asimov - convingere

15
Isaac Asimov CONVINGERE (din volumul Vântul schimb !rii, ! The Winds of Change, 1988) ! Ai visat vreodat ! c! zbori? a întrebat-o dr. Roger Toomey pe so " ia sa. Jane Toomey # i-a ridicat privirea c!tre el. ! Bineîn " eles! Degetele ei agile nu se opriser! din treb !luial !, continuând s ! cro # eteze de zor la un # erve" el complicat # i total lipsit de utilitate. Televizorul era deschis # i morm!ia înfundat în înc!pere, cu toate c! imaginile sale, conform unei îndelungate obi # nuin " e, nu erau urm!rite de nimeni. ! Mai devreme sau mai târziu, toat ! lumea viseaz! c! zboar!, a continuat Roger. E ceva universal valabil. Eu am avut, îns !, visul !sta de mai multe ori. Tocmai acesta este lucrul care m! nelini # te# te. ! Nu în " eleg unde vrei s ! ajungi, iubitule, i-a replicat Jane. Îmi pare r!u c! sunt nevoit ! s-o spun. Apoi, cu voce joas !, femeia s-a apucat s ! numere ochiurile. ! Când te gânde# ti cu adev !rat la asta, începi s !-" i pui întreb !ri, a perorat Roger mai departe. De fapt, nu visezi chiar c! zbori. Nu ai aripi; cel pu " in, eu n-am avut niciodat !. Nu depui nici un efort. Doar plute# ti. Asta e. Plute# ti. ! Eu când zbor, l-a întrerupt Jane, nu re" in am!nuntele. O singur! dat !, " in minte c! am aterizat pe acoperi # ul Prim!riei # i nu eram îmbr!cat ! cu nimic. Nu # tiu cum, dar se pare c!, în vise, nimeni nu st ! s ! se uite la tine # i nici nu se arat ! scandalizat atunci când e# ti gol. Ai observat treaba asta? $ie î " i vine s ! intri în p !mânt de ru # ine, dar ceilal " i trec pe lâng ! tine # i nici nu te bag ! în seam!. Automat, ea a tras de fir # i ghemul s-a rostogolit din co # , c!zând pe podea. Acest am!nunt, ins !, era total lipsit de importan "!. Roger a dat încet din cap. Treptat, chipul lui devenise palid # i marcat de îndoieli. Cu pome" ii ridica" i, cu nasul lung # i ascu " it # i cu p !rul ce în fiecare an i se retr!gea tot mai mult din p !r" ile laterale ale capului, profesorul p !rea alc!tuit numai din col " uri. Avea treizeci # i cinci de ani. ! Te-ai întrebat vreodat ! ce anume te face s ! visezi c! plute# ti? # i-a întrebat el so " ia. ! Nu, n-am f!cut-o. Jane Toomey era blond ! # i micu "!. Dr!g !l !# enia ei avea ceva fragil # i era total lipsit ! de ostenta" ie; femeia reu # ea s ! te farmece f!r! ca m!car s !-" i dai seama. Avea ochii alba# tri # i str!lucitori # i ni # te obraji rozalii ca ai unei p !pu # i de por" el an. Împlinise treizeci de ani. ! Multe vise constituie doar o interpretare a creierului, ca r!spuns la un stimul imperfect recep " ionat. Într-o frac" iune de secund !, stimulii sunt plasa" i for" at într-un context convenabil, a continuat Roger. ! La ce te referi, dragul meu? ! Uite, am visat odat ! c! eram într-un hotel # i participam la un congres de fizic!. Eram într-o sal ! împreun ! cu mai mul " i prieteni. Totul p !rea perfect normal. Dintr-o dat !, îns !, s-a iscat o debandad !, înso " it ! de multe " ipete, # i, f!r! nici un motiv, am intrat în panic!. Am fugit pân ! la u #!, dar aceasta nu se deschidea. Unul câte unul, prietenii mei au disp !rut. Se pare c! ei puteau p !r!si înc!perea, ins ! eu nu reu # eam s ! v !d cum f!ceau acest lucru. I-am strigat, dar ei nu m! b !gau în seam!. Mi se n !z!rise c! hotelul era în fl!c!ri. Nu mirosea a fum, # i, totu # i, pur # i simplu # tiam c! e un incendiu. Am dat fuga pân ! la o fereastr! # i am v !zut o scar! în exteriorul cl !dirii. Am alergat ca nebunul de la o fereastr! la alta, dar nici una nu d !dea spre scara de incendiu. R!m!sesem singur în sal !. M-am aplecat în afar! # i am început s ! strig, cuprins de disperare. Nimeni, îns !, nu m! auzea. Apoi au început s ! soseasc! ma# inile pompierilor, mici punctule" e ro # ii ce se deplasau rapid pe str!zi. Imaginea asta o " in minte foarte bine. Sirenele urlau, solicitând cale liber!. Le puteam auzi din ce în ce mai tare, pân ! ce sunetul lor a ajuns s !-mi r!sune în tot capul. M-am trezit # i, fire# te, am constatat c! suna ceasul. Problema este c! nu puteam s ! am un vis atât de lung # i atât de bine ticluit încât ac" iunea lui s ! fi ajuns, în momentul când sunase de# tept !torul, tocmai într-un punct în care s ! poat ! folosi din plin acest sunet. Era mult mai rezonabil s !-mi închipui c! visul a început chiar în clipa în care s-a declan # at soneria ceasului # i c!, într-o frac" iune de secund !, a reu # it s !-mi induc! toat ! acea senza" ie de durat !. N-a fost decât o g !selni "! rapid ! a creierului meu pentru a putea explica acel zgomot brusc care sp !rsese t !cerea. Acum a fost rândul lui Jane s ! se încrunte. %i, ceea ce p !rea de neimaginat, mâinile ei au împins lucrul deoparte. ! Pentru numele lui Dumnezeu, Roger! Te por" i tare ciudat de când te-ai întors de la colegiu! La mas ! n-ai mâncat aproape nimic # i, acum, conversa" ia asta ridicol !! Nu te-am auzit niciodat ! vorbind atât de ciudat. Cred c! nu " i-ar strica s ! iei ni # te bicarbonat. ! Am nevoie de mai mult decât atât, i-a r!spuns so " ul ei cu voce joas !. Deci, ce anume provoac! un vis în care plute# ti? ! Hai s ! schimb !m subiectul, dac! nu te superi! Jane s-a ridicat hot !rât ! din fotoliu, s-a apropiat de televizor # i a dat sonorul aproape la maximum. Un tân !r cu obraji scofâlci " i # i cu un timbru pl !cut de tenor a ridicat, dintr-o dat !, glasul # i a asigurat-o, suav, de dragostea sa ne"!rmurit !. Dup ! o vreme, Roger a mic# orat sonorul # i s-a a# ezat cu spatele la aparat. ! Levita" ia! a exclamat el. Asta e! Exist ! o modalitate prin care fiin " ele pot pluti. Oamenii sunt înzestra" i de la natur! pentru a face acest lucru. Doar c!, atunci când se afl! în stare de veghe, nu # tiu cum s ! foloseasc! acest talent. Uneori, îns !, când dorm, se ridic! în aer doar pu " in, poate doar unu-doi milimetri. Acest lucru nu s-ar putea vedea

Upload: anamaria-stanescu

Post on 22-Jan-2016

325 views

Category:

Documents


6 download

DESCRIPTION

sf

TRANSCRIPT

Page 1: Asimov - Convingere

Isaac Asimov

CONVINGERE

(din volumul Vântul schimb!rii, ! The Winds of Change, 1988)

! Ai visat vreodat! c! zbori? a întrebat-o dr. Roger Toomey pe so"ia sa.Jane Toomey #i-a ridicat privirea c!tre el.! Bineîn"eles!Degetele ei agile nu se opriser! din treb!luial!, continuând s! cro#eteze de zor la un #erve"el complicat #i

total lipsit de utilitate. Televizorul era deschis #i morm!ia înfundat în înc!pere, cu toate c! imaginile sale, conform unei îndelungate obi#nuin"e, nu erau urm!rite de nimeni.

! Mai devreme sau mai târziu, toat! lumea viseaz! c! zboar!, a continuat Roger. E ceva universal valabil. Eu am avut, îns!, visul !sta de mai multe ori. Tocmai acesta este lucrul care m! nelini#te#te.

! Nu în"eleg unde vrei s! ajungi, iubitule, i-a replicat Jane. Îmi pare r!u c! sunt nevoit! s-o spun.Apoi, cu voce joas!, femeia s-a apucat s! numere ochiurile.! Când te gânde#ti cu adev!rat la asta, începi s!-"i pui întreb!ri, a perorat Roger mai departe. De fapt, nu

visezi chiar c! zbori. Nu ai aripi; cel pu"in, eu n-am avut niciodat!. Nu depui nici un efort. Doar plute#ti. Asta e. Plute#ti.

! Eu când zbor, l-a întrerupt Jane, nu re"in am!nuntele. O singur! dat!, "in minte c! am aterizat pe acoperi#ul Prim!riei #i nu eram îmbr!cat! cu nimic. Nu #tiu cum, dar se pare c!, în vise, nimeni nu st! s! se uite la tine #i nici nu se arat! scandalizat atunci când e#ti gol. Ai observat treaba asta? $ie î"i vine s! intri în p!mânt de ru#ine, dar ceilal"i trec pe lâng! tine #i nici nu te bag! în seam!.

Automat, ea a tras de fir #i ghemul s-a rostogolit din co#, c!zând pe podea. Acest am!nunt, ins!, era total lipsit de importan"!.

Roger a dat încet din cap. Treptat, chipul lui devenise palid #i marcat de îndoieli. Cu pome"ii ridica"i, cu nasul lung #i ascu"it #i cu p!rul ce în fiecare an i se retr!gea tot mai mult din p!r"ile laterale ale capului, profesorul p!rea alc!tuit numai din col"uri. Avea treizeci #i cinci de ani.

! Te-ai întrebat vreodat! ce anume te face s! visezi c! plute#ti? #i-a întrebat el so"ia.! Nu, n-am f!cut-o.Jane Toomey era blond! #i micu"!. Dr!g!l!#enia ei avea ceva fragil #i era total lipsit! de ostenta"ie; femeia

reu#ea s! te farmece f!r! ca m!car s!-"i dai seama. Avea ochii alba#tri #i str!lucitori #i ni#te obraji rozalii ca ai unei p!pu#i de por"elan. Împlinise treizeci de ani.

! Multe vise constituie doar o interpretare a creierului, ca r!spuns la un stimul imperfect recep"ionat. Într-o frac"iune de secund!, stimulii sunt plasa"i for"at într-un context convenabil, a continuat Roger.

! La ce te referi, dragul meu?! Uite, am visat odat! c! eram într-un hotel #i participam la un congres de fizic!. Eram într-o sal! împreun! cu

mai mul"i prieteni. Totul p!rea perfect normal. Dintr-o dat!, îns!, s-a iscat o debandad!, înso"it! de multe "ipete, #i, f!r! nici un motiv, am intrat în panic!. Am fugit pân! la u#!, dar aceasta nu se deschidea. Unul câte unul, prietenii mei au disp!rut. Se pare c! ei puteau p!r!si înc!perea, ins! eu nu reu#eam s! v!d cum f!ceau acest lucru. I-am strigat, dar ei nu m! b!gau în seam!. Mi se n!z!rise c! hotelul era în fl!c!ri. Nu mirosea a fum, #i, totu#i, pur #i simplu #tiam c! e un incendiu. Am dat fuga pân! la o fereastr! #i am v!zut o scar! în exteriorul cl!dirii. Am alergat ca nebunul de la o fereastr! la alta, dar nici una nu d!dea spre scara de incendiu. R!m!sesem singur în sal!. M-am aplecat în afar! #i am început s! strig, cuprins de disperare. Nimeni, îns!, nu m! auzea. Apoi au început s! soseasc! ma#inile pompierilor, mici punctule"e ro#ii ce se deplasau rapid pe str!zi. Imaginea asta o "in minte foarte bine. Sirenele urlau, solicitând cale liber!. Le puteam auzi din ce în ce mai tare, pân! ce sunetul lor a ajuns s!-mi r!sune în tot capul. M-am trezit #i, fire#te, am constatat c! suna ceasul. Problema este c! nu puteam s! am un vis atât de lung #i atât de bine ticluit încât ac"iunea lui s! fi ajuns, în momentul când sunase de#tept!torul, tocmai într-un punct în care s! poat! folosi din plin acest sunet. Era mult mai rezonabil s!-mi închipui c! visul a început chiar în clipa în care s-a declan#at soneria ceasului #i c!, într-o frac"iune de secund!, a reu#it s!-mi induc! toat! acea senza"ie de durat!. N-a fost decât o g!selni"! rapid! a creierului meu pentru a putea explica acel zgomot brusc care sp!rsese t!cerea.

Acum a fost rândul lui Jane s! se încrunte. %i, ceea ce p!rea de neimaginat, mâinile ei au împins lucrul deoparte.

! Pentru numele lui Dumnezeu, Roger! Te por"i tare ciudat de când te-ai întors de la colegiu! La mas! n-ai mâncat aproape nimic #i, acum, conversa"ia asta ridicol!! Nu te-am auzit niciodat! vorbind atât de ciudat. Cred c! nu "i-ar strica s! iei ni#te bicarbonat.

! Am nevoie de mai mult decât atât, i-a r!spuns so"ul ei cu voce joas!. Deci, ce anume provoac! un vis în care plute#ti?

! Hai s! schimb!m subiectul, dac! nu te superi!Jane s-a ridicat hot!rât! din fotoliu, s-a apropiat de televizor #i a dat sonorul aproape la maximum. Un tân!r cu

obraji scofâlci"i #i cu un timbru pl!cut de tenor a ridicat, dintr-o dat!, glasul #i a asigurat-o, suav, de dragostea sa ne"!rmurit!.

Dup! o vreme, Roger a mic#orat sonorul #i s-a a#ezat cu spatele la aparat.! Levita"ia! a exclamat el. Asta e! Exist! o modalitate prin care fiin"ele pot pluti. Oamenii sunt înzestra"i de la

natur! pentru a face acest lucru. Doar c!, atunci când se afl! în stare de veghe, nu #tiu cum s! foloseasc! acest talent. Uneori, îns!, când dorm, se ridic! în aer doar pu"in, poate doar unu-doi milimetri. Acest lucru nu s-ar putea vedea

Page 2: Asimov - Convingere

nici dac! cineva ar fi cu ochii pe ei, îns! ar fi îndeajuns pentru a crea senza"ia necesar! începerii unui vis-plutitor.! Roger, delirezi! a protestat Jane îngrijorat!. A# vrea s! te opre#ti. Vorbesc serios!Dar b!rbatul pesemne c! n-o auzise, fiindc! a continuat:! Câteodat!, ne l!s!m încet în jos #i senza"ia dispare. Alteori, controlul zborului dispare brusc #i atunci

vis!m c! ne pr!bu#im. Jane, ai visat vreodat! c! te pr!bu#e#ti?! Da, bineîn...! Stai atârnat pe marginea unei cl!diri sau e#ti pe col"ul unui scaun #i, dintr-o dat!, te rostogole#ti. Sim"i

groaznicul #oc al c!derii #i te treze#ti brusc, gâfâind, cu inima b!tându-"i puternic. Ai c!zut cu adev!rat, nu exist! o alt! explica"ie...

Pe nea#teptate, uimirea #i îngrijorarea s-au #ters de pe fa"a lui Jane, l!sând loc unui amuzament timid.! Roger, împieli"atule, m-ai p!c!lit! Of, e#ti îngrozitor!! Ce vrei s! spui?! Oh, nu începe din nou! Nu te mai po"i preface! Acum #tiu exact ce faci ! preg!te#ti intriga unei povestiri #i

o testezi pe mine. Ar fi trebuit s!-"i ghicesc inten"iile #i s! nu plec urechea la prostiile pe care mi le-ai îndrugat.

Roger a privit-o uimit, chiar pu"in dezorientat, apoi s-a apropiat de fotoliul ei #i i-a vorbit pe un ton extrem de blând:

! Nu am f!cut asta, Jane!! Nu pricep de ce nu. De când te cunosc, te-am auzit mereu spunând cât de mult ai vrea s! scrii

ceva... Dac! ai o intrig!, mai bine "i-ai nota-o. N-are nici o valoare dac! o folose#ti doar ca s! m! sperii cu ea.Tân!ra femeie î#i sim"ea, acum, inima mai u#oar! #i, ca atare, mâinile ei au început din nou baletul cu firul #i

cro#eta.! Jane, asta nu-i o poveste!! Dar ce altceva...! Azi diminea"!, când m-am trezit, am c!zut pe saltea!

Roger o privea f!r! s! clipeasc!.! Am visat c! zburam, a început el s!-i explice. A fost ceva clar, n-am nici un dubiu. Îmi amintesc fiecare clip!

a visului. Când m-am trezit, eram întins pe spate. M! sim"eam lini#tit #i chiar fericit. M-am întrebat doar de ce tavanul ar!ta atât de ciudat. Am c!scat, m-am întins #i am atins tavanul. Pentru o clip!, m-am holbat la bra"ul meu întins care se lipise de tavan. Apoi m-am r!sucit. N-am mi#cat nici un mu#chi, Jane. Mi-am r!sucit întregul corp, pur #i simplu, pentru c! a#a am vrut. St!team acolo, la un metru #i jum!tate deasupra patului, iar jos, în pat, erai tu, dormind. M-am speriat. Nu #tiam cum s! ajung din nou la locul meu, dar în secunda în care m-am gândit s! cobor, m-am #i pr!bu#it. A fost, îns!, o pr!bu#ire lent!. Întregul proces era perfect controlat. Am r!mas vreun sfert de or! nemi#cat în pat, mai înainte de a îndr!zni s! fac vreun gest. Dup! aceea, m-am dat jos, m-am sp!lat, m-am îmbr!cat #i m-am dus la munc!...

! Iubitule, ai face mai bine s! o scrii, a încercat Jane s! glumeasc!. Dar nu te îngrijora, totul e în regul!! Ai muncit prea mult...

! Te rog! Nu te apuca s!-mi în#iri banalit!"i!! Oamenii muncesc prea mult, chiar dac! e banal s! afirmi acest lucru. La urma urmelor, ai visat cu

cincisprezece minute mai mult decât ai crezut...! N-a fost un vis.! Dar bineîn"eles c! a fost! Nici m!car nu mai "in minte de câte ori am visat c! m-am trezit, m-am îmbr!cat #i

am preg!tit micul dejun, apoi m-am trezit cu adev!rat #i am descoperit c! trebuia s! fac din nou totul, de la început. Uneori am visat chiar c! visez, dac! în"elegi ce vreau s! spun. Chestia asta te poate z!p!ci groaznic...

! În"elege-m!, Jane! Am venit la tine cu o problem! pentru c! am sim"it c! tu e#ti singura persoan! în care m! pot încrede. Te rog s! m! iei în serios!

Ochii alba#tri ai lui Jane s-au m!rit de uimire.! Iubitule, îmi dau întreaga silin"! s! te iau în serios. Numai c! tu e#ti profesor de fizic!, nu eu. Tu #tii totul

despre gravita"ie, nu eu. Tu m-ai lua în serios dac! eu "i-a# spune c! m-am trezit plutind?! Nu. Nu! %i !sta este lucrul cel mai îngrozitor. Nu vreau s! cred, numai c! sunt nevoit s-o fac. N-a fost vis,

Jane! Am tot încercat s!-mi spun c! a fost un simplu vis. Nici n-ai idee cât de mult m-am chinuit s! m! conving pe mine însumi c! nu s-a întâmplat nimic. Pân! în clipa în care am ajuns la colegiu eram sigur c! aveam dreptate. N-ai observat nici o ciud!"enie la mine când am luat micul dejun?

! Ba da. Acum, dac! stau s! m! gândesc, cred c!...! M! rog, presupun c! n-a fost ceva b!t!tor la ochi, pentru c!, dac! ar fi fost a#a, mi-ai fi spus-o. Oricum, mi-

am "inut f!r! probleme cursul de la ora nou!. Pân! la unsprezece, uitasem deja întregul incident. Apoi, chiar dup! prânz, am avut nevoie de o carte. Îmi trebuia Page #i... De fapt, cartea în sine nu are nici o importan"!; principalul era c! aveam nevoie de ea. Se afla pe un raft mai de sus, dar puteam ajunge la ea. Jane...

S-a oprit brusc, ezitând.! Haide, Roger, continu!!! Ai încercat vreodat! s! apuci un lucru care se g!se#te la un pas dep!rtare? Te întinzi #i, în mod automat, faci

un pas c!tre el, în vreme ce întinzi mâna. E o ac"iune în întregime involuntar!. Aici intervine coordonarea întregului corp.

! În"eleg. %i ce-i cu asta?! M-am întins spre carte #i, în mod involuntar, am f!cut un pas în sus. În aer, Jane! Am p!#it pe aer!! Roger, o s!-l chem pe Jim Sarle!! Nu sunt bolnav, fir-ar s! fie!! Cred c! ar trebui s! stea de vorb! cu tine. Doar e prietenul nostru. Nu te va vizita în calitate de medic. N-o s!

face"i altceva decât s! discuta"i.! %i cu ce o s! m! ajute asta?

Page 3: Asimov - Convingere

De furie, chipul lui Roger se congestionase.! O s! vedem. Acum stai jos, iubitule! Te rog!Jane s-a îndreptat spre telefon, dar el a oprit-o, în#f!când-o de încheietura mâinii.! Tu nu m! crezi!! Oh, Roger!! Nu m! crezi!! Te cred. Bineîn"eles c! te cred. Vreau doar s!...! Vrei doar ca Jim Sarle s! stea de vorb! cu mine. Asta arat! cât de mult m! crezi. Eu î"i spun adev!rul, iar tu

m! îndemni s! vorbesc cu un psihiatru. Uite, nu trebuie s! m! crezi pe cuvânt. Î"i pot dovedi c! nu aiurez. Pot dovedi c! sunt în stare s! plutesc.

! Te cred.

! Te rog, nu te prosti! %tii bine c! îmi dau seama atunci când cineva vrea doar s!-mi fie pe plac. R!mâi pe loc! %i acum, uit!-te la mine!

Roger s-a retras c!tre mijlocul înc!perii #i, f!r! alte preliminarii, s-a ridicat de la podea. Atârna în aer, leg!nându-se u#or; vârfurile pantofilor se g!seau la vreo cincisprezece centimetri deasupra covorului.

Jane încremenise de uimire.! D!-te jos, Roger! Oh, pentru numele lui Dumnezeu, d!-te jos! a murmurat ea.B!rbatul a început s! coboare lin #i, în scurt! vreme, picioarele i-au atins podeaua f!r! s! fac! nici un zgomot.! Ai v!zut?! Vai de mine, vai de mine...Femeia r!m!sese cu ochii pironi"i asupra lui, pe jum!tate însp!imântat!, pe jum!tate ab!tut!.La televizor, o doamn! cu piept bogat cânta în surdin! despre cât de minunat! era ideea de a zbura, sus pe cer,

împreun! cu iubitul ei.

Înv!luit în bezna nop"ii, Roger Toomey st!tea nemi#cat pe pat #i privea în gol.! Jane, a #optit el într-un târziu.! Ce e?! Nu dormi?! Nu.! Nici eu nu pot s! dorm. M! "in de t!blia patului ca s! fiu sigur c! nu... #tii tu...Mâna lui s-a deplasat, într-un gest febril, atingându-i u#or fa"a. Femeia a tres!rit #i s-a tras într-o parte, ca #i

cum acel contact i-ar fi provocat un #oc electric.! Îmi pare r!u! s-a scuzat ea. Sunt pu"in cam nervoas!.! E-n regul!. Oricum, inten"ionez s! m! scol.! %i ce-o s! faci? Trebuie s! dormi.! Deocamdat! nu pot, a#a c! n-are nici un sens s! te "in treaz! #i pe tine.! Poate c! n-o s! se întâmple nimic. Nu este obligatoriu s! p!"e#ti la fel în fiecare noapte. Pân! noaptea trecut!

n-ai avut nimic...! E#ti sigur!? Poate c! doar n-am mai ajuns niciodat! atât de sus. Poate c! nu m-am trezit niciodat! în timp ce

pluteam, ca s! fi avut ocazia de a descoperi acest lucru. În orice caz, acum este altfel.B!rbatul #edea pe pat, cu picioarele îndoite, cu mâinile cuprinzându-#i genunchii #i cu fruntea sprijinit! pe ei.

Dup! câteva clipe, a dat p!tura la o parte #i #i-a frecat obrazul de flanela moale a pijamalei sale.! Acum în mod sigur este altfel, a continuat el. %i numai la asta m! gândesc. De îndat! ce voi adormi, de

îndat! ce voi înceta s! m! mai men"in în mod con#tient în aceast! pozi"ie, sunt sigur c! o s! m! ridic.! Nu v!d de ce ar fi a#a. Pesemne c! depui un efort teribil.! Tocmai asta este problema. Nu fac nici un efort.! par trebuie s! te lup"i cu for"a gravita"ional!, nu-i a#a?! Îmi dau seama c! a#a ar trebui s! fie, #i totu#i nu fac nici un efort. Dac! a# putea m!car s! în"eleg acest lucru,

nu m-ar mai deranja atâta.%i-a l!sat picioarele s!-i atârne la marginea patului, apoi s-a ridicat.! Nu vreau s! mai discut despre asta! a spus el hot!rât.! Nici eu nu mai vreau, a morm!it so"ia lui.%i Jane a început s! plâng!, încercând s!-#i în!bu#e hohotele, dar reu#ind doar s! le transforme în gemete

înfundate, care sunau mult mai r!u.! Îmi pare r!u, Jane! a încercat Roger s-o mângâie. Te-am întors pe dos cu chestia asta...! Nu, nu m! atinge! Pur #i simplu... pur #i simplu... las!-m! în pace!Cu pa#i nesiguri, b!rbatul s-a îndep!rtat de pat.! Unde te duci? I-a întrebat ea.! Pe canapeaua din salon. Vrei s! m! aju"i pu"in?! Ce trebuie s! fac?! Vreau s! m! legi.! S! te leg de ea?! Da, cu ni#te sfoar!. Nu prea strâns, ca s! m! pot r!suci, dac! am nevoie. Te deranjeaz!?Deja picioarele ei goale c!utau papucii pe podea.! E-n regul!! a oftat femeia.

Roger Toomey st!tea în micu"a înc!pere ce-i "inea loc de birou #i privea teancul de lucr!ri din fa"a sa. Pentru moment, nu #tia cum o s! reu#easc! s! le corecteze.

De atunci, din noaptea în care plutise pentru prima oar!, #i pân! acum, "inuse cinci cursuri despre electricitate

Page 4: Asimov - Convingere

#i magnetism. Într-un fel sau altul, izbutise s! le duc! la bun sfâr#it, de#i nu-i fusese u#or. Studen"ii puseser! o mul"ime de întreb!ri proste#ti, a#a c!, în mod sigur, el nu fusese la fel de explicit #i de precis ca de obicei.

Ast!zi, îns!, sc!pase de predarea unui curs, dând o lucrare de control neprogramat!. Nu-#i mai b!tuse capul s! preg!teasc! subiecte noi; pur #i simplu, folosise ni#te subiecte de la un alt test, din urm! cu câ"iva ani.

Acum avea lucr!rile în fa"!, cu r!spunsurile mai mult sau mai pu"in adecvate, #i trebuia s! le corecteze #i s! pun! note. De ce? Chiar conta oare ce spuneau ei? Sau oricine altcineva? Era atât de important s! cuno#ti legile fizicii? %i, c! tot venise vorba de ele, care erau aceste legi? Chiar existau, cu adev!rat, ni#te legi? Sau totul nu era decât o harababur!, f!r! cap #i f!r! coad!, în care niciodat! nu avea s! fie g!sit! vreo urm! de organizare? Oare nu cumva, în pofida tuturor aparen"elor, Universul r!m!sese acela#i haos ini"ial, a#teptând în continuare Spiritul care s! înceap! s! se mi#te în adâncul s!u?

În plus, insomnia nu-l ajuta defel. Chiar legat de canapea, dormise pe sponci, #i, ce era mai r!u, tot visase.S-a auzit un cioc!nit în u#!.! Cine-i acolo? a strigat el furios.A urmat o pauz!, apoi o voce nesigur! a r!zb!tut pân! la el:! Sunt domni#oara Harroway, domnule profesor. Am adus scrisorile pe care le-a"i dictat.! Bine, intr!, intr!!Secretara departamentului abia întredeschise u#a, strecurându-#i trupul slab #i lipsit de gra"ie în birou. În

mân! "inea un teanc de hârtii. De fiecare dintre ele era prins câte un indigo #i câte un plic timbrat, cu adresa deja scris!.

Roger era ner!bd!tor s! scape de ea. Aceasta a fost gre#eala lui. S-a întins c!tre secretar!, ca s! ia mai repede scrisorile, #i a sim"it cum se ridic! de pe scaun.

Mai înainte de a se putea concentra asupra gândului coborârii, a mai înaintat pu"in, în"epenit în aceea#i pozi"ie, iar când a încercat s! se redreseze #i-a pierdut echilibrul #i s-a rostogolit.

Era mult prea târziu. Domni#oara Harroway a dat bezmetic! din mâini, împr!#tiind scrisorile pe podea. Apoi a "ipat scurt #i s-a n!pustit de-a-nd!ratelea spre ie#ire, lovind u#a cu um!rul, rico#ând dintr-un perete în altul #i, în cele din urm!, luând-o la fug! de-a lungul culoarului, înso"it! de "!c!nitul tocurilor sale înalte.

Roger s-a adunat de pe jos, frecându-#i #oldul care-l durea cumplit.! La naiba! a mârâit el.Dar, de fapt, în"elegea comportarea bietei femei. Î#i imagina tabloul pe care aceasta trebuie s!-l fi avut în fa"a

ochilor: un b!rbat în toat! firea ridicându-se u#urel din scaunul s!u #i plutind cu mâna întins! în direc"ia ei.A strâns scrisorile de pe jos #i a închis u#a biroului. Se f!cuse destul de târziu; în mod sigur, culoarele aproape

se goliser!, iar secretara se manifestase incoerent. Totu#i... A#tepta cu nelini#te s! vad! dac! nu cumva lumea avea s! se strâng! ca la urs.

Dar nu s-a întâmplat nimic. Poate c! femeia z!cea le#inat!, pe undeva. La început, Roger a sim"it c! era datoria lui s-o caute #i s-o ajute, dar apoi #i-a revizuit p!rerile, considerând c! propria sa con#tiin"! o luase razna. Pân! când nu avea s! afle exact ce era în neregul! cu el, pân! când nu avea s! în"eleag! clar ce reprezenta acest co#mar dement care-l chinuia în permanen"!, nu trebuia s! fac! nimic care s!-l dea de gol.

Numai c! el tocmai fusese la un pas de a compromite totul.A trecut în revist! scrisorile ! era câte una pentru fiecare fizician important din "ar!. "Savan"ii" locali nu erau

indica"i pentru acest gen de lucruri. S-a întrebat, totu#i, dac! nu cumva domni#oara Harroway în"elesese cele relatate în cuprinsul lor. Spera s! nu fi fost a#a. Folosise în mod deliberat un limbaj tehnic, poate chiar mai mult decât era nevoie. F!cuse acest lucru îndemnat de dou! motiva"ii: pe de o parte, pentru c! trebuia s! fie discret; pe de alt! parte, pentru a-#i impresiona coresponden"ii cu faptul c! el, Toomey, era pe drept cuvânt un capabil om de #tiin"!.

Rând pe rând, Roger a pus scrisorile în plicurile potrivite. Cele mai str!lucite creiere din "ar!, #i-a zis în sinea lui. Oare aveau s! reu#easc! s!-l ajute în vreun fel?

Nu #tia.

Biblioteca era înv!luit! în t!cere. Roger Toomey a închis Revista de Fizic! Teoretic!, a a#ezat-o din nou pe raft, la locul ei, #i a privit-o încruntat. Revista de Fizic! Teoretic!! La urma urmelor, exista oare vreun colaborator în stare s! re"in! ceva din acest amalgam de absurdit!"i? Gândul respectiv i-a provocat un #oc puternic. Pân! de curând, ace#tia fuseser! pentru el cei mai grozavi oameni din lume.

Înc! se mai str!duia, pe cât îi era posibil, s!-#i tr!iasc! via"a În conformitate cu morala #i filozofia lor. Cu ajutorul lui Jane, care devenea pe zi ce trecea din ce în ce mai necooperant!, f!cuse ni#te m!sur!tori. Încercase s! investigheze fenomenul, s!-i pun! în eviden"! rela"iile, s!-l evalueze. Pe scurt, încercase s!-l înfrâng! în singurul mod pe care-l cuno#tea ! s!-l reduc! la o simpl! expresie a legilor comportamentale eterne, c!rora trebuie s! li se supun! întregul Univers.

(Trebuie s! li se supun!. Cele mai sclipitoare min"i sus"in acest lucru.)Numai c! nu avusese ce s! m!soare. Levita"ia sa nu era înso"it! de nici o senza"ie de efort. În cas! ! cum era #i

firesc, nu îndr!znea s! fac! teste afar! !, putea la fel de u#or s! ating! tavanul pe cât de u#or ii era s! se ridice doar un centimetru de la podea, singura diferen"! fiind c! prima ac"iune dura mai mult. Sim"ea c!, dac! ar fi dispus de suficient timp, ar fi putut s! se înal"e oricât; ar fi fost capabil s! se duc! pân! #i pe Lun!, dac! ar fi fost cazul.

Pe durata levita"iei, putea ridica #i greut!"i. Fenomenul în sine se producea cu o vitez! mai redus!, dar nu exista o cre#tere a efortului.

În urm! cu o zi, o abordase pe Jane pe nea#teptate, "inând într-o mân! un cronometru.! Ce greutate ai? o întrebase el.! Cincizeci de kilograme, replicase ea scurt.Femeia se uita la el f!r! s! în"eleag! care-i erau inten"iile.Roger o apucase de dup! mijloc cu un bra". Ea încercase s! se elibereze din strânsoare, dar el se f!cuse c-o

ignor!. Împreun!, începuser! s! se ridice foarte încet. Jane se ag!"ase de el cu disperare, alb! la fa"! de groaz!.

Page 5: Asimov - Convingere

! Dou!zeci de minute #i treisprezece secunde, spusese el, atunci când atinsese tavanul cu cre#tetul capului.Când ajunseser! din nou pe podea, Jane se smulsese din bra"ele lui #i ie#ise rapid din camer!.Cu câteva zile mai înainte, trecuse pe lâng! un cântar medical, ce st!tea stingher la un col" de strad!. În jur, nu

era nici "ipenie de om, a#a c! se urcase pe el #i b!gase în fant! o moned!. Cu toate c! b!nuise ceva de genul acesta, totu#i r!m!sese #ocat v!zând c! nu mai cânt!rea decât vreo paisprezece kilograme.

Începuse s! umble cu buzunarele pîine de m!run"i# #i s! se cânt!reasc! ori de câte ori avea ocazia. În zilele în care sufla un vânt mai puternic, era mai dificil; se sim"ea ca #i cum ar fi avut nevoie s! i se aga"e de picioare o greutate mai mare, pentru a nu fi luat de curen"ii de aer.

Reglarea în!l"imii #i a vitezei se f!cea în mod automat. Oricare ar fi fost cauza care îl împingea s! leviteze, acel ceva p!stra un echilibru între confort #i siguran"!. În acela#i timp, îns!, putea s! exercite #i el un control con#tient asupra plutirii, la fel cum putea s!-#i controleze #i respira"ia. Suindu-se pe un cântar, putea face acul s! urce aproape pân! la greutatea lui normal! sau s! coboare pân! la zero.

În cele din urm!, î#i cump!rase un cântar #i încercase s! m!soare viteza cu care reu#ea s!-#i schimbe greutatea. Dar aceasta nu-l ajutase deloc. Viteza se dovedise a fi mai mare decât posibilitatea de deplasare a acului indicator. Nu izbutise decât s! culeag! date despre coeficien"ii de compresibilitate #i despre momentele de iner"ie.

Dar, de fapt, ce însemnau toate acestea?A pornit spre. u#!, gârbovit #i târându-#i picioarele. În drumul lui, atingea când #i când mesele #i scaunele, iar

odat! ajuns la perete, s-a sprijinit discret de el. Sim"ea c! avea nevoie stringent! s! fac! acest lucru. Atingerea materiei îi oferea informa"ii în leg!tur! cu pozi"ia sa în raport cu solul. Dac! mâna nu mai atingea o mas! sau dac! începea s!-i alunece în susul zidului, însemna c! avea din nou probleme.

Ca de obicei, coridorul era împânzit de studen"i. Roger #i-a propus s! nu-i bage în seam!. În ultimele zile, tinerii se obi#nuiser! treptat cu ideea c! era inutil s!-l mai salute. Profesorul î#i închipuia c! unii îl vor considera bizar, iar al"ii de-a dreptul antipatic. A trecut pe lâng! lift f!r! s! se opreasc!. Nu-l mai folosea, mai ales la coborâre. Când liftul pornea în jos, îi era imposibil s! nu se ridice în aer pentru o clip!. Nu avea nici o importan"! ce m!suri î#i lua: tot s-ar fi desprins de podea, iar ceilal"i s-ar fi holbat la el ca la urs.

Roger a întins o mân! spre balustrada ce începea în capul sc!rilor #i, chiar înainte de a o atinge, s-a împiedicat de propriul s!u picior. Cu greu î"i puteai imagina o mi#care mai neîndemânatic!. Cu trei s!pt!mâni în urm!, s-ar fi rostogolit de-a berbeleacul pân! la etajul inferior.

De data aceasta, îns!, sistemul s!u autonom a preluat controlul situa"iei. Aplecat înainte, cu bra"ele desf!cute ca aripile unui vultur, cu degetele r!#chirate, cu picioarele pe jum!tate îndoite, profesorul a plutit în josul sc!rii asemenea unui planor. Cineva neavizat ar fi putut crede c! aluneca pe o sârm!.

Roger era prea z!p!cit de cursul evenimentelor pentru a se putea controla, prea paralizat de groaz! pentru a mai schi"a vreun gest. S-a oprit automat, cam la vreo jum!tate de metru de fereastra situat! în partea de jos a sc!rii, #i a r!mas acolo, planând deasupra ei.

La etajul de unde coborâse erau doi studen"i, amândoi lipi"i acum de perete; înc! trei se aflau în cap!tul de sus al sc!rilor, doi ! la etajul de dedesubt, iar un altul se g!sea chiar lâng! el, la cotitura pe care o f!ceau sc!rile, atât de aproape încât se puteau atinge.

Se l!sase o lini#te de mormânt. To"i se uitau buimaci la el.Roger #i-a rec!p!tat echilibrul, a coborât încet pe podea #i apoi s-a repezit în josul sc!rilor, împingând cu

brutalitate un student ce i se ivise în cale.În spatele s!u a izbucnit un #uvoi de exclama"ii.

! Doctorul Morton vrea s! m! vad!?Roger s-a r!sucit în fotoliul s!u, "inându-se strâns de unul dintre bra"ele acestuia.! Da, dr. Toomey! i-a confirmat noua secretar! a departamentului. Apoi tân!ra s-a gr!bit s! ias! din înc!pere. Deja aflase, în scurtul r!stimp de când domni#oara Harroway

demisionase, c! era ceva "în neregul!" cu dr. Toomey. Studen"ii îl ocoleau. În ziua aceea, de pild!, în sala de curs, locurile din spate fuseser! pline de tot soiul de gur!-casc!, ce #u#otiser! în permanen"!, în vreme ce locurile din fa"! r!m!seser! goale.

Roger s-a uitat în mica oglind! prins! pe perete, lâng! u#!. %i-a aranjat haina #i a scuturat câteva fire de praf de pe ea, dar aceste gesturi de cochet!rie nu-i îmbun!t!"eau cu nimic înf!"i#area. Pielea lui devenise treptat str!vezie. De când începuse întregul #ir de nepl!ceri, sl!bise cel pu"in cinci kilograme, cu toate c!, în realitate, nu avea posibilitatea de a afla exact cât pierduse în greutate. În general, avea o înf!"i#are boln!vicioas!, ca #i cum sistemul s!u digestiv s-ar fi sf!dit în permanen"! cu el, de fiecare dat! reu#ind s! ias! înving!tor.

Nu-i era câtu#i de pu"in team! de discu"ia pe care urma s-o aib! cu pre#edintele departamentului. În ultima vreme, se pricopsise cu un cinism pronun"at în privin"a incidentelor legate de levita"ie. Dup! toate aparen"ele, martorii recentei sale aventuri p!straser! t!cerea. Doar domni#oara Harroway vorbise.

Aranjându-#i pentru ultima dat! cravata, Roger a ie#it din birou. Pân! la cabinetul lui Philip Morton nu era prea mult de mers pe coridor, ceea ce îi convenea de minune. Acum, toate eforturile lui se îndreptau spre dobândirea deprinderii de a se deplasa cu o încetineal! sistematic!. A ridicat un picior #i l-a pus înaintea celuilalt, urm!rind cu aten"ie întregul proces. Apoi, extrem de concentrat, l-a ridicat pe cel!lalt #i l-a pus mai în fa"!. Înainta pe culoar de-a dreptul coco#at, supraveghindu-#i propriile picioare.

Atunci când Roger #i-a f!cut apari"ia în biroul doctorului Morton, acesta din urm!, v!zându-l, s-a încruntat. Pre#edintele avea ochi mici, o musta"! c!runt! neglijent aranjat! #i un costum #ifonat. În cercurile #tiin"ifice, reputa"ia lui nu era nemaipomenit!, b!trânul fiind recunoscut pentru tendin"a sa de a l!sa predarea cursurilor în seama altor profesori din cadrul catedrei.

! %tii, Toomey, am primit o scrisoare tare ciudat! de la Linus Deering, a rostit el agale. I-ai scris cumva pe... ! s-a uitat peste o hârtie de pe birou ! dou!zeci #i doi, luna trecut!? Asta este semn!tura ta?

Roger #i-a aruncat privirea peste ea #i a încuviin"at. Brusc, a sim"it cum îl cuprinde o nelini#te rea, #i a încercat

Page 6: Asimov - Convingere

s! descifreze scrisoarea lui Deering, de#i era pus! invers. Era ceva nea#teptat. Dintre toate scrisorile pe care le expediase în ziua incidentului cu domni#oara Harroway, nu primise r!spuns decât la patru.

Trei dintre ele cuprinseser! doar câteva vorbe goale, lipsite de c!ldur!, ceva în genul: "Prezenta indic! primirea scrisorii dumneavoastr! din data de 22. Nu cred c! v! pot ajuta în privin"a problemei de care amintea"i". Cel de-al patrulea r!spuns, de la Ballantine of Northwestern Tech, f!cuse aluzie într-un mod stupid la un institut de cercet!ri psihice. Roger nu putea spune cu siguran"! dac! indivizii respectivi doreau s!-l ajute în vreun fel sau inten"ionau s!-l insulte.

Scrisoarea lui Deering ar fi fost a cincea. În ea î#i pusese toate speran"ele.

Dr. Morton a tu#it cu putere pentru a-#i drege glasul, apoi #i-a pus pe nas o pereche de ochelari.! Vreau s!-"i citesc ce scrie. Ia loc, Toomey, ia loc! Zice: "Drag! Phil..." ! Pre#edintele i-a aruncat o privire

rapid!, înso"it! de un zâmbet prostesc. ! Linus #i cu mine ne-am întâlnit anul trecut, la conven"ia Federa"iei. Am b!ut ceva împreun!. Un tip tare dr!gu"...

%i-a potrivit din nou ochelarii #i a revenit la scrisoare:! "Drag! Phil, exist! un oarecare Roger Toomey în departamentul t!u? Cu o zi în urm!, am primit o scrisoare

tare ciudat! de la el. Nu prea #tiu exact ce trebuie s! în"eleg din ea. Mai întâi, mi-am propus s-o ignor, ca pe atâtea alte scrisori trimise de diver#i aiuri"i. Apoi mi-am zis c!, de vreme ce scrisoarea are antetul departamentului condus de tine, tu ar trebui s! #tii ceva despre asta. N-ar fi exclus s! fie un escroc ce încearc! în acest fel s! ob"in! un gir favorabil. Includ aici #i scrisoarea primit! de la numitul Toomey, pentru ca tu s! po"i verifica efectiv care este situa"ia. Sper s! trec cât de curând prin zon!...". Mai departe sunt doar probleme personale.

Morton a împ!turit scrisoarea, #i-a scos ochelarii, i-a pus într-un toc de piele pe care l-a b!gat apoi în buzunarul de la piept, dup! care #i-a încruci#at degetele #i s-a aplecat înainte.

! Acum, a rânjit el, nu cred c! trebuie s!-"i citesc propria-"i scrisoare. A fost o glum!? O mistificare?! Doctore Morton, a r!spuns Roger cu greutate, am fost cât se poate de serios. Nu v!d nimic în neregul! cu

scrisoarea mea. Am trimis-o mai multor fizicieni. Cred c! acest fapt vorbe#te de la sine. Am f!cut observa"ii asupra unui caz de... de levita"ie #i voiam informa"ii despre posibilele explica"ii teoretice ale unui asemenea fenomen.

! Levita"ie? Chiar a#a?! E un caz real, domnule pre#edinte.! Ai f!cut observa"iile personal?! Bineîn"eles.! F!r! fire ascunse? F!r! oglinzi? Ascult!-m! pe mine, Toomey, tu nu te pricepi la soiul !sta de p!c!leli...! Au fost serii de observa"ii f!cute într-un cadru #tiin"ific. Posibilitatea unei escrocherii este exclus!.! Ai fi putut s! m! consul"i #i pe mine, Toomey, mai înainte de a trimite aceste scrisori.! Poate c! ar fi trebuit s-o fac, domnule pre#edinte, dar, sincer s! fiu, am crezut c!... nu ve"i privi cu ochi buni

toat! aceast! afacere.! Î"i mul"umesc pentru apreciere. E bine c! î"i dai seama de acest lucru. %i totu#i, s! folose#ti hârtii cu antetul

departamentului... Drept s!-"i spun, Toomey, sunt cu adev!rat surprins. Fire#te, în particular, te prive#te ce faci cu via"a ta. Dac! dore#ti s! crezi în levita"ie, d!-i drumul #i f!-o, dar asta numai în timpul t!u liber! Pentru binele departamentului #i al colegiului, ar trebui s!-"i fie foarte clar c! nu trebuie s! amesteci genul !sta de lucruri cu activitatea ta didactic!. De fapt, ai cam sl!bit în ultima vreme, nu-i a#a? Da, da, nu ar!"i deloc bine... În locul t!u, m-a# duce s! consult un doctor. Poate chiar un specialist în boli nervoase...

! Nu crede"i c! un psihiatru ar fi o idee mai bun!? i-a sugerat Roger cu am!r!ciune.! Ei, asta este problema ta personal!! În orice caz, pu"in! odihn!...Chiar în acea clip!, telefonul a început s! sune. Apelul a fost preluat de secretar!, dar imediat butonul ro#u al

deriva"iei a clipit de dou! ori. Dr. Morton a ridicat receptorul aparatului de pe biroul s!u.! Alo... Oh, dr. Smithers, da... Îhîm... Da... În leg!tur! cu cine?... Bine, de fapt, e cu mine chiar în acest

moment... Da... Da, imediat.%eful departamentului a a#ezat receptorul în furc! #i s-a uitat gânditor la Roger.! Decanul vrea s! ne vad!, pe amândoi.! În leg!tur! cu ce, domnule?! N-a spus.B!trânul profesor s-a sculat din fotoliu #i s-a îndreptat spre u#!.! Nu vii, Toomey?! Ba da, domnule.Roger s-a ridicat anevoie, vârându-#i cu mult! grij! vârful unui pantof sub biroul lui Morton.Decanul Smithers era un b!rbat usc!"iv, cu o fa"! lung!, ascetic!. O mare parte din dantura sa era fals! #i nu to"i

din"ii ii veneau chiar la fix, ceea ce f!cea ca unele cuvinte pe care le rostea s! sune #uierat.! Închide u#a, domni#oar! Bryce, i-a spus el secretarei. Pentru câtva timp, nu vreau s! fiu întrerupt de nici un

telefon. Lua"i loc, domnilor!Apoi, privindu-i cu un aer r!u prevestitor, a ad!ugat:! Cred c! e mai bine s! trec direct la subiect. Nu #tiu exact ce face dr. Toomey, dar ar trebui s! înceteze

imediat...Uluit, Morton s-a r!sucit c!tre Roger.! Ce ai f!cut?Roger a ridicat descump!nit din umeri.! Faptele mele nu au fost în concordan"! cu inten"iile mele... La urma urmelor, se pare c! subestimase mânc!rimea de limb! a studen"ilor.! Oh, haide, haide! ! Decanul p!rea ner!bd!tor. ! Sincer s! fiu, nu #tiu cât s! cred #i cât s! nu cred din

aceast! poveste, dar se pare c! te-ai ocupat de ni#te scamatorii de salon. Ni#te trucuri idioate, de-a dreptul

Page 7: Asimov - Convingere

nepotrivite cu spiritul #i demnitatea acestei institu"ii...! Nu mai în"eleg nimic, a intervenit Morton.Decanul s-a încruntat.! Atunci se pare c! nu e#ti la curent cu cele întâmplate. Sunt de-a dreptul uluit cum cadrele didactice pot

ignora ni#te lucruri cunoscute #i arhicunoscute de to"i studen"ii. Pân! acum nu mi-am dat seama de acest lucru. Eu însumi am auzit de incident cu totul întâmpl!tor; de fapt, printr-un foarte fericit complex de împrejur!ri, de vreme ce am fost în m!sur! s! interceptez un reporter de la un ziar, care sosise aici de diminea"!, c!utând o persoan! pe care o numea "Dr. Toomey, profesorul zbur!tor".

! Cum? a strigat oripilat Morton.Roger asculta cu un aer pierdut.! A#a s-a exprimat reporterul. N-am f!cut decât s!-l citez. Se pare c! unul dintre studen"ii no#tri a sunat la

ziar. L-am dat afar! pe reporter #i am cerut ca studentul s! se prezinte în biroul meu. Dup! afirma"iile sale, profesorul Toomey a zburat ! am folosit acest termen, "zburat", pentru c! studentul a insistat s!-l utilizeze ! în josul sc!rii #i apoi s-a întors sus în acela#i mod. A mai ad!ugat c! exist! vreo doisprezece martori care-i pot confirma spusele.

! M-am dus doar în josul sc!rilor, a morm!it Roger.Decanul Smithers începuse s! se învârt! agitat prin biroul s!u. Se ambala singur, iar vorbele i se rev!rsau din

gur! în cascad!. ! Uite ce-i, Toomey, n-am nimic împotriva teatrului de amatori. Cât! vreme am fost în Consiliul de

Conducere, am luptat din r!sputeri împotriva rigidit!"ii #i a falsei demnit!"i. Am încurajat rela"iile de prietenie între diferitele grade sociale din cadrul facult!"ii, #i nu am obiectat nici m!car fa"! de o fraternizare rezonabil! cu studen"ii. Prin urmare, nu am nimic împotriv! s! pui în scen! un spectacol în beneficiul studen"ilor în propria ta

cas!. Nu m! îndoiesc c! în"elegi ce s-ar putea întâmpla cu colegiul dac! ar intra pe fir ni#te ziari#ti iresponsabili. Vom avea o mod! a profesorului zbur!tor, urmat! de o mod! a farfuriilor zbur!toare? Dac! reporterii vor lua leg!tura cu dumneata, vreau s! negi categoric toate aceste lucruri.

! În"eleg, domnule decan Smithers.! Am certitudinea c! vom sc!pa de acest incident f!r! probleme de lung! durat!. Trebuie s!-"i cer, îns!, cu

toat! fermitatea de care sunt capabil, în numele autorit!"ii de care dispun, s! nu mai repe"i niciodat!... !!!... performan"a. Dac! o mai faci, voi cere. s! fii demis... M-ai în"eles, dr. Toomey?

! Da, i-a r!spuns sp!#it Roger.! În cazul acesta, bun! ziua, domnilor!

Dr. Morton l-a condus pe Roger înapoi în biroul s!u. De data aceasta, #i-a concediat secretara #i a z!vorât u#a în urma ei.

! Sfinte Sisoe, a #optit el, nebunia asta are vreo leg!tur! cu scrisoarea ta, Toomey?Pe Roger începeau s!-l lase nervii.! Oare nu este evident? În acele scrisori f!ceam referire chiar la mine.! Po"i s! zbori? Vreau s! spun, s! levitezi?! Oricare dintre cei doi termeni este potrivit.! N-am auzit niciodat! o asemenea... La dracu', Toomey, domni#oara Harroway te-a v!zut vreodat! levitând?! O singur! dat!. A fost un acei...! Bineîn"eles, acum totul este clar. S!rmana femeie, era într-o stare de isterie de nedescris ! nici m!car nu era

clar ce voia s! spun!. Suna de parc! te-ar fi acuzat de... de...Morton p!rea extrem de stânjenit.! Oricum, n-am crezut o iot!! a continuat el. Era o secretar! bun!, într-adev!r, dar în mod evident nu f!cea

parte din categoria celor capabile s! atrag! aten"ia unui b!rbat. M-am sim"it de-a dreptul u#urat atunci când ne-a p!r!sit. M-am gândit c! data viitoare va avea un revolver, sau m! va acuza pe mine... Ai... ai levitat, în fa"a ei, nu-i a#a?

! Da.! Cum faci chestia asta?Roger a cl!tinat ab!tut din cap.! Tocmai asta este problema. Nu #tiu.! Nu anulezi cumva legea gravita"iei? #i-a permis Morton s! zâmbeasc!.! Cred c! tocmai a#a ceva se întâmpl!. Într-un fel sau altul, trebuie s! fie implicat! #i antigravita"ia.! Uite ce-i, Toomey, nu-i nimic de râs în asta! l-a mustrat #eful departamentului, sup!rat din cauz! c! o glum!

de-a sa fusese luat! în serios.! De râs?! Pentru numele lui Dumnezeu, domnule pre#edinte, las cumva impresia unui tip care are chef

s! râd!?! Ei bine... în mod clar, ai nevoie de odihn!. Nu încape nici o îndoial!. Pu"in repaus, #i aiureala ta o s! treac!.

Sunt sigur de asta.! Nu e o aiureal!!Roger #i-a l!sat pentru o clip! capul în jos, apoi, pe un ton mai lini#tit, a continuat:! Haide"i s! v! propun ceva, dr. Morton! Ce-a"i zice s! fi"i al!turi de mine în afacerea asta? Într-un fel, acest

fenomen va deschide orizonturi noi în fizic!. Nu #tiu cum... func"ioneaz!; pur #i simplu, nu reu#esc s!-mi imaginez nici o modalitate. Amândoi îns!, împreun!, am putea...

Între timp, privirea îngrozit! a celuilalt devenise ceva aproape tangibil.! %tiu c! totul sun! ciudat, a perorat mai departe Roger. Dar v! voi demonstra. Totul este perfect real. A# fi

vrut s! nu fie...! Stai, stai! ! Morton a s!rit din fotoliu ca un arc. ! Nu te epuiza! Ai mare nevoie de odihn!! Nu cred c! ar

trebui s! a#tep"i vacan"a de var!. Du-te acas! chiar acum! Voi aranja s!-"i prime#ti salariul #i voi avea grij! #i de

Page 8: Asimov - Convingere

cursurile tale. %tii, le-am predat #i eu, mai demult...! Domnule pre#edinte, e vorba despre ceva foarte important.! %tiu... %tiu... ! Dr. Morton îl b!tu p!rinte#te pe um!r. -Totu#i, b!iete, nu pari a fi deloc în apele tale. Ca s!

fiu cinstit, ar!"i ca dracu'. Ai nevoie de mult! odihn!.! Pot s! levitez.Roger a ridicat din nou vocea.! Încerca"i, doar, s! sc!pa"i de mine pentru c! nu m! crede"i, nu-i a#a? a ad!ugat el. Crede"i c! v! mint? Care ar

fi motivul?! Te agi"i f!r! rost, b!iete! Stai s! dau un telefon. O s! chem pe cineva s! te duc! acas!.! V! repet, pot s! levitez! a "ipat Roger.Dr. Morton s-a f!cut stacojiu la fa"!.! %tii ce, Toomey, hai s! nu discut!m despre asta! Nu mi-ar p!sa nici dac! "i-ai lua zborul chiar în clipa asta.! Vre"i s! spune"i c!, dac! a"i vedea, tot n-a"i crede în ea?! În levita"ie? Bineîn"eles c! nu.%eful departamentului ajunsese #i el la limita r!bd!rii.! Dac! te-a# vedea c! zbori, a început el s! zbiere, m-a# duce la un oculist sau la un psihiatru. Mai degrab! m-

a# considera eu nebun decât s! cred c! legile fizicii...Dându-#i seama de ceea ce spunea, s-a oprit brusc #i a tu#it, pentru a-#i drege vocea.! Deci, a#a cum am stabilit, hai s! nu mai discut!m despre asta. O s! dau doar un telefon...! Nu-i nevoie, domnule! i-a r!spuns Roger, dezam!git. Plec. M! duc s! m! odihnesc. La revedere.%i profesorul a ie#it din înc!pere, mi#cându-se mult mai repede decât o f!cuse în ultimele zile. În picioare, cu

mâinile sprijinite de birou, Morton l-a privit cum se îndep!rta #i s-a sim"it extrem de u#urat.

Ajungând acas!, Roger l-a g!sit pe James Sarle în sufragerie. Când profesorul a intrat pe u#!, medicul tocmai î#i aprindea pipa, "inând-o bine în c!u#ul mâinii noduroase; apoi a stins chibritul, fluturându-i prin aer, iar chipul s!u ro#u #i s!n!tos s-a destins într-un zâmbet.

! Bun!, Roger! V!d c! ai renun"at la prieteni. N-am mai primit nici un semn de la tine de mai bine de o lun!.Sprâncenele negre ale doctorului s-au unit deasupra nasului, conferindu-i acea expresie

amenin"!toare care, într-un anume fel, îl ajuta s! stabileasc! atmosfera potrivit! în rela"iile cu pacien"ii s!i.Roger s-a r!sucit spre Jane, care era tol!nit! într-un fotoliu. Chipul femeii tr!da o oboseal! profund!, ceea ce

devenise un lucru obi#nuit în ultima vreme.! De ce l-ai adus aici? a întrebat-o el.! Stai! Opre#te-te, omule! a intervenit Sarle. Nimeni nu m-a adus. Eu sunt mai mare decât ea, a#a încât nu m-a

putut împiedica s! intru.! B!nuiesc c! v-a"i întâlnit întâmpl!tor, nu-i a#a? Faci program!ri pentru toate întâlnirile tale întâmpl!toare?! Hai s! spunem altfel, a râs Sarle. Mi-a povestit o parte din ceea ce s-a întâmplat.! Îmi pare r!u dac! nu e#ti de acord cu acest lucru, Roger, dar a fost prima ocazie pe care am avut-o ca s!

vorbesc cu cineva care putea s! m! în"eleag!, a murmurat Jane pe un ton stins.! De unde "i-a venit ideea c! el poate s! în"eleag!? Spune-mi, Jim, tu ai crezut ce "i-a relatat?! Nu este un lucru u#or de crezut, trebuie s! recuno#ti asta, i-a r!spuns Sarle. Dar m!car încerc...! E-n regul!, s! presupunem c! am zburat. S! ne închipuim c! m! ridic chiar acum #i plutesc. Ce-ai face?! Poate a# le#ina... Poate a# spune "Sfinte Sisoe"... Poate a# izbucni în râs. De ce nu încerci mai întâi s-o faci?

Vom vedea dup! aceea pe ce picior dans!m...Roger r!mase cu privirea a"intit! asupra lui.! Chiar vrei s! vezi?! De ce nu?! Cei care au asistat la "spectacol" fie au urlat, fie au fugit, fie au în"epenit de fric!. Rezi#ti la a#a ceva, Jim?! Cred c! da.! O.K.Roger s-a în!l"at la vreo jum!tate de metru de la podea #i, ajuns acolo, a executat un entrechat lent. Apoi a

r!mas în aer, ridicat parc! în poante, cu picioarele apropiate #i bra"ele întinse gra"ios, într-o poz! de veritabil! parodie.

! Mai grozav decât Nijinski, nu-i a#a, Jim?Reac"ia lui Sarle a fost cu totul diferit! fa"! de cum anticipase. Doctorul n-a f!cut altceva decât s! se aplece,

pentru a-#i culege de pe jos pipa ce-i sc!pase din mân!.Jane #i-a închis ochii, iar de sub pleoapele coborâte au prins s! i se preling!, în t!cere, lacrimi.! Coboar!, Roger, i-a cerut Sarle.Profesorul a planat încet în jos, pân! a atins din nou podeaua.! Am scris unor fizicieni, savan"i de renume, a început el s! povesteasc!, a#ezându-se pe un scaun. Am

încercat s! le explic situa"ia într-un mod cât mai obiectiv, cât mai deta#at, sus"inând totodat! c! acest fenomen ar trebui investigat. Cei mai mul"i dintre ei nici nu m-au b!gat în seam!. Unul singur i-a trimis o scrisoare b!trânului Morton ca s!-l întrebe dac! nu cumva sunt un escroc sau un nebun.

! Ooo, Roger! a #optit Jane.! Crezi c! !sta este cel mai r!u lucru? A#teapt! numai: decanul m-a chemat acum o or! în biroul s!u,

poruncindu-mi s! încetez cu scamatoriile de salon. Întâmpl!tor, deun!zi m! împiedicasem pe sc!ri #i, în mod automat, m-am ridicat, pentru a fi în siguran"!. Morton, în schimb, zice c! nu m-ar crede c! pot s! zbor chiar dac! m-ar vedea cu proprii s!i ochi. În aceast! situa"ie, pretinde el, s! vezi nu înseamn! s! #i crezi. De aceea, mi-a ordonat s!-mi iau o vacan"! prelungit!, ca s! m! odihnesc. Nu m! mai întorc acolo.

! Roger, tu vorbe#ti serios? a îng!imat Jane, cu ochii m!ri"i de uimire.

Page 9: Asimov - Convingere

! Nu m! mai pot întoarce. M-am s!turat de ei! %i se mai consider! oameni de #tiin"!!! Dar ce vei face?! Nu #tiu, a r!spuns profesorul, îngropându-#i capul în mâini. Spune-mi tu, Jim, a continuat el, cu voce

înfundat!, ca psihiatru, care este p!rerea ta: oare de ce nu vor s! m! cread!?! Poate c! este o problem! de autoap!rare, Roger, a rostit agale Sarle. Oamenii nu prea se dau în vânt dup!

lucrurile pe care nu le în"eleg. Chiar #i cu câteva sute de ani în urm!, pe vremea când mul"i oameni credeau în existen"a puterilor supranaturale, cum ar fi fost, s! zicem, zburatul pe coada m!turii, aproape întotdeauna acestea erau considerate ca avându-#i originea în for"ele r!ului. %i, din p!cate, nici pân! ast!zi semenii no#tri n-au renun"at la aceast! mentalitate. Poate c! nu mai cred efectiv în diavol, dar sunt convin#i c! ceea ce este straniu este ceva r!u. În consecin"!, vor lupta cu înver#unare împotriva ideii de levita"ie ! sau vor fi speria"i de moarte dac! vor fi nevoi"i s-o accepte. Hai s! nu ne p!c!lim singuri: !sta este adev!rul!

Roger a cl!tinat ab!tut din cap.! Tu vorbe#ti despre oamenii obi#nui"i, iar eu m! refer la oamenii de #tiin"!.! %i savan"ii tot oameni sunt.! %tii bine ce vreau s! spun. În cazul meu, se manifest! un fenomen aparte. Nu este vorba de vr!jitorie #i nici

nu am încheiat un pact cu diavolul. Pentru numele lui Dumnezeu, Jim, trebuie s! existe o explica"ie natural!. Nu cunoa#tem totul despre gravita"ie. De fapt, de-abia #tim câte ceva. Nu crezi c! exist! o posibilitate ca, printr-o metod! biologic!, s! po"i anula gravita"ia? Poate c! eu reprezint un fel de muta"ie. Poate c! am... ei bine, s!-i spunem un mu#chi... care poate contracara gravita"ia. Cel pu"in, poate anula efectul gravita"iei asupra persoanei mele. Deci, hai s! analiz!m acest lucru. De ce s! st!m cu bra"ele încruci#ate? închipuie#te-"i pe viitor va avea omenirea, dac! vom st!pâni antigravita"ia...

! Opre#te-te, Rog! l-a întrerupt Sarle. Ia mai gânde#te-te ni"el la chestia asta! De ce e#ti tu atât de nemul"umit? Din cele relatate de Jane, în prima zi când "i s-a întâmplat acest lucru, aproape c! înnebunise#i de fric! ! adic! mai înainte ca s!-"i dai seama c! #tiin"a nu te va lua în seam! #i c! superiorii t!i nu-"i vor ar!ta pic de în"elegere.

! A#a e, a murmurat tân!ra.! Ce motive aveai s! te sim"i astfel? a continuat Sarle. Din senin, c!p!tase#i o putere mare, nou!, minunat!; o

libertate nesperat! fa"! de greutatea ucig!toare a gravita"iei...! Oh, nu vorbi prostii! A fost... îngrozitor. Nu reu#eam s! în"eleg ce se întâmpla. Nici acum nu în"eleg.! P!i tocmai asta e, b!iete! Era ceva ce nu puteai pricepe #i, ca urmare a acestui lucru, era ceva

însp!imânt!tor. E#ti fizician #i cuno#ti legile care guverneaz! Universul. Sau, dac! nu le cuno#ti tu, #tii c! sunt al"ii care le cunosc. Chiar dac! o anumit! problem! nu este în"eleas! de nimeni, #tii c!, într-o bun! zi, cineva o va pricepe. Cuvântul-cheie este a cunoa#te, #i el face parte din via"a ta. Brusc, te-ai trezit confruntat cu un fenomen pe care tu îl considerai c! violeaz! una dintre legile de baz! ale Universului. Oamenii de #tiin"! afirm!: dou! mase se vor atrage reciproc conform unei legi matematice fixe. Aceasta este o însu#ire inalienabil! a materiei #i a spa"iului. Nu exist! excep"ii. %i iat! c!, acum, tu ai devenit o astfel de excep"ie.

! Halal excep"ie! a morm!it posomorât Roger.! Vezi, Roger, a continuat Sarle, pentru prima oar! în istoria sa, omenirea posed! ceea ce ea consider! a fi ni#te

legi inviolabile. În culturile primitive, un #aman putea folosi o vraj! pentru a aduce ploaia. Dac! farmecele nu aveau efectul scontat, asta nu afecta valabilitatea magiei. E#ecul s!u însemna doar c! vr!jitorul uitase o parte din incanta"ie, sau înc!lcase vreun tabu, sau sup!rase vreun zeu. În culturile teocratice moderne, poruncile Zeit!"ii nu pot fi înc!lcate. %i totu#i, dac! un om le nesocote#te, dar el continu! s! prospere, aceasta nu va reprezenta un semn c! respectiva religie #i-ar fi pierdut valorile. Este acceptat! ideea c! drumurile Providen"ei sunt de nep!truns #i c!, undeva, te a#teapt! o pedeaps! divin!. Cu toate acestea, ast!zi avem legi care într-adev!r nu pot fi înc!lcate, iar una dintre ele este legea gravita"iei. Aceasta ac"ioneaz! chiar dac! acela care o invoc! a uitat s! morm!ie em-em-supra-er-p!trat...

Pe fa"a lui Roger s-a înfiripat un zâmbet strâmb.! Te în#eli, Jim. Legile inviolabile au fost în permanen"! înc!lcate. Atunci când a fost descoperit!,

radioactivitatea era considerat! un lucru imposibil. Cantit!"i incredibile de energie ap!reau din neant. Era la fel de ridicol! ca #i levita"ia...

! Radioactivitatea este un fenomen obiectiv, care poate fi reprodus experimental #i despre care s-au putut face comunic!ri, în urma unor analize. În orice împrejurare, uraniul va voala pelicula fotografic!. Un tub Crookes poate fi construit de oricine #i tot pentru oricine va emite, în mod identic, un flux de electroni. Tu...

! Am încercat s! comunic...! %tiu. Dar po"i oare s!-mi spui, de exemplu, cum a# putea levita #i eu?! Bineîn"eles c! nu.! Ei vezi, asta constituie o limit! pentru to"i ceilal"i, care pot doar s! observe fenomenul, f!r! a fi capabili s!-l

#i reproduc! în laborator. Acest lucru plaseaz! levita"ia ta pe acela#i plan cu evolu"ia stelar! ! respectiv, ceva despre care po"i emite teorii, dar pe care niciodat! nu-l po"i supune unei experien"e.

! %i, cu toate acestea, oamenii de #tiin"! î#i închin! via"a studiului astrofizicii.! Cum "i-am spus, savan"ii sunt #i ei tot oameni. Dac! nu pot ajunge la stele, se str!duiesc s! fac! tot ce

consider! c! e mai bine în respectivul domeniu. Dar la tine pot ajunge #i, de aceea, neputin"a de a analiza levita"ia ta i-ar scoate din fire.

! Jim, dar nici m!car n-au încercat! Vorbe#ti ca #i cum a# fi fost, deja, luat în studiu. Indivizii !#tia nici m!car nu m! bag! în seam!!

! E cât se poate de firesc. Levita"ia ta face parte dintr-o întreag! clas! de fenomene care nu vor fi niciodat! luate în considerare. Telepatia, clarviziunea, premoni"ia #i alte zeci de puteri paranormale nu sunt, practic niciodat!, investigate în mod serios, de#i sunt raportate într-o manier! cât se poate de credibil!. Num!rul oamenilor de #tiin"! deranja"i de experimentele f!cute de Rhine, în leg!tur! cu E.S.P., a fost cu mult mai mare decât al celor care au c!zut pe gânduri. Prin urmare, trebuie s! în"elegi c! ei nu au nevoie s! te studieze pentru a #ti c! nu vor s! te studieze. Ei

Page 10: Asimov - Convingere

sunt con#tien"i de acest lucru dinainte.! %i o asemenea situa"ie "i se pare amuzant!, Jim? Oameni de #tiin"! refuzând s! investigheze ni#te fapte;

oameni de #tiin"! care întorc spatele adev!rului... Iar tu stai în fotoliu rânjind #i faci afirma"ii ironice!! Nu, Roger, #tiu c! e o treab! serioas!. %i z!u c! nu pot oferi omenirii ni#te explica"ii credibile. Î"i

împ!rt!#esc doar p!rerile mele, ceea ce-mi trece mie prin cap. Încearc! s! în"elegi c! eu nu fac decât s! iau lucrurile a#a cum sunt. %i tu trebuie s! procedezi la fel. Las! deoparte idealurile, teoriile sau p!rerile despre ceea ce ar trebui

s! fac! oamenii. E necesar s! ai în vedere ceea ce ei fac. Atunci când o persoan! este preg!tit! s! recunoasc! mai degrab! existen"a faptelor decât a iluziilor, problemele sale au tendin"a s! dispar!. În cel mai r!u caz, ele sunt privite din adev!rata lor perspectiv! #i devin rezolvabile.

Roger s-a agitat, cuprins de neastâmp!r.! Aiureli de psihiatru! E ca #i cum "i-ai pune mâna pe fruntea unui individ #i i-ai spune "Crede #i vei fi

vindecat!" Dac! s!rmanul fraier nu se vindec!, e pentru c! nu a avut destul! credin"!. Vraciul nu poate ie#i în pierdere.

! Poate c! ai dreptate. Totu#i, hai s! vedem, care este problema ta?! Te rog, nu-mi mai "ine predici! %tii foarte bine care-i problema mea, a#a c! hai s! nu ne învârtim în jurul

cozii...! Levitezi, nu-i a#a?! S! zicem c! asta e. Merge ca o prim! aproximare...! Nu e#ti serios, Roger, dar în momentul de fa"! probabil c! ai dreptate. Este doar o apreciere ini"ial!. La urma

urmelor, înc! mai studiezi aceast! problem!. Jane mi-a spus c! ai f!cut ni#te experimente.! Experimente! Pentru numele lui Dumnezeu, Jim, nu fac experimente! Doar plutesc. Am nevoie de creiere

geniale #i de echipament, am nevoie de o echip! de cercet!tori... Din p!cate, nimic din toate acestea nu exist!!! Atunci, problema ta o constituie cel de-al doilea punct, nu-i a#a? a insistat doctorul.! Întocmai, i-a replicat Roger. Problema mea e s! fac rost de o echip! de cercetare. Crede-m!, am încercat, m-

am str!duit din r!sputeri s-o ob"in, pân! mi s-a f!cut lehamite...! Cum anume ai încercat?! Am trimis o gr!mad! de scrisori. Am cerut ca... Ooo, termin!, Jim! Nu m! simt în stare s! trec prin #mecheria

aia cu pacientul-de-pe-canapea. Ce naiba, doar "i-am explicat totul!! %tiu c! ai strigat în gura mare: "Am o problem!. Ajuta"i-m!!". Ai mai încercat #i altceva?! Uite care-i treaba, Jim, am de-a face cu oameni de #tiin"! în toat! firea...! Fire#te. În consecin"!, ai considerat c! o solicitare direct! este suficient!. Din nou, teoria este pus! fa"! în

fa"! cu faptele. Te-am avertizat în privin"a aspectelor ridicate de cererea ta. Atunci când te afli pe o autostrad! #i faci semn cu mâna ma#inilor care trec, în speran"a c! vei fi luat #i tu pentru o bucat! de drum, solici"i direct un lucru, dar, cu toate astea, majoritatea ma#inilor continu! s! treac! pe lâng! tine f!r! s! opreasc!. Ideea este c! atitudinea ta sincer! a dus la un e#ec. Acum, care este problema ta? Cel de-al treilea punct!

! S! g!sesc un alt mod de abordare, care s! nu dea gre#? La asta te referi?! Exact.! Deci #tiu #i eu acest lucru, f!r! s! mi-l spui tu.! Chiar îl #tii? E#ti gata s! p!r!se#ti #coala, s! ui"i de profesia ta, s! te despar"i de #tiin"!? Unde "i-e

consecven"a, Roger? Abandonezi o problem! atunci când nu-"i reu#e#te prima experien"!? Renun"i, atunci când o teorie se dovede#te nepotrivit!? Filozofia #tiin"ei experimentale, valabil! pentru obiectele lipsite de via"!, ar trebui s! fie valabil! #i pentru oameni.

! Atunci ce propui s! încerc? S! mituiesc pe cineva? S! proferez amenin"!ri? S! m! pun pe bocit?James Sarle s-a ridicat în picioare.! Chiar vrei o sugestie? a întrebat el.! D!-i drumul! a oftat Roger.! F! a#a cum "i-a spus b!trânul Morton. Ia-"i o vacan"! #i las! naibii levita"ia. Aceasta este o chestiune de care

te vei ocupa în viitor. Dormi în pat #i plute#te, sau nu pluti ! care-i diferen"a? Ignor! levita"ia, râzi de ea sau chiar bucur!-te de ea. Po"i s! faci orice, numai grijile las!-le deoparte, pentru c! nu reprezint! problema ta. Asta este ideea de baz!. Nu levita"ia este cea mai important! problem! a ta. Folose#te-"i timpul gândindu-te cum s!-i faci pe savan"i s! studieze ceva ce ei nu vor s! studieze. &sta este am!nuntul cel mai urgent, pe care l-ai omis pân! acum.

Sarle s-a apropiat de cuierul de pe hol #i #i-a luat haina, fiind urmat îndeaproape de Roger. Au trecut câteva clipe f!r! ca nici unul dintre ei s! scoat! vreo vorb!.

! E posibil s! ai dreptate, Jim, a spus profesorul într-un târziu, f!r! s!-l priveasc! pe cel!lalt.! Tot ce se poate, i-a r!spuns doctorul, pe un ton moroc!nos. Încearc!, #i apoi spune-mi cum a fost. R!mas

bun, Roger!Deschizând ochii, Roger Toomey a clipit, deranjat de str!lucirea matinal! ce invadase dormitorul.! Hei, Jane, unde e#ti? a strigat el.! Unde crezi c! sunt? s-a auzit din buc!t!rie vocea so"iei lui.! Vino încoace, te rog!Ea #i-a f!cut apari"ia în dormitor, "inând o furculi"! în mân!.! %tii, costi"a n-o s! se pr!jeasc! singur!...! Ascult!, azi noapte am plutit?! Nu #tiu. Am dormit.! Grozav ajutor!Profesorul s-a dat jos din pat #i #i-a b!gat picioarele în papuci.! Oricum, nu cred c! am f!cut-o, a continuat el.! Crezi c! ai uitat cum se procedeaz!? l-a întrebat timid! Jane, cu o und! de speran"! în glas.! N-am uitat. Prive#te!%i Roger a intrat triumfal în buc!t!rie, plutind.

Page 11: Asimov - Convingere

! Totu#i, am sentimentul c! nu s-a întâmplat nimic, a ad!ugat el. Cred c! asta este a treia noapte lini#tit!.! Ei, asta e bine, a oftat Jane, reluându-#i locul lâng! plit!. Înseamn! c! luna asta de odihn! te-a ajutat cu

ceva. Dac! l-a# fi chemat din prima zi pe Jim...! Oh, te rog, s! nu o lu!m de la început! Lun! de odihn!, pe naiba! Cred c! s-a schimbat ceva din cauz! c!

duminica trecut! m-am hot!rât, în sfâr#it, ce urmeaz! s! fac. Din acea zi m! simt mai relaxat. Asta-i tot.! %i ce vei face?! În fiecare prim!var!, Northwestern Tech "ine o serie de seminarii pe diverse teme din fizic! Inten"ionez s!

particip #i eu la acestea! Vrei s! spui c! te vei duce pân! la Seattle?! Bineîn"eles.! Despre ce se va discuta?! Ce conteaz!? Vreau doar s!-l v!d pe Linus Deering.! Dar nu este el cel care te-a considerat nebun?! Întocmai.Roger a înghi"it o îmbuc!tur! bun! de omlet!, dup! care a continuat:! Dar, în acela#i timp, este #i cel mai bun dintre to"i.S-a întins s! ia sarea #i, f!r! s! vrea, s-a ridicat de pe scaun cu câ"iva centimetri. Dar acestea erau am!nunte

c!rora nu le mai d!dea nici o importan"!.! M! gândesc c! poate reu#esc s! rezolv problema cu ajutorul lui, a conchis profesorul.

De când Linus Deering venise la Seattle, seminariile de prim!var! de la Northwestern Tech

deveniser! cunoscute pe plan na"ional. El era cel care le conducea, reu#ind s! imprime lucr!rilor un ton distinctiv. El îi prezenta personal pe vorbitori #i tot el orchestra asaltul întreb!rilor publicului, cu care se sfâr#ea atât #edin"a de diminea"!, cât #i cea de dup!-amiaz!, #i tot el era sufletul petrecerii cu care se încheia s!pt!mâna de dezbateri #tiin"ifice.

Roger Toomey cuno#tea toate aceste am!nunte din auzite. Acum, îns!, avea ocazia s!-l vad! pe faimosul savant în plin! ac"iune, pe propriu-i teren. Profesorul Deering nu era prea înalt; în schimb, avea pielea m!slinie #i poseda o claie de p!r castaniu #i ondulat, caracteristici care-l f!ceau s! ias! în eviden"! în mijlocul unei mul"imi. Gura lui mare, cu buze sub"iri, p!rea tot timpul pe punctul de a schi"a un zâmbet ironic. Era un bun orator, vorbind rapid #i curg!tor, f!r! s! foloseasc! noti"e, #i întotdeauna p!rea s!-#i expun! ideile cu un aer de superioritate, acceptat f!r! crâcnire de ascult!torii s!i.

Cel pu"in, a#a fusese în prima diminea"! a seminarului. În timpul #edin"ei de dup!-amiaz!, ins!, to"i cei aduna"i în amfiteatru n-au putut s! nu remarce o anumit! ezitare în comentariile sale. Mai mult chiar, în timpul #ederii sale pe podium, cât a durat prezentarea lucr!rilor programate, profesorul a dat dovad! de o tulburare nefireasc!. Din când în când, privea pe furi# c!tre partea din spate a s!lii.

A#ezat chiar în ultimul rând, Roger Toomey observa toate acestea cu încordare. Revenirea sa temporar! la normalitate, care începuse în clipa în care se gândise c! era posibil s! existe o cale de rezolvare pentru problema sa, p!rea s! fi luat sfâr#it.

În cu#eta în care î#i petrecuse noaptea, nu reu#ise s! doarm!. Se imaginase ridicându-se în ritmul "!c!nitului ro"ilor, deplasându-se în t!cere #i, trecând de u#!, ajungând pe culoar, unde ar fi fost trezit de strig!tul unui înso"itor de bord, ceea ce l-ar fi pus în fa"a unei situa"ii îngrozitor de stânjenitoare. Prin urmare, pentru a preîntâmpina orice necaz, prinsese Perdelu"ele cu#etei cu câteva ace de siguran"!, f!r! a ob"ine, îns!, mult-doritul sentiment de securitate; de aceea, nu închisese ochii toat! noaptea ! a"ipise doar de câteva ori, tres!rind la fiecare smucitur! a trenului.

În timpul zilei, mai adormise un pic pe locul s!u, în vreme ce, afar!, mun"ii defilau prin fa"a geamului, iar seara ajunsese în Seattle cu gâtul în"epenit, cu dureri în oase #i cu o senza"ie general! de disperare.

Hot!rârea lui de a participa la seminar venise mult prea târziu pentru a mai putea ob"ine o camer! la c!minul studen"esc al Institutului. Bineîn"eles c! nici nu se punea problema de a împ!r"i camera cu cineva. În consecin"!, ceruse un apartament la un hotel din centrul ora#ului, încuiase u#a, închisese #i blocase toate ferestrele, împinsese patul la perete #i, apoi, lipise biroul de partea lateral! a patului, dup! care, frânt de oboseal!, adormise.

Nu "inea minte s! fi visat ceva, iar diminea"a, când se trezise, se g!sea înc! în zona îngr!dit! pe care #i-o înjghebase seara. Acest fapt îl f!cuse s! se simt! deja mai destins.

Când ajunsese în Amfiteatrul %tiin"elor Fizice, din campusul universitar, d!duse ! cum se #i a#tepta, de altfel ! peste o sal! mare #i doar o mân! de oameni. Respectând tradi"ia, seminariile se "ineau în timpul vacan"ei de Pa#te, de aceea în asisten"! nu se aflau studen"i. Vreo cincizeci de fizicieni erau îngr!m!di"i de-o parte #i de alta a culoarului principal, ajungând chiar pân! în apropierea podiumului, restul amfiteatrului ! proiectat pentru a ad!posti vreo patru sute de cursan"i ! r!mânând gol.

Roger î#i alesese un loc pe ultimul rând; de acolo, nu exista riscul de a fi observat de afar!, prin geamurile înguste #i înalte ale u#ii de la intrare, iar ceilal"i participan"i nu l-ar fi putut z!ri decât dac! s-ar fi r!sucit cu aproape o sut! optzeci de grade.

Evident, singurii care îl vedeau perfect erau vorbitorul de pe podium #i profesorul Deering.Roger nu auzise mare lucru din lucr!rile propriu-zise. Se concentrase la maximum, în a#teptarea acelor

momente când Deering avea s! r!mân! singur în fa"a lui, unic martor al demonstra"iei pe care inten"iona s! o fac!. %i clipa aceea sosise, în cele din urm!.

Pe m!sur! ce Deering ar!ta din ce în ce mai tulburat, Roger Toomey devenea tot mai îndr!zne". În timpul rezumatului final de dup!-amiaz!, aproape c! s-a întrecut pe sine însu#i.

Profesorul Deering s-a oprit brusc, în mijlocul unei propozi"ii prost începute #i în totalitate lipsit! de sens. Ascult!torii s!i, care începuser! s! se foiasc! pe scaune de cât!va vreme, au r!mas încremeni"i, v!zându-l cum ridic! bra"ul #i "ip! r!gu#it:

Page 12: Asimov - Convingere

! Tu! Tu, cel de colo!Roger Toomey st!tuse chiar în mijlocul culoarului, cu un aer degajat, suspendat la vreo #aptezeci #i cinci de

centimetri de podea #i "inându-#i picioarele sprijinite de sp!tarul unui scaun invizibil.Atunci când Deering a ar!tat cu degetul spre el, Roger s-a l!sat rapid într-o parte. Pân! când s-au întors cele

cincizeci de capete, el #edea lini#tit pe un banal scaun de lemn. Mai mult chiar, afi#ând cel mai nevinovat aer din lume, a privit în stânga #i-n dreapta, apoi, urm!rind direc"ia indicat! de degetul acuzator al lui Deering, s-a ridicat în picioare.

! Vorbi"i cu mine, domnule profesor? a întrebat el candid.Singurul lucru care tr!da lupta s!lbatic! ce o purta cu sine însu#i pentru a-#i p!stra calmul #i tonul mirat era

un foarte u#or tremur al cuvintelor.! Ce faci acolo? l-a repezit Deering, tensiunea acumulat! în timpul dimine"ii explodând în sfâr#it.Pentru a vedea mai bine, câ"iva dintre cei prezen"i se ridicaser! #i ei în picioare. Un scandal nea#teptat era

gustat în egal! m!sur! atât de o adunare de cercet!tori în domeniul fizicii teoretice, cât #i de o gloat! pestri"! strâns! pe un stadion, la un meci de baseball.

! Nu fac nimic! a r!spuns Roger. Nu în"eleg ce vre"i s! insinua"i.! Ie#i imediat afar!! P!r!se#te sala!Pesemne, Deering î#i ie#ise din fire din cauza amestecului exploziv de emo"ii; în mod normal, îns!, n-ar fi avut

o asemenea atitudine. Oricum, "acuzatul" a oftat #i s-a hot!rât s! profite de ocazia oferit!.! Sunt profesorul Roger Toomey de la colegiul Carson, a vorbit el cu voce tare #i cât mai clar!, silindu-se s!

se fac! auzit peste h!rm!laia iscat!. Sunt membru al Asocia"iei Fizicienilor Americani. Am f!cut cerere pentru a primi permisiunea de a participa la aceste lucr!ri, am fost acceptat #i am pl!tit taxa de participare. Stau aici în virtutea dreptului meu, la care nu inten"ionez s! renun".

! Ie#i afar!! a repetat Deering ca un automat.! Nu o voi face! i-a r!spuns tran#ant Roger.Acum, el începuse s! se ambaleze, cuprins de o furie în întregime artificial! #i auto-impus!.! Din ce cauz! trebuie s! plec? Ce vin! îmi g!si"i?Deering #i-a trecut mâna tremur!toare prin p!r #i a înghi"it în sec, incapabil s! r!spund!.Roger a profitat de ocazie pentru a-#i fructifica avantajul.! Dac! încerci s! m! dai afar! de la aceste lucr!ri, f!r! un motiv serios, în mod sigur voi da Institutul în

judecat!!! Declar închis! prima zi a sesiunii seminariilor de prim!var! despre Descoperiri recente în #tiin"ele fizice, a

anun"at Deering precipitat. Urm!toarea noastr! #edin"! va avea loc mâine diminea"!, la ora nou!, tot în aceast! sal!...În vreme ce profesorul mai vorbea, Roger a p!r!sit în grab! amfiteatrul.În acea noapte, cineva a cioc!nit timid la u#a camerei sale. Zgomotul l-a luat pe nepreg!tite, f!cându-l s!

r!mân! în"epenit în fotoliu! Cine e? a strigat Roger.! Pot s! v! v!d pentru o clip!? s-a auzit un r!spuns pe un ton #ov!ielnic.Era vocea lui Deering. Bineîn"eles c! numele hotelului la care tr!sese #i num!rul camerei erau înregistrate la

secretariatul Institutului. De#i sperase s! ob"in! o întrevedere, Roger nu se a#teptase ca evenimentele zilei s! dea rezultate atât de rapid.

Rec!p!tându-#i siguran"a de sine, s-a apropiat de u#! #i a deschis-o.! Bun! seara, profesore Deering! a rostit el, adoptând o atitudine rigid!.Deering a intrat în camer! #i a privit împrejurul s!u. Purta un pardesiu sub"ire #i n-a f!cut nici un gest cum c!

ar fi vrut s!-l scoat!. Î#i "inea p!l!ria în mân!, dar nu l!sa s! se în"eleag! c! ar fi inten"ionat s-o lase jos.! Profesorul Roger Toomey, a spus el, de la colegiul Carson. Corect?Accentuase cuvintele cu o anume emfaz!, ca #i cum numele ar fi avut o semnifica"ie deosebit!.! Întocmai. Ia loc, profesore!Deering a r!mas, ins!, în picioare.! Deci, care e ideea? Ce urm!re#ti?! Nu în"eleg.! Ba sunt sigur c! în"elegi. N-ai fi aranjat toat! povestea asta ridicol! f!r! s! ai un scop. Încerci s! m! faci s!

trec drept un idiot sau ai de gând s! m! amesteci în cine #tie ce aiureal!? Vreau s! #tii c! n-o s!-"i mearg!. Iar acum, s! nu încerci s! folose#ti for"a. Am prieteni care #tiu exact unde m! aflu în acest moment. Te sf!tuiesc s!-mi spui adev!rul #i apoi s-o #tergi din ora#!

! Profesore Deering, î"i atrag respectuos aten"ia c! aceasta este camera mea. Dac! ai venit aici doar pentru a m! amenin"a, î"i cer chiar acum s! pleci. Iar dac! nu pleci, voi pune s! fii dat afar!...

! Ai de gând s! continui aceast!... aceast! persecu"ie?! Nu te-am persecutat în nici un fel. Nici m!car nu te cunosc, domnule!! Nu e#ti tu acel Roger Toomey care mi-a scris o scrisoare în leg!tur! cu un caz de levita"ie pe care voia s!-l

investighez eu?Roger #i-a privit interlocutorul cu o uimire bine jucat!.! Despre ce scrisoare e vorba?! Negi c! ai scris-o?! Bineîn"eles. Despre ce vorbe#ti? Ai acea scrisoare?Profesorul Deering a strâns din buze, fiind pe punctul de a-#i pierde cump!tul.! Nu conteaz! asta! Negi c! erai atârnat de ni#te fire, la sesiunea de ast!zi dup!-amiaz!?! De ni#te fire? Nu pricep deloc ce vrei s! spui.! Erai în stare de levita"ie!! Te rog, pleac!, profesore Deering! Nu cred c! te sim"i prea bine!! Negi c! levitai? a insistat fizicianul, ridicând vocea.

Page 13: Asimov - Convingere

! Cred c! e#ti nebun! a exclamat Roger cu patetism. Vrei s! spui c! am pus la cale ni#te #mecherii de magician în aul!? Ast!zi a fost prima oar! în via"a mea când am c!lcat în acea sal!, iar atunci când am intrat, tu te g!seai deja acolo. Ai g!sit ceva fire sau chestii de genul !sta, dup! ce am plecat eu?

! Nu #tiu cum ai f!cut-o #i nici nu-mi pas!. Negi c! levitezi?! Bineîn"eles c! da.! Te-am v!zut. De ce min"i?! M-ai v!zut în stare de levita"ie? Profesore Deering, po"i s!-mi spui #i mie cum e posibil a#a ceva? Îmi

închipui c!, gra"ie cuno#tin"elor dumitale, #tii c! adev!rata levita"ie este un concept lipsit de sens, singurul loc unde aceasta devine realitate fiind spa"iul extraterestru. Î"i râzi cumva de mine?

! În numele Cerului, a #uierat Deering printre din"i, de ce nu spui adev!rul?! Asta #i fac. Oare î"i închipui c! dac! întind mâna #i execut un semn cabalistic... a#a... Încep s! plutesc prin

aer?%i Roger chiar s-a în!l"at, atingând tavanul cu cre#tetul.Capul lui Deering s-a dat brusc pe spate.! Ah! Uite... Uite...Roger a revenit cu picioarele pe podea, zâmbind.! Nu po"i s! vorbe#ti serios!! Ai f!cut-o din nou! Chiar adineauri ai f!cut-o!! Ce-am f!cut, domnule?! Ai levitat. Tocmai te-ai ridicat în aer. Nu po"i nega acest lucru!Ochii lui Roger au c!p!tat o expresie extrem de serioas!.! Cred c! e#ti bolnav, profesore!! %tiu ce-am v!zut.! Poate c! ai nevoie de odihn!. Ai muncit prea mult...! Nu a fost o halucina"ie.! Vrei s! bei ceva?Roger s-a îndreptat spre dulapul unde î#i "inea valiza, în vreme ce Deering, cu ochii holba"i, se uita la el cum

merge. Vârfurile pantofilor s!i se men"ineau în permanen"! la o distan"! de cinci centimetri deasupra covorului.Ajuns la cap!tul puterilor, Deering s-a l!sat s! cad! în fotoliu.! Da, te rog! a spus el cu voce stins!.Roger i-a întins sticla de whisky #i l-a privit cum bea cu poft!, înecându-se pu"in.! Cum te sim"i acum? I-a întrebat dup! câteva minute.! Te rog, l!mure#te-m!, a murmurat Deering, ai descoperit cumva un mod de a anula gravita"ia?Roger continua s!-l fixeze cu un zâmbet ironic.! Revino-"i în fire, profesore! Dac! a# fi descoperit antigravita"ia n-a# fi folosit-o ca s! m! amuz pe seama ta.

A# fi fost la Washington. A# fi devenit un secret militar. A# fi... Oricum, n-a# fi fost aici! Lucrul acesta ar trebui s!-"i fie clar.

Deering a s!rit brusc în picioare.! Ai de gând s! r!mâi #i la celelalte lucr!ri?! Bineîn"eles.Profesorul Deering a dat din cap, #i-a înfundat p!l!ria pân! la sprâncene #i a p!r!sit camera în grab!.

În urm!toarele trei zile, profesorul Deering n-a mai prezidat seminariiie. Nu fusese dat! nici o explica"ie pentru absen"a sa. De#i în cugetul s!u se d!dea o lupt! aprig! între speran"! #i team!, Roger Toomey a preferat s! stea al!turi de ceilal"i ascult!tori, încercând s! treac! neobservat. Faptul c! Deering îl atacase în public îl f!cuse cunoscut, iar ap!rarea sa argumentat! îi conferise o popularitate gen David împotriva lui Goliat.

Joi seara, dup! o mas! nesatisf!c!toare, Roger s-a întors la hotel, dar, când s! intre în camer!, a r!mas în cadrul u#ii, cu un picior pe prag. Din înc!pere îl privea profesorul Deering, iar pe patul lui #edea un alt b!rbat, cu o p!l!rie gri, dat! mult pe ceaf!.

Cel care a vorbit primul a fost str!inul.! Intr!, Toomey!Roger s-a conformat.! Ce se întâmpl!? a întrebat el mirat.Str!inul #i-a deschis portofelul #i i-a prezentat o legitima"ie îmbr!cat! în plastic.! Sunt Cannon, de la F.B.I., l-a l!murit el.! În"eleg c! ai ceva trecere la guvern, profesore Deering, a replicat Roger.! Oarecum.! Ei bine, s! în"eleg c! sunt arestat? De ce crim! sunt învinuit?! Ia-o u#urel! l-a potolit Cannon. Am cules ceva informa"ii despre tine, Toomey. Asta este semn!tura ta?Agentul i-a ar!tat lui Roger o scrisoare, îndeajuns de aproape pentru ca el s-o poat! vedea, dar nu atât de

aproape încât s! i-o poat! smulge. Era scrisoarea pe care i-o adresase lui Deering #i pe care acesta din urm! i-o trimisese lui Morton.

! Da, a recunoscut Roger.! Dar astea?În mâna lui Cannon ap!ruse un teanc de scrisori. Roger #i-a dat seama c! F.B.I.-ul intrase pe fir, interceptându-i

întreaga coresponden"!.! Toate sunt ale mele, a r!spuns el, obosit.Deering a pufnit pe n!ri.! Profesorul Deering ne-a spus c! po"i s! plute#ti, #i-a continuat interogatoriul agentul federal.

Page 14: Asimov - Convingere

! S! plutesc? Ce dracu' vrei s! spui cu "s! plutesc"?! S! plute#ti în aer, a repetat flegmatic Cannon.! Crezi o asemenea nebunie?! Eu nu m! aflu aici ca s! cred sau s! nu cred, dr. Toomey! l-a repezit cel!lalt. Sunt un agent al guvernului

Statelor Unite #i am o misiune de îndeplinit. În locul t!u, a# coopera.! Cum pot s! cooperez la a#a ceva? Dac! eu a# veni la tine #i "i-a# spune c! profesorul Deering poate s!

pluteasc! prin aer, m-a# trezi în doi timpi #i trei mi#c!ri pe canapeaua unui psihiatru...! La cererea sa, profesorul Deering a fost examinat de un psihiatru. Oricum, de câ"iva ani, guvernul a dobândit

obiceiul de a asculta cu mult! aten"ie ce are de spus profesorul Deering. Pe de alt! parte, pot s! te aten"ionez c! avem #i alte dovezi.

! Cum ar fi?! Câ"iva studen"i de la colegiul t!u te-au v!zut plutind. În plus, mai exist! #i o doamn! care a fost pân! de

curând secretara #ef! a departamentului unde lucrezi. Avem declara"ii de la to"i...! Ce fel de declara"ii? a întrebat Roger. Din cele pline de bun sim", pe care mi le-ai pune în dosar f!r!

probleme #i pe care le-ai putea ar!ta #i congresmanului meu?! Dr. Toomey, l-a întrerupt profesorul Deering cu ner!bdare, ce câ#tigi prin negarea faptului c! po"i levita?

Propriul t!u decan sus"ine c! este la curent cu... aventurile tale. Mi-a mai spus c! urmeaz! s! te informeze c!, în mod oficial, contractul î"i va expira la sfâr#itul anului #colar. N-ar face acest lucru f!r! un motiv serios.

! Este un lucru lipsit de importan"!, i-a r!spuns Roger.! Dar de ce nu vrei s! admi"i c! te-am v!zut levitând? a insistat Deering.! De ce a# face-o?! A# vrea s! fie foarte clar, Toomey, a intervenit Cannon, c!, dac! dispui de vreun mecanism pentru anularea

gravita"iei, acesta ar fi de mare importan"! pentru guvern...! Serios? Îmi imaginez c! ai verificat, deja, tot ce am f!cut pân! acum, pentru a g!si eventualele acte care s!

dovedeasc! lipsa mea de patriotism.! Investiga"ia este în plin! desf!#urare! i-a r!spuns sec agentul.! Bine, atunci hai s! lu!m în discu"ie un caz ipotetic, a spus Roger zâmbind. S! presupunem c! admit c! a#

putea levita. S! presupunem c! nu #tiu cum reu#esc s! fac acest lucru. S! presupunem c! nu am nimic de oferit guvernului, cu excep"ia corpului meu, plus o problem! lipsit! de solu"ie.

! Cum po"i #ti c! problema e de nerezolvat? s-a repezit Deering.! Odinioar!, te-am rugat s! studiezi un asemenea fenomen, i-a reamintit el, pe un ton lini#tit. Din p!cate, îns!,

ai refuzat...! Nu te mai gândi la treaba asta! ! Deering începuse s! vorbeasc! gr!bit, înghi"ind aproape cuvintele. !

Pentru moment, nu ai o pozi"ie social!. Î"i pot oferi postul de profesor asociat ! de fizic!, fire#te ! în cadrul departamentului meu. Îndatoririle tale de profesor vor fi doar pe hârtie. În realitate, te vei ocupa numai cu cercet!ri legate de levita"ie. Ce zici de asta?

! Sun! atractiv, a r!spuns Roger, c!utând s!-#i ascund! satisfac"ia.! Pot s!-"i mai spun c! vei avea la dispozi"ie fonduri guvernamentale nelimitate.! %i ce trebuie s! fac? Doar s! admit c! sunt în stare s! levitez?! %tiu c! po"i s-o faci, doar te-am v!zut. Acum vreau o demonstra"ie #i pentru domnul Cannon.Picioarele lui s-au ridicat, iar corpul i s-a întins pe orizontal!, la nivelul capului agentului federal. Apoi,

Roger s-a r!sucit pe o parte, l!sând impresia c! #i-ar sprijini tâmpla pe cotul drept.Lui Cannon i-a c!zut p!l!ria pe pat.! Plute#ti! a "ipat el.Deering era aproape incoerent din cauza exalt!rii.! Îl vezi, omule?! În mod sigur, e ceva la mijloc...! Atunci f! un raport despre acest lucru. Scrie tot ce ai v!zut, m! auzi? F! o descriere complet!. Atunci nu vor

mai spune c! e ceva în neregul! cu mine. Eu nu m-am îndoit nici o clip! de ceea ce v!zusem...Numai c! profesorul n-ar fi avut de ce s! se arate atât de fericit dac! aceast! afirma"ie ar fi fost în întregime

adev!rat!.

! Nici m!car nu #tiu cum e vremea în Seattle, s-a plâns Jane. În plus, mai am un milion de lucruri de f!cut.! Ai nevoie de ajutor? a întrebat-o Jim Sarle, a#ezat confortabil într-un fotoliu.! Bietul de tine, nu m! po"i ajuta cu nimic!%i femeia a zburat din camer!, dar, spre deosebire de so"ul s!u, la ea era vorba de o ac"iune luat! în sens

figurativ.Chiar în acel moment #i-a f!cut apari"ia #i Roger Toomey.! Jane, n-am primit înc! l!zile pentru c!r"i? a strigat el. Bun!, Jim! Tu când ai venit? %i Jane unde e?! Am venit acum un minut, iar Jane e în camera de al!turi. A trebuit s! trec de un poli"ist ca s! pot s! intru.

Ce naiba, omule, te-au înconjurat din toate p!r"ile!! Îhîm, a r!spuns Roger, distrat. Le-am povestit despre tine.! %tiu c! le-ai povestit. Totu#i, am fost pus s! jur c! voi p!stra secretul. Le-am spus c!, oricum, pentru mine

era vorba de un caz de secret profesional. De ce nu-i la#i pe cei de la compania de transporturi s! împacheteze? Doar pl!te#te guvernul, nu-i a#a?

! Cei de la companie n-ar face lucrurile cum trebuie! a intervenit Jane, intrând din nou în camer! #i l!sându-se s! cad! pe canapea. O s! fumez o "igar!.

! F! o pauz!, Roger, i-a cerut Sarle prietenului s!u, #i spune-mi ce s-a întâmplat.

Page 15: Asimov - Convingere

Roger a zâmbit cu timiditate, apoi a început s! povesteasc!:! A#a cum m! sf!tuise#i, Jim, mi-am scos din cap problema nepotrivit! #i m-am ocupat de cea care trebuia. Mi

se p!rea c! în permanen"! aveam s! m! confrunt cu o alternativ!: ori eram un #arlatan, ori eram nebun. Deering spusese clar acest lucru în scrisoarea pe care i-o trimisese lui Morton. Decanul î#i închipuia c! sunt #arlatan, iar Morton m! suspecta c! a# fi nebun. Pe de alt! parte, chiar dac! reu#eam s! le ar!t c! pot într-adev!r s! levitez, Morton m! avertizase c! problema r!mânea aceea#i: fie eu a# fi fost privit drept un #arlatan, fie s-ar fi considerat c! martorul înnebunise. Morton însu#i îmi spusese c!, dac! m! vedea zburând, prefera s! cread! c! mintea i-o luase razna, decât s! accepte eviden"a. Bineîn"eles, nu f!cea altceva decât s! spun! vorbe mari. Nimeni nu crede în propria-i nebunie atâta vreme cât mai exist! o alternativ!, fie ea oricât de absurd!. De fapt, pe asta m-am bazat #i eu. În consecin"!, mi-am schimbat tactica #i m-am dus la seminariile lui Deering. Nu i-am spus c! pot s! plutesc; i-am ar!tat acest lucru, dup! care am negat c! a# fi f!cut a#a ceva. Alternativa era evident!. Fie îl min"eam, fie el ! aten"ie, te rog, el, nu eu ! era nebun. Mi se p!rea evident faptul c!, în momentul în care avea s! fie pus cu adev!rat la încercare, mai degrab! ar fi crezut în posibilitatea levita"iei decât s!-#i pun! la îndoial! propria s!n!tate mintal!. Toate ac"iunile sale ulterioare, înver#unarea cu care m-a urm!rit, c!l!toria pân! la Washington, oferta f!cut! pentru acest post, toate aveau drept scop înt!rirea convingerii sale c! era întreg la minte, iar nu dorin"a de a m! ajuta pe mine...

! Cu alte cuvinte, levita"ia ta a devenit problema lui, a râs Sarle.! Jim, te gândise#i cumva la ceva asem!n!tor, atunci când am avut mica noastr! discu"ie? l-a întrebat Roger.Doctorul a cl!tinat din cap.! O idee vag! exista în mintea mea, dar un om trebuie s!-#i rezolve singur propriile probleme, dac! vrea ca

treaba s! fie bine f!cut!. Crezi c! acum vor reu#i s! descopere principiul levita"iei?! Nu #tiu, Jim. Tot nu pot s! împ!rt!#esc celorlal"i aspectele subiective ale acestui fenomen. Dar asta n-are

importan"!. Ceea ce conteaz! este c! le vom investiga.%i-a lovit palma stâng! cu pumnul drept, dup! care a continuat:! În ceea ce m! prive#te, am rezolvat problema cea mai important!, #i anume c! i-am f!cut s! m! ajute.! Chiar a#a? s-a mirat Sarle, pe un ton aproape #optit. Eu a# zice c! aspectul cel mai important este c! tu le-ai

permis s! te oblige s!-i aju"i, ceea ce este un lucru total diferit.--------------------