asalt virtual asupra economiei - reporterglobal.ro29 martie - 4 aprilie 2019|nr. 40|preț: 12,5 lei...

29 MARTIE - 4 APRILIE 2019|NR. 40|Preț: 12,5 lei

Când guvernul vrea să pedepsească economia

Gerard van Olphen: Pilonul II organizează solidaritatea între oameni

Problema cu Israelul: ce vrea și ce poate cabinetul Dăncilă

Asalt virtual asupra

economiei

Include materiale din The Economist

2 29 MARTIE 2019

Nume și prenume........................................................................................................................................................................................................................Strada.........................................................................nr....................Bl........................., Sc...................., Et................, Ap..........................Localitatea.........................................................................................Județ / Sector....................................................................................Cod poștal.................................... Telefon.......................................E-mail.................................................................................................Am achitat suma de......................................lei cu ordin de plată nr....................................................... din data..................................către SC ZARIX MEDIA GROUP SRL, cod fiscal 39138336, în contul BG74PIRB80651606390471,deschis la Piraeus Bank SofiaAbonament luna...............................................................................Zarix Media Group SRL, publisher Reporter Global, prelucrează datele cu caracter personal furnizate de dumneavoastră exclusiv în scopul abonării la publicație și a distribuirii acesteia. Datele vor fi puse la dispoziția CN Poșta Română, a operatorilor din curierat sau a distributorilor numai în scopul distribuției acesteia.În baza Legii nr. 677/2001, beneficiați de dreptul de acces, de intervenție asupra datelor, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale. Aveți dreptul să vă opuneți prelucrării datelor personale care vă privesc și să solicitați ștergerea datelor. Pentru exercitarea acestor drepturi, vă puteți adresa cu o cerere scrisă, datată și semnată la Zarix Media Group SRL. De asemenea vă este recunoscut dreptul de a vă adresa justiției.

Prin prezenta sunt de acord ca Zarix Media Group SRL să prelucreze datele mele cu caracter personal și să le dezvăluie terților conform Legii nr. 677/2001. Îmi rezerv dreptul să mă opun acestei prelucrări și să solicit ștergerea datelor adresându-mă societății Zarix Media Group SRL printr-o cerere scrisă.

Semnătura abonatului.................................................................

Ediție nouă, în fiecare vineri

www.reporterglobal.ro

[email protected].: 0722.341.546

REPORT local. View GLOBAL.3 luni Abonament

AbonamentAbonament

6 luni12 luni

140 lei 14%270 lei 17%510 lei 21%

www.reporterglobal.ro

facebook.com/reporterglobal

linkedin.com/reporter-global

twitter.com/reporter_global

Adresa: Șos. București Nord nr. 10, Clădirea O21, etaj 5, Voluntari, jud. Ilfov, 077190Tel.: 0311 300 704Email: [email protected]

INCLUDE CONȚINUT EXCLUSIVDin The Economist, (c) 2018 The Economist Newspaper Ltd., All rights reserved. Toate drepturile rezervate. Preluarea materialelor din revista Reporter Global se face exclusiv cu acordul editorului. Opiniile exprimate aparțin autorilor.

ISSN 2601-7717

Publisher: Olya Marquez de Cardenas [email protected]

Redactor-șef: Lidia Moise ([email protected])

Redactor-șef adjunct: Constantin Rudnițchi ([email protected])

Redacția: Lidia Truică ([email protected]), Roxana Dascălu ([email protected]), Ovidiu Nahoi ([email protected]), Roxana Zamfirescu ([email protected]), Matei Epure ([email protected]), Gabriel Nițulescu ([email protected]), Marc Faur ([email protected]), Emilian Isailă ([email protected])

Contributori: Iulian Fota, Adrian Codîrlașu, Ion Bogdan Lefter, Julian Popov, Anca DraguIlustrație: Bogdan CristelDTP: Gina TudorOnline: Adrian Chifu ([email protected])

Distribuție: Alexandru Filcu ([email protected])

Abonamente:MANPRES ([email protected])

Săptămânal | Nr. 40 |29 martie - 4 aprilie 2019Foto copertă: Getty Images / Guliver

Cum se luptă taximetriștii cu noua economie

Ce vine cu adevărat pe Noul Drum al Mătăsii?

Problema cu Israelul: ce vrea și ce poate guvernul Dăncilă

O scurtă istorie a Brexit

Theresa May cere UE să prelungească data-limită a Articolului 50


De la FIDESZ la PSD

Diferența dintre Italia și Spania

De ce valoarea contabilă și-a pierdut sensul

Aproape referendum

De ce giganții high-tech ar trebui să se teamă de Europa

UE și Japonia sfidează protecționismul

Efectul molimei: jumătate din carnea de porc va veni din import

Syriza, partidul de guvernământ al Greciei, se îndreaptă spre o înfrângere electorală

Un raport critic: finanțe ineficiente, legislație instabilă, o guvernare imprevizibilă

Manual de utilizare a informației în lumea modernă

Strategia Europa 2020 – obiectivele asumate nu vor fi atinse în totalitate

PSD, foarte aproape să piardă alegerile europarlamentare. De ce?

Naționalismul nu poate salva România

Candidaţi şi „capi de liste“

Producătorii de energie pe bază de cărbune, scutiți de contribuția de 2% pe cifra de afaceri

Bianca Andreescu în fața primului test important, cel al succesului

Oleacă de pragmatism moldovenesc

Îi va fura Tăriceanu lui Dragnea partidul?

Penultimele știri

Evenimente peste evenimente culturale, din toamnă-iarnă spre primăvară

Faceți cunoștință cu ai voştri

Top destinații scumpe versus destinații accesibile

Uber se va lista la New York Stock Exchange (NYSE) plecând de la o ofertă publică inițială

Noul Drum al Mătăsii este, pentru europeni, o oportunitate și o provocare

Lumea a luat-o în serios pe prim-ministra Dăncilă atunci când a anunțat mutarea ambasadei

18

20

40

41

22

24

44

26

32

46

28

48

34

51

35

38

39

52

58

36

37

66

60

62

64

EXTERNE

EXIT

ECONOMIC

POLITIC

OPINII

OPINII

30

10

42

4 29 MARTIE 2019

Autoritățile au făcut o captură-

record de droguri în Delta Dunării,

găsind 800 de kilograme de

cocaină într-o barcă abandonată. Șeful DIICOT, Felix Bănilă, a anunțat

că întreaga captură de cocaină

urma să fie triplată, întrucât

are puritate de 90% ce permite combinarea cu

diferite substanțe, iar valoarea

totală, pe piața drogurilor, putea

ajunge la peste 300 milioane euro.

Cocaina provine din America de

Sud și au fost transportate

în România pe cale maritimă. În continuare sunt derulate

activități intense de cooperare polițienească

internațională cu structurile

de profil din Republica Serbia.

Foto

: Bog

dan

Cris

tel

www.reporterglobal.ro 5

6 29 MARTIE 2019

Curtea de Conturi, în control la TVRCurtea de Conturi a României va începe un control la Societatea Română de Televiziune (SRTv), săptămâna viitoare, a anunţat, marţi, Gigel Ştirbu, președintele Comisiei de cultură din Camera Deputaților, care a făcut o solicitare în acest sens pe 26 februarie. Gigel Știrbu a cerut Curții de Conturi a României un audit public extern la TVR privind fondurile alocate pentru Festivalul „Cerbul de Aur“ 2018 și pentru colaboratori și invitați permanenți. Pe 20 februarie, Camera Deputaților a adoptat un proiect de hotărâre pentru înființarea comisiei parlamentare de anchetă pentru analiza cheltuielilor TVR, inițiativa fiind depusă de USR și PNL. Comisia parlamentară poate invita orice persoană „care poate avea cunoștință despre o faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului“, inclusiv din guvern.

Prețuri înghețate la electricitate și la gaze

Preţul gazelor şi cel al energiei electrice pentru consumatorii casnici nu vor fi modificate până la sfârşitul acestui an, a declarat, marţi, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare (ANRE), Zoltan Nagy-Bege. „Pentru casnici, preţurile nu vor creşte. La energie electrică deja sunt aprobate preţurile de la 1 martie şi nu s-au modificat, iar acest preţ îl vom păstra până la finele anului“, a spus Bege. Potrivit acestuia, nici preţul gazelor pentru populaţie, care trebuie stabilit începând cu 1 aprilie, nu va fi modificat. „La gaze, preţurile au aceleaşi caracteristici, pentru casnici rămâne

neschimbat. Nici nu va scădea, întrucât foarte mulţi furnizori aveau pierderi care trebuie recuperate“, a precizat oficialul ANRE.

Substituirea produselor din lapte, încă frecventăPeste 700 de unităţi alimentare au fost verificate în vederea evaluării corectitudinii practicilor comerciale privind utilizarea grăsimilor hidrogenate în locul produselor exclusiv pe bază de lapte şi informarea corectă a consumatorilor, fiind aplicate amenzi contravenţionale în valoare de 1,782 milioane de lei şi 177 de sancţiuni cu avertisment, informează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). În urma acțiunilor de control, au fost confiscate/distruse produse neconforme (creme de brânză, merdenele cu brânză, pateuri cu brânză, specialităţi pe bază de grăsimi hidrogenate, unt, produse semipreparate), s-a aplicat ordonanţă de suspendare a activităţii pentru 30 de zile pentru nerespectarea normelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi a fost interzisă temporar desfăşurarea activităţii în vederea autorizării sau a remedierii deficienţelor.

Trei oferte pentru linia ferată București Nord-OtopeniO asociere şi două companii au depus oferte pentru proiectul de modernizare a liniei de cale ferată Bucureşti Nord – Aeroport Internaţional „Henri Coandă“, în valoare de peste 420 de milioane de lei, fără TVA, a informat, marţi, CFR SA. La licitaţia deschisă au depus oferte în vederea atribuirii contractului sectorial de Proiectare şi Execuţie, Faza I: Racord CF la Terminalul T1, Aeroport Internaţional „Henri Coandă“ Bucureşti, următorii operatori economici: Asocierea SC Arcada Company SA – SC ISPCF SA – DB Engineering & Consulting GMBH, Porr Construct SRL şi Mapa Inşaat VE Ticaret AŞ. Valoarea totală estimată a contractului, care are o durată de 14 luni (două luni pentru proiectare şi 12 luni pentru execuţie), este de 420,113 milioane de lei, fără

TVA, sursa de finanţare fiind asigurată din fonduri de coeziune şi de la bugetul de stat, aferente cadrului financiar 2014–2020.

Codași la colectarea deșeurilor electrice

România a înregistrat cea mai redusă cantitate de deșeuri de echipamente electrice și electronice colectate, de doar 1,6 kg pe cap de locuitor, reiese pe baza unor date din 2014 publicate de Eurostat. Cea mai mare cantitate de deșeuri colectată, din istoria recentă a țării, nu depășește cantitatea de 2 kg pe cap de locuitor (1,9 kg, în anul 2009). În plus, autoritatea estimează cantități de 1,59 kg, respectiv de 1,57 kg, în privința deșeurilor colectate în anii 2015 și 2016, în România. Cea mai mare cantitate de deșeuri colectată în 2016 a fost de 19,6 kg pe locuitor, înregistrată în Norvegia, urmată de Suedia, cu 16,5 kg, și de Marea Britanie, cu 14,6 kg. Valori scăzute în privința colectării deșeurilor s-au remarcat și în Letonia, Cipru și Malta, în cazul cărora cantitățile au variat între 2,5 kg și 3,9 kg. Variația sumelor colectate reflectă fie diferențele dintre nivelurile de consum ale bunurilor electrice și electronice, fie diferitele niveluri de performanță ale schemelor existente pentru colectarea deșeurilor. Deșeurile de echipamente electrice și electronice reprezintă un amestec complex de materiale și componente care pot provoca probleme majore asupra mediului și sănătății, dacă nu sunt gestionate corespunzător. La nivelul UE, se estimează că, în 2016, 8,9 kg de deșeuri de echipamente electrice și electronice au fost colectate pe cap de locuitor, o creștere de 25% în ultimii cinci ani, începând cu 2011.

7 ZILE

Foto

: Age

rpre

s

Foto

: Age

rpre

s


Mai multe credite în lei

Soldul creditului neguvernamental acordat de bănci a scăzut în luna februarie 2019 cu 0,1% (-0,9% în termeni reali) faţă de luna ianuarie 2019, până la nivelul de 252 miliarde lei. Creditul în lei s-a majorat cu 0,3% (-0,5% în termeni reali), iar creditul în valută exprimat în lei a scăzut cu 0,9% (exprimat în euro, creditul în valută a scăzut cu 1,0%). Comparativ cu aceeaşi lună a anului precedent, creditul neguvernamental a înregistrat o creștere de 8,0% (4,0% în termeni reali), pe seama creșterii cu 12,7% a componentei în lei (8,6% în termeni reali) şi a scăderii cu 6,6 milioane lei a componentei în valută exprimată în lei (exprimat în euro, creditul în valută a scăzut.

Posibil ajutor de stat pentru producția de energie pe cărbune

Reducerea contribuţiei de la 2% din cifra de afaceri la 0,2% pentru producătorii de energie pe cărbune, aşa cum propune Ministerul Energiei, ridică

suspiciuni privind acordarea unui ajutor de stat şi ar trebui agreată cu Comisia Europeană şi cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE), se arată într-un răspuns al Consiliului Concurenţei, transmis către Ministerul Energiei şi obţinut de AGERPRES. Ministrul energiei, Anton Anton, a declarat, marţi-dimineaţă, într-o conferinţă, că are avizul Consiliului Concurenţei pentru eliminarea contribuţiei de 2% din cifra de afaceri pentru producătorii de energie pe bază de cărbune.

Bucureștiul atrage mai mulți turiști

Oraşele Bucureşti, Budapesta, Praga şi Lisabona au raportat o creştere puternică a numărului de sosiri internaţionale în aeroporturi, în ultimii trei ani, potrivit datelor incluse într-un raport de specialitate, publicate luni. Datele companiei de consultanţă imobiliară Crosspoint Real Estate, asociat internaţional Savills în România, arată că anul 2018 a cunoscut o creştere atât la nivelul capacităţii de cazare în Bucureşti, cât şi din punctul de vedere al numărului de turişti cazaţi, capacitatea de cazare fiind cu 1,6% mai mare decât în 2017, în timp ce numărul turiştilor a crescut cu 6,7%, la nivel comparativ anual.

Director nou la CFR SAConsiliul de Administraţie al CFR SA l-a desemnat, luni, pe Constantin Axinia în funcţia de director general al companiei, poziţie pe care a mai ocupat-o în perioada 2006 – 2007. Potrivit unui comunicat al companiei, Constantin Axinia, de profesie inginer şi cu o experienţă de 35 de ani în domeniul feroviar, va coordona activitatea CFR SA, compania naţională care administrează şi gestionează infrastructura feroviară publică. Constantin Axinia a ocupat până în prezent funcţia de director regional al Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători Iaşi.

Pacienții, nemulțumiți de serviciile medicale

Gradul de mulțumire a pacienților nu a crescut după ce salariile medicilor au fost majorate, a declarat ministrul sănătății, Sorina Pintea. Potrivit acesteia, mai este nevoie de timp până se renunță la „plățile informale“ și la „anumite comportamente”. „Nu a crescut (gradul de mulțumire a pacienților – n.r.) în măsura în care au crescut salariile, dar era un lucru oarecum previzibil. Va fi nevoie de o anumită perioadă să renunțăm la plățile informale și la comportamente de un anumit tip. A fost chiar o perioadă în care gradul de satisfacție scăzuse“, a răspuns ministrul sănătății.

7 ZILE

Foto

: Age

rpre

s

Foto

: Age

rpre

s

Foto

: Age

rpre

s

8 29 MARTIE 20197 ZILE

Criza Boeing, amplificată de un nou incident

Un avion Boeing 737 MAX-8, din seria celor ale căror zboruri au fost suspendate în urma a două accidente majore, a efectuat, marți, o aterizare de urgență în Florida, în timpul unui zbor fără pasageri la finalul căruia aeronava urma să fie depozitată într-un hangar din California. Cei doi piloți aflați la bordul zborului 8701 al companiei Southwest Airlines au raportat „probleme tehnice la unul dintre motoare, la scurt timp după decolare“, se arată într-un comunicat al companiei aeriene. Flota mondială de aparate 737 MAX a fost oprită la sol pe termen nelimitat la 13 martie, în urma prăbușirii a două avioane de acest tip, unul în octombrie și altul în martie.

Eurovision 2019 ar putea fi anulatConcursul Eurovision 2019, care este programat la Tel Aviv în perioada 14 - 18 mai, ar putea fi anulat după atacurile cu rachete recente din Israel şi pe fondul problemelor legate de securitate.Luni, o rachetă lansată din Fâşia Gaza a lovit o casă din Mishmeret, în centrul Israelului, rănind şapte civili, inclusiv copii. Aceasta a fost a doua oară în mai puţin de două săptămâni când au fost lansate rachete spre centrul Israelului. Iar având în vedere că sunt mai puţin de 50 de zile până la debutul concursului, starea de îngrijorare este în creștere.

Specialiști ruși în securitate cibernetică, în VenezuelaDouă avioane ale forţelor aeriene rusești care au aterizat duminică pe un aeroport din Venezuela ar fi avut la bord membri ai forțelor speciale ruse, printre care și specialiști în securitate cibernetică, a transmis un oficial guvernamental american. Oficialul american a transmis că Statele Unite analizează încă situația, considerată de Administrația de la Washington „o escaladare nechibzuită“ a crizei din Venezuela. Guvernul din Venezuela a confirmat aterizarea a două aeronave ruse și a transmis că operațiunea a fost autorizată de președintele contestat Nicolas Maduro, dar nu a oferit mai multe detalii.

Anchetă penală împotriva fostului șef al Interpol

China va începe urmărirea penală a fostului șef al Interpol, Meng Hongwei, pentru corupție, după ce a fost anchetat pentru că a cheltuit sume „generoase“ din fonduri publice, abuz de putere și nerespectarea deciziilor Partidului Comunist, a anunțat, miercuri, agenția chineză de combatere a corupției. Anul trecut, Interpol, organizația mondială de coordonare a poliției cu sediul în Franța, a anunțat că Meng a demisionat din funcția de președinte, după ce autoritățile franceze au anunțat că acesta a fost declarat dispărut de soția sa după o călătorie în țara natală.

România, puțin urbanizatăPrintre prioritățile românilor în privința dezvoltării urbane, se numără extinderea și modernizarea rețelei

de metrou, urmată de modernizarea centurii și realizarea autostrăzii de centură, relevă rezultatele procesului de consultare realizat de Banca Mondială, „Prioritățile orașului tău“.Rezultatele studiului, care a urmărit orașele din România și necesitățile acestora, implicând 41 de municipii, 372 de proiecte strategice și peste 72 de miliarde de euro pentru dezvoltarea orașelor, au fost prezentate în cadrul conferinței „Cities of Tomorrow“. Evenimentul a urmărit aducerea în prim-plan a importanței trialogului dintre autoritățile publice, mediul de afaceri și societatea civilă, accentuându-se, de asemenea, importanța majoră pe care o are consultarea publică în scopul reconfigurării urbane. La baza proiectului „Prioritățile orașului tău“ a stat, potrivit lui Marius Cristea, reprezentant al Băncii Mondiale, conștientizarea importanței orașelor pentru dezvoltarea generală a unei țări.

Trump l-a numit pe șeful Comandamentului Spațial al SUA

Președintele american, Donald Trump, l-a nominalizat pe generalul John Raymond în fruntea recent-creatului Comandament Spațial al Statelor Unite, au confirmat, marți, oficiali din cadrul Departamentului Apărării, citați de CNN. Raymond, care conduce în prezent Comandamentul Spațial al Forțelor Aeriene de la baza Peterson, din Colorado, va ocupa ambele posturi pentru o perioadă, dacă numirea sa va fi confirmată de Congres. Propusa forță militară spațială va fi plasată sub jurisdicția Forțelor Aeriene, Comandamentul având în subordine aproximativ 30.000 de persoane în întreaga lume.

Foto

: Boe

ing

Foto

: Age

rpre

s

www.reporterglobal.ro 9EDITORIAL

oliticienii români s-au așezat în blockstarturi în cursa pentru fotoliile d e e u ro p a r l a m e n t a r i , autorități le fac prestidigitație cu o controversată

ordonanță care avea ambiț ia să pedepsească lăcomia, iar Europa se schimbă.

Brexitul rămâne aceeași interminabil și inexplicabil exercițiu de divorț, dar efectele lui încep să fie din ce în ce mai vizibile. Adrian Codîrlașu, președintele CFA România avertizează asupra lecției pe care o poate primi orice stat european care se joacă nesăbuit dea divorțul de Uniune. În România nu vorbim despre efectele unui Brexit dur, fără acord, deși perspectiva pare din ce în mai probabilă, iar economia noastră sar putea comprima cu 1% ca efect al acestui scenariu. Suntem pregătiți? Nu părem. Ne putem permite așa ceva? Greu de crezut mai ales în condițiile în care oricum bugetul de stat, mult întârziata factură a cheltuielilor statului se bizuie, oarecum nechibzuit, pe o creștere economică pe care toate estimările analiștilor o consideră supraevaluată.

Nu reușim să consumăm bani i europeni pe carei avem la dispoziție, dar încercăm să sfidăm Comisia Europeană. Autoritățile de la București, intens preocupate de modif icarea legilor Justiției par săi enerveze pe partenerii lor europeni, care transmit semnale privind respectarea principiilor statului de drept. Nu este o joacă, deoarece banii europeni depind de respectarea principiilor și valori asumate prin tratate. Dar este epoca tratatelor comerciale făcute praf, a protecționismului. Dar, iată scrie Anca Dragu, fost ministru de finanțe, este și un moment de sfidare a protecționismului: Uniunea Europeană și Japonia tocmai au încheiat un acord de liber schimb care va înviora relațiile comerciale și va crea o uriașă piață liberă.

Între timp China devine tot mai interesantă pentru statele europene care

fie sunt preocupate de Drumul mătăsii, cum este cazul Italiei, fie fac afaceri de miliarde cu vânzări de avioane, cum este cel al Franței, ne spune Ovidiu Nahoi.

Dar Europa se schimbă ș i d in perspectiva noilor tehnologii. Uniunea face loc inovației, este preocupată de investiții în tehnologie, neuitând însă să reglementeze acest peisaj încă neinvadat de taxe.

Revenind însă la taxe, în aceste zile Ministerul Finanțelor a făcut ceea ce trebuia să facă înainte de a pune pe masa guvernului controversata OUG 114. A publicat o schiță a proiectului de modificare a acestuia. Corectarea unei erori nu este, deseori, o treabă simplă, dar rescrierea unei ordonanțe haotice, care penalizează afacerile și paralizează investițiile pare o treabă imposibilă.

Apar noi idei, tot așa de ziare ca și născocirile primei variante, aceea care ia înfuriat pe cei de la Standard&Poor’s. De pildă, arată articolul lui Gabriel Nițulescu, băncile care au pierderi nu plătesc taxa pe active, în timp ce afacerile bancare care au profit, da. Potrivit cărei logici profitul este impozitat de două ori? Greu de explicat. Mai mult, Consiliul Concurenței a avertizat deja că nu putem scuti de taxe afacerile cu cărbuni, în timp ce le penalizăm pe celelalte din energie. De altfel cei care au alcătuit controversata OUG 114, cu taxele ei care penalizează afacerile financiare, energetice și pe cele din comunicații par să nu înțeleagă o realitate economică: orice taxă pe active sau pe capital este, până la urmă, un bir pe consum. Taxele fie că sunt aplicate capitalului, fie mișcării mărfurilor, sunt cheltuieli, sunt costuri și, pentru a supraviețui o afacere își acoperă mereu costurile ridicând prețurile sau tarifele. Asta este esența economiei de piață. În rest, experimente cu aventuri populiste au eșuat cu zgomot în Venezuela, în asemenea hal încât țara cu rezerve imense de petrol nu are lumină. Apropo: și la noi sa stins astăzi lumina prin cartierele Bucureștiului.

Însă îngrijorarea carei preocupă acum pe oameni este dacă cei care vor candida pentru cele 33 de locuri de care dispune România în Parlamentul european înțeleg încotro se îndreaptă Europa, cum funcționează ea și cum putem face pentru a juca un rol important în Uniune. În săptămânile care urmează, ne propunem să urmărim atent ofertele electorale ale partidelor, ideile lor să încercăm să înțelegem cât sunt de europeni candidații noștri și cât de eficient vor lucra ei pentru noi la Bruxelles. Mai mult ca niciodată aceste alegeri europarlamentare vor fi importante pentru continent deoarece se vor schimba multe scenarii de lucru. Lumea toată este în schimbare. Piața muncii este derutată de posibila invazie a roboților, care iată, riscă să fie impozitați, la fel ca un simplu angajat. O idee care ar trebui să îngrijoreze.

În America, Donald Trump câștigă o bătălie importantă din perspectiva imaginii sale de politician vertical. Matei Epure ne atrage atenția că, deseori, din cauza intensității prea mari a convingerilor politice, presa riscă să ignore prezumția de nevinovăție.

Din păcate însă în România tensiunile sunt amplificate mai degrabă de tentativele politicienilor de a schimba legile, decât de insensibilitatea jurnaliștilor în fața prezumției de nevinovăție. Dincolo de obsesiva preocupare a guvernanților pentru schimbarea legilor Justiției și a oamenilor care o conduc, rămâne viu interesul românilor pentru Uniunea Europeană. Niciun partid politic, niciun candidat la europarlamentare nu trebuie să piardă din vedere spiritul european al alegătorilor români. n

Despre schimbări, alegeri și taxe

n Lidia Moise

P

10 29 MARTIE 2019COVER

b e r e s t e u n a d i n t r e companiileetalon ale noii economii, având atât atributele unei firme de tehnologie, cât și pe cele ale unei firme de sharing.

Uber activează în 60 de țări, dar în foarte multe dintre acestea activitatea sa este contestată de canalele clasice de transport. Nici rezultatele financiare ale companiei nu „rup gura târgului“, anul trecut, pe primele nouă luni, Uber înregistrând pierderi de aproximativ un miliard de dolari, dar, de multe ori, investitorii pe piețele de capital sunt atrași de brandul companiei și fac abstracție de indicatorii economici ai momentului. Sau mai văzut astfel de cazuri și cu alte companii nouapărute pe piață, care însă „au prins“ la consumatori.

Uber este și o companie inovatoare, în sensul că dorește să își diversifice activitatea către biciclete electrice sau către livrarea de mâncare. În acest sens, companiile specializate, de livrări la domiciliu, vor fi puse sub presiune de extinderea activității de către Uber.

România, în conflictul Uber-taxi Nici România nu face excepție în ceea

ce privește contestarea Uber. Recent, patronatele companiilor de taximetrie au protestat la București pentru a doua zi consecutiv, față de Uber și de legislația specifică.

Conflictul este mai vechi și depășește granițele României, ajungând la nivel european. Taximetriștii clasici vor amendarea legislației în așa fel încât practic să excludă de pe piață aplicația Uber.

Consumatorii au o poziție clară. Ei își doresc concurență și, drept urmare, vor ca Uber să rămână în piață, cu atât mai mult cu cât condițiile de transport în taxiurile clasice sau degradat continuu în ultimii ani. Pe măsură ce tarifele au crescut.

Din toate aceste motive, consumatorii își doresc ca Uber să rămână în piață. Este greu de spus dacă va fi posibil, pentru că guvernul a promis că va modifica legea așa cum doresc companiile de taxi.

Până în acest moment, argumentele aduse în discuție sunt pur subiective. Taximetriștii susțin că Uber acționează ilegal și că aplicația nu are autorizație și

nu plătește taxe și impozite în România. Invers, reprezentanții Uber susțineau, anul trecut, că firma plătește taxe și impozite de trei ori mai mari decât toate cele nouă companii de taxi din București. În același timp, pe piață există tot felul de zvonuri. Unii taximetriști susțin că 25% din veniturile Uber trec prin Olanda. Alții spun că prin Irlanda. Cert este că nu există informații clare și, în absența lor, imaginația se poate împleti ușor cu realitatea.

Așadar, din toată această dispută lipsește exact cine este chemat să facă lumină asupra controverselor: administrația.

Cum se luptă taximetriștii cu noua economieUber se va lista la New York Stock Exchange (NYSE) plecând de la o ofertă publică inițială. Listarea Uber este mult-așteptată de investitorii pe piețe de capital și se consideră că va dinamiza această primă parte a anului. Compania ar putea apărea pe Bursă în aprilie, iar estimările arată că va fi evaluată la 120 de miliarde de dolari.

n Constantin Rudnițchi

UFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver

www.reporterglobal.ro 11COVER

Nu este clar dacă fiscul român știe care este modelul de business al platformei Uber, dacă plătește taxe și impozite în România și care este cuantumul acestora. Ar trebui ca administrația să facă publice datele financiare ale companiilor, adică nivelul taxelor și impozitelor plătite de către concurenți. Pentru că este posibil ca Uber să facă optimizare fiscală, dar la fel de sigur este că și companiile autohtone de taxi încearcă să își minimizeze pe cât posibil impozitele și taxele plătite către buget. De aceea, o comparație prezentată public ar fi extrem de importantă pentru ca opinia publică să poată judeca în mod corect. Dar marea întrebare este: au autoritățile aceste date, astfel încât să poată lua o decizie în cunoștință de cauză? Este posibil ca decizia guvernului în cazul „taximetriști împotriva Uber“ să fie luată în necunoștință de cauză.

Europenii caută soluții pentru a impozita noile companii

Cu atât mai mult cu cât, chiar la nivelul legislației fiscale europene, se caută soluții pentru impozitarea corectă a companiilor tehnologice. Este deja cunoscută situația f irmelor GAFA (Google, Amazon, Facebook, Apple), pentru care Uniunea Europeană pregătește o impozitare specială. Dar regulile fiscale se vor aplica tuturor companiilor de tehnologie, inclusiv în cazul Uber. Cert este că ne af lăm în situația în care legiuitorii, cei care fac regulile fiscale sau de altă natură, trebuie să se adapteze noii economii. În noua economie, lucrurile se schimbă fundamental. Locul unde se creează valoare adăugată unui produs poate fi complet altul față de cel în care se consumă serviciul respectiv. De asemenea, locul în care se obține profitul companiei este total diferit de jurisdicția fiscală în care este înregistrată compania. De aceea, legislația fiscală trebuie adaptată la noul mod de funcționare a economiei. Un proces care nu este nici simplu, nici comod.

Punctul în care Uber seamănă cu taximetria clasică

Adevărul este că modelul de business al taximetriei clasice și al Uber seamănă,

până la un punct. În sensul că, în România, și companiile de taxi, și platforma Uber lucrează cu colaboratori care sunt înregistrați ca persoană fizică autorizată sau care au o microîntreprindere. Iar toți aceștia plătesc contribuțiile de asigurări, impozitul și taxele.

De altfel, acest model de lucru a făcut ca, la Londra, Uber să fie chemată în judecată de un șofer. Procesul a început în anul 2016, iar anul trecut, Curtea Supremă a dat câștig de cauză șoferului de la Uber. În esență, procesul a pus în discuție o temă f ierbinte: cum trebuie tratat un șofer, ca salariat sau ca lucrător pe cont propriu? În re plică, oficialii Uber au afirmat că programul de lucru al unui șofer este extrem de flexibil, în sensul că șoferii au libertatea de a alege cât, unde și când să lucreze.

Dar această dilemă există, în România, în egală măsură și pentru companiile de taxi. Diferența importantă dintre taxi și Uber este că platforma digitală nu este obligată legal să obțină licențe de la Consiliul Local. Dar dacă ar lucra pe bază de licențe, atunci nu ar mai fi Uber, ci companie de taxi clasică.

Dincolo de legislația specifică, pe plan mondial Uber are și alte probleme. De exemplu, anul trecut, compania a fost obligată să plătească 1,9 milioane de dolari către 56 de actuali sau foști colaboratori care au acuzat firma de discriminare de gen. Iar pentru ca „meniul să fie complet“, compania nu a fost scutită nici de un scandal privind hărțuirea sexuală.

Peste tot în lume, taximetriștii se luptă cu Uber. De fapt, bătălia se duce cu noua economie. Pe termen lung, nimeni nu a câștigat lupta cu schimbarea. n

Foto

: Age

rpre

s


cum câţiva ani, întro emisiune la televiziunea americană, un individ specializat în analiză de cantităţi mari de date, „big data analysis“, membru al

câtorva consilii de administraţie ale unor companii faimoase din Valea Siliciului (Silicon Valley), era întrebat despre noile aplicaţii la care a lucrat recent. Dacă prima aplicaţie pe care a prezentato mi sa părut cel puţin ciudată, un program care agrega informaţii obţinute din diferite profiluri de „social media“, care ar evalua dacă o persoană ar putea să obţină credit la un restaurant în caz că şiar fi uitat acasă cartea de credit, a doua aplicaţie ma lăsat cu gura căscată: un calendar cu care femeile săşi poată urmări ovulaţia, arătând când este perioada cea mai bună pentru activitate sexuală. Explicația, prezentată foarte articulat de către interlocutor, era că, în zilele noastre, gradul de ocupare deosebit al femeilor la serviciu a dus la o scădere a ratei natalităţii pentru simplul motiv că ele uită când trebuie să aibă sex cu partenerul, pentru a rămâne gravide. Dar dacă îşi instalează un astfel de „app“ pe iPhone, o să primească o alertă şi poate o săi trimită un mesaj şi partenerului că a venit momentul împerecherii, şi amândoi vor părăsi sala de conferinţe şi se vor îndrepta spre casă cu un Uber, închizând pentru o jumătate de oră telefoanele mobile. Interviul nu era parte din trailerul de la „Handmaid’s Tale“ şi nici pentru „1984“, ci era găzduit de cunoscutul ziarist american Charlie Rose pe televiziunea publică, întrun serial despre noi idei în tehnologie care vin din Silicon Valley . Am stat şi mam uitat siderat la televizor să văd reacţiile, dar nimic de bun simţ nu a apărut. Ideea era bună dacă se putea vinde; o firmă mare de medicamente, cu buzunarele doldora, o va cumpăra cândva, integrândo în vreun produs şi, cu asta, firma care a produs aplicaţia şia terminat treaba. Stăteam şi mă întrebam cum de a putut omenirea să se dezvolte zeci de mii

de ani fără o astfel de aplicaţie. Şi, mai ales, cum de a reuşit să se înmulţească fără iPhone…

O altă față a monedei

Din păcate, nu pot spune că ideile prezentate în interviu mau surprins de fel. Citisem un număr foarte mare de articole despre cunoscuţi antreprenori din Silicon Valley. Mulţi dintre ei fac parte din cei care şiau făcut faima şi averea în companii care sunt cunoscute şi ale căror produse sunt folosite în întreaga lume. Între timp, o parte din ei au devenit investitori, „Venture Capitalists“, care îşi pun banii în diverse noi proiecte în ceea ce este cunoscut sub numele de „disruptive technologies“, aplicaţii care încearcă să înlocuiască sectoare întregi de muncă ocupate, în general, de oameni cu o pregătire modestă. Aplicațiile, dezvoltate în primul rând pentru telefoanele mobile, încearcă să conecteze consumatorul direct cu produsul pe carel caută, eliminând o mulţime de intermediari și, odată cu ei, o mulţime de locuri de muncă.

Toţi aceşti investitori sunt în căutarea „inorogului“, ceea ce în limbajul Văii înseamnă găsirea unei investiţii care să fie tot atât de profitabilă ca Google sau Facebook, seturi de aplicaţii care sau transformat în adevărați coloși industriali. Această tendinţă este prezentă în America de câţiva ani buni, fiind un rezultat al revoluţiei din „dot com“, căreia ia trebuit o perioadă să îşi arate roadele. Dar aceste roade care creează un dinamism şi un acces aproape nelimitat şi foarte rapid spre produse a dus, treptat, la disponibilizarea unui număr impresionant de lucrători. La început, tendinţa a fost prezentată ca salutară: nu este nevoie ca oamenii să facă munci plictisitoare, rutiniere, care ar putea fi făcute de maşini, ci să se implice cu toţii în procese creative care ar fi şi mai satisfăcătoare şi ar împinge dezvoltarea tehnologică mai departe, și, împreună cu ea, prosperitatea întregii societăţi. Numai că, din păcate, socoteala teoretică şi superficială de acasă nu sa potrivit deloc cu cea din târg şi, pe parcurs, sa constatat că aceia care au fost dislocaţi nu au reuşit

Viitorul scris în Codn Radu Polizu

AFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver


cu uşurinţă săşi găsească locuri de muncă, chiar după ce au fost recalificați.

Efectul clopot de sticlă

M o d u l a c e s t a d e g â n d i r e a l antreprenorilor din Silicon Valley este un rezultat direct al efectului clopotului de sticlă în care trăiesc. Înconjuraţi de indivizi care gândesc, toți, la fel, educaţi mai mult sau mai puţin pe aceleaşi coordonate, au creat în jurul lor o cameră cu ecou unde totul se amplifică în interior, toţi confirmânduşi ideile unii altora, orice critică fiind privită că vine din partea celor care nu au suficient curaj să privească în viitor. În interviurile pe care le dau aceşti „iluminaţi“ ai Văii, spiritul independent, combinat cu convingerile libertariene, primează. Ideea care emană din discursurile lor este că dacă ei au putut face o mulţime de bani din tehnologie, oricine ar putea face, dacă sar mobiliza şi ar vrea să muncească. Dacă însă au fost întrebaţi ce se va întâmpla cu populaţia al cărei nivel intelectual este sub nivelul modelului lor de dezvoltare tehnologică, răspunsul a fost că trebuie recalificată, dar că practic asta nu este treaba lor, ci a celor care se ocupă de societate, politicieni, sociologi etc. Treaba lor este să creeze tehnologie pe care o descriu de multe ori cu un entuziasm deosebit, ca pe un set de jocuri video în mâna unor copii mari cu mintea neformată. Responsabilitatea socială pentru distrugerea texturii sociale, cel puţin în anumite părți ale Statelor Unite, nu intră în calculele lor. Dar nu este vorba nici pe departe de neînţelegerea problemei; aceşti antreprenori sunt nişte oameni extrem de educați și de inteligenți, care văd clar efectele pe termen lung a ceea ce produc, dar sunt, întrun fel, captivi şi ei în produsele pe care le creează, neștiind ce altceva ar putea să producă. Şi până la o schimbare de paradigmă, se vor complăcea să facă ceea ce au învățat, pentru că, dacă nu o vor face ei, altcineva va veni şi va face acelaşi lucru. Între timp, perfect conştienţi de efectele pe termen lung care vor convulsiona societatea, ducând la mişcări sociale şi chiar la revoluții, mulți dintre ei încearcă să se protejeze cumpărânduşi cetăţenii în alte

părţi ale lumii, de preferinţă insule ferite de conflicte sau de posibilele cataclisme naturale ale Californiei. Totul va fi OK, dar, pentru orice eventualitate, ne pregătim de cataclism…

Compromisul lui Trump

Efectele pe care aceste tehnologii le au asupra societății, prin micșorarea numărului locurilor de muncă, sau văzut în recentele alegeri din America. Oamenii, disperați, au votat o himeră. Trump a încercat săl imite pe Putin şi săşi flexeze muşchii forţând companii să nu îşi mute operaţiile în afara Americii. Mulţi șefi de corporații care au fost vizaţi, pentru a nu intra întrun conflict deschis cu Casa Albă, aparent au acceptat târgul, dar când au fost chestionaţi de reporteri cum vor face asta, au dezvăluit că, dacă vor rămâne în America, atunci vor fi obligaţi să robotizeze mult înainte de termenul pe care şi lau propus, iar aceste noi automatizări vor scădea, de fapt, numărul de locuri de muncă. Pentru mulţi americani care trăiesc departe de centrele economice, lipsa locurilor de muncă este o problemă din ce în ce mai acută. Fabricile se mută la sud de frontieră, în Mexic, întregi industrii au plecat în Asia sau au dispărut cu totul, oraşe care au fost odată prospere sunt pline de clădiri distruse care încă păstrează frumoase faţade din epocile de mult apuse, întregi zone din America sunt practic dependente de un singur angajator, care atunci când se mută sau închide lasă întreaga comunitate în șomaj. Iar această tendinţă are loc în aceeaşi societate unde șomajul, per total, este unul dintre cele mai mici din întreaga lume. Este un paradox, poate, pentru cei care privesc din afară, dar nu și pentru cei care înţeleg stratificarea educaţională a societăţii americane, unde un număr mare de imigranţi şi o pătură educată face o muncă de nivel relativ înalt şi o parte considerabilă din vechea populaţie albă, trăind în afara mediilor industriale, este confruntată de o criză puternică, încercând să se agaţe de industrii care sunt pe cale de dispariţie. Mulţi dintre aceştia din urmă văd lumea ca pe ceva care nu ar fi deloc în schimbare și că doar politicienii

incompetenți şi corupţi fac ca viaţa lor să nu fie prosperă. Speranţele lor sunt în vremuri care se îndreaptă spre apus: șoferul de camion speră că şi copilul lui, atunci când se va face mare, va conduce un camion... când deja camioane fără şofer străbat autostrăzile americane, în teste efective de transport de mărfuri; minerul din Pennsylvania încă speră că şi nepoţii lui vor continua să scoată cărbuni la suprafață, când legislaţia din întreaga lume se îndreaptă spre eliminarea tuturor combustibililor fosili, în ciuda discursurilor populiste ale lui Trump. Întreaga societate se scindează trasă întro direcţie de cei care încearcă să înlocuiască la maximum factorul uman şi tensionată în altă direcție de cei care dau senzația că ar dori să ducă un război împotriva maşinilor.

Șomajul și mașina

Între timp însă, evoluția pare că dă câştig de cauză, cel puţin pe moment, celor care doresc să înlocuiască munca oamenilor cu programe pe iPhone. Cei mai circumspecţi dintre corifeii acestei tendinţe, conştienţi că nu toată lumea va fi în stare să scrie cod şi să se adapteze la noi tehnologii, încearcă să anticipeze efectele sociale dezastruoase ale unui şomaj produs de maşini, prevăzut chiar la jumătate din populația activă, în următorii 30 de ani. Asta încearcă atât guvernanții, care discută despre un impozit pus pe fiecare robot instalat întro fabrică, cât şi antreprenorii, care anticipează programe sociale ce ar oferi o alocaţie garantată la nivelul întregii populații, care va fi suficientă pentru asigurarea traiului. În societate vor munci numai cei ce vor dori să muncească, iar toţi ceilalţi vor sta acasă uitânduse la televizor de pe canapea, cu berea în mână. Întrebarea care nu se pune este cât vor putea rezista aceşti indivizi să stea paşnici după mai multe beri, până vor începe săși bată nevestele…

Cu atâtea ecrane în faţă, avem tendinţa să uităm că, de fapt, toate aceste „jucării“ sunt menite să servească societatea care se străduieşte să rămână conectată uman şi nu virtual. Între timp, până și Zuckerberg șia îndemnat copilul să se joace afară. Mai sunt speranțe. n


ând sa proorocit – în urmă cu treipatru ani – că miniaturizarea va duce puterea de calcul a roboților peste nivelul creierului uman, am ținut să adaug că

nu e suficient să gândească mai rapid, ci să fie plătiți măcar cu salariul minim pe economie, pe care statul săl tot majoreze apoi, ca să poată încasa impozite de la ei. Și în afara impozitului pe salariu, e musai ca roboții să achite CAS, CASS și șomaj.

Asta, fiindcă actualul sistem de pensii de stat funcționează pe baza principiului pay as you go. Adică, generațiile active în prezent pe piața muncii plătesc, prin contribuțiile de asigurări sociale care le sunt virate la stat, pensiile celor retrași din activitate.

Iar când un robot înlocuiește un om, e firesc să achite și CASS. Nu contează că el nu e consultat și depanat cu stetoscopul și ecograful medicului, ci cu șurubelnița maistrului.

Militând pentru transparență în continuare, se poate observa că roboții, cum sunt cei folosiți de bănci sau de companiile de telefonie, se recomandă ca fiind persoane. În măsura în care se adresează unui client român și contribuie la dezvoltarea afacerilor din România, ei ar trebui să aibă și rezidență, deoarece îndeplinesc cam aceleași funcții precum cele ale unui rezident fiscal. Și nu doar asta, deși inteligența artificială a evoluat foarte puternic în ultima perioadă, nu sa atins deloc subiectul libertății confesionale. Sa abordat altă problematică, niciodată aceasta, care e un atribut al conștiinței.

Ca să se înțeleagă mai bine, întro economie cum e cea românească, ce șia corelat cadrul legislativ cu cel comunitar, aplicarea salariului minim pentru munca prestată de roboți, însoțită de plata impozitului pe venit și a contribuțiilor aferente, precum și de taxe pe proprietate și de mediu, este compatibilă cu stadiul

de dezvoltare al unei Uniuni Europene ce merge pe mâna economiei sociale de piață.

Și nici nam terminat bine de zis lucrurile acestea – în iunie 2016 –, că, întrun proiect de moțiune, Parlamentul European a precizat că dorește ca roboții să fie considerați „persoane electronice“, iar companiile care îi „angajează“ să achite contribuții sociale pentru aceștia, având în vedere distorsiunile pe piața muncii pe care folosirea lor lear putea provoca.

Utilizarea tot mai frecventă a roboților de către companii și înlocuirea persoanelor cu aceștia a adus în discuție și diferite efecte negative ca încurajarea șomajului, inegalitatea la locul de muncă și sabotarea sistemului de asigurări sociale. Astfel, inițiatorii moțiunii consideră că roboții, în lipsa unei legislații adecvate, ar putea reprezenta o amenințare pentru viabilitatea sistemului de asigurări sociale.

„(…) ar trebui luată în calcul nevoia introducerii unor cerințe de raportare pentru companii legate de nivelul și proporția contribuției roboților asupra rezultatelor economice, cu scopul impozitării și plătirii contribuțiilor sociale“, apreciază reprezentanții Parlamentului European.

Dar și un candidat socialist la alegerile prezidențiale din Franța a notat în programul său că vrea taxarea ro boților.

În fine, eu când am abordat pentru prima oară această problematică, la început de 2016, mă antrenam pentru o specie literară nouă: primul roman SF economic. Se vede însă că, până la urmă, a reușit cineva să transforme science fictionul în realitate.

Și iarăși trebuie să spun că avea dreptate Carl Sagan când zicea că societatea se află întrun proces de involuție, determinat – după părerea mea – de faptul că toată lumea e perfect de acord că reprezintă rezultatul unui lung șir de erori.

Dacă ar fi să apelăm la statisticieni pentru a stabili care sunt șansele ca un astfel de lanț de greșeli să aibă finalitate pozitivă, probabil că, fără să identificăm erorile, rezultatul ar fi irelevant.

Iar în situația în care erorile nu sunt asumate, vom intra întro secvență negativă. Iată de ce a vorbit Sagan de involuție.

Mai clar spus, când se pierde încrederea, curba lui Gauss se aplatizează și orice prostie devine posibilă. n

Locurile de muncă trebuie ferite de roboți cum sunt ferite și de oameni: prin taxe și reglementărin Ionuț Bălan

CFo

to: B

ogda

n Cr

iste

l


mpactul noii economii , mai digitalizată, mai flexibilă, se poate vedea și în sectorul financiar. Instituțiile bancare simt în prezent o reală amenințare a domeniului pe care lau dominat de mai multe

sute de ani, din partea unor jucători noi, care vin din alte sectoare, dar care încep să ocupe segmente ale „ecosistemului“ financiar. Gama tradițională de produse oferite de instituțiile financiare a rămas în mare parte neschimbată în ultimele decenii și este adesea dificil din punct de vedere structural de a se schimba, având în vedere modul în care sunt organizate băncile. Firmele mai agile vor putea să profite de idei pentru a crea oferte unice.

Reacția băncilor inovative nu sa lăsat însă așteptată. ING Bank Romania, spre exemplu a renunțat de tot la casierii, toate tranzacțiile clienților săi desfășurânduse prin carduri sau transferuri bancare ori prin automate de încasare a cashului.

Totuși, există domenii în care firmele din domeniul tehnologiei ar putea să acapareze părți din lanțul valoric financiar. „Deja, întreprinderile mari din domeniul tehnologic, cum ar fi Amazon, se extind în părți ale lanțului valoric al serviciilor financiare, începând cu zone în care au un avantaj în gestionarea datelor, de exemplu plățile, finanțarea pe termen scurt pentru achiziții și împrumuturile de capital pentru comercianți, pe platforma lor. Pentru a contracara acapararea de către alte companii a celor mai profitabile produse financiare, băncile trebuie să dezvolte capabilități pe care puține le dețin în prezent și să urmeze trendul dezvoltat de astfel de platforme tehnologice de succes“, concluziona recent un studiu al companiei de consultanță McKinsey.

La această amenințare, instituțiile

bancare au răspuns prin chiar implicarea în domeniu: participarea la capitalul social al unor startupuri fintech (firme din sectorul de graniță al tehnologiei și finanțelor) și crearea de „creșe“ pentru startupuri fintech. Recent, BCR a selectat primele zece companii care dezvoltă soluții și produse inovatoare prin tehnologie, care vor fi incluse în Acceleratorul BCRInnovX: AlphaBlock (blockchain), BOX2M (tehnologii IoT), KFactory (Tehnologii IoT și machine learning), KPEYE (platforma dedicată IMMurilor), Maillon (platformă LendTech), Modex (Blockchain), Mo’Real Universe (platformă pentru experiențe

Augmented Reality), Product Lead (soluție ecommerce), Sigtree (servicii integrate de Smart Home) și Wise Voice (dezvoltator de chatbot și asistent vocal).

Facturi plătite pe telefon

Pago este un startup românesc în al cărui acționariat găsim și o bancă, Banca Transilvania, și care a dezvoltat o aplicație prin care săți poți plăti facturile la peste 75 de furnizori, să îți poți încărca electronic

I

În digital, banii sunt puși la lucru „altfel“Firmele fintech fac ca banii să circule mai repede și cu costuri mai mici. Sau să fie economisiți mai ușor.

n Gabriel Nițulescu

Foto

: Age

rpre

s / X

inhu

a


cartelele preplătite, să îți poți plăti rovinietele și să îți achiziționezi o poliță RCA. „De la început, obiectivul principal a fost să aducem întro singură aplicație cât mai mulți furnizori de utilități și astfel să eliminăm din pașii repetitivi necesari la plățile lunare, cum ar fi căutarea facturilor pe email sau utilizarea a patrucinci conturi online diferite în care se cer datele de card pentru fiecare factură“, explică Adrian Ceghi, fost analist în investiții în Londra, Cluj și București și cofondator al companiei Timesafe, care a dezvoltat aplicația Pago. Funcționarea Pago este simplă. Aplicația, care este gratuită, este descărcată pe telefonul mobil din AppStore sau Google Play sau de pe websiteul companiei. Apoi îți faci cont, selectezi furnizorii introducând datele conturilor online pe care le ai la Orange, Enel și așa mai departe și introduci un card de unde să fie luați banii. Pago îți poate trimite notificări atunci când facturile sunt emise sau când devin scadente și îți pune la dispoziție și un istoric al plăților.

Aplicația este disponibilă pe Android și iOS.

Un alt startup fintech în care Grupul BT (care deține și lansarea BT Store, hub online de prezentare a unor soluții complementare bankingului) este principalul investitor este Ebriza, firmă care ajută antreprenorii să urmărească afacerea în timp real prin digitalizarea administrării acesteia. Prin Ebriza, casa de marcat, softul de vânzare și de gestiune pot fi accesate online, nonstop, de pe orice dispozitiv! Antreprenorul poate urmări în timp real activitatea firmei, a stocurilor și a vânzărilor. Startupul este evaluat la 1,5 milioane de euro, triplu față de 2017, are 11 angajați și peste 100 de clienți în România și în alte țări.

Comisioanele, o alegere

Un alt domeniu interesant pentru companiile fintech este cel al plăților cu cardul în străinătate, un loc unde comisioanele pentru tranzacții sunt mai piperate decât la nivel național,

iar cursurile de schimb depind de generozitatea băncii la care aveți contul cardului (se poate ajunge la diferențe de 5% sau chiar mai mult).

Poate cel mai cunoscut exemplu pentru România este firma Revolut, un startup fintech, pornit de doi ruși în Londra, în 2016, și lansat oficial în România în 2018, care are deja un număr de 170.000 de utilizatori în țara noastră. Utilizarea unui card Revolut, virtual sau real, îți poate economisi 50 de euro la fiecare 500 de euro cheltuiți în străinătate, conform reprezentanților companiei. În acest moment, dacă ești în străinătate și vei dori să faci o achiziție cu cardul de salariu, atunci leii de pe card sunt convertiți în euro (și ulterior, dacă nu ești în zona euro, în moneda statului în care te afli). Conversia/conversiile se fac la cursul valutar stabilit de acea bancă, iar asta ar putea să nu fie deloc ieftin. Nici retragerea de numerar nu ar fi o soluție, deoarece comisioanele sunt de peste 1% întrun astfel de caz. În cazul utilizării unui card Revolut, cursul

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er


de schimb aplicabil este cel interbancar, adică cel mai mic posibil. În plus, un card Revolut îți oferă posibilitatea de a ști câți bani ai dat pe mâncare, la restaurant sau pe combustibili (unde și la ce oră au avut loc tranzacțiile) și de ați face un buget pentru fiecare tip de cheltuială, fiind notificat atunci când îl depășești (de exemplu, îți propui să nu depășești 300 de lei pe lună pe mâncare, pe persoană). Dacă nu mergi în afara României, Revolut poate fi folosit ca orice alt card, impunânduți însă o limită de 800 de lei la retrageri lunare de numerar (sumă care se poate dubla sau cvadrupla, în funcție de tipul de card deținut).

Pușculița digitală

Revolut îți oferă, de asemenea, un raport de tranzacții și un program de economisire. Numit Vaults, acesta din urmă îți rotunjește suma, iar diferențele din rotunjire merg către un cont de economii. De exemplu, pentru o tranzacție de 50,3 lei la supermarket, programul de economisire îți va lua 51 de lei, 50,3 lei mergând către vânzător, iar restul de 70 de bani, către acel cont.

Pentru economisire, există și alte programe similare. GrowU un startup românesc care a făcut parte din Elevator Lab, o „creșă“ de fintechuri susținută de Raiffeisen Bank International, îți permite să îți conectezi cardul bancar la aplicația sa de economisire, iar fiecare tranzacție este, de asemenea, rotunjită în sus. În plus, față de Vaults, GrowU se angajează săți reinvestească acel mărunțiș, astfel încât să ai câștiguri mai mari. De exemplu, 10% din mărunțișul adunat dea lungul timpului va merge către un cont curent sau către o „pușculiță“, 50% către un cont de economii și 40% către investiții. În prezent, startupul lucrează și la o soluție de inteligență artificială pentru ca GrowU să devină un asistent financiar virtual.

Tot în domeniul consilierii financiare, Stockberry este o aplicație care vrea să folosească social media și știrile despre companii pentru ați arăta în ce firme ar trebui să investești. Aplicația nu se rezumă la investiția pe bursă, ci abordează și achiziția de criptomonede. StockBerry are patru module principale.

„Cel mai important, și în spatele căruia stă mult research și inovație, este modulul Sentiment Indicator“, precizează Mihai Petrescu, cofondator al companiei. „În cadrul acestuia, sunt scanate toate informațiile ce înseamnă știri și social media pentru o companie și apoi, cu ajutorul unui model de inteligență artificială, se determină dacă este pozitivă sau negativă știrea respectivă și în ce grad. Agregăm toată această informație ținând cont de numărul de followerși (urmăritori) pentru siteul/userul care a postat această știre. Userul poate vedea destul de ușor evoluția sentimentului. Acesta poate indica, în anumite situații, mișcări și pentru acțiunile companiei respective. Al doilea modul, News, oferă ultimele știri despre compania respectivă, având în jur de 200 de surse de date. Cel deal treilea modul, Markets StockBerry, afișează prețurile live pentru peste 8.000 de companii (acțiuni Nasdaq/NYSE) și pentru mai mult de 200 de criptomonede. Userul are, de asemenea, acces la grafice și indicatori tehnici. Ultimul modul, Portfolio, oferă informații legate de riscul portofoliului, risc calculat pe baza volatilității fiecărei poziții și a corelațiilor dintre poziții“, explică Mihai Petrescu.

Transferuri la costuri minimeRevolut oferă și posibilitatea unor

transferuri ieftine de bani în străinătate. Transferurile lunare de până la 20.000 sunt gratuite și se fac la cursul interbancar, pentru cele care depășesc această sumă se percepe un comision de doar 0,5%. Clienții Premium și Metal pot face transferuri de bani nelimitate în fiecare lună.

Tot pentru transferuri de bani, se poate folosi și aplicația celor de la TransferWise, un startup fondat de cei care au creat Skype. Startupul folosește un curs va lutar mediu , negoc ia t internațional, între monede, care este mai mic decât cel oferit de bănci, iar pentru circa 1.100 de euro (5.000 de lei), de exemplu, se plătește un comision de 41 de lei (sau 21 de lei pentru un transfer mai lent). Reprezentanții serviciului spun că TransferWise este de opt ori mai ieftin decât băncile obișnuite și că transferurile se fac mai rapid. Startupul a intrat și pe piața de plăți cu cardul său, fiind posibilă retragerea de la ATM de până la 200 de lire sterline pe lună (dacă vrei mai mult, trebuie să plătești un comision) și poți schimba banii de pe card în peste 40 de valute aproape pe loc, oriunde ai fi, la cursul valutar arătat mai sus. n

18 29 MARTIE 2019EXTERNE

n anul 2007, după ce intenția Uniunii Europene de a adopta o constituție a UE a eșuat, țările membre au negociat Tratatul de la Lisabona, document ce conferea Bruxellesului puteri

sporite. Primministrul Marii Britanii de la acea vreme, laburistul Gordon Brown, nu a participat la ceremonia semnării acelui acord , semnândul totuși ulterior.

În 2010, conservatorul David Cameron a devenit primministru al Marii Britanii și a inițiat o politică de apărare a sectorului financiar al țării. Apoi, în 2011, în timpul crizei financiare din Uniunea Europeană, pentru prima dată, (Marea Britanie) șia exercitat dreptul de veto, blocând un tratat UE inițiat pentru apărarea monedei euro. Tratatul introducea disciplina fiscală pentru statele membre ale Uniunii Europene și instituia pârghii pentru autoritățile europene în lupta cu criza care era în desfășurare în țările periferice ale zonei euro. Cameron a insistat pentru concesii și excepții pentru sectorul financiar britanic față de legile europene privind funcționarea piețelor financiare. Solicitările Marii Britanii au fost respinse de către Germania și Franța, iar restul țărilor UE au adoptat tratatul în martie, lăsând Marea Britanie, pentru prima dată de la aderare, izolată.

La începutul anului 2013, Cameron șia stabilit ca obiectiv, în cazul în care conservatorii câștigau majoritatea în alegerile generale, renegocierea calității de membru a Marii Britanii în Uniunea Europeană. În acea perioadă, Partidul Independenței Marii Britanii (UK Independence Party – UKIP), partid proBrexit, pe fondul atât al crizei economice din Uniunea Europeană, cât și al crizei migranților, câștigă numeroși simpatizanți.

Cum alegerile generale din 2015 au fost câștigate de conservatori, Cameron a negociat relația dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană în sensul primirii de

concesii de către Marea Britanie în ceea ce privea politica de migrație, plățile de ajutoare sociale și aplicabilitatea legislației UE în Marea Britanie. În februarie 2016, a anunțat organizarea unui referendum pentru rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană.

Referendumul a avut loc pe 23 iunie 2016 și a avut drept rezultat că 51,9% dintre participanți au votat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană (campania proBrexit fiind puternic susținută de UKIP), față de 48,1% pentru rămânere. După primirea verdictului, piețele financiare globale au reacționat extrem de dur, iar primministrul Cameron, care a susținut rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană, șia anunțat demisia. A fost pentru prima oară în istoria Marii Britanii când rezultatele unui referendum au fost contrare opțiunii

guvernului care lea organizat.Noul guvern a fost format de către

Theresa May, care anterior referendumului a susținut campania pentru rămânere în UE. Deși referendumul era doar consultativ, rezultatele acestuia nefiind obligatoriu de urmat de către autorități, noul guvern șia asumat ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Curtea Supremă a decis în ianuarie 2017 că guvernul va avea nevoie de aprobarea parlamentului, pentru a activa Articolul

O scurtă istorie a Brexit

n Adrian Codîrlașu

ÎFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver

www.reporterglobal.ro 19EXTERNE

50, iar pe 1 februarie 2017 guvernul a primit această aprobare. Activarea Articolului 50 a fost notificată președintelui Consiliului European, Donald Tusk, pe 29 martie 2017, ceea ce înseamnă că data stabilită a ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană este 29 martie 2019.

Negocierile dintre guvernul britanic și UE pentru acordul de ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană au fost dificile și sau încheiat în noiembrie 2018. Pentru a intra însă în vigoare, este necesară ratificarea de către ambele părți.

Numai că în Marea Britanie, la votul din ianuarie al acordului de Brexit, acordul a fost respins cu o marjărecord, de 230 (au fost înregistrate 432 de voturi împotrivă și 202 de voturi pentru). În martie, a fost organizat un al doilea vot asupra acordului. De asemenea, a fost respins.

Apoi, Marea Britanie a solicitat o amânare a ieșirii din Uniunea Europeană. Uniunea Europeană e extins termenul de ieșire până pe 22 mai 2019. Însă, în cazul în care Marea Britanie dorește ieșirea din Uniunea Europeană, aceasta trebuie să se hotărască până pe 12 aprilie, ulterior acestei date, Marea Britanie trebuind să participe la alegerile pentru Parlamentul European.

În weekendul 2324 martie, au avut loc manifestații ample în Marea Britanie (peste un milion de participanți în Londra) în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană. De asemenea, o petiție depusă la Parlamentul Marii Britanii în favoarea organizării unui nou referendum pentru ieșirea din Uniunea Europeană a strâns, întrun timprecord, un numărrecord de semnături (peste 5,6 milioane).

Apoi, pe 25 martie 2019, Parlamentul Britanic a decis să preia (de la guvern) controlul asupra Brexitului.

Printre opțiunile Parlamentului, sunt organizarea unui al doilea referendum, ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord, rămânerea Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană (similar Norvegiei), stoparea Brexitului.

Până acum, consecințele economice ale Brexitului au fost: deprecierea lirei sterline (de la GBPUSD 1,5 la momentul referendumului la GBPUSD 1,3), scăderea

prețurilor proprietăților, reducerea investițiilor companiilor, reducerea creșterii economice (deja, conform anumitor estimări, PIBul Marii Britanii este cu 2,5% mai mic decât ar fi fost în cazul în care Marea Britanie nu ar fi dorit să iasă din Uniunea Europeană). De asemenea, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană va provoca o fugă a banilor, estimările indicând că sistemul financiar britanic va pierde peste 1.000 de miliarde de dolari. Multe instituții financiare își vor muta cel puțin o parte din operațiuni în Europa continentală (în special în Frankfurt și Paris).

În cazul ieșirii fără acord, Marea Britanie riscă să intre în recesiune sau chiar în criză financiară (având în vedere că, în lipsa unui acord cu Uniunea Europeană, anumite fluxuri financiare bilaterale vor fi înghețate). Mai mult, Irlanda de Nord și Scoția au fost puternic în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană. Există

riscul organizării, în aceste regiuni, de referendumuri de ieșire din Regatul Unit.

Lecții de învățat

Dintre toate țările membre ale Uniunii Europene, Marea Britanie, atât economic (fiind una dintre cele mai dezvoltate state din UE), cât și geografic, era în cea mai favorabilă poziție de a ieși din Uniunea Europeană. Însă și în cazul acestei țări consecințele economice sunt severe. Dacă pentru o asemenea economie consecințele sunt așa severe, oare ce sar întâmpla cu o țară îndatorată sau cu una emergentă din Europa Centrală și de Est, dacă ar decide ieșirea din Uniunea Europeană? Dacă, ulterior rezultatelor referendumului din Marea Britanie, au existat idei de organizare de asemenea referendumuri și în alte state din Uniunea Europeană, asemenea inițiative au încetat, paralizate de haosul exercițiului. Mai mult, încrederea în Uniunea Europeană a crescut. n

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er


Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în

engleză, poate fi găsit pe www.economist.com.

Theresa May cere UE să prelungească data-limită a Articolului 50

Brextindere

Sunt totuși puține semne că parlamentarii britanici vor vota asta

HERESEI MAY îi place să facă promisiuni. În nu mai puțin de 108 ocazii, primministrul sa angajat că Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană pe 29

martie, termenullimită pentru Brexit conform procesării Articolului 50 pe care la declanșat cu doi ani în urmă. Totuși, cu mai puțin de o săptămână până la această dată, ea ia scris pe 20 martie președintelui Consiliului European, Donald Tusk, să îi ceară mai mult timp. Chiar atunci când a informat parlamentul că, în pofida promisiunilor ei anterioare, ea dorește o prelungire a termenului până pe 30 iunie, ea a oferit o nouă promisiune. „Ca primministru, nu sunt gata să întârzii Brexitul dincolo de 30 iunie“, a spus ea, implicând că dacă se întâmplă așa, ea va demisiona.

Întrebarea este dacă mai crede cineva acum promisiunile făcute de un primministru a cărui autoritate este distrusă. Acordul pentru Brexit pe care la obținut cu liderii UE acum patru luni a fost respins de două ori de Camera Comunelor, cu diferențe uriașe. Orice control pe care la avut vreodată asupra parlamentarilor, chiar din Partidul Conservator, al ei, sa dus de mult. Chiar și miniștrii din cabinetul ei par acum gata să o sfideze, fie prin votul în Camera Comunelor, fie prin dezvăluiri în presă.

Liderii UE, care sau adunat la Bruxelles pentru un summit la o zi după ce doamna May a trimis scrisoarea, sunt foarte conștienți de acest lucru. Orice prelungire a termenuluilimită conform Articolului 50 necesită acordul lor unanim. Majoritatea observatorilor cred că acest lucru se va realiza, în cele din urmă. Așa cum a spus Michel Barnier, negociatorul UE pe Brexit, ei voiau să știe de ce are nevoie de o prelungire, cum va avansa asta ratificarea

acordului și dacă nu există riscul de a fi în aceeași situație și peste trei luni. Tusk ia răspuns doamnei May spunând că o scurtă prelungire este posibilă doar dacă parlamentarii aprobă acordul pe Brexit.

În ciuda acestei poziții dure, liderii UE nu vor să precipite un Brexit fără acord, pentru care nici ei, nici doamna May nu sunt pregătiți. Dar ei ar putea să se certe pe cât de lungă să fie prelungirea. Săptămâna trecută, doamna May însăși

avertizase că dacă parlamentarii îi resping din nou acordul (ceea ce au și făcut), orice prelungire ar trebui să fie lungă. David Lidington, adjunctul ei, a spus despre o prelungire unică, scurtă, că este „dea dreptul nesăbuită“, întrucât face mult mai posibil un Brexit fără acord. Liderii UE deliberau, atunci când revista a plecat la tipar. O posibilitate este ca ei să agreeze, în principiu, o prelungire, dar să nu o adopte din punct de vedere legal decât săptămâna

TFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver



Acest articol a apărut în secțiunea Marea Britanie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Brextindere“.

viitoare, chiar înainte de termenullimită de 29 martie.

O mare complicație sunt alegerile europene de la finele lui mai. Doamna May a insistat că ar fi greșit ca Marea Britanie să participe în aceste alegeri. Unii de la Bruxelles consideră că asta sugerează un termen de 26 mai, dar oficialii britanici consideră că o prelungire până pe 30 iunie este posibilă, deoarece noul Parlament European nu se întrunește decât pe 2 iunie. Totuși, o datălimită mai timpurie ar putea fi pe 12 aprilie. Dacă membrii parlamentului nu aprobă acordul pe Brexit până atunci, guvernul va fi sub presiune să legifereze ca să permită organizarea de alegeri europene, dacă acestea ar deveni necesare.

Pe podul Westminster După summit, atenția se va întoarce

iar spre Westminster. După ce a pierdut primele două voturi din Cameră pe acordul ei, cu marje zdrobitoare, de 230 și 149, doamna May intenționează să organizeze un al treilea vot săptămâna viitoare, parțial ca să justifice celorlalți lideri din UE o prelungire scurtă a Articolului 50. Guvernul a promis și că va permite voturi indicative pe ce alt tip de Brexit ar putea să obțină o majoritate. Doamna May ia acuzat anterior pe parlamentari că spun doar ce nu vor, nu ceea ce vor – și totuși, ea nu a permis voturile indicative înainte. Dacă va face asta din nou, parlamentarii vor avea o altă șansă să preia agenda (au ratat asta cu doar două voturi la începutul acestei luni).

O nouă problemă a apărut săptămâna aceas ta , sub forma Speakeru lu i (președintele) Camerei Comunelor, John Bercow. Fără să avertizeze guvernul, el a decis pe 18 martie că guvernul nu poate să supună acordul Brexit unui al treilea vot în actuala sesiune parlamentară decât dacă îi schimbă substanța. Decizia sa se bazează pe precedentele stabilite de Erskine May, biblia procedurilor parlamentare, care datează încă din 1604. Atât parlamentarii pro, cât și cei antiBrexit au salutato ca pe o victorie pentru forul legislativ față de executiv. În contrast, cabinetul a rămas

unit, a spus un ministru, doar în furia sa împotriva Speakerului, care este suspectat că vrea să saboteze Brexitul.

În ciuda lui Bercow, primministrul va continua să încerce să facă presiuni asupra parlamentarilor, ca să îi susțină acordul. Strategia ei este să desprindă grupurile care se opun, începând cu Partidul Democratic Unionist Nord Irlandez (DUP). Ea le va spune că singura alternativă este un Brexit fără acord, chiar dacă parlamentul a votat împotriva acestei eventualități. Dacă DUP se va conforma, mulți conservatori duri ar putea săl urmeze. Deși liderul Laburist Jeremy Corbyn nu dă niciun semn de cooperare, unii dintre parlamentarii săi ar putea să treacă de partea cealaltă, dar, întro situație de Catch 22, doar dacă votul va fi probabil câștigat, deoarece ei nu vor să își compromită poziția viitoare în partid degeaba. Decizia lui Bercow poate să împiedice o serie de voturi repetate. Dar dacă doamna May va reuși să adune o majoritate în câteva zile, se pot găsi căi de a trece dincolo de decizia Speakerului.

Asta rămâne un mare dacă. Dat fiind că doamna May conduce un guvern minoritar, e greu de obținut o majoritate, mai ales ținând cont de obiceiul ei de ai critica pe parlamentari. Este mai greu când parlamentarii și chiar miniștrii îi sfidează deschis pe whips1 din partidul lor, așa cum sa întâmplat în mod repetat în ultimele săptămâni. Și este și mai greu când partidele sunt divizate, cu grupuri interne precum cel al ultradurilor proBrexit Grupul de Cercetări Europene, care conduce propria sa operație de whipping2. Nikki da Costa, de la agenția de consultanță Cicero Group, anterior directorul pentru probleme legislative al doamnei May, spune că a controla Parlamentul este acum aproape imposibil grație unui coctail de „lipsă de disciplină de partid, colaborare transpartinică extinsă și impredictibilitate a Speakerului“.

Asta contează, deoarece un singur vot pentru acordul pe Brexit nu este de ajuns. Parlamentul va trebui apoi să adopte o lege de acord asupra retragerii. Precedentele nu sunt încurajatoare. În 1971, guvernul conservator al lui Edward Heath a

câștigat votul pentru a aproba intrarea în Comunitatea Economică Europeană cu 112 voturi, dar majoritatea sa, la a doua lectură a legii ulterioare, sa redus la doar opt voturi. Potrivit Institutului pentru Guvernare, un think tank, aprobarea legilor de ratificare a Tratatului de la Maastricht al UE a necesitat 41 de zile de deliberări și zeci de voturi parlamentare separate.

Și acesta ar fi doar sfârșitul începutului. Negocierile referitoare la viitoarele relații cu UE, de la comerț la cooperarea în domeniul securității, ar începe, apoi, bazânduse pe declarația politică care însoțește acordul de retragere. Aceasta nu are nicio forță juridică și este concepută în mod nebulos. Mai rău, agenda ar fi cumplit de scurtă: o perioadă de tranziție care poate fi prelungită doar până în decembrie 2022. Acordurile de liber schimb care acoperă o temă atât de vastă durează în mod normal ani buni pentru a fi încheiate – și alți ani pentru a fi ratificate. Orice acord cu Marea Britanie trebuie aprobat de toate parlamentele naționale și de câteva parlamente regionale din UE.

Întrun afront j ignitor, doamna May șia arătat disprețul săptămâna aceasta pentru tradiția parlamentară britanică, spunând că tot ceea ce fusese Parlamentul împotriva guvernului a devenit Parlamentul împotriva poporului, adăugând că parlamentul a ajuns de râsul lumii. Și totuși, parlamentarii nu au făcut altceva decât să își facă treaba de a examina și de a se opune unui acord slab pentru Brexit. Intransigența ei, cântatul ei în strună partizanilor duri ai Brexitului și refuzul ei de a ajunge la compromisuri asupra liniilor roșii sunt cele care au făcut ca Marea Britanie să ajungă de râsul lumii. Acesta este unul dintre motivele pentru care atunci când vor începe la Bruxelles viitoarele negocieri, probabil ea nu va mai fi la conducere. n1Whip = În lumea anglo-saxonă, parlamentarul însărcinat să mențină coeziunea partidului și să se asigure de disciplina printre membrii săi.2Whipping = sistem parlamentar anglo-saxon, bazat pe existența unui whip (vezi definiția 1), care asigură disciplina de vot printre membrii unui partid.


S T E T E N TA N T S Ă p u i împreună cele două țări mari din Sudul Europei. Italienii și spaniolii vorbesc tare, mănâncă târziu, conduc repede și înghit cantități de

roșii și ulei de măsline care prelungesc viața (cel puțin acestea sunt clișeele). Au fost leagăne ale anarhismului european în secolul al XIXlea, și ale fascismului în secolul XX; au împins dictatura sub covor înainte de a îmbrățișa Europa în anii postbelici. În timpul crizei din zona euro, începând din 2009, au fost două componente ale urâtului acronim „PIGS“ (Portugalia, Italia, Grecia, Spania) care denotă economii foarte îndatorate. Azi, sunt, din nou, menționate în aceeași răsuflare.

Volatilitatea italiană pare să sosească în Peninsula Iberică. Sistemul politic bipartizan, odinioară plicticos, al Spaniei a devenit un caleidoscop cu cinci partide, odată cu apariția Podemos, de extremă stânga, a Ciudadanos, de centrudreapta și, mai recent, a Vox, de extremă dreapta. Țara este din ce în ce mai polarizată de bătăliile pentru independența Cataloniei. Vara trecută, socialiștii de centrudreapta ai lui Pedro Sánchez (PSOE), sprijiniți de naționaliștii catalani, au răsturnat guvernul format de Partidul Poporului (PP), de centrudreapta. Catalanii au refuzat însă să sprijine bugetul noului guvern, obligândul pe Sánchez să organizeze alegeri pe 28 aprilie. O coaliție de dreapta, formată din PP, Ciudadanos și Vox (care ar inf lama cu siguranță naționalismul catalan) sau un impas și noi alegeri sunt rezultatele cele mai probabile.

Spania nu poate săși permită niciuna dintre aceste variante. Refacerea țării dezminte urgența reformei pensiilor, a educației și a pieței muncii, precum și corupția persistentă și creșterea imigrației transmediteraneene. Anii de instabilitate

politică ar lăsa aceste priorități neatinse. Eurocrații remarcă faptul că Spania a ratat anul trecut mai multe termene-limită pentru implementarea legislației europene decât orice alt stat membru. Apariția bruscă a Vox și buna sa primire din partea celorlalte partide (Vox sprijină un guvern condus de PP in Andaluzia) evocă în același timp trecutul franchist al țării și evidențiază paralele alarmante cu Italia. Acolo, Liga Nordului, pe vremuri un partid periferic, asemenea Vox, domină acum o coaliție haotică și eurosceptică, de

care piețele se tem, date fiind deceniile de creștere neglijabilă care fac ca grămada datoriilor sale să se clatine.

În pofida tuturor acestor mențiuni, diferențe fundamentale, care țin de metabolismul național și care le scapă oficialilor nordeuropeni, separă cele două țări. Italia este încătușată de conservatorism și stagnare. Criza sa din zona euro a fost (și este) o slabă accelerare a unui declin național pe termen lung. PIBul abia dacă a crescut de la finele anilor 90, ceea ce face ca muntele de

Diferența dintre Italia și SpaniaCharlemagne

Îngrijorați-vă mai mult în privința celei dintâi, decât a celei din urmă

EFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver



Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Metabolic diferite“.

Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licenţă. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com

datorii acumulate în perioade anterioare să fie nesustenabil. Între timp, Spania se repede înainte, crescând cu aproape jumătate în acea perioadă. Chinul său din zona euro a fost mai accentuat și mai dramatic: în timpul crizei bancare, boomul hiperactivității din construcții sa prăbușit de pe o stâncă înaltă, creând o curbă ascendentă a șomajului.

Diferența dintre Italia, cu metabolismul său lent, și Spania, cea cu un metabolism rapid, trece dincolo de statisticile economice. Declinul a fost experiența definitorie a Italiei în ultimele decenii, așa că noul pare amenințător și nu este bine primit acolo. Spaniolii au trăit însă ultimele decenii ca pe o perioadă de prosperitate și de libertate crescânde, după anii terni din epoca Franco. Spaniolii sunt neofili, dorind să încerce orice are gust de viitor. Contrastul dintre cele două țări este cel dintre spațiile urbane ale Spaniei, care strălucesc de arhitectură și lucrări publice futuriste, și orașele Italiei care își pierd tencuiala; dintre deschiderea spaniolilor față de schimbarea socială și conservatorismul italienilor; dintre melancolia existențială a filmelor lui Paolo Sorrentino și frenezia lui Pedro Almodóvar.

Un metabolism național rapid are părțile sale rele. O parte din noua infrastructură strălucitoare a Spaniei este o irosire de bani, și unii spanioli, mai ales din zonele rurale, se opun ritmului schimbării și se întorc spre Vox, în semn de protest. Dar asta face și ca o coborâre a Spaniei întro stagnare reacționară în stil italian să fie improbabilă. În primul rând, economia ei este în stare mai bună. Spania a trecut printro criză a euro mai profundă, dar șia revenit mai repede, grație unor reforme economice drastice și tăierilor de cheltuieli. Exporturile si investițiile străine directe (FDI) au crescut exponențial. PIBul său per capita în termeni de putere de cumpărare la depășit pe cel al Italiei în 2017 și se prognozează că va fi mai mare cu 7% peste cinci ani. Investiții masive în construcția de drumuri și linii ferate de mare viteză au făcut ca infrastructura

Spaniei să fie a zecea cea mai bună din lume, spune Forumul Economic Mondial. Italia este a 21a.

O țară însorită Toate acestea se traduc printrun

optimism afișat în exterior. Sánchez, care vrea ca Spania să devină al treilea partener în alianța francogermană, este foarte proUE, dar Pablo Casado de la PP îi admiră pe creștindemocrații Angelei Merkel din Germania, în timp ce Albert Rivera de la Ciudadanos f lutură steaguri UE la mitingurile sale. Potrivit Eurobarometrului, 68% dintre spanioli au opinii pozitive despre UE, comparativ cu 36% dintre italieni. Vox nu își îndreaptă atât de mult furia împotriva UE, cât împotriva feministelor și a separatiștilor catalani.

Vox vorbește și despre imigrație, dar mai puțin decât alte partide europene populiste de dreapta. De ce? Proporția din populație născută în străinătate a crescut de la 3% la 14% în cele două decenii anterioare lui 2008, dar spaniolii se vor declara confortabili în ceea ce privește interacțiunea cu imigranții, mai probabil

decât orice altă populație din UE (83%, față de 40% din italieni). În ciuda creșterii imigrației din Africa și a noilor eforturi de a ameliora securitatea granițelor, niciunul dintre principalele partide din Spania nu propune închiderea porturilor și nu adoptă tipul de discurs antiimigranți al lui Salvini. Și în alte domenii, spaniolii au lăsat în urmă șovinismul din anii lui Franco; un larg consens sprijină egalitatea de gen și drepturile persoanelor gay (căsătoria liberă a fost introdusă în 2005, doar în urma Belgiei și Olandei.)

Ani de haos politic ar putea să amenințe această imagine. Dar dacă aceasta este valabil pentru Spania, este valabil și pentru alte țări europene, unde are loc aceeași fragmentare. Schim barea de guvern de anul trecut, deși încărcată, a fost exemplară din punct de vedere procedural, și o dovadă că tânăra ordine constituțională a Spaniei are acum cel puțin maturitatea vecinilor săi occidentali. Italia, cu deceniile sale de luptă între facțiuni și de stagnare, este cea care pare mai dereglată. Spania este diferită, spune zicala, dar Italia este și mai diferită. n

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er


ENERAȚIA BABY BOOM ar putea să își amintească, p o a te c u n o s t a l g i e , cum însemnul cu arcul auriu din afara fiecărui restaurant McDonald’s

proclama câți clienți au fost serviți de lanțul alimentar. Pe măsură ce deveneau adulți, numărul acestora creștea constant: 5 miliarde în 1969; 30 de miliarde în 1979; 80 de miliarde în 1990. Jerry Seinfeld, un cronicar sarcastic al trivialului, a fost împins să întrebe: „De ce tot numără McDonald’s?“. Chiar trebuie să știm despre fiecare crenvurști care a fost mâncat? Puneți doar o pancartă pe care să scrie „Afacerile noastre merg foarte bine“.

Numărătoarea sa oprit. Pancartele afișează simplu: „Miliarde și miliarde, serviți“. Dacă asta pare neplăcut de vag, așa este uneori știința contabilității. Multe dintre cele mai mari firme din America, inclusiv McDonald’s, raportează o valoare contabilă negativă, o măsură a activelor nete ale firmei. Mult mai multe au o valoare contabilă care este mică, în raport cu valoarea lor de piață: acțiunile lor par scumpe, pe o bază de curs/ valoarea contabilă. O mare parte din asta se datorează complexității evaluării activelor unei firme în epoca digitală. Dar rezultatul este că raportul curs/valoarea contabilă este un ghid prost pentru adevărata valoare a unei acțiuni.

Specialiștii fac o distincție între prețul unei acțiuni și ce valorează ea cu adevărat. Prețul de piață este o creatură cu sentimente capricioase, mânată de lăcomie și teamă. Prin contrast, valoarea depinde de capabilitățile firmei. Există multe măsuri abreviate pentru asta, dar adevărații investitori în „valoare“ pun cea mai mare bază pe raportul preț/valoarea contabilă. Asta este baza pentru includerea în repere (benchmarks) precum indicele de valoare Russell. Nenumărate studii au

demonstrat că o strategie câștigătoare este cumpărarea de acțiuni cu un raport scăzut preț/valoare contabilă.

Dar nu recent. În cea mai mare parte a deceniului trecut, acțiunile companiilor au rămas în urma pieței generale, și mult în urma antitezei lor, valorile de „creștere“. Poate că asta se datorează faptului că, pe măsură ce epoca industrială cedează teren în fața epocii digitale, este dificil de pus o valoare pe activele intangibile care contează din ce în ce mai mult. Lumea tangibilă este mai subțire. Fabricile, mașinile, terenurile și clădirile

de birouri contează ca active de capital în contabilitatea unei firme, deoarece ele vor genera profituri mulți ani la rând. Chestiunea de a le da o valoare este una relativ foarte simplă: valoarea este ce a plătit firma. Această valoare este dedusă treptat (depreciată), pentru a ref lecta uzura și îmbătrânirea.

Astfel de active de capital fix, împreună cu activele curente (bani, stocuri de mărfuri nevândute etc.) formează în mod tipic grosul valorii contabile. Problema este ce lasă în afară. În zilele noastre, valoarea unei firme rezidă la fel de mult

De ce valoarea contabilă și-a pierdut sensulButtonwood

Problema cu intangibilele

G




Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Un coș de intangibile“.

în reputația, procesele, knowhowul personalului și în relațiile cu clienții și cu furnizorii ei, ca și în activele tangibile. A pune o valoare contabilă pe aceste intangibile este de o dificultate notorie. Prin natura lor, ele au granițe neclare. Nu orice dolar investit în cercetare și dezvoltare sau cheltuit pe publicitate poate fi subscris unui activ bine definit, cum ar fi un brand sau un brevet. Din acest motiv mai ales, cu mici excepții, astfel de cheltuieli sunt tratate drept costuri curente, cum este chiria sau electricitatea.

Prețul este din ce în ce mai detașat de valoarea contabilă. Mediana preț/valoare contabilă a acțiunilor S&P 500 este 3,0. Dar multe companii binecunoscute, a căror valoare competitivă se bazează pe branduri sau pe brevete, au raporturi mult mai mari sau chiar valori contabile negative (vezi graficul). McDonald’s are o valoare de brand considerabilă, care nu

se regăsește în bilanțul contabil. Are, de asemenea, active de proprietate care au fost total depreciate.

Efectul fuziunilor este să facă lucrurile și mai întunecate. Dacă, să zicem, o firmă plătește 100 de milioane de dolari pentru alta care are 30 de milioane de dolari în active tangibile, cele 70 de milioane de dolari reziduale sunt socotite active intangibile – fie ca valoare de brand, fie ca „goodwill“ (supravaloare). Asta distorsionează comparațiile. O firmă care a cumpărat branduri prin fuziune le va avea reflectate în valoarea sa contabilă, în timp ce o firmă care șia dezvoltat propriile branduri, nu, spune Simon Harris, de la GMO, o companie de management al fondurilor. Răscumpărarea de acțiuni face ca lucrurile să devină și mai neclare. Pentru orice firmă cu un raport preț/valoare contabilă mai mare decât unu, o răscumpărare va diminua valoarea contabilă proporțional mai mult decât

diminuează valoarea acțiunii în circulație. Așa că raportul preț/valoare contabilă crește și mai mult.

Sunt voci care cer o modif icare a regulilor de contabilitate. Dar cu cât mai multă libertate ar avea o companie să transforme costurile zilnice în active de capital, cu atât mai mare va fi posibilitatea ca ea să se „joace“ cu câștigurile raportate. Mai bine să se încurajeze dezvăluirea cheltuielilor care se adaugă la valoarea intangibilă. Analiștii vor putea apoi să își formuleze propriile interpretări. Harris consideră că ajustarea valorii contabile pentru a reflecta cheltuielile trecute cu cercetarea și dezvoltarea și cu publicitatea duce la comparații mai folositoare pentru diversele tipuri de titluri de valoare. Nu este o măsură perfectă. Dar nicio singură măsură – fie raportul preț/valoare contabilă sau miliardele de clienți serviți – nu va putea spune vreodată întreaga poveste. n

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er


IUA DE NAȘTERE a unei lumi noi este aproape.“ De când Thomas Paine a scris aceste cuvinte în 1776, America se vede ca pe un tărâm al noului – iar

Europa, un continent îngropat în trecut. Nicăieri nu este asta mai adevărat decât în industria hightech. America este locul de baștină a 15 dintre cele mai valoroase 20 de firme hightech din lume; Europa are una. Silicon Valley este locul unde ideile cele mai deștepte se întâlnesc cu banii cei mai inteligenți. America este și locul unde dezbaterile sunt cele mai aprinse, referitor la modul în care pot fi îmblânziți giganții hightech, astfel încât să acționeze în interesul public. Magnații industriei hightech sunt chestionați la sânge de Congres pentru gafele firmelor lor privind viața privată. Elizabeth Warren, o senatoare care candidează la președinție în 2020, vrea ca Facebook să fie dezmembrat.

Totuși, dacă vreți să înțelegeți unde se îndreaptă cea mai puternică industrie a lumii, nu vă uitați spre Washington sau California, ci spre Bruxelles sau Berlin. Întro inversare a regulilor de bază, în timp ce America șovăie, Uniunea Europeană acționează. Săptămâna aceasta, Google a fost amendat cu 1,7 miliarde de dolari pentru că a înăbușit concurența pe piața de publicitate. Europa ar putea să adopte în curând noi legi pentru drepturile de autor digitale. Spotify sa plâns la UE despre pretinsele abuzuri antitrust ale Apple. Și, așa cum explicăm în briefing, UE este pionier întro doctrină hightech distinctă, menită să le dea oamenilor controlul asupra propriilor informații și profiturile de la acestea, precum și să deschidă firmele hightech către concurență. Dacă doctrina va funcționa, ea ar putea

fi în folosul a milioane de utilizatori, ar dezvolta economia și iar constrânge pe uriașii hightech, care au acumulat o putere imensă fără un simț pe măsură al responsabilității.

Reglementatorii occidentali au avut și înainte dispute referitoare la legile antitrust, cu firmele hightech, inclusiv cu IBM, în anii ’60, și cu Microsoft, în anii ’90. Giganții de azi sunt însă acuzați nu doar că au capturat rente uriașe și că sugrumă concurența, dar și de păcate mai mari, cum este destabilizarea democrației (prin dezinformare) și abuzarea drepturilor individuale (prin invadarea spațiului privat). Pe măsură ce AI (inteligența artificială, n.r.) prinde aripi, cererea de informații explodează, făcând din date o resursă nouă și valoroasă. Rămân, totuși,

întrebări vitale: cine controlează datele? Cum ar trebui distribuite profiturile? Singurul lucru asupra căruia aproape toți pot fi de acord este că persoana care decide nu poate fi Mark Zuckerberg, șeful înfundat în scandaluri al Facebook.

Ideea ca UE să preia conducerea în aceste probleme va părea bizară multor executivi, care o consideră un teren pustiu antreprenorial și casă spirituală a birocrației. De fapt, Europa are mușchi și idei noi. Cei cinci giganți hightech, Alphabet, Amazon, Apple, Facebook și Microsoft, realizează, în medie, un sfert din vânzările lor aici. Fiind cel mai mare bloc economic al lumii, standardele UE sunt adesea copiate în lumea emergentă. Experiența Europei cu dictatura o face să fie vigilentă cu datele private. Legiuitorii

De ce giganții high-tech ar trebui să se teamă de Europa

Viitorul marilor firme din IT

Pentru a înțelege viitorul Silicon Valley, traversați Atlanticul

„ZFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver



Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com.

săi sunt mai puțin capturați de lobbyuri decât cei din America, iar tribunalele sale au o imagine mai la zi în privința economiei. Lipsa de firme hightech a Europei o ajută să adopte o poziție cât de cât obiectivă.

O partecheie din abordarea Europei este cum să decidă ce să nu facă. Deocamdată, ea a respins opțiunea de a limita profiturile firmelor hightech și de a le reglementa precum utilitățile, ceea ce lear transforma în niște monopoluri greoaie și permanente. Ea a respins și dezmembrarea: grație efectelor rețelelor, unul dintre Facebebeluși sau Googleți ar putea pur și simplu deveni din nou dominanți. În schimb, doctrina UE unește două abordări. Una se inspiră din culturile membrilor săi care, cu toate diferențele lor, tind să apere viața privată. Cealaltă folosește puterile juridice ale UE pentru a întări concurența.

Pr ima duce la aser ț iunea că a i suveranitate asupra datelor despre tine: ar trebui să ai dreptul să le accesezi, să le modifici și să decizi cine le poate folosi. Asta este esența General Data Protection Regulation (GDPR), ale cărei principii sunt deja copiate de multe țări din întreaga lume. Următorul pas este să permiți interoperabilitatea serviciilor, astfel încât utilizatorii să poată să schimbe ușor furnizorii, mutânduse la firme care oferă termeni financiari mai buni sau care îi tratează etic pe clienți. (Imaginațivă cum ar fi dacă ați putea să vă mutați toți prietenii și toate postările pe Acebook, o firmă cu standarde de respect al vieții private mai înalte decât Facebook și care var oferi o parte din câștigurile sale din reclame). Un model este un program din Marea Britanie, numit Open Banking, care îi lasă pe clienții băncilor să își împărtășească datele despre obiceiurile lor de cheltuială, despre plățile recurente și așa mai departe cu alți furnizori. Un nou raport pentru guvernul britanic spune că firmele hightech trebuie să se deschidă în același fel.

Al doilea principiu al Europei este că firmele nu pot să înlăture concurența.

Asta înseamnă tratament egal pentru rivalii care folosesc platformele lor. UE a blocat Google de la concurența neloială cu siteuri de cumpărături care apar în rezultatele căutărilor sale sau cu motoare rivale de căutare care folosesc sistemul său de operare Android. O propunere germană spune că o firmă dominantă trebuie să împartă majoritatea datelor anonimizate cu concurenții săi. Asta, încât economia să poată funcționa corect, în loc să fie condusă de câțiva giganți care strâng toate datele. (De pildă, toate firmele de transport ar trebui să aibă acces la informațiile Uber despre schemele de trafic). Germania șia schimbat legile pentru ai împiedica pe giganții hightech să cumpere zeci de startupuri care ar putea reprezenta o amenințare, întro bună zi.

Abordarea Europei oferă o nouă viziune, în care consumatorii își controlează datele private și modul în care datele lor sunt monetizate. Capacitatea lor de a schimba furnizorul creează concurența care ar trebui să sporească alegerea și să înalțe standardele. Rezultatul ar trebui să fie o economie în care consumatorii sunt regi, iar informația și puterea sunt dispersate. O astfel de lume ar fi mai puțin plăcută pentru giganții hightech.

Ei ar putea fi nevoiți să ofere o felie din profiturile lor (cei cinci mari au făcut 150 de miliarde $, anul trecut) utilizatorilor lor, să investească mai mult sau să își piardă cota de piață.

Abordarea europeană comportă riscuri. Sar putea dovedi dificil să realizezi o adevărată interoperabilitate între firme. Până acum, GDPR sa dovedit greoi. Fluxul deschis al datelor nu ar trebui să treacă dincolo de îngrijorările legate de viața privată. Aici, birocrații Europei va trebui să se bizuiască pe antreprenori, mulți dintre ei, americani, ca să vină cu răspunsuri. Celălalt mare risc este ca abordarea Europei să nu fie adoptată în alte părți, iar continentul să nu devină un Galapagos hightech, tăiat de mainstream. Dar firmele mari nu vor vrea să își împartă afacerile în două silozuri continentale. Și sunt semne că America devine mai europeană în privința hightech: California a adoptat o lege care este similară cu GDPR. Europa se apropie de descifrarea puzzleului hightech întrun fel în care li se dă putere consumatorilor, nu monopolurilor de stat sau secrete. Dacă ea va găsi răspunsul, americanii nu ar trebui să ezite să îl copieze – chiar dacă asta înseamnă să se uite la tărâmurile pe care strămoșii lor leau lăsat în urmă. n

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Europa atacă giganții high-tech“.

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er


ENTRU UN OM amenințat cu ext incț ia e lectorală iminentă, Alexis Tsipras, primministru grec în vârstă de 44 de ani, pare la fel de netulburat precum Socrate,

pregătinduse săși bea cupa de cucută. În primul rând, el se face că nu crede în sondajele de opinie. Chiar dacă toate cele 12 publicate de la începutul anului arată că partidul său, Syriza, pierde în fața rivalului Nea Democrația (ND), nouă dintre ele cu marje de două cifre, el consideră că sondajele greșesc în mod sistematic. „Au un palmares prost“, spune el. „Pe vremea referendumului (despre o a treia salvare financiară, la care sa opus), ei au prezis un rezultat strâns. De fapt, am câștigat cu 61,3%.“

E adevărat, dar dacă Tsipras crede realmente că are o șansă, atunci este singur printre observatori. Următoarele alegeri generale din Grecia trebuie să aibă loc până în octombrie (deși mulți se așteaptă ca el să organizeze alegeri anticipate, în același timp cu alegerile pentru Parlamentul European, pe 26 mai), iar întrun interviu cu The Economist, părea mai degrabă un om concentrat pe moștenirea sa, decât pe viitor. Ca să fim corecți, nu este o moștenire rea.

Deși lumea nu sa sfârșit pe 25 ianuarie 2015, ați putea fi iertați dacă ați crezut că asta ar fi fost posibil. Alegerea în acea zi a unui nou guvern grec sub Syriza, Coaliția Stângii Radicale, a trimis unde de șoc în întreaga Europă. Marine Le Pen, lidera naționalistă franceză, a salutat asta ca pe o „lovitură masivă“ dată UE; agențiile de rating vorbeau despre declasificări; Angela Merkel avertiza sumbru că Grecia trebuie să își mențină angajamentele de austeritate

și reformă. Avea dreptate să fie îngrijorată. În următoarele șase luni, guvernul Syriza a întrerupt negocierile pentru un nou acord de salvare financiară, a organizat un referendum asupra termenilor ceruți de UE (pe care ministrul de finanțe îi descrisese ca pe „tortură cu apa în regim fiscal“), a făcut campanie pentru un vot „Nu“ și a obținut o frumoasă victorie.

După referendum totuși, Tsipras a făcut cea mai vizibilă volte-face din istoria europeană recentă. Ministrul său de finanțe, care sfida Germania, Yanis Varoufakis, a fost mazilit; termenii pentru salvarea financiară pe care îi respinsese cu aroganță au fost acceptați; și ultima fază a programului de austeritate a fost implementată total. Creșterea a revenit, chiar dacă puțin cam anemică, la 1,9% pe an, iar guvernul șia îndeplinit chiar mai mult decât obligația, impusă de Bruxelles, să aibă un surplus primar (adică, excluzând plata datoriilor) de 3,5%. Șomajul a scăzut de la 28% la (un încă prea înalt prag de) 18%. „Am avut, până acum, doi ani de creștere de 2%. Asta este foarte important, dat fiind că avem și un surplus (primar) peste 3,5%... A trebuit să ne luptăm ca să arătăm că putem face asta și am făcuto în mai puțin de doi ani“, spune primministrul.

Credibilitatea este importantă pentru Tsipras, pentru partidul său și pentru Grecia însăși. El tot spune că intenționează să își ducă mandatul până la capăt, ca mod de a dovedi că Grecia șia revenit din haosul în care a fost aruncată de criza financiară din 2008. În timp ce PIBul țării se prăbușea cu 25%, Grecia a trecut prin cinci alegeri generale, între 2009 și 2015. „Nu voi organiza alegeri anticipate, pentru că vreau să arăt că țara asta este

una a normalității. Pentru mine, cea mai semnificativă realizare este că neam întors la condiția normală“, spune el. În locul coalițiilor instabile, continuă el, Grecia are acum „o diviziune clară între progresiști și conservatori... am arătat că Syriza este un partid al compromisurilor și că Syriza este liderul de centrustânga. Suntem un partid care aparține familiei europene a stângii de la guvernare. Și dacă guvernezi, trebuie să faci compromisuri.“

Evoluția aparentă a Syriza de la stânga radicală la centrustânga nu convinge pe toată lumea. Criticii îi includ pe unii oameni foarte sus plasați, care ezită în mod tulburător să critice public guvernul. „În mod fundamental, acest partid rămâne neinteresat în încurajarea investițiilor“, spune un bancher de seamă. Cea mai mare parte a ajustărilor fiscale sub Syriza au fost sub forma unor impozite mai mari pe clasa de mijloc a grecilor, în loc de reducere a cheltuielilor sau a unor noi privatizări.

Deși strângerea impozitelor s a ameliorat, Syriza nu a făcut mare lucru să sporească productivitatea Greciei. Asta prevestește probleme. „Pentru moment, există încă surplus de capacitate în economie, dar, curând, vom avea nevoie de mult mai multe investiții, dacă este să creștem“, spune bancherul. Dar cum băncile grecești stau pe credite neperformante de circa 45% din active, rata execrabilă de investiții a Greciei nu se va schimba mult. Investițiile străine directe ar putea face diferența; guvernul Syriza are însă o reputație proastă în această privință. Părți dintro uriașă investiție chineză la Pireu, portul Atenei, sunt împiedicate de obiecții birocratice. Faptul că o dezvoltare pe locul vechiului aeroport al Atenei pare

Syriza, partidul de guvernământ al Greciei, se îndreaptă spre o înfrângere electorală

Amurgul lui Tsipras

El a guvernat însă mai bine decât s-au temut mulți

P



Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Amurgul Syriza“.


paralizată contribuie de asemenea foarte mult la erodarea încrederii. Avocații critică sistemul juridic noupolitizat.

Atitudinea partidului față de educație este foarte criticată de cei care se îndoiesc de Syriza. Lucrurile mici, cum este renunțarea la o tradiție în care cel mai bun elev dintro școală este cel care poartă drapelul Greciei la paradă, de zilele naționale, sunt un semn, se plâng ei, că Syriza se opune meritocrației și că încă este sub jugul trecutului ei de extremă stânga. Ofensă mai mare este, de pildă, revenirea asupra unei legi menite să ușureze strânsoarea, uneori dezastruoasă, a reprezentanților politizați ai studenților asupra consiliilor de conducere ale universităților. Ostilitatea Syrizei față de piață este evidențiată, spune un mare industriaș, de faptul că Grecia este singura țară din lume, cu excepția Cubei, care nu permite universități private. Universitățile străine care sunt interesate să ofere cursuri în Grecia găsesc asta aproape imposibil, grație noului val de interferență birocratică.

Dacă zilele lui Tsipras par să f ie numărate, ce putem spune despre omul care se pare că îl va înlocui la finele acestui an? Kyriakos Mitsotakis, liderul Nea Democrația (ND), este la polul opus față de charismaticul primministru. Șters și moale la vorbă, acolo unde Tsipras este încrezător și plin de forță, Mitsotakis ar putea să fie greu de acceptat de grecii de rând. Absolvent al Harvard Business School și fiul unui fost primministru, ar fi exemplul tipic al elitei ateniene întro schiță a unui caricaturist.

Alegătorilor nici că le pasă de asta. Problemele reale ale lui Mitsotakis ar putea să vină abia după victorie: din propriul său partid pe care, așa cum a făcut Tsipras cu Syriza, va trebui să îl schimbe. Mulți greci învinuiesc ND de un capitalism de cumetrie și de evazionismul fiscal care a împins țara în haos de la bun început. Încă foarte conservator, ND a încercat să îl împiedice pe Tsipras să le permită cuplurilor gay să adopte copii. ND a încercat și a eșuat să îl oprească să

recunoască vecinul de nord al Greciei, cu numele de compromis Macedonia de Nord, un acord care a pus capăt unei dispute urâte care continua de 27 de ani. Mitsotakis a cedat aripii de dreapta a partidului său în ambele privințe.

Ar fi însă o greșeală să fie subestimat. El a transformat finanțele partidului său mutând partidul întrun sediu care costă o zecime din cât costa înainte. Întrun guvern anterior, a făcut figură onorabilă ca ministru al reformei administrative. „Tsipras a performat foarte slab, de pildă, în comparație cu Portugalia, care șia revenit mult mai mult și mai repede decât Grecia“, spune el. Prima sa prioritate va fi reforma impozitelor, mai ales în sensul de a ușura povara pentru mediul de afaceri. El va continua privatizarea și va încerca să obțină un acord mai puțin auster de la creditorii Greciei. „Am moștenit un partid în criză profundă și lam resuscitat“, spune challengerul. Acum, consideră el, poate face același lucru pentru Grecia. n

* PrognozăEstimări pe 2019, în baza rezultatelor 2011-2018Sursa: Eurostat, Comisia Europeană, OECD, pollofpolls.eu

Noua Democrație

Syriza

Zorii aurii

Sold bugetar primar

% din PIB

PIB*% schimbare față de anul anterior

Rezultatul sondajului electoral pentru alegerile parlamentare, %

Rata șomajului%

GreciaRevenire printre cei vii


tunci când coloana de 50 de maşini a sosit la Palatul Quirinale, cu escorta călare, pentru cina oferită de președintele Mattarella, la care au participat 300

de invitaţi, nu a fost vorba doar despre onorarea de către Italia a oaspetelui chinez.

Pentru guvernul italian, miza economică și financiară era una enormă.

Vizita președintelui Xi Jinping pe pământ italian a marcat semnarea Memorandumului de înţelegere pri vind proiectul „Belt and Road Initiative“ (BRI), cunoscut drept Noul Drum al Mătăsii. Este considerat cel mai mare proiect de infrastructură şi investiţii din istorie, care implică în prezent 68 de ţări şi aproximativ 65% din populaţia lumii.

Când Italia visează la Renaștere

Pentru Italia, potențialul de investiții este uriaș și proiectul îi poate oferi un acces sporit la piețe și la materiile prime din China. Iar guvernul italian vede în parteneriatul cu China ocazia istorică de a ieși, în sfârșit, din stagnarea economică în care se zbate de mai bine de un deceniu.

Beijingul a finanțat deja căi ferate, drumuri și porturi, iar firmele chinezești de construcții au primit contracte avantajoase pentru a conecta porturile și orașele toate finanțate prin împrumuturi de la bănci chineze. Iar Dragonul ajunge acum la porțile Europei și chiar dincolo de ele.

Noul Drum al Mătăsii nu e un simplu proiect comercial, ci și un instrument geopolitic, un pariu menit ai aduce

Ce vine cu adevărat pe Noul Drum al Mătăsii?Noul Drum al Mătăsii este, pentru europeni, o oportunitate și o provocare. Pe cât de mari sunt interesele de ordin comercial, pe atât temerile geopolitice. Uniunea Europeană încearcă un răspuns coordonat, Italia pare însă cu un pas înainte.

n Ovidiu Nahoi

AFo

to: A

gerp

res /

AP


Chinei întâietatea comercială față de Statele Unite.

Un obiectiv de neimaginat fără pătrunderea în Occident prin infra struc turi, industrie, telecomunicaţii, comerţ. Iar Italia este prima țară din G7 care se deschide către acest mare proiect de infrastructură.

Emblema acestei mari înțelegeri este, fără îndoială, portul Trieste. Acolo se lucrează din plin la noul terminal portuar, care ar trebui inaugurat cel mai târziu la începutul anului 2020. Această platformă artificială de 12 hectare, dintre care 8 sunt câștigate din mare, a costat până acum 140 de milioane de euro. Exploatarea ar trebui asigurată, cel puțin în parte, de o companie chineză.

La 18 martie, Trieste sărbătorea 300 de ani de la acordarea de către împăratul Carol al VIlea de Habsburg a statutului de port liber. Aceasta ia adus porții mediteraneene a Imperiului Habsburgic și mai apoi AustroUngar două secole de prosperitate.

După Primul Război Mondial ș i înglobarea orașului în Regatul Italiei, perioada de aur sa sfârșit. Secolul XX a fost mult mai puțin favorabil portului de la Adriatica. Dar, în ultimii ani, se simte o adevărată renaștere și noul terminal naval este cel mai strălucitor simbol al acestei reveniri.

China privește departeChina vede în porturile italiene punctul

de sprijin pentru expansiunea pe mare. Fereastra spre Vest este reprezentată deja de portul Genova, pe unde trece deja 30% din marfa din China sosită în Italia. Trieste va asigura accesul spre inima bogată a Europei, până la Hamburg, iar Palermo ar urma să reprezinte poarta de acces spre Africa. Din 2016, chinezii au achiziţionat 67% din pachetul de acţiuni al portului grecesc Pireu, prin China Ocean Shipping Company (Cosco), transformând portul elen întrun hub chinez în Marea Mediterană.

Liderul chinez a vorbit la Roma despre o „întâlnire fructuoasă“, desfășurată între „parteneri strategici cu respect şi încredere reciprocă unul faţă de celălalt. Între noi nu există nici un conf lict de interese, ambii ştim cum să respectăm preocupă rile celeilalte părţi“. Xi Jinping a căutat astfel să liniștească temerile occidentale cu privire la adevăratele intenții ale uriașului proiect chinezesc. Nu este, oare, vorba mai mult de geopolitică decât de comerț și economie? Marele proiect chinezesc ridică deja multe suspiciuni în Occident.

Există temeri că Beijingul va transforma Italia şi apoi restul Europei întrun mare client de credite şi că, date fiind investițiile

în infrastructură, va juca un rol tot mai important în deciziile strategice nu doar ale Romei, ci ale întregii Europe.

Iar europenii, care oricum nu privesc cu ochi buni guvernul populist al lui Giuseppe Conti, caută un răspuns comun la această spinoasă problemă: cum să profiți de formidabilele oportunități legate de China, dar în același timp să eviți inconvenientele de ordin politic?

Ultima reuniune a Consiliului European de la Bruxelles, din 21 martie, pare să fi pus bazele unei noi politici față de China.

Până acum, țările membre au negociat individual cu Beijingul, dar acum pare să se fi pus bazele unei abordări coordonate, care să asigure o protecție a intereselor comerciale europene.

Primul act concret al acestei noi politici ar putea fi adoptarea unui nou instrument pentru a asigura „reciprocitatea“ între Uniunea Europeană și China în atribuirea contractelor de achiziții publice. Cu alte cuvinte, europenii să aibă acces la investițiile publice din China la fel cum chinezii au în Europa.

Iar europenii ar trebui să se grăbească, pentru a profita cât mai mult de criza din relațiile comerciale americanochineze.

O delegație americană este așteptată la Beijing în această săptămână, dar nimic nu garantează o înțelegere rapidă. n

Spre un parteneriat UE-ChinaPragmatismul a dominat întâlnirea dintre președintele Xi Jinping și Emmanuel Macron, în continuarea periplului european al liderului chinez. Iar marea lovitură s-a dat pe tărâmul aviatic. Nu mai puțin de 290 de aeronave Airbus A320 și alte 10 de tip A350 vor fi livrate de producătorul francez către compania de stat chineză CASC (China Aviation Supplies Holding Company). După cum a comunicat compania Airbus, contractul este semnificativ mai mare decât pre-acordul anunțat în urmă cu peste un an și care implica vânzarea a 184 de avioane Airbus A320. În afară de comanda pentru Airbus, Franța a mai semnat luni alte 15 contracte de afaceri cu China, în valoare de miliarde de euro, a anunțat Palatul Elysées.Este vorba, printre altele, de un contract de 1 miliard de euro pentru construirea, de către compania franceză EDF (Électricité de France), a unui parc eolian off-shore în China.Președintele francez Emmanuel Macron a afirmat că semnarea acordului pentru cumpărarea a 300 de avioane de

la Airbus este un „semnal excelent“, care arată puterea și fiabilitatea relațiilor dintre cele două țări.Într-o declarație comună cu președintele chinez Xi Jinping la Palatul Elysee, Macron a declarat că discuțiile au vizat crearea unui „puternic parteneriat euro-chinez, bazat pe reguli clare, stricte și ambițioase“.El a adăugat că Franța și China împărtășesc opinii asemănătoare cu privire la importanța luptei împotriva schimbărilor climatice – un domeniu de mare importanță pentru președintele Macron. Dar și o temă care este privită cu scepticism de cealaltă parte a Atlanticului. După cum se știe, președintele Trump a retras Statele Unite din Acordul de la Paris privind clima.Macron a mai spus că a abordat și spinoasa temă a „preocupărilor“ cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale omului în China, într-un schimb sincer de păreri.Xi Jinping, la rândul lui, a lăudat „discuțiile prietenoase și fructuoase“ cu Macron. El a spus că „China acordă o mare importanță“ relațiilor sale cu Europa. n


trăzile orașelor au albit sub frumoasa povară a pomilor înfloriți. Elegantele magnolii sunt concurate de delicatele f lori de cireș, mai ales de cireșii roz, japonezi. Capitala

americană, Washington DC, se remarcă prin spectacolul cireșilor înf loriți. Ghidurile turistice au inclus spectacolul înf loririi cireșilor în lista obiectivelor turistice de neratat. Festivalul cireșilor înf loriți se desfășoară în fiecare an, în ultimii 107 ani, în perioada martieaprilie. În 1912, primarul din Tokyo donează

3.000 de copaci către guvernul SUA. Darul celebrează prietenia dintre poporul japonez și cel american, pentru depășirea unor turbulențe și presiuni sociale. Și Bruxellesul se laudă cu strada Cireșilor, care leagă cartierul Schaerbeek de cartierul WoluweSaintLambert.

Și uite așa, ca economist, cireșii înfloriți te poartă cu gândul la Japonia, SUA și Uniunea Europeană și la eforturile pentru deschiderea comerțului ș i impulsionarea creșterii economice în care comerțul să joace un rol important. Și la eforturile recente ale Japoniei și

Europei de a pune bazele celei mai mari piețe la nivel mondial. Eforturile de liberalizare a comerțului și investițiilor între SUA și UE au eșuat odată cu împotmolirea acordului TTIP, iar politica protecționistă a SUA din ultimii doi ani și jumătate a tensionat schimburile comerciale și investițiile între SUA și UE. În ceea ce privește relația economică dintre UE și Japonia, demersurile au început în 2013, când guvernele UE au instruit Comisia Europeană să înceapă negocieri cu Japonia. La 1 februarie 2019, a intrat în vigoare tratatul comercial între UE și Japonia – Acordul pentru Parteneriat Economic –, fiind considerat una dintre cele mai importante realizări în plan economic și politic. Această nouă piață numără peste 635 de milioane de persoane și reprezintă aproape o treime din produsul intern brut mondial. Noul acord va oferi consumatorilor o mai mare opțiune de bunuri și servicii și prețuri mai accesibile, va promova produse europene în Japonia și invers. În prezent, firmele europene exportă deja peste 58 de miliarde de euro în bunuri și 28 de miliarde de euro în servicii în Japonia, în fiecare an, în ciuda barierelor comerciale cu care sau confruntat. Acordul comercial cu Japonia elimină aceste bariere comerciale și transmite un semnal puternic că două dintre cele mai mari economii din lume resping protecționismul.

În mod concret, exporturile agricole din UE vor putea accesa piața japoneză la prețuri mult mai mici, prin eliminarea taxelor vamale semnificative, de 29,8% pentru brânzeturi și 15%, în medie,

UE și Japonia sfidează protecționismul

Primăvara, cireșii înfloriți și creșterea economică

n Anca DraguS

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er


pentru vinurile europene. De asemenea, exporturile de carne de vită și carne de porc din Uniunea Europeană vor fi impulsionate prin reducerea graduală a taxelor vamale și peste 200 de produse agricole europene recunoscute vor avea acces pe piața japoneză. Exporturile de vinuri din UE în Japonia valorează deja în jur de 1 miliard de euro și reprezintă al doilea cel mai mare export agricol al UE în Japonia. Tariful de 15% pentru vin a fost anulat din prima zi, la fel ca tarifele pentru alte băuturi alcoolice.

Acordul UEJaponia va menține taxele vamale de astăzi (cu o perioadă de tranziție) pentru produsele agricole prelucrate, cum ar fi paste, bomboane de ciocolată, pudră de cacao, bomboane, produse de cofetărie, biscuiți, derivați de amidon, roșii preparate și sos de roșii.

Acordul as igură , de asemenea , deschiderea piețelor de servicii, în special a serviciilor financiare, a comerțului electronic, a telecomunicațiilor și a transporturilor. În plus, acordul facilitează accesul companiilor din UE la piețele achizițiilor publice din 54 de orașe mari japoneze și elimină obstacolele din calea achizițiilor publice în sectorul feroviar. Pe piața autovehiculelor – un subiect sensibil atât în Japonia, cât și în UE – acordul prevede o perioadă de tranziție de până la șapte ani înainte de eliminarea taxelor vamale. Acordul include, de asemenea, un capitol cuprinzător privind comerțul și dezvoltarea durabilă, precum și elemente specifice pentru simplificarea procedur i lor de înmatr icu lare ș i funcționare a întreprinderilor mici și mijlocii. Capitole importante sunt alocate unor subiecte complexe, precum forță de muncă, siguranță, protecție a mediului și a consumatorilor.

Comerțul cu autovehicule a fost un subiect important al negocierilor. Japonia dorește ca UE să își elimine tarifele la importurile de automobile și componente japoneze. Acest lucru ar face importurile de automobile japoneze și componente mai ieftine. Cu toate acestea, mai mult de două treimi din toate vehiculele de marcă japoneze vândute în UE sunt efectiv fabricate în UE. Alte 240.000 de

vehicule de marcă japoneze fabricate în UE sunt exportate în țări terțe. Producătorii japonezi de automobile au 14 fabrici de producție în UE și 16 centre de cercetare și dezvoltare. Potrivit producătorilor de automobile japoneze, acestea angajează 34.000 de persoane în UE și încă 127.000 indirect. Prin urmare, eliminarea tarifelor ar putea stimula producția și locurile de muncă în fabricile de automobile deținute de japonezi în Europa. În 2014, UE a vândut automobile în valoare de 6 miliarde de euro în Japonia, în timp ce Japonia vindea autoturisme în valoare de 4,7 miliarde de euro în UE – un excedent pentru UE de 1,3 miliarde de euro.

Miza acordului dintre UE și Japonia O evaluare independentă a impactului

unui acord comercial dintre UE și Japonia sugerează că UE ar putea avea o creștere economică mai mare cu 0,76%. London School of Economics a efectuat o evaluare a impactului unui acord comercial UEJaponia și a concluzionat că exporturile UE către Japonia ar putea crește cu peste o treime și ar impulsiona crearea de locuri de muncă atât în UE, cât și în Japonia. În prezent, peste 600.000 de locuri de muncă din UE sunt legate de exporturile către Japonia. Companiile japoneze localizate în UE angajează mai mult de jumătate de milion de persoane și formează o parte integrantă a economiei UE. Comerțul responsabil și investițiile bilaterale vor contribui la o creștere economică sănătoasă și sustenabilă, bazată pe investiții, export și creare de locuri de muncă.

Care sectoare vor beneficia cel mai mult? În UE, sectoarele care sunt preconizate să beneficieze includ: produse farmaceutice, dispozitive medicale, produse agroalimentare, autovehicule, echipamente de transport etc.

Dinamica Abenomics

Pe r fo r m a n ț a e co n o m i c ă a fo s t confirmată de la începuturile guvernării premierului Shinzo Abe. Măsurile economice promovate sub denumirea de Abenomics au oferit un impuls economiei, cu o politică monetară foarte acomodativă

și de recalibrare a cheltuielilor fiscale. Creșterea economică sa păstrat la 1,7% în 2017, dar în 2018 creșterea reală a PIB a intrat în zona negativă. Pentru 2019, se anticipează o revenire a creșterii economice în teritoriul pozitiv, în jurul potențialului de 1,0%. Rata șomajului a rămas cu mult sub 3% timp de peste doi ani, în timp ce piața muncii rămâne foarte strânsă, cu un deficit de forță de muncă pe termen scurt și fără perspective optimiste pe termen lung, ceea ce a forțat guvernul să simplifice procedurile de obținere a vizei de lucru.

După criza de la începutul anilor '90, politica fiscală a devenit expansionistă pentru a sprijini consumul și investițiile. O perioadă prelungită de creștere sub potențial și nevoia de sprijinire a economiei au generat un sprijin bugetar continuu, care, împreună cu creșterea cheltuielilor de asistență socială, a dus la 25 de ani consecutivi de deficite guvernamentale generale și la o datorie publică record de peste 200% din PIB. Banca centrală a devenit finanțator al acestei datorii, alături de mediul privat intern.

Abenomics a condus la o consolidare importantă a finanțelor publice prin punerea în aplicare a unei creșteri a ratei de impozitare a consumului, a restricției creșterii cheltuielilor și a relaxării politicii monetare. Deficitul bugetului general consolidat a scăzut de la 7,9% din PIB, în 2013, la 3,6%, în 2016.

Confruntată cu o serie de rigidități, economia japoneză sub administrația Abe a suferit o serie de transformări sub un ambițios program de reforme structurale, odată cu liberalizarea energiei electrice și a gazelor sau în asistența medicală, guvernanța corporativă și impozitarea companiilor, în agricultură. Acordul comercial dintre UE și Japonia este una dintre reformele menite a dinamiza economia japoneză, reprezentând unul dintre pilonii importanți ai teoriei Abenomics.

În fiecare primăvară, frumoșii și delicații cireși japonezi ne vor aduce aminte de țara lor de origine, iar economiștii vor verifica efectele teoriei Abenomics și ale tratatului comercial cu Uniunea Europeană. n

34 29 MARTIE 2019OPINII

e aflăm întro săptămână importantă pentru mandatul lui Donald Trump. Procurorul general William Barr a publicat, luni, raportul anchetei asupra

complotului de influențare a alegerilor din campania Trump de către Rusia.

După doi ani în care, în discursul multor voci din presă și din opinia publică, America era condusă de un președinteagent rus, ancheta sa încheiat fără să acuze pe nimeni din campania lui Trump de complot și nerecomandând vreo investigație pe tema unei posibile obstrucționări a justiției.

Însă, în locul retractării acuzațiilor, răspunsul criticilor președintelui a fost să atragă atenția asupra unui citat al procurorului Robert Mueller pe subiectul obstrucției justiției cum că, „deși acest raport nu concluzionează că președintele a săvârșit o infracțiune, nici nu îl exonerează“. Concluzionează prin această afirmație că raportul este insuficient pentru a demonstra inocența președintelui și, ca atare, că este justificabil să continue să îl acuze pe acesta nu numai de obstrucționare a justiției, ci și de complot cu Rusia.

Indiferent dacă această reacție provine din reavoință sau din ignoranță, ea se bazează pe o înțelegere distorsionată a procesului judiciar. Pentru ei, ca Trump să fie declarat nevinovat este nevoie de dovezi, dincolo de orice îndoială. Însă în orice sistem juridic rezonabil datoria de a dovedi este a acuzatorului, nu a acuzatului prezumția oricărui proces ar trebui să fie cea de nevinovăție, nu invers.

Exonerarea în sine este atribuțiunea judecătorului, nu a procurorului; Mueller nu la exonerat pe Trump fiindcă nici nu avea cum, nici de ce ca să fii exonerat, trebuie mai întâi să fii acuzat, iar cel care îl putea acuza pe Trump era tocmai Mueller, care a stabilit că nu are pe ce baze să o facă.

Un alt caz bizar de anul acesta la avut în primplan pe actorul Jussie Smollett. Pe 29 ianuarie, Smollett a anunțat poliția că a fost agresat de doi suporteri ai lui Trump din cauza etniei și a orientării sale sexuale. Imediat, voci din presă și din opoziție au început să vorbească despre

incident, criticândui pe cei ce aveau dubii în legătură cu veridicitatea atacului, numindul pe președinte responsabil pentru cele întâmplate și atacul, drept „o tentativă de linșaj modern“. Câteva săptămâni mai târziu, poliția din Chicago la arestat pe Smollett, acuzândul că șia înscenat atacul.

Prezumția de nevinovăție nu șia făcut apariția nici în acest caz, presa devenind brusc convinsă de acuzațiile poliției. Asta, până marți, când procurorul șia retras toate acuzațiile. Se poate ca aceste situații să aibă simpla explicație că fundamentele sistemului juridic sunt greu de înțeles chiar și pentru jurnaliști. Însă tendința presei de a scoate informațiile din context și de a sări năvalnic la verdicte nu se limitează la domeniul juridic. Pot oferi un exemplu din experiență. În ultimii ani, în universitățile americane au fost locul unor proteste violente la adresa vorbitorilor conservatori. Unul dintre cele mai violente evenimente sa întâmplat tocmai în cadrul unei dezbateri din campusul facultății mele, când un grup de protestatari iau sucit gâtul opozantei unui autor conservator, fiindcă aceasta îndrăznea să interacționeze cu el, în loc să protesteze cu ei.

Presa conser vatoare a raportat aces te violențe ca dovezi ale faptului că universitățile americane de elită sunt ostile față de conservatori și că sunt precis orientate ideologic pentru a oferi o educație onestă.

Deși violențele au fost întradevăr deplorabile, urmărind de aproape aceste situații, știu că nu sunt întocmai reprezentative pentru academie. De fapt, școala mea a dezavuat cele întâmplate și, realizând că mulți studenți nu sunt destul de expuși la păreri politice contrarii, a început să organizeze lunar câte o conferință cu vorbitori conservatori.

Europa lasă uneori adevărul în urmă în moduri chiar mai ridicole. După ce Marea Britanie a votat să părăsească Uniunea Europeană, Google Trends a anunțat că a doua cea mai populară căutare pe Google în ziua următoare a fost „ce este Uniunea Europeană?“. Din acest titlu, continentul sa convins că cei care au votat „Leave“ nu înțelegeau ce este UE mi sa adresat argumentul chiar acum câteva luni.

Evident, raționamentul este absolut ridicol un trend efemer pe Google nu este nici pe departe proporțional cu referendumul cu cea mai mare participare din istoria țării, iar dacă șiar fi bătut capul cineva să citească mai multe propoziții publicate de Google, ar fi aflat că trendul a fost în mod special stârnit de căutări din Irlanda de Nord și Scoția, ambele votând „Remain“. Însă nu e oare mai ușor să considerăm inculți adversarii politici? Probabil că presa de stânga știe că observația lui Mueller nu îl incriminează pe Trump, dar dacă o ajută săl suspende, ce contează că induc puțin publicul în eroare? Mulți dintre jurnaliștii conservatori știau că situația academiei este mai nuanțată, însă este mai ușor să atragi atenția descriind apocalipsa. Nu era greu să afli nici cauza trendului de pe Google, dar de ceai faceo, dacă scopul e denigrarea referendumului?

Motivul acestui fel de raportare la realitate a fost exprimat răspicat în emisiunea americană „The View“, în urma a încă unui eveniment de acest tip. După ce presa a atacat încă o dată nefondat un suporter adolescent al lui Trump, Whoopi Goldberg sa întrebat: „De ce facem întotdeauna aceeași greșeală?“. Iar coprezentatoarea ei, Joy Behar, a răspuns triumfal: „Fiindcă suntem înverșunați săl suspendăm pe Trump“.

De ambele părți ale baricadei, vocile prezente în dezbaterea publică și în presa contemporană au ajuns să vadă adevărul ca fiind inferior misiunii lor de a salva lumea. Cel mai puțin devotați cruciadei proprii se conformează și ei trendului, fiindcă frica îi ține pe oameni dependenți de și mai multe informații.

Trebuie să realizăm că așa stau lucrurile și să pornim de la premisa că orice citim este, probabil, mai puțin grav decât este prezentat, că putem răbda o săptămână, două, până să ne facem o părere, și că viața merge sigur înainte. n

Manual de utilizare a informației în lumea modernă

n Matei Epure

N

www.reporterglobal.ro 35OPINII

u două luni înainte de consultarea electorală, mai multe sondaje de opinie arată o diferență foarte mică între PSD și PNL.

Trendul descendent pe care a intrat formațiunea politică la a cărei conducere se află Liviu Dragnea nu mai e un secret pentru nimeni.

Conflictul deschis cu o mare parte din societate cu privire la încercarea constantă din ultimii doi ani de a modifica Legile Justiției a erodat continuu încrederea în PSD.

La asta trebuie adăugat eșecul guvernării. În cei doi ani de alianță dintre PSD și ALDE, a existat o instabilitate a echipei guvernamentale, Viorica Dăncilă fiind cel deal treilea premier.

Pe acest fond de perpetuă criză politică, Opoziția a început să se consolideze. Ne af lăm în fața unei premiere în politica românească: formațiunile ce reprezintă clasa de mijloc din mediul urban au șanse să obțină o susținere majoritară din partea electoratului.

În ultimul sondaj INSCOP, dat publicității săptămâna trecută, PNL și alianța USRPLUS au împreună o susținere de 41,6%. Și asta se întâmplă cu mai bine de un an înainte de alegerile parlamentare.

Un astfel de scor ilustrează o tendință destul de vizibilă, probabilitatea tot mai mare ca aceste formațiuni să câștige alegerile din 2020.

În ultimii 30 de ani, niciodată partidele cu electorat preponderent urban și provenit din clasa de mijloc nu au reușit să guverneze singure.

Să ne amintim că în 1996, CDR, alianță politică de centrudreapta, a câștigat alegerile, dar nu a reușit formarea unui guvern. A fost nevoie de formațiunea lui Petre Roman, desprinsă din FDSN, pentru a se ajunge la o majoritate parlamentară.

Partidul Democrat, la acea vreme, era o formațiune construită în jurul fostului primministru Petre Roman, fără un electorat definit, foarte asemănătoare cu Pro România de azi.

În anul 2004, deși Traian Băsescu câștigă poziția de președinte în fața lui Adrian

Năstase, alianța PSDPUR obține 41%, iar alianța PNLPD, construcția politică din jurul lui Traian Băsescu, obține doar 34%.

A fost nevoie de „soluția imorală“, adică de acceptarea lui Dan Voiculescu (PUR) la guvernare, pentru ca PNLPD să poată realiza o majoritate parlamentară.

În ambele situații, guvernele de centrudreapta au eșuat.

În sondajul INSCOP este bine conturată posibilitatea de a se produce o schimbare consistentă în ceea ce privește raportul de forțe – pentru prima dată după alegerile din 2016, se întrevede eventualitatea ca PSD să nu mai fie cel mai mare partid politic din România – o altă premieră politică.

În cei 30 de ani de la Revoluție, urmașii PCR, sub diferitele denumiri socialdemocrate, au controlat cea mai mare parte din voturile cetățenilor români.

Formațiunea creată de foștii lideri comuniști nu a putut fi învinsă la urne decât de alianțe politice.

Vor fi multe implicații dacă PSD va pierde poziția de principal partid, în fața PNL, la alegerile europarlamentare.

PNL, în urma datelor publicate de INSCOP, este marele beneficiar al degringoladei PSD.

Multă vreme, liberalii nu au reușit să se impună ca o alternativă la PSD. Cu toate protestele de stradă, susținerea PNL a stagnat în jurul cifrei de 20% din electorat.

Tendința de creștere a susținerii pentru liberali a început să se manifeste în ultimele săptămâni, odată cu poziționarea PNL ca adversar al socialdemocraților.

Discursul președintelui Ludovic Orban a fost extrem de critic, iar acesta a rimat cu pozițiile adoptate de președintele Klaus Iohannis, la fel de critic la adresa PSD, a lui Liviu Dragnea, dar și la adresa premierului Viorica Dăncilă.

PNL are un avantaj important prin faptul că Iohannis este marele favorit în confruntarea electorală din acest an. O victorie a acestuia îi va așeza pe liberali în postura de favoriți pentru alegerile locale și cele generale, ce se vor desfășura anul viitor.

În această ecuație, un rol important în ce privește consolidarea Opoziției la avut și USR. Militantismul lor parlamentar nu a rămas neobservat, iar asocierea cu formațiunea fostului premier Dacian Cioloș reprezintă o mutare curajoasă care a transformat alianța în a treia forță politică din România, cel puțin deocamdată. n

PSD, foarte aproape să piardă alegerile europarlamentare. De ce?

n Emilian Isailă

C


B loca jul de la Chiș inău persistă după alegeri le legislative din 24 februarie, care nu au dat un câștigător clar. Democrații care dețin guvernul, socialiștii proruși

ai lui Dodon și opoziția antioligarhică nu pot găsi o formulă pentru majoritate. Nimeni nu vrea să se alieze cu nimeni.

Va câștiga pragmatismul? Dar cum arată, de fapt, pragmatismul? Miam amintit de discuția pe care am avuto, în capitala Moldovei, cu un interlocutor bine informat. Să ne întoarcem, așadar, întrun sfârșit de august torid, pe o terasă umbrită din Chișinău – un episod pe care îl relatez, pe larg, în cartea de călătorii „Povestiri de peste Prut“, apărută în februarie la Editura Seneca din București.

Cornel Ciurea este analist politic. Se spune despre el că e un apropiat al Partidului Democrat și se autodefinește drept “„moldovean care nu este unionist“. Viziunea lui despre viitorul țării sale este una strâns legată de geopolitică și încărcată de un pragmatism vecin cu cinismul.

“„Republica Moldova nu poate fugi din locul în care se află“ – își începe pledoaria Cornel Ciurea.

„Uniunea Europeană se închide în propriul cerc, devine egoistă. E adevărat, și noi mai călcăm strâmb – se întâmplă, nu putem nega... Dar Uniunea Europeană nu mai vrea să ierte, și acest lucru este o problemă“.

Soluția? Revenirea la un „egoism sănătos“, consolidarea suveranității și o anumită „acrobație geopolitică.

„Va trebui să păstrăm relații bune și cu americanii, dar avem și celălalt plămân, cel rusesc, pe care îl reprezintă președintele Dodon ș i acea par te a soc ie tă ț i i moldovenești. Moldova nu este un stat care își decide singur propriul destin, cred că anumite evoluții și din Uniunea Europeană, tulburările la frontieră,

situația din România, Polonia, Slovacia demonstrează că proiectul european nu va mai arăta așa cum este acum – cel puțin, asta este șansa țării noastre să fie integrată întrun nou proiect care astăzi încă nu există“.

Poate fi iliberalismul o șansă pentru Moldova? Da, crede Cornel Ciurea. De ce? Pentru că și Republica Moldova face parte din această tendință iliberală.

Analistul constată, cu satisfacție, similitudinile României cu Republica Mo l d ov a , p e c a re l e ve d e d re p t încurajatoare. „Aceeași luptă cu statul paralel, aceeași respingere a criticilor legate de situația din sistemul judecătoresc, aceeași neînțelegere – de ce Occidentul pune accentul pe combaterea corupției și nu pe alte probleme, de ordin economic și de securitate. Deci, sunt foarte multe probleme care ne unesc mai curând, decât să ne despartă...“

De altfel, el vede o conviețuire din ce în ce mai fericită între București și Chișinău. Aceasta se datorează unei bune înțelegeri între cei care se află acum la guvernare.

Dar Rusia? Rusia este o amenințare, dar nu una fatală, care încă permite practicarea propriului nostru joc, un joc al respingerii Rusiei – asta este de fapt nota distinctivă a actualei guvernări prin a arăta că vrem să ne emancipăm.

Nu se poate scăpa în întregime de Rusia, țara se află întro strânsoare foarte puternică, măcar dacă ne gândim la Transnistria și la influențele de tot felul ale Rusiei în Republica Moldova.

Desprinderea totală nu este posibilă, dar nici reintrarea în țarcul Rusiei nu va fi acceptată de foarte mulți oameni. Soluția? „O mimare a desprinderii, dar această desprindere trebuie să fie tratată de Moscova foarte serios, pentru că la un moment dat ea se va transforma, ar putea să se transforme în realitate!“

Cornel Ciurea crede că acțiunile punitive ale Rusiei sunt tolerabile, cu tot embargoul

economic sau prezența unor agenți de influență sau cu încercarea de a controla sistemul financiar. Că există posibilitatea unor manevre, la care recurgem“, spune analistul, care se invocă, și simbolurile pe care le vom putea vedea cu toții în capitala Moldovei.

Americanii vor construi o ambasadă pe stadion, pe ruinele fostului stadion republ ican. Ruși i au o ambasadă impunătoare pe bulevardul Ștefan cel Mare și aceste două ambasade vor simboliza această marjă de manevră pe care Moldova o are, strict în spațiul dintre cele două ambasade.

Există un grup important de comentatori și politologi din Republica Moldova, apropiați de opoziție, care consideră că teza geopolitică este utilizată pentru a face ca lumea să uite de problemele pe care ei le numesc reale: combaterea corupției, jaful, problemele sociale...

Nu e, oare, mai important să se știe cine a furat miliardul, nu e important statul de drept?

„E clar că problema combaterii corupției

este foarte importantă. Ea a fost foarte importantă și în anii’90, ea a fost foarte importantă, dar nimeni nu vorbea despre corupție atunci. Și asta mă face să cred că este vorba de o anumită ideologizare, de parțialitate, de subiectivism și de influențe care vin din exterior“.

Cu aceasta, miam luat la revedere de la Cornel Ciurea. Se grăbea să ajungă la o emisiune tv, pe unul dintre canalele aparținândui oligarhului Plahotniuc. Aveam să ne întâlnim, peste vreo trei zile, și să ciocnim un pahar de vin la recepția de Ziua Națională, oferită de președintele Dodon. n

Oleacă de pragmatism moldovenesc

n Ovidiu Nahoi


tarea de spirit a electoratului tradițional al PSD suferă t r a n s f o r m ă r i a t â t d e spectaculoase încât îi pune pe sociologi în fața unei provocări: câtă acuratețe au

sondajele, cu toată marja de eroare și cu rezultatele focusgrupurilor, având în vedere percepțiile volatile, bazate pe o depresie crescândă? Mulți sau întrebat de ce a crescut ALDE în unele sondaje, pe baza a ce? Pe seama PNL, navea cum, căci activul liberal a strâns rândurile și nu doar că reamintește propriului electorat lipsa de noimă a PSD, dar îi și oferă modelul de succes din orașele ridicate cu bani europeni. Pe seama nehotărâților, nici atât, căci dacă mesajele antijustiție vopsite în „lupta contra abuzurilor“ nau ținut până acum, e greu de crezut că vor mai prinde. Nici prestația lui Călin Popescu Tăriceanu nu sa modificat, el pare doar mai flămând. Așa că mai rămâne bazinul socialdemocrat, din care ALDE ciugulește ritmic, precum vulturul din ficatul lui Prometeu.

Deosebire mare între Dragnea și Prometeu

Între Dragnea și Prometeu există însă niște diferențe. Șeful PSD a adus poporului său focul, dar foamea de cartofi prăjiți cu ceafă de mistreț fiind apocaliptică, partidul riscă să fie mistuit. E drept, nici Tăriceanu nu e Hercule, cel care a răpus vulturul și la eliberat pe Prometeu! Șeful Senatului este mai degrabă o căpușă care șia înfipt cornul în ceafa de mistreț și visează să fie recompensat regește. Dacă vreți, chiar dacă e bine îmbrăcat, Tăriceanu este ca și Dragnea în tinerețile lui politice (sau ca șoferul de autobuz Maduro): pândește ce pândește și, la un moment dat, face stop pe piept și șutează.

La această oră, actori bine antrenați, membri ALDE, fac un lobby inteligent prin taberele PSD, încercând să le inducă ideea

că au numai de câștigat din mazilirea lui Dragnea. Argumentul suprem, garantarea libertății, sună ca o muzică plăcută la urechile unor baroni, sătui de șantajul subtil, dar de proporții grotești, cu secția specială de la Parchetul General. Ce butoane are Tăriceanu? Voturile din Parlament, care asigură majoritatea, dar și pe Tudorel Toader! Ce butoane are PSD? Remanierea lui Toader și amenințarea cu ridicarea imunității lui Tăriceanu. Și uiteașa, relația dintre PSD și ALDE nu se bazează pe un parteneriat onest, cum ar putea crede elevii cărora le preda Viorica Dăncilă pe vremuri cursuri de traforaj, ci pe un lanț de șantaje cu sumă nulă. Dar ei nu știu. Fiecare își imaginează căl trage pe celălalt cu cheia.

Scleroză, corupție sau depresie? Toate!

Din tot acest joc dea baba oarba pierd ambele partide. Chiar dacă nu prestează la vedere, ci trebuie să ghicim ostilitățile din frânturi de afirmații spuse la ceas de seară, din oboseală, în platourile de televiziune, situația e următoarea: Călin Popescu Tăriceanu este gata să facă 180 de grade, să iasă de la guvernare și să atace la baionetă atât voturile PSD, cât și pe cele ale PNL. Dacă pe liberali și pe alegătorii lor nu are cu ce săi convingă, peste cei ai PSD poate năvăli deșănțat. Le va vinde imaginea sa de băiat spălat, cu șosete negre și dinți făcuți, apoi va juca și cartea neînțelesului, săși justifice nu se mai știe câte neveste. În plus, va reaminti cum sa luptat cu Traian Băsescu. Nu va sufla o vorbă despre câteva privatizări „strategice“. Dar nici despre faptul că, aidoma PSD, care este amenințat cu excluderea din grupul socialiștilor europeni, ALDE este pe punctul să fie lăsat la vatră de către familia politică din care face parte.

PSD este clar ce are de pierdut, dar voturile nu vor merge la ALDE, cum pretind niște consultanți ai lui Tăriceanu.

Ci la Pro România. Și asta, pentru simplul motiv că președintelui ALDE îi lipsește ce are Victor Ponta: discurs. Fostul premier socialist știe că un partid mare, dar pe alocuri sclerozat și corupt, are nevoie de un ardei iute, nu de o stafidă. Tăriceanu mizează pe alura de boier, dar greșește. Poza sa va întări percepția în sânul electoratului și al activului PSD că e doar unul care se dă mare și nu provine din popor. Sigur, ca să schimbe asta, Tăriceanu își poate pune cizme de gumă. Dar... țineți minte cum a fost tratat Mircea Geoană când a făcut asta?

Miza populismului, o nouă intrare în gard

Cum e obiceiul, ambele partide trebuie să se laude în fața propriului electorat că stau la masă cu bogații lumii. Însă niște șmecheri care înțeapă conducta de benzină a Uniunii Europene nu pot avea pretenția să primească laude nici dacăi cheamă în franceză, germană sau italiană. Darămite dacăi cheamă la închisoare! Acolo, regulile sunt limpezi: cine fură argintăria primește întâi un avertisment, pe urmă un șut. Ce lear mai rămâne PSD și ALDE? Să facă disidență populistă alături de FIDESZ, Marine le Pen și de alte triste figuri. Numai că, îndrăznește să crezi, după ce vor fi tolerați alături pentru a conta numeric, vor fi executați scurt. Și asta, dintrun singur motiv: populiștii grobieni au tradiție, ei cred în ceea ce spun. Ai noștri sunt doar niște oportuniști care șiar vinde și mamele pentru un certificat nobiliar. Firește că populiștii nau un asemenea blazon. Dar nici Dragnea, nici Tăriceanu nau prea citit la viața lor. n

Îi va fura Tăriceanu lui Dragnea partidul?

n Rareș BogdanS


S pre lauda lui, în inteligența sa, poporul român a protejat ani buni politica internă de naționalism. Mai ales după înfrângerea electorală a lui CV Tudor și a Partidului România Mare, începând cu 2001 am

fost una dintre puținele țări europene care, în Parlament, nu au avut niciun partid naționalist. Din păcate, date sociologice recente ne arată o tendință contrarie. Conform unui sondaj IRES, realizat la cererea Consiliului Național de Combatere a Discriminării și citat de Calea Europeană, 48% dintre români cred că naționalismul ar fi o mișcare necesară pentru România.

De aceea și partidele politice principale, care, spre deosebire de trecut, au o doză mult mai mare de oportunism politic, au început să cocheteze cu atitudini naționaliste, sperând să atragă o parte din electoratul care împărtășește astfel de convingeri. În acest sens, este util să analizăm principalele slogane de campanie electorală ale PSD și PNL pentru alegerile europarlamentare. PSD afirmă că „România merită mai mult“, slogan în primul rând populist, demagogic, venit din partea unui partid care guvernează de șapte ani, timp în care putea să facă mult mai mult pentru țara asta. Pe de altă parte, PNL vine cu sloganul „Mai întâi România“, o copie ieftină a celebrului „America First“, demers prea superficial pentru un partid cu pretenții istorice.

Ambele slogane au și o tentă naționalistă, ținând cont că ne aflăm în campanie de alegeri pentru Parlamentul European. Chiar dacă alegerile au un caracter național, fiind organizate de fiecare țară în parte, cei ce vor fi trimiși în Parlamentul European vor avea că sarcină binele UE și buna ei guvernare. Europa va fi principala lor preocupare. Cea mai bună dovadă este însăși organizarea Parlamentului European, unde membrii săi sunt grupați pe familii politice europene, și nu pe grupări naționale. În contextul ăsta, cele două lozinci electorale ar fi trebuit să fie „UE merită mai mult“ și „Mai întâi UE“.

Și ca un paradox al vremurilor noastre, sloganul liberal este chiar mai accentuat decât cel socialdemocrat. Pentru că, da, România și UE merită mai mult. Dar când spui „mai întâi România“, inevitabil generezi o tensiune între cele două, mai ales că România și UE trebuie să fie în simbioză. Așa cum bine spunea președintele Klaus Johannis când afirma că „România este Europa și Europa este România“.

Dacă aceste excese naționaliste ale principalelor partide politice românești sar rezuma la campania pentru Parlamentul European, încă ar fi bine. Din păcate, dacă analizăm evoluția lor din ultimii ani, observăm „deschiderea“ ambelor atât pentru importul de idei naționaliste, cât și de promotori. Este un lucru bine știut că PSD a absorbit un număr important de membri PRM, inclusiv în actuala echipă de conducere figurând mai mulți lideri apropiați de Corneliu Vadim Tudor. Pe de altă parte, și PNL are antecedentele sale naționaliste, membri ai partidului, dar și simpatizanți aducânduși aminte de tristul moment al aducerii în partid a lui Marian Munteanu. Și dacă membrii și simpatizanții PSD sunt mai toleranți la astfel de atitudini naționaliste, pentru PNL costul cochetării cu ipostaza prolegionară a lui Munteanu a fost semnificativ. Cei mai mulți din alegătorii de astăzi ai USR sunt foști susținători liberali care nu sau putut împăca și cu deriva naționalistă a liberalilor.

În felul acesta, dintro țară care respingea atitudinile naționaliste și se putea mândri cu asta, România regresează spre o țară în care o parte importantă a populației își vede salvarea întrun miraj pe care, fără succes, noi, românii, lam încercat de mai multe ori în secolul 20. În anii ’30 ai secolului trecut, liberalii, dorind săși însușească beneficiile economice ale Marii Uniri de la 1918 cu prioritate, au exacerbat naționalismul economic, inventând politica neinspirată a lui „prin noi înșine“. Eșecul acestei politici a fost elocvent demonstrat de istoricul Bogdan

Murgescu, specialist în istorie economică. Pe fondul eșecului politicii liberale și al situației economice și sociale dificile din țară, sau ridicat mișcările fasciste din România, naționalismul economic al PNL fiind agravat de naționalismul ideologic, pe vector ortodox, al legionarilor și al generalului Ion Antonescu. România urma să eșueze în crimă și în izolare internațională.

În anii ’70 și, mai ales, ’80, disperat săși prelungească bruma de legitimitate câștigată prin momentul august 1968, Nicolae Ceaușescu apelează și el la naționalism, recuperând inclusiv o parte din ideile legionarilor. Treptat, izolează internațional România și impune prin forță autarhia economică. Suferințele la care sunt supuși românii sunt infernale, iar țara eșuează în faliment economic și stigmatizare internațională. În fine, ca și cum memoria anilor ’80 nu era suficientă, ca răspuns la intransigența Occidentului față de derapajele democratice ale Bucureștiului de la începutul anilor ’90, guvernul FSN apelează și el la naționalism. Momentul de vârf al acestei rătăciri este vestitul patrulater roșu din anii 19921996, când partidul principal de guvernământ, PDSR, se aliază cu alte trei partide naționaliste și antioccidentale, PRM, PUNR și PSM. Rezultatul a fost același: România a eșuat, din nou, a patra oară în 80 de ani, în faliment economic și izolare internațională.

De aceea, în linia celor expuse mai sus, sunt îndreptățit să contest soluția salvării României prin naționalism. Ce ne face să credem că dacă în secolul XX naționalismul românesc a eșuat de fiecare dată, în secolul al XXIlea, el se va dovedi o soluție viabilă? Oare România nu merită mai mult? n

Naționalismul nu poate salva România

n Iulian Fota


n perspect iva a legeri lor europarlamentare de pe 26 mai, se produc pe scena noastră politică reaşezări interesante. Obligate săşi alcătuiască listele de candidaţi (până pe

28 martie, termenullimită de depunere la Biroul Electoral Central), partidele sau agitat, competiţiile interne sau ascuţit, spiritele sau încins şi sau înregistrat oarecari tensiuni, conflicte, despărţiri. Acolo unde problemele au fost mai spinoase, definitivarea echipelor electorale a întârziat, formulele optime fiind căutate pânăn ultimul moment. La alte case sau făcut anunţuri mai din timp. Întrun cazdouă, procesele de desemnare au fost promovate ca exerciţii de „transparenţă“ democratică.

Din cele 33 de locuri de europarlamentari rezervate României, se estimează că PSD şi PNL vor obţine în jur de 10 locuri fiecare, poate cu 12 mai multe, USRPLUS 78, ALDE şi Pro România câte 34, PMP şi UDMR câte 2. Suma iese binişor peste 33, deci rezultatele vor fi un pic sub estimări.

Până unaalta, avem ofertele. Numele şi ordinea lor pot sugera ce se întâmplă în ograda fiecărei formaţiuni, cum au mai evoluat raporturile de putere din interior. Listele de candidaţi sunt veritabile „radiografii“ ale partidelor înaintea oricăror alegeri; cu atât mai mult în vremuri tensionate, sub presiunea unor evenimente de mare impact, cu consecinţe profunde asupra percepţiilor electoratului – situaţie în care ne aflăm acum, după doi ani de asalt al coaliţiei PSDALDEUDMR împotriva statului de drept, restul societăţii opunânduse din răsputeri, rezistând, apărând democraţia.

Sunt în competiţie partide vechi şi noi, în creştere sau în scădere de susţinere populară. Fireşte că listele se alcătuiesc mai uşor atunci când poţi conta pe mai mulţi „eligibili“ decât la scrutinurile precedente. Invers, ai mari dificultăţi când orizontul sengustează şi aspiranţii sunt prea numeroşi pentru maipuţinele poziţii virtualmente câştigătoare.

Mai puţine ciocniri de veleităţi sunt – măcar în principiu... – în formaţiunile mici, controlate de obicei de câte un lider

necontestat. În cealaltă categorie, partidele mari includ grupuri proeminente şi reţele influente de interese, au garnituri întregi de figuri cunoscute publicului şi se sprijină pe filiale solide, capabile săşi împingă reprezentanţii în sus, încât la poalele listelor enghesuială mare, se fac calcule complicate, sunt de luat decizii grele. Cea mai simplă fiind – probabil – desemnarea candidaţilor în partidele noi, populate de figuri cu notorietate mică ori lipsă. Nai carieră veche în politică, nu te ştie lumea, nu râvneşti de mult să ajungi candidată sau candidat în alegeri, drept care no să insişti cu prea mare îndârjire şi no să faci crize acute de orgoliu dacă nu prinzi loc pe listă. Dacă nu cumva iese... altfel, căci pe meridianele planetei se pot găsi şi exemple de partide mari şi calme, şi cazuri de prăvălii minuscule cu orgolii cât Everestul!

Întrebări complementare: ce să pui mai degrabă pe liste, politicieni experimentaţi sau tineri dornici de ascensiune?; să crezi în vedete sau să pariezi pe necunoscuţi de perspectivă?; să desemnezi iarăşi europarlamentari bine rodaţi sau săncerci cu boboci care sănflorească direct pe scena continentală?; câţi vechi combatanţi şi câte figuri noi?...

Fireşte, listele sunt relevante mai ales în porţiunile lor superioare, în zonele considerate, în conformitate cu cotaţiile din sondaje, „eligibile“. Foarte interesantă e lista „capilor de liste“, pe primul loc la fiecare partid, „locomotive“ ale şirurilor de „vagoane“ care trebuie „tractate“ către destinaţie, către Parlamentul European.

PNL la aşezat în vârf pe Rareş Bogdan, popularul jurnalist, realizator de emisiuni de televiziune de mare impact, virulent antipesedist, perceput ca puternică voce mediatică proliberală. Nu se mai ştia că Bogdan a fost cândva membru PNL, în organizaţia de tineret, încât sa produs acum o „întoarcere la matcă“. Desemnarea sa pare o mutare câştigătoare, în măsură să „tragă în sus“ cu câteva procente lista partidului: tânăr, „carismatic“, figură nouă şin acelaşi timp cu o istorie mai veche de apartenenţă la PNL.

Tot pe prospeţimea imaginii mizează şi alianţa USRPLUS, carel are ca vârf de lance

pe Dacian Cioloş: vechi în administraţie, dar nou în politica de partid, primministru timp de un an, în 2016, serios, cumpătat, modest, cinstit, încât pledoaria sa şi a formaţiunii de susţinere pentru înnoirea clasei politice are credibilitate.

Celelalte două partide din actuala opoziţie, PMP şi Pro România, au ales lideri vechi, emblematici, foarte cunoscuţi, chiar dacă nu e sigur că notorietatea le mai poate asigura atractivitatea. „Cap de listă“ la PMP: fostul preşedinte al României Traian Băsescu. Iar la Pro România, gruparea desprinsă din PSD: Victor Ponta, şi el „vechi“, dar încă tânăr, dinamic, o „altă faţă“ a partidului af lat astăzi la putere, sub dominaţia autoritaristă şi antidemocratică a lui Liviu Dragnea; cu menţiunea că Ponta a anunţat că după alegeri va renunţa la mandat, rămânând angrenat pe mai departe în bătăliile politice din ţară.

În coaliţia de la guvernare: reluări de formule uzate. La PSD: veşnica soluţie de „stabilitate“ obedientă Rovana Plumb, neutră, lipsită de personalitate, bună să fie numită oriunde e nevoie, în posturi ministeriale, în fruntea Consiliului Naţional al partidului, în Parlamentul European. La ALDE: Norica Nicolai, şi ea „expirată“ ca imagine, propusă pentru un al treilea mandat în „refugiul“ comod de la Strasbourg. La UDMR: Iuliu Winkler, europarlamentar longeviv, serios, ponderat, deloc „carismatic“.

Vasăzică: deo parte – candidaturi interesante, energice, gândite ca micimari surprize mobilizatoare ale unui electorat în creştere; de cealaltă – placiditate, lipsă de soluţii ingenioase, poate că şi criză de personal, în condiţiile erodării la guvernare.

(Despre ce se vede mai jos pe liste – data viitoare.) n

Candidaţi şi „capi de liste“

n Ion Bogdan Lefter

Î


arți seară, 26 martie a.c., Ministerul Finanțelor a publicat propunerile d e m o d i f i c a r e a Ordonanței 114. Totul a devenit o adevărată telenovelă cu această

ordonanță. Prima observație este că e totuși de neînțeles motivul pentru care ordonanța a fost întâi adoptată și apoi discutată. Neam aștepta ca în anul 2019, întro țară a Uniunii Europene, lucrurile să se întâmple conform bunelor practici. Adică, schimbarea legislației să fie pregătită prin dialog cu părțile implicate, să se facă studii de caz și analize și abia după aceea să aibă loc promovarea proiectului de lege. În cazurile ideale, legea ar trebui să se aplice la câteva luni de la adoptarea ei, iar schimbările legislative să fie făcute în Parlament, și nu prin ordonanțe de urgență. Până la urmă, nu este atât de complicat.

Numai că Ordonanța 114 nu a avut nimic dea face cu acest traseu logic și european. Ea a fost pur și simplu anunțată, a stat câteva zile pe site pentru o așazisă dezbatere publică și trimisă la Monitorul Oficial. Singura explicație pentru această procedură am primito de la ministrul finanțelor, care, dezarmant de sincer, a spus că ordonanța nu a fost dezbătută cu reprezentanții sectoarelor economice, pentru că firmele oricum nu ar fi fost de acord cu schimbările de legislație promovate de guvern.

Care a fost rezultatul? Dezbaterile care nu au avut loc înainte de emiterea ordonanței sau făcut în timp ce actul normativ este în vigoare. Din acest punct de vedere, totul a fost un haos. Toată lumea a negociat cu toată lumea și toți au promis câte ceva. Politicienii Tăriceanu, Teodorovici și Vâlcov au stat împreună sau separat la masa discuțiilor cu bancheri, administratori de fonduri de pensii private, reprezentanți ai industriei energetice sau cei ai telecom.

Un e o r i , a p ă r u t c ă d i n p a r te a administrației nu știa stânga ce face dreapta. Adică, Tăriceanu promitea ceva, Vâlcov spunea altceva, astfel încât nimeni nu mai putea să înțeleagă nimic. Mai mult, zilele trecute, la o conferință de specialitate, Teodorovici și Anton (ministrul energiei) își pasau microfonul unul altuia când a venit vorba să ofere un răspuns la schimbările ce urmau să se facă la Ordonanța 114.

La ora închiderii ediției revistei noastre nu era clar dacă joi, 28 martie a.c., vor fi promovate în ședință de guvern schimbările ordonanței. Ar însemna că modificările sau af lat în dezbatere publică, nici mai mult, nici mai puțin, decât o singură zi. Dacă măcar ar fi fost preluate o parte din propunerile mediului de afaceri. Dar, în cele mai multe cazuri, acestea au fost pur și simplu ignorate.

Este adevărat că ordonanța a inclus foarte multe domenii și foarte multe teme. Dar acest lucru nu este o scuză pentru guvern. Când vrei să faci atât de multe lucruri întrun singur act normativ, iese ca la Ordonanța 114.

După atât de multă agitație, după atât de multă energie consumată de autorități și de companii, ce a ieșit? Cu excepția sectorului bancar, nimic. Adică, ROBOR nu va mai fi legat de taxa pe active. E bine, pentru că toată lumea ceruse această modificare.

Taxa va fi scăzută substanțial. Tot logic, pentru că varianta inițială conținea două aberații: legarea taxei pe activele bancare de ROBOR și nivelul taxei, cel mai mare din Uniunea Europeană.

De asemenea, din sfera de taxare au fost scoase o serie de active, absolut logic dacă statul dorește totuși să încurajeze creditarea măcar a propriilor datorii. În afară de cele trei modificări, nu mai există nimic bun în schimbările operate de guvern.

Adică, raportarea creditelor noi la un alt indice, probabil mai mic, îi va enerva pe debitorii care au deja un contract de împrumut. Unii dintre ei vor căuta soluții pentru ași scădea nivelul dobânzii, iar soluția sugerată de ministrul Teodorovici este refinanțarea. Vă imaginați când câteva milioane de clienți bancari vor alerga pe la bănci să își refinanțeze împrumuturile contractate?

În plus, producătorii de gaze naturale și energie electrică nu au scăpat de plafonarea tarifelor, iar pentru unele companii din industrie a rămas valabilă și aplicarea taxei pe cifra de afaceri de 2%. Ceea ce va face ca toate observațiile făcute în ultimele trei luni să rămână valabile. Importatorii vor fi avantajați, iar costurile suplimentare se vor transfera asupra consumatorilor. Administratorii de pensii private au mai primit un scurt răgaz, dar problema rămâne: obligația de a mări capitalul social este neschimbată.

Așadar, după trei luni de dezbateri care au redus drastic dorința companiilor din cele mai importante industrii românești de a face investiții, progresele sunt minore. Guvernul a decis să pedepsească economia. Acum, trebuie să vedem dacă și economia va pedepsi deciziile guvernamentale. n


n Constantin RudnițchiM

Foto

: Age

rpre

s

www.reporterglobal.ro 41POLITIC

e dau două situații. Partidul european cu cel mai mare grup politic în parlamentul european, popular i i , î i suspendă din rândurile lui, după un îndelung joc dea

șoarecele și pisica, pe cei din FIDESZ, formațiunea la putere în Ungaria.

Partidul Socialist European are o problemă pe care o tot târăște după el întrun mod când ezitant, când mai dur cu Partidul Social Democrat, formațiunea la putere în România.

Practic, fiecare mare grup politic pare să aibă câte o problemă, coincidență sau nu, cu câte un partid membru din fostul lagăr socialist. Popularii au pe post de oaie neagră FIDESZul unguresc, socialiștii, PSDul românesc, ALDE chiar ceva mai mult, partidul ANO al premierului Babis din Cehia si chiar ALDE românesc.

Popularilor europeni lea cam ajuns la os ce se întâmplă în Ungaria și au vrut, probabil, să dea un semnal special înainte de această campanie electorală. Președintele Joseph Daul a explicat: „Nu putem face compromisuri în privința democrației, statului de drept, libertății presei, societății și în privința drepturilor minorităților. Retorica antiUniunea Europeană este inacceptabilă“.

Fricțiunile dintre Budapesta și Bruxelles sunt de notorietate. Măsurile interne de limitare a unor libertăți luate de Viktor Orban, refuzul inflexibil de a primi refugiați, închiderea Universității Central Europene, înființată de George Soros, toate, sau cam adunat. Iar afișele contra lui JeanClaude Juncker au pus capac. Suspendarea a intrat, iată, în vigoare, cu toate controversele de rigoare. A fost, mai degrabă, o înțelegere, iar Viktor Orban susține că a fost vorba, de fapt, de o autosuspendare. Orice ar fi fost la mijloc, măsura a fost luată. Nu se știe pentru cât timp, ci doar că urmează un raport de evaluare din partea popularilor în privința FIDESZ. Va migra formațiunea ungară către alt grup din Parlamentul European? Va fi recuperată de populari? După alegeri, lucrurile se vor limpezi.

Cu onoarea oarecum „reperată“ și ceva mai multă curățenie în casă, popularii le aruncă acum mănușa socialiștilor. Practic, popularii au jucat la ofsaid suspendând FIDESZul lui Orban, partidul care le păta reputația în Europa. E o provocare către socialiști, care sunt presați în felul acesta să facă și ei dovada că nu tolerează derapajele de la democrație. Derapaje pe care ei înșiși leau recunoscut și imputat PSDului și, mai direct, lui Liviu Dragnea personal.

După protestele din 10 august, sau înmulțit vocile care au cerut excluderea PSDului din rândurile socialiștilor europeni. Totuși, de fiecare dată când o sancțiune părea iminentă, PSDul scăpa cu fața curată. La congresul de la Madrid din februarie, proaspăt uns oficial candidatul socialiștilor la funcția de șef al noii Comisii Europene, Frans Timmermans îi transmitea lui Liviu Dragnea un mesaj cu iz de ultimatum. „Liviu, dacă vrei să faci parte din familia noastră, trebuie să ne respecți valorile fundamentale.“ Și Liviu a spus că așa va face. Vom discuta pe acest subiect în săptămânile următoare. „Nu putem face niciun compromis în acest domeniu. Aceasta este o linie roșie pentru noi și pentru Europa.“

Pe acest fond, era așteptată cu interes reuniunea socialiștilor de dinaintea recentîncheiatului Consiliu de primăvară. Iar întrebările cu privire la soarta PSD erau și mai multe, cu cât rivalii populari tocmai ce suspendaseră FIDESZul lui Viktor Orban. Totuși, nimic nu sa întâmplat. Întrun interviu acordat în exclusivitate TVR, premierul Dăncilă declara că lea spus colegilor socialiști că PSD este proeuropean. Mai mult, Dăncilă a ținut să precizeze că, în cazul în care socialiștii ar aplica PSDului românesc tratamentul aplicat FIDESZului unguresc, ar face o mare greșeală. Din această greșeală, susține premierul, ar avea de câștigat populiștii și extremiștii.

Cei de la PSD sunt membri vechi ai PES. E adevărat că dintre toți președinții PSD, Liviu Dragnea este cel mai puțin conectat la lumea marilor lideri de partide europene. A

trebuit să readucă aproape oameni care au fost la limita plecării din partid, pentru ai folosi în strângerea relațiilor cu partenerii socialiști. A se vedea locul eligibil obținut pe lista candidaților de Victor Negrescu, personaj cu multe și bune conexiuni în PES, dar care numai de prieten ce era cu Liviu Dragnea a părăsit guvernul. Recent, liderul PSD la reevaluat și pe Titus Corlățean, iarăși membru de partid cu conexiuni externe recuperat la limită.

Lucrurile nu sunt însă nici albe, nici negre, iar mișcările pe care le fac marile grupuri politice sunt atent calculate, astfel încât să își atingă obiectivele.

După ce noul parlament european va fi format în urma alegerilor din mai, începe o etapă extrem de importantă și delicată: alcătuirea Comisiei Europene, un fel de guvern al Uniunii. Grupurile politice vin cu propuneri de candidați și cel care are cele mai multe voturi devine președintele Comisiei Europene. Acum, președintele Comisiei este JeanClaude Juncker, membru al Partidului Popular din Luxemburg, iar popularii sunt grupul cel mai numeros din legislativul european, urmat de socialiști. Deocamdată, potrivit sondajelor, tot popularii ar fi favoriți și ar avea, teoretic, prima șansă la șefia Comisiei. De cealaltă parte, socialiștii îl propun pe Frans Timmermans și speră de ani buni să reușească, în sfârșit, să acceadă la o asemenea funcție.

Așa stând lucrurile, socialiștii, în frunte cu Timmermans, au nevoie ca de aer de voturile socialdemocraților români. Ele sunt cu atât mai importante cu cât, momentan, potrivit sondajelor, aceștia ar fi și câștigătorii alegerilor din România. Până la urmă, e o chestiune de matematică. Socialiștii va trebui să stabilească ce îi avantajează și le sporește numărul de voturi: o atitudine fermă, cu sancțiuni pentru PSD pentru a nu fi mai prejos decât popularii cu FIDESZul lor, sau una relativ tolerantă, care să îi țină pe cei de la PSD aproape. Oricare ar fi decizia, ea nu poate întârzia prea mult, pentru că în mai puțin de o lună începe campania pentru europarlamentare în toate țările Uniunii. n

De la FIDESZ la PSDn Roxana Zamfirescu,

jurnalist senior TVR

S

42 29 MARTIE 2019POLITIC

nunțul, la prima vedere, fără echivoc, a fost făcut la 24 martie în cadrul Conferinţei Comitetului AmericanoIsraelian pentru Politici Publice

(AIPAC) care a avut loc în Statele Unite. AIPAC este o organizație evreiască privată, formată din 51 de organizații naționale evreiești și a fost fondată în 1956 cu scopul de a transmite un mesaj unilateral administrației americane.

La puțin timp după ce declarația făcuse înconjurul lumii și generase deja un val de reacții, de la București la Ierusalim și de la Bruxelles la Ramallah, șefa guvernului șia retractat parțial afirmațiile, spunând că a fost vorba despre opinii personale.

Prea puțin și prea târziu. Declarația fusese deja înțeleasă ca reprezentând poziția guvernului român. Cu toate urmările posibile, inclusiv anularea vizitei la București a regelui Abdullah al IIlea al Iordaniei și amânarea vizitei în Maroc a președintelui Senatului României.

O relație privilegiată

Coaliția instalată la Palatul Victoria în decembrie 2016 a cultivat o relație specială cu Israelul. La 19 aprilie 2018, șeful PSD, Liviu Dragnea, declara că guvernul a adoptat un memorandum prin care se decidea începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim. România sar fi raliat astfel la decizia anunțată deja de președintele Donald Trump privind mutarea ambasadei.

D u p ă i n t e r v e n ț i a e n e r g i c ă a președintelui Iohannis, anunțul a rămas fără obiect – orice mișcare a fost amânată

cel puțin până când Ministerul Afacerilor Externe ar fi urmat să prezinte o analiză de oportunități și riscuri. Promisă inițial pentru vara anului trecut, analiza nu a apărut nici acum.

Dar, între timp, în relația cu Israelul, lucrurile au continuat să se miște. La 25 aprilie, primministrul Viorica Dăncilă sa întâlnit cu primministrul israelian, Benjamin Netanyahu, în cadrul vizitei oficiale întreprinse în Israel. Conform comunicatului emis atunci de Palatul Victoria, cei doi șefi de guverne au discutat despre elaborarea de proiecte comune în cercetare, sănătate, telemedicină, inovație antreprenorială pentru domenii hightech. De asemenea, sa discutat despre cooperarea în domeniul militar, strategic și al securității cibernetice.

În cadrul unei alte întâlniri între cei doi premieri, în 2 noiembrie, la Varna, Viorica Dăncilă „ia prezentat omologului israelian modificările legislative realizate în domeniul parteneriatului public privat, modificări care au sporit atractivitatea mediului investițional românesc“, după cum informa Palatul Victoria.

A urmat, în ianuarie 2019, o nouă vizită, de lucru, întreprinsă de Viorica Dăncilă în Israel și o nouă întâlnire cu premierul

Netanyahu. Din nou, sa discutat despre noile tehnologii, dar și despre cooperarea dintre România și Israel din perspectiva deținerii de către București a Președinției Consiliului Uniunii Europene.

La fiecare dintre aceste întâlniri, a fost invocată organizarea unei reuniuni comune a celor două guverne, dar întâlnirea a fost amânată în mai multe rânduri și nu a mai avut loc până azi.

Fiecare cu miza lui

Pentru Israel, mutarea ambasadei la Ierusalim de către un stat de talia României, membru al Uniunii Europene, ar reprezenta o lovitură politică și de imagine, după ce gestul similar făcut de Washington, în mai anul trecut, nu a fost urmat de prea multe capitale. Guatemala șia mutat, întradevăr, ambasada, Honduras a anunțat că dorește același lucru, iar Cehia – că ia în considerare posibilitatea.

Dacă România ar face pasul cu mutarea ambasadei, ar sparge unitatea blocului european în privința spinoasei probleme a Ierusalimului.

În decembr ie anul t recut , șe fa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, la refuzat categoric pe premierul israelian,

Problema cu Israelul: ce vrea și ce poate guvernul DăncilăAvem o problemă. Lumea a luat-o în serios pe prim-ministra Viorica Dăncilă atunci când a anunțat mutarea ambasadei României în Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim.

n Ovidiu Nahoi

AFo

to: g

ov.ro


Benjamin Netanyahu, venit la Bruxelles pentru a le cere europenilor să recunoască Ierusalimul drept capitală a Israelului.

UE își menține poziția potrivit căreia soluția de pace în regiune se bazează pe recunoaşterea a două state, ambele cu capitala la Ierusalim. O „dezertare“ a României din „frontul“ european ar fi o strălucită ilustrare a politicii unilateraliste, așa cum este promovată de Donald Trump și urmată de Benjamin Netanyahu.

Pentru România, banii israelieni sunt foarte importanți. Coaliția de guvernare se af lă în căutare febrilă de alternative la finanțările europene. Distanțarea Bucureștiului de Bruxelles și de linia promovată de Berlin și Paris se simte tot mai mult.

Guvernul român respinge toate recomandările europene în privința legilor justiției, în timp ce marile proiecte care ar urma să fie finanțate din fonduri europene stagnează. Construcția pe bani europeni a celor trei spitale regionale a fost amânată, iar guvernul își face planuri legate de parteneriate publicprivate în privința autostrăzilor. În plus, propunerile germane priv ind legarea a locări i fondurilor de coeziune de respectarea statului de drept îngrijorează Bucureștiul.

O infuzie substanțială de investiții israeliene ar da Bruxelles-ului semnalul că, la o adică, România se poate descurca și singură. Bucureștiul așteaptă parteneriate și din bogatele monarhii petroliere din Golf, unde, de asemenea, premierul Dăncilă a întreprins vizite. Acum, odată cu reiterarea anunțului privind mutarea ambasadei la Ierusalim, nu se știe care va fi reacția acestor state.

În orice caz, până acum, Bucureștiul nu a dat startul niciunui mare proiect de parteneriat publicprivat și infuzia financiară israeliană se lasă așteptată.

Dacă șefa guvernului român șia propus cumva ca prin declarația din Statele Unite să recâștige interesul Israelului, atunci demersul a avut viață scurtă. După euforia inițială, israelienii au înțeles și ei că, în România, primul ministru nu are nicio putere în privința mutării unei ambasade. Aceasta este, în cele din urmă, atribuția președintelui. n

Caruselul declarațiilorViorica Dăncilă la Conferința AIPAC„După cum știm, președintele Donald Trump a deschis ambasada Statelor Unite la Ierusalim. Acest pas admirabil și curajos ne-a impresionat pe mine, Guvernul meu și poporul român. Sunt încântată să anunț astăzi, în fața audienței AIPAC, că după finalizarea analizei de către toți actorii constituționali implicați în procesul decizional din țara mea și în deplin consens, eu, ca prim-ministru al României, și Guvernul pe care-l conduc vom muta ambasada României la Ierusalim, capitala Israelului“.

Comunicat al Administrației Prezidențiale„Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, consideră că, prin declarațiile susținute astăzi referitoare la mutarea Ambasadei României la Ierusalim, Prim-ministrul Viorica Dăncilă demonstrează, încă o dată, totala sa ignoranță în domeniul politicii externe și în ceea ce privește luarea unor decizii importante ale statului român. (...) Decizia mutării Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim va avea loc numai după finalizarea analizei care se desfășoară în prezent și doar cu avizul tuturor instituțiilor cu atribuții în domeniul politicii externe și al securității naționale.(...) Administrația Prezidențială nu a primit până în prezent analiza care a fost anunțată în repetate rânduri de Guvern.“

Felicitări de la Netanyahu„O felicit pe prietena mea, premierul României Viorica Dăncilă, pentru anunţul făcut la AIPAC potrivit căruia va acţiona pentru finalizarea procedurilor necesare pentru a deschide ambasada României la Ierusalim.“ (pe Twitter)

Viorica Dăncilă revine...„În discursul meu am vorbit despre mutarea ambasadei la Ierusalim, dar am spus, am formulat într-un mod corect, am spus că trebuie să îndeplinim toţi paşii constituţionali, nu am spus eu voi muta ambasada, am spus că trebuie să respectăm Constituţia. De aceea cred că declaraţia preşedintelui şi modul în care s-a exprimat preşedintele, vorbind despre ignoranţă, despre faptul că nu se ştiu paşii de către premierul României, nu a făcut decât să mă dezamăgească pentru că eu am avut o abordare corectă. Şi am luat în calcul faptul că Constituţia trebuie respectată, că opinia mea este că trebuie să facem acest pas asta este altceva, dar este o opinie personală, important este să respectăm Constituţia României“

Fuad Kokaly, ambasadorul palestinian la BucureștiRomânia nu are o politică externă clară și coerentă. România a fost, în trecut, un mediator în Orientul Mijlociu. Și a jucat un rol benefic în procesul de pace dintre Israel și Egipt. Dar și în alte ocazii. Yasser Arafat a venit aici. România a fost un jucător important în Orientul Mijlociu. Dar în aceste zile nu mai prezintă interes pentru conflictul din Orientul Mijlociu. n

Foto

: Bog

dan

Cris

tel

44 29 MARTIE 2019POLITIC

e referendum uitase mai toată lumea, numai cei de la USR mai resuscitau periodic ideea, când a apărut mai întâi zvonul și, apoi aproape confirmarea,

chiar din gura președintelui: „Eu sunt aproape hotărât să convoc referendum pentru data de 26 mai, când avem alegeri europarlamentare. Aproape. Deci , lăsați-mi o marjă, care se datorează nevoii unei analize aprofundate, unei discuții aprofundate, fiindcă nu vreau să fac eu un referendum pentru ceva anume. Dacă fac referendum, atunci vreau să am parteneri nu numai partidele, probabil mai mult din Opoziție. Vreau să am parteneri și societatea civilă, românii care își doresc să dea un semnal clar și, pentru asta, pot să vă spun că, de o săptămână încoace, lucrăm foarte, foarte intens“.

Puțină istorie

În 2009, la finalul primului mandat, președintele Traian Băsescu anunța convocarea unui referendum simultan cu primul tur al alegerilor prezidențiale. R o m â n i i e ra u c h e m a ț i d e c ă t re președintele –candidat să se exprime pe două chestiuni socotite de Traian Băsescu arzătoare: parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300. Explicația președintelui suna ca o asumare a unui eșec personal: „Opţiunea mea de a organiza un referendum provine din aceea că, deși mi-au promis și în 2004, și în 2008, politicienii nu s-au ținut de cuvânt în reformarea Constituției“. În plus, șeful statului era convins că ar împușca doi iepuri dintrun foc și că un

parlament mai suplu ar lucra mai bine, cu cheltuieli mai mici. Călin Popescu Tăriceanu vorbea la acel moment de o șmecherie politică marca Băsescu. Șeful statului a mers însă nestingherit mai departe. Referendumul a avut loc, așadar, în primul tur al prezidențialelor. Prezența la urne și răspunsurile au făcut ca referendumul să fie validat, iar balanța a înclinat în favoarea celor care doreau un legislativ mai mic. Politicienii au aflat ce vor românii și cam atât.

E drept, pentru instituirea parlamentului unicameral era nevoie de modificarea Constituției, dar numărul parlamentarilor sar fi putut reduce doar printro lege. Poporul a rămas consultat, dar nu sa simțit mai bine. Dimpotrivă. Operația a reușit, pacientul era însă mort. Românii au aflat că uneori votezi chiar degeaba. Li

sa confirmat încă o dată distanța dintre ce vor ei și ce vrea clasa politică. Până la urmă, fără ipocrizie, cărui partid să îi fi convenit să taie din lunga listă de membri pe care să îi trimită în parlament?

A c u m , p r e ș e d i n t e l e I o h a n n i s resuscitează un referendum care părea a nu mai avea loc vreodată. La 24 ianuarie 2017, întrun discurs prilejuit de sărbătorirea Micii Uniri , șeful statului anunța declanșarea unui referendum prin care românii să se pronunțe asupra modificării codurilor penale și grațierii. Era la câteva zile după ce prezidase ședința de guvern în care le povestise miniștrilor despre celebrii elefanți din încăpere despre care nu vorbea nimeni. Strada clocotea și ea. Demersurile au continuat, a fost obținut și avizul consultativ de la parlament pentru plebiscit, doar că entuziasmul

Aproape referendumNumai un adevărat vizionar și poate nici acela nu ar fi prevăzut în ianuarie 2017 că referendumul anunțat de președinte avea să fie aproape hotărât doi ani mai târziu. Până la urmă însă, dacă luăm în calcul răgazurile de gândire și analiză pe care și le-a tot luat președintele, putem spune că mirarea nici nu ar trebui să fie chiar așa de mare…

Dn Roxana Zamfirescu,

jurnalist senior TVRFo

to: B

ogda

n Cr

iste

l


președintelui a pierit. A considerat că nu mai era momentul potrivit să cheme românii la urne și a păstrat referendumul ca pe un as în mânecă. La scos la iveală aproape doi ani mai târziu. Ca și în 2009, președintele în exercițiu și, totodată, candidat pentru un nou mandat, convoacă un referendum. Nu o face însă ca atunci, la alegerile la care va candida el însuși, ci la europarlamentare. Scrupule, vrea să își testeze calitățile de locomotivă pentru PNL la europarlamentare pentru ași calibra campania și strategia pentru prezidențiale? Glonț irosit? Poate, puțin din toate.

Sunt totuși unele diferențe între cele două situații, iar o parte dintre ele ține chiar de stilul fiecăruia dintre cei doi președinți. Traian Băsescu a și făcut referendumul când la anunțat, Klaus Iohannis la ținut la îndemână până a considerat că îl poate folosi la maximum. Traian Băsescu a știut de la început pe ce întrebări merge. Klaus Iohannis a anunțat tema, dar întrebarea e deja subiect de brainstorming, inclusiv în rândul ONGurilor care cer părerea oamenilor pe rețelele de socializare.

Despre miză

Miza e, până la urmă, scoaterea electoratului la urne. Așa a fost și în 2009, așa este și acum. Practic, e vorba de acel electorat care, la limită, iar fi favorabil președintelui, dar cu condiția să se mobilizeze și să vină la urne. Prin referendum, șeful statului încearcă să atragă acest electorat. I se spune că trebuie să decidă întro chestiune vitală pentru țară. Profilul electoratului pe care mizează președintele că îl aduce la vot este extrem de interesant. Este electoratul care ar putea face diferența, mai ales ceva mai târziu, la prezidențiale. Sunt aceia care în 2016 nu au ieșit la vot la parlamentare, din varii motive. Unii au gândit că nu are rost; alții, că politica e murdară și nu vor să se atingă de ea; alții nu au fost interesați; unii, pur și simplu, nu au considerat necesar. Pe o parte dintre acești oameni, iam regăsit ulterior la protestele din Piața Victoriei și din marile orașe ale țării. Unii au învățat lecția, că trebuie să meargă la vot. Altora, nu le convine drumul pe care a luato țara,

dar poate nici nu sunt deciși că trebuie să meargă la urne. Pe aceștia în mod special, cointeresândui întrucâtva, speră Klaus Iohannis să îi aibă concret aproape.

Totuși, există o problemă care în 2009 nu exista. Atunci, lumea a mers la referendum cu senzația că întradevăr va decide în privința parlamentului unicameral și a scăderii numărului de parlamentari. Azi, precedentul din 2009 poate face din referendum o armă cu două tăișuri pentru Klaus Iohannis. Românii știu că, indiferent ce răspuns vor da la întrebarea de pe buletinul de vot, există riscul să nu se aplice nimic. Exact ca în 2009. De altfel, președintele nu sa ascuns și, la același eveniment la care sa arătat aproape hotărât să cheme românii la urne, a venit cu precizări: „Un referendum, ca să nu rămână lucrurile cumva, așa, în suspans, nu poate să producă o lege. Un referendum, însă, poate să exprime atitudinea nației. Și asta vreau. Și îmi doresc ca națiunea română să spună clar dacă vrea să tolereze în continuare corupția și corupții care schimbă legea pentru ei, ca să scape, sau dacă trebuie să tragem linie și să spunem «până aici și atât!». Și de aici începem să reparăm ce s-a stricat, fiindcă s-a stricat deja foarte mult, foarte, foarte mult“.

Întrebarea

Un lucru este cert: românii vor f i consultați pe probleme care țin de justiție. Președintele a vrut să afle părerea societății civile, așa că a invitat la Cotroceni mai multe ONGuri. ONGuri care, la rândul lor, au cules opinii cu privire la întrebare de la membri și simpatizanți.

Pe de altă parte, USR insistă că întrebarea ar trebui să coincidă cu inițiativa lor „Fără penali în politică“. Chiar și fostul premier Victor Ponta crede că aceasta ar fi cea mai potrivită întrebare, și anume ca românii să fie consultați dacă doresc ca persoane condamnate definitiv să ocupe funcții publice. Legea spune că referendumul este o modalitate de consultare prin care românii își pot exprima voința suverană. Se mai precizează că problemele care, potrivit Constituţiei, nu pot fi supuse revizuirii nu pot face obiectul referendumului. Iată despre ce este vorba:

(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

E clar că întrebarea trebuie formulată cu mare grijă. Fără penali în funcții publice, dacă asta ar fi o condiție inclusiv pentru aleșii locali și parlamentari, nu ar rezolva mare lucru, pentru că principiul nu sar putea aplica fără revizuirea Constituției, care spune în prezent că „nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale“. Așadar, ar fi nevoie de încă un referendum, de această dată prin care să se modifice Constituția.

Hotărârea

Totuși, oricâte ironii sar fi lansat la adresa lui Klaus Iohannis, în momentul în care după doi ani de la decizie vine cu marele anunț că este „aproape hotărât“ să declanșeze referendumul, guvernul pare să îi furnizeze motive în plus.

Acum, când Tudorel Toader a introdus pe circuitul de avizare atât ordonanța pe completurile de cinci judecători, cât și pe cea de modificare a codurilor penale, președintele sar putea vedea dea dreptul hotărât. După ce a susținut vreme îndelungată că nu poate da o ordonanță de urgență pentru modificarea codurilor penale pe motiv că există o asemenea inițiativă în parlament, ministrul justiției a evaluat mai bine speța. Așa a ajuns să facă, totuși, această ordonanță care așteaptă să fie aprobată de guvern.

Oricum ar fi, poate nu e chiar lipsit de importanță să gândim la rece. Referendumul este, în cele din urmă, mai degrabă un instrument de luptă politică, decât de consultare a poporului, atunci când îl organizezi simultan cu niște alegeri. Dar, parafrazând vorba poetului, co luptă toți suntem datori… n

46 29 MARTIE 2019ECONOMIC

riza generată de pesta porcină africană a urcat importurile peste pragul de jumătate de miliard de euro, anul trecut. Din punct de vedere cantitativ, în 2018 (anul declanșării

epidemiei de PPA), comparativ cu anul 2017, importurile au crescut de la 256.000 de tone la 333.000 de tone. Pe lângă problema pestei porcine, crescătorii românii sau confruntat și cu o scădere a prețului cărnii de porc la nivel european. Producţia mare de carne de porc la nivel european a ţinut anul trecut preţul la un nivel scăzut, chiar dacă tot mai multe state europene, dar mai ales România, sau confruntat cu numeroase focare de pestă porcină africană (PPA). „Și anul 2019 a început destul de prost. Prețurile au scăzut destul de mult, dar sperăm ca, încet, săși revină, având în vedere că sunt focare de pestă porcină și în China, și în Vietnam. Carnea de porc este un produs global și, odată cu creșterea cererii pe piața asiatică, este de așteptat să crească și prețul“, declară Ioan Ladoși.

Importuri masive din Spania

Cele mai mari cantităţi de carne din import, reprezentând 23% din total, au provenit din Spania, care a fost urmată de Germania, cu 22,9%, şi de Ungaria, cu 21,3%. Comparativ cu anul 2017, importurile de carne de porc din Spania sau majorat din punct de vedere cantitativ cu 43%, în 2018, iar cele din Ungaria, cu

56%, în timp ce din Germania am luat cu 7% mai mult, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS). România este de foarte mulți ani importator de carne de porc, producţia locală nefiind suficientă pentru consum şi procesare. Astfel, din datele industriei, crescătorii locali produceau, anul trecut, doar 38% din necesar, procent ce se va diminua, având în vedere producţia în scădere ca urmare a focarelor de PPA.

Ultimele date publicate de ANSVSA arată că pesta porcină africană (PPA) evoluează în 275 de localități din 20 de județe, cu un număr de 1.027 de focare (dintre care 15 în exploatații comerciale).

În alte trei județe există doar cazuri la mistreți. De la declanșarea epidemiei, în total au fost eliminați 365.403 porci afectați de boală și există 1.112 cazuri la mistreți. În total, au fost stinse 200 de focare. PPA evoluează, în prezent, în 227 de localităţi din 20 de judeţe, cu un număr de 914 focare, dintre care 12 în exploataţii comerciale, în timp ce în alte două judeţe sau semnalat doar cazuri la mistreţi. Potrivit datelor centralizate de către autoritatea veterinară, în total, au fost eliminaţi 365.479 de porci afectaţi de boală şi există 1.219 de cazuri la mistreţi. De asemenea, până la ora actuală, au fost stinse 319 focare, dintre care: 83 în judeţul

Efectul molimei: jumătate din carnea de porc va veni din importDeclinul producției de carne de porc din România continuă să se adâncească. După ce anul trecut pesta porcină africană (PPA) a afectat dramatic industria, unda de șoc încă se resimte puternic. Președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc (APCPR), Ioan Ladoși, a declarat pentru Reporter Global că „pesta porcină e în floare în toată țara, iar autoritățile sunt complet depășite de situație“. Pe fondul producției autohtone insuficiente, importurile cresc accelerat.

n Lidia Truică

C

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er

www.reporterglobal.ro 47ECONOMIC

Ialomiţa, 76 în judeţul Brăila (dintre care şapte în exploataţii comerciale), 58 în judeţul Constanţa, 32 în judeţul Bihor, 20 în judeţul Satu Mare, 13 în judeţul Galaţi, 8 în judeţul Ilfov, 7 în judeţul Buzău, câte 5 focare în judeţele Giurgiu şi Olt, 3 în judeţul Maramureş, câte 2 focare în judeţele Dâmboviţa (din care unul întro exploataţie de tip A) şi Teleorman, respectiv câte un focar în judeţele Argeş şi Dolj.

Despăgubirile, insuficiente

Până la această dată, au fost despăgubiţi 8.558 de proprietari, valoarea totală a plăţilor fiind de 251,346 milioane de lei, precizează ANSVSA. Cele mai mari despăgubiri au fost plătite în judeţele: Brăila (pentru 3.216 exploataţii dintrun total de 3.226 de exploataţii, în valoare de 172,060 milioane de lei), Tulcea (pentru 1.162 de exploataţii dintrun total de 1.177 de exploataţii, în valoare de 46,564 milioane de lei) şi Călăraşi (pentru 318 exploataţii din cele 319 afectate, în valoare de 19,143 milioane de lei). Conform ANSVSA, cele mai multe focare sunt în judeţele: Tulcea – 576 (dintre care 5 focare la exploataţii comerciale şi un focar la o exploataţie de

tip A, şi 161 de cazuri la mistreţi), Călăraşi – cu 103 focare (un focar la o exploataţie comercială şi 94 de cazuri la mistreţi), Brăila – cu 57 de focare (dintre care 4 focare la exploataţii comerciale şi 19 cazuri la mistreţi), Ialomiţa – cu 44 de focare în gospodăriile populaţiei şi 153 de cazuri la mistreţi, şi Constanţa – cu 35 de focare în gospodăriile populaţiei şi 23 de cazuri la mistreţi. În restul judeţelor afectate, se înregistrează de la 1 la 28 de focare. În privința despăgubirilor, rămân însă aceleași probleme. „Proprietarii de ferme sunt despăgubiți doar pentru animale, nu și pentru alte pierderi colaterale, iar mulți dintre ei au rămas cu credite pe care nu mai pot să le achite. Ne simțim abandonați de autorități, întrucât toate măsurile propuse de noi au fost ignorate total“, afirmă Ioan Ladoși. Prezenţa virusului PPA în România a fost semnalată pentru prima oară pe 31 iulie 2017, în judeţul Satu Mare. Specialiştii veterinari reamintesc că orice suspiciune de boală trebuie anunţată imediat medicului veterinar sau DSVSA judeţene, iar pentru a împiedica răspândirea bolii, toate animalele suspecte trebuie sacrificate şi neutralizate, în timp ce proprietarii vor fi despăgubiţi de către

stat, în condiţiile prevăzute de legislaţie. Pesta porcină africană este o boală virală a porcinelor domestice şi sălbatice, cu evoluţie rapidă şi mortalitate de până la 100% pentru porcii care se îmbolnăvesc. Pentru această boală nu există vaccin şi nici tratament. Singurele metode de prevenţie eficiente sunt menţinerea unui nivel înalt de biosecuritate la ferme şi gestionarea rapidă şi eficientă a posibilelor focare de boală raportare, restricţii privind mişcarea animalelor, a produselor şi a subproduselor provenite de la porcine, sacrificarea animalelor susceptibile şi controlul circulaţiei animalelor. Potrivit autorităţilor veterinare, pesta porcină africană nu afectează şi nu se transmite la oameni, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire, însă există impact la nivel social și economic. ANSVSA a anunţat că România a primit primele două tranşe din grantul de 34,28 milioane de euro reprezentând contribuţia financiară a Uniunii Europene (UE) pentru combaterea PPA. Astfel, prima tranşă, în valoare de 10 milioane de euro, a fost virată pe data de 13 decembrie 2018, iar cea dea doua, de 3,9 milioane de euro, în data de 28 decembrie 2018. n

Foto

: Age

rpre

s


Finanțele, sub lupăAstfel, în Raport se arată că România

a înregistrat progrese limitate în ceea ce privește „corectarea abaterii semnificative de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu“. Nu sa înregistrat niciun progres în asigurarea aplicării cadrului fiscalbugetar, mai arată Raportul. Rectificarea adusă bugetului pentru anul 2018 în luna septembrie a încălcat, printre altele, normele care interzic majorarea plafoanelor nominale ale deficitului total și primar în cursul anului bugetar, precum și a cheltuielilor cu personalul și a cheltuielilor publice totale, cu excepția fondurilor UE, în cursul anului bugetar. A doua rectificare a bugetului pentru anul 2018, publicată în noiembrie, a încălcat, de asemenea, mai multe norme fiscale naționale.

De asemenea, ca și în anii anteriori, autoritățile nu au trimis în parlament o actualizare a strategiei fiscalbugetare pe termen mediu până la termenul statutar, fixat pentru luna august.

Ministerul condus de Eugen Teodorovici a fost criticat și pentru progresele limitate în consolidarea respectării obligațiilor fiscale și a colectării impozitelor.

Statul nu colectează 36% din TVA

„Ponderea re lat ivă a economiei neobservate este de aproximativ 22,5%, în timp ce deficitul de încasare a TVA (și anume, diferența dintre TVAul datorat în principiu și TVAul colectat efectiv) rămâne în continuare printre cele mai

mari din UE în 2016 (aproximativ 36%). Se introduc întrun ritm lent aparatele de marcat cu jurnal electronic conectate la serverele ANAF, ca urmare, printre altele, a stocurilor insuficiente ale furnizorilor“, arată CE. Cu toate acestea, Comisia remarcă faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) șia actualizat recent orientările privind înregistrarea aparatelor de marcat cu jurnal electronic și atribuirea numărului unic de identificare a aparatului de marcat, precum și faptul că instituția de control a recurs mai activ la evaluarea riscurilor în vederea gestionării și auditării contribuabililor, mai ales în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată și impozitul pe profit.

Calitatea administrației: progres zero

Calificativul de niciun progres a fost acordat de Comisie și pentru gradul de previzibilitate a procesului decizional la nivelul administrației. Astfel, în Raport se arată că „se menține instabilitatea legislativă, iar procesul decizional nu este previzibil, existând riscul erodării încrederii investitorilor“. Comisia se plânge și de faptul că „evaluările impactului actelor normative au în continuare un caracter formalist, deși calitatea și utilizarea efectivă a acestora variază de la un sector la altul“.

Nu există nicio evaluare solidă a calității actului administrativ.

„Lipsește un mecanism solid de monitorizare a politicilor, iar evaluările ex post se efectuează pe o bază ad

hoc. Nu sa instituit în mod formal cadrul juridic și instituțional pentru o funcție de control al calității în cazul evaluărilor impactului efectuate la nivel guvernamental. Implicarea părților interesate în procesul de elaborare a politicilor este în continuare limitată. Calitatea consultării publice continuă să fie afectată de factori operaționali, ca de exemplu perioade scurte de consultare, anunțarea tardivă a unor importante inițiative legislative, acțiuni ulterioare și feedback către părțile interesate limitate, atât în cursul procesului de consultare, cât și după încheierea acestuia.

Și în cazul consolidării guvernanței corporative a întreprinderilor publice, Comisia consideră că nu sa înregistrat vreun progres. Legis laț ia pr iv ind guvernanța corporativă care se aplică în cazul întreprinderilor publice este solidă, însă se aplică doar sporadic. Exceptarea a aproximativ 100 de întreprinderi de la aplicarea legislației adoptate la sfârșitul anului 2017 a fost respinsă de către Curtea Constituțională pe motive procedurale, dar a fost din nou aprobată de Senat în iunie 2018 și urmează să fie supusă aprobării Camerei Deputaților.

Lipsa reformelor structurale şi politicile investiţionale şi macroeconomice ale guvernului au fost de altfel criticate și de către Corina Crețu, în cadrul conferinței de prezentare a Raportului de țară. „În primul rând, deşi există o creştere economică susţinută, deşi se creează noi locuri de muncă, este evident că nu toată lumea beneficiază de aceste rezultate. Nivelul

Un raport critic: finanțe ineficiente, legislație instabilă, o guvernare imprevizibilăPrezentarea Raportului de țară al Comisiei Europene, un eveniment altădată liniștit, „a beneficiat“ de un „climat“ destul de tensionat, având în vedere contrele dure dintre comisarul european Corina Crețu şi ministrul finanțelor publice Eugen Teodorovici. Șeful Finanțelor s-a arătat deranjat de modul în care a fost întocmit Raportul de țară, dar și de atitudinea comisarului european Corina Crețu, care a criticat mai mult sau mai puțin voalat „performanțele“ guvernului și pe cele ale Ministerului Finanțelor.



sărăciei în rândul copiilor şi în mediul rural a crescut semnificativ. În al doilea rând, dezvoltarea este îngreunată de lipsa capacităţii administrative. Raportul arată că birocraţia, responsabilităţile şi resursele fragmentate împiedică furnizarea serviciilor publice şi dăunează investiţiilor. În al treilea rând, este nevoie de investiţii. Mă gândesc la educaţie, la asistenţă medicală, la incluziunea socială, la infrastructura de transport, de energie şi de mediu. Investiţiile în aceste domenii ar întări potenţialul de creştere pe termen lung al României şi ar îmbunătăţi calitatea vieţii, (...) iar în al patrulea rând, subliniez că regiunile şi particularităţile locale contează. Coeziunea şi competitivitatea nu pot fi atinse aplicând o reţetă unică. La nivelul DGRegio, am dezvoltat acest concept al specializării inteligente pentru ca fiecare regiune să construiască pe atuurile pe care le are şi săşi îmbunătăţească slăbiciunile. Avem nevoie de investiţii diferenţiate la nivel regional şi de politici adaptate, f lexibile, care să răspundă nevoilor şi provocărilor locale“.

OUG 114 a anulat anumite progrese

Raportul a constatat progrese limitate în ceea ce privește pregătirea proiectelor de infrastructură de mare amploare, unde se înregistrează întârzieri în punerea

în aplicare, precum și în îmbunătățirea transparenței și eficienței achizițiilor publice. „Sau înregistrat progrese limitate în punerea în aplicare a Strategiei naționale în domeniul achizițiilor publice. Trecerea la un nou sistem de achiziții publice electronice și stabilirea legislației cu privire la un organism central de achiziție care să funcționeze la nivel național sunt exemple pozitive. Cu toate acestea, unele reforme începute în temeiul planului de acțiune elaborat în contextul condiționalității ex ante pe care România trebuia să le efectueze în materie de achiziții publice și care erau relevante pentru executarea fondurilor UE au fost întrerupte și, odată cu adoptarea recentă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, au fost chiar anulate.“

De asemenea, reprezentanții CE consideră că sunt necesare eforturi importante pentru majorarea capacității autorităților contractante și pentru consolidarea transparenței, a monitorizării și a supravegherii sistemului de achiziții publice, precum și a stabilității și a predictibilității legislative. Optimizarea controalelor ex ante în cazul achizițiilor publice ar trebui să aibă la bază rezultatele cuantificate și fiabilitatea autorităților contractante.

Un recent raport al Expert Forum (EFOR) arăta de altfel că „guvernarea prin provizorat și improvizație, fără

viziune pe termen lung și cu succes limitat, scumpește proiectele. Investițiile proaste, care nu respectă nevoile reale ale comunităților sau care sunt realizate pe jumătate, se vor dovedi de fapt pe termen lung mai scumpe decât o arată estimările: fie pentru că trebuie refăcute, fie nu rezistă mult, fie pur și simplu nu aveau ce căuta acolo. (...) dacă luăm alocările la bani mărunți, reiese că ele au fost făcute pentru a servi unui partid, unui anumit primar sau pentru a atrage voturi în anumite localități. Chiar dacă cifrele agregate, văzute la nivel de ansamblu, arată bine – toată lumea a primit bani, sau făcut alocări pentru toate județele sau raioanele etc. –, sub lupă se vede că de fapt Primăria Sectorului 3 a primit cât restul de sectoare sau cât multe alte municipii la un loc. Vedem că județele conduse de lideri PSD au un succes mai mare decât altele la rambursări (...)“. Pe termen lung, investițiile care nu sunt făcute cu cap ajung să afecteze negativ dezvoltarea economică și socială a localităților, arată studiul EFOR. „Degeaba construiești drumuri spre cimitir sau către un sat cu 100 de locuitori (și nu înseamnă neapărat că nu trebuie construite, la un moment dat), dacă nu ai un plan integrat, care să lege infrastructura rurală sau a orașelor mici de municipii, de centrele de dezvoltare, care pot ajuta dezvoltarea comunităților. Bugetarea de tip bazar încurajează negocierea, în locul unei viziuni pe termen lung, reduce semnificativ transparența și dialogul cu beneficiarii reali ai investițiilor și reduce posibilitatea de investiții alternative din fonduri europene sau provenind de la alte entități internaționale, care solicită reguli clare și proceduri mult mai bine puse la punct. Astfel de comportamente vedem în România, unde primarii nu mai aplică la fonduri europene, pentru că este mult mai facil mecanismul clientelar al PNDL (...)“.

Instituțiile – forme fără fond

România a înregistrat progrese limitate în ceea ce privește funcționarea dialogului social. Legea dialogului social este acum dezbătută în parlament, după o lungă perioadă de consultare cu părțile interesate relevante. Sa prezentat de asemenea, o

Foto

: Bog

dan

Cris

tel


altă propunere concurentă, elaborată cu ajutorul unor parteneri sociali. Ambele inițiative legislative sunt dezbătute împreună. În prezent, majoritatea discuțiilor legate de dialogul social au loc în mod oficial, în cadrul Consiliului Economic și Social și al comitetelor pentru dialog social. „În pofida faptului că există un cadru stabilit de dialog și consultări, stabilitatea și rolul acestor instituții au fost afectate în ultima perioadă“, arată raportul CE.

Întârzieri în domenii-cheie

În schimb, nu sa înregistrat niciun progres în ceea ce privește venitul minim de incluziune, precum și adoptarea unor criterii obiective în stabilirea nivelului salariilor minime, care în continuare sunt calculate „în mod adhoc“, fără a exista „un mecanism (de calcul, n.r.) cuprinzător și previzibil“.

Nu sa văzut să îmbunătățească programele de actualizare a competențelor și oferirea unui învățământ general de calitate, în special pentru romi și pentru copiii din zonele rurale.

Raportul mai subliniază că deși autoritățile au în vedere unele măsuri, politicile active în domeniul pieței forței de muncă acordă în continuare o atenție

limitată actualizării competențelor. „Este în continuare necesar să se elaboreze și să se pună în aplicare o evaluare globală a necesităților în materie de competențe.“ Totodată, ar trebui să se îmbunătățească accesul la asistență medicală, inclusiv prin favorizarea tratamentului ambulatoriu. „Din 2018, se înregistrează întârzieri importante în domeniicheie, ca de

exemplu centrele integrate de asistență medica lă comunitară , f inanțarea spitalelor regionale și planurile aferente de reorganizare a îngrijirii medicale etc. În alte domenii relevante (cum ar fi intervențiile chirurgicale planificate care presupun internare doar pe durata unei zile), eficacitatea măsurilor luate anterior trebuie demonstrată.“ n

Grila de evaluareNiciun progres: statul membru nu a anunțat în mod credibil și nici nu a adoptat vreo măsură ca răspuns la recomandarea specifică. În această categorie intră o serie de situații tipice care trebuie interpretate de la caz la caz, ținându-se seama de condițiile specifice ale țărilor. Ele cuprind următoarele: nu s-au anunțat măsuri juridice, administrative sau bugetare nici în programul național de reformă, nici în alte comunicări oficiale către parlamentul național/comisiile parlamentare competente sau către Comisia Europeană, pe căi publice (de exemplu, într-un comunicat de presă sau pe site-ul guvernului); nici ramura executivă, nici cea legislativă nu au prezentat acte fără caracter legislativ; statul membru a luat primele măsuri pentru a da curs RST, cum ar fi comanda unui studiu sau instituirea unui grup de studiu care să analizeze eventualele măsuri ce trebuie luate (cu excepția cazului în care RST solicită în mod expres orientări sau acțiuni exploratorii). Cu toate acestea, măsura (măsurile) clar specificată (specificate) pentru a da curs RST nu a (au) fost propusă (propuse).Progrese limitate: Statul membru: a anunțat unele măsuri,

dar acestea nu răspund decât într-o măsură limitată RST și/sau a prezentat acte legislative la nivelul ramurii sale executive sau legislative, dar acestea încă nu au fost adoptate și sunt necesare și acțiuni suplimentare fără caracter legislativ de substanță pentru aplicarea RST; a prezentat acte fără caracter legislativ, dar nu a întreprins acțiunile ulterioare de punere în aplicare necesare pentru a da curs RST.Unele progrese: statul membru a adoptat măsuri care dau curs parțial RST și/sau care dau curs RST, dar mai sunt necesare eforturi relativ importante pentru a răspunde pe deplin RST, întrucât s-au pus în aplicare doar câteva dintre aceste măsuri. De exemplu, s-a adoptat una ori s-au adoptat mai multe măsuri de către parlamentul național sau printr-un ordin ministerial, dar normele metodologice de aplicare nu au intrat în vigoare.Progrese substanțiale: statul membru a adoptat măsuri care contribuie semnificativ la aplicarea RST, iar măsurile respective au fost puse în aplicare în marea lor majoritate.Aplicare integrală: statul membru a pus în aplicare toate măsurile necesare pentru a da curs în mod adecvat RST. n

Foto

: gov

.ro


omânia își va atinge doar parțial obiectivele stabilite în 2010 prin Programul Național de Reformă (PNR), program care reprezintă platformacadru pentru

definirea reformelor structurale și a priorităților de dezvoltare în concordanță cu traiectoria de atingere a obiectivelor Strategiei Europa 2020, ce au ghidat România în intervalul 20102020.

Conform Raportului de țară (2019) pentru România, din cadrul Semestrului european, prezentat de către Comisia Europeană, doar o parte dintre obiectivele stabilite în 2010 ar putea fi atinse până la finalul intervalului avut în vedere (20102020).

Unde sunt realizări

Astfel, în Raportul Comisiei se arată că obiectivul de reducere a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, exprimat în număr absolut de persoane – 580.000 pe an (anul de referință 2010 – 8.425.000) a fost atins deja. Numărul persoanelor care au fost scoase în 2017 din categoria celor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială a fost de 2.074.000 de persoane, un număr mult mai mare comparativ cu anii precedenți (1.420.000 în 2016 și 1.680.000 în 2015).

Tot la capitolul ținte atinse, România îl poate bifa și pe cel privitor la ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie de 24%. Cu un procent în consumul final brut de energie de 24,4% în 2017 (date Eurostat provizorii), România a atins și va depăși ușor obiectivul stabilit pentru 2020 în ceea ce privește energia din surse regenerabile. „Având în vedere ponderea stabilă sau ușor în scădere, sunt necesare însă eforturi continue pentru a instala o capacitate mai mare, în contextul creșterii economice“, precizează CE.

Neîmpliniri

În schimb, obiectivul privind cercetarea și dezvoltarea (CD) stabilit în PNR, de a atinge un procent al investițiilor

în domeniu de 2% din PIB (1% surse publice și 1% surse private) va fi, cu siguranță, imposibil de atins. „Intensitatea cercetării și dezvoltării României în 2017 a fost de 0,5% din PIB, cea mai scăzută din UE, reprezentând doar un sfert din obiectivul național. În perioada 2007–2017, intensitatea CD a României a regresat cu 1,1% în fiecare an. În vederea atingerii obiectivului fixat pentru 2020, ar trebui ca indicatorul avut în vedere să crească, în medie, cu 58,4% pe an până în 2020“, arată Raportul CE. În 2017, anul din care erau disponibile ultimele date la momentul elaborării Raportului, intensitatea CD în sectorul public a crescut cu 4,8%, în timp ce intensitatea CD a mediului de afaceri a crescut cu 7,4% comparativ cu 2016, ajungând la 0,29% din PIB în cazul mediului de afaceri și la 0,22% din PIB în sectorul public.

Totodată, Comisia Europeană apreciază în Raport că nici obiectivul cu privire la părăsirea timpurie a sistemului de educație și formare, de 11,3% pentru 2020, nu va putea fi atins, „în contextul în care în 2017 rata este de 18,1%“. Rata persoanelor care au părăsit timpuriu sistemul de învățământ și de formare profesională a fost de 18,1% în 2017, cu aproape 8 puncte procentuale peste media UE. Acest indicator este deosebit de ridicat în zonele rurale (27,1%) și în rândul populației rome (77%, 2016). Nu există încă o abordare integrată pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii, ci se întreprind doar eforturi sporadice de îmbunătățire a calității învățământului în școlile cu rate ridicate ale abandonului școlar.

Ținte ce pot fi atinse

România șiar putea atinge însă obiectivele privind eficiența energetică, ocuparea forței de muncă și cel legat de ponderea învățământului terțiar.

Obiectivul României de ef iciență energetică pentru anul 2020 este de 43 Mtep, exprimate în consum de energie primară (30,3 Mtep exprimate în consumul

final de energie). Se pare că România este în grafic și că va atinge obiectivul fixat pentru 2020. Cu toate acestea, atât consumul primar, cât și consumul final de energie au înregistrat o creștere în 2017 și, prin urmare, sunt necesare eforturi continue pentru a limita consumul de energie în contextul creșterii economice.

Totodată, ținta de 70% de ocupare a forței de muncă până în 2020 „poate fi atinsă“, consideră reprezentanții CE, dat fiind că rata de ocupare a forței de muncă în grupa de vârstă 2064 de ani era de 68,8% în 2017. La fel se poate considera și în cazul obiectivului modest privind învățământul terțiar, de 26,7% (în 2020) din populația cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani, în condițiile în care, în 2017, ponderea respectivă era deja de 26,3%. „Așadar, România aproape a atins obiectivul național. Cu toate acestea, rata este mult mai redusă decât media UE, de 40%“, menționează raportul CE.

Obiectiv aproape atins în 2020, dar nu și în 2030

Obiectivul național privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES), de reducere a acestora cu 19% în 2020, comparativ cu 2005 (în sectoarele care nu sunt incluse în sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii), va fi atins cu o marjă de 17,6 procente, în condițiile în care acestea au scăzut cu 1,7% între 2005 și 2017. Cu toate acestea, obiectivul pentru 2030 nu sar atinge, cu o marjă de 12,5% în baza măsurătorilor existente, deoa rece se preconizează că pe termen lung emisiile vor crește peste nivelul anului de referință.

PNR contabilizează obligațiile fiecărui stat membru UE de a translata la nivel național obiectivele Europa 2020. În iulie 2010, Guvernul României a aprobat prin memorandum setul de valori finale ale țintelor naționale ref lectate în PNR, în concordanță cu țintele europene stabilite odată cu adoptarea Strategiei Europa 2020, ținând cont de angajamentele financiare deja asumate și de specificul național. n

Strategia Europa 2020 – obiectivele asumate nu vor fi atinse în totalitaten Gabriel Nițulescu

R


a trei luni de la apariția Ordonanțe i de Urgență 114/2018, care a dat peste c a p to a te p l a n u r i l e d e a facer i a le compani i lor din domeniul energetic,

Ministerul Finanțelor a întocmit un proiect de modificare a acesteia prin care producătorii de energie pe bază de cărbune vor fi scutiți de contribuția de 2% pe cifra de afaceri. Nici această modificare nu este însă lipsită de controverse și rămâne de văzut dacă aceste modificări vor ajunge să fie puse în practică.

Oficial, Consiliul Concurenței nu a exprimat nici un punct de vedere cu privire la oportunitatea acestei măsuri din perspectiva respectării legislației europene care reglementează ajutoarele de stat.

Interinstituțional, a apărut însă informația că autoritatea de concurență ar fi trimis Ministerului Energiei o scrisoare în care avertiza că scutirea de plata contribuției de 2% a producătorilor de electricitate pe bază de cărbune ar putea fi ajutor de stat. De asemenea, ceilalți producători de energie se consideră discriminați și susțin că această contribuție de 2% ar trebui eliminată pentru toți competitorii din piață. Nu în ultimul rând, este reclamat faptul că producătorii de energie pe bază de cărbune sunt deja înglodați în datorii, iar Complexul Energetic Hunedoara mai are de returnat un ajutor de stat de anul trecut. Potrivit proiectului întocmit de Ministerul Finanțelor, contribuția anuală de 2% percepută pentru titularii de licenţe în domeniul energiei electrice şi al gazelor

naturale rămâne de 2% din cifra de afaceri anuală realizată de aceştia din activităţile ce fac obiectul licenţelor acordate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, fiind exceptaţi producătorii de energie electrică pe bază de cărbune şi cei care produc energie electrică şi termică în cogenerare. „Prin derogare (...) contribuţia anuală percepută de la titularii licenţelor de exploatare comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice pe bază de cărbune precum şi a celor de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare se stabileşte anual prin ordinul preşedintelui ANRE“, se menţionează în proiect. Cifra de afaceri ce se constituie ca bază de calcul pentru perceperea contribuţiei anuale este definită şi calculată conform reglementărilor ANRE aprobate prin ordin al preşedintelui ANRE, cu avizul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză.

Prețul, plafonat la 68 de lei/MWh

Documentul mai prevede că pentru perioada 1 martie 2019 28 februarie 2022, pentru clienţii casnici, furnizarea de energie electrică se realizează în condiţii reglementate de ANRE, preţurile de vânzare a energiei electrice livrate de producători furnizorilor de ultimă instanţă fiind stabilite pe baza metodologiilor aprobate de reglementator. Pentru calculul tarifelor de transport şi distribuţie a energiei electrice, în perioada de reglementare 20192024, rata de rentabilitate a capitalului investit, reprezentând costul mediu al capitalului investit, exprimat în termeni reali, înainte de impozitare, este de 6,9%. De asemenea, proiectul mai prevede că în perioada 1 aprilie 201928 februarie 2022, producătorii, inclusiv filialele acestora şi/sau afiliaţii aparţinând aceluiaşi grup

Producătorii de energie pe bază de cărbune, scutiți de contribuția de 2% pe cifra de afacerin Lidia Truică

LFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver


de interes economic care desfăşoară atât activităţi de extracţie, cât şi activităţi de vânzare a gazelor naturale extrase de pe teritoriul României, au obligaţia să vândă cu preţul de 68 de lei/MWh cantităţile de gaze naturale rezultate din activitatea de producţie internă curentă către furnizori şi clienţi finali eligibili. „În această perioadă, producătorul are obligaţia să vândă cu prioritate către furnizori, în condiţii reglementate de ANRE, pentru asigurarea întregului necesar de consum al clienţilor casnici şi al producătorilor de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinată consumului populaţiei, din producţia curentă şi/sau din depozitele de înmagazinare“, conform documentului. De asemenea, pentru calculul tarifelor de transport şi distribuţie a gazelor naturale, în perioada de reglementare 20192024, rata de rentabilitate a capitalului investit, reprezentând costul mediu al capitalului investit, exprimat în termeni reali, înainte de impozitare, este de 6,9%. Pentru perioada aprilie 201928 februarie

2022, în conformitate cu reglementările proprii, ANRE urmează să stabilească o structură specifică de amestec import/intern pentru cant i tatea de gaze naturale destinată asigurării consumului clienţilor finali noncasnici, cu excepţia producătorilor de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale util izată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinată consumului populaţiei.

Bulversare fără precedent

Modif icările aduse de Ministerul Finanțelor la OUG 114/2018 nu rezolvă și problema celorlalte companii din domeniul energetic, care contestă vehement taxarea cu 2% pe cifra de afaceri. Unele dintre acestea au anunțat chiar că își amână planurile de investiții din această cauză, iar exploatarea gazului din Marea Neagră a devenit și ea incertă, în aceste condiții. Guvernanții par însă de neoprit nu doar în punerea pe fugă a investitorilor, ci și întro bulversare fără precedent a celor care se încăpățânează totuși să facă afaceri în România. Un exemplu clar este această

OUG, care demonstrează incapacitatea guvernanților de a adopta măsuri coerente. Ministrul energiei, Anton Anton, a anunţat marţi că va fi eliminată contribuţia de 2% pentru producătorii de energie pe bază de cărbune, în acest sens existând avizul Consiliului Concurenţei. „Contribuţia de 2% se scoate pentru cărbune, preţul gazelor rămâne acelaşi“, a spus Anton, întrebat ce prevederi din sectorul energetic din OUG 114/2018 vor fi modificate. Consiliul Concurenței nu pare să fie de aceeași părere cu ministrul. Conform unui răspuns al Consiliului Concurenţei către Ministerul Energiei, document obţinut de AGERPRES, se menţionează că reducerea contribuţiei de la 2% din cifra de afaceri la 0,2% pentru producătorii de energie pe cărbune, aşa cum propune Ministerul Energiei, ridică suspiciuni privind acordarea unui ajutor de stat şi ar trebui agreată cu Comisia Europeană şi cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE). Așadar, nici scutirea de contribuția de 2% a producătorilor de energie pe bază de cărbune nu este sigur că va fi pusă în aplicare, pornind din start cu această hibă. n

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er

54 29 MARTIE 2019EXIT


i l o n u l I I d e p e n s i i organizează solidaritatea î n t r e o a m e n i , e s t e esențial pentru economie și este formula ideală de economisire pentru vârsta

retragerii din activitate, spune Gerard van Olphen, președintele executiv al APG Group. „Dacă o țară are doar primul pilon, atunci demografia va lucra ca o bombă cu ceas“, mai spune van Olphen întrun inteviu pentru Reporter global.

Van Olphen nu se joacă cu vorbele: grupul financiar APG pe carel conduce gestionează fonduri de pensii în valoare de 482 de miliarde de euro, cam de două ori și jumătate cât economia României.

El consideră că Pilonul II de pensii trebuie să fie fundamentul sistemului, deoarece primul pilon, creat după modelul lui Bismarck, de asigurări sociale plătite din contribuțiile forței de muncă active, este tensionat din cauza scăderii demografice și a schimbărilor profunde în piața muncii.

„Olanda are un sistem de pensii echilibrat, bine dezvoltat și foarte bine finanțat. Pilonul II, acela al contribuțiilor obligatorii pentru pensie, cu gestiune privată, este cel mai puternic dezvoltat. Primul pilon, al statului, bazat pe solidaritate, așanumitul pay as you go, este foarte costisitor și va deveni o povară pentru finanțele publice în viitor. Desigur, statul va continua să asigure o pensie, dar demografia îngrijorează și piața muncii poate suferi schimbări majore în viitor“, spune van Olphen.

Dintre toate sistemele, Pilonul II are avantajul consistenței pe care io dau randamentele bune obținute de managerii de fonduri. Practic o combinație între obligația de a pune deoparte o cincime din bani, ceea ce niciun tânăr nar fi dispus de bunăvoie so facă, și abilitatea plasării banilor în câștig pe piețele financiare. „De fapt, fiecare își salvează o parte bună din bani pentru viitor“, spune van Olphen. „Avem un Pilon II în care fiecare angajat economisește aproximativ 20% din venitul său întrun fond de pensii. Angajatul olandez este obligat să economisească acești bani întrun fond de pensii cu

gestiunea privată. În plus, există un al treilea pilon, care funcționează pe o piață pe deplin privată, în care oamenii pot cumpăra o politică de asigurare de pensie. De fapt, cea mai mare parte este însă Pilonul 2. Acolo, toată lumea este obligată să economisească bani și ești obligat să faci asta de la vârsta de 23 de ani până la vârsta la care te pensionezi“, mai spune van Olphen.

În esență, soliditatea sistemului de pensii o oferă Pilonul II, adaugă președintele APG. O soliditate care stă ferm așezată pe o contribuție substanțială, care face posibil, de altfel, și un venit suplimentar consistent, prin gestionare.

„Fiecare olandez lucrează, în medie, o zi pe săptămână pentru pensia sa. Și asta se reflectă în forța sistemului. Dacă începi de foarte tânăr să plasezi bani întrun fond de pensii, acești bani se vor înmulți în fiecare zi. Avem astfel un sistem în care fiecare olandez își plătește, prin economisire, cam a opta parte din pensie, altă optime este plătită de angajator, dar trei pătrimi din pensie este rezultatul adăugat de câștigurile din investirea banilor plasați“, spune van Olphen.

Președintele APG consideră că sistemul de pensii obligatorii cu gestiune privată este obligatoriu pentru o guvernare coerentă, lucidă și eficientă a viitorului. „Cred că Pilonul II este foarte valoros pentru orice țară. Este formula ideală prin care toată lumea economisește bani pentru viitor.

Și dacă acești bani sunt gestionați întrun mod profesional, de fapt, rentabilitatea investiției achită pensia la o vârstă înaintată“, mai spune van Olphen.

Ce se întâmplă însă dacă o țară speră să se bizuie pe primul pilon, al pensiilor de stat, iar sistemul pensiilor private este subdezvoltat sau embrionar?

„Dacă o țară are doar primul pilon, atunci demografia va lucra ca o bombă cu ceas. Din păcate, sunt multe exemple care ne confirmă această realitate. Cel deal treilea pilon este o opțiune individuală, fiecare își construiește, dacă poate și vrea, propriul fond de pensii. Statele nu se pot baza în politicile lor pe această soluție individuală. Însă, Pilonul II organizează solidaritatea între tineri și vârstnici, între bărbați și femei, între oameni sănătoși și persoane cu probleme medicale. De aceea avem nevoie de el. Pilonul II este o zonă de stabilitate pentru economie, deoarece funcționează anticiclic, pentru că fondurile întotdeauna investesc bani în economie“, mai spune Olphen.

Investițiile nu se rezumă exclusiv la Olanda, adaugă el, deși recunoaște că mulți manageri de fonduri preferă să investească în piața locală, deoarece o cunosc mai bine. Fondurile de pensii olandeze sunt însă intens preocupate de investițiile durabile, sunt platforme care finanțează afaceri care luptă împotriva schimbărilor climatice.

„Pentru noi e ceva natural să luptăm împotriva schimbărilor climatice. Noi investim banii unor tineri care au acum 23 de ani, dar careși vor primi pensia peste vreo 4050 de ani și ca atare trebuie să urmărim acest obiect al unei planete curate. Ne interesează investiția durabilă atât din perspectiva riscului pe carel prezintă poluarea sau schimbarea climei, cât și din cea a responsabilității pe care o avem față de acești tineri. Avem, deci, responsabilitatea de a le crea acestor tineri un viitor sigur, nu doar unul financiar și această filosofie este ca o amprentă genetică pentru toate companiile care gestionează fonduri de pensii“, conchide van Olphen. „Suntem investitori cu un orizont de timp îndelungat“. n

Pilonul II organizează solidaritatea între oameniGerard van Olphen:

n Lidia Moise

P


inisterul Finanțelor Publice a publicat, în sfârșit, marți, 26 martie, mult așteptatul proiect de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea și

completarea OUG nr. 114/2018, potrivit căruia instituțiile de credit trebuie să plătească taxa pe activele financiare și, de asemenea, să se raporteze, atunci când stabilesc dobânda la credite, la un nou indice de referință. De altfel, în urmă cu câteva zile, ministrul finanțelor, Teodorovici, anunța că acest proiect va fi făcut public până la sfârșitul acestei luni. Motivarea furnizată de Finanțe este aceea că „se impune revizuirea mecanismului de calcul și de plată a taxei pe activele bancare, în beneficiul tuturor părților implicate, inclusiv al sistemului bancar“. Revizuirea, conform aceleiași motivări a MFP, se va realiza „prin acordarea de facilități de diminuare a taxei, în condițiile în care sistemul bancar contribuie la îndeplinirea obiectivelor de creștere a intermedierii financiare, prin creșterea creditării companiilor nefinanciare, scăderea costului creditării populației și încurajarea economisirii prin acordarea de dobânzi mai atractive“.

De asemenea, Finanțele impun prin noua OUG și înlocuirea „indicelui de referință utilizat la stabilirea ratelor de dobândă pentru creditele contractate în lei cu dobândă variabilă, calculat pe bază de tranzacții efective pe piața interbancară“, dorind o scădere a costului creditării.

Conform proiectului de act normativ pentru creditele acordate în monedă națională, dobânda va fi compusă dintrun indice de referinţă calculat exclusiv pe baza

tranzacțiilor interbancare la o anumită perioadă, la care creditorul poate să adauge o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului. Indicele de referință pentru credite acordate în lei cu dobândă variabilă se publică în fiecare zi lucrătoare pe websiteul Băncii Naționale a României și reprezintă rata de dobândă calculată ca medie ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacțiilor de pe piața interbancară. Indicele de referință se calculează la finalul fiecărui trimestru, ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice determinate pentru trimestrul anterior, urmând a se aplica de fiecare instituție de credit pentru trimestrul următor.

„În acord cu politica comercială a fiecărui creditor, acesta poate reduce marja şi/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referinţă, având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menţionate în contract la data încheierii acestuia şi/sau la nivelul indicelui de referinţă“, se arată în proiectul de OUG. Totodată, modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicității şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării datorate indicelui de referinţă EURIBOR/indicelui de referință pentru creditele acordate în lei cu dobândă variabilă/LIBOR, cât şi în cel al reducerii acesteia. De asemenea, conform proiectului de act normativ, valoarea indicilor de referinţă utilizaţi în formula de calcul a dobânzii variabile va fi afişată şi „permanent actualizată pe websiteurile băncilor şi la toate punctele de lucru ale acestora“.

Raportarea la noul indice nu va aduce însă modificări semnificative în dobânzile la credite, având în vedere datele disponibile pe websiteul BNR. Acestea ar putea să scadă cu cel mult 0,40,5 procente. În plus, prevederile cu privire la noul indice de referință se vor aplica doar creditelor acordate consumatorilor după data de 2 mai 2019, precum și refinanțării creditelor acordate consumatorilor aflate în derulare la acea dată. De asemenea, specialiștii pieței bancare atrag atenția asupra faptului că acest indice, având în vedere formula sa de calcul, este mai volatil, comparativ cu ROBORul, deși, în general, nu se poate vorbi de o prea mare volatilitate a pieței monetare românești. Va exista și o situație de „concurență“ cu vechile credite (cele în derulare), unde ROBORul va fi în continuare indicele de referință.

Performanța se taxează

Ministerul Finanțelor Publice a hotărât ce va face și cu privire la taxa pe active. Aceasta va fi de 0,4% pe an, pentru instituţiile bancare ce deţin fiecare o cotă de piaţă mai mare sau egală cu 1%, și de 0,2% pe an, pentru instituţiile bancare ce deţin fiecare o cotă de piaţă mai mică de 1%. Taxa nu se datorează însă în cazul în care instituția bancară înregistrează pierdere contabilă „înainte de calculul taxei pe active, la sfârșitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa“. De asemenea, în cazul în care taxa pe active datorată de instituțiile bancare se situează peste profitul contabil, înainte de calculul taxei pe active, înregistrat la sfârșitul semestrului/anului pentru care se datorează taxa, acestea datorează taxa

Guvernul schimbă OUG 114 și ecuația indicelui de dobândăPrin modificările ce vor fi aduse OUG 114/2018 de un proiect de act normativ ce urmează a fi adoptat de Guvern și care tocmai a fost publicat pe website-ul Finanțelor, decidenții politici și-au propus pentru 2019 o reducere a diferenței dintre dobânzile la depozite și cele la credite de doar 0,4-0,5 procente.


M


pe active în limita profitului contabil înregistrat, „fără a influența taxa pe active datorată pentru anii următori“. Altfel spus, taxa pe active nu va putea fi mai mare decât profitul băncilor, iar diferența nu va putea fi percepută de stat în anii următori.

Instituțiile bancare nou înființate în cursul anului datorează taxa pe active începând cu anul următor.

Cheltuiala cu taxa pe active este deductibilă la stabilirea rezultatului fiscal. Taxa pe active reprezintă venit la bugetul de stat şi se administrează de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Ținta: scădere cu 0,5 procente a dobânzilor

Taxa nu se datorează și nu se declară la nivelul primului semestru dacă instituția financiară a îndeplinit 100% ținta de creștere a creditării sau dacă a îndeplinit 100% ținta de diminuare a marjei de dobândă, sau dacă nivelul procentual agregat al creșterii creditării și al diminuării marjei de dobândă este cel puțin 100%. Indicatoriiţintă de creştere a creditării şi de diminuare a marjei de dobândă, precum și marja de referință a dobânzii se stabilesc anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea

Ministerului Finanțelor Publice, cu recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială. Pentru anul 2019, pentru fiecare instituție bancară, ținta de creștere a creditării este de + 8,0%, ținta de diminuare a marjei de dobândă este de 8,0%, iar marja de referință a dobânzii este de 4,0 puncte procentuale. Altfel spus, dacă băncile vor avea o diferență între dobânzile la credite și cele la depozite în 2019 de 4%, nu vor fi obligate să plătească această taxă pe active. De asemenea, dacă băncile vor reuși o reducere a marjei cu 8% (adică 0,40,5 procente), ele nu vor trebui să plătească taxa pe active. Practic, pentru 2019, guvernul șia propus o reducere a dobânzilor la credite sau o creștere a dobânzilor la depozite cu 0,40,5 procente (și combinația este posibilă: creștere de 0,2 procente a dobânzilor la depozite și scădere de 0,3 procente la credite).

Taxa pe active se poate reduce în cazul în care băncile înregistrează o creștere a soldului creditelor. Reducerea va fi de 50%, în cazul în care creșterea soldului c re d i te l o r a co rd a te s o c i e t ă ţ i l o r nefinanciare și gospodăriilor populaţiei este egală sau mai mare decât ținta de creștere a creditării, și cu până la 50%, în

cazul în care creşterea soldului creditelor acordate societăţilor nefinanciare și gospodăriilor populaţiei este mai mică decât ținta de creștere a creditării prevăzută, situație în care procentul de reducere a taxei pe active se calculează proporţional, conform unei formule specifice. Creșterea soldului creditelor se va calcula față de o referință inițială care este reprezentată de soldul creditelor la sfârșitul anului 2018.

Semne bune?

Modificările prevăzute par a fi fost bine primite de către investitorii de pe Bursa de Valori București. Miercuri la ora 13.20, indicele BET, care indică evoluţia celor mai lichide 16 companii, se apreciase cu 0,69%; indicele BETNG (al celor 10 companii din sectorul energetic şi al utilităţilor) se apreciase cu 0,85%; în timp ce indicele bluechip extins BETXT, al celor mai lichide 25 de titluri, era pe plus cu 0,61%; iar reperul de randament al fondurilor de investiţii, BETBK, înregistra o mărire de 0,38%.

Pe piața valutară însă , un euro sa apreciat până la 4,7620 lei (+0,12 %), în vreme ce un dolar valora 4,2209 (+0.49 %). n


ianca Andreescu este din multe puncte de vedere n o u a s te a a te n i s u l u i feminin mondial. Câștigarea turneului de categoria Premier Mandatory de la

Indian Wells, supranumit al cincilea Grand Slam, a propulsato pe jucătoarea originară din România în atenția iubitorilor de tenis din lume.

Andreescu era văzută ca o speranță la nivel mondial (a avut câteva rezultate bune la nivel de junioare), dar performanțele de anul acesta, culminând cu câștigarea turneului american, au întrecut orice așteptări. Cea mai bună dovadă în acest sens este poziția pe care o ocupă, locul 23 în clasamentul WTA și poziția a patra în clasamentul realizat pe baza rezultatelor obținute anul acesta (Race).

Dar prezența Biancăi Andreescu a născut deja și o serie de dispute. La Miami, după ce a învinso a doua oară consecutiv în numai două săptămâni pe Angelique Kerber (prima dată, chiar în finală, la Indian Wells), jucătoarea din Germania a răbufnit la tradiționala strângere de mână de la sfârșitul meciului spunândui, printre dinți, lui Andreescu: „Ești cea mai mare regină a dramelor din istorie“. Un gest puțin întâlnit în sferele înalte ale tenisului.

Trebuie să recunoaștem că un pic de dreptate are și Kerber. Spre sfârșitul finalei de la Indian Wells, jucătoarea din Canada a chemat de mai multe ori medicul turneului sau, mai precis, maseurul, acuzând ceva între crampe musculare și o accidentare ușoară. Povestea a continuat și între punctele jucate, Andreescu adoptând o expresie corporală care arăta că se află la capătul puterilor. Doar că, în timpul jocului, totul se schimba, Bianca părând că se află în plină formă fizică. Un fel de „regină a dramelor“, cum spune Kerber. Este un truc folosit destul de des de

jucătoare, dar lui Andreescu sar părea că ia ieșit mult mai bine dacă a reușit să „o scoată din sărite“ pe jucătoarea din Germania.

În cele din urmă, povestea de la Miami sa terminat cu un armistițiu, în sensul că Bianca Andreescu a declarat la conferința de presă de după meci, cu eleganță, că nu a auzit cuvintele care iau fost adresate de Kerber, iar nemțoaica a revenit cu o postare pe rețelele sociale în care, fără să facă vreo

trimitere la replica de la finalul jocului, a elogiat jocul sportivei din Canada. Ceea ce nu face totuși uitat incidentul de la Indian Wells.

Este doar un amănunt care însă vorbește de la sine despre tensiunea în care se trăiește în circuit și despre faptul că uneori se iese din politicoasele și plictisitoarele „declarații corecte“. Bineînțeles, în toată controversa nu se putea să nu se bage și noul teribilist al turneelor masculine,

Bianca Andreescu în fața primului test important, cel al succesuluin Constantin Rudnițchi

BFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver

www.reporterglobal.ro 59EXIT

Nick Kyrgios, care nu a ratat prilejul de ași spune părerea, adică de a o critica pe Kerber.

Dincolo de tensiunile din afara terenului, Andreescu este, fără îndoială, o jucătoare de calitate. Are un joc intermediar, cu câte ceva din toate: poate lovi și foarte puternic și precis, dar poate derula și un joc de uzură, în care să reziste la schimburile lungi. Are ceva și din jucătoarele puternice ale circuitului, dar și din rafinamentul tehnic al stilistelor.

Peste toate, Bianca Andreescu este puternică fizic și psihic. În finala de la Indian Wells a ratat câteva mingi de meci înainte de a închide jocul (ceea ce arată o impresionantă forță mentală), iar la Miami, cu Irina Begu, în primul tur, a câștigat partida după ce a salvat o minge de meci.

Circuitul de primăvară american sa terminat pentru Bianca Andreescu la Miami, în optimile de finală, acolo unde a abandonat în meciul cu Kontaveit acuzând o durere la umărul drept. „Regina dramei“ nu a mai putut păcăli oboseala și uzura și nu a mai putut duce meciul până la final.

În orice caz, Bianca se desparte, deocamdată, de America având cele mai frumoase amintiri. Ea a anunțat că va reveni pe teren în sezonul de zgură, acolo unde se simte cel mai bine, și, întrebată

ce va face cu banii obținuți din premiul de la Indian Wells, 1,3 milioane de dolari, din care va trebui să plătească impozitele administrației Trump, a răspuns că „în sfârșit, își va cumpăra o geantă Louis Vuitton“.

Ochiul experimentat al Martinei Navratilova a făcut deja câteva observații tehnice referitoare la zonele în care Andreescu își poate îmbunătăți jocul. Fără îndoială, valabile. Dar pentru orice jucător, oricât de valoros ar fi, există aspecte ale jocului care pot fi îmbunătățite. O adevărată necunoscută nu este soliditatea jocului Biancăi Andreescu, ci felul în care ea va răspunde noii situații în care se află. Adică, modul în care ea va rezista succesului. Se știe că în tenisul feminin perioadele de formă maximă alternează cu căderi conjuncturale. Există nenumărate exemple, în acest sens. Naomi Osaka, jucătoare care traversează o perioadă modestă după ce a câștigat două Grand Slamuri consecutiv, Garbine Muguruza, Elina Svitolina, Angelique Kerber, Johanna Konta și multe alte jucătoare de top. Va reuși Andreescu să evite o scădere de formă, care poate veni din motive foarte diverse, fizice, mentale sau de caracter ? Vom vedea.

Dar cazul Andreescu este relevant pentru România și din alt punct de vedere.

Explozia Biancăi Andreescu scoate la iveală felul în care se lucrează la Federația de Tenis din Canada. Principiul este foarte simplu: tinerii juniori sunt selectați și ajutați să progreseze din punct de vedere sportiv și cu deplasări la turneele cele mai importante pentru categoriile lor de vârstă. Principiul este simplu și se poate aplica și la Federația Română de Tenis. Doar că lucrurile se complică atunci când vine vorba de bani. Mama Biancăi Andreescu a declarat că investiția întrun tânăr jucător poate ajunge până la 250.000 de dolari canadieni pe an. În acest punct, discuția se închide pentru România. Dar modelul canadian începe să dea roade. Nu doar la feminin, ci și la masculin, unde Canada, după ce la lansat pe Denis Shopvalov, mai are un tânăr promițător, Felix AugerAliassime, care a reușit și el o serie de rezultate bune, anul acesta. Așadar, Bianca Andreescu este o jucătoare care realmente a explodat, dar care va trebui să confirme că poate susține un nivel înalt de joc. n

Simona Halep este pe locul 10 în clasamentul pe anul acesta, la ora închiderii ediției. Dar Simona poate crește din nou. Anul a început amestecat pentru Halep. Cu rezultate nici excepționale, nici dezamăgitoare. La fel a fost și jocul româncei, cu unele fluctuații. S-au intercalat partide jucate la un nivel înalt cu altele în care nivelul de joc a scăzut pe parcursul meciului. Cea mai bună dovadă în acest sens a fost chiar finala pierdută la Doha, aproape inexplicabil în fața Elisei Mertens. Dar, dacă privim în urmă, la sfârșitul anului trecut, avem destule motive de optimism. Să ne aducem aminte că Simona a încheiat anul 2018 cu un mare semn de întrebare, o accidentare la spate. Acum, problema medicală pare a fi uitată și sunt destule motive de optimism pentru acest sezon. Care se va muta pe zgură, locul preferat al Simonei, dar și zona unde va avea de apărat foarte multe puncte câștigate anul trecut. Îngrijorarea vine mai degrabă de la celelalte jucătoare românce, parcă ieșite toate din formă în același timp. Rămân speranțele că rezultatele vor fi mai bune în următoarea perioadă a sezonului. n

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er


ucureştiul cultural a traversat iarna cu multe puncte de a t ra c ţ i e ş i a i n t ra t î n primăvară cu evenimente p e s t e e v e n i m e n t e . Săptămâna trecută, la mijloc

de martie, deci în plin „Mărţişor“, oraşul a fost animat de Festivalul Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania. Tema ediţiei 2019, a 12a: 30 de ani. Cum am construit democrația după 1989. Au fost proiectate un mare număr de filme de gen, în mai multe săli, au avut loc dezbateri, un spectacolperformance creat de actriţa Nicoleta Lefter special pentru festival, totul – sub semnul celor 3 decenii care semplinesc în decembrie de la prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa Centrală. Cu extrapolări: cineaştiidocumentarişti din America de Sud – bunăoară – au propus explorări ale autoritarismelor din spaţiile lor de provenienţă ş.a.m.d.

Privind mai în urmă, către trecerea dintre ani, au ieşit în evidenţă câteva premiere teatrale ale unor regizori de primplan: în decembrie – Pădurea spânzuraţilor, spectacol de Radu Afrim, şi Papagalul mut, text şi montare aparţinând

lui Nicolae Caranfil, la Naţional, şi un Hamlet în viziunea lui Dragoş Galgoţiu, la Odeon; iar în ianuarie – un Moş Nichifor al lui Alexandru Dabija, la Teatrul ACT, în continuarea seriei de relecturi după Creangă, şi turneul cu două premiere recente ale Naţionalului „Mihai Eminescu“ din Chişinău, şi anume Carnavalul, sinteză caragialiană a lui Alexa Visarion, şi cehoviana Livadă de vişini, în regia directorului de acolo, Alexandru Cozub. În februarie sau anunţat nominalizările la Premiile UNITER, înaintea Galei din mai. În martie – premiera unui Richard III al lui Andrei Şerban, la Bulandra.

Au loc mereu şi evenimente de mai mică anvergură dar semnificative pentru diversitatea vieţii noastre culturale, importante pentru „nişele“ lor, pentru specialişti şi pentru „publicurile“ lor mai restrânse. De pildă, în octombriedecembrie, ciclul de Cartografii sonore de la Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi, succesiune de concerte de cameră prefaţate de prezentări ale unor hărţi de epocă ale României, în orizontul Centenarului Marii Uniri din 1918. Sau, în noiembrie, micul Festival „Cesare Pavese“ organizat de Librăria Pavesiana şi de Asociaţia culturală

„Amicii lui Pavese“, fondată în prima parte a anilor ’90 de italieniştii şi traducătorii marelui prozator, Mara şi Florin Chiriţescu, proiectul fiind continuat, după dispariţia celui din urmă (la finele lui 1996) de cea dintâi, acum în cadrul Săptămânii limbii italiene în lume: conferinţă despre Pavese susţinută de Oana Sălişteanu, şi ea o italienistă cunoscută (şi fiică a pictorului Ion Sălişteanu), lansări de cărţi, proiecţii de filme. Şi alte şi alte festivaluri, spectacole, dezbateri publice etc. etc. etc.

Evenimente peste evenimente culturale, din toamnă-iarnă spre primăvară

Jurnal cultural

n Ion Bogdan Lefter

B


Şi expoziţ i i le ! Leam mai f ăcut inventarul, leam recenzat în Jurnalul cultural şi mai urmează. Până să ajung la zi – câteva exemple recentissime, reprezentative pentru nivelul foarte ridicat al ofertei bucureştene actuale. După personalele de clasă oferite de pictorul Ştefan Câlţia la AnnArt, de ceramista Daniela Făiniş la Senso (galerie relocată apoi!) sau de graficianul Mircia Dumitrescu la Muzeul Naţional al Literaturii RomâneGriviţei, sunt deschise şi pot fi vizitate marile „personale“ Mihai Trifan la Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană „Pavel Şuşară“, Aurel Vlad la Mogoşoaia (la parterul Palatului), Florin Ciubotaru la MNLRGriviţei, Ştefan Pelmuş la TNB – Sala Pictura (eveniment aniversar: pictorul împlineşte curând 70 de ani), Corneliu Vasilescu la RotenbergUzunov, Marcel Bunea la CONTEMP, Roxana

Trestioreanu la AnnArt şi, în expunere prelungită din toamnăiarnă, Dumitru Gorzo la Spaţiul de Artă Contemporană – /SAC. Mari artişti, lucrări excepţionale. În alte galerii – artişti mai tineri sau foarte tineri, cu propuneri incitante, de remarcabilă calitate: Lucian Muntean la Galeria 2 Art (Primăria sectorului 2), cu un eveniment complementar„atelier“ în... Parcul Natural Văcăreşti, Maria Bordeanu la Cărtureşti Carusel, Codruţa Cernea la Möbius, Alina Codin la Centrul Artelor Vizuale (Căminul Artei – etaj), Laurian Popa la Centrul Artelor Vizuale Multimedia, Michele Bressan la Zorzini.

Câteva expoziţii importante şi în zona „patrimonială“: panoramă Corneliu Baba şi altele la Muzeul Naţional de Artă al României, proiecte varii la Muzeul Municipiului Bucureşti, o „recapitulare“ chiar şi la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, care ne propune să parcurgem spaţiile de la etajul 1 plus ampla supantă Vizitând istoria 19472007 (titlu care trimite – de fapt – la lucrări din perioada respectivă aflate în colecţia MNAC) ş.a.m.d.

Tot acolo, pe casa scării din miezul clădirii Parlamentului – o fabuloasă expoziţie „şmecheroasă“: grafittiuri în spirală, pe 4 + 2 = 6 etaje.

Şi încă: nimeni nu ţine o evidenţă generală, a vieţii culturale de peste tot din ţară. Mai circulăm, mai vedem câte ceva şi af lăm de multe lucruri la care am vrea să asistăm sau la care chiar și ajungem: de pildă la Bienala Naţională Itinerantă CeramicăSticlăMetal/ ClujTârgu MureşBistriţa (în februarie – în cel de/al treilea vârf al triunghiului); sau la

marea expoziţie Women Power in Art de la Castelul Cantacuzino din Buşteni, cu o sumedenie de lucrări aparținând unor artiste românce active în ultima sută de ani; sau marea retrospectivă a pictorului Vasile Tolan de la Muzeul Județean Gorj din Târgu Jiu. Am remarcat de la distanţă şi expoziţia lui Ciprian Ciuclea de la Iaşi, din martie, nouă etapă a amplului său proiect de explorare plasticoştiinţifică a câmpurilor senzoriale, foarte interesant, nediscutat – din câte ştiu – de nimeni, neanalizat nici de criticii plastici, nici de comentatorii „interdisciplinari“, atenţi la interferenţele artisticoexacte.

Mai la concret, din nou recenzistic – săptămâna viitoare şin continuare! n


u am nicio idee pentru că am fost absent atunci, dar refuz să cred că frânele erau atât de ineficiente. Vreau să spun, cum de a mai supraviețuit cineva

acestui deceniu? Probabil, XR2 are niște frâne ascunse în spatele acestor jante roșii. Tot mai sper, în timp ce calc pedala din mijloc, pe măsură ce încerc să evit un șofer Uber care a decis, destul de nechibzuit, să oprească pe banda din mijloc pe autostrada A13.

Odată accidentul evitat, e timpul să mă concentrez asupra mașinii. Și să încep povestea noastră despre rapidele Fiesta. Acesta nu este un Mk1 XR2. Ford nu are o mașină ca aceasta în colecția sa clasică, Heritage Collection, care se află întrun imens depozit, care e situat în cea mai ascunsă parte a uzinei din Dagenham. În acest depozit nu găsiți nici măcar două din aceste Mk1I. Că am reușit să le găsim este o realizare, pentru că, la fel ca şi la Peugeot 205 GTI, Volkswagen Golf GTI, Renault 5 Turbo etc., descoperirea unui XR2, care să nu fie de prostgust, cu tunning sau lovit, este aproape imposibil. Și cele care nu sunt lovite costă deja mulți bani.

Modelul Mk1 XR2 a fost o mașină mică distractivă. Frumoasă întrun fel în care Mk1I nu este. În conformitate cu standardele moderne, este o mașină destul de lentă. Cu toate acestea, va ajunge la 160 km/h datorită motorului Kent de 1,6 litri, dezvoltat de Ford, cu carburator, de 84 CP și 125 Nm. Ford susține că acceleraţia de la 0 la 100 km/h este atinsă în 9,3 secunde și masa este sub 800 kg. Prețul în anii 1980 a fost de 17.000 de lire sterline. Numai după câțiva ani de vânzări, mașina cea mică şi frumoasă a devenit Mk1I XR2, pe care o avem aici. Încă are carburator, pe care la

avut până în momentul în care fabricarea a fost oprită în 1989. Mk1I are un pic mai multă putere decât predecesorul său, are transmisie manuală cu 5 trepte, în timp ce a veche era cu 4 trepte. Dar din cauza celor 50 de kilograme în plus nu este mai rapidă.

Ca să fim sinceri, timpul nu a fost milos cu XR2. În timp ce Golf GTI şi 205 GTI se bucură de valoare şi, de asemenea, sunt considerate şi cele mai mari tari hatchuri din istorie, la Fiesta nu este aşa. Nu are calităţile lui Golf și nu se comportă ca Peugeot, iar imaginea ei nu este cea mai bună. Dar asta nu înseamnă că nu este interesantă. Aceasta nu este o maşină incredibil de ușor condus, dar aduce un zâmbet pe faţa dvs. Odată intrat înăuntru și simţind pedala de frână, redesenată, volanul fără servodirecție, coloanele A subțiri și tabloul de bord profilat, nu aveţi cum să nu vă bucuraţi. Din păcate,

nu se poate spune acelaşi lucru despre succesorul lui XR2 ... da, bine ... XR2. MkIII XR2i a apărut în 1989 cu sistem de injecție. Oamenii au plăcuto, deși nu putem înțelege de ce. 205 GTI continuă să fie mai rapidă, mai distractivă și mai complexă, nu are nici imaginea controversată a lui Ford. XR2 din anii ’80 a compensat dinamica fermecătoare, iar MkIII nu a reușit să impresioneze. Testele moderne critică manevrabilitatea, șasiul și motorul. Lucrurile sau înrăutățit cu RS Turbo în 1990, dar această situație a durat doar câțiva ani, înainte de a fi înlocuită cu un motor Zetec RS1800 de 1,8 litri.

Aceasta era deja o mașină mai bună din toate punctele de vedere, dar nu era încă o mașină care să rămână în istorie ca un Ford rapid. Probabil că acesta este motivul pentru care compania decide să întrerupă povestea rapidei Fiesta după MkIII din 1997. În loc să facă versiunea XR, MkIV

Faceți cunoștință cu ai voştriFord din nou trage cu îndrăzneală cu noua Fiesta ST. Dar ca să înţelegeţi unde mergeţi, trebuie să ştiţi mai întâi pe unde aţi mai umblat...

n Tom Harrison, BBC TopGear

N


sau MkV, a luat platforma, a livrat coupeul cu două uși şi a dat modelului un nume nou Puma. Aceasta a fost rapida Fiesta la vremea aceea, Puma sa descurcat bine cu ridicarea de haltere. În momentul de faţă se vând pe bani puțini, luaţivă una pentru că sunt uimitoare.

Abia în 2005 a venit prima Fiesta ST – prima ST reală. Punct. Prima maşina a echipei RS, departamentul care va face apoi Focus ST și RS, a fost una dintre ultimele cu motor aspirat. Și era destul de bună. Ca și în cazul lui MkI și MkII XR2, cea mai mare problemă a lui Fiesta au fost concurenţii. În acel moment nu VW și Peugeot dominau, ci Renault, cu modelul său Clio Sport. Care este mai bun la manevrabilitate. Ford se baza atunci pe şasiul ST pentru a câștiga fanii în locul puterii, dar nici așa nu a funcţionat.

Intrăm în noul secol, iar Ford încă nu are o Fiesta rapidă. Nu vă faceți griji, deoarece asta se schimbă dramatic de rapid. După MkVI a venit MkVII în 2008, dar versiunea ST abia cinci ani mai târziu. În 2013. Și a fost fantastic.

Toți sunt de acord cu asta. Am făcuto Mașina Anului și 25.000 dintre voi au cumpărato în Marea Britanie. Motivele succesului sunt mai multe. În primul rând, mașina este unică. Mai bună decât concurenții. Până acum, Ford a făcut hot hatchuri acceptabile care, însă eşuează atunci când concurenţii dau drumul la un model nou. Acum sau schimbat lucrurile. Renault Clio Sport a avut probleme, Polo a fost obositor, însă incredibil, iar Peugeot 208 GTI, mașina pe care o doriţi în mod real, era cu câteva mii de lire mai scumpă. Acesta este al doilea motiv ST nu numai că a fost mai bună decât toate, ci și mai ieftină. Destul de ieftină. ST a fost o mașină tot atât de bună ca și componentele sale, deoarece, întradevăr, erau bune. Un motor puternic, viteze bune, un șasiu care a fost reușit încă de la Fiesta standard, cu greu sar fi putut încurca lucrurile. După standardele mașinilor sport moderne, o maşină destul de simplă. Motor de 1.6 litri turbo, fără regim de suspensii, cu o cutie de viteze mecanică cu 6 trepte, fără opțiune automată. Suspensie frontală fără buton pentru ţeava de evacuare.

Deci, atunci când Ford a anunțat că noul ST va avea regimuri și motor solid cu trei cilindri, am încrucişat degetele în speranța că moștenitorul Zeului hot hatchurilor merită atenție.

Ferrari poate cheltui un miliard de euro în 10 ani pentru a dezvolta cea mai curată mașină cunoscută de oameni, dar tot nu va avea ceea ce oferă această mașină de piață. Nu știu cum se numește, nu este un acces rezonabil la cineva care descrie mașini prin cuvinte cotidiene. Încă nu am inventat cuvântul. Hai să o spun așa. Dacă sunteţi la vârsta la care vă mai amintiţi Peugeot ca un brand, care face modele emoționale, şi nu gunoaie, după care urcaţi întrun hot hatch, prindeţi volanul, comutaţi pe viteză şi începeţi să zâmbiţi. Am văzut atât de mulţi oameni care o fac. Este ca și cum aţi intra întruna dintre cârciumile dv. vechi, unde aţi avut experiențe incredibile. Știţi că mașina aceasta va fi distractivă. Probabil, cuvântul pe care îl caut este bucurie. Sau bucluc. Nu sunt sigur. Există bucurie, da, Fiesta ST este cel mai bun hot hatch de vânzare, probabil cel mai bună din istorie. Și ca toate celelalte din această categorie a marilor 205, Golf, Renault 5 această mașină le place tuturor celor care iubesc să conducă, indiferent de bugetul lor.

Saltul de la 3 la 4 cilindri a creat nelinişti. Dar, în doar câteva minute, în aceste scaune model Recaro sunt suficiente ca să înţelegeţi, că Ford a făcut această mașină și mai bună. Începem cu echilibrul de greutate, funcționarea ambreiajului, extraordinara mică pârghie de viteze. Întro lume a mașinilor mici omogenizate, unde treaba lor este de a vă transporta de la un loc la altul, modul în care o fac este cu predilecţie uitat. De aceea sunt atât

de bucuros că Ford acordă atâtă atenție copilului său Fiesta, ca să fie sigur că este condusă ca GTul mult mai scump. Aşa trebuie să stea lucrurile. ST clocoteşte de energie, nu are răbdare să vă distreze, să vă facă călătoria puțin mai agreabilă decât aceea care ar fi cu o altă mașină. Și mai rapidă.

Și al doilea lucru? Oamenii, fie că sunt bărbați sau femei, sunt destul de supărați de faptul că această mașină nu era disponibilă pentru ei atunci când erau tineri, proști, și nu le păsa de marcă. Dacă e ieftină acum? Nu sunt sigur că la 19.495 de lire per hot hatch poate fi considerate ieftină, dar judecând după indicele inflației, prețurile la băutură și la combustibili, se pare că nu este chiar atât de scumpă. Valoarea reziduală va fi ridicată.

Noul ST, cu toate acestea, câștigă cea mai mare parte a hatchurile cu faptul că este o maşină plină. Marii din istorie au un caracter multiplu, pot fi cameleoni în funcție de modul dv. de viață. Iar această Fiesta o face. Scaunele sunt încălzite, audioul dă din picioare, mersul în oraş este bun, datorită oglinzilor progresive. Nu vă deranjează la viteză redusă ca vechile hot hatchuri, este doar o Fiesta, care se dovedeşte cea mai bună mașină mică de pe piață. Dar când doriţi un zâmbet, vine ca un câine labrador care așteaptă în portbagaj, şi care nu are răbdare să îi daţi drumul să se joace. Când mergeţi cu un zâmbet pe un drum principal, vă bucurați cât de bun este servoul, şi atunci vă gândiţi – oare mai aveți nevoie de altceva? Am în vedere că mașina această este puternică aproape ca și un Escort Cosworth, dacă va alerga împotriva ei, o va distruge. Nu este perfectă, motorul nu se decelerează rapid, poziția şoferului este înaltă, iar cei care plătesc 745 de lire în plus primesc culoarea albastră. Dar pe lângă aceste lucruri, nu știu ce altceva am mai dori de la o mașină. Consumul scade sub 8 litri/100 km, are unele dintre cele mai scumpe faruri, pe care leam văzut, şi asta deja este interesant atunci când am testato alături de maşini mai scumpe, oamenii se luptau să se urce în ea. Acest lucru este suficient pentru a deveni Mașina Anului. n


entru fiecare dintre noi, o vacanță este o motivație e xce l e n t ă p e n t r u a n e detens iona de s t resu l , agitația de la serviciu, dar mai ales un motiv de evadare

din realitatea cotidiană. Astfel că atunci când ne decidem asupra unui moment de respiro, ne dorim destinații dintre cele mai spectaculoase, unde nu doar că suntem feriți de lume și de grijile de zi cu zi, ci mai ales dorim să ne retragem întrun univers în care tot ceea ce ne înconjoară să ne rupă ritmul de viață existent și să ne plaseze întro lume unde nimeni și nimic nu ne mai pot afecta.

Evident că, în funcție de posibilități, vom opta pentru acea vacanță cât mai aproape de perfecțiune și ce e bine de știut este că astfel de locuri chiar există.

În topul celor mai luxoase, extravagante și scumpe destinații de vacanță se af lă Polinezia Franceză, unde cele mai cunoscute insule sunt Bora Bora, Moreea și Tahiti. Este de prisos să menționăm că aceste insule sunt de o frumusețe ieșită din comun, iar prețul pentru astfel de destinații, cu transport și cazare inclusă, pleacă de la 3.500 de euro pentru un sejur de 7 zile. Cazarea aici nu înseamnă în cele mai multe cazuri hoteluri, ci bungalowuri, cu tot confortul inclus, iar peisajul este unul efectiv desprins dintro vedere. Plajele sunt spectaculoase, cu nisip fin și cu locuri de relaxare unde puteți avea parte de servicii dintre cele mai exclusiviste. Aici puteți alege să faceți scufundări, snorkeling, puteți admira corali și animale marine exotice și veți avea sentimentul că ați ajuns în paradis.

O altă destinație exotică, în apropierea coastei Venezuelei, este Aruba, o insulă unde veți avea parte de temperaturi de aproximativ 30 de grade pe tot parcursul anului, de plaje cu nisip alb și vegetație tropicală și unde veți găsi cea dea treia

spectaculoasă plajă din lume. Și aici, hotelurile și resorturile sunt dintre cele mai luxoase, iar măreția insulei este dată de piscinele cu apă naturală, de formațiunile muntoase, de dune și de nenumăratele sporturi acvatice, care vă vor asigura nenumărate moduri de petrecere a timpului liber. Un sejur aici pleacă de la 2.500 de euro, însă este unul dintre cele

mai cunoscute locuri unde puteți întâlni frumoasele păsări flamingo roz pe plajă, un peisaj greu de întâlnit în altă parte.

Pentru cei care doresc aventură și adrenalină, Tanzania este locul pe care trebuie să îl rezerve pentru o vacanță pe măsură. Ce puteți face aici? Renumitele safari, care au început să fie din ce în ce mai căutate de turiști, indiferent de

Top destinații scumpe versus destinații accesibilen Roxana Mihalcea

PFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver


vârstă. Tanzania oferă numeroase parcuri și rezervații unde puteți face expediții pe Kilimanjaro și pe muntele Meru. Munții Tanzaniei variază în funcție de înălțime, de loc și de climă, iar Kilimanjaro, cel mai înalt munte din Africa, a atras mulți cățărători din întreaga lume. Coasta Tanzaniei este, probabil, faimoasă pentru arhipelagul Zanzibar și puteți alege să faceți scufundări sau snorkeling, pentru a admira priveliștile superbe ale vieții marine. Tot aici, puteți vizita parcul National Rubondo, un loc unde întâlni păsări migratoare și specii de pești rare (în special Tilapia și Nile). O vacanță de 7 zile aici poate pleca de la 1.700 de euro de persoană.

Dar să nu uităm și destinațiile europene, unde Monte Carlo conduce detașat prin lux și opulență. O vacanță aici va fi una de neuitat, însă cu siguranță nu este accesibilă tuturor, căci un sejur va fi de la 1.200 de euro de persoană.

Însă o vacanță frumoasă poate f i petrecută cu siguranță și în destinații mai puțin ostentative ca preț, iar aici oferta este destul de variată. De la Grecia, cu toate insulele minunate pe care le deține, plus partea continentală, o vacanță aici poate pleca de la 500 de euro de persoană și cu siguranță veți avea parte de confort, de plimbări și de distracții diverse. Plajele sunt frumoase și extrem de populate, iar insule precum Corfu, Thasos, Creta, Santorini, Mykonos, Zakynthos, Lefkada, Skiathos nu mai sunt de mult un secret pentru noi. Plajele frumoase, unitățile de cazare elegante, restaurantele cu specific grecesc și plimbările cu vaporul sunt la mare căutare printre turiști. Plajele aici pot fi și retrase, unde nu vă veți înghesui alături de mulți alți turiști, iar pentru cei pasionați de drumeții, Grecia pune la dispoziție o întreagă gamă de localități și de vestigii istorice care vor face să aveți o vacanță de neuitat.

O altă destinație aleasă de turiști este Turcia, mai ales pentru resorturile allinclusive, unde pot petrece un sejur liniștit, departe de zgomot și de forfotă. Antalya este una dintre cele mai căutate destinații de aici, iar prețul pentru sejur/persoană poate pleca de la 500 de euro.

Kusadasi, Bodrum, Belek, Marmaris sunt alte câteva locuri preferate de turiști pentru plajele lor, pentru peisaj și pentru confortul oferit la prețuri accesibile.

Croația este, de asemenea, una dintre cele mai vizitate destinații în perioada estivală, iar stațiunile de la malul Mării Adriatice sunt extrem de căutate. Fie că alegeți Istria sau Dubrovnik, vă veți îndrăgosti de coasta dalmată, atât pentru peisajele de aici, pentru liniștea locurilor, cât și pentru preparatele tradiționale locale. Un sejur de 7 zile în sezon estival poate pleca de la 300 de euro de persoană.

Pentru cei mai dornici de distracție, Europa vine cu oferte frumoase, iar Tenerife este doar una dintre ele.

Tenerife este singura dintre cele șapte insule Canare cu două aeroporturi, atrăgând milioane de oameni în fiecare an și oferind relaxare, aventură și vreme fantastică!

Fie că sunteți interesat de sporturi nautice, de distracție, de plajă, fie de explorarea satelor tipice canariene,

Tenerife vine cu oferte pentru toate tipurile de turiști. Aici găsiți la un loc coaste frumoase, plaje fantastice cu nisip auriu, dar și situri de patrimoniu mondial – orașul San Cristóbal de la Laguna și Parcul Național Teide – și zeci de zone naturale protejate. O vacanță aici poate pleca de la 600 de euro, dacă alegeți luna septembrie, de exemplu.

Am enumerat aici doar câteva dintre cele mai luxoase, respectiv accesibile destinații de vacanță, ca un minighid pentru cei care doresc săși planifice o vacanță.

Cu siguranță, sunt multe de spus despre fiecare dintre acestea și categoric nu am vrea să trecem cu vederea nici celelalte sute de locuri existente pe mapamond care ni se pot potrivi când hotărâm să ne luam o vacanță, însă avem convingerea că, indiferent de vârstă, de profesie, fiecare dintre dumneavoastră șia luat gândul, măcar pentru cinci minute, de la problemele de zi cu zi și a savurat imaginar briza mării și un cocktail, în timp ce se relaxează pe un șezlong. n

Foto

: Get

ty Im

ages

/ G

uliv

er


primăvară, înf loresc rând pe rând anumiți copaci, ies muștele din adormire și gândacii redevin activi, mâncăm ștevie și urzici și ne plimbăm cu iubitele sau

cu iubiții prin ploaia albă a f lorilor de corcoduș. Știrile de la televizor sunt și ele în relație cu schimbarea anotimpului, iar noi ne mirăm ca proștii ca și cum nam trăi asta an de an. Ia uite, a înflorit o magnolie! La sfârșit de martie? Nu se poate! Ba da! Așa face mereu magnolia și așa fac toți pomii cu mult înainte să apărem noi pe pământ și să căscăm gura la ei.

Un mic reportaj TV ne anunță că la Timișoara a înflorit tunelul iubirii. Tunelul cu pricina e format din două șiruri de corcoduși, de o parte și de alta a unei alei de pe malul râului Bega, care, înflorind, își măresc volumul coronamentului și formează un fel de boltă. Pe sub acea boltă trec o mulțime de oameni și se miră tâmp de frumusețea peisajului. Un post de televiziune nu a putut să rateze momentul și a făcut o știre din care aflăm cum mai mulți îndrăgostiți și turiști au mers să admire înflorirea. Nam înțeles de ce privitorii sunt împărțiți drastic în îndrăgostiți și turiști, ca și cum turiștii nar putea să fie îndrăgostiți și invers. Rezultă că o persoană care momentan nu e angajată întro relație sentimentală nu poate aprecia frumusețea f lorilor corcodușiere. Ideea micului reportaj este cât de încântați sunt oamenii să vadă niște f loricele de corcoduș. Reporterul vorbește pe rând cu turiștii și cu amorezații și le cere părerea. Ăia, ce să zică? Sunt bucuroși. Vă place? Îi întreabă jurnalistul. Da, răspund trecătorii. Inteligent, reporterul își dă seama că nu poate să vină cu o știre despre niște îndrăgostiți fericiți care apreciază corcodușii. Așa că apelează la un horticultor profesionist, o doamnă pe care o cheamă Poșta. Aceasta, cu competențe indiscutabile, explică particularitățile corcodușului. Din ce familie face parte, când înflorește și de ce.

Ce relevanță horticolă are amorul? Dacă pomii erau pruni, se ducea dracului toată senzualitatea momentului? La fel de bine putea să meargă la niște asfaltatori care să spună cu câtă dragoste au turnat ei ciment ca să se plimbe înamorații printre corcoduși.

O altă știre simpatică, de data asta din zona socioeducațională, este una care ne alertează că la un liceu din București bântuie gândacii pe coridoare. Numai că nu doar asta este noutatea. Reporterul, cu mari dificultăți în ași formula logic revolta, ne informează că, cităm, pe lângă gândaci, elevii sau plâns de mizeria din școală. Morfosintaxa primară ne duce la concluzia logică conform căreia, în cazul prezentat, gândacii au fost primii care sau plâns de mizeria insuportabilă. Iar elevii, ca să nu rămână mai prejos, sau dus și ei la direcțiune să ia atitudine. Sigur că mizeria nau făcuto gândacii, ci elevii. Insectele doar au venit să profite. Numai că, la un moment dat, mizeria a ajuns peste limita de suportabilitate a gândacilor. Deci, oricum am dao, gândacii ies mai

bine decât elevii. Mulți dintre jurnaliștii noștri sunt atât de ocupați să prezinte informația irelevantă, încât pornesc din start cu ideea că semantica textului este secundară. Sunt convins că gândacii ar fi scris mai bine știrea. Asta îmi amintește de o alta, din ziua Ignatului de anul trecut, în care eram anunțați cu zâmbetul, altminteri riguros al prezentatorului, că din bătrâni se spune că porcii tăiați după Ignat nu mai iau în greutate. Problema nu e că o persoană a putut să scrie o asemenea aberație și că alta a putut so citească pe post cu un surâs șarmant. Grav e că au aruncat totul în cârca bătrânilor noștri. Zice, nu noi, bătrânii. Adică ne bazăm pe înțelepciunea seculară. Nor fi bătrânii noștri cei mai înțelepți din lume, dar nici nar fi spus vreodată după observații petrecute dea lungul unor generații asemenea imbecilități, cum ar fi faptul că porcii tăiați nu mai iau în greutate! Vați fi gândit la așa ceva în timp ce vă plimbați prin tunelul iubirii printre corcoduși și gândaci revoltați de condiții insalubre? n

Penultimele știrin Anton Leon

EFo

to: G

etty

Imag

es /

Gul

iver

MAGAZINES | CONTENT & PRODUCTION | TV PRODUCTIONS | DIGITAL MEDIA | WEBwww.smedia.bg

asalt virtual asupra economiei - reporterglobal.ro29 martie - 4 aprilie 2019|nr. 40|preț: 12,5 lei...

Documents