣi ceas vechi neîntors la timp, / ne ticăie întimpanele amintirii. / Nu ne-am schimbat. // Suntemdoar mai bătrȃni cu vreo două zădărnicii / ṣi îmi pare căiubirea e o bomboană cu viṣine.”

N-a ascultat pe cine trebuia ṣi din muză ajunge(din laṣitatea artistului) “domniṣoara Nimeni” ṣiîncepe să înţeleagă că “sacrificiul este ca trasul cutunul în ţȃnţari”, ṣi că între Ana lui Manole ṣi AnaKarenina “nu-i decȃt diferenţă de geometrie” (ṣi depoziţie) ṣi că “tăcerea (noastră) a început să vorbeascădespre timp, / despre cȃt de puţin timp (ne-)a rămas”pentru a-l consuma “prin gări / pentru o biată iluzie”, lavremea cȃnd “iubirea se dă pe cartelă” ṣi nu se ṣtie “alcui oftat se aude?”.

Experienţele trăite (sau presupuse) pe drumulde viaţă personal, cu toate bunele ṣi relele sale(bucurii, dezamăgiri, amărăciuni ṣi emoţii speciale) aufăcut ca la capăt (sau mai aproape de capăt) să fie, fărănicio îndoială, recunoscută ṣi observată (fără binoclu),

ca fiind “domniṣoara Cineva” sau “domniṣoaraPoezie” (cea înţeleaptă) care ṣopteṣte :

“Și mă uimesc cȃt de puţine clipe / frumoase /ne trec prin viaţă / ca trenuri zorite prin gări” ṣi careṣtie cu certitudine că “nu fericiţii pornesc războaie” ṣică “frumuseţea va salva lumea”.

Cȃnd îṣi recită poezia, ne dezvăluie calităţiactoriceṣti în afara oricărui dubiu, ṣi o face cuinocenţă, sporind parcă ṣi mai mult misterul uneicarisme pe care nici măcar nu ṣtii de unde să o iei.

Cȃnd spune :“tu care spui că ţi se bat în minte / mii de poeme /

atunci cȃnd mă întȃlneṣti”ṣi cȃnd întreabă :

“Pe unde-ţi faci veacul, poete, / pe unde maiṣchioapeţi, pe unde mai sȃngeri, / prin care vale a căreinoi plȃngeri, / năpădită de ierburi, părăsită de îngeri?// Pe unde-ţi aṣterni slova ta fină, / cu inima-ţăndări,cu viaţa-ruină, / prin ce mări albastre, îndepărtate, / îţiplimbi amintirea pe vȃsle uzate? // La ce sirene învers mai visezi, / ce mȃndre corăbii mai imaginezi, /prin ce galaxii te mai risipeṣti, / pe unde-ţi faci veacul?Mai scrii? Mai iubeṣti?”

îţi crează senzaţia că viaţa ţi-e inutilă dacă numănȃnci măcar bomboane “de viṣine” atunci cȃnd îţidoreṣti “dulceaţă de cireṣe amare” ( “prietenii ṣtiu dece”).

Eu nu mi-o imaginez decȃt recitȃnd fiindcădacă tace “se aṣterne liniṣtea, / peste inimă coboară unamurg / ṣi parcă încă ceva pe deasupra”.

După atȃta poezie de mare calitate,împărtăṣită cu “domniṣoara Poezie” , încep să cred că-n OSTROV-ul ei ar fi drumul spre un paradis tȃrziu.

ICĂ SĂLIȘTEANU

( va urma )

RĂSĂRIT DE FLOAREASOARELUI

Îndrăgostit iremediabil ṣi devastator de cȃmpianatală, TudorAmza îṣi manifestă adoraţia funcţie demomentele în care inflorescenţa culturilor agricole

specifice este la apogeu.Pare că a băut apă multă după Van Gogh (alt

iremediabil ṣi incurabil îmbolnăvit ṣi îndrăgostit defloarea soarelui) deoarece această oglindă diurnă asplendidului astru nu oboseṣte, în a-l urmăriîntorcȃndu-ṣi faţa în permanenţă spre luminabinefăcătoare.

Lanur i le de f loarea soare lui sunt obinecuvȃntare a ochiului ṣi galbenul inflorescenţei„pare a fi ninsoarea / aurului dospit pe boltă” spredesfătarea îndrăgostiţilor păziţi de îngeri, cȃnd „înclepsidra acelui (acestui) răsărit”, „picură lin / clipeleveṣniciei”.

Tot cei legat de cȃmpie reverberează total înpoezia lui Tudor Amza, pe care-l văd ca pe un psalmistal ṣesului ialomiţean („cerul înstelat / care... de veacuri/ mȃngȃie cȃmpia / copilăriei mele.”) cu care s-aînfrăţit prin „freamătul spicelor de grȃu” ṣi-al „florilorsalcȃmilor / de hotar”.

Locul naṣterii îl vede ca pe un cuibar stelar, încare „dulcea pasăre a tinereţii” ṣi a copilăriei care l-aînzestrat cu sensibilitatea poetică pe care a ţinut-oînfrȃnată datorită preocupărilor care i-au impusparcursul profesional, dar n-a uitat nicio clipă că :„Acolo, pe uliţă, musteṣte cuibărită / Copilăria –„ ṣimărturiseṣte :

„Eu m-am născut într-un cuibar stelar, / Unvălătuc de iarbă cu rouă picurat, / Și înfrăţit cu spicul degrȃu într-un altar / Ca piatră de hotar pe cȃmp ne-amaruncat.”

Satul natal îi rămȃne loc de ancoră existenţială(„Acolo, în sat, mai în vale / Unde cerul e poate cel maisenin, / Cȃnd dorul mă prinde mai tare / Acolo-i altarulunde merg să mă-nchin.”) fiindcă numai acolo îi esteîncuviinţată fiinţei sale comunicarea (fără obstacol) cu

Dumnezeu , „cerul e poate cel mai senin” cȃnd „de-atunci cum-necum, / Parfumul cȃmpiei îmi mȃngȃieviaţa, / Și-ncerc să m-ascund în praful din drum / Ceîmprăṣtie pe maci dimineaţa.”

Tudor Amza este bolnav de poezie încă dincopilărie, cȃnd sufletul lui zbuciumat a fost grădina încare au germinat seminţele poemelor sale, („Acolo-ncȃmpie, în val cuibărită, / Copilăria îmi stă inelată ca-nstȃnci, / Acolo ţărȃna cu Borcea-nfrăţită / Ḯmimurmură-n sȃnge poeme adȃnci.”) ṣi în altarul cȃmpieinatale nu intră decȃt îmbrăcat cu veṣminte potrivite ;„Am îmbrăcat / cămaṣa umbrei / salcȃmilor de acasă”ṣi în felul acesta a :

„simţit mirosul florilor / cum pătrunde / pȃnăla marginea / amintirilor” sale.Amintirile sale sunt ca toate amintirile, despre mamă,despre tată, despre momentele de început de dragoste,etc.

Pe mamă o vede contopită cu universul căruiaîi păstoreṣte timpul (la ţărmul veṣniciei):„Curgea Dunărea prin ochii tăi / ṣi pe ici, pe colo / maigăsea cȃte o fisură/în genele tale/ ṣi aluneca încet peobraz, / desenȃnd în căuṣul bărbiei / tot felul de îngeri, /unii mai triṣti, / alţii mai veseli / aṣa cum inima ta /păstorea zbuciumul clipei / la ţărmul veṣniciei.”Pe tată îl vede tot ca pe un martor al clipelor, ajutat „de-un ceas de buzunar” care „ca un neastȃmpărat, / sejoacă tic-tac, tic-tac, / trăind în copilăria SA(mea)”.Dragostea pentru cȃmpia copilăriei sale nu inhibăiubirea ṣi uneori jalea, volumul prezent fiind îmbogăţitconsistent cu versuri de dragoste sau de tristeţe.Cȃnd este trist îṣi construieṣte „castel cu tăciunii dinstele”;

„Ḯn suflet îmi ard tăciunii din stele / Cu mirosde arhangheli senini, / Și, în ţărȃna lacrimilor mele /Aṣează la masă prescuri de măslini.” ṣi„De aceea povara amintirilor mele / Din poemele cuchipuri plecate, / Ḯmi zideṣte-un castel cu tăciunii dinstele / Ḯn care să îmi mut durerile toate.” , care vorrămȃnea „învăluite / furtunile ce-n suflet aruncate / cumiere / în durere ceruite, / singurătăţi în noapteînṣelate”.

Cȃmpia la Tudor Amza este certitudinea că

existenţa noastră are continuitate, fiindcă grȃul(„mirabila sămȃnţă”) care-ṣi repetă în templul său(brazda întoarsă) ciclul de înviere – reînviere, în„pȃinea noastră cea de toate zilele” , este antena princare însuṣi Dumnezeu îi vorbeṣte cȃmpiei („cel de suscȃmpiei doar prin spic vorbeṣte”).

Cȃmpia i-a tatuat în suflet lui Tudor Amza, unstatut pentru un „modus vivendi” de la care nu se abate,el periodic se duce să-ṣi încarce „bateriile spiritului”în cȃmpia natală :„ Vin la tine-acum să te-mbrăţiṣez, / Streaṣinacȃmpiei e popasul meu, / Din pămȃnt răsari ṣi-npămȃnt te-aṣez / Pȃine de iubire de la Dumnezeu.”Nu poate trece cu vederea macii din lanul de grȃu ṣinici fluturii atraṣi de sȃngeriul culorii, ( „Urmele defluturi lasă pe cărare / Frumuseţea nopţii care a trecut, /Feciorelnic macul plin de nerăbdare / îmi mȃngȃie faţaca să îl sărut.”) cu care Tudor Amza parcă ar dori să-ṣiîmprospăteze buzele pentru sărutul destinat cuibuluide mierle, unde ṣi-a lăsat o hartă pentru drumul spresȃnii iubitei („Iar privirile mele iau în braţe sărutul /trimis să adape cu flori de cais, / tot cuibul de mierleunde trecutul / îmbrăţiṣează o potecă de iubire în vis //Ce va duce spre poiana sȃnilor tăi, / luceferi sfioṣi înlanul de grȃu / care poartă în plete miros de flăcăi /plecaţi să colinde seara tȃrziu.”)

Salcȃmul sub care ṣi-a consumat copilăriaTudor Amza îi bȃntuie gȃndurile : „Gȃndurile mele, /petale curate de toamnă, / îmbrăţiṣează valurile /paṣilor grăbiţi / care mă însoţesc /prin viaţa aceasta.” ,„Și-atunci îngrăniţat în amintiri, / Le simt cummȃngȃiate sunt de stele, / Purtȃnd pe frunte tainiceiubiri/ Ce stau ascunse-n gȃndurile mele.” , ducȃndu-lpȃnă la ideea de contopire cu satul natal, „Sunt risipitîn clipele hoinare / Și viaţa-mi s-o dezleg să pot, /Cȃmpia-aṣ lua-o în spinare / Și cu ţărȃna-aṣ fi un tot.”Ḯntr-o lume pervertită, care duce în derizoriu toatevalorile fiinţei naţionale, Tudor Amza ca poet este o„rara avis” de care Octavian Goga ar fi mȃndru.

ICĂ SĂLIȘTEANU

Page 5: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

5

" " 1910.Petrecere la pădureFotografie ce apar�ine Familiei Ranetescu,

primită de la Dl Ilie Constantin.

EMO�II POZITIVE ȘI NU PREA

Anul acesta cu belele de pomină, am primitLumina din Noaptea Învierii direct în pragulapartamentului din bloc.Asunat la ușă vecinul de etaj,era în pijama și pătruns de misiunea primită de lacumătrul său, preotul din Cărămidari. I-a luat la rândpe ceilal�i vecini. Când a ieșit în stradă, să-i vadăiscusin�a organele de ordine din starea de urgen�ă,avea mască pe figură și saluta cu cotul. Îl priveam pefereastra spre bulevard, dinspre sufragerie,cântărindu-i credin�a și disciplina. Și-a aprinslanterna, a urcat scara și s-a băgat în pat.

Noaptea l-a ajutat Dumnezeu să prindădiminea�a. A visat că s-a stins lumina pe scarablocului. A strigat în noapte și nevasta dintâi a coborâttăcută din salcâmi, cu o făclie în mâna dreaptă, cucapul acoperit, îmbrăcată cu sfială și cumin�enie șimântuită prin naștere de fii (Sf. Pavel, I Timotei, 2, 9 –15).

„Hristos a Înviat !” ne-am spus și în ziua de Pașticând vecinul mi-a trecut pragul să ciocnim ouă roșii,„Adevărat a Înviat!”. L-am întrebat ce-i face nevasta șiel m-a întrebat care. A plecat de la masă după ce mi-apovestit trist că în copilărie a văzut cum nașul a smintitapa din scăldătoare. De atunci își schimbă patul dintr-un bloc în altul.*

Am văzut-o pe frau Merkel la televizor, o dată,de două ori, de trei ori . . . În pandemia COVID-19,Cancelarul Germaniei, �ara redevenită hegemonulEuropei, salută liderii „sufragani” cu cotul, gest princare le conferă acestora „faptul – de - a – fi – în- lume”(In – Der – Welt – Sein, Martin Heidegger, Fiin�ă șiTimp ).

Cancelarul Germaniei se joacă, evident, facediferen�a și cine îndrăznește să-i schimbe op�iunea desalut? Bitte warten!

La noi, la români, semantica ne permite să nedoară-n cot de ce fac germanii, �ara în care de curând s-a declanșat o aspră anchetă în pandemie?

În Dic�ionarul elevului deștept, dic�ionar deexpresii și locu�iuni românești, 2014, citesc la pagina59:

. Mă doare-n cot! – nu-mi pasă! pu�in îmi pasă !.

. A întoarce cuiva cotul / coatele / - a nu lua înseamă pe cineva.

. A-i arăta cuiva cotul – a refuza pe cineva înmod batjocoritor.

. A-și băga / a-și vârâ mâinile până-n coate – afura mult, fără rușine.

. (Legat) cot la cot - legat strâns, �eapăn.. A scoate limba de un cot – a face efort foarte

mare.. A-și da coate cu cineva – a lucra pe ascuns cu

cineva; a se în�elege în secret.Expresiile copiate din Dic�ionar, întâlnite însă în

via�a cotidiană, sunt evident depreciative, chiarpeiorative. Într-un singur caz, a sta / a munci / a luptaetc. cot la cot cu cineva – a sta/ a munci / a lupta alăturide cineva în aceeași măsură devine expresia carecolorează realitatea, interna�ionalizează în mediisocialiste, facilitează colocvial dialogul. Efectul săueste cu mult sub „mă doare-n cot!”, expresie pe care o

aud des, pronun�ată radical, ca o sentin�ă.Până acum, pandemia ne-a ispitit cu salutul cu

cotul. Nu stai cu dic�ionarul în mână, înghi�i ce seservește în zonele roși, aștep�i vaccinul la televizor,mărirea salariilor și deschiderea restaurantelor.Condi�ia este ca salutul cu cotul să se producă cu fa�azâmbitoare. Originea zâmbetului – scrie ClareGibson, Semne și simboluri, Editura Aquila 93,Oradea, 1998, p. 143 – datează de la recenta culturăhippy a anilor 1960, care sus�ine pacea, armonia, carea fost însă stabilită rapid ca un simbol universal alfericirii.

Tata ar fi boxat la „Walter”, așa palmă avea.„Noroc, tată” și mâna mea se ascundea în podulpalmei lui. Vorbesc de mâna dreaptă, aceea carereprezintă for�a vie�ii și este mâna puterii. Strângereade mână este un semn variat de salut și de rămas bun,de prietenie, iertare și de intrare într-un contract. Poatereprezenta unitatea și acordul, precum și dublareaputerii sau poten�ialul ob�inut prin parteneriat (ClareGibson, p. 142). Aș mai da un detaliu: nu saluta cumănușa pe mână.

N-am dat niciodată din coate, nici înainte de 89și nici după, nici acasă și nici la Berlin.

Nu moartea mă sperie în pandemia de Covid, cialienarea, teama de celălalt și drumul ocolit.*

Cică în Parlamentul României „aleșii” plângcopiii și bătrânii rătăci�i în pandemie, secetă și potop.Nu le scapă ocazia de a molfăi cu ipocrizie libertatea,drepturile omului, îi deplâng pe tinerii lacomi dupăsex și distrac�ii, care inundă apa mării și-i dor-n cot demoarte.

Vecina de lângă taraba cu ziare poartă doliu decircumstan�ă. Ieri a cumpărat un pepene și l-a scăpatpe zebră. Era să moară . . .*

Ce triști sunt ochii porumbelului mort ! Înaintede Buna Vestire, obișnuia să vină diminea�a lafereastra de la bucătărie, iscodea o vreme apoi zburape-o ramură de tei. Dăduse zăpada mieilor pe cândneamurile din stol l-au găsit adormit pe copertina de laparter . . .*

În Lombardia, la Brescia, într-o regiune pustiităde pandemie, sora mea, Carmen, s-a zbătut între via�ăși moarte. Nici până astăzi celebrul laborator dinVene�ia, care i-a urmărit analizele, nu a reușit să-iprecizeze diagnosticul.

În ară, până vineri, 24 aprilie, erau înregistra�i12.732 de infecta�i și 744 de mor�i. A doua zi, record!,au murit încă 34 de oameni, iar 235 erau în stare gravă.Tot atunci, în carantină se aflau 13.302 de necăji�i.Începe saga carantinelor. Curtea Constitu�ională aRomâniei declară neconstitu�ionalitatea carantinelor.5000 de români se risipesc în „libertate”. Bat la ușileteraselor și înjură guvernul.

E miercuri, merg la Mănăstire să mă spovedesc.Când mă întorc dau să mă așez pe o bancă din scuar. Pecealaltă bancă, patru femei, a cincea, în fa�a lor, dă dinmâini și strigă ca apucata: „Doar Budăi (ce pitoreascălimbă avem, n.n.) luptă pentru noi, amărâ�iiamărâ�ilor, să primim pensie mărită cu 40%! (marotaparșivă PSD). Săraca, nu a privit suficient la RomâniaTV., speran�ele pentru binemeritata pensie nu stauîntr-o quintă royală, ci într-o cacialma în Troncotă,:cât e viu și chinuie istoria contemporană, în Tăriceanu,căruia i s-a sub�iat partidul ca un șiret de pantof, înPetre Roman, imaginea sinistră a cabotinului, înPonta, care iar confundă ara cu Maricica și se lasăgâdilat de plutonierul Ciutacu, de la România TV.

Presimt în toamna asta suspiciuni de foc, Ponta+ PSD se vor trezi iar descul�i. „Paradigma acesteireduc�ii la o stare de panică poate fi Descartes. Acestao fixează în analiza bucă�ii de ceară: în foc„lumânarea” – Ponta și-a schimbat forma, culoarea,durata, mirosul și gustul . . . /nimic altceva decât un xoarecare întins – nihil aliud quam extensum quid . ..(Descartes II, At VII, 31, 2-3) ( Răzvan Ciucă, Întreoglinzi și amintiri, Deșteaptă-te, Române, 2014,noiembrie, pp. 199-201).*

În noaptea de mar�i, 28 aprilie, am visat o vietatehidoasă, și nu mare, aducea vag cu un pește, care mi s-a așezat pe creștetul capului. Înfigea din�ii în mine, mă

înfricoșa până la urlet dar nu mă durea. Eram cu unbărbat cunoscut, acesta, din când în când, băga mânaîn buzunarul de la pieptul hainei și scotea un ceas cubră�ară ruginită. Uite, �in minte detaliu . . . Am ajunsacasă, ne-am descăl�at, în pantofii mei se aciuase altăarătare. Cât am cură�it pantofii, bărbatul mi-a �inut pecreștet ceasul cu bră�ara ruginită . . .

A doua zi, la Sinaxar, au fost Sfin�ii Mucenicidin Cizic ; Sfântul Cuvios Memnon, făcătorul deminuni, și dezlegare la pește.*

Joi, 13 august, în ultimile 24 de ore : 1457 decazuri noi de infecta�i din 8509 teste, 53 de mor�i, ATI– 478. România TV mârâie, latră și mușcă toată seara .. .

După voite trageri de timp s-a votat Legeacarantinei și izolării. S-au fixat interdic�ii. „Vremlibertate!” s-a strigat în Pia�a Victoriei, dar modelul dela Berlin nu poate fi imitat. O muierușcă, cică avocat șiîmprumutată de România TV, care stă în Pia�aVictoriei ca proasta-n târg, de diminea�a până seara cumicrofonul canalului TV de gât, îi transmite unuipersonaj „rezist” mesajul ei de „apărătoare adrepturilor omului” : „Te bat de te piși pe tine!”.Excitată, Simona Gherghe depășește dimensiunileecranului. ipă isterizată și exemplifică lupta pentrudemocra�ie din Pia�a Victoriei cu protestele de laBerlin . . .*

Metehne tradi�ionale.Sub pretext de ciumă se săvârșeau nenumărate

abuzuri și răzbunări, ceea ce făcea pe consulul francezHugo să încheie raportul său din16 noiembrie 1824, cuexclama�ia: O, kete mencatoria! – o câtă mâncătorie!”(Hurmuzaki – Hodoș. XVI, nr. 2138, p. 1171).*

Canicula. Joi, 30 iulie : Băile Herculane 44grade C, Brăila 43 grade C, Fetești 42 grade C, Lupaș45 grade C . . . Pământul românesc e pârjolit.Scaloianul a murit și-n sat și-n filmele documentare.Distrugerea sistemului na�ional de iriga�ii ne-a„ajutat” să scăpăm de comunism. Săracă ară, săracă .. .

Nu-i deajuns. În mai tot Ardealul, în Moldova,în . . . ¾ din ară, ploi violente, furtuni, grindină,valuri de ape, gospodării distruse, suflete de oameni șianimale înecate. Duminică, cu o zi înainte de SfântulIlie, la București a fost potop pentru un veac. Cum sămai �ină prorocul legământul dintre pământ și cer,când Tatăl vrea altceva ?

„Ioan trimite urări de bine la șapte biserici. ÎnPatmos are cerească arătare. El vede pe Fiul omuluiîntre șapte sfeșnice și având în mâna dreaptă șaptestele (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, cap. I).*

Multă vreme nu voi uita o scenă antologică. LuiSergiu, tânărul sărac – lipit din Răducăneni, Iași, înstarea de pandemie a virusului Covid-19 i-a născutnevasta la maternitatea din oraș. Pentru câteva ceasuriși-a lăsat cele două feti�e în cocioaba de câ�iva metripătra�i. S-a urcat pe deșelate pe calul cumpărat, cupu�in timp în urmă, cu bani împrumuta�i de la prieteni,și a plecat la pas pe bulevard, printre poli�iști șijandarmi, netulburat și neprihănit, să-și vadă copilulnou născut și să-i dea mâncare nevestei. Cum să-lamendezi ? Am primit la timp speran�a că România nuva putea fi niciodată murdărită.*

Edenul biblic este un loc pe pământ. La bisericade lemn de cer din Poiană închinătorii vin când încăroua se simte sub tălpi. Se așează sub merii cu poamede aur, lângă mesteceni și pini . . . Omul este așezat înGrădina Edenului „ca s-o lucreze și s-o păzească”(Facerea 2, 9).

Din pu�ul luiAron Nedelcovici izvorăște un râu,își face loc printre închinători și se îndreaptă să udeRaiul. Preotul îi urmează firul, trece unduind cucădelni�a, dând Slavă Domnului. Sus, la cer, în „sânullui Avraam”, stau sufletele drep�ilor până la Judecatade apoi . . .

Răzvan Ciucă23 August 2020

Slobozia

Page 6: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

6

SALONUL REFUZAŢILOR(SALONUL LAUREAŢILOR)

N-a fost niciodată în salonul refuzaţilor (nicimăcar în trecere) fiindcă a fost nevoit să ocupeṣi să rămȃnă capturat în SALONUL

LAUREAŢILOR.Poezia lui Miron MANEGA este o nesfȃrṣită trăire înhanul Crucea-Mamii-Ei, unde poetul îṣi pune uimit(negȃnd dogma ṣi făcȃnd loc îndoielii) întrebarea de ce“la sfȃrṣit să te alegi / c-un cactus superb în loc demagnolii” ṣi de ce trebuie să-ṣi reprime emoţiile (care-ţi dau fiori-fluturi).Se revoltă ṣi-i cere socoteală lui Dumnezeureproṣȃndu-i :”nu-ţi ajunge, Doamne, de ce ne confiṣti/ ṣi restul de fluturi ?”.Are obsesii de Iuda cȃnd i se pare că-i ţintuit pe“scȃnduri vane” (dacă ar fi fost ude, cȃtă nuntă ṣi-ar fifăcut cu Bacovia) ṣi-ṣi răcneṣte neputinţa asemeneaCristosului înomenit (căruia i se adreseazăireverenţios – “hei , jidane”) cȃnd de durere ţipă “eli,eli, lama sabachtani”.Știe că odată intrat în arenă nu va mai fi niciodată la felfiindcă ”arena îi locul în care nimic nu poate rămȃneîntreg” ṣi că pe graniţa dilemelor sale zăpada estesingura ṣansă (“ca să nu fim din ce în ce / aprinṣi de-osecetă nomadă”) căreia trebuie să-i dai “arvună”atunci cȃnd este constrȃns să se interiorizeze(“neînchide-n noi un zeu calic / ca-ntr-o famelicămonadă”).O face numai pentru a se aduna ṣi pentru a comitepoezie fără egal (ṣi să-ṣi explice obsesia pentruzăpadă) scriind “Povestea zăpezii” care este mai multdecȃt epifania obiṣnuită a poetului care-ṣi dă seama căzăpada nu-i nimic altceva decȃt amprenta pămȃnteanălăsată de Dumnezeu după ridicarea la cer (“iar cȃnd latemniţă s-au dus să-l vadă / găsit-au doar o mȃnă dezăpadă”).Ḯṣi zbate sufletul de Sisif modern (“Suim de-o veṣnicieun deal rotund de sare / iar dincolo de dȃnsul - acelaṣideal suim”) între Longinus (lăncierul nefast pentruIIsus) ṣi Don Quijote (“cămaṣa veṣniciei o sfȃṣiemaiurea / ṣi ne-nfruntăm în ţarcuri cu rȃsul ori cu lancea/dar n-avem timp de veghe ṣi nu zărim securea / înhohotul durerii ce suie din La Mancha”).Are momente cȃnd copleṣit îṣi imaginează că mamaeste singura căreia îi poate mărturisi că toatăcandoarea cu care a fost trimis în viaţă, a pierdut-o lapariu cu Sfinxul (pierdut în neant) atunci cȃnd n-a maiṣtiut să-i răspundă la întrebări (”nu pot rămȃne, ampierdut pariul / îl voi plăti regeṣte, elegant, / vezi,scapără zăpada ṣi pustiul / se strȃmbă, mamă, Sfinxulla neant “) ṣi simte nevoia cȃntecului de leagăn pecare-l reproducem :

“ prunc al plȃnsului Nirvanii, / dormi, copile, nani,nani, / ṣi-o să-ţi pun în loc de cruce / sfincṣi ironici larăscruce! // o, cum ṣtie (cum ṣtia!) / tȃnjită de carneamea / c-o să-i cumpăr, c-o să-i cer / mȃna ei ca unjungher… // ṣi tot ea – ca să mă culce: / nani, nani,lemn de cruce, / nani, nani,nu te prindă / cel ce-n visurite perindă, // nani, nani, să nu vezi / faţa triṣtilor aezi /înecaţi – căci cine ṣtie-i?, / supţi de apa Veṣniciei! //undeva, într-o vȃlcea/ marele hingher plȃngea.”

Pe Miron Manega nu trebuie să ni-l imaginăm fericitcȃnd scrie poezie, el o face spre a se salva de la nebuniefiindcă ṣtie că obsesiile nedefulate te duc la graniţaunde numai frigul incertitudinii este cel care teîncremeneṣte de nu mai ṣtii care parte a vieţii este ceacorectă (cea trăită sau cea care urmează să fie trăită), de aceea îi cere Domnului să-i pregătească ṣi să-iaprindă rugul izbăvirii de frig (“mai toarnă gaz, maipune vreascuri - Doamne !”) ṣi să-l scape de “gȃndulce te-nconjoară ca o apă neagră”.Este omul căruia nu-i pasă de focul în care arde “deunul singur”, fiindcă ṣtie că “arsura” cu care selogodeṣte (cu gȃndul la zăpada obsedantă) esteraţiunea felului său de a fi ṣi ne ṣi se întreabă mirat “n-aţi mai văzut un foc plȃngȃnd” , îndemnȃndu-ne “maipuneţi vreascuri”.După atȃtea avataruri se adună ṣi se remodelează (într-un descȃntec de Moiră “ca peceţilor de grea / gura ei

mă murmura”) cu ajutorul mamei căreia îi cere :

“adună-mi mamă, umbra cu lopata / ṣi vars-o îngrădină printre crini / să nu te vadă cerul cȃnd te-nchini/ la umbra unui vis zdrobit cu roata”.Miron Manega (pare să-i trimită la ṣcoală pe Jung ṣiFreud), fiindcă încercă să împace imposibilităţi(“visez un rug / a doua zi l-am găsit / în zăpadă, ars”)într-un splendid tristih (Haiku). Năduṣeṣte “perletriste” cȃnd ni se adresează cu “Recviem pentru mineînsumi”:

“tu, care nu mai văzut niciodată plȃngȃnd / tu, care n-ai ucis niciodată / te-ndepărtezi ca lumina topindu-seblȃnd / din nevăzut murmurȃnd: niciodată! //niciodată mai trist, niciodată mai blȃnd! / ca frunza deplop luminȃnd retezată / sub bocancul cazon al acestuiorȃnd: / niciodată, nicicȃnd, nicăieri, niciodată! //edgar poe, histrionul, de m-ar prinde furȃnd / acest firde cenuṣă curată / i-aṣ ṣopti, ca ṣi ţie, acuma, plȃngȃnd:/ de ce tu, de ce eu, nicăieri, niciodată? // vei mai fi,vei mai sta, într-o baltă de rȃnd / nufăr alb încrustȃnd oerată / a obṣtescului mȃl, pȃnă cȃnd, pȃnă cȃnd / va-nceta acest muget, acest plȃns: Niciodată.”

Nu-l lasă sufletul să ne văduvească de prezenţa ṣi deprietenia sa, ṣi face apologia femeii care-l va naṣte decȃte ori va fi nevoie, (“trandafir,Dezminţire-a-Morţii,Femeie,/ culege-mă din aer cu buzele / din iarbăadună-mi risipirea, cu trupul, / strȃnge-mă întrecoapsele tale statornice / ṣi închegȃndu-mă, naṣte-măiar / spre o nouă pierzare”) fiindcă numai aṣa are ṣansasingurului aparat de fotografiat cinstit – oglinda, pecare o vrea spartă, să nu se mai consemneze trecerea ṣiofilirea (“tulburaţi apa, ṣopti, tulburaţi apa / în faţaoglinzii/ frumuseţile pier” (ṣtie ca ṣi Mîṣkin că“frumuseţea va salva lumea”).După lectura acestui uluitor volum îl rugăm (ṣi-lsfătuim) pe Miron Manega să-ndrepte greṣealatipografului care a scris eronat “ Salonul refuzaţilor ”fiindcă poemele cuprinse în această carte suntsplendide scrisori de acreditare pentru un fotoliu delux în SALONULLAUREAŢILOR, din care cu vocealui inconfundabilă să ne murmure :

“era o ţară-n care nu ningea… / cu oameni negri epovestea mea: / atȃt de negre lacrimi, ṣi de triste, /înăbuṣeau în negrele batiste / încȃt, odată, un strain le-a zis/ (avea străinu'-n braţe, un cais) / c-ar fi de-ajuns olacrimă de-a lor / să piară ṣi cais, ṣi călător! / ei l-auprivit cu ochiul stins ṣi tȃmp, / dar cum strȃngeautăciunii de pe cȃmp/ ṣi timp n-aveau de vorbe – autăcut. / ṣi dus a fost străinul cel limbut. // a mai trecut onoapte ṣi ceva. / ṣi-n ţara asta-n care nu ningea / nicibarem printre gȃnduri, uneori, / veni pe lume un copildin flori… // era frumos copilul, ca un vis / de nimenipovestit, de nimeni scris, / ṣi-atȃt de blȃnd, încȃt ţi sepărea / că ochii lui imenṣi, de peruzea, / te vindecau detriste ṣi de negre. / iar mai tȃrziu, cȃnd mȃinile alegre /ṣi-au înţeles menirea ṣi norocul / dezmeticind încolburi negre – jocul, / cercat-a ele ṣi frigul, ṣi arsura, /ṣi mȃngȃierea ierbilor, ṣi zgura, / veṣmȃntul trist petrupul de vestală, / pizmaṣul mărăcine sub petală, /tăiṣul, lanţul, rugul ṣi cenuṣa, / ṣi fulgul inefabil, ṣicătuṣa… / atȃt trudit-au gȃndul lui să ṣtie / ce-i stins înrod, ce-i rodnic în pustie/ ṣi-atȃt de tainic le-a deprinsorȃndul / că se-mbunau stihiile, urmȃndu-l… // cum acrescut copilul, nu v-aṣ spune, / ar fi un cȃntec negru –de tăciune! / în zariṣtea posacă ṣi puţină / el n-avea locde propria lumină, / că-l urmăreau cu ură fără margini /locuitorii negrelor paragini / să-i interzică mȃinile ṣivisul / care trezeau în amintiri caisul / vestit cȃndva deun străin limbut… / cerneau lumini în visul lui tăcut /peste pămȃntul părăsit de iezi; / lumini cu nume palid,de zăpezi. // ṣi visul lui era o piază-rea / în ţara-n carenimeni nu visa, / căci mulţi l-au ascultat. Și l-au crezut./ ṣi dorul de zăpezi de la-nceput / mocnea acum ascunspe sub cenuṣi, / ṣi paznici negri se-nmulţeau la uṣi / cujbilţuri groase încercȃnd să prindă, / în laţul lor, vreunmurmur de colindă… // dar cum, de la un timp, îiurmărea / în truda lor, o pasăre de nea / ṣi de nesomnzăreau lunateci iezi, / l-au prins pe visătorul de zăpezi/ṣi l-au legat, departe de lumină, / cu lanţuri grele, într-o

fostă mina. / l-au judecat apoi, grăbit, în taină, / l-aucondamnat să nu mai poarte haină, / să n-aibă drept laadăpost ori mas, / la bună ziua sau la bun-rămas, / lasomnul cel obṣtesc, ori la vreun pat, / să poarte veṣniclesă cu stigmat, / să fie ars de viu pe metereze / vreunvis de va-ndrăzni să mai viseze../ lăsat să fie-n platanimănui / cȃnd s-o dezice de zăpada lui! // iar cȃnd latemniţă s-au dus să-l vadă / găsit-au doar o mȃnă dezăpadă.”

URCASE LA CER, zăpada nu era decȃt amprentadumnezeirii lăsată în loc de osȃndă.

Ică SĂLIȘTEANU

Fotografie realizată in fa�a casei lui Lili Balcan Buleandră in anul1965, cu ocazia trecerii unui grup de hippie prin orașul nostru îndrum spre mare.Fotografie realizată de Gigi Haidei, ulterior ajunsă la Puiu Sariu,apoi la Mihai Gheorghe (fost viceprimar) și aflată în prezent înproprietatea doamnei Lili Balcan Buleandră.

URZICENI 1939Codin Neagu, Vasile Buiculescu (cu so�ia sa Luxi�a)

la plimbare cu sania.Proprietarul fotografiei : Gabriel Pletea

Anii 1938-1939Str. Regele Ferdinand. In stanga se vede vila Ana

(astazi vila Sofia).Familia Scartlat Filipescu.

Proprietarul fotografiei: Dna Ioana Panait.

Page 7: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

7

zone de acces

s-au extins spa�iile de depozitare ale animalelor�inute în cuștiși zona mea de acces s-a curbata devenito elipsă o frânghie pe care îmi înșir controlabilemo�iile//cură�enie necesară în fiecare diminea�ă ca să nu sepiardăconturul perfect al creierului / câtă teamăte �in de mânădescrie-mi în zece cuvinte ceea ce poate fi o posibilăalegeream un vis în care pierd permanent sângeam un vis în care pierd permanent încredeream un vis în care mă izbesc cu un lift de tavanam un vis în care îmi educ copilul să bea 2 litri deapăam un vis în care pur și simplu cadam nevoie de mai mult spa�iu/ privește pe fereastră aînceput să ningăe tot ce trebuie ca visul să înceapă să curgăacum că mi-am extins teritoriul sunt gatasă mă ca�ăr pe gratii și să urlu / știind că nimic numă va mai deranja în zona mea deacces & confort.

transparenă

lunga mea cădere în captivitate - intravenos bagsubstan�e care să mă vindece dar nimic distructivcare să cutremure creșterea osoasă a corpuluidar venele, venele astea rămân tari ca o sârmăghimpată ce capătă consisten�ăîmi vorbești despre pantofii stiletto și rochia roșie amanechinului din vitrină iar astadeclanșează un război în mintea mea cândliniștea e atât de puternică și se prelungește până la

marginea orașuluiunde eu stau cu piciorul pe o m i n ă gata să sedeclanșezetrebuie doar să mă împingi dintr-un perete în altul& voi deveni alt manechin / cel care așteaptă să numoară de foamela fel ca în secolele trecute când oamenii mureaurând pe rând sclavi ai sistemului /asta ne consumăacum și pe noidescarcerarea este o posibilă solu�ie / doar așa mairămâi în via�ă cu viziunihalucinante în starea asta care se perpetueazăpână la oprirea definitivă a durerilorsunt ca un frigider scos din priză de la - 18 grade /până aici oricât de mult aș mergenu voi vedea nimic care să ne aducă alinare-/ egrete zburând deasupra luciului apelor sălbatice &plaje exotice /e doar traficul ăsta intens / soare fierbinte injectat pemarginea străzilor&orașul care ne intensifică foamea.

construcii

întotdeauna problema existen�ială aligaturilor. după ce o rezolvi,se desprind încetculorile. am părul negru ca pământul excavat pentrufunda�ii.fragil sentiment. să te apropii deoraș ca o muscă știind că cineva te va strivi.dar tot mă plimb liberăpe străzile lui mecanice cu tălpile mele de fier,o fată cu cozi împletite și rochie transparentă.există pericolul să văd prin mineși văd organe desprinzând-se desistemul nervos central, func�ionând singure, ticăind.și văd,visele mele de zgură.

ragile

nimic nu mă distrage din haosul care se creează cufiecare lovitură de ciocan care mai îngroapă un stâlpîn pământca pe niște statui de betonești într-un film de capă și spadă - un receptor cuplatla re�eaua neliniștilor taledă-mi jos praful ca de pe un telefon cu disc / ceînvârte mai multtriste�ea profundă a mar�ienilor în scurtele lorperioade de linișteumbli goală prin univers acolo unde nu exista praf șipriveștisiluetele lor lucide în orașul înghi�ind absintul dinaer ca pe propriul sângenu mai am de dat dragoste / doar cruzime și milă / oformă de eliberareîn spa�iul sub�ire dar dens care mă ajunge din spate /o formă de cuplareal lucrurilor mecanice/ rotative care îmi învârt inima.

Pierderi

soarele pierde din ce în ce mai multa căldurăca un organism bolnavsânge / pământul se cură�ă demăruntaiele lui grasecerul e o betonieră care ne calcifiază oaseleca și cum ai învârtidestinul pe degetele tale miciși nimic n-ar ieșiafară încă se mai vede strălucirea zăpeziicopacii cu ramuri întinse ca niște fâșii de nailonsuntem doar noi și soarele așteptânddragostea să crească: un drog pe care să-l inhalămdindin respira�ia ei de cretă și var.

(daniela / zone de acces/ editura / 2020)bîrzu rocart

Mărturisire

O binecuvântare momentulcând aparidar ce îl primesc mereucu uimireașteptând cu emoţie clipacând se va repeta iarcând strălucirea taîn cenușiul prezentuluiva chema cerulsă se coboare josaici cu noisă ne îmbrăţișeze strânsastfel încât cuvintelepe care urmează să le rostimajungând în inimăcu vibraţia lor de cristalsă nu o oprească de tot

Scenă de gen

Vârsta ne-a tot îndepărtatde lumea viecum vara în iuniestrăzile coroanele copacilor și oameniisunt tot mai mult acummachete din plastilină coloratăcare descriu fiecare ziapoi se ascund pe google maps

trecutele gesturi amantestau aproape uitateîmpăturite ca niște batistede care nu mai e nevoiedeși zâmbetul tăublitz ce-mi luminează fiinţaarată cum încă îţi pasă

că te iubesc

Uscat

Niciunde nu iubeștepământul noriica în deșert

uscat bărăganul acesta în carenu mai stau mândru în genunchica să aduc ofrandă trupuluivegetarea în el s-a încheiat

Dumnezeu mă va scoatedin această viaţă undecuvintele sunt mai mereu risipăca un fumce atinge noriiîi pătrundepicăturile sunăcompun cânteculpe care mai apoidoar urechile prafuluiîl vor auzi

Parcurs

Cei care îl cunoscși cei ce nu îl știustrăbat aleea furișată printredouă blocuri nepăsătoareumbrită de pruni, corcodușiun frasin

puţiniprivesc ferestrele clădiriicu două etaje și acoperiș de ţiglă

foarte puţinitrec cu privirea pesteformele blocului mai tânar

la unii poţi ghici cevadin arhitectura lor interioarăla alţii nu se vede nimicmerg spunând parcă o rugăciunetemple umblătoare ce disparla fel ca frunzele copacilor

într-un sfârșitdintr-o glastră cu busuiocaflată undeva pe balconul luiun abur cuprinde totul

abia atunci se poate vedealumea în care trupurilenu mai au nevoie de ochica să știe încotro se îndreaptă

Film

trupul stăîn mijlocul Ochiuluicare îl privește

obișnuită cu el lumina vineîși așază o clipă mâinile albepe conturul inimiimicșorează puţin ucigașii tăcuţicare într-o zi vor ieși înafarăși-l vor întinde pe patul de moarte

îi prinde ca într-un căuș sufletul

îndată acesta se umple de vibraţiicuvinte indigo se desprind atunci

în chip minunatprezentul nu se mai clatinăîncetează să-și arateadâncul mizeriei sale

apoi trupul dispareîn mijlocul Ochiuluicare îl privește

Mircea TECULESCU

Iunie, 1960.Serbare de absolvire a 7 clase.Nicu Iatan, Puiu Alexandrescu,Bebe Antonescu, Virgil Bancila,

Gigi Popovici, Costica Popa.

Proprietarul fotografiei:Puiu Alexandrescu

Page 8: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

8

Im-previziuni

Se scurge libertatea precum o lumânareDe seu vâscos și galben, de via�ă râncezitChiar și pe străzi regale cu-augustele fanare,Unde, cândva, în vis, nerod te-ai rătăcit.

Desigur, primăvara te-mbie la plimbareÎn Parcul de Război, de moarte înverzit.Vampir, prin cimitire, ca-n jalnice hambare,Nu mai găsești acum nimic de șterpelit.

Miopi și mu�i ca broasca au devenit Cezarii.Doar unu-i guraliv precum NapoleonLa Waterloo, din flancuri când l-au trădat ignarii

,,Feldmareșalii,, răi cu cnut de talion.Doi-trei răcnesc nainte cu inime de leu,Topindu-se și ei ca lumânări de seu.

Aprilie.2020

Criză

Un plâns funebru din proza vie�iiMă zguduie cu spasme expresioniste

C-un obiectiv minusculÎmplantat sub pleoapa bovinăSă nu mi-l confiște sticle�ii,Pornesc într-o promenadă paralizantăUrmărind criminalii ireductibiliDin vremea de azi-manguste asiate sinistre,Misi�i secre�i, nevăzu�i viermi savan�i,Spărgători de case și stricători de lume,Temniceri vigilen�i, desigur,Imuniza�i nelegiui�i, etern nesătui,Peste tot dau lovituri decisive.

Și eu, animal domestic senzitivÎnghit această deposedare,În plus, ca o corec�ie și mai mareAccept defăimarea finală și tac.

Dar nu-mi pun la�ul,Nici nu latru prea tare,S-ar nărui draculuiToată șandramaua amară.

Icnind într-o-ncleștare mar�ialăRevin în odaia mea vraișteSă bolesc ca o vită în staul

Din pat mă răstorn pe podeaCa un snop de lucernă stricată.

Au ei motive inexorabileSă-mi sugrume sufletulÎntr-o vară depravată a mor�iiCare-și exhibă în aer toate bolgiile,Ca-ntr-o Sodomă generalăCum își fugărește ea deopotrivăFreneticii playboys și bătrânii aman�i

În pielea goală,Pe trotuarele pestilen�iale-la marginea pie�ii

Dintr-o hâdă mahala

Admit că însuși spectrul luminii sfinte-iComplet afumat

…………………………………………..Un plâns funebru din proza vie�iiMă zguduie cu spasme expresioniste.

Iulie 2020

Der Ofen Brennt1

E stacojie, bleu, galbenă sau neagrăVara în care de monștri nu mai încap,Executate de-orchestre din lumea largă,Concerte infec�ioase îmi huruie-n cap.

Un geamăt chinuit, dement, de pușcăriașDe pacient răcnind pe-un pat fetid de spitalMuribund recalcitrant răsturnat violent pe fărașAstfel vor nota într-un jurnal medical.

Cum prescrisese încă din iarnă Comandantul,, Sudori de sânge rece sunt semne mari de ciumă,,,,În trei-patru minute să fie gata patulSă nu-i mai vină-aproape nici soa�ă și nici mumă,,

,,Mici vâlvătăi și bocet stins de morgă,Apoi flăcări legale să joace - în voia lor.Într-o capelă scundă, arpegii mici de orgă.La toate astea cerul să dea un scurt onor,,

La crematoriul său, trilionarul bombasticN-o să riște un dinam expensivPentru cuptorul ce duduie în ritm fantastic.Lumea inutilă se șterge în marș intensiv

Iulie-August 2020

Exorcizări

Atâtea mici și păcătoase bucurii.Toate-s stricate și-aducătoare de moarte;Trebuie căutate peste tot.Trebuie strânseȘi grabnic arseCa pe niște jucării inutile, primejdioase.

Le-adunăm nebuni în neștire,Desigur, cu multă mâhnire.Din ele înăl�ăm un rug decorativ,Uitându-ne pentru ultima oară la eleCa la fotografiile Emmei Bovary.Cât de rău ne-am cătrănit, Doamne, sub cerul tău

Mov gangrenatDe primăvară și de vară antică.Tocmai ne-ncărcasem flagrantCu-n enorm epicureismȘi acum așteptăm să se-nal�e cât mai sus focul-Supraumanul antidot grăbit,Teroarea asta care politizează pârjolulCu o imperială ură,Și-ntr-un cătun pitic,Și-ntr-un burg aurit.

Jun.2020

Remedia Mortis

Prelungi-necrozatele umbreDictate de fe�e mascateLăsate-s din noapte să umblePrin vie�ile noastre uscate.

De-o vară întreagă fac tumbePrizând monstruoase palateCum și sărace tulumbeDresate în van doar să latre.

Aerul hâd e gălbui,E albastru sau roșu, la naibaPe-un mic și umed cucui

Lumina încet strânge șaiba.Cârpa verde-căluș sfânt pe gură,Cârpă neagră pe fa�a sură.

Ștefan NEAGU

Viaţa romilor contează.Viaţa tuturor contează…

Revenirea lui Eugen Raportoru la Slobozia,cu o nouă expoziţie dedicată culturiisociale a romilor, are loc la un an de la

începerea colaborării Centrului Cultural IonelPerlea Ialomiţa cu artistul bucureştean şipunctează un circuit expoziţional care s-aconstruit de la o galerie la alta, trecând prinConstanţa, Iaşi, Bacău şi Roman, în 2019,continuând anul acesta în Bucureşti, la CăminulArtei, din nou la Slobozia, în Galeriile de ArteArcadia, şi repornind prin ţară, tocmai cătreBistriţa-Năsăud, unde se vernisează pe 8septembrie, de Naşterea Maicii Domnului,sărbătoare denumită popular Sf. Maria Mică,celebrată cu totul special de romi.

Expoziţia de tablouri cu dimensiuni marieste completată cu o instalaţie prin care se refaceuniversul locuinţei din perioada comunistă.Recamierul clasic, plin cu perne şi jucării, carpetade pe perete, fotografiile în ramă, televizorul cumileu croşetat, masa din mijlocul camerei şi

fotoliul scâlciat din colţ, recompun ambianţalocativă din epoca de aur, în care adulţii de azi aucrescut.Lângă imaginea urbană îşi face loc o masă joasă,acoperită cu ziare, pe care se află o aglomerare deobiecte de uz casnic, de la străchini şi linguri delemn, la farfurii de porţelan şi pahare de sticlă. Înesenţă este bucătăria de la ţară, unde au crescutpărinţii noştri şi unde am copilărit la bunici, unspaţiu la care vibrăm şi azi.

Toate la un loc reprezintă un inventarcultural, sădit în sufletele noastre, care vorbeştedespre spiritul artistului. Şi ca atmosfera să fiecompletă, expoziţia de la Slobozia s-a deschis cu„Tricolorul” compus de Ciprian Porumbescu,ales ca imn de stat al Republicii SocialisteRomânia. Apelul la istoria recentă este firesc şimenit să arate în lumina adevărului trecutulnostru, pentru că doar asumarea fiecărei etapeprin care a trecut ţara asigură un drum ceva maidrept viitorului.

„Nu sunt de acord să dărâmăm statui.Istoria, chiar dacă e neagră, trebuie să rămână lalocul ei. Comuniştii au desfiinţat cât au putut totce reprezenta Casa Regală, iar în 89 am dărâmat

statuile lui Lenin şi Stalin. Nu! Trebuiau sărămână acolo, ca să putem să luăm un copil demână şi să-i arăt cine au fost şi ce au făcut, binesau rău în istorie,” a concluzionat EugenRaportoru la întâlnirea cu prietenii de la Slobozia.Iar povestea noastră, majoritari şi minoritari,deopotrivă, va continua după cum ne va purtaviaţa…

Clementina Tudor

Manager Centrul Cultural Ionel Perlea Ialomiţa

Page 9: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

9

File de jurnal

AMINTIRI DE IERIIV

2018

Duminică, 10 iunieIeri seara, la București s-a desfășurat cel mai

mare miting din ultimii 20 de ani. La chemarea P.S.D.,peste 400 000 de oameni s-au strâns în Pia�a Victoriei,protestând împotriva abuzurilor opozi�iei. N-au fostincidente. Președintele Johannis refuză să semnezedecizia ministrului de justi�ie de revocare a Codru�eiKovesi din func�ia de procuror șef al DNA, în ciudaavizului Cur�ii Constitu�ionale. Nesemnânddocumentul de destituire, Johannis încalcă gravConstitu�ia și poate fi destituit. Vom vedea cumevoluează lucrurile.

Vineri, 29 iunieAu evoluat rău, lupta pentru putere căpătând

forme gre�oase și toate puse la cale de indivizi care nuurmăresc decât interesele lor personale. Ambasadoriioccidentali se poartă cu noi precum consulii marilorputeri la mijlocul secolului XIX. Zilele trecute un grupde 12 ambasadori a trimis o scrisoare parlamentarilorromâni, explicându-le ce trebuie și ce nu trebuie să facă„pentru a răspunde cerin�elor statului de drept“. Azi, însfârșit, Johannis a semnat decretul de revocare a luiKovesi.

Asta nu va pune capăt crizei, dar e limpede căPSD și ALDE trebuie să fie mai ferme în rela�ia cuPreședin�ia, dar mai ales cu opozi�ia.Vineri, 20 iulie

La ora 9.15 mașina trimisă de Daniel a venit șim-a luat. În drum îl pescuim și pe Marin Constantin șila 10,15 suntem la Ti�a, iar la 10.30 am ajuns laFierbin�i. Lume multă. To�i preo�ii din localitate,func�ionari ai primăriei, directoarea Biblioteciijude�ene, președintele Consiliului jude�ean …Bibliotecara prezintă invita�ii. Vorbesc mai mul�i; mis-a dat și mie cuvântul. Nu mai știu ce am spus, dar mis-a zis că am fost pe gustul asisten�ei.

La masa de după, am stat cu primarul, cupreședintele Consiliului jude�ean și al�ii. Un primarsimpatic, ca și secretarul Matache. N-am prea apucat săvorbesc cu Daniel…

Sâmbătă, 1septembrieÎntre timp, propunerea mea privitoare la

editarea unei căr�i colective despre Fierbin�i a prins unprim contur. Autorii au trimis materialele d-lui Roșca,un prieten al lui Marin, care se va ocupa detehnoredactare. Nu știu ce va ieși.

Mar�i, 17 septembrieSpectacolul oferit de P.S.D. e dezgustător:

președintele Dragnea, precum Lăpușneanu– dacă voinu mă vre�i... Azi a fost făcută publică scrisoareasemnată de un grup de membri de vază din conducereapartidului care îi cer lui Dragnea să se retragă dinfruntea partidului și din func�ia de președinte alCamerei Deputa�ilor. Pentru vineri a fost convocatComitetul Executiv pentru a lua în discu�ie scrisoarea.Părerea mea este că Dragnea va rămâne în func�ii, dartare aș vrea să n-am dreptate.

Miercuri, 17 octombrieÎeri mi-a trimis dl Roșca textul meu din carteacolectivă. M-am bucurat, dar nu mi-a plăcut. Aredactilografiat textele și a băgat o ploaie de virguleanapoda, mai ales între subiect și predicat. Mi-ampierdut o noapte să le scot. I-am trimis textul corectat.Nici macheta nu mi-a plăcut. Foarte tare m-a enervatreac�ia lui Marin când i-am spus ce-a făcut prietenulsău...

Vineri, 19 octombrieAm avut o discu�ie cu dl Mircea Roșca. Cu

toate eforturile, n-am reușit să-l fac să în�eleagă ce

vreau. Infatuare și încăpă�ânare. Parcă îmi vine să măretrag...

Sâmbătă, 21 octombrieCălin ne-a invitat la Ploiești, la „Petrecerea

balan�elor“ (nevastă-sa, fiica și fiul sunt născu�i în lunaoctombrie și pentru că erau to�i în România, a vorbit laun restaurant drăgu� și a dat o masă). M-am sim�itfoarte bine și m-am întâlnit cu oameni dragi. Mi-autrimis fotografii.

Duminică, 28 octombrieVia�a politică a devenit un război continuu

între putere (un grup de mocofani orgolioși șiformaliști) și opozi�ie (alt grup de lacomi, gata să-șivândă patria și sufletul). Se vede treaba că românuluinu-i place să fie demn, liber la el acasă. El are nevoie destăpân. Azi, unul din prieteni, pensionar, se întrebadacă nu cumva era mai bine înainte de... Se zburleștepielea pe mine când aud astfel de vorbe.

Azi-noapte, la ora 3.38 a fost un cutremur de5,8 grade pe scara Richter, urmat pe la 5 de o replică depeste 3 grade.

Duminică, 11 noiembrieÎn ideea că voi publica culegerea de articole

despre Fierbin�i, am căutat și pus de-o parte toatefotografiile care se leagă de Fierbin�i. Mâine vreau sămerg laAngelica să-i prezint cartea.

Doamne, ajută!

Luni, 12 noiembrieMă sună Valentin și îmi spune: „Te po�i mândri

cu mine. Acum câteva zile scriitorul Mihai Ispirescum-a căutat și m-a rugat să merg și să fac un program deo oră, la COȘ, unde a invitat el câ�iva prieteni și vrea săle facă o surpriză. Nu mi-a spus că e ziua lui și nici ceprieteni a invitat. M-am dus. Printre al�ii, i-am întălnitpe academicienii Eugen Simion, Răzvan Theodorescu,Nicolae Breban, Maya Simionescu... Ei erau într-unsalon, iar eu și Vali Cucu pe hol, unde ne aranjaseră omăsu�ă mică. Le place programul și aplaudă. E. Simionmă roagă să cânt Eu sunt Barbu lăutarul. Atmosfera seîncălzește de-a binelea și Simion ne invită la masa lor.Răzvan Theodorescu îi spune lui Simion că el mă știebine, pentru că sunt nepotul unui bun prieten de-al săucare a lucrat la Magazin istoric, colegul Marian Ștefan.Simion îmi zice că Academia ar vrea să colaboreze cumine în diferite ocazii, că vrea să mă invite laMogoșoaia, dar mai ales ar vrea să mă cheme când sevor întâlni la București to�i președin�ii academiiloreuropene... Asta e nemaipomenit pentru consacrareamea.... “

Joi, 15 noiembrieIeri am fost la editura Oscar Print, dar n-am

putut vorbi cu Angelica, deoarece era la târgul de carteGaudeamos, unde are și ea un ștand.Am profitat că Lilinu avea treabă și am paginat cartea. De fapt, reluată cuun pic de răbdare și piguleală, am făcut chiarmachetarea ei. Nu este chiar rea.

21 noiembrieM-a sunat Marin, să mă întrebe, chipurile, de

Daniel, dar abia aștepta să-i dau vești despre carte. I-amspus ce am făcut, că am însăilat și un Cuvânt înainte...

Sâmbătă, 24 noiembrieAngelica mi-a comunicat pre�ul (9 000 lei), dar

mi-a zis că o să refacă calculele cu o hârtie mai ieftină.

Luni, 26 noiembrieAngelica mi-a comunicat pre�urile cu ambele

categorii de hârtie și l-am sunat pe Marin și i-amspus. Ca și mine, e de părere să mergem pe hârtia maiscumpă. Îl sun și pe Nicu Constantinescu și e de acordși el. De acord e și Andrei, pe to�i rugându-i să neîntâlnim joi și să le arăt și printul pe care l-am făcut și săle citesc cuvântul înainte.

Miercuri, 28 noiembrieA-nceput să fulguiască încă de azi-noapte. Nu e prea

frig și ninge liniștit în tot sud-estul �ării. Am ieșit și amcumpărat câte ceva. Mi-e cam teamă pentru mâine,când va trebui să merg în centru, să mă întâlnesc cufierbin�enii mei, să vadă și ei cartea.

Joi, 29 noiembrieAm fost la întâlnire. Cel mai important lucru:

l-am epurat pe Roșca din sumar. Am căzut de acord întoate celelalte privin�e. A rămas să pun cartea la punctpână pe 15 ianuarie. Dacă vom face rost de osponsorizare ceva, va fi foarte bine, dacă nu, plătimnoi autorii și gata!

Vineri, 30 noiembrieNu știu cum a aflat, dar m-a sunat dl. Mircea

Roșca și m-a luat la pumni, că de ce l-am chemat peMarin la discu�ie și că de ce nu l-am întrebat și pe el maiînainte de a merge cu cartea la editură. Discuta deparcă era autorul căr�ii; m-am enervat și i-am trântittelefonul în nas. O să-l sun pe Marin, să rezolveconflictul, altfel, mă retrag.

Luni, 3 decembrieAm trecut prin circul ac�iunilor organizate cu

prilejul centenarului Marii Uniri. O mizerie! Nici înastfel de momente solemne nu suntem în stare să neînfrânăm dușmăniile.

Miercuri, 19 decembrieM-a sunat Marin și mi-a spus că a făcut rost de

sponsor și vom tipări cartea cu cei de la UZPR. S-aambi�ionat și bine a făcut. Bine că se va ocupa Marin decarte…

Marian Ștefan

Toamna prin parcul sălbatic al Ocolului Silvic.Autorul fotografiei: Mihai Ghinea.

Catedrala și un bloc (Fiscul) în construc�ie...Autorul fotografiei: Jan Mitrea

Page 10: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

10

„Judecătorului de suflete”, cu drag

TITI DAMIAN - 75*Orice început este greu, dar parcă niciodată nu

mi-a fost atât de greu să încep o scriitură, cum îmi esteacum. Uite, stau și mă uit la fraza asta de cinci minuteși nu știu s-o continui. Poate am s-o scriu mâine... Banu, chiar azi am să scriu, deși nu mai sunt multe ore dinazi. Domnul Damian trebuie să fie un om care nu prealasă nimic pe mâine, altfel cum ar fi avut atâtearealizări într-o via�ă de numai 75 de ani (până acum).Blocajul meu provine de la faptul că, înainte de a măapuca să-i scriu această... na, că nu știu să-i zic (zice�i-idumneavoastră cum vre�i!), înainte, deci, am făcutgreșeala să-i citesc CV-ul. Păi și eu ce să mai zic, căscrie totul acolo?! Și ce scrie! Atâtea căr�i publicatesau în lucru, atâtea recenzii, ale sale despre al�ii, alealtora despre căr�ile sale, nume mari, articole, realizăriîn domeniul învă�ământului, distinc�ii, diplome,onoruri, calită�i de membru și membru fondator pe ladiverse asocia�ii culturale, studii, lansări de carte,titluri de onoare... Gata, nu mai pot! Am decis: nu ve�iciti nimic din toate acestea; pe care să-l pui, pe care să-l omi�i? Cine dorește, îi poate studia Curriculum Vitae,îi poate citi căr�ile. Eu voi scrie despre omul, prietenul,scriitorul și cronicarul așa cum l-am cunoscut, fiedirect, fie din scriitura sa. Că doar nu mi-am propus să-mi dau licen�a în Litere cu tema „Titi Damian”.

M-am liniștit, mi-am revenit în mână, dupătemerea de mai înainte, când aveam impresia că măvoi împotmoli, precum era să ne împotmolim în acelaugust 2014, pe drumul anevoios ce urca spreMuscelu-Cărămănești, satul natal al celui în cauză,unde mergeam trei nebuni (da, lasă, că au mai fost șial�ii!) la o lansare de carte atipică a Muscelenilor (peatunci de-abia trilogie), un eveniment ce mi-a rămas însuflet pentru frumuse�ea locului, pentru arhaismul săuchiar, pentru senza�ia de aruncare înapoi în timp, într-olume mai pură și mai aproape de natură și Dumnezeu,în locuri umblate și puternic amprentate, se pare, deSfântul Sava Gotul. Nu ne-am împotmolit și nici podulnu s-a rupt sub noi, deși indicatorul avertiza clar„Pericol de prăbușire”. Ar fi fost păcat, căci acolo neașteptau cu mare bucurie și emo�ie domn Titi cu a sa'Viky (fie-i odihna veșnică!), împreună cu al�i scriitoriveni�i din Buzău, dar și cu oameni ai locului, �ărani, cufrumuse�ea lor specifică, dar și cu greul vie�ii întipăritpe chip. Și m-am întrebat atunci: „Ce fel de om eacesta care adună în jurul său atâ�ia al�i oameni, dincategorii diverse, de la intelectuali de clasă, oficialită�ilocale (veniseră și preotul și primarul), până la �ărani,poate unii analfabe�i, dar care cumpăraseră carteapentru copiii lor? Ce fel de om e acesta care, din baniiaduna�i pe vânzarea de carte contribuie la ridicarea

monumentului întru cinstirea eroilor în satul din care aplecat?”

Însă de Titi Damian mă leagă și alte amintirifrumoase, nu le voi putea cuprinde pe toate aici, serateliterare ori lansări de carte (ale sale sau ale mele) laUrziceni, București, Târgoviște, Călărași, Slobozia,Roșiorii de Vede, Muscelu-Cărămănești. Fiecare dinaceste întâlniri mi-au dat prilejul să îl descopăr pu�incâte pu�in, să-i aflu și latura altruistă în rela�ia cusemenii, bucuria pe care o manifestă la întâlnirileliterare. În ce mă privește, am avut parte din plin degenerozitatea sa, fie dacă mă refer la cronicile deîntâmpinare la căr�ile mele, fie la discursurileelaborate și măiestrit rostite în cadrul lansărilor melede carte, sau la numeroasele încurajări legate descrisul meu.

Dincolo de toate acestea, m-a surprins plăcutde fiecare dată disponibilitatea sa la aceste întâlniri,chiar și atunci când a fost vorba de drum lung, uneoriîn ciuda problemelor de care n-a fost ferit, vivacitateași efervescen�a scriitoricească, optimismul și tonusulpe care mi le-a transmis de fiecare dată.

Dar nu doar din faptele domniei sale l-amdescoperit, ci și (sau mai ales) din citirea căr�ilor pecare le-a scris și pe care mi le-a oferit mereu (uneori șiîn dublu exemplar, că asta se mai întâmplă, nu prea�inem socoteala cui am dat, cui n-am dat). ÎnMuscelenii m-am regăsit, pentru că și eu iubesc lumeasatului, deși eu o cunosc pe cea de la câmpie, de aceeapoate și bucuria a fost atât de mare la vizita laMuscelu-Cărămănești, trecând prin Col�i. Și pentru căam adus vorba de Col�i, nu pot să nu spun asta. Acolo,cum se știe, există un muzeu al chihlimbarului,fascinanta piatră în culori de la galben auriu, trecândprin ruginiu și până la negru. Am vizitat și eu muzeulacesta de două ori, prima dată cu ocazia de care facemvorbire. Și tot atunci mi-am luat amintire de acolo opereche de cercei, pe care îi port cu plăcere din când încând. Anul acesta prin iulie, la mal dunărean, laîntâlnirea cu scriitori din Ialomi�a, Buzău și RâmnicuSărat, după momentul festiv dedicat poeziei, după ceoaspe�ii plecaseră, mai stăteam de vorbă între noi,neîndurându-ne să părăsim cadrul idilic, bucurându-ne ca niște copii de binefacerile pădurii și frumuse�eaapei cu salciile ei de pe mal. Deodată, domnuluiDamian îi pică ochii pe cerceii mei și exclamă:„Cerceii ăștia îi ave�i de la Col�i! Așa-i?” Nu-ispusesem că mi-am luat cercei de acolo și la ușoaramea nedumerire că de unde o știe și pe asta, mi-areplicat cu mândrie: „I-am recunoscut. Cum să nurecunosc eu chihlimbarul nostru, cel mai frumos dinlume?”

Iată Justificarea acordării titlului de Cetă�eande Onoare al municipiului Buzău și al comunei Col�i:„Domnului Titi DAMIAN, născut la 5 august 1945 încomuna Col�i, satul Muscelu-Cărămănești, jude�ul

Buzău, prozator, eseist și publicist, membru activ alUniunii Scriitorilor din România, se acordă titlul deCetă�ean de Onoare al municipiului Buzău pentruvasta, cutremurătoarea și categorica evocare a vie�iidin satul natal, memoria, sentimentul autenticită�ii,experien�a și acumulările profesionale de-o via�ă,calitatea ireproșabilă a limbii române, utilizareaacesteia cu o sacralitate care provoacă fiori și respect.”Eu aș fi adăugat la acestea, având în vedere relatareamea anterioară, și „pentru recunoașterea fără ezitare achihlimbarului de Col�i la urechile unei cucoaneetalându-și cerceii la Dunăre.”

Nu pot să închei fără ca măcar să amintesc delatura sa profesorală, dar nu de realizările sale deexcep�ie, ci mai ales de ceea ce m-a impresionat maimult, și anume dragostea, în�elegerea și duioșia pecare a manifestat-o fa�ă de elevii săi. Sunt multe capeteluminate la catedre, sunt mul�i acei dascăli (titulaturapreferată de Titi Damian celei de profesor sauînvă�ător) cu realizări notabile, dar sunt pu�ini aceiacare să transmită ucenicilor lor mai presus de toatesentimentul acela pe care îl transmite un părintecopiilor săi (A se vedea „Judecătorul de sulfete” și nunumai). Iar aceștia sunt dintre acei care lasă o urmăadâncă și de neșters în timp în inimile celor cărora le-au atins, cu gingășie, via�a.

Sunt multe, multe de spus, dar mă opresc aici,cu scuze pentru sărăcia limbajului, care mă obsedeazăori de câte ori vreau să fac un portret cuiva drag, tot mise pare că n-am spus destul, că n-am spus cum trebuie,că exprimarea mea nu s-a ridicat suficient la nivelulmăre�iei omului descris. Închei dorindu-i la mul�i șirodnici ani pe mai departe, cu sănătate și cu ajutorul luiDumnezeu, în care crede, și pe care Îl rog și eu să-i deaputere de a-și îndeplini toate planurile.

Și mai spun că, de ar fi fost posibilă orostogolire în timp, mi-ar fi plăcut să am un asemeneaDASCĂL. L-am ratat la o azvărlitură de... ceasuri,deși e posibil să ne fi suprapus cumva: eu am începutȘcoala Generală în Munteni-Buzău în 1974,dumnealui își începuse cariera de învă�ător (până adeveni profesor de română la Urziceni, cu o haltă laJilavele în 1975) în aceeași localitate, în 1969. Deci eposibil să ne fi împletit pașii pe holurile aceleiași școli,dar întâlnirea reală s-a produs mult mai târziu.Probabil este adevărat că întâlnirile se petrec atuncicând trebuie. Și, chiar dacă l-am ratat ca dascăl, măbucur și sunt onorată că nu l-am ratat ca om, ca scriitorși ca prieten.

Florentina Loredana DALIANSlobozia, 09 august 2020

*Titi Damian - romancier, critic literar, eseist, publicist,membru al Uniunii Scriitorilor din România (n. 05 august 1945,Muscelu-Cărămănești, Col�i, Buzău)

Titi DAMIAN, UN OMÎNDRĂGOSTIT DE CĂR�I

Au existat savan�i care s-au culcat seara, iardiminea�a s-au trezit cu o idee care a schimbat radicalevolu�ia lumii. Apari�ia unei astfel de idei nu poatereprezenta decât o iluminare pe care Dumnezeu otrimite unor anumi�i oameni, în anumite momente.Zilele acestea am descoperit două căr�i care mi-aure�inut aten�ia: Exegeze contemporane și Lecturi lamiezul nop�ii., amândouă publicate la edituraEditgraph, Buzău, 2019, fiecare de peste 300 depagini, analizând un număr de 42 de autori cu 51 deopere (proză, poezie, teatru, eseu, chiar și știin�ifică),diferite ca tematică și structură stilistică. Autorul lor,scriitorul și profesorul Titi DAMIAN, este un numebinecunoscut cititorilor, dar și multor reviste decultură din �ară, o personalitate remarcabilă, un om alcuvântului, refugiat mereu în gândurile sale, așa cumo arată fotografia sa, și mai presus de toate, unperfec�ionist. El este și autorul remarcabilei tetralogiia satului românesc de munte, având peste 1600 depagini, MUSCELENII (Fagul, Umbra, Norul,Ruina), premiată la nivel na�ional.

De data aceasta, scriitorul Titi DAMIAN se apleacăsârguincios, cu inteligen�ă și minu�iozitate asupracăr�ilor altor contemporani pentru a le prezenta șinouă, cu spirit fin de observa�ie, cu ochi critic, dar șicu multă generozitate. Deși sunt exegeze, dificile decitit pentru un cititor comun, î�i creează dorin�a,parcurgându-le, să ai în mână și cartea respectivă,pentru că, în fiecare prezentare valorifică textulliterar respectiv, ilustrând con�inutul de idei cu citatesemnificative, bine alese, și făcând considera�iipertinente, astfel încât, ca cititor, te întrebi: Unde așputea găsi și eu cartea aceasta?, cum mi s-a întâmplatși mie. Este pe deplin convins că, prin căr�i, princultură, ne putem reconstrui moral. Acesta pare să fielaitmotivul tuturor cronicilor sale. De la începutautorul previne pe cititor că are de-a face cu două căr�ideosebite, prin motto-uri: unul semnat de F. M.Dostoievski – „Lectura. Știm. O formă a fericirii”, iarcelelalte semnate de Marin Preda: „Trebuie să citeștiși să scrii mult ca să po�i lăsa în urmă dâra unei lumini” și „Nu e oare aceasta menirea criticii, să luminezeastfel opera cu multiple puncte de vedere, stârnindcuriozitatea spirituală a cititorului și evitândprimejdia catalogărilor excesive?”Observ că acest scriitor urmărește de ani de zile mai

ales crea�ia literară a contemporanilor, scriitoritalenta�i, o pătrunde cu spiritul său curios, neliniștit,creativ și incisiv, apoi ne-o trimite și nouă, cititorilor,cu generozitate, de parcă ar urma sfatul filosofului:„Un critic excelent ar fi un artist înzestrat cu multăștiin�ă și mult bun gust, lipsit de orice prejudecată șide orice invidie, adică un om greu de găsit.” (Voltaire,„Dictionnaire philosifique, V). Din fericire, eu l-amgăsit. Cred că acest om, modest ca atitudine umană,dar îndrăgostit de căr�i, întrunește aceste calită�iindispensabile unui critic de o rară onestitate, cum sedovedește el. Se apleacă cu răbdare asupra căr�ilor, lecitește cu mintea și cu sufletul, cu metodă, lecântărește în con�inut și în formă, le miroase și lemângâie pentru a le în�elege și a le aprecia. Faceconexiuni cu tematici similare, cu al�i scriitori din alteperioade și din alte locuri, din alte literaturi.Analizează minu�ios structura fiecărei crea�ii,evolu�ia ac�iunii, conflictele, tensiunile, personajele,stilistica etc., realizând un spectacol fascinant alideilor, trimi�ându-le spre cititor. Scrisul său, fieproză, fie critică de întâmpinare, are farmec. De aceeași place multor cititori care au norocul să pună mânape căr�ile sale.

(urmare în pagina 11)

Page 11: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

11

(Urmare din pagina 10)

Titi DAMIAN, UN OMÎNDRĂGOSTIT DE CĂR�I

Descopăr într-una dintre căr�i un jurnal care setransformă într-un roman, „Încercarea scriitorului”,un hoinar îndrăgostit de muzică, pictură, lecturi,devine scriitor, Tudor opa, în opera căruia găsimportrete, descrieri, splendidul zbor spre lumină, vise,coșmaruri, nop�i bahice, treziri, călătorie și căutare adrumului spre crea�ie și perfec�iune. Defilează în celedouă căr�i ale lui Titi Damian oameni – creatori șicaractere, intelectuali fini, spirituali, înzestra�i deDumnezeu cu talent, cu imagina�ie, cu putere demuncă, cu nesa�iu de frumos și adevăr precum IonRoșioru - maestru al poeziei cu formă fixă -, cuvolumul „Își pierde urma Inorogul”, poezia modernăde bună calitate a poetului Petre Rău, din volumul„Îndrăgostirea de zmeu”. Se oprește și asupra satuluiromânesc, la crea�iile referitoare la acesta ale luiCostel Suditu în volumul „Terra nobilis”, dar nu-iscapă nici poezia unui tânăr, mort prematur cu poeziaîn bra�e, Incule� Bălan, cu volumul antologic„Dragostea în limba română”. Găsim prezentată șicrea�ia unui senior, Corneliu Antoniu, cu al săusplendid „Căutătorul de nisip”, înăl�ând un cântec dinpustiul sufletului către pustiul universului. Am rămasprofund impresionată de cărturarul Ion Fercu,profesorul-filosof din Buhuși, care a dat cititorilor ocarte monument pentru cultura română și universală:„Prin subteranele dostoievskiene”; de cartea de teorie

literară a profesorului constăn�ean AngeloMitchievici, „Cultura faliei și modernitatearomânească”, dar și de excelenta carte de critică acriticii semnată de distinsul cărturar Radu Voinescu,„Printre primejdiile criticii”. Aflăm totul desprescriitorul unic din literatura română, „Mateiu I.Caragiale” semnată de seniorul criticii, BarbuCioculescu.Titi Damian ne recomandă cu căldură și rigoare învolumul „Exegeze contemporane” 15 scriitori, iar învolumul „Lecturi la miezul nop�ii” ne fericește cuîncă 27 de nume, to�i cu crea�ii captivante. Proză defoarte bună calitate ne oferă buzoianul Aurel Anghelcu al său roman de Bărăgan, „Pârnod”. Meritoriu estefaptul că se oprește și asupra prozei și poezieiautoarelor (femei) unde găsește scriitoare talentatecare surprind realită�ile vie�ii și vremii, cunenumărate nuan�e, cu sensibilitate, limpezime șiprofunzime: Nicoleta Cristea Ifrim, cu romanul petema misandriei, „Mama Mia”și Camelia Ardelean –poetă, volumul „Ecouri din tenebre” și Elena Bolânu– literatură pentru copii. „Tronul străbunilor din araHa�egului” de prof. dr. ing. Romeo Ioan Mânzală neaduce în aten�ie informa�ii interesante despre centrulenergetic din ara Ha�egului, cele șapte puncteenergetice principale și active ale tărâmului sacru,România. Instructive sunt și cele două căr�i-eseu alelui Dumitru Tiberiu Costăchescu despre diploma�ie,„Diploma�ie și protocol”, alta despre religia dinmileniul III, „Religie și globalizare”. Teatrul estereprezentat și el, prin dramaturgia lui Dumitru IstrateRușe�eanu, „Libertatea de apoi”, cum și poezia dedragoste își găsește locul prin volumul lui Vali Ni�u,ba chiar și un traducător, târgovișteanul George D.

Piteș. Proza fantastică actuală este reprezentată prindouă nume constăn�ene: Diana Dobri�a Bîlea șiOvidiu Dunăreanu, prin excelentele romane „Omuldintre două lumi” și, respectiv, „Lumina îndepărtatăa fluviului”. Am savurat cronica de întâmpinarefăcută micului (ca întindere), dar mare (cap ro funz ime) roman-pa rabo lă , s emna t deialomi�eanul Gheorghe Dobre, „Și au trăit ani mul�i,ferici�i”.Adaug alte nume de scriitori consacra�i care-și găsesc locul în cele două volume: eseistul Firi�ăCarp, scriitorii buzoieni Theodor Cabel, ȘtefanDima-Zărneșt i , Nicolae Gâlmeanu, dar șiscormonitorul în arhivele Academiei, Ilie Mândricel,filosoful teolog Nicolae Mușat, neobositulpârscovean publicist Gheorghe Postelnicu, talenta�iipovestitori Marian Rădulesu și consăteanul-muscelean Petre Rotaru-Col�i, apoi Iulian Moreanu,Lucre�ia Elefterescu și regretatul îndrăgostit deavia�ie, Mircea Dumitriu. Ca teleormăneancă, nuputeam să nu aflu câte ceva și despre Zaharia Stancuvăzut de Silvia Ioana Sofineti în mileniul III, saudespre cercetările distinsului cărturar, roșiorean de-almeu, Stan V. Cristea, referitoare la biobibliografia luiMarin Preda.Căr�ile cu tematică extrem de diversă prezentate încele două volume au un numitor comun, la pătrat:talentul și munca. Patruzeci și doi de autori, cu 51 decăr�i, adică mai bine de 12.000 de pagini, citite șistudiate de către Titi DAMIAN pentru cititori -balsam sufletesc în aceste momente de durerena�ională.

Angela DINU- CERNEA

Poezii deMihaela Meravei

în traducere în limba tătară de prof.Güner AkmollaVolumul bil ingv, româno-tătar„Prezum�ia de fericire – Saadet-iebediye”, editura Ex Ponto, 2020.

împing zilele acestea oarbe maideparte

împing zilele acestea oarbe maidepartede când ai rămas �intuit ca un aisbergîn mijlocul Atlanticului în timp ceumbra-�i bântuie și acum steleleoglindite-n oceanul nostru de visuriundeadesea călătoream într-o corabie dehârtieînchipuindu-ne că este Titaniculși că reinventasem arta supravie�uiriiam friguri galbene de singurătate

ciudată clipă apusă-ntre noio întind ca pe un ciorap negru dedamăgata să o prind în cleștiiportjartieruluisă o ascund sub fustele vie�ii pline denuri femininigreu de în�elespoate-i voi spăla ochii de rădăcini șivom reînvă�a mersul liniștit pe ape

bo soqır kunlernı uzaqlarğa itesemitedım uzaqlarğa bo soqır kunlernıaisberg buz qayasınday korgendesenıAtlantik ortasında edınyıldızlarğa qaray turdınrüyalarımıznı şay qarıştırdın

kâtten yasalğan gemıde cürdınbo Titanik dep te ayttırdınnecı şareler qaraştırdıncanğızlıqtaqı sarı sıtmalarnı taptırdın.

Aramızdaqı daqqa kereksız öldıqadın qara şorabınday boldılastıkke tutuldıqadınlıq etegınde qaldıanlaşılmadıbelkı cüuarman tamırlarını dep tetuşundırdıaşıq suvlarda yüzmege dayandırdı.

la ceas de tăcere

odată �i-am spus că sunt geloasă peaparatul fotocă face dragoste cu tine ori de câteori te vedeși astăzi suntel are o lentilă în plus prin care î�ivede –ori de câte ori are el chef –chipuleu am o lentilă specialăprin care nu pot să-�i văd decâtsufletulşi prin ella ceas de tăcere poezialentila mea este de la un timp încea�ădar eu ştiu că eşti viupentru că poezia inimii tale trăieşteîn minechiar dacă aparatului foto i s-auterminat bateriile

qara sessızlıgın saatınde

ayttım sağa bır kere resım aparatınaqısqançlığımnıo semen süyüşe korgensaytın senı

qısqançman bugundeonın korecek fazla mercegı bar –ıstegen vaqıtta koresenın betınmenım ozel mercegım baroman cüregınnı koralaman sadegeşıp onışiirmen qara sessızlık saatındeyaqın zamanda menım mercegımdumansenın canlı ekenın bılemençünkü qalbındekı şiir yaşay menderesım aparatın bateryaları pıtkende

viitorul pare o furnică extraterestră

nu mai văd deloc la distan�ătotul mi se pare confuzdin rănile cerului nostru cândva viucurge lavănici măcar la o lună distan�ă nu maivădviitorul pare o furnică extraterestrăexilată pe luna noastră de zahăr ars

de când ni s-a rătăcit iubirea mi-aucrescut dioptriileși inima mi-a împăduritnu mă recunosc ca făcând parte dinlumea roz caredansează în jur hora iubiriidoar inima ta crește din mine ca unbaston albcând trec semaforul pe roșuși simt miros de despăr�ire

başqa dünyanın qımırsqası ekenyarın

endı koralmayman uzaqnıer şiy qarışıq bolıp kelekoklerımızın caralarından bır vaqıttatırı lav ağacaq

koralmayman bır aynı geşken yarınnıbaşqa dünyanın qımırsqası bolacaqay uzağına canğan şeker kıbıbaracaq.

dyoptriyalarım koterıldı sevdalığımızadaşqan sonratau-terek boldı cüregımpembe dünyadan bolğanımnıtanıyalmadımoynay etrafımda aşq horasısade senın cüregın ose menden aqtayaqtayqızıl semafornı geşkendeayrılığın qoqısını tuyğan ekende.

lupii albi

un lup însingurat aleargă în noapte pesub luna meaprin pădurea de visuri o potecăprecum un fluviu de lumină-ideschide caleahaita de gânduri pe urmele luiinima îi bate clopot ruginit până hătdeparteîn inima mease aud cum urlă în beznă puiiînfometa�iluna se sperie și o ia la sănătoasaviitorul își inversează polii

cât de grea este trecerea aceasta de lamiere la fiere

singurătatea se gudură la picioarelemeleprecum o hienă parșivăo iau de gât și o priponesc de umbralunii

niciu-un lup nu a scăpat indiferen�einoastre iubitecu to�ii au albit

Page 12: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

12

„Arhitect și constructor înacelași timp”

De-a lungul timpului, scriitori ai literaturiiromâne și universale au abordat în eseurile lor temeliterare profunde, operele lor devenind adevăratememento-uri filozofice și de istorie globală. Dinacest punct de vedere, volumul de eseuri„Fragmente” (Editura Helis, 2016) al scriitoruluiGheorghe Dobre, membru al filialei Dobrogea aUniunii Scriitorilor din România și redactorul șef alRevistei Helis, reușește pe deplin să îmbineelementele mai multor stiluri func�ionale,compozi�ia volumului asociază idei venite dindiferite domenii culturale, cum ar fi: filozofic,l i terar, l ingvistic, social, psihologic ș.a.Configura�ia estetică fiind cameleonică, ideiletransmise iau cu ușurin�ă forma pocalului în caresunt puse, con�inutul bazându-se pe o viziunecomplexă asupra lumii, artei, religiei, vie�ii, omuluisau societă�ii. Scriitorul Gheorghe Dobre neprezintă o viziune personală a acestor areale,încercând – așa cum afirmă exegetulAdrian Marino– „să ofere o solu�ie, nu o impune, nici n-odogmatizează. Doar o propune. El ridică oproblemă, punându-se pe sine și pe al�ii laîncercare. Izbutește și incită adevărul”.

Acestea fiind spuse, literatura devine ocarte deschisă a vie�ii unui scriitor, unde cititoruleste invitat nu doar ca spectator, ci ca actant alacesteia: „Literatura se povestește pe sine (…), eanu există fără cititor care, ca s-o activeze, trebuie săo citească și să o gândească. Apoi, insinuareatreptată în ra�iunea și sentimentele cititoruluicreează cordoane ombilicale între ea și tine, princare circulă substan�e nevăzute, în ambele sensuri șicare ne fac, nu-i așa, să ne trezim a doua zi maiboga�i, mai în�elep�i.” (p.8) Prin aceastăintercomunicare nu doar scriitorul devine trup alliterelor sale, ci și lectorul, printr-un mecanismextrasenzorial, spiritual: „Trup și literă. Semn șisemn. Dar semnul-trup senzorial con�ine semnul-literă intelec�ie. Îl emană. Oricâtă filozofie s-a făcutpe separare, idei nu emite decât un om viu.” (p.9)Timpul devine relativ în acest melanj simbiotic, elajunge „singurul loc în care scriitorul, un om, poateface ce vrea el” (p.13). Tocmai pentru că scriitoruleste mai întâi de toate „un om iscoditor, inteligent,care cunoaște multe și vrea să cunoască și maimulte”, la fel ca cititorul, legătura este indisolubilă,iar succesul scriitorului poate fi determinat deapeten�a cititorului, cum și scrierea poate fiînsufle�ită de Sfântul Duh pogorât, în literă, prinemo�ia imprimată de cititor: „Cititorul e impulsulexterior, sufletul care se instalează în text și-l facesă trăiască. În acest sens scriitorul este un făuritorde cadavre. Mai mult sau mai pu�in frumoase, darcadavre. Sau este orice, dar nu Dumnezeu.Scriitorul face corpuri din cuvinte moarte, pentru cătextul nu se activează decât la lectură. Când înmateria cuvintelor pătrunde un spirit exterior, cel alcititorului, care deformează, inevitabil, mesajul,dar care face acel corp de cuvinte să se ridice și sămeargă” (p.26)Erudi�ia scriitorului Gheorghe Dobre este evidentă.El apelează, în eseurile sale, la învă�ăturilefilozofilor antici, pentru a-și aprofunda opiniile,cum ar fi: Aristotel, pentru care „compara�ia este ometaforă prescurtată”, Zenon din Kitton, carecredea că „în�eleptul este singurul om liber”,Xenofan, care „a negat existen�a zeilor” sauDemocrit, care a sus�inut că „spiritul e o materiealături de alte materii, aceasta fiind for�a care dănaștere lumii”. De asemenea, autorul face ampletrimiteri biblice care-i dovedesc credin�anestrămutată în Divinitate: «Apele din „Facere”[1.2] ar putea fi nimicul care comprimă universul cape un sandwich. Mai întâi, Dumnezeu a creat

spa�iul și materia inerte [„cerurile și pământul”].Valoarea excep�ională a formulei „Fiat lux!” rezidăîn faptul că ea ar putea fi secunda unu a big-bang-ului care a consfin�it nașterea universului. Nimiculabstract, apele, întunericul, a fost despăr�it delumină, de substan�a în expansiune, care este exactacea „întindere de ape”, cu spa�iul ocupat de ea cutot. Această întindere, „cerul, fiind universul.”[p.20]); sau cheamă la întrunirea literelor poe�i șiscriitori de seamă ai literaturii (Eminescu, Nichita,Balzac, Rebreanu, Kafka, Miguel de Cervantes,Eliot, ș.a), istorici, matematicieni (Pitagora),fizicieni (Enstein), biologi (Robert Mayer), oamenipolitici (Malraux). În eseurile sale Ghorghe Dobrefolosește simboluri temeinice pentru a-și sus�ineideile: «Scriitorul trebuie să posede o cultură solidă,experien�ă și acel „brici a lui Occam”, esen�ialpentru un gânditor» și exemplifică operememorabile ale literaturii („Luceafărul”,„Miori�a”, „Odiseea”, „Don Quijote de la Mancha,ș.a), în scop justificativ. Emulsia epică estepaliativă, cititorul găsește în volumul „Fragmente”echilibru și un pozitivism marcant, împreună cu osănătoasă filozofie a vie�ii.Preten�iozitatea autorului se relevă în căutareaformelor înalte și cu adevărat valoroase alecuvântului și scrierii, care, în cazul poeziei, este cuatât mai necesară. Pentru poetul Gheorghe Dobre,poezia este cea mai înaltă emana�ie a spiritului șimin�ii umane, „o alunecare pe lângă semnifica�iilecuvintelor din dic�ionar”, care, cu cât este maievoluată, cu atât mesajul ei este mai surprinzător șiadmirabil: «O poezie este valoroasă pentru mineatunci când depășește nivelul „jocului secund”,când numărul sensurilor în care poate aluneca și pecare le poate scoate în fa�a min�ii mele, fără caîntregul să sufere în vreun fel, e cât mai mare.Savoarea unui joc al inteligen�ei în care po�i alege emai mare decât orice impunere (…)» (p. 47)Dragostea pentru poezie naște idei idolatre, dar șiautentice, cu rădăcini idealiste: „Poezia ca lume!Sau: o Republică a Poeziilor. Sună frumos, nu? Orepublică în care fiecare poezie nouă e copilul carepoate deveni un cetă�ean respectat. Poate chiarconducător. Poetul, ca intermediar între SferaImaterială a Poeziei și corpurile ei de cuvintesolzate, care există și se nasc mereu, întruprosperitatea Republicii. Fiecare poet își are �inutullui, Crea�iile lui, care între�in rela�ii de prietenie șicolaborare cu to�i vecinii, pentru că poetul e vecindirect cu to�i poe�ii lumii. Spre deosebire de lumeareală, cea a Poeziilor are alte legi, demiurgul (saudemiurgii făcând tot ce-i posibil ca noii născu�i săfie buni și frumoși în sine. (…) Există atâtea �inuturiale Poeziilor câte limbi au existat sau există pepământ. Dar deasupra tuturor stă poezia, UNA, denevăzut, de neauzit.” (p.29)Nu doar literatura, poezia, timpul, raportarea lareligie ori filozofie, ocupă spa�iul epic al volumului„Fragmente”. Și alte teme sunt abordate cu aceeașiprofunzime de către scriitor. Via�a cu toateangrenajele ei devine „frumoasă doar dinmomentul când reușești să o în�elegi.”, însă, chiar șiatunci, este o roti�ă în marele angrenaj al societă�iicare „se va liniști definitiv când va pieri ultimul om.Dar iarba rea nu piere ușor…” (p. 61), o cauză arputea fi „politicienii amatori, clasa noastră politicăe plină de ei, care s-au perfec�ionat în a imitapolitica pe care ei o cred adevărată. Și care chiar secred politicieni sadea și �in mor�iș să ne conducă încontinuare. Găsești epigoni în toate domeniile.”Poetul Gheorghe Dobre are un spirit civic ascu�it.El incriminează noua democra�ie, este sarcasticvizavi de lumea politică vicioasă care influen�eazăîn mod nefast dezvoltarea socială: „Esen�ademocra�iei: când atingi culmea incompeten�ei,cineva te descoperă și te pune șef. Zisa lui Faguet deacum mai bine de o sută de ani, prin prezentul ei, mădisperă. Mă disperă și continuarea (asta e adăugireamea), ajunsă și ea regulă, că, dacă atingi culmea

competen�ei, cineva te descoperă și te dă afară.” (p.62) În această societate coruptă și bolnavă, nici numai este de mirare că valorile sunt întoarse pe dos și„nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”. Nu doarpoetul Gheorghe Dobre are experien�e în acest sens,chiar și cititorii, și nici autorul, nici noi, nu ne putemab�ine ironiei, dar continuăm cu același zelpovestea bunătă�ii. Să fie rău? „Credeam că e oglumă. Nu e. O verific pe pielea mea de ceva timp.Cineva echilibrează balan�a, ca universul să rămânăîn armonie. Mecanismul nu are nimic omenesc înel, dar func�ionează prin oameni. Accept riscul. Șiplătesc.Asta e.” (p.68)Volumul de eseuri „Fragmente”, așa cum afirmăprof. dr. Dan Simionescu pe coperta a patra, este uncomplex de „idei generale, care deschid înconștiin�a lectorului un mare semn de întrebare”.Este un volum al trăirilor, emo�iilor și credin�elorpersonale, care, odată eliberate în paginile negre aleunei căr�i, devin o capodoperă, într-o anumită unicăformă, care, așa cum sus�ine chiar autorul, „e înstare să prindă din nevăzut și să trimită spre tineacea dimensiune a lui Dumnezeu, totul depinde deautor, arhitect și constructor în același timp.” Șicred, cu tărie, că scriitorul Gheorghe Dobre a reușit,din plin, să surprindă această dimensiune și să semetamorfozeze atât în arhitectul, cât și înconstructorul ei.

Mihaela Meravei23.08.2020

Constan�a

Sfatul Popular RaionalDin colec�ia Ilie Constantin

Page 13: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

13

DECESUL ASIMPTOMATIC

...cu 'd' de la 'deces', ca deduc�ie disjunctă,difuză... printre depresii și demen�e, dezastre șidezintegrări... acest 'd'simptom... diabolic,dezintegrator...

N-am crezut niciodată să fie ceea ce-i acum, că,totuși, ceva va împiedica ceea ce se-ntâmplă cumine, cu tine, cu strada, cu instan�ele, cudistan�ele, cu opinia publică și drepturile omului,cu exper ien �a ș i t rad i ţ i i l e noas t re , cuantrenamentul cultural și avântul diplomatic saudisponibilitatea socială, aceea normală... dar, iată,pandemia își dispropor�ionează prăbușirileinerente, cele financiare, morale și politice. Încapcana monetară, datoriile au ajuns totalnesustenabile și nu vor mai fi salvate decât prinscutire, deși se vântură infla�ia.Aurul fizic, de�inutîn afara rapacită�ii bancare, ne-ar oferi nișteprotec�ii ale puterii de cumpărare, împotrivadezafectării de lichiditate....captate în deplinătatea probelor psihologice,vizând valoarea de anticipare a încadrării îndesfășurare, situa�iile apar atât de încurcate,alambicate, sucificate, încât e imposibil să li sesurprindă toate variabilele... ori, dacă s-arcunoaşte punctele de plecare şi s-ar controla cât decât diversiunile, aversiunile, s-ar mai puteaprezice şi câte ceva din evolu�ii, polu�ii... și c teâaltceva... din consecin�e...În galaxia asta monetară, vetustul aur, da, auruldin cufărul bunicilor, își remodelează întreagastrălucire solară... revine n for�ă, ca singuraîacoperire serioasă pentru infla�ia galopantă. În1932, pre�ul lui era de 20,67 dolari pe uncie.Astăzi, e 2.067 dolari uncia, fiind cel maiperformant și cel mai dur activ tradi�ional. Ieri, în7 august, un dolar american cumpăra 15,17 mg.aur, adică 2.050 USD pe uncie... și ar mai cumpărași 1,07 gr. argint. Banul tipărit suferă cumplit. Darși majoritatea oamenilor ce nu de�ine aur. Săraciiîși acceptă existen�a la cost redus, ca o regândirerezonabilă a supravie�uirii pe sponci. Nici MareaDepresiune din anii'30 n-a lovit atât de crunt, cândcea mai abruptă scădere a înregistrat 14,8% în1932 sau pe când PIB-ul real tindea către 30,5%între 1929 și josul lui 1933. Cele 32,9% dinactualul PIB american întrec acum toată contrac�iade atunci.Averea personală sau valoarea netă a unei firmeconstă în valoarea bunurilor deţinute, din care sescad toate valorile datoriilor. Deci, ce ar mairămâne din efectul de bogă�ie? Post-dobândareduce drastic rentabilitatea finan�ărilor, stând lapândă doar pentru activele cu bulele umflate.Specula�iile diferă de investi�ii, prin simplul faptcă profiturile norocosului provin din capitalulurmătorului investitor, printr-o conversie acapitalului unuia în venitul altuia, supus devorăriiacceptate... deși, nici stările finale nu lămurescîntotdeauna declanșările iniţiale, din cauzele... cumult mai multor căi de ajungere la acelaşirezultat... adică, fără o cunoaştere sistematică, dinaproape, în aproape, reconstituirea pe bazaefectelor devine din ce în ce mai precară, totîncercând și probând suprapuneri de perspectivepeste amenin�ările din ce în ce mai virusate și...foarte pandemică... foarte importantă: sintetizareaideilor, cu cât ele se opun mai tare, unele... altora...20.000.000... 21.111.111... cazuri provocate de C-19... ar trebui să mai rămân așa, blocat, distan�at,izolat și mascat, până ce mă va salva un vecin, unvaccin, pentru care se îndeasă deja miliarde dedolari într-o eficien�ă sub 60%... ca să atenuezenoul și mai nou coronavirus, cu vreo 99,8%valoare de rezisten�ă. În cel mai mare focar din

Asia de Sud-Est, apar dovezi că o anumită muta�iear fi și mai amenin�ătoare, printr-o tulpină a nouluicoronavirus din Filipine, numită D614G, careproduce varia�ii ale nivelurilor de mortalitate,cuprinse între „un pic mai contagioase” până la„de zece ori mai infec�ioase” decât ce cunoaștemazi.Cei ce raportează deja succesul livrat declorochinină și alte hidroxiclorochine, deexemplu, sunt imediat blama�i, cenzuran�i,concedia�i... și, aten�ie: administra�iile, alea, celemai stricte în a ne apăra pe banii noștri, acordă cunemiluita imunită�i farmaceutice sporiteîmpotriva răspunderilor civile, dacă leacul lorobligatoriu va produce chiar și cele maidăunătoare efecte secundare! Unii cred căhidroxiclorochina ar fi unul dintre cele maistudiate remedii din istoria medicamentelor!Al�iicred că nu mai e nicio dilemă etică în interesulguvernan�ilor, când decid între pacien�ii suferinziși o solu�ie poten�ială pentru salvarea lor... și totmai mul�i se conving că depind din ce în ce maitare de propriile lor for�e ale curajului șiinteligen�ei. pentru a rezista sau a insista. Prinurmare, rămân un biet obsedat de simptomelemele respiratorii, de pierderile gustului șimirosului , de orice dureri abdominale,abominabile, grea�a, vărsăturile, lipsa poftei melede mâncare, erup�iile alergice, insuficien�elevenoase ori renale și, nu în cele din urmă, apari�iaunor dereg lă r i neuro log ice , semnale leneuropsihice, tulburările comportamentale... așaîncât deprimarea accentuată să nu-mi înmul�eascăhormonii anxioși, ce mi-ar inhiba progresiv alertași ini�iativa. Ar fi simplu, dacă împiedica lami-așnivel glucocorticoidal epuizarea norepinefrinei,responsabilă cu neurotransmiterea... asociată,zice-se, cu serotonina și dopamina, sporeștesentimentalizarea fericirii și a bunăstării, olé!Speran�a joacă și ea un rol important, pentru unii.Eu o cam iau în răspăr, că minte cu dezinvolturădin gură-n gură și se mai și prostituează, că-i plinăde vicii, de lene, rănită-n cheltuielile mele, aflateîntr-un complicat proces agresiv de recuperare. Ei,bancherii, nu-și ating �intele de infla�ie și recurg pefuriș la distorsionări nefunc�ionale, deoarece, fărăscamatorii în cantitatea de credit bancar, niciunciclu de activitate comercială nu s-ar maidescurca. Eu fac pe bancherul doar pe băncu�amea de pe coridor, căutând miop conexiunile întrepandemie, pandalie și relaxarea monetară, citindcu dic�ionarul în bra�e și picioarele în ligheanul cuapă rece despre zvârcolirea expansiunilor,finan�ate pentru amânarea marii prăbușiri, ce vadistruge monedele tuturor na�iunilor și va împingetoate averile personale prin malaxorul transferuluiinfla�ionist... mda, nu știu cum s-o explic...guvernele cheltuiesc prostește în cont de avarie,cu scaden�a în austeritate și-n destrămare, până lavictimizare. Vânzarea cu amănuntul tânjește dupăo creștere miraculoasă, dar cine să mai pună baniiîn punga săracilor, să-i cheltuiască ei repede șifuribund, sub pretextul reveriei? Or, un iluzionismclimateric nu topește ghe�arii comerciali, dincalotele războiului virusologic! Logic.... lanul s-a copt, norii se rup, gânduri erup, vară delup... plouă fulgerător, cu tunete, cu virusologi,peste rău, peste râu, peste bobul de grâu... diguri sesparg, maluri dispar, secerătorii se seceră, vorsecetă... și plouă... plouă patogen... indigen, prindetermina�ii, pentru germina�ii... sufocate-ninunda�ii...Cum uitatul la televizor e pasiv și-mi alimenteazăcu prostii somnolen�ele, m-am plictisit și deîmpăr�irea pătratului în tot mai multe triunghiuriexisten�iale. Din zori, exper�ii îmi recomandă dezor exerci�iul pozitiv, gimnastica, imagistica,dialogul pe chat, pictatul, internetul, gătitul,

spălatul, zugrăvitul și... de ce nu?... pescuitul învan, în vană, căscatul yogin, învârtitul în jurulcozii și... urcatul pe pere�i!Epicentrul pandemic se mută de la caz la caz,energizat sub acuzările de rigoare: cei contamina�ifără să ști�i îi infecta�i și pe al�ii de la distan�eînșelătoare, devenind, din psihopa�i, dușmani aiintegrită�ii, lipsi�i de cel mai elementar respectpentru semeni! Și astfel răbdăm masacrul asupranevoilor noastre.Amânăm ieșirea în stradă, pentrua nu ne reîntoarce cu noi forme de represiune dupănoi, înspăimânta�i că planeta, oricum, va pieri,dacă vom respinge vaccinările for�ate și nu ne vommai implanta cipurile de identitate....aur, aur, aur... aurul de la capătul tunelului, nudin galeriile de mină... sau gold exchange-tradedfunds, acele fonduri tranzac�ionate cu schimb deaur: un ETF e un titlu de valoare, un fond deinvesti�ii asemănător celor mutuale, rulate peburse, similar cu 'ac�iunile'. O clasă tot mai redusăde active reac�ionează efectiv la rezolvareaproblemelor și la distrugerea continuă a banilordin hârtie. Urmări�i pre�ul argintului!Cu o sumă relativ mică, investită în ETF-uri, așputea să beneficiez de diversificări și lichidită�ispor i te , fă ră să devin ș i propr ie ta r a lcomponentelor fondului, limitat doar la„contractul pentru diferen�e”– CFD, ca acord întremine și un broker, pentru a schimba diferen�a devaloare a unui produs financiar. Acest tip deinvestitor nu de�ine de fapt ceva din activul debază, ci profită de veniturile pe baza modificăriipre�ului acelui activ sau de un acces la costuri maimici decât la cumpărarea activului direct. Tot ce așde�ine ar fi niște petice de hârtie tipărită, fără fir deaur, în caz de insolven�ă. Posesia fizică a metalelorpre�ioase are însă garan�ia singurelor active cerealizează nemijlocit proprietatea asuprametalului real, întrucât și economia la vedere, șiacel sistem financiar securizat semnalizează dintoate unghiurile alienarea.Întrucât totul se dezagregă, întrucât mai am încongelator salam pentru câteva zile și, înbibliotecă, 3 conserve... nici nu mai vreau să ajungacolo, nici dincolo, unde apun gropile de gunoipeste orizontul cromat fără crom, pentru că îmiplace drumul pustiu, mai mult decât �inta... deși numai parcurg nebun traiectorii, atras de chemărileiluzorii, din centrul limitei... mai păstrez doarșocul despăr�irii săge�ii de arc... și, probabil,deruta probabilită�ii... că n-am băgat de seamăaderen�ele... nici ce mult mai mult e acel demult...de când, prin �inte, ca o săgeată am trecut... și... eprea târziu să mă mai apăr de încadrarea din fișelelor de observa�ie sistemică, deși mi-am depustoate eforturile la purtător, ca să nu-mi mai epuizezdin neglijen�ă pre�ioasele mele rezerve... denorepinefrină, neurotransmi�ătoarea, când măgândesc la lucruri cu mult mai negre... și chinulăsta func�ionează, cu descărcare în aurul-aur, capre ioasă prevedere... nu ca acela negru, petrolul,�petrodolarul... când, în Mai, bursa s-a închis la -(minus) 40,57 dolari pe baril !

22.222.222 de cazuri C-10... și... 1.111.111 dedecese... caut noi re�ele de socializare, așa,diminuate pandemic în tehnologia informa�ieilor... mi-am diversificat paleta vegetală dinghivecele de pe pervaz și mi-am versificatdiversificările, ascult muzică și ecouri, cânt înbaie, studiez distorsionat omisiunile din discurs,spăl, privesc la rufe, le miros, să-mi verificdisponibilitatea olfactivă, mă-nvârt în jurul cozii,în jurul oglinzii sparte... și, chiar fără a-i mai văruimâine... încep urcatul meu pe pere�i!...

Victor NICOLAE

Page 14: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

14

Din paginile revistei Helis laHarvard College Library -Cambridge, United States

Începând cu primele numere ale revistei Helis,acum 17 ani, viitoarele volume ale lui AlexandruBulandra au apărut în foileton. Astăzi, căr�ile

filosofului din Urziceni se află nu numai pe rafturilebibliotecilor din România, dar și pe acelea ale unormari biblioteci din Statele Unite ale Americii șiGermania, așa cum se poate vedea pe Internet:

OCLC, Worldcat IdentitiesBulandra,Alexandru - 1954Minunata istorie a ”Căr�ii lui Iov” : eseu

Bayerische StaatsbibliotheK - München, Germany;

Harvard College Library - Cambridge, UnitedStates; New York;Columbia University Libraries -Princeton University Libraries - New Jersey; Libraryof Congress - ; University ofWashington, DCPittsburgh.

Jurnal intim by Constantin oiu, editorAlexandru BulandraCornell University Library - Ithaca, New York;Library of Congress - ; University ofWashington, DCIowa Library.

Vasile Alecsandri și cazul Miori�a : o anchetăliterarăBayerische StaatsbibliotheK, München, Germany.

Nevoia de poveste : eseuri și aplica�ii

Bayerische Staatsbibliothek, München, Germany;

Columbia University Libraries - New York;University of Pittsburgh; Princeton UniversityLibraries – New Jersey.

Metamorfoze biblice ale psihologiei urâtuluigenial : cazul poetului și profetului al doilea IsaiaBayerische StaatsbibliotheK, München, Germany;Cornell University Library – Ithaca, ;New YorkUniversity of Pittsburgh.

Miori�a – povestea unei capodopereUniversity of Pittsburgh

Tainele Miori�eiBayerische StaatsbibliotheK, München, Germany.

Mariana Vlădărău,Manager Biblioteca Municipală ”Constantin oiu”

SINGUR(fragment)

Ochii lui Radu se înroşiră şi deveniră umezi, iar buzele îitremurau uşor. Încercă să-şi înghită amarul, oftă şicontinuă.- Cred că era prima dată când luam aminte la acest cuvânt:singur. Undeva, în sufletul meu, încă de atunci a încolţitun gând. Am înţeles că şi eu, în esenţă, voi fi la fel.Această convingere şi frica nu m-au mai părăsit niciodată,au devenit o realitate interioară care m-a însoţit de-alungul vieţii şi a prins rădăcini puternice, mai ales cânderam la orfelinat.- Oh, dar ştim bine că nu suntem „singuri” niciodată. Uite,acum sunt cu tine, încercă Lucian să reducă gravitateasituaţiei descrise şi să arate că este pregătit să-şi asumerolul de prieten. Oricând vei avea nevoie de mine îţi voi fialături. Te asigur.Lucian încercă să pară cât mai convingător, dar vorbelesale erau stereotipice şi sunau fals. La drept vorbind, şi elştia că cele afirmate, cu toate cu toate bunele sale intenţii,sunt doar parţial realizabile.- Merci! Eşti drăguţ, dar tu ai familie, n-ai timp de mine.- Adevărat, dar putem sta de vorbă ori de câte ori doreşti.Aproape oricând, doar ştii că am şi eu treburile mele, ţinusă precizeze cu o superioritate ce nu se voia jignitoare.Aşa era felul lui natural de a fi.Nedorind să devină subiect, continuă:- Zici că ai fost la orfelinat. Cum era acolo?- Chiar vrei să ştii?Radu inspiră adânc, pregătindu-se pentru o nouă serie deemoţii dificile, dar, surprinzător, faţa sa crispată s-adestins, apoi a ridicat capul şi începu a privi undeva spreorizont, de parcă ar fi zărit ceva anume, în timp cescormonea printre amintiri îndepărtate. Faţa i se destinseşi zâmbi, pe măsură ce îi reveneau anumite imagini legatede acea perioadă.- Hai să-ţi zic o fază cu Nae, coleg de la orfelinat, un tiphaios, cam neîndemânatic de felul său, dar bine echipat.Lucian zâmbi cu subînţeles, în acel fel din care laşiimpresia că ghiceşti despre ce este vorba, dar nu ştii încăprecis de ce trebuie să fie şi comic.-Adică? păru el interesat de amănunte.- Îţi aduci aminte de Terente?- Da! Ăla cu scula mare?- Nu ştiu cât de mare o avea Terente, dar Nae despre careîţi vorbesc, în mod sigur era un campion. Când mergeamla duş, devenise atracţia tuturor. D-aia unii l-au poreclitCatârul. Să vezi ce s-a întâmplat când am plecat cuorfelinatul într-o excursie. Eram mari de-acuma,optsprezece ani aveau aproape toţi cei din grupul nostru,vreo douăzeci de băieţi. Excursia a fost organizată de doipedagogi şi profesoara de geografie. Dintre pedagogi,domnul Tănase era un tip pe la cincizeci de ani, cu un picde burtică, oarecum înalt şi părul încă blond, un blondînchis, aproape ruginiu. Celălalt, domnul Marian, eramult mai tânăr, cred că depăşise treizeci de ani. Lucrase laU.T.C., acum era repartizat la noi, la orfelinat, şi încercape de o parte, să fie prietenos, jucând fotbal cu băieţii, iarpe de altă parte, să se facă respectat, impunând diferitereguli. Nouă puţin ne păsa, ziceam „Da” de faţă cu el, apoine vedeam de-ale noastre. Cu timpul, şi-a dat seama că n-are spor şi ne-a lăsat în pace. Îi plăcea să fumeze Carpaţifără filtru şi aprindea ţigare de la ţigare. Degetele i se

îngălbeniseră. Cafele, nu mai spun, cu nemiluita. Pesteani, am auzit că a făcut un stop cardiac. Nu m-am mirat.Profesoara de geografie doamna Aslan, era o doamnăbine ce se vedea de la o poştă că provenea dintr-o fostăfamilie înstărită, probabil chiaburi, unde a avut o educaţiealeasă.Acum era aproape de pensie şi demodată prin felulei de a se îmbrăca şi a purta prea multe bijuterii falsecumpărate în talcioc. Se parfuma din abundenţă cu unparfum ieftin şi se ruja prea generos, pentru a-şi îngroşabuzele. Din prea multul ruj, o parte i se transfera pe dinţi,ceea ce era şi mai dizgraţios, dar care, lăsând la o parteaparenţa sa pe care încerca să şi-o amelioreze în modexagerat şi exasperant, era o persoană respectată de noipentru devotamentul său sincer de a ne face să cunoaştemşi să iubim geografia „Cel puţin 10% din ce ştiu eu”,zicea, „dacă aţi şti şi voi, şi tot ar fi suficient să treceţiclasa cu fruntea sus”. Noi, derbedeii, o cam luam la miştodin când în când, iar dânsa era de un calm care ne scoteadin sărite, apoi ne dezarma. Nu se enerva niciodată şi,spre surprinderea noastră, nu ne pedepsea pentrugogomăniile ridicole pe care ni le permiteam. „Domnule,cutărică!”, zicea, pentru că ne ştia după nume pe toţi, „Aiceva de spus? Spune, să auzim şi noi! E ceva interesant?”.Şi ne închidea gura în felul acesta. O ţin bine minte,pentru că la ea, la geografie, am luat singurul zece dinviaţa mea la liceu. Culmea este că, la acea lecţie, măîntreba tocmai despre Canada, unde am ajuns peste ani,despre fluviul Sfântul Laurenţiu şi CurentulLabradorului. Ca să vezi ce înseamnă destinul.Radu întrerupse povestirea, căzând într-o tăceremelancolică. Gândurile i se îndepărtară de prezent,hoinărind prin amintiri, imagini şi întâmplări numai de elştiute.- Parcă spuneai ceva despre unul Nae, încercă Lucian săîşi readucă prietenul spre povestirea pe care o începuse şide care se îndepărtase.- Da! Stai o secundă, că ajung. Ţi-am vorbit despre dnaAslan, profa' de Geografie, pentru că ea a jucat un roloarecum important în viaţa mea. Vom vorbi mai târziudespre aceasta. Revenind la excursia noastră la munte,sus pe Caraiman, care era alături de noi, pentru că eram laBuşteni, când să plecăm, ne pomenim că domnul Tănase aavut inspiraţia să vină şi cu o nepoată, care era o fată devârsta noastră, micuţă de statură, blonduţă, şi căreia, ne-am prins relativ repede, îi cam fugeau ochii după băieţi.De la bun început, am observat că era tare comunicativă.Adriana o chema. Se ţinea cu noi, băieţii, şi se purta deparcă eram prieteni dintotdeauna. Ne cam holbam noi laea, aşa... pe ascuns, fiindcă era bine făcută, avea ţâţemişto, un pic de curişor şi părea dornică a se distra. Râdeacu gura larg deschisă la toate bancurile noastre, chiar şi laalea mai deocheate. Înainte de a se da pornirea, doamnaprofesoară Aslan ne-a spus că are ceva rude în oraş şimerge să le viziteze, în timp ce noi vom urca pe cărarespre Babele. Aproximativ cinci ore de mers, dacă nu negrăbim şi ne mai oprim din când în când. Timpul era camnoros, a ploaie, şi din această cauză eram printre puţiniicare se încumetau în acea zi să urce pe munte. Am urmattraseul prin Jepii Mici, care este mai scurt, dar mai dificildecât cel prin Jepii Mari. Sigur că au fost discuţii aprinsepe unde să o luăm. Domnul Tănase a insistat că elcunoaşte bine traseul, şi pentru noi, nişte tineri în bunăcondiţie fizică, va fi uşor, chiar şi pe varianta cea maianevoioasă. Şi el a avut ultimul cuvânt. Însă, când a făcutaceastă apreciere, n-a ştiut, oricum nu s-a gândit, să

întrebe pe fiecare dacă nu le este frică de înălţimi şidrumuri abrupte. După ce am trecut de partea uşoară cupădure şi am ajuns să urcăm propriu-zis,Adriana, nepoatalui, a început să ezite, iar când a văzut prima porţiune culanţuri, unde nu treci decât de unul singur, ţinându-te sănu cazi şi este total neindicat să priveşti în jos, Adriana,care în plus avea în picioare pantofi, cu tocul scurt ce-idrept, dar pantofi, nu adidaşi, s-a aşezat pe o piatră şi aspus că nu mai continuă, orice-ar fi. Domnul Tănase segăsea în faţa unei dileme neaşteptate şi, cum Nae seplângea că îi este frică de înălţimi, ameţeşte şi nu preavrea să mai urce, a hotărât: „Noi cu grupul mergem maideparte! Nae, rămâi cu Adriana şi ai grijă de ea. Dar nurămâneţi aici, mai ales că stă să plouă, coborâţi spreBuşteni şi ne aşteptaţi la telecabină”. „Bine, domnulepedagog!”, a acceptat Nae cu inima uşurată. „N-ai grijăunchiule, mai stăm puţin şi coborâm spre oraş”, confirmăşiAdriana bucuroasă.Noi, ceilalţi, am continuat să urcăm pe cărare. Dupăaproximativ o jumătate de oră, domnul Tănase, de undemergea primul, a cedat fruntea plutonului şi, în scurt timp,a ajuns ultimul. Ceva parcă îl trăgea înapoi. A mai urcat oporţiune, apoi ne-a strigat: „Opriţi-vă! Vine ploaia şitrebuie să ne întoarcem”. Ne-am privit cu toţii miraţi. Edrept că era înnorat, dar nici vorbă de ploaie. „Credeţi căAdriana şi Nae au ajuns jos?”, ne întrebă vorbind maimult cu el însuşi şi fără să aştepte un răspuns din parteanoastră.Atunci ne-a picat fisat. Era îngrijorat pentru nepoata lui.Probabil îşi adusese aminte de „echipamentul” lui Nae.Numai ipoteza că s-ar fi putut întâmpla ceva, era de ajunssă devină o obsesie apăsătoare, insuportabilă, iar pe dealtă parte, probabil ştia mai bine decât noi ce poamă eAdriana.A trebuit să facem stânga-mprejur. Noi, fără tragere deinimă, însă domnul Tănase prindea mereu viteză şitrebuia să ne grăbim ca să putem ţine pasul cu el. Temerilelui s-au arătat îndreptăţite. Când am ajuns în zona depădure, am dat de Nae şi de Adriana ieşind dintr-un tufiş.El, ridicându-şi pantalonii, iar ea, aranjându-şi fusta. Afost suficient să înţelegem ce s-a petrecut. „Ce-ai făcut,măi, nenorocitule?”, strigă cu disperare Tănase. „Zi, mă,ce-ai făcut? Ce i-ai făcut lui nepoată-mea?” „Nimic, dom'pedagog! Ea...”, încercă să se disculpe Nae. „Şi tocmai tu,mă nenorocitule”. „Păi, să vedeţi dom' pedagog, am fostdelicat”, crezu Nae de cuviinţă să explice, jenat desituaţie, pentru a se disculpa.Lucian râdea în hohote, cu gura până la urechi, iar când îşiregăsi suflul, întrebă:- Mai ai d-astea?

- Mai am! Dar... şi aici Radu reveni la acea mimăindiferentă şi privire pierdută ce avea mai devreme, nu eraaşa în fiecare zi. Am prins şi momente triste. Mult maitriste. Ah, să nu uit, ajunşi orfelinat, Nae, care făcuse penevinovatul şi tăcuse mâlc mai tot timpul, ne-a spus tot.Ne-a destăinuit, sub jurământ să nu spunem domnuluiTănase că a minţit când a spus că îi este frică de înălţimi şiare ameţeli. Pusese ochii pe Adriana şi ea pe el de la bunînceput şi ne-a confirmat că a întrebat-o înainte de a-i faceceva dacă este virgină, la care ea a răspuns, sigură de ea,că încă nu a ajuns la această etapă. Ca să vezi cumaparenţele te pot duce, uneori, în eroare.

LEONARD VOICU

Page 15: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

1515

41.

câtă singurătate să fie în centrulluminii

și cât de târziu palpită orbirea întăcere...

mă retrag timpului adresăca un balans pe jumătate

sufăr de înserare

cu sunet specificlipesc tăceri de propria mi cenuşă-

mult zgomot pentru nimic

cadenţă fără expresiede singurătate

cealaltă jumătate orbeşte

luciditatea mă sperie

uneori invoc un paradis în oglindăalteori din poziţia fetusului

mă văd ostilă

nici azi, nici mâine...dinaintea orbilor

adaugă priviri încheiatecum …

dinapoia guriiarticulează note untoase

ascultă versule şi tacidin ziduri nu ies poeme

dezvaţă interioare prinse în mucavaghemuite de-a valma-n siluete!

mult timp am crezut că normalitatea eun înger fragil, în pătră�ica luicu unghiile roase până la carne

şi liniştea prinsă în retinăs-ar agă�a de lumină,topind aripa de Înalt,

dacă ar avea atingereaar putea fi orbire

amurg se lasă luminiiși umbra se face un nodși frigul crește în oase

de unde până şi timpule ardere de tot

nu î�i mai pot vorbiliniștea îmi este contur

pe dinăuntru mă șterge de culoarepe dinafară mă desprinde de tine

tu pentru orice asemănarenume de orb mă rupi de cuvânt

curios lucru eo interven�ie pe cord poate deschide

tăcerea de care te loveștiiar și iar

amestecă în rotundul palmelorceea ce nespus ar fi de ascultat

când două jumătă�i de arcformează calm o sferăpalpita�ii onomastice

rămân asistole...

să crezi că tâmpla dealului scaldăfirul de iarbă într-un ghem de lumină

când fiecare așteptareaprinde două fâșii clar-obscureîntr-un menuet baroque-dream

ştiu, sărutul acesta e de păstrat peșevalet!

ironic vioara aceastaîn dreptul meu

arcuiește lemnul care se revoltăşi fluieră ziua de ieri

mâineva ninge floare de măceș tăcerea

când nu mai pricep nimic din cuvinteun vibrato continuu decide

tonul notelor graveridicat la reverul unui falseteşti orbul cu spaime acute

dintr-un simplu gestnumai tu

îmi așezi acest solfegiușuvi�ă de păr după urechi.

pentru că toate încep cu "NU"...nu găsesc nicio culpă în orbire

doar nop�i fără somnși indiferen�a care taie iluzia diagonal

NEGAREA ?un fel de certitudine a anotimpului

neasumatrupe tăceri explozive

în furtuni care să impresionezepoate Sfinxul la o șuetă în Bucegi

de mi-ar fi locul acolo lângă elpărul albit pe fundalul rece

ar fi semnul gerului empaticcu rădăcini crescute în obraji

ca Babele la ruga de seară

pe grohotișul munteluipasul care măsoară zăpada încercănată

este al meuprea multă distan�ă e în această

absen�ă Sfinxule!

acolo unde nu îmi găsesc loculanotimpul de ghea�ă

acoperă din jumătatea lui sticloasăexpresii în alb

cu acces la propriul interiorprin emo�ia zăpezilor înăbușite

cealaltă jumătateprobabil moare pentru prima dată,

sau rămâne tăcutăși rău face

putea să o fi făcut cu mult timp înurmă,

atunci Orbulîși trecea umbra printre degetela fel mâna prin părul ondulat

și juca ruleta ruseascăabsen�a

exact așaacum e și mâine, bang!

excelentrămâne de văzut ipostaza care îi dă

dependen�a!

să strigi sinelui din to�i rărunchiistând fa�ă în fa�ă cu orbirea

ar fi de fapto perforare vocală

cu același tip de discurste po�i face auzită

(prezint scuzele de rigoare)doar în situa�ie extremă

apelând serviciul de urgen�ă alpropriului plămân,

trag o gură de aer sănătoasăși constat atingerea sunetului

înapoia vociide o tăcere pe frecven�ă sub-sonică

fie prezen�a sporadicăla fel de bine absen�a din întâmplare

atunciorice vibra�ie sfârșește prin a pune

glasul la adăpost

chiar dacă urmei îi ștergpasul

o imagine de bonton ar fisă-mi păstrez culoarea obosită

când plecluminii îi zdrobesc orbitelesă-mi �ină tâmplele calde

între semn și lucidfir și boragic

inimă și măsurărup coastele mele cu nesomn

pentru cuvântul perfectiar când mi-e bine

diminea�a, la prima orălucrurile par a fi lămurite

cine ajunge primulrămâne distan�ă

numai peste semne de aerse pot ridica aşteptări cu lut ars

cum pe partea oarbă a luniise scriu cuvinte-eclipsă

din care Tu, Orbuleîmi picuri suflul înainte de stern

acolo în dreptul pieptuluistropeşti liniştea cu roşu adânc

să fim egali prin tăceri

Anda Mihaela MIROIU

( )Urmare din pagina 17

la miezul daimonic; dar în cazul lui Socrate capersonalitatea Nr. 2, adică al aceluia care a străbătuttimpul istoric două milenii şi jumătate până la mine şi latine, visătorul este principiul întemeietor.

15. Numai în această rânduială am puteaconstrui o judecată care să-l definească pe Socrate şi înraport cu daimonul său, aşa cum propoziţia pe caream formulat-o la capitolul III, C5, îl defineşte înraport cu zeii cetăţii: „Sunt un gânditor cu capul printrezei.” Sora ei ar putea fi redată prin cuvintele de poveste„Unde-i era daimonul acolo-i era şi capul.” >> (...)

4. Detectivul literar are o minte curată

Poziţia detectivului literar faţă de protagoniştiidomeniilor ştiinţifice şi literare pe care este nevoit să leparcurgă şi ai cercetărilor anterioare ale subiectuluirespectiv – să-i numim personajele-text aleinvestigaţiei -, trebuie să fie plină de respect, fărăprejudecăţi, dar cu asumarea libertăţii absolute agândirii şi intuiţiei sale în lectura şi evaluarea textelor.

Altfel spus: prestigiul lor nu trebuie să-iclintească concentrarea asupra a ceea ce reprezintămijloacele şi scopul fundamental ale activităţii sale.

De construit conceptul minte curată!Pe primul loc stau următoarele note

determinative: curajul de a înfrunta curentul contrar almajorităţii, cutezanţa inferenţelor care dau la o parteacoperăminte ale adevărului trecute cu vederea sauocolite cu prudenţă de ceilalţi cercetători, tăria decaracter dovedită prin urmărirea şi conducerea până laultimele consecinţe a firului explicativ iniţial,

capacitatea de a lucra în domenii adiacente textualuicercetat.

La fel de importantă este răbdarea infinităaşternută la pânda cuvintelor-problemă, dublată deintervenţia fulgerătoare în câmpul operaţional atuncicând situaţia o impune.

Stop! Vreau să reproduc aici o mărturisire carem-a impresionat:

Exemplul 1: Vasile Alecsandri și cazul Miori�a. Oanchetă literară. Capitolul IV. Sta�ie de gând. 3. Sursaardeleană și caietele studen�ești. (1,pp.83-84):

„Mi s-a întâmplat de mii de ori să aştept la margineacâte unui cuvânt, cu ochiii împăienjeniţi de atâta privitîn zare să-l văd pe următorul venind… Ştiam cine e,cum arată, mintea, plictisită, aducându-mi-l în faţaochilor să-l leg odată de celălalt şi s-o pornim degrabădin pustia aceea de sens. Dar eu nu puteam să plec,rămânând fără timp în picioare ori şezând pe ultimaliteră cu palmele pe genunchii tăiaţi de apăsarea tăceriiimense. În mine n-auzeam nimic, glasul, care trebuiasă-mi aducă celălalt cuvânt să-l văd şi să-l conectez cuultimul, ca vagoanele unei garnituri de tren în triaj,amuţise. Şi când, în sfârşit, peste câmpul de cuvinteadormite trece şuieratul locomotivei, vocea clocotinddoldora de sunete pline de sevă, strigătul care mă scoalădin morţi aruncându-mă călare pe cohorte de literesclipind ca alămurile, semnale avântate… Oho!Opreşte-te! Scuză-mă, e o dezlănţuire… Carul de foc sepune în mişcare învăluit în aburii fierbinţi şi timpulreîncepe să bată în cadenţa inimii.”

Notelor determinative, evocate mai sus, alenoţiunii mintea curată a detectivului literar, să le mai

adăugăm şi pe următoarele: libertatea faţă de oriceambiţie, de orice mărire, de orice titlu academic;detectivul literar se dedică trup şi suflet textului pe careîl are de descifrat şi numai lui. Nu are voie să-l tratezeîntr-un şir de alte texte – cum ar fi o istorie literară(cazul Nicolae Manolescu și Miori�a) sau una acredinţelor religioase (cazul Mircea Eliade și Cartea luiIov) -, întrucât energiile gândului anchetator nu trebuierisipite dincolo de spaţiul istorico-literar al uneicercetări pertinente a textului cu pricina.

Circumscrierea clară şi distinctă a domeniuluiaferent scenei textuale investigate reprezintă, aşadar,o caracteristică fundamentală a minţii curate.Decuparea acestui perimetru de lectură este una dinsarcinile principale ale detectivului literar.

Corespondentul său, detectivul criminalist,delimitează şi analizeză cu de-amănuntul scenacrimei.(...)

...La început, desprinderea de autorităţile dindomeniul lecturii textului asumat ca obiect alinvestigaţiei era foarte grea.

De ce ?Este vorba de un proces de asimilaţie şi

dezasimilaţie. Mai întâi, citeam cartea autoruluiselectat pentru a-l înţelege şi, eventual, a-i descoperierorile de interpretare, lacunele etc. Apoi, în etapa ceamai importantă a travaliului, decideam dacă era cevace putea fi păstrat pentru cercetarea mea, şi preluam...

Asimilaţia....iar restul, părăseam.

(urmarea în numărul viitor)

Page 16: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

16

1. cu adevărat iubise ealunadrumurile prăfuitecântecul păsării oarbebucuria sărutului

în lumina soareluichipul eiera încă purpasul călca liniştitpe străzile asfaltate

ucigaşul îi pierduse urma

peste totoameni albio priveau fascinaţi

noaptea rămânea singurăcu astrul eicamerele visătorilor sunt întunecateindiferent de anotimp

2. umbre fără odihnăse plimbăpe cărări uitatede ea

sufletul amuţeştelângă o cruce înverzindun cortegiu de gânduri

o străbate paşnic

uimită priveştela ziduldintre un bărbat şi o femeiecare s-au recunoscut

3. singurătatea coboară/urcăde-a lungul unei străzicu sens unicde undevase deschide o scarăacolose odihneşteşigustă lent anotimpurile

ochii ei suntca două gropi de morminte

4. din nousufletul înnopteazăcu fruntea proptităde lună

în linişteinima cugetăla lucrurile ştersedin listele cu dorinţe

îngeri stinşidefileazăla marea sărbătoarea singurătăţii

5. de undevaun gând născutdin tăcerese rostogoleşteîn inimătrezind răni adâncisângele înfloreşteamintirifără capăt

6. e atâta primăvarăîn miezul acestei ierniun prilej idealde a cucericevace nu se poate iubi

aerul din plămânirămânedoarun adăpostpentru a uita cerul

7. lumea i se pare

o catedrală fără credinţăstrigătul înăbuşital tăceriise îngroapăîn noapte

umbre de gânduri infimeumbre peste umbre

în braţe răsucitede dorinţeîi va staamintirea

8. prin seara oarbăîntunericul batebate din aripizornăind umbreledoar îndrăgostiţiicu ochi infiniţizărescoraşul alb

adormitcare le stârneşteo poftă nebunăde lumină

Maria DOBRESCU

MOAEN SHALABIA\(Israel)

TRANSĂ

1-În fiecare oraşDe pe acest pământVăd chipul ei în mulţime;Unele femei devin mai tentante acolo.2-De fiecare dată când te văd desculţăŢip în tăcerea cea mai profundă:Oh, timpule, stop:Ce frumos...3-Fiecare femeie atinsă de focul meuTânjeşte să se reântoarcă,Dar cu umbrele ei înşelătoare.4-Oh, ţara mea,Nicio poezie nu curge din vântul

Rece al inimii meleAtâta timp cât am agăţat un mormânt la butonieră.Când cântă menestrelul,Valurile tristeţii ne învăluieUmede pe o parte,Uscate pe cealaltă.5-Nu cunosc poeţi,Dar am slobozit poemul meu în vânt,Ocupând staţia de pe drumŞi vântul m-a împodobit cu inelul său,Aruncându-mă în spaţiu,Unde niciun pământ nu mă poartăŞi niciun orizont nu mă defineşte,Chiar dacă moartea este departe.Când moartea mea se află în mâinile taleÎmbrăcaţi-mă ca şi cum aş fiLiber!

Traducere de F.M.Ciocea

TIMPUL

Timpul, ca un vierme uscat, dar viuSe hrăneşte cu seva fiinţelor sau lucrurilor,Iar atunci când aceasta nu mai existăFiinţele şi lucrurile se ascundÎn imperiul uriaş al ţărâniiŞi vor reînvia cândva,Dacă ploile stelare sunt destul de intense.De aceea, luaţi aminte!Nimic nu moare;Împrumutăm uneori uscăciunea ţărâniiPentru a păcăli viermeleÎn această joacă eternă de-a VAŢIASCUNSELEA!

15.08.2020F.M.Ciocea

PANDEMIA - O MANIPULAREURIAŞĂ

De când războaiele au devenit prea costisitoaredin punct de vedere financiar, iar cele mondialeaproape imposibile în cazul implicării marilorputeri nucleare, deoarece s-ar solda cu un finalnefericit pentru toţi actorii implicaţi, s-a inventataltă variantă de a cheltui discreţionar şi „legal”banii contribuabililor. O minte perversă a inventatPANDEMIA. Desigur bolile pandemice au făcutravagii de-a lungul istoriei, dar pentru uriaşulangrenaj medical mondial nu mai constituie oproblemă. Gestionarea incorectă şi fauduloasă aunei pandemii „clasice” ar discredita sistemul sauar spulbera guvernele de la putere. Pentru a evitaasta minţile perverse din sferele înalte financiareşi militare au început să fabrice virusuri, sau să lemodifice pe cele „blânde” cu o precizieînspăimântătoare.Credeţi că bolile fabricate în laboratoare nu auantidot? Au, dar nu va fi scos de la sertar decâtatunci când protocoalele secrete agreate de găştilefinanciar-politice o vor spune. Astfel guvernelepot cheltui nestingherite, cu entuziasm chiar,miliardele supte de la contribuabili, iar mariiacţionari din sănătate îşi vor spori însutit averile.

În ultimele decenii războaiele au devenitnepopulare, iar justificarea lor tot mai puţincredibilă.Stocurile de armament deja sunt o problemă greugestionabilă, iar în cazul celor neconvenţionale,periculoase, atât pentru mediu, cât şi pentruexistenţa umană. PANDEMIA nu inventeazăduşmani sau pretexte. Cea de acum este unexperiment, pretextul pandemiilor viitoare. O săvedeţi că în fiecare an vor ieşi pe piaţă „produse”noi, unele cu dedicaţie genetică. Totuși,principalul scop al acestei manipulări este unulvechi, niciodată finalizat, şi anume controlulcreşterii populaţiei. Ne înmulţim, într-adevăr,geometric iar resursele au o limită. Ce ademonstrat pandemia actuală? Că circulaţia fluidăa populaţiei poate fi controlată, că resurselefinanciare sunt la dispoziţia guvernelor fărălimite, că pot fi iniţiate programe de controldemografic severe. Suficient, nu? Bogaţii lumiidevin mult mai bogaţi, iar săracii lumii vor trăi cuiluzia că îşi pot controla destinele duruindasurzitor pe toba democraţiei.

August 2020F.M.Ciocea

Page 17: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

17

Alexandru BulandraPe urmele autorului.

Mărturisirile unui detectiv literarAntologie

(continuare din numărul trecut)

IV. Notele definitorii ale noiunii detectiv literar

2. E agent sub acoperire

...Iată o altă notă definitorie ale noţiunii:detectivul literar e agent sub acoperire.

Explică-te!Numai el ştie că este ceea ce este. Acest

statut i-l poate asigura fie ocupaţia - pentru mine,serviciul de bibliotecar a fost cel mai potrivit prinvizibilitatea scăzută a postului, până la ignorare, șiaccesul nestingherit la un amplu fond documentarenciclopedic -, fie domeniul ultim din care şi sprecare îl conduce gândul său cercetător, știut doar demintea lui şi nimeni altcineva: folcloristica,psihologia, ori filosofia...

...Adică e văzut de ceilalţi ca simplubibliotecar sau un cercetător literar ca atâţia alţii.

Pregătirea mea în acest din urmă domeniu –filosofia -, mi-a asigurat, printre altele, exerci�iulanalizelor textuale dintre cele mai dificile și curajulde a depăși grani�ele diferitelor discipline către operspectivă inter și multidisciplinară.

Dar domnul Poe cum a conceput aceastănotă caracteristică a detectivului literar?

În primul rând, ca pe o îndepărtare de loculfaptei reale: ”Misterul Mariei Rogêt a fost scrisdeparte de locul crimei...” (10, I, p.213)

...Schimbând nu numai locul întâmplării, darși identitatea victimei!

Și, în al doilea rând, ca pe o izolare a luiîn raport cu mediul înconjurător: ”Adânci�i deaproape o lună de zile în niște cercetări asupracărora ne concentrasem întreaga noastră aten�ie, niciunul dintre noi nu ieșise din casă, nici nu primise penimeni...” (10, I, p. 217)

Pentru cei dinafară, această separare, princeea ce aduce la lumină, devine plină de mister:”Caracterul simplu al induc�iilor prin care dezlegasemisterul...”

Poe se referă la Crimele din RueMorgue...

...”nefiind dezvăluit niciodată, nicimăcar prefectului și nimănui altcuiva decât mie...”

...Și prin el, ca autor al nuvelei, secretulajunge la cititori...

...”nu e de mirare, firește, că afacereaera privită ca un lucru aproape miraculos și căputerea de analiză a lui Dupin i-a făcut o faimă deghicitoare.” (10, I, p.215)

Aici aș vrea să-l completez peînaintașul meu cu următoarea constatare – pe carecititorul o poate verifica lecturând nu numairapoartele mele de cercetare dar și nuvelele poli�isteale lui Edgar Allan Poe: tocmai pentru că suntdezvăluite, opera�iile min�ii devin, prin dinamica șirezultatele lor, miraculoase!

Dezvoltă, te rog, această idee!

2.1. Despre fora creativă a necunoscutuluidin mine

Acest subiect se ivește și în minteapersonajului din povestirea lui Poe, Manuscris găsitîntr-o sticlă. (9, pp.111-117)

El se știa ca fiind un om cu ”o mintecontemplativă” care ”m-a învrednicit să punrânduială în cunoștin�ele adunate cu hărnicie de-alungul studiilor începute din vreme.”

S-a întâmplat, însă, ca gândirea luimetodică, bine orânduită, care până atunci

descoperea cu ușurin�ă erorile, să-l conducă, dintr-odată, la formularea unor ipoteze ciudate, deneîn�eles: ”Niciodată (...) n-am să fiu lămurit cuprivire la felul presupunerilor mele...”

Situa�ia care a generat prima nedumerire serepetă: ”S-a ivit un fapt care mi-a dat iar de gândit.”,astfel că eroul este constrâns să-și pună următoareaîntrebare: ”Asemenea lucruri sunt ele oare rodulsimplei întâmplări?”

Și i-a găsit răspunsul?Iată-l: ”...nu e de mirare, totuși, că aceste

presupuneri sunt atât de nelămurite, de vreme ce eleîși au obârșia în izvoare cu totul noi pentru mine.Un sim� nou, o nouă entitate, se adăugase sufletuluimeu.”

Și cum îl consideri?Ca și cum l-aș fi formulat eu...Explică-te!

...Acum mă gândesc la necunoscutul dinmine, de care am devenit conștient odată cuasumarea calită�ii de detectivul literar.

Cum ajungi să te cunoști?Pe secven�e, doar atât cât sunt solicitate

însușirile de analiză, imagina�ie, ra�ionalitate ș.c.l.care alcătuiesc poten�ialul meu neștiut. Numai astfelele se vor actualiza...

Asemenea programelor Internetului....intrând în func�iune pentru fiecare studiu de

caz în parte.Iar acum, după atâtea cazuri rezolvate, în ce

măsură ai ajuns să te cunoști?Într-o măsură destul de mare, dar această

formă de autocunoaștere încă nu și-a încheiat.parcursul.

Presupunând, totuși, că vei pune în lucrutotul din tine...

Voi aduce la conștiin�ă, asemenea luiSocrate, daimonul din mine, sau, asemenea luiIisus, pe Dumnezeu...

Tot așa cum i-a descoperit marele psihologCarl Gustave Jung în personalitatea sa numărul 2.

Și, când voi ajunge să mă cunosc până înmăduva oaselor - cum s-ar zice cu o expresie dincopilărie -, mă voi întreba, uimit și dezorientat, ca șicum mi-aș fi pierdut identitatea: Eu sunt acesta?! Nuse poate să fiu eu!

Iov, Socrate și Divinitatea, VII.Exemplu:De la Socrate la Jung și retur (4, pp. 139-146):

<< 1. Chiar dacă la Socrate sufletuleste un concept filosofic, noi putem să-i privimsufletul propriu din punct de vedere psihologic,pentru a-l putea înţelege cât mai bine din perspectivaactuală a ştiinţei. Cel mai mult mă preocupăfenomenul vocii şi ideea daimonului ca tutore.Revin cu întrebarea de la capitolul VI paragraful 4:dacă vocea apare în vis, ea ar fi putut transmite şiinformaţii formativ-diriguitoare pentru Socrate? Deaici survine şi o problemă mai amplă: ce mesaje şipe ce suport ar fi primit Socrate de la daimon? Amconsemnat, la locul potrivit , informaţiile despre(...)semnele receptate cotidian de Socrate în stare deveghe; unele, cum sunt cele la care se referă îneldiscursul către prieteni după proces - varianta Platon-, par să fie primite chiar „în timp real”. Mesajul dela daimon putea veni şi prin vocea din vis,receptată în timpul somnului nocturn şi/sau diurn.

2. Şansa formulării unor răspunsuripertinente la întrebări şi la altele mi-le de mai susa fost oferită de constatarea unor asemănăridintre parcursul spiritual urmat de înţeleptul anticgrec Socrate şi acela, desfăşurat după 23 de secole,al „înţeleptului de la Bollingen”, psihologul germanCarl Gustav Jung. Aceste apropieri m-au ajutat săînţeleg mai bine ceea ce, în textele lui Xenofon şiPlaton, este fie neclar, fie metaforic, fieexprimatincomplet, oricum mai mult presupus şi interpretatdecât dat cert.

3. Mai întâi mi-a atras atenţia faptul că,din cea mai fragedă copilărie, Jung „se simţea

alcătuit din două personalităţi diferite, pe care lenumea Nr. 1 şi Nr. 2. r. 1 era iulN f părinţilor reali,mergea la şcoală şi înfrunta viaţa pe cât îi stătea înputeri, în vreme ce Nr. 2 era mult mai în vârstă,retras din lumea societăţii omeneşti, dar simţindu-seaproape de natură şi animale, de vise, deDumnezeu.” Apropierea de personalitatea sa Nr. 2s-a realizat în adolescenţă, când a perceput-o „cape ceva asemănător lui Dumnezeu”. (...) Gândul mis-a dus, evident, către portretul lui Socrate dindialogul platonician „Banchetul”, unde aparenţaexterioară şi alcătuirea interioară ale înţeleptuluierau prezentate de Alcibiade cu ajutorul imaginiisilenului. La vedere se aflau chipul, îmbrăcămintea,gesturile cotidiene, vorbele adresate celor din jur deSocrate, iar ascunse, în cea mai adâncă tainiţă asufletului, erau „micile statui de zei”, cum ledescifrează Alcibiade, sau daimonul, cum l-amidentificat noi.

4. Mi s-a părut că între daimonul lui Socrateşi personalitatea Nr. 2 a lui Jung sunt similitudinicare trebuiesc urmărite cu atenţie: coabitarea cu ofiinţă umană încă din copilăria ei, presupusa lorlocaţie în profunzimile sufleteşti ale celor doipurtători, identificarea lor cu divinitatea timpului încare trăiesc. (...)

Spre deosebire de Socrate, Jung a fost, din9.fericire, psiholog, adică un om al mărturisirilorcomplete. Aşa am aflat despre Philemon lucrurifără de care ideea lui Socrate privitoare la funcţiade tutore a daimonului din el ar fi rămas pentru noio strălucită abstracţie. „Figura lui mi-a apărut maiîntâi într-un vis.” Prin urmare el avea un chip, pecând daimonul lui Socrate nu. „Philemonreprezenta o forţă care nu eram eu.” Acelaşi lucru îlputea spune şi Socrate despre daimonul său. „Înînchipuiri, purtam discuţii cu el, iar el rostea lucruripe care eu nu le gândisem în mod conştient. Îmidădeam limpede seama că el era cel care vorbea şinu eu.” La fel şi Socrate, care se simţea şi semanifesta distinct de daimonul său. „Datoritădialogurilor cu Philemon mi s-a clarificat diferenţadintre mine şi obiectul gândurilor mele. Şi el seconfruntase cu mine, ca să zic aşa, într-o manierăobiectivă şi am înţeles că există ceva în mine carepoate rosti lucruri pe care eu nu le ştiu şi nu legândesc sau intenţionez şi care, eventual, sunt chiarorientate împotriva mea.” De la Socrate am aflatdoar de semnele evaluative şi de vocea divină careîl diriguieşte. (...)

11. Despre vocea din vis aflăm mai multede la Jung din analiza a 400 de vise notate de un„visător cu o inteligenţă remarcabilă”. Ca structură,acel subiect era apropiat de Socrate, astfel că pentruamândoi se putea formula aceeaşi mirare: „Cum arputea un om inteligent să fie atât de superstiţios,încât să ia visele în serios!” (...)

14. ...Îmi vine în minte confruntarea luiSocrate cu saltimbancul siracuzan din „Banchetul”lui Xenofon, unde Socrate află că este numit„gânditorul”, cu trimitere la comedia lui Aristofan„Norii” - adică era un aşa-zis cugetător avândcapul în nori. - Oare, interveni Socrate, nu-i mai“frumos decât visătorul? (...) Poate ar fi mai”frumos, gândesc eu acum, dar nu cred să fie şi maiadevărat. Dacă pentru Socrate visul reprezintăanticamera laboratoarelor necunoscute aledaimonului şi locul prin care i se comunicărezultatele prelucrării divine ale intenţiilor lui degândire şi acţiune, şi pe care mintea lui leasimilează ca ferment al unei reflecţii noi, care ledepăşeşte pe cele iniţiale strict personale şi, aşazicând, omeneşti, atunci se poate pune întrebarea:cine a fost mai întâi, gânditorul sau visătorul? Încronologia biografiei lui Socrate considerat capersonalitatea

(Urmare în pagina 15)

Page 18: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

1818

AMANTUL LILITHEI

Florin Dochia este un poet al dragostei, unseducător total capabil şi-şi invite iubita să-nfăptuiască miracole – „hai iubito să-nflorim

caişii / ca-ntr-un dans ce-l ştiu dervişii” şi nu-şireprimă nicio voluptate, fiindcă, pe lângăsenzualitatea naturală, are şi geniul vorbelormeşteşugite, ştie să valorifice din orice femeienimfomana latentă şi să-i ducă feminitatea la cote pecare nici măcar ea nu şi le-ar fi închipuit, chiar dacăs-ar fi visat o mică Lilith.Are tristeţea lui Adam „la marginea unui universindecis” şi devine liric, aproape eminescian, cândscrie versuri de-o suavitate aparte: „coboară pleoapauşoară / peste ochiul tău de miere, / somnul fărăbariere / sânul tău îl înfioară / aripă-i o mângâiere /cu dezmierdul ea măsoară, / zbor din strune devioară / lin de cântec adiere”.Nevoia de dragoste (dependenţa), asemeneapământului arid pentru ploaie, îl determină pe FlorinDochia să scrie versuri de dragoste antologice:„Iubirea ta, mereu nevinovată, pe inima-mi cusângele gravată / cere să înflorească, blândă, / săsature privirea mea flămândă”.Se lasă „prins în sfinte juguri”, când „seara va venicu grele osânde / pentru trupurile (noastre) preaflămânde”, iar el, Florin Dochia, are luciditatea de a-i spune iubitei „acum trupul tău umple totul / serăspândeşte cu sânii / pântecele / pubisul / pulpele /genunchii / gleznele/ tălpile / pleoapele / şi cu toatecelelalte forme geometrice / să acopere paginile /manualului tău de călătorie / spre inima mea”.Paradoxal, pe Florin Dochia nu mi-l imaginez decâtca pe deţinutul fericit („tu eşti o temniţă şi eu doardeţinutul”), când, lucid, constată că, fără temniţadevoratoare plină de voluptăţi, ar fi „rămas mereunepriceputul / un rătăcit prin timpuri şi nătâng”.

De aceea, în astral, o seduce şi o determină pe Lilithsă-l înşele pe ADAM (şi să nu-i mai facă acestuiacopii monstruoşi) pentru ca, în cele 36 de zile (cunopţile lor) tocmite pentru a fi petrecute împreună,să-i facă lui copii zeieşti care (în astral) să-işoptească la ureche Euterpei stihurile sale.Şi propune Lilithei „o seară încântătoare / fărăveşminte şi prejudecăţi” şi o provoacă la întrecere„să-ncepem cursa / cu obstacole dintre douăsingurătăţi / vrem să fim una; suntem jumătăţi”,găsind şi rostul părţilor în întreg spre a realizaunitatea supremă „când tu eşti calea/ eu suntcălătorul”.Este gelos şi deranjat că Adam n-a uitat-o pe Lilith,care, alungată, începe să bântuie lumea, fără istov şifără saţietate, în căutarea poetului căruia i-a promis36 de zile şi mai ales nopţi, iar el lucid scrie: „omultău cel vechi încă te visează / a fost alungat şi el dingrădina sfântă / tu tot bântui lumea, mereu trează, /fără istov, niciodată înfrântă” şi se lasă bântuit detoate clipele viitoare ale celor 36 de zile cu nopţilelor zicând: „umbrele mă cheamă să îţi fiu amant / şisă îmi fac culcuş lângă fructul sfânt / de aroma luimereu să mă încânt / până la plecarea spre oriceneant”.După nopţi devastatoare, în care repetiţiile capătăvaloarea firescului, se îmbracă la lumina sorilorLilithei, surâzând ostenit, dar fericit pentru a-şi trăianostul lumesc şi a pregăti următoarea orgie „pringrădinile de mentă înflorită / şi busuioc de-nţărcatcopiii”.Are ştiinţa amantului genial, deoarece oferă„dezmierdul buzei SALE (mele) dinspre gleznă” , şiaude „cum îngerii-nteţesc ardoarea” şi „adâncul”iubitei îl „cuprinde / cu moliciunea lui atâta defierbinte” aprinzându-i „sufletul şi carnea” până ladăruirea supremă, fără bariere, când ascultătorrenunţă la cuminţenie ca mai apoi să aibă siguranţacă „nimeni nu mi te poate vinde / vreunui levantin

din scrieri sfinte”, nici măcar atunci cândincandescenţa trăirilor evaporă apa lagunei dintr-oveneţie care, de atâta ardoare, îşi abandoneazăgondolele într-un deşert.Senzualitatea de tip baudelairian, împletită cuardoarea de tip shakespearian îl fac pe Florin Dochiademn de a le fi în astral profesor înaintaşilor DonJuan, de Sade şi Boccaccio.Aşteaptă o a doua venire a furtunii perfecte, care să-ispele păcatele desăvârşite, ca să aibă ce repeta(„dincolo de ziduri / inima mea aşteaptă (aşteptând)a doua venire / a furtunii perfecte”) şi ignoră „un ruggata pregătit / şi un înger cu chibritul la îndemână” ,ştiind că „cea mai bună versiune a morţii (mele) / artrebui desenată cu mierea buzelor (tale)” şi că „înpustia cărnii (tale) nu e loc / pentru o moarte dehârtie”, pe care-o evită preferând condiţia de călătorrătăcit care încearcă să păstreze „în faţa ochilorviaţa”.S-ar părea că tentanta Lilith l-a urmărit şi l-a alungatpână şi din locurile „de joacă / din care a fugittimpul” şi l-a hărţuit până când „nu mai ai unde te-ascunde i-a (mi-ai) spus”, „pentru că se cere să nu fi(fiu) absent / şi se cere-nalte scări să urci (urc) ;torent / să fi (fiu), sclav, de trupul meu (tău) să fi (mălas) înfrânt”.Înţelege şi devine cetate capitulată şi recunoaşte „tueşti o temniţă şi eu doar deţinutul” spunându-şi„Sunt însăşi colivia care aşteaptă-n van / o pasăre deaur un corb magician”.Putem trage concluzia că dacă a satisfăcut-o penesăţioasa Lilith, Florin Dochia merită împerecheatpoetic cu orice femeie superbǎ a lumii, căreia să-idăruiască versuri nemuritoare.……..Florin Dochia, 36 de zile cu Lilith, Bucureşti,Editura Detectiv literar, 2019

Ică SĂLIŞTEANU

Jurnal de frontI. Nu-i așa că singura ta șansă e moartea? Mai mult casigur va fi ca o eliberare, te vei desprinde din hă�ișul decapcane, apoi î�i vor crește aripi și o luminădumnezeiască în suflet. Vei exploda și străluci ca o novă,ca într-un sfârșit să te întorci în tine, în trupul bolnav deCovid, pe patul de fier cu două saltele sub�iri, cu bra�elefirave atârnând de perfuzii... pari răstignit și nu mi-ai spusniciodată despre șobolanii electrici, excita�i, furioși șiroșca�i, care se rostogolesc pe sub paturi într-o mișcarehaotică, atrași de mirosul mor�ii ce stă să vină și iar seaude vocea hârșiită, stridentă în difuzor... Singura ta șansăe moartea! Timpane sparte, un cerc de foc care î�i strângetâmplele, apoi iar explozie și lumina orbitoare care-�i�âșnește din ochi. Acum e deja întuneric, �i s-a spus să stainemișcat, stai nemișcat, atât nu ai voie, să miști. De faptatât știi să faci, să stai împietrit cu privirea adâncîmplântată în zare, ca orice fiu de ţăran, ai moștenit și tubucata ta de cer și zece ari în vale.

II. „To�i prezen�i și număra�i. Să trăi�i!" Am deschis unochi, numai un ochi și-mi vine să vărs. Am închis ochiulla loc. Supraveghetorul jubilează, își freacă palmelemul�umit, în sfârșit crapă, își zice. opăie în jurul patuluiși chi�ăie fericit. Afară e primăvară, îmi strâng ochiiputernic. Sunt obosit. Supraveghetorul s-a oprit și el din�opăială. Suflă greu. Își scoate sticla plată, cu rom, dinbuzunarul secret al pantalonilor și bea sco�ând oftaturi deplăcere. Acum se uită chiorâș la mine. E beat deja. Ladracu, ce de mofturi mai face și ăsta, își zice. Mi-ar da custicla în cap, dar cum trebuie să mor de Covid... nu-mi dă.Nu are voie. Numărul unu își bate joc de noi, zic și maimarii Spitalului și mă înjură. Asta au voie. Afară aînceput să plouă, o ploaie măruntă și rece, umezeala ei seinfiltrează în pere�i și un abur ce�os se ridică din ei.Cearceafurile sunt tot timpul jilave. Din difuzorul dedeasupra ușii se scurge o muzică mâloasă, ca unbolborosit de blesteme rostite în moarte, apoi se va auzivocea pi�igăiată a speakerului: „Singura ta șansă emoartea!" Supraveghetorul își reia �opăiala în jurulpatului. Se scălămbăie și �ipă, îngânând vocea dindifuzor: „Singura ta șansă e moartea! E moartea! E

moartea..."

III. Într-o noapte �i-au crescut aripi. Era un septembrielăptos. Te-ai pomenit deodată cu ele pe umeri. Și aripileerau mari și puternice, de zeu tânăr. Te ui�i în oglindă și teminunezi ca un copil, ce mândru ești... la așa aripi nu aivisat niciodată, le desfaci larg și le rotești. Ce frumos ești,î�i vine să te iei în bra�e. Te desprinzi cu greu din fa�aoglinzii și te duci la fereastră, o deschizi ca apoi să î�irezămi tâmpla de pervaz și adormi. Chiar dormi și visezică ești arhanghel cu o spadă de foc în mâna dreaptă, eștiarhanghelul dreptă�ii, un arhanghel iubit de mul�ime.Strada se umple de tine și de uralele mul�imii, deja îngenunchi. Zbori, zbori ca o pasăre mândră, când în înalt,când în picaj razant peste oamenii strânși în Pia�ă. Cepoate fi mai frumos? Nici nu știi cât timp a trecut, când,de nicăieri, un glonte de o�el �i-a străpuns inima, cazi dinînalt peste mul�imea acum furioasă. De ce dracu i-aucrescut, tocmai lui ăsta aripi și nu mie, zice unul și tecalcă în picioare. Te trezești brusc, gata nu vei mai fiarhanghel, î�i zici. Ești tânăr și trebuie să trăiești. Nu aidreptul să te jertfești. Ești cineva. Adică, mai este nevoiede tine pe pământ. Zici, nu mi-au crescut mie aripi să morca un nimeni. Te privești în oglindă. Ești cu adevărat unbărbat frumos, ai tot dreptul să fii mul�umit de tine, î�imângâi cu tandre�e aripile, apoi spargi oglinda. S-arputea să-�i aducă ghinion, te gândești, dar trebuieneapărat să găsești o modalitate de a ieși situa�ia asta derahat. Tresari brusc și strivești cu palma musca ce �i seașezase pe frunte.Am să zbor, strigi fericit!

IV. Azi ai fost dus la prima consulta�ie. Cabinetul era laetaj și te-au cărat cu patul pe scări, era să te scape pe jos,când cei doi brancardieri, care cărau ventilatorulmecanic, un Hamilton vechi, s-au împiedicat de trepte. Adurat aproape un ceas până a�i ajuns. Cabinetul era ocameră înaltă și cenușie. În spatele unui birou masiv, peun scaun înalt, stătea coco�at un individ slăbănog șipleșuv. Era Medicul șef. Deasupra lui, atârnând peperete, era un tablou care înfă�ișa un băie�el despuiat, cumâna dreaptă își �inea sexul enorm îndreptat spre ușă.Mi-a spus că e Marele Șef. Un fel de Dumnezeu cudispensă, aici pe pământ și e singura fotografie cu el.

Nimeni nu știe cum arată acum și nici dacă mai trăiește.Pe birou erau așezate câteva tomuri groase, scrise de El șiun dosar. Pleșuvul îmi zice, singura ta șansă e moartea.Ești bătrân, trecut de 65 de ani, gata, așteaptă al�ii maitineri la rând să-i lăsăm să respire. Deocamdată mai potsta fără aer și plămâni ceva timp, dar nu prea mult. Fii șitu băiat de treabă și dă col�ul, destul ai suferit însingurătate ca un în câine. Acum te-ai pricopsit și cuboala asta... Covid. Ești un norocos, vei fi primul om dinlume răpus de noul virus. Grăbește-te î�i zic, altfel onorulde a fi primul îi va reveni altuia și doar de el se va scrie încăr�i. S-a sculat în picioare și a început să urle. TrăiascăMarele Șef! Ura!! Stă în pozi�ia de drep�i, în fa�atabloului, un minut întreg, apoi se întoarce spre mine șizice: Protocolul Spitalului prevede consulta�ieobligatorie în fiecare zi. Te aștept mâine la aceeași oră.Poate nu va mai fi cazul, fiindcă singura ta misiune e sămori! Să știi că dorim și î�i cerem to�i, să î�i faci datoria decetă�ean al Republicii, este un drept constitu�ionalcâștigat cu greu și este păcat de sângele vărsat înRevolu�ie.Totodată �in să î�i amintesc că ai dreptul la un preot dacăvrei să te spovedești, dar și la lumânare aprinsă în timp cete pierzi.Adio, cetă�ene și Marele Șef să te aibă în grijă.

V. Niciodată nu �i-a fost silă de via�ă ca acum. Te în�eleg,dar ai datoria să trăiești, să fii primul om vindecat deCovid și din sângele tău să se facă vaccin. Ce poate fi maisublim decât să dăruiești tot sângele din tine, să fii numitSalvatorul Lumii! Hei, se vor scrie mii de poeme șicântece cu tine... poate și filme și tratate știin�ifice, piesede teatru și câte și mai cine știe ce. Î�i vor face statui, vornumi străzi și orașe după numele tău. Vei fi un alt om.Poate așa se va îndura și iubita să stea cu tine, să fiifericit!Supraveghetorul doarme încolăcit după piciorul de fieral patului, este beat, trage întruna pâr�uri și sforăiecumplit. Singura ta șansă e moartea, se aude în difuzor.Nu am să mor! i-ai smuls tubul din piept și acele șibranulele și te-ai ridicat seme� în picioare în pat. Am sămă vindec, să ști�i!Am să mă vindec!Afară e primăvară și plouă mărunt.

Al. Cremardia

Page 19: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

19

Ce mai faci?

mi imaginez că planeta este un bol de cristalPe care cineva-l întoarce când vreaȘi-atunci cad fulgi, mul�i fulgi, chiar și-n camera meaUneori răzbat din acel univers închis, închistat, orfan

Nici azi nu sunt îndeajuns de mare să renun� lascamatorieÎmi face bine. Și atât!Și mă-ntreb totuși dacă nu eu sunt omul prins întrenăme�iCare adună lemne, face focul, chiar dacă-l dai pestecapEl zâmbește din orice pozi�ieOricum m-ai răsuci rememorez amintirile cu tinePe fondul aceleiași zile, aceleiași melodiiAstfel încât dacă m-ai întâlni subit pe stradăAm să răspund corect, promt

Am amintiri numai de nota 10

N-am să renun� la romanul acela de dragostePe care l-ai început pe pieptul meu la VeronaAm să-l continui și singură cu astfel de poemePe care știu că le vei citi și vei înghi�i în secÎ�i vei min�i iubita că ieși după �igăriCând de fapt atunci când vei alerga pe scăriVei dori să ieși din tine, să te lași în urmăAșa cum lasă scrumul fumul care se ridică aiureaÎn toate păr�ile, în toate păr�ile va fi iarnăȘi tu te vei pierde la fel de haotic pe străziLocurile acelea de dat cu capul uneori sunt greu degăsitÎmi pare rău, întoarce-te la tine, stoarce-te până lapielePână te ui�i, până dispari o vreme

Și mă-ntreb totuși dacă nu eu sunt omul prins întrenăme�i

Mereu căutam un loc pentru noi, un oraș, o garsonierăSau măcar un corp părăsit pe care să-l resuscităm și-ncare să dormimȘi-n care la un moment chiar ne găseam orbi,dispera�i, poticni�iEu ca de obicei aveam coarnele iubirii înfipte bineîntre omopla�ii tăiȘi mă smuceam ca-ntr-o piedică cu multe cătușe, fiareUnde erau prinse cele vinovate, cu moravuri ușoare

Ce timpuri…Ce mai faci?

Se apropia să vii

strânsesem toate lucrurile de prin casămesele rămăseseră libere și peste ele lucea linișteaaceea triumfătoare a duminicilor când stai singuracasăun fel de praf în bătaia unui suflet ferit

deschisesem ferestrele să-l auzi mai bine

perdelele fluturau un aer rece, sobrupregătit să te-ntâmpine odată cu minemai aranjasem o farfurie albă, întinsăpu�in ciobită, treceam cu degetul pe margineși speram să nu vezi, mai degrabă era un câmpal unei copilării știrbite pe care mă întindeamși mă gândeam la tine, cum ai să vii, cum ai să intri

și toate lucrurile inutile, mărginașede care nu voiam să știi, zile îngălbeniteale unui trecut ciuntit, nu le �ineam la vedereci într-o debara pe un hol întunecatpe unde nu cred că ai fi vrut să ajungi vreodată

pe farfurie aș fi vrut să-�i arătpunctele cardinale ale corpului meuprins în copertele albastre is, ni, ka, hrla fel cum tai un măr în patru felii și dai semin�ele de-oparte

m-am apropiat de ușă și așteptam lipită de lemnul eisă ba�i sau să suni sau să strigi sau ce ai fi știut tu maibineși cum ai intrat camera se lăbăr�a, pere�ii nu-i maivedeamera încăpătoare cât pentru o via�ă

m-ai chemat să privim pe fereastrăși peștii ieșiseră pe uscat

Acum

Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum

Nici mie nu-mi place să fiu propria piedică

Deși nu am încotro din mine se nasc zi de ziTot felul de hă�uri, frânghii care mă �in pe loc

Caut metode, trucuri, manuale, fotografii prin sertareCum se scapă de starea asta a îndobitocirii supremeCum se linge mierea de-afară, cum se cumpără pâineCum se dă mâna, cum se rupe o floare

Parcă sunt un rotocol de scaie�i pe care vântul îlpoartăDin cameră în cameră, în placenta asta dau din mâiniDin picioare prinsă-n tobogane viu colorate ale min�iiCare pe măsură ce e închisă mai mult e tot mai vie

E foarte plăcut aici, e ca petrecere-n doi!

Caut filme, căr�i, melodii, prietenii din copilăriePentru că și ei acum sunt tot un fel de obiecte-n vitrinăPe care-i scot de sărbători sau în situa�ii ca astaCând tot ce fac e să pun dorin�e în sticle de vinCare mi se arată de câte ori deschid ecranul laptopuluiAud aud �ipete și văd numai mâini deasupra măriicare cer ajutorCe bine, îmi spun, chiar nu sunt singură!

Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum

Toată lumea vrea să fie întrebată, logată, prezentăVrea ca acest mers în van să fie întrerupt, blocat,cineva săRupă gratiile, să zică, vin și eu pe la tine, și să nu ai cefaceNeavând ușă, el intră prin cuvinte, prin felul tău de afi, de-a valmaÎși face loc ca un pui de pisică ud leoarcă

Timpul desigur se măsoară altfel, în bucă�i de betonCare cad direct la masa de scris în coconul acesta deundeNimeni nu știe cum vom ieși, dar de câte ori atingZidul el devine negreșit starea mea de spirit

Fac curat după încă o zi murdară, până la naștere mai eÎntre timp vomit, citesc o legendă japoneză despre un fiuCare-și cară mama pe vârful unui munte, și-mi e tot maiclarCă și eu am început să mă duc în spate într-un locasemănătorPrintr-o crăpătură, aproape pe mutește, aproape ilegal

Carmen Sorescu

Aceste poezii au fost premiate cuPremiul „Ilie Constantin” al FilialeiBucurești – Poezie a UniuniiScriitorilor din România (USRo) ,la concursul literar cu tema„Distan�a”, 2020

Fluturi de sticlă

între bine și rău locul meuunde casele nu au ferestrenici uși nici pere�iaici îmi voi chema curândprietenii cei mai bunine vom vopsi sufletelecu urme de rujși vom bea tot soarele și vinulpromis

omul singuratic și orbecăialalui din oglindăo moarte înceatăun virus perfid bântuieobsedanteu mai fâlfâi din mâinila fereastrăși se face repede mâinecând deja e târziuși-am obositși ne întoarcem to�i acasăîn corpul care ne-a fost dăruit

îmi vine să vomit și vomit cunecazfluturi de sticlă întuneca�ipeste pervaz

Cumpăna

în semn de protestîngerii și-au rupt aripileeu mă târăsc în grădinăîn genunchi ca într-o rugăciuneplantez roșii ardei busuiocde atâta durere și obosealămă desprind și mă ridic la cerdar mă agă� puternic de �ărânăși mai rămân și anul ăsta lângăvoifără motiv

în semn de protesttu îmi vei umple zileleși halbele de berecu iriși negri sau viole�iapoi te vei arunca în furtunăca sub ro�ile unui tren

No man's land

sau școala de îngeri

locul unde ochii tăiînghit tot întunericuliar amintirile noastresunt bântuite de fâșiide bandaje năclăitecu sângele scursdin răni

unde aș putea să-�i vorbesco eternitate întreagădespre frumuse�ea dureriisau despre păsările de fumcare se desprinddin tine ca din genuneuna câte unași se face pustiu

apoi vin meșterii nop�iiși construiesc trenurizburătoareși un podpeste frica noastră de moarte

vine cerşetorulși-mi zice să nu plângaltfel se va întoarceinorogul bătrânși ne va străpungenemilos pe sub coastecu al lui corn de o�elam obosit deja să vad

cum se stingprietenii în jurul meu

am adus un scaunpe care să se așeze noapteași eaea i-a făcut imediat loc mor�iicare se uită la mine cum măzidescîn pământul moștenit de lamamapământul ei de zestrecare abia acum prinde sensși deodată ca din seninmoare și moarteade covid

Lumânarea din glastră

asearăîngerul mi-a bătut în geamînnebunit de spaimămi-a șoptit bâlbâitcă nimeni nu știecine îi mai e stăpân mor�iică seceră de-a valmacu aceeași furie oarbăatât în cer cât și pe pământa înjurat cu năduf și a fugitîn noapte

de atunci nu l-am mai văzutlicărind în fereastrăi-am aprins o lumânareși atâtdeși mereu îmi pareimaginea lui pângărită în geamde bale cereștidar niciodată nu am avut curajsă le șterg

acum că s-a făcut diminea�ătușesc și mă uitdupă lumânarea din glastrăde afară se aude cum latrăcâinele orb și șchiopde furie vecinul aruncăîn el cu o piatrălumina se tulburăși se face repede moarte

Dumnezeu a muritbună diminea�a noaptebine ai venitlângă mine orbul își plângeochii scurșigoi, așteptăm să ne îmbrăcămcu trupuri de carneși pantofi sport

Petre Ioan Cretu

Page 20: Asociaþ iaculturalã HELISanotimpurilor din care se compune viaa omului. Când omul e poet, ca în cazul de faă, pământul începe să zboare, apropiindu-se de cer, pentru a-i mulumi,

20

Sponsori: CONMET Slobozia, CONCIVIC Slobozia,PUCHI ELECTRO Slobozia, ANONIM Urziceni, TEHNOREDACTAREA: Picart Ltd

Redactor şef adjunct DAMIAN- TitiPROZĂ DALIAN Ciocea- Florentina Loredana , F.M.POEZIE BUNOAICA, P.I. Cre�u- CostelTEATRU - Şerban CODRINFILOZOFIE BULANDRA- Alexandru , dr.GrigoreSPERMEZANISTORIE, ARHEOLOGIE ŞTEFAN,- Mariandr. Florin , VitalieVLAD BUZUARTĂ DINCĂ- Ana-AmeliaMUZICĂ - Nicolae ROTARUETNOGRAFIE, TRADI�II POPULARE -Răzvan , dr. CristiCIUCĂ OBREJANEVENIMENT CULTURAL TACHE- Nicolae ,Doina , MihaelaROŞCA RACOVIŢEANUINTERVIU, REPORTAJ, ESEU IORDACHE- Vasile

FĂRĂ APLAUZE

ne certăm pe memoriebrefideal ar fi să înghi�imcât ni s-a datsuferi ca un însetat în deșerttotuși via�a î�i împroașcă în fa�ăstropi mari de apă murdarăe nămolulîn care m-am asfixiatdupă ce m-am zbătut cu buzelesfâșiateochii i-am închissă nu doarăacum cau�i cu gurao picătură de apă proaspătănu dai de ea și o smulgicu un clește de fierde pe pieleace a rămasneatinsăcana aceeas-a spart

SCARA

urc și nu știu unde urcpoate fi o scara construitădin tălpile mersului meu întorsdin pauzele dintre sim�iridin aripile de chihlimbaratunci când mă prefac în albinădin bagajele nedesfăcutedupă călătoria de-o noaptedin desenele pe cartonfăcute de inima meacând pompează vin dulce

e o scară din nisip mătase și cuieși e construităîn somnchiar cu mâinile mele

FEMEIA CU ARIPI DE DUMINICĂ

după o ploaie rapidă pe asfaltul încinsde lângă zidul pe carenu-l atinge nimicchemăm pe nume o femeie nesigurăo fiin�ă oarecare ce arecâ�iva nasturi descheia�i susla busto strigămși vedem cum se face mai palidătot mai palidăo urmărim apoi până cândpicioarele i se scurg ușor în pământdeșertul e veșniciar paloarea ei va atrageun flutureși pentru că totula început în imagina�ieși ne credem un mic dumnezeufluturele acesta în căutare de hranăse va face nor incolorsau poateun zmeu

INSECTAR

ne-am privit în ochicum se privesc păianjenulși victima saretinafără rădăcinifără aripi de zborși fără lumile tales-a tulburat în orhidee de galbeniar frunteaînfășurată în pânza heleșteuluia devenit cu o undă mai receam stat și de vorbă pu�innu aveam încotrobuzele ni se mișcau identicdezinfectând vorbespălându-le

clătindu-leapoi așa cură�ate le luam de părși dădeam cu ele de peretelepe carerespira împăcată o moliedecep�iaa înfrânt realitatea din umbră

veninul împrăștiat prin arterenu a acceptat fricadecât după cepăianjenul cu patru rânduri de ochiatacaselicuricii din iarbă

MEMORIE

cuvintele lumii cloncănescîncă de la izgonirea din raiasemenizdruncinăturilor de marfarasemenischeunatului de motoare al străziicum judecă femeilepe bărba�iipe care nu-i mai iubescsau inversbe�ia de mire a îngerilorcu tot alaiul lor de păsări ce se cred lei-paraleireușește să ne umplecu povești incredibileascultându-lenici nu sim�im cum ne împungepe dinăuntruvârful de suli�ăîn madagascar există fluturicu aripi de mătaseși numeîmprumutat de la lunămă tem că dacă n-aș săpa asta în piatrăîn curândo să uit

Diana RTRANDAFI

Breviar editorialPoetul la 66 de ani

Recviem pentru o roată bolnavă mintal, dePetre Ioan Cre�u, Editura Neuma, Apahida, 2020

Articol apărut in revista Viata romaneascanr. 8 /2020

Eugenia ARĂLUNGĂ

Ce ne-am face fără r? Aceasta ar fi una dintreposibile întrebări ale unui autor care adoră, separe, să-și autodinamiteze crea�iile, așa cum

Fernando Passoa își autodinamita eponimele. Așa seface că acest volum are un motto din Alvaro deCampos: „0, roţi, angrenaje, r-r-r-r-r-r-ul etern!”.Roata nu e r, dar poate fi ce vrea ea să fie: eternitatesau zare(„sau poate tu îmi vei lipsi cel mai mult/iubita mea târzie venită la apus/ cu zarea zvârlită/ştrengar peste umăr,/ peste sânii rotunzi/ cum te veidescurca fără tăcerile mele?”). Petre Ioan Cre�u îșidinamitează cu nonșalan�ă și titlurile, că știe sigur cămai are ro�i de rezervă (lor și nepotului autorului leeste dedicată această carte!): „cineva m-a întrebat/frate, cum e să respiri de unul singur/ să urli cu lupii calupii la lună/ să te înal�i om și roată/ cu îngerii demână?/ /cineva �i-a aruncat umbra/ fix sub roatamașinii/ și nu era Dumnezeu era doar o fărâmă desoartă/ în care două gospodine bor�oase/ dansau cufoc rock and roll pe masă// orașul meu avea nervii

întinși la maxim/ străzile alunecoase/ mărșăluiau dezor și nervoase/ de-a lungul trupului tău bolnav/ uitecum umpleai aerul încăperii cu cer/ și cum temângâiam încet pe tâmplă/ carnea î�i sfârâianeîmblânzită sângele î�i �âșnea pe nări/ și cumsufletele acoperișurilor/ stăteau noaptea la pândă/împreună cu o hoardă de îngeri/ și noi visăm mereu învisul nostru/ că visăm// cineva �i-a smuls umbra/ desub roata mașinii poate mult prea devreme/ și nu eraDumnezeu/ era doar o frântură de soartă/ în care eu teașteptam de o veșnicie în poartă/ iar gândul îmi fugeamereu/ spre o altă fereastră/ spre o altă gură flămândă/vizavi o salvare bolnavă rău/ cu o roată fosforescentăși spartă/ doar taumaturgul mai privea umil dintr-oglastră” (Recviem pentru o roată, poem citatintegral).