Asistenta psihologica acordata victimelor

Preambul :

In literatura de specialitate apar putine referiri privind abordarea victimelor din perspectiva psihotraumatologica si rareori se detaliaza interventiile psihoterapeutice care se impun pentru securizarea emotionala a lor.

.

1. Perspectiva clinica asupra victimizarii

Trauma <->traumatism= rana rezultata in urma actiunii unui agent extern asupra unui tesut viu; = finalitate a unui proces intruziv, cu durata variabila, exercitat de un agent (stresor) extern, ce ameninta persoana cu disparitia sa;

Sindromul traumatic= traumatizarea unei persoane se produce prin trairea directa sau expunerea (ca martor) la unul sau mai multe evenimente care au amenitat integritatea corporala, morala si psihica a persoanei in cauza/altei persoane si care au provocat emotii puternice (oroare, teama, dezgust, neputinta)

Literatura de specialitate surprinde trei tipuri de traumatisme (adaptat dupa Lenore Terr):-> trauma de tip I: evenimentul traumatic se intampla o singura data in viata, ameliorarea starii persoanei victimizate putandu-se realiza cu sau fara suport terapeutic specializat;-> trauma de tip II: evenimente traumatice multiple, cu frecventa repetitiva si de durata, care afecteaza profund personalitatea victimei; adesea necesita suport terapeutic indelungat si intensiv. -> trauma cumulativa: succesiunea mai multor evenimente traumatice de intensitati diferite, adesea instalate la varste mici, care interactioneaza cumulat, efectul lor avand impact exponential asupra individului.

Evenimentul traumatic poate fi :-> provocat de un agent extern, incontrolabil, non-uman: dezastre naturale, cutremure, incendii, inundatii, foamete;-> provocat de factorul uman, sub forma: razboaielor, torturii, violentei fizice/emotionale; violentei impotriva categoriilor vulnerabile (femei, copii, etc)-> de intensitate variabila si va fi perceput diferit de fiecare persoana afectata in parte:

Trauma de intensitate mica -> resimtita in urma schimbarii domiciliului/a scolii/a locului de munca; schimbarea grupului de prieteni; conflicte intra-familiale moderate poate fi de asemenea resimtita de victimele furturilor minore.

Trauma de intensitate moderata -> resimtita in trecerea la un nou stadiu de viata (pensionarea; plecarea fiilor adulti din casa parinteasca);

Trauma severa: pierderea unui membru al familiei; divort; abuz intramarital; abuz sexual ; peirderea locului de munca

Trauma extrem de severa/catastrofala -> resimtita in caz de calamitati naturale;

1

razboaie; acte de violenta extreme, de masa; abuz sexual/exploatare sexuala, etc.

De retinut!

# Dintre tipurile de traumatisme cunoscute, cele provocate de factorul uman sunt recunoscute ca generatoare de simptomele post traumatice cele mai severe si intense. # In decursul vietii, oamenii trec prin evenimente cu potential traumatic, insa acestea sunt traite, procesate si integrate in mod diferit.# Exista situatii in care persoane martore/subiecti ai evenimentelor traumatizante nu manifesta pe termen lung simptome de stress post traumatic.# Nu exista o relatie de determinare directa intre intensitatea/gravitatea evenimentului traumatic si intensitatea/gravitatea simptomelor de stress post traumatic.# Experimentarea mai multor evenimente intens traumatizante de-a lungul vietii vulnerabilizeaza persoana, generand o reactie in lant: fiecare „nou” eveniment traumatic in „atrage” pe urmatorul si amplifica reactia persoanei fata de acesta.

Violenta (dupa Organizatia Mondiala a Sanatatii)= amenintarea cu sau recurgerea intetionata la forta fizica sau exercitarea puterii, persoana avand scopul de a-si face rau siesi, a agresa alt individ, grup sau comunitate. Acest act poate rezulta in: ranirea/traumatizarea persoanei, decesul acesteia, traumatizarea psihica, tulburari de dezvoltare sau deprivari.

Agresiunile sexuale

● Reprezinta o maniera de exercitare a dominatiei asupra unei alte persoane, reducand-o pe aceasta la obiect sexual prin constrangerea sa la acte degradante, umilitoare, similare sclaviei, cu scopul obtinerii satisfactiei/profitului/confortului celui care domina.

● Dorinta sexuala nu se manifesta in aceste situatii. Agresorul detine control asupra corpului si psihicului victimei, aceasta fiind mentinuta intr-o pozitie de submisivitate totala.

● Se pot manifesta in cadrul conflictelor armate, devenind „arme”, instrumente de tortura. ● Reprezinta o incalcare fara echivoc a demnitatii umane, generand asupra victimei o traire de

inghetare/moarte psihica, ca mecanism de supravietuire/aparare la situatia traumatizanta. ● Sunt comise preponderent de barbati, dar exista si femei agresoare, in unele cazuri violentele

sexuale reprezinta mecanisme de auto-tratament, de aparare fata de o trauma profunda pe care agresorii au trait-o in istoria lor de viata.

Mecanismul instalarii traumei

Tulburare de Stress Post Traumatic (TSPT)

2

Evenimenttraumatic Stress acut Stress post traumatic (SPT)

In timp se poate manifesta sub forma : DepresieiTulburarilor de anxietate (atacuri de panica, fobii, anxietate generalizata)Simptomelor obsesiv-compulsive (e.g. preocupari pentru mentinerea unei igiene excesive ; ritualuri) Simptomelor disociativeTulburari de personalitateComportamentelor de dependenta (de alcool, droguri, medicamente)

In functie de durata procesul de instalare a traumei poate fi sintetizat dupa urmatorul grafic (adaptat dupa Dr. Muriel Salmona):

Tulburarile psihice asociate trairii unui eveniment traumatic sunt:

1. Starea de Stress acut

In functie de :Frecventa si intensitatea evenimentelor traumatice;Vulnerabilitatea persoanei: varsta, istoricul de viata ; sistemul de credinte despre lume si viata ; trauma cumulativaLipsa suportului socialEvenimente de viata stresante traite dupa instalarea traumeiMecanismele de aparare/ stilul de Coping si resursele persoanei

Evenimentul traumatic

1 luna 3 luni durata

Tulburare de StressPost Traumatic Cronic

Stare/ Tulburare de StressPost Traumatic

Stress acut

Faza de tranzitie

3

-> se manifesta ulterior evenimentului traumatic si dureaza maxim o luna dupa consumarea acestuia.-> poate coincide partial cu starea de soc, presupunand simptome de anxietate crescuta, hiper-activare neurologica, hipervigilenta, tulburari somatice, de somn sau alimentare ,tendinta de evitare a stimulului perceput ca fiind asemanator celui din situatia traumatica-> persoana poate manifesta simptome disociative, in extremo episoade psihotice de scurta durata sau nu.

2. Sindromul de stress post traumatic (PTSD)

-> definitia este preluata din Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale-DSM-IV-TR, un instrument international, ce cuprinde definirea, clasificarea si descrierea categoriilor de tulburari mentale existente. Manualul este util atat pentru medicii psihiatri, cat si pentru psihologi (clinicieni si psihoterapeuti) sau alte categorii profesionale care lucreaza cu persoane cu probleme de sanatate mentala sau istoric de abuz.

Criterii de definire:Expunerea la un stressor traumatic extern,Experimentarea personala directa a amenintarii cu moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a fi martor la acestea (criteriul A1). Raspunsul persoanei la eveniment cuprinde:

• frica intensa, • neputinta • oroarea (criteriul A2).

Simptome persistente: • retrairea evenimentului traumatic (criteriul B), • evitarea stimulilor asociati cu trauma, • paralizia reactivitatii generale (criteriul C) • si simptome de excitatie crescuta (criteriul D). Simptomele trebuie sa fie persistente cel putin o luna iar perturbarea cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii functionale (criteriile E si F).

-> Tulburarea de Stress Post-Traumatic se manifesta la cel putin o luna dupa trairea evenimentului traumatic si are ca manifestari specifice urmatoarele:*) Pentru a avea o imagine cat mai larga asupra simptomelor TSPT au fost extrase date din mai multe surse de specialitate.

a) Retrairea evenimentului traumatic -> memoria traumatica persoana are ruminatii si idei recurente in legatura cu evenimentul traumatic, pe care pare sa il retraiasca persistent; in campul constiintei sale apar involuntar amintiri sub forma de flash-back-uri (asemanatoare secventelor de film) asupra unei parti sau intregului eveniment trait; resimte senzatii de durere, are iluzii auditive (aude zgomote; cuvinte). Evenimentul trecut se reproduce in realitate, acaparand-o si pare ca tot ceea ce se intampla in jurul victimei in prezent se plaseaza intr-un plan periferic. Victima are vise repetitive si cosmaruri care descarca trauma si emotiile asociate acesteia. Toate aceste simptome sunt insotite de trairi de angoasa, deprimare, furie.

4

b) Evitarea evitarea fobica a tuturor situatiilor percepute ca fiind asemanatoare cu/ sau similare evenimentului traumatic; evitarea contactului cu/deconectarea de la realitatea concreta, retragerea in sine; evitarea de a fi implicat in situatii stresante; aplatizarea emotionala; dezinvestirea relatiilor interpersonale; pierderea asteptarilor pozitive asupra viitorului; incapacitatea de a se proiecta in viitor;

c) Hiperactivitatea neuro-vegetativa persoana se afla in permanenta stare de alerta, este hipervigilenta, prezinta hipersensiblitate fata de stimulii perceputi ca amenintatori, este pregatita sa se apere; reactiile sale sunt marcate de iritabilitate, pot fi colerice sau chiar explozive; hiperactivarea poate determina tulburari de somn (dificultati la adormire, treziri nocturne); tulburari ale atentiei concentrate.

d) Simptome disociative Disocierea = distragerea persoanei fata de sentimente, amintiri si trairi traumatice prin fragmentarea constiintei sale; Experienta traumatica se separa in 3 paliere (perceptii senzoriale; stari afective si reactii comportamentale) astfel incat persoana blocheaza amintirile penibile legate de evenimentul trait => tulburarea de stres post-traumatic(Von der Kolk,  Fischer si Riedesser,1998).

Disocierea functioneaza ca mecanism de aparare, protejand persoana pe termen sucrt, deconectand-o de la rememorarea evenimentului traumatic. Pe termen lung, insa, scade veridicitatea amintirilor, creeaza rupturi/discontinuitati la nivelul personalitatii.

Se traduce prin: amnezie asupra unei parti/intregului eveniment traumatic; tulburari de memorie; stare de absenta; episoade confuzionale; sentimentul stranietatii si al instrainarii; trairea de a fi spectatorul propriei vieti; automatisme mentale; anestezie afectiva; depersonalizare; derealizare; distorsiunea dimensiunilor spatio-temporale; anestezie la durere; deconectare de la realitatea inconjuratoare; viata imaginara.

TABLOUL CLINIC AL TULBURARII DE STRES POST-TRAUMATIC (dupa Paul Haber)

SFERA COGNITIVADificultati de concentrare a atentiei voluntare ;Dificultati de fixare a memoriei ;Retrairea recurenta si cu intensitate crescuta a experientelor traumatice;Prezenta tulburarilor de senzorialitate – iluzii perceptive, halucinatii, etc. ;Simptome disociative ;Amnezie psihogena = incapacitatea unui invidid de a-si aminti aspecte importante ale unei experiente traumatice traite ;Evitarea gandurilor asociate cu evenimentul traumatic ;Cosmaruri frecvente care includ continuturi traumatice ;Prezenta unor distorsiuni perceptive in raport cu realitatea inconjuratoare ;Incapacitatea de a planifica actiuni viitoare legate de profesie, orientare profesionala, relatii personale, etc. ;Prezenta unor ganduri de autoculpabilizare ;Incapacitatea de procesare cognitiva a evenimentului traumatic (datorita perceperii

5

sale ca factor de vulnerabilitate) insotita de interpretarea unor situatii neutre sau inofensive ca amenintatoare ;Dificultati in rezolvarea de probleme datorate prezentei unor crize de anxietate si furie.

SFERA AFECTIVAPrezenta unor stari frecvente de iritabilitate care culmineaza cu manifestari explozive de furie (raptus impulsiv) ;Disconfort intens aparut ca urmare a confruntarii cu evenimente care includ sau se aseamana cu parti ale experientei traumatice ;Incapacitatea de a simti afectiune fata de o persoana ;Reducerea semnificativa a gamei reactiilor emotionale ;Anestezie emotionala manifestata prin diminuarea capacitatii de raspuns afectiv ;Labilitate emotionala ;Prezenta sentimentelor de culpabilitate in raport cu propria persoana ;Prezenta unei dispozitii depresive, triste ;Prezenta accentuata a unei stari de anxietate generalizata ;Incapacitatea de a simti bucuria sau placerea in raport cu activitati percepute in genere ca relaxante ;

SFERA FIZIOLOGICADificultati la instalarea si mentinerea somnului ;Prezenta suprareactiilor fiziologice in momente in care persoana este luata prin surprindere sau speriata ;Reactivitate fiziologica crescuta in prezenta unui stimul care reactiveaza amintirile, sentimentele sau senzatiile asociate cu experienta traumatica ;Prezenta unei stari de hipervigilenta ;Modificarea parametrilor vitali prin cresterea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale ;

SFERA COMPORTAMENTALAEvitarea constanta a situatiilor care actioneaza ca stimul pentru rememorarea evenimentului traumatic ;Scaderea interesului si reducerea participarii/implicarii in cadrul unor activitati de importanta pentru individ ;Fuga psihogena manifestata prin calatorii neasteptate departe de casa sau asumarea unor noi identitati (v. fuga disociativa, in cazuri exceptionale) ;Neliniste psihomotorie ;Dificultati in indeplinirea sarcinilor cotidiene ;Schimbarea brusca si radicala a stilului de viata si/sau a locuintei ;Impulsivitate crescuta manifestata prin episoade de agresivitate imprevizibila ;Dezvoltarea dependentelor medicamentoase de : anxiolitice, antialgice prescrise pentru terapia disconfortului emotional si/sau a durerii fizice produse de evenimentele traumatice ;Abuzul de substante psihoactive/excitante (tutun, cafeina, droguri, calmante, AINS) ;Tentative repetate de autovatamare corporala.

SFERA RELATIONALA

6

Detasare, instrainare, izolare fata de grupul de prieteni, retelele sociale caruia individul apartinea anterior producerii evenimentului traumatic ;Afectarea capacitatii de traire si manifestare a tandretii si intimitatii ;Deteriorarea relatiilor maritale si parentale ;Distantarea excesiva exprimata in relationarea interpersonala cauzata de teama retrairii unei situatii de incalcare a increderii investite intr-o persoana ;Evitarea autodezvaluirilor personale determinate de lipsa de incredere in alte persoane si de teama de a fi respins ;

3. Tulburarea complexa de stress post traumatic -> Se intalneste de regula in cazul victimelor cu istoric de traumatizare indelungat (supravietuitori ai traumelor de tip II si III) si se defineste de regula prin urmatoarele criterii:- alterarea modularii emotiilor, persoana manifestand impulsivitate marcanta si comportamente auto-distructive;- ideatie sau conduite suicidare, dezinvestire afectiva, repliere pe sine, oprirea tuturor activitatilor in care persoana se implica anterior- perturbari ale atentiei sau ale starii de constiinta => episoade disociative;- imagine de sine alterata, persoana traind constant sentimente de vinovatie, murdarire, jena, dezgust;- alterare a perceptiei agresorului -> acesta este adesea idealizat (poate genera atasamentul traumatic fata de agresor materializat prin Sindromul Stockholm) ;- relatii interpersonale perturbate -> Victima manifesta neincredere fata de ceilalti, nu dezvolta relatii cu grad inalt de intimitate; - simptome de somatizare

Somatizarea = manifestarea unui stres psihologic prin simptome fizice care apartin mai multor sisteme ale organismului: digestiv, cardiac, respirator, musculo-scheletic, genital si nu pot fi explicate pe deplin printr-o boala organica);

Simptomele somatice resimtite cel mai frecvent de victimele agresiunilor:=> simptome influentate de starea de hiper-vigilenta:- stare de oboseala cronica - dureri intense ale oaselor, muschilor (contracturi musculare)- dureri de cap- crestere sau scadere in greutate=> simptome influentate de anxietate/distress- tulburari gastro-intestinale frecvente (stari de voma, colite, dureri)- acutizarea unor probleme medicale mai vechi- tulburari cardio-vasculare (palpitatii, hipertensiune arteriala)- tulburari endocrine (diabet, tiroidie) si slabirea sistemului imunitar - tulburari genito-urinare (cistite recurente, boala inflamatorie pelvina, vaginita, dismenoree, amenoree, vaginism)- probleme dentare- probleme dermatologice auto-imune sau survenite pe fondul scaderii imunitatii- alergii

7

- perturbari la nivel cognitiv, pierderea sperantei

# Simptomele pe care victimele le acuza sunt adesea cronice si rezistente la tratament;# In unele situatii intensitatea crescuta a simptomelor nu poate fi explicata concret prin analize medicale, neavand o baza fiziologica evidenta.

Practic, in tulburarea complexa de stress post-traumatic, perturbarile se manifesta la nivelul tuturor palierelor psihicului victimei (conform schemei de mai jos) si, in lipsa unui suport terapeutic adecvat (psihoterapie si/sau medicatie), ele au tendinta de a se permanentiza, devenind trasaturi de personalitate.

Modificarea trasaturilor de personalitate

- neputinta si blocajul initiativei - devalorizare si stigmatizare- sentimentul de a fi complet diferit fata de ceilalti oameni- acceptare necritica a ceea ce se intampla in jurul victimei-toleranta crescuta la relatii abuzive, la violenta- tendinte de dependenta („clinging” – suprainvestirea afectiva si „agatarea” de un altul)

Modificarea perceptiei fata de agresor

- preocuparea obsesiva de a mentine o relatie de prietenie/cuplu cu agresorul ;- ganduri de razbunare, planificarea razbunarii -agresorul este perceput ca fiind omnipotent-adoptarea sistemului de valori/explicatii pe care agresorul le furnizeaza asupra evenimentului traumatic

Modificarea relatiilor interpersonale  :- comportamente polare :-> izolare sociala, retragere ;-> relatii multiple si superficiale ; -preocuparea constanta de a cauta un salvator sau un « tap ispasitor »- neacceptarea relatiilor cu un grad crescut de intimitate (din teama ca ar putea re-trai abandonul si inselarea asteptarilor)- sentimente persistente de neincrederea si suspicionare a celorlalti

Perturbarea sensului existential :-sentimente persistente de inutilitate si pierderea sperantei- furie fata de justitia morala si divina - respingerea valorilor de referinta anterioare

Pentru a « scapa » de memoria evenimentului traumatic si efectele disruptive ale acestuia, victimele dezvolta asa numitele conduite de auto-tratament, care au rol de anesteziere => de-conectare de la evenimentul traumatic si de scadere a nivelului de anxietate si distress.

Conduitele de auto-tratament functioneaza pe termen scurt in crearea de-conexiunii fata de trauma, crescand aparent nivelul de functionare al persoanei, insa expun victima la re-traumatizare si riscuri semnificative privind integritatea sa fizica, emotionala si morala.

8

Conduitele de risc:

-> Sunt comportamente de risc:- conduitele cautate activ si realizate deliberat;- repetitive (compulsive),- care in conditii normale ar fi putut fi evitate sau prevenite - si se dovedesc daunatoare persoanei pe termen scurt, mediu sau lung.

-> De regula la aceeasi persoana se pot asocia mai multe forme de conduite de risc care actioneaza concertat.-> Vizeaza recrearea starii de anestezie/disociere petrecuta in timpul traumatizarii, cu alte cuvinte: trairea unui pericol intens, asemanator situatiei traumatice => se activeaza mecanisme neuro-biologice de aparare => deconectarea persoanei de la reactiile sale emotionale => blocarea reziduurilor traumatice => anestezierea emotionala;-> In timp genereaza: tulburari ale memoriei; tulburari de personalitate; re-victimizare/expunere la risc; imagine de sine negativa;

-> Pot fi explicate astfel:Scopul persoanei este acela de a evita o suferinta psihica intensa, invalidanta si de necontrolat;Sunt legate intotdeauna de memoria unuia sau mai multor evenimente traumatice traite de persoana respectiva de-a lungul vietii;Par a fi solutia extrema fata de neputinta celorlalti de a intelege si ajuta persoana aflata intr-o astfel de situatie;Impacteaza negativ asupra sanatatii si calitatii vietii persoanei implicate.Sunt incomprehensibile si dificil de abordat pentru victime si intr-o oarecare masura pentru profesionistii care lucreaza cu persoane traumatizate.

-> Au doua mecanisme de manifestare:

1. Prin ridicarea nivelului de stress, descarcat prin conduite periculoase care in fapt reproduc violenta evenimentului traumatic. Violenta poate fi indreptata catre sine sau celalalt prin:-> conduite sexuale periculoase: expunerea la violuri sau relatii sexuale multiple, violente, promiscue, fara mijloace contraceptive; fantasme ale violului- > conduite periculoase la volan ; preocuparea pentru si implicarea subita in practicarea sporturilor extreme;-> conduite auto-agresive: automutilari; tentative de suicid; ideatie suicidara; tentative de suicid ; fantasme ce includ auto-mutilari (fara trecerea la act); -> conduite hetero-agresive :violenta manifesta fata de ceilalti ; delicventa; comportamente de distrugere a bunurilor.-> conduite compulsive : jocuri de noroc, cumparaturi compulsive-> conduite de fuga : parasirea domiciliului ; blocarea numerelor de telefon; vagabondaj, absenteism scolar; tendinta de a adera la secte religioase sau grupari care valideaza violenta.

2. Prin scaderea nivelului de stress, disocierea de trauma realizandu-se prin mecanismul deconexiunii “like” : abuzul de alcool, de calmante, de anti-inflamatoare droguri recreationale, opiacee, sau tulburari alimentare (bulimie, anorexie, fobii alimentare); evitarea actului sexual etc.

9

Cum se simte o victima?

- insingurata, abandonata, tradata, fara scapare, fara posibilitatea de a intrevedea viitorul;- furioasa vinovata, dezgustata de propria persoana si de ceilalti- percepe existenta ca pe o lupta de uzura cu sine si ceilalti;- pierde interesul si placerea pentru activitatile care o animau inainte;- pierde relatiile cu ceilalti, rolurile pe care le detinea anterior se altereaza sau dispar (de parinte; de angajat; de membru al comunitatii; de sot/sotie);- stresata, agitata, mereu in anticiparea pericolului, pregatita de atac/aparare, suspicioasa, neincrezatoare in intentiile celorlalti;-epuizata, bolnava sau murdarita (adesea problemele medicale se manifesta la nivelul segmentelor corporale agresate);- confuza, pierduta, straina si diferita celorlalti, lucrurile/activitatile din jur i se par irealizabile si de neinteles, incapabila sa faca fata cerintelor, „pierduta in spatiu”;- nedemna, inutila, degradata, jenata, vinovata, „defecta”, „o povara”.

2. Victimizarea ca transformare a existentei victimelor

-> Pentru fiecare om, contactul sau cu ceilalti si lumea exterioara este esential pentru definirea identitatii sale, pentru functionarea si evolutia sa ca persoana. Raportarea la sine si ceilalti se realizeaza pe baza schimburilor dintre individ si lume. Fiecare individ are o anumita perceptie/imagine asupra lumii, locului si rolurilor pe care el le indeplineste in lume („imaginea aceasta este procesata cognitiv sub forma unor „ipoteze personale despre lume”, a unor „modele despre lume”). Astfel, atata timp cat persoana exista si realizeaza schimburi cu ceilalti, lumea capata sens, ordine si ii ofera siguranta. Trauma fragmenteaza continuitatea existentei persoanei si adesea produce perturbari la nivelul relatiilor individului cu lumea, provocand sau anuland credintele persoanei despre sensul, ordinea si siguranta pe care lumea o poate oferi.=> Ameliorarea starii persoanei victimizate se realizeaza la finalul unui proces indelungat de re-stabilire a conexiunilor individului cu lumea, de testare si re-definire a ipotezelor persoanei despre existenta sa in lume.

-> Fiecare persoana, in functie de experientele traite, a introiectat o anumita imagine asupra mortii, pe care o tine la distanta, plasand-o intr-un viitor nedeterminat sau negand-o. In cazul in care trauma ameninta persoana cu moartea, continuitatea temporala fireasca se perturba, imaginea mortii transpunandu-se in prezent, astfel incat victima experimenteaza clar, la nivel senzorial perceptia mortii (cu toate ca aceasta nu survine). Astfel, supravietuitorii unor asemenea experiente au dificultati in a se raporta la viitor pentru a planifica actiuni pe termen lung.

-> Intr-o oarecare masura mecanismul traumei se aseamana cu cel al pierderii/doliului. Persoana traumatizata pierde o parte din identitatea sa sau conexiunea cu o anumita parte a sa. => Interventia terapeutica se poate focaliza in acest sens pe sustinerea persoanei traumatizate in a parcurge etapele pierderii: Soc Negare Furie Depresie Acceptare Integrare

10

-> In cazul victimelor traficului de persoane (indiferent de forma exploatarii), victimizarea capata aspecte particulare, producandu-se pe o perioada indelungata de timp, in mod deliberat, violent si injust. Victima este privata de dreptul sau de a alege, manipulata, redusa la stadiul de obiect (care munceste/intretine relatii sexuale fortate/fura/cerseste), exploatata si aflata pe o pozitie de inferioritate marcanta fata de agresori (traficanti, clienti, alte persoane din retea) si in raport cu propriile sale nevoi (corpul sau nu ii mai apartine, devenind un instrument controlat de agresori).

->Victimele exploatarii sexuale traiesc puternic invadarea corpului lor, pana la “disparitia proprietatii” asupra acestuia (de aceea printre simptomele pe care le manifesta se numara: anestezie corporala <-> dureri cronice, somatizari; izolarea de ceilalti <-> preocuparea de a mentine numeroase relatii sociale superficiale; fobia de actul sexual <-> relatii sexuale multiple si promiscue, atasament insecurizant, ambivalent =>relatiile lor sunt bazate pe „totul sau nimic” si presupun cicluri fluctuante de suprainvestire/dezinvestire afectiva a aceleiasi persoane ). In timp, victimizarea tinde sa se permanentizeze devenind trasatura de personalitate.

->Adesea membrii familiei unei persoane victimizate intampina probleme reale in a se ajusta la schimbarile survenite la victima in urma evenimentului traumatic si manifesta 2 tendinte polare in relatia cu victima:-> schimba modul in care relationeaza cu aceasta „menajand-o”, abordand-o particular, ea fiind acum „altfel” => izoleaza victima si intaresc perceptia acesteia ca este diferita/defecta si nu poate fi ajutata. ->se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, nu discuta despre trauma => experienta victimei este negata, victima in sine este negata. -> Trairile negative generate de trauma au tendinta de a se propaga la nivelul intregii familii a victimelor si de a se alimenta reciproc. Adesea acestia traiesc: neputinta- de a intelege ce se intampla si de a fi de ajutor, angoasa, vinovatia de a fi vulnerabilizat persoana la trauma; de a nu fi parinti/parteneri „buni”, teama, neincrederea in ceilalti, anticipeaza/traiesc stigmatizarea si izolarea din partea comunitatii.

Exemple de modificari la nivelul personalitatii victimelor*) dupa Alexandru Trifan

In functie de particularitatile persoanei si raspunsul acesteia la evenimentul traumatic, survin anumite modificari de conduita (autorul le denumenste „devieri”) persistente in timp, astfel:

-> Devierea opozitional – refractara = tendinta persoanei traumatizate de a regresa la o conduita manifestata intr-o perioada din trecut in care se simtea protejat si in siguranta (copilarie).

Persoana anterior maleabila si conformista devine rigida, negativista, manifesta ostilitate si respingere fata de ceilalti. Devine incapabila sa poarte un dialog in contradictoriu, raspunsurile sale sunt incarcate de emotionalitate negativa. Opozitionismul sau se manifesta mai degraba in relatia cu persoane care nu au trait experiente traumatice similare, fiind generat de separarea pe care persoana o traieste intre ea si ceilalti.

11

-> Devierea reparatorie – reprobanta = apare ca urmare a credintei persoanei ca a suferit un prejudiciu major. Dar reparatia nu e realizabila intrucat trauma a distrus sistemul persoanei de asteptari, credinte si valori; in plus experienta traita nu poate fi stearsa /anulata. Astfel persoana depune eforturi continue sa reduca efectele traumei, actiunile/atitudinile compensatorii duc la scaderea stimei de sine si epuizeaza resursele interne ale acesteia.

-> Devierea socio-dependenta = in urma evenimentului traumatic, o persoana anterior autonoma, manifesta conduite de aderenta/agatare fata de persoanele semnificative. Pe fonsul stimei de sine reduse, al minimalizarii resurselor si capacitatilor proprii de a face fata, persoana devine dependenta de a obtinere suportul, aprobarea si acceptarea din partea celorlalti, nevoi pentru care este dispusa sa faca orice sacrificiu.

Nevoia de atasament si teama de abandon sunt atat de intense incat persoana devine excesiv de toleranta fata de oricare alt individ despre care considera ca ii poate satisface nevoile. Orice atitudine de dezaprobare sau contra-agrument duce la pierderea relatiei de atasament, deci persoana victimizata nu va manifesta nici o opozitie.

-> Devierea discriminativ -fanatica = cea mai profunda forma de modificare; pentru a se proteja de anxietatea generata de experienta traumatica, persoana activeaza mecanisme de disociere. Astfel disocierea impacteaza si asupra modului in care persoana interpreteaza realitatea, lumea aparand ca fiind divizata in doua extreme: „extrem de bine” si „extrem de rau” – ceilalti sunt „frati/prieteni”: sau „dusmani” , in care nu incap nuante intermediare. Aceasta imagine a lumii este profund scindata si aproape imposibil de internalizat.

-> La nivel national, implementarea asistentei psihologice sub forma consilierii si psihoterapiei este reglementata prin intermediul Codului etic si deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica.

Pentru detalii, va rugam consultati documentul la urmatoarea adresa:http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=113&Itemid=71

Pentru informatii privind procedurile de atestare, competentele necesare si rolurile psihologului clinician si ale psihoterapeutului, va rugam consultati Procedurile de atestare, acreditare si certificare stabilite de Colegiul Psihologilor din Romania, la urmatoarea adresa:

http://www.aquamarin.ro/legislatie-psihoterapie/Proceduri-de-atestare-acreditare-si-certificare_2.html

Resurse despre formari continue si aparitii in domeniul traumatologiei pot fi solicitate la Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT):

http://www.nierika.ro/blog/?p=200

3.2 Echipa multidisciplinara de profesionisti in domeniul sanatatii mentale

-> Echipa de profesionisti in domeniul sanatatii mentale a victimelor (echipa health-care) este compusa in mod ideal din:

- Psiholog clinician -> realizeaza evaluarea diferitelor paliere ale personalitatii si nivelul functionarii beneficiarilor.

12

- Psiholog cu specializare in psihoterapie/consiliere -> include victima intr-un proces de psihoterapie/consiliere de durata, la nivel individual, de cuplu/familie sau de grup;- Medic psihiatru -> investigheaza victima din punct de vedere clinic si, dupa caz prescrie o schema de tratament medicamentos; colaboreaza cu psihoterapeutul pentru gandirea unui plan comun de interventie; monitorizeaza starea de sanatate mentala a victimei.- Medic specialist -> investigheaza starea de sanatate a victimei, in contextul larg al asistentei psihologice, consultatiile de medicina interna pot determina daca acuzele victimei au cauza somatica sau psihosomatica.- Medic generalist -> monitorizeaza starea generala de sanatate a victimei, refera victima la alti specialisti si prescrie tratament medicamentos de intretinere.

-> Pentru securizarea victimelor este necesar sa li se furnizeze explicatii detaliate privind activitatile specifice de asistenta psihologica si daca e cazul privind controalele medicale pentru imbunatatirea starii de sanatate mentala. De asemenea, ele vor fi acompaniate la diferitele consultatii de un asistent social, educator sau psiholog.-> Toate activitatile de acest tip vor fi implementate la cererea sau cu acordul victimei.-> In situatia in care victima se afla in imposibilitatea de a lua o decizie consimtita (e.g. este minora, are dizabilitati mentale pre-diagnosticate), ea va fi ghidata si sustinuta in a lua decizia conforma cu ameliorarea starii sale.

3.3. Interventia psihologica

Interventia psihologica se constituie ca unul dintre elementele cheie ale planului individualizat de asistenta pentru reintegrarea victimelor. Asistenta pshiologica (cu toate componentele sale debuteaza odata cu primirea victimei in program, insotind si completand celelalte demersuri, pana la reintegrarea persoanei, putand in unele cazuri sa se prelungeasca dupa incheierea asistentei, ca forma de suport pentru re-ajustarea la cerintele socio-profesionale.

Obiectivele asistentei psihologice se refera la:-> Asigurarea securitatii si bunastarii emotionale a victimelor traficului de persoane.-> Reducerea/eliminarea simptomatologiei de stress post-traumatic in faza acuta sau cronicizata.-> Resemnificarea/integrarea evenimentelor traumatizante in istoricul de viata al victimelor.-> Invatarea clientilor sa aplice metode de gestionare a emotiilor negative sau de combatere a simptomelor dezadaptative.-> Construirea abilitatilor de viata independenta, de auto-reprezentare si exersarea alegerilor libere in noul context de viata.-> Prevenirea re-victimizarii

Asistenta psihologica acordata victimelor traficului de persoane se divide intr-o serie de activitati specifice, astfel:

13

1.->Psihoterapie/consiliere realizata la nivel individual, de grup (de cuplu/familie) in grup (sub forma grupurilor de suport, art terapie, terapie ocupationala)

2.-> Consiliere inainte si dupa investigatiile medicale; consiliere pentru urmarea unui tratament medicamentos de intretinere (de lunga durata), care prezinta efecte secundare greu tolerabile ->*) activitatea este realizata la nivel de organizatie doar daca victima nu primeste consiliere medicala si informatii in cadrul clinicii in care se realizeaza investigatiile.

3.-> Suport psihologic in timpul investigatiilor autoritatilor/audierilor

4.-> Suport psihologic acordat in urgenta prin telefon

Fiecare serviciu specific asistentei psihologice va fi abordat detaliat in cadrul acestei sectiuni:

Psihoterapia/Consilierea

Psihoterapia = interventia psihologica realizata stiintific si in scop umanist (a) in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihologice, psihosomatice si in tulburarile somatice si (c) in situatii de risc.

*(definitia legala – Legea 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania)

Componentele unui proces de psihoterapie includ: psihodiagnostic si evaluare clinica (*) – unele metode terapeutice eludeaza aceasta

etapa, evaluarea fiind un proces continu ce consta in testarea ipotezelor terapeutice conceptualizarea clinica; interventii psihologice individuale si de grup; relatia psihoterapeutica; evaluarea procesului de psihoterapie si a rezultatelor acestuia.

In interventia psihoterapeutica trebuie sa se actioneze prompt, clientului victimizat oferindu-se un cadru securizant, atitudinile terapeutului fiind de deschidere, acceptare si toleranta. Relatia este una colaborativa pentru echilibrarea raporturilor de putere, iar terapeutul este implicat si directiv, fara a fi insa expert. Existenta cadrului clar invita la comunicare directa si ofera o plasa de siguranta pentru trairile necontinute ale clientului. Buna delimitare a spatiului si interventiei terapeutice are rolul de a reconstrui reperele interioare ale clientului si de a-l reconecta la sine, deblocandu-i resursele de schimbare.

Interventia psihoterapeutica are o componenta dubla: individuala si de grup, cu activitati distincte. Se mentioneaza ca nici una din componente nu se realizeaza fara acordul beneficiarilor.

Schema logica a interventiei psihoterapeutice:

Identificarea problemei

14

impasul/blocajul/conflictulsimptomele pe care le manifesta clientul

Setarea cadrului terapeutic-> reguli de confidentailitate in cabinet-> situatii de incalcare a confidentialitatii (conform prevederilor legale)-> stabilirea frecventei sedintelor-> anuntarea in cazul neprezentarii (de ambele parti)

Stabilirea metodei si strategiei terapeutice->pentru securizare, terapeutul ii va explica pe scurt clientului in ce consta metoda, daca exista teme pentru acasa -> normalizarea clientului atunci cand interventia impune abordarea unor tehnici mai intruzive-> terapeutul trebuie sa decida pentru o anumita metoda, in functie de gradul de beneficiu pe care aceasta il poate aduce clientului, in cantarirea deciziei luandu-se de asemenea in calcul anticiparea obstacolelor si gasirea de solutii

Rezultatele obtinute si monitorizarea post-interventie-> evolutia clientului in procesul de terapie va fi monitorizata constant atat in timpul cat si dupa terapie.-> de regula monitorizarea post-proces se intinde pe o perioada de 6 luni, timp in care clientul poate reveni in terapie cu noi obiective.

a) Psihoterapia/Consilierea psihologica individuala

-> Interventia are caracter saptamanal sau bilunar, avand o durata medie de o ora; focusul se realizeaza pe construirea unei relatii suportive si autentice, in care clientul sa poata intra in contact cu sine si cu trairile sale puternic anxiogene.

Stabilirea obiectivelor de atins in terapie-> clientul stabileste obiectivele terapeutice->ele se organizeaza pe termen scurt, mediu si lung->atingerea obiectivelor va fi verificata de terapeut impreuna cu clientul

15

Obiectivele majore includ:-> reducerea efectelor traumei in plan psihologic; -> resemnificarea si integrarea experientei traumatice; -> scaderea riscului de re-traumatizare; -> reconectarea clientului la propria corporalitate si la nevoile sale; -> cresterea nivelului stimei de sine si ajustarea imaginii de sine la noul context de viata-> deblocarea resurselor pentru schimbare; -> cresterea spiritului de initiativa si autonomie; -> crearea mecanismelor adaptate de coping in raport cu situatiile de viata cu potential

frustrant; -> cresterea nivelului de testare a realitatii;-> normalizarea perceptiei asupra diferentelor de rol/gen pentru evitarea conflictelor

interioare;->exersarea conduitelor adpatative intr-un cadru securizant si fixarea lor in plan real

Interventia terapeutica in criza va include pentru inceput:-> scoaterea victimei din situatia de exploatare, securizarea sa initiala intr-un adapost-> furnizarea de explicatii (in detaliu si pe intelesul persoanei) privind mecanismele psihologice si fiziologice asociate trairilor post-traumatice, pentru ca victimele sa inteleaga ce se intampla in interiorul lor si sa coboare nivelul de anxietate-> crearea cadrului adecvat pentru ca trairile si conduitele victimei sa se manifeste-> prezentarea posibilitatilor de ingrijire pe care le are la dispozitie (terapie individuala si/sau de grup), asigurarea suportului pentru ca victima sa ia o decizie in acest sens.-> orientarea victimei catre un medic psihiatru, in cazul in care persoana prezinta simptome post-traumatice severe.

Victimele pot fi orientate catre terapie individuala exclusiv, insa o combinatie intre interventia individuala si in (de) grup este extrem de eficace; in functie de evolutia clientului, acesta poate fi directionat in diverse momente de la interventia individuala la cea in (de) grup si invers.

b) Terapia de grup

Implementarea interventiilor psihologice in grup (de grup) nu implica modificari semnificative privind modul de utilizare a tehnicilor. Diferentele intervin in organizarea grupului (frecventa intalnirilor, durata, tematica/natura sedintelor de grup).

16

Construirea unui grup terapeutic

Construirea unui grup terapeutic are la baza urmatoarele directii:

Grupul de clienti are o identitate si nevoi specifice ca entitate in sine dar fiecare client are nevoi individuale, asteptari si teme personale de lucrat in terapie.Beneficiile terapiei trebuie cantarite la nivel de grup si de fiecare membru al grupului in parte.Grupul functioneaza ca echipa de suport si catalizator al schimbarii pentru fiecare membru in parte.Nu se introduc in grup clienti extrem de agresivi sau incompatibili din punct de vedere cultural ori al varstei deoarece aceasta afecteaza dinamica grupului; pentru acestia se organizeaza grupuri speciale;Terapia de grup nu se preteaza la clienti cu tulburari psihotice in faza acuta sau pentru victimele ce manifesta simptome post-traumatice severe (in faza acuta)Pentru crearea aliantei de grup si securizarea victimelor traficului de persoane, terapeutul coordonator va aloca 1-2 sedinte;Numarul membrilor grupului este de obicei intre 6-8 pana la 12; un numar prea mare de subiecti poate afecta negativ dinamica si rezultatele terepiei de grup;In functie de numarul membrilor grupului, sedintele pot fi coordonate de 1 sau 2 terapeuti;O atentie speciala se acorda sedintelor initiale de constructie a grupului. Fazele de inter-cunoastere, „joining”(acomodarea clientilor cu terapeutul si crearea aliantei terapeutice) si de acomodare a subiectilor in grup sunt foarte importante.

Conceperea unui grup de terapie

Interventia terapeutica poate fi conceputa sub forma:

-> grupului deschis -> se accepta permanent noi membri; tematicile abordate sunt sugerate de clienti; coordonatorul este colaborativ si lucreaza cu fiecare client in parte, fara a se focusa pe procesele de grup.

-> grupului directiv/centrat tematic ->tematica abordata este sugerata de terapeut sau evidentiata in cadrul unei discutii preliminare cu grupul. Temele ofera un punct de plecare pentru clientii care nu au mai avut contact cu psihoterapia sau cei cu nivel crescut de ancietate. Grupul functioneaza ca o structura securizanta, care faciliteaza inter-relationarea si suportul reciproc, sub ghidarea unui „leader” in pozitie parentala sau de autoritate, implicat activ in procesele decizionale de grup.

! Temele abordate pot suda un grup prin prisma experientelor comune in „aici si acum”, cu un caracter de universalitate in care fiecare persoana va procesa tema conform nivelului sau.

Etape in organizarea grupului: activitati de incalzire care invita la coeziune si dau sensul explorarii – exercitii de relaxare, tehnici de imagerie dirijata, tehnici de energizare (Nowell Hall, 1987); dans si miscare; muzica; tehnici expresiv-creative care pun clientii in contact cu tensiunile si propria corporalitate ;

17

explorarea si discutiile adiacente experientelor.ritualul de inchidere a sedintei

Sau, activitati de incalzire – exercitii de relaxare, tehnici de imagerie dirijata, tehnici de energizare (Nowell Hall, 1987); propunerea temei si explorarea acesteia la nivel individual prin tehnici variate (fiecare membru al grupului, ca protagonist analizeaza tema impreuna cu terapeutul)alocarea unei secvente dupa fiecare interventie individuala, in care membrii grupului pot da feedback protagonistului, pot impartasi experientele/trairile/solutiile pe care ei le-au gasit intr-o situatie similararitualul de inchidere a sedintei si un cuvant de incheiere din partea tuturor participantilor.

Exemple teoretice de teme care pot fi abordate in grupurile de victime femei ale exploatarii : increderea in celalalt; cum ma vad eu/cum ma vad ceilalti; cum pot sa trec mai bine peste momentele in care panica/frica vin peste mine; care sunt nevoile mele in relatia de cuplu/cum pot sa aleg un altfel de partener; teme legate de sexualitate; teme ale feminitatii/maternitatii

Grupul de suport –un exemplu de interventie terapeutica:

–> se adreseaza in principal beneficarilor inclusi in sistemul rezidential; are caracter saptamanal si dureaza aproximativ 2 ore.

-> se exploreaza aspecte legate de : managementul locuintei; adaptarea la traiul in grup; exprimarea asertiva a nevoilor; managementul conflictului; se abordeaza teme exprimate de beneficiari legate de viata de cuplu, identificarea sitatiilor cu potential de risc, probleme survenite in diferite arii de viata.

Indicatori de reusita in terapia de grup sunt:

(a) accesul la o cantitate mai mare de informatie terapeutica;(b) instalarea sperantei-> vazand ca unii membri ai grupului au reusit persoana

intelege ca si ea poate reusi;(c) invatarea prin modelare si imitatie;(d) suportul social al grupului;(e) universalitatea -> clientul intelege ca nu este singur in problema pe care o are,

observa cum se manifesta aceasta la alte persoane si cum procedeaza celalalt pentru ameliorare.

(f) factori curativi in terapia de grup: impartasirea de informatii, invatarea interpersonala, catharsisul, inculcarea sperantei.( Waller)

c) Sedinte de art terapie la nivel de grup

->Art-terapia de grup are avantajul de putea fi adresata unei plaje largi de clienti, de la cei care nu sunt pretabili la terapie individuala, pentru ca nu pot experimenta intimitatea unei relatii „unul la unul”, la cei care au dificultati in situatii sociale. Este utila de asemnea in cazul beneficarilor cu dificultati de adaptare (intelect de limita, istoric psihiatric, istoric de institutionalizare) si a

18

celor cu nivel educational scazut. In general ofera beneficiarilor ocazia de a reflecta si de a se raporta la sine si la grup cu ajutorul creatiei proprii.

->A fost conceputa ca alternativa la procesul psihoterapeutic conversational, mai ales pentru caracterul sau non-intruziv si pentru includerea beneficiarilor care nu au optat pentru componenta terapeutica individuala.

Obiectivele interventiei terapeuticeCresterea auto-valorizarii legate de produsele artistice personale. Schimbarea perspectivei de raportare la trauma; descarcarea continuturilor traumatice prin travaliul creator.Obtinerea unei prize mai bune cu sinele si functia acestuia simbolica.Exersarea creativitatii si a auto-reflectivitatii.Cresterea gradului de coeziune interioara.Separarea de trauma, mutarea focusului pe descoperirea de sine.Exersarea oferirii si primirii feedback-ului constructiv (in cadru securizant).Experimentarea perceptiei celorlalti asupra propriei persoane si a propriei creatii.

Cadrul terapeutic

-> Incaperea in care se desfasoara sedintele art-terapeutice va avea reguli specifice de utilizare a materialelor si spatii individuale de stocare a produselor artistice. Spatiul in care se tin sedintele de art terapie poate fi acelasi cu cel in care are loc terapia individuala sau de grup.

->Terapeutul seteaza reguli cu privire la produsele artistice (e.g. daca pot sau nu sa fie luate acasa de clienti; cum se stocheaza; cum se intretin; daca pot fi expuse). Daca un client alege sa isi distruga produsul, el va avea toata libertatea sa o faca; nu se admit distrugeri ale obiectelor de catre alti participanti.

-> Grupul se desfasoara saptamanal, are o durata medie de doua ore si jumatate si de regula pot participa pana la 10 victime. In functie de numarul participantilor, grupul poate fi coordonat de unul sau 2 terapeuti. Pentru facilita relatia dintre beneficiari si personalul centrului, pot fi invitati si alti profesionisti din centru sau lucratori voluntari.

-> Beneficiarii se aseaza in cerc, cat mai comod, avand materialele de lucru in centru. In afara unei prescriptii specifice din partea coordonatorilor, ei pot alege din mai multe feluri de materiale. In general se folosesc materiale ca: plastilina, culori cerate, tempera, vopsele acrilice, materiale din natura; foi de diferite culori si dimensiuni; hartie glasata; markere si evidentiatoare.

->Varietatea materialelor lasa posibilitatea de a trai in mod diferit experienta de lucru, de asociere a proprietatilor acestora cu trairi si experiente anterioare. Materialele si intrumentele alese pentru a realiza lucrarea de art-terapie au rol de facilitare a procesarii unei anumite trairi a clientului, modalitatea folosirii materialelor indicand dinamica proceselor interioare ale clientilor si experienta lor anterioara.

19

Interventia art-terapeutica se apropie ca metoda de lucru de aceea a grupului centrat pe tema (grupul directiv):->Coordonatorul(ii) propun(e) de regula o tema si gestioneaza timpul alocat secventelor de interactiune, -> Procesul de creatie poate fi insotit de muzica relaxanta. ->Pentru incurajarea introspecitei si activarea resurselor de creatie, sedinta incepe cu un exercitiu de imagerie dirijata.->Tema va fi abordata intr-o singura sedinta sau in mai multe, in functie de nevoile si particularitatile grupului. ->Unele sedinte presupun teme ce vor fi lucrate individual, altele propun teme de lucrat in diade sau in grup. -> In structura sedintei intra doua secvente bine delimitate:

cea a procesului de creatie si cea a interventiei psihoterapeutice avand ca suport material obiectul artistic. Aditional, coordonatorul(ii) grupului vor oferi o scurta analiza asupra produselor proprii si asupra tririlor pe care le-au avut in timpul procesului de creatie.

-> Acest format faciliteaza cresterea nivelului de constientizare si intelegere a propriilor procese interioare dar si gestionarea lor prin discurs.

->Obiectul artistic contine elemente traumatice, de care sunt atasate trairi astfel incat materialul vorbeste despre imaterial, prin imagini si nu cuvinte. ->Odata cu exersarea procesului creativ, se produce fluidizarea proceselor interne, creste nivelul de coerenta si coordonare interioara, deblocandu-se in consecinta resursele beneficiarilor. -> O tema personala identificata in cadru art-terapeutic poate fi lucrata apoi la sedintele de consiliere individuala.

d) Grupul de ergo–terapie

–> Are la baza principiile grupului deschis, in cadrul caruia beneficiarii confectioneaza mici obiecte decorative sau podoabe, din diferite materiale, cos pe etamina ori realizeaza felicitari prin metoda colajului. Are frecventa bilunara si o durata variabila (2-4 ore). Este o activitate ce mobilizeaza resursele beneficiarilor pe activitatea de creatie si introduce un nou stimul in campul mental, de-conectand atentia de la trairile negative. Ofera de asemenea posibilitatea oferirii de feed-back si de auto-gratificare.

-> Intocmai ca in sedintele de art terapie, pentru reglarea raporturilor de putere si mentinerea relatiei securizante, coordonatorul grupului va realiza produsele impreuna cu beneficiarii. In functie de disponibilitate pot participa lucratori voluntari sau alti profesionisti din centru (incurajeaza socializarea dintre lucratori si beneficiari si faciliteaza adaptarea beneficiarilor la programul de asistenta).

-> Pentru activarea resurselor creative si imbogatirea experientei de lucru, vor fi folosite materiale cat mai variate (exemple de produse care pot fi confectionate: semne de carte, lumanari, bijuterii handmade, portofele, lumanari, alte obiecte decorative, mici tablouri din lemn accesorizarea unor produse vestimentare cu margele sau nasturi, pictura pe sticla, etc.

20

-> Grupul poate fi coordonat de un psiholog, asistent social sau educator, organizarea sedintelor nepresupunand o analiza asupra simbolurilor ori starilor interioare ale beneficiarilor.

Analiza asupra interventiei psihoterapeutice

Despre spatiul terapeutic...

Spatiul terapeutic = „scena” pe care se pune in act experienta de psihoterapie; = granita invizibila la „spatiul” de intalire al terapeutului cu clientul unde se desfasoara relatia terapeutica (in care se activeaza transferul si contra-transferul – Cox, 1978); = spatiul intrapsihic in care exista strategii si resurse de crestere; = spatiul din si dintre cei care impartasesc o alianta terapeutica formala.

Cadrul terapeutic trebuie sa fie clar delimitat:-> Incaperea in care se desfasoara terapia/consilierea trebuie sa ramana constanta pe toata durata procesului. Spatiul trebuie sa fie organizat astfel incat sa fie adecvat scopurilor terapiei, pe cat posibil aceasta sa fie singura uzanta a sa. -> Camera de consiliere trebuie sa se afle in centrul de zi sau intr-un spatiu diferit de cel in care clientii primesc asistenta rezidentiala (poate avea impact asupra granitelor si relatiei terapeutice)

! Sugestii:

-> amenajati camera astfel incat sa permita atat terapia individuala, cat si interventia de/in grup;-> alegeti un spatiu larg, bine luminat, a carui usa se poate inchide bine, situat eventual in afara unei zone intens circulate de colegi/alti beneficiari;-> evitati sa pastrati un telefon sau echipamente de birou in incapere;-> alegeti sa nu amplasati mobilier masiv/multe piese de mobilier: o masa, o sofa, cateva scaune si un corp de biblioteca sunt de ajuns;-> pentru a crea mai multa intimitate (atat in terapia individuala, cat si de grup) dispuneti scaunele in cerc-> pentru terapia de grup puteti renunta la scaune, inlocuindu-le cu pernute decorative sau saltele-> decorati spatiul pentru a securiza clientul si a-i inspira caldura/optimism: tineti plante sau flori naturale; afisati pe pereti cateva imagini relaxante sau pozitivante; folositi lucrari de art-terapie sau terapie ocupationala pentru a le expune in aceasta camera;-> evitati sa incarcati spatiul cu decoratiuni/sa folositi multe culori in amenajarea camerei, pot distrage atentia clientilor de la terapie, in anumite situatii un client anxios se poate simti coplesit/sufocat;-> pastrati „echipamentul” pentru tehnici expresiv-creative (marionete, culori, materiale textile, jucarii) intr-o cutie/intr-un cos, nu il expuneti ca decor.-> Specificati reguli clare pentru utilizarea spatiului, cat si privind activitatile aditionale -> fumatul este interzis; folosirea telefoanelor mobile (atat de catre terapeut cat si client) este posibila dupa terminarea sedintei.

-> Spatiul in care se desfasoara terapia/consilierea devine o dimensiune in sine pe durata terapiei, astfel se impune existenta unui set de reguli pe care terapeutul si clientul le negociaza, pentru buna delimitare a cadrului terapeutic: frecventa si durata sedintelor; reguli privind confidentialitatea in terapie; reguli privind amanarea sedintei;

21

Procesul psihoterapeutic in cazul victimelor se intinde adesea pe o perioada indelungata (1-2 ani) obiectivele fiind adesea re-evaluate, parcurscul clientului fiind marcat de fluctuatii intre progrese, stagnari si reveniri.

Durata procesului terapeutic (individual, de/in grup) coincide cu durata programului de asistenta, putandu-se prelungi si dupa reintegrarea victimei.

Durata sedintei este de regula de o ora, in cazul terapiei de cuplu/familie sau de grup se recomanda ca aceasta sa nu depaseasca 2 ore

Exista factori care intervin in fragmentarea continuitatii procesului terapeutic: mutarea victimei la un alt adapost, din motive de securitate; nasterea unui copil; parcursul scolar al victimei; reinsertia sa in campul muncii; necesitatea de a parasi tara pentru a participa la audieri/investigatii in tara de destinatie; decizia de a lucra intr-o alta tara.

Acestia vor fi explorati de terapeut si client, cei doi gasind impreuna solutii, de exemplu: revenirea in terapie; mentinerea suportului psihologic prin telefon pentru o perioada; mijlocirea acceptarii terapeutului din noul adapost, etc.

Pana la ameliorarea simptomelor post-traumatice este necesar ca sedintele de terapie (individuale, de cuplu, familie) sa se desfasoare saptamanal sau cel putin de doua ori pe luna;

Ulterior frecventa intalnirilor va fi discutata si negociata cu clientul(ii), in functie de necesitatile acestora.

Este indicata mentinerea constantei intalnirilor, eventual mentinerea unei zile constante pe toata durata procesului.

Regulile se adreseaza in egala masura clientului si terapeutului -> in cazul amanarii unei sedinte, persoana aflata in indisponibilitate de a participa va anunta pe celalalt, ideal cu 3-4 zile inainte de sedinta initial programata.

Pentru a evita anxietarea clientului, amanarile din partea terapeutului trebuie sa fie cat mai rare, acesta fiind obligat sa-si gestioneze programul de lucru in interesul clientilor. In cazurile in care un client amana in mod repetat sedintele de terapie, terapeutul va renegocia obiectivele si asteptarile clientului in raport cu procesul terapeutic.

2. Suportul psihologic prin telefon

-> Se acorda periodic (de doua ori pe luna) in urmatoarele situatii:- pentru monitorizarea starii victimelor care nu opteaza pentru asistenta psihologica;- pentru beneficiarii temporar indisponibili sa participe la activitati de asistenta psihologica;- pentru securizarea initiala a victimelor ce primesc asistenta pre-repatriere in tara de destinatie;- pentru beneficiarii asistati in familia nucleara/de origine/extinsa care se confrunta cu o situatie problema (e.g. o situatie de risc/amenintare; o problema medicala; o pierdere, etc), care nu le permite pentru moment sa participe la sedintele de consiliere.

22

-> Are rol de reducere a anxietatii si sustinere a persoanei in a gasi o solutie/un mod de a face fata pe termen scurt la problema aparuta.

3. Acompaniere si suport psihologic in timpul audierilor

Colaborarea victimelor cu autoritatile devine un proces intens si de uzura, care presupune expunerea repetata a persoanelor la evenimentul traumatizant trait, crescand astfel riscul de re-victimizare.

In baza unui acord de parteneriat semnat intre institutia/organizatia care asista victima si politie Psihologul/terapeutul poate insoti victima (adulta sau minora) la intalnirile cu reprezentanti ai autoritatilor.

In acest caz, profesionistul functioneaza ca mediator al raporturilor dintre victima si investigatori, intervenind pentru stabilizarea persoanei atunci cand apar blocaje sau aceasta experimenteaza trairi puternic destabilizatoare.

Resurse:

1. Dafos-Rodrigo, Wayra “Conceptual Dimensions of Compassion Fatigue and Vicarious Trauma”, HarperCollins, www.authonomy.com (pp. ……-…..);

2. Dissociation, mémoire traumatique et violences sexuelles : des conséquences graves sur la santé à soigner. -> Dr Muriel Salmona, 2009, Franta

3. Figley, R. Charles “Compassion Fatigue, Coping with Secondary Traumatic Stress Disorder in Those Who Treat the Traumatized”, Psychology Press, 1995, (pp….)

4. Figley, R. Charles “Treating Compassion Fatigue”, Psychology Press, 2002 (pp…)5. Moxley, P. David “The Practice of Case Management”, A SAGE Human Services Guide no.

58, SAGE Publications, California, 1989 (pp…);6. Ochberg, M. Frank “Post-Trauamtic Therapy and Victims of Violence”, Brunner/Mazel

Psychosocial Stress Series, New York 1988 (pp….)7. Little windows into art-therapy. Small openings for beginning therapists – volum coordonat

de D. Shroder8. Arielle Furneaux -Vicarious Traumatization of Counsellors Working with Trafficking

Survivors: Personal and Organizational Strategies to Reduce Harm9. Dezvoltarea simptomelor disociative la copii si adolescenti, consecutiv unui eveniment

traumatic -> http://www.scribd.com/doc/66419455/Dezvoltarea-simptomelor-disociative-la-copii-%C5%9Fi-adolescen%C5%A3i-consecutiv-unui-eveniment-traumatic

10. Ministerul Sanatatii Publice; Colegiul Psihologilor din Romania -Comisia de Psihologie - Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie - Ghid de practica clinica in psihologie

11. Alexandru Trifan – Personologie marginala si psihotraumatica, ed. Trei, 2006, Bucuresti

23