asa ceva nu se intampla niciodata

COLECÞIE COORDONATÃ DE

Magdalena Mãrculescu

AnneHolt_9 august_BT_448 pg.qxp 8/13/2010 3:36 PM

O nouã anchetã a lui Vik ºi Stubø

ANNE HOLT

Aºa ceva nu se întâmplã niciodatã

Traducere de Liliana Urian


Editori:Silviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:Magdalena Mãrculescu

Coperta colecþiei:Faber Studio (S. Olteanu, D. Dumbrãvician)Foto copertã: © Bogdan Zwir

Director producþie:Cristian Claudiu Coban

Redactor:Domnica Drumea

Dtp: Eugenia Ursu

Corecturã: Elena Biþu, Eugenia Ursu

Titlul original: DET SOM ALDRI SKJERAutor: Anne Holt

Copyright © Anne Holt, 2004Publicatã prin acord cu Salomonsson Agency

Copyright © Editura Trei, 2010 pentru prezenta ediþie

C. P. 27-0490, BucureºtiTel. /Fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected], www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-398-3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiHOLT, ANNEAºa ceva nu se întâmplã niciodatã : o nouã anchetã a luiVik ºi Stubø / Anne Holt ; trad.: Liliana Urian. - Bucureºti : Editura Trei, 2010

ISBN 978-973-707-398-3

I. Urian, Liliana (trad.)821.113.5-31=135.1


„Pentru oameni, aºa cum suntei astãzi, nu existã decât o singurã

noutate veritabilã — ºi întotdeaunaeste aceeaºi: moartea.“

WALTER BENJAMIN, Zentralpark


Nu mai ºtia câþi oameni omorâse. ªi asta n-avea nicioimportanþã. În majoritatea domeniilor, calitatea primaasupra cantitãþii. În consecinþã, ºi în al ei. Chiar dacã,de-a lungul anilor, plãcerea unui stil original îºi pierdu-se farmecul. Nu o datã, intenþionase sã facã altceva. Dincând în când, se gândea cã viaþa era plinã de posibilitãþipentru oamenii ca ea. Aiurea. Era prea bãtrânã. Se sim-þea uzatã. Ãsta era singurul lucru pentru care chiar eradotatã. ªi câºtiga bine. Plata cu ora îi provoca ameþealã,bineînþeles, dar una încã plãcutã. Avea nevoie de timpca sã-ºi încarce bateriile.

Singurul lucru care îi plãcea cu adevãrat era sã nufacã nimic. Acolo unde se afla nu era nimic de fãcut. ªitotuºi, nu era mulþumitã.

Poate era bine cã ceilalþi nu veniserã.Nu ºtia exact.În orice caz, vinul era supraapreciat. Scump ºi acru.

7


unu

Foarte aproape de Oslo, la est, acolo unde colinele senivelau cãtre micul centru feroviar de lângã Nitelva, ma-ºinile înþepeniserã de frig în timpul nopþii. Pietonii îºiîndesau cãciulile pe urechi ºi îºi strângeau ºi mai tare fu-larele la gât, îndreptându-se cu paºi grãbiþi spre staþia deautobuz situatã la un kilometru de acolo, pe drumul prin-cipal. Casele din micuþa fundãturã se ascundeau de gerîn spatele draperiilor trase ºi al troienelor care barau alei-le. Tocmai în fund, în apropierea pãdurii, stalactite degheaþã lungi de un metru atârnau, ca tot atâtea pericolepotenþiale, de streaºina acoperiºului de deasupra intrãriiîntr-o vilã veche.

Casa era albã.Uºa cu vitralii ºi mâner de alamã dãdea spre un hol

imens ºi, în capãt, la stânga, spre un birou în care predo-minau arta minimalistã ºi mobilele somptuoase. La o enor-mã masã de lucru ºi între niºte cutii cu scrisori încã nedes-fãcute, era aºezatã o femeie moartã. Capul îi era cãzut pespate, mâinile i se sprijineau pe braþele fotoliului. O dârãgroasã de sânge uscat pleca de la buza inferioarã, cãdeape gâtul gol, se bifurca la nivelul pieptului ºi se reunea

9


din nou pe pântecul de o fermitate impresionantã. Nasulera, de asemenea, plin de sânge. În lumina plafonierei,umbra lui pãrea o sãgeatã îndreptatã spre gaura întune-catã care fusese cândva o gurã. Nu mai rãmãsese decâtun ciot din limba scoasã în mod evident cu multã deli-cateþe. Tãietura era clarã, gestul precis.

Era cald în încãpere, aproape prea cald.Inspectorul-ºef Sigmund Berli, de la Kripos1, îºi în-

chise în sfârºit telefonul mobil ºi îºi miji ochii spre untermometru cu afiºaj digital plasat chiar în interiorul fe-restrei panoramice dinspre partea de sud-est. Temperatu-ra exterioarã se apropia de minus douãzeci ºi douã degrade.— Ciudat cã acest tip de sticlã nu se sparge, constatã el,

ciocãnind cu prudenþã în geam. Patruzeci ºi ºapte de gra-de diferenþã între interior ºi exterior. Uimitor.

Nu pãrea sã-l audã cineva.Femeia era goalã sub un halat de mãtase cu revere

aurii. Cordonul zãcea pe jos. Un ofiþer de poliþie, destulde tânãr, din Romerike2, fãcu rapid un pas înapoi la ve-derea panglicii galbene.— Dumnezeule! se scuturã el înainte de a-ºi trece mâna

prin pãr, jenat. Am crezut cã-i un ºarpe, ca sã vezi!Organul amputat al femeii era ambalat artistic în hâr-

tie ºi aºezat pe mapa de birou din faþa ei. Vârful ieºea afa-rã din pachetul roºu. Parcã era o plantã exoticã viguroa-sã; carne gãlbejitã, papile ºi mai gãlbejite ºi urme viola-cee lãsate de vinul roºu în pliuri ºi adâncituri. Un pahar

Anne Holt

fiction connection10

1 KRIminalPOlitiSentralen — Departamentul de criminalisticã în cadrul po-liþiei norvegiene.

2 Romerike — district tradiþional (landskap) situat la nord-est de Oslo, micregat înainte de unificarea Norvegiei.


pe jumãtate gol stãtea în echilibru pe un teanc de hârtiide la marginea biroului. Nu se vedea nicio sticlã.— Nu se poate mãcar sã-i acoperim þâþele? sugerã agentul.— E prea dezgustãtor ca sã mai poatã fi…— O sã aºteptãm pentru chestiile astea, decretã Sigmund

Berli, strecurându-ºi mobilul în buzunarul de la piept.Îngenunche ºi îºi miji ochii înspre moartã.

— Nu depun armele, murmurã el. Chestia asta o sã-l in-tereseze pe Yngvar. ªi pe tinerica lui, în cazul de faþã.— Ce?— Nimic. Se ºtie ceva în legãturã cu ora?

Berli îºi înãbuºi un strãnut. Tãcerea din camerã fãceasã-i þiuie urechile ºi se ridicã în picioare cu gesturi þepe-ne, scuturându-ºi, într-un mod complet inutil, pantalo-nii de praf. Un bãrbat în uniformã stãtea la uºa din hol.Cu mâinile la spate, schimbând fãrã încetare piciorul desprijin, îºi luã ochii de la cadavru ºi privi pe fereastrã. Unbrad mai purta încã podoabele de Crãciun. Ici ºi colo, sedistingeau lumini în locurile unde ziua încã nu ajungeacomplet, sub ramuri ºi sub zãpada compactã.— Nimeni nu ºtie nimic aici? întrebã agasat Berli.

N-aveþi nici mãcar o orã aproximativã a decesului?— Asearã, zise, în sfârºit, celãlalt bãrbat. Dar e prea de-

vreme…— Pentru a o spune, completã Sigmund Berli. Asearã.

Destul de vag, aºadar. Unde sunt…— Sunt absenþi în fiecare marþi. Familia, vreau sã zic.

Soþul ºi o fatã de ºase ani. Dacã asta voiai sã…Agentul afiºã un zâmbet vag.

— Da, confirmã Berli fãcând turul biroului. Limba, în-cepu el privind pachetul de pe masã. A fost tãiatã în timpce posesoarea ei era încã în viaþã?


11


— Nu ºtiu, rãspunse agentul. Am documentaþia pentrutine ºi, întrucât toate examinãrile s-au terminat ºi toatãlumea este la comisariat ºi…— Da, i-o tãie Berli, fãrã ca agentul sã ºtie foarte bine cu

ce era celãlalt de acord. Cine a descoperit-o, din momentce familia nu era aici?— Omul de serviciu. Un filipinez care vine miercurea la

ºase dimineaþa. Începe de aici, din câte spune, ºi conti-nuã sus pentru a nu trezi oamenii prea devreme. Came-rele sunt la etaj. La primul.— Da, repetã Berli pe un ton egal. ªi ei lipsesc în fieca-

re marþi?— E ceea ce spunea ea. În interviuri, zicea chestii de ge-

nul ãsta. Cã scãpa de soþ ºi de copil în fiecare marþi. Cã-ºicitea toate scrisorile. Cã era o chestiune de onoare pen-tru ea sã…— Dupã câte vãd eu aici, murmurã Berli, înfigând cu

greu un stilou într-una din cutiile cu scrisori, este pur ºisimplu imposibil pentru o singurã persoanã sã citeascãtot.

Studie din nou cadavrul.— Sic transit gloria mundi, declarã, aruncând o privire în

gura cãscatã. Statutul ei de celebritate nu prea-i mai fo-loseºte acum.— Noi am adunat deja o grãmadã de tãieturi din ziare

ºi totul este gata…— Da, da.

Berli îi fãcu semn sã plece. Tãcerea era atât de adân-cã, încât pãrea irealã. Nu se auzea niciun zgomot din stra-dã, nici mãcar orologiul. Computerul era stins. Un radiomut îl fixa cu unicul sãu ochi roºu din vitrina unui du-lap de lângã uºã. Pe placa latã de deasupra ºemineului, o

Anne Holt



gâscã sãlbaticã de Canada stãtea în echilibru în zborul eiînþepenit. Labele îi erau decolorate, coada aproape lipsi-tã complet de pene. Ziua glacialã desena un dreptunghifad pe covorul din spatele ferestrei de sud-est. SigmundBerli îºi simþea tâmplele zvâcnind. Senzaþia dezagreabilãcã se afla într-un mausoleu îl fãcu sã-ºi plimbe un degetpe linia nasului. Nu prea ºtia dacã era furios sau tulbu-rat. Femeia era în fotoliul ei, cu picioarele desfãcute ºi cupieptul în sus, deschizând larg o gurã fãrã limbã. Era caºi cum profanatorul nu se mulþumise sã-i sustragã femeiiun organ esenþial, ci o ºi deposedase de orice urmã deumanitate.— Vã înfuriaþi mereu când sunteþi chemaþi prea târziu,

reluã în cele din urmã agentul. Aºa cã am lãsat totul cuma fost, chiar dacã, dupã cum am zis, am terminat cu par-tea obligatorie…— Nu se terminã niciodatã, îl întrerupse Berli. Dar mul-

þumesc. N-ai procedat greºit. Mai ales cu aceastã femeieremarcabilã. Oare presa a putut…— Încã nu. L-am reþinut pe filipinez, va rãmâne sub su-

praveghere atâta timp cât vom putea sã ne-o permitem.Am fost, de asemenea, cât mai prudenþi posibil în exte-rior. Trebuie sã securizãm indiciile, mai ales cu zãpadaasta, iar vecinii trebuie cã ºi-au pus niscaiva întrebãri. De-ocamdatã, niciunul n-a putut sã ne spunã nimic. Toatãatenþia lor e îndreptatã probabil spre noua prinþesã.

Un zâmbet fugar se transformã rapid într-o expresiede gravitate:— Dar asta e în afarã de orice îndoialã… „Fiona i farta“

ea însãºi, ucisã. La ea acasã, în felul ãsta…— În felul ãsta, repetã Berli, clãtinând din cap. Sugru-

matã, deci?


13


— Aºa a zis medicul. Nicio urmã de înþepãturã, nici deglonþ. Urmele de pe gât, vezi…— Hm! Uitã-te mai degrabã la asta!

Berli privi limba de pe birou. Hârtia era pliatã cumultã ingeniozitate, ca o vazã masivã cu laturi eleganteºi simetrice, lãsând sã treacã vârful limbii prin deschide-rea ei.— Ai zice aproape cã-i o corolã, remarcã poliþistul mai

tânãr, strâmbând din nas. Cu ceva dezgustãtor în mijloc,dacã vrei. Destul de…— Uimitor, murmurã Berli. Cel care a fãcut asta trebuie

cã se pregãtise de mult. Nu-mi imaginez pe cineva comi-þând o crimã de felul ãsta, pentru ca apoi sã-ºi facã timppentru origami.— Nu cred cã se poate bãnui ceva de naturã sexualã în

cazul de faþã.— Origami, repetã Sigmund Berli. Arta japonezã a îm-

pãturirii hârtiei. Dar asta…— Ce?

Berli se aplecã un pic mai mult asupra organului tã-iat. Agentul îl imitã. Cei doi poliþiºti înþepenirã astfel, capîn cap, în timp ce respiraþia aproape cã li se sincroniza.— N-a fost doar secþionatã, conchise în cele din urmã

Berli, îndreptându-ºi spatele. Vârful este despicat. A fosttãiatã în douã.

Bãrbatul în uniformã se întoarse spre ei, pentru pri-ma datã de la sosirea lui Berli. Faþa îi era lipsitã de pãr,ca a unui adolescent, plinã de coºuri. Îºi trecea fãrã înce-tare limba peste buze, în timp ce mãrul lui Adam tresãl-ta pe deasupra gulerului strâmt al cãmãºii.— Pot sã plec acum? gemu el cu o voce stinsã. Pot sã

plec?

Anne Holt



∗

— Moºtenitoarea clonei, strigã fetiþa cu un zâmbet.Bãrbatul gol pânã la brâu îºi trecu încet lama peste

gât, dupã care îºi spãlã aparatul de ras ºi se întoarse. Co-pilul era aºezat pe jos ºi îºi bãga pãrul prin gãurile uneicãºti de baie uzate.— Nu poþi sã te plimbi aºa, o dojeni el. Scoate-þi asta,

hai. O sã gãsim cãciula pe care ai avut-o de Crãciun. Credcã vrei sã fii frumoasã ca sã mergi s-o vezi pe sora ta pen-tru prima oarã, nu?— Moºtenitoarea clonei, repetã Kristiane, trãgându-ºi

casca de baie un pic mai jos pe cap. Vânzãtoare din zonã.Termitierã a tronului.— Probabil cã vrei sã spui moºtenitoarea tronului, su-

gerã Yngvar Stubø, clãtind ultimele resturi de spumã deras. Este o persoanã care va fi reginã într-un viitor maimult sau mai puþin îndepãrtat.— Sora mea va fi reginã, decretã Kristiane. ªi tu, tu eºti

cu siguranþã cel mai puternic om din lume, de fapt.— Crezi?

El ridicã fetiþa ºi o puse cãlare pe ºoldul lui. Privireai se împãienjenea, ca ºi cum contactul fizic ºi cel vizualerau prea greu de suportat în acelaºi timp. Fetiþa era mi-cuþã pentru cei zece ani pe care avea sã-i împlineascã încurând.— Moºtenitoarea tronului, declarã Kristiane, uitându-se

în tavan.— Iatã. Realmente, nu suntem singurii cãrora li s-a nãs-

cut un bebeluº astãzi. Mai e ºi…— Mette-Marit este frumoasã! strigã fetiþa bãtând din

palme. Ea apare la televizor. Am avut tartine cu brânzã


15


la micul dejun. Mama lui Leonard a zis cã s-a nãscut oprinþesã. Sora mea!— Da, încuviinþã Yngvar, lãsând-o jos, înainte de a în-

cerca sã-i ia casca de baie fãrã s-o tragã prea mult de pãr.Bebeluºul nostru este o micuþã prinþesã drãgãlaºã. Dar eanu va fi cu siguranþã moºtenitoarea tronului. Cum ar tre-bui sã o cheme, dupã pãrerea ta?

Casca se desprinse, în sfârºit. Fire lungi de pãr rã-maserã în interior, dar Kristiane nu pãru sã simtã du-rerea în momentul în care el îi luã accesoriul din ca-uciuc.— Abendgebet, rãspunse ea.— Asta înseamnã „rugãciune de searã“, îi explicã

Yngvar. Nu e un nume. Nu e numele fetiþei de deasuprapatului tãu, vreau sã zic. Vine din germanã ºi explicã ceface fetiþa din imagine…— Abendgebet, repetã Kristiane.— O sã discutãm despre asta cu mama, zise rãspicat

Yngvar înainte de a-i pune pantalonii ºi bluza. Du-te ºicautã-þi restul hainelor. Trebuie s-o luãm la picior!— La picior, repetã Kristiane ieºind pe culoar. Arma la

picior! Soldaþii, cãpitanul ºi generalul. Jack! Regele Ame-ricii! Vrei sã vii cu noi sã-l vezi pe bebe?

O enormã corciturã de câine cu blanã maro-gãlbuieºi limba atârnând dintr-o gurã care pãrea sã zâmbeascãsosi în mare vitezã din camera copiilor. Se învârtea ca unnebun în jurul micuþei, schelãlãind frenetic.— Jack trebuie sã rãmânã acasã, decise Yngvar. Unde

þi-e cãciula?— Jack vine, îl asigurã cu veselie Kristiane, înnodând un

fular roºu la gâtul câinelui. Moºtenitoarea tronului esteºi sora lui. În Norvegia, existã egalitatea sexelor. Fetele

Anne Holt



pot sã facã ce vor. Asta zice mama lui Leonard. ªi tu nueºti tatãl meu. Isak este tatãl meu. Asta spun eu.— ªi nu e nimic fals, constatã Yngvar râzând. Dar eu te

iubesc foarte mult. ªi trebuie sã mergem acolo. Jack rã-mâne aici. Câinii n-au voie în spitale.— Spitalele sunt pentru bolnavi, rãspunse Kristiane pu-

nându-ºi haina. Bebe nu e bolnav. Mami nu e bolnavã.ªi totuºi sunt la spital. Casa bolnavilor.— Logica e punctul tãu forte.

Yngvar îi dãdu un pupic ºi îi puse cãciula. Deodatã,fetiþa îl privi drept în ochi. El încremeni, aºa cum fãceamereu în aceste rare clipe de deschidere, aceste lucarneefemere spre o existenþã unde nimeni nu ajungea nicio-datã cu adevãrat.— O moºtenitoare a tronului s-a nãscut, declarã ea so-

lemn înainte de a inspira profund ºi de a reproduce ceeace se spusese la emisiunile TV de dimineaþã: un eveni-ment pentru þarã, pentru popor, dar, în primul rând, pen-tru pãrinþi, bineînþeles. ªi noi ne bucurãm cu toþii în moddeosebit, cãci, de data asta, este o fetiþã.

Un sunet înãbuºit se auzi dinspre ºirul de cuiere încare erau atârnate hainele de stradã.— Telefon mobil, reacþionã ea automat. Dam-di-rum-

ram.Yngvar Stubø se ridicã ºi pipãi iritat hainele ºi pal-

toanele agãþate la repezealã, pânã când gãsi în sfârºit ceeace cãuta.— Alo? rãspunse el cu o voce rezervatã. Aici Stubø.

Kristiane începuse sã se dezbrace cu calm. Mai întâicãciula, apoi haina.— O clipã, anunþã Yngvar în telefon. Kristiane! Nu…

Aºteaptã.


17


Fetiþa îºi scosese deja cea mai mare parte a hainelor.Era acum în chiloþei roz ºi maiou ºi îºi punea colanþii pecap.— Nu mai vreau sã aud, rãspunse Yngvar Stubø. Am

cincisprezece zile de concediu de paternitate. N-am maidormit de douãzeci ºi patru de ore, Sigmund. Fir-ar al dra-cului sã fie, n-au trecut nici cinci ore de când s-a nãscutcopilaºul meu, ºi acum…

Kristiane aranjase cracii colanþilor ca pe niºte codiþelungi care îi ajungeau pânã pe burtã.— Pippi Langstrømpe3, zise ea cu satisfacþie. Tjollahopp

tjollahei.— Nu! îi scãpã lui Yngvar pe un ton atât de aspru, în-

cât Kristiane tresãri ºi începu sã plângã. Sunt în conce-diu. Tocmai mi s-a nãscut un copil. Eu…

Plânsetele puºtoaicei se transformarã într-un þipãtcontinuu. Yngvar nu se putea obiºnui cu urletele acesteicopile atât de slãbuþe.— Kristiane, oftã el. Nu sunt furios pe tine. Vorbesc cu…

Alo? Nu pot. Chiar dacã toatã chestia asta este foartespectaculoasã, nu pot pur ºi simplu sã-mi abandonez fa-milia acum. Salut. ªi mult noroc!

Închise clapeta mobilului ºi se aºezã pe jos. Ar fi tre-buit sã fie de mult la spital.— Kristiane, repetã el. Micuþa mea Pippi. Nu vrei sã mi-l

arãþi pe Domnul Nilson?ªtia cã, dacã o lua în braþe, nu rezolva nimic. Aºa cã

începu sã fluiere. Jack se culcã pe genunchii lui ºi adormi.

Anne Holt


3 Pippi ªoseþica, Pippi Långstrump în versiunea originalã suedezã, este unuldintre personajele cele mai cunoscute ale romancierei Astrid Lindgren(1907–2002), autoare celebrã de cãrþi pentru copii, creat la începutul ani-lor ’40.


O patã umedã se întinse pe cracul pantalonului sãu, subgura deschisã ºi sforãitoare. Yngvar fluierã, fredonã ºi cân-tã toate cântecelele care îi veniserã în minte. Dupã pa-truzeci de minute, plânsetele copilei se potolirã. Fãrã sã-lpriveascã, Kristiane îºi scoase colanþii de pe cap ºi înce-pu sã se îmbrace încet.— E timpul sã mergem s-o vedem pe moºtenitoarea tro-

nului, decretã ea cu o voce neutrã.Mobilul sunase de ºapte ori.Yngvar îl închise ezitând, fãrã sã asculte mesageria

vocalã.

∗

Trecuserã opt zile ºi, dupã câte se pãrea, poliþia nuînaintase deloc. Ceea ce nu o mira.

Paginile de internet ale cotidienelor sunt jalnice,gândi femeia stând în faþa laptopului sãu. Deoarecenu-ºi dãduse osteneala sã rezerve o conexiune localã,accesul la net era teribil de scump. O enerva sã-ºi vadãbanii risipiþi în timp ce aºtepta un rãspuns pe o linieanalogicã norvegianã leneºã. Bineînþeles, ar fi pututsã-ºi deschidã un cont la Chez Net. Îþi luau cinci europe un sfert de orã ºi-þi garantau cea mai mare vitezã.Din nefericire, locul devenise cam neprimitor din ca-uza unei majoritãþi formate din australieni beþi ºi en-glezi gãlãgioºi, chiar ºi iarna. Se va adapta la situaþie,aºteptând.

În primele zile, în mod surprinzãtor, se vorbise pu-þin de crimã. Aceastã fetiþã de sânge regal acapara aten-þia. Lumea voia sã fie amãgitã în privinþa adevãrului.

Media oferea din nou acoperirea perfectã.


19


Femeia din faþa laptopului pur ºi simplu n-o supor-ta pe Fiona Helle. Fir-ar sã fie, era politically correct sã sim-tã astfel de lucruri, bineînþeles, dar trebuia sã treacã pesteele. Ziarele foloseau termenul „popular“, citea ea. Nu erafals, fiindcã emisiunile erau urmãrite de peste un milionde telespectatori, în fiecare sâmbãtã fãrã excepþie, de cincisezoane la rând. Nu se uitase decât la câteva, chiar îna-inte de a pleca de acasã. Suficient pentru a constata cã,mãcar o datã, trebuia sã admitã cã era de acord cu criti-cile — ca de obicei, insuportabil de arogante — cum cãelita culturalã era nimicitã de genul acesta de divertis-ment. De fapt, o analizã agresivã de acest tip, apãrutã înAftenposten sub forma unui articol semnat de un profe-sor de sociologie, o fãcuse sã se uite la televizor într-osâmbãtã seara ºi sã iroseascã o orã ºi jumãtate urmãrindemisiunea „Fiona i farta“.

Deºi nu fusese în van. Trecuse o eternitate de cândnu se mai simþise provocatã atât de tare. Participanþii eraufie idioþi, fie oameni profund nefericiþi. Nu puteai nici-cum sã le reproºezi cã erau într-un fel sau altul. FionaHelle, în schimb, avea un succes enorm, era calculatã,deºi popularitatea ei nu avea nicio explicaþie logicã, întimp ce þopãia prin studio, îmbrãcatã în creaþii primiteacum o mie de ani de la H&M. Zâmbea cu neruºinare cã-tre camerã în timp ce bietele creaturi îºi dezvãluiau vi-surile disperate, speranþele false ºi, în plus, inteligenþafoarte limitatã. Prime time.

Femeia care se ridicã de la biroul sãu de lângã fereas-trã ºi începu sã se învârtã prin acest salon necunoscutfãrã sã ºtie cu exactitate ce voia nu participa la o dezba-tere publicã. Dar, dupã ce urmãrise un episod din „Fionai farta“, fusese tentatã s-o facã. La jumãtatea unui mesaj

Anne Holt



pe care-l scria tremurând de indignare, nu se putu stã-pâni sã nu râdã de ea însãºi, înainte de a ºterge documen-tul. Neliniºtea n-o pãrãsise în restul serii. Somnul nu voiasã vinã ºi, pe deasupra, îºi îngãduise sã consume câtevadintre filmele lamentabile de pe TV3, dar care aveau unoarecare beneficiu, din câte îºi amintea.

Sã se simtã provocatã era cel puþin o formã de emoþie.ªi modul ei de a se exprima nu erau niºte scrisori de

cititor în Dagbladet4.Mâine va merge la Nisa unde va cãuta niºte ziare nor-

vegiene.


21

4 Cotidian norvegian de largã circulaþie, fondat în 1869 ºi devenit tabloidîn 1983.


asa ceva nu se intampla niciodata

Documents