EUKARYA - ENCICLOPEDIA FLOREI SI FAUNEI DIN ROMANIA

Phylum ARTHROPODAArtropodele sunt animale cu simetrie bilateral i o mare diversitate de forme, din cauza adaptrii lor la diferite condiii de via: uscatul, apele marine i dulci, gheurile eterne, mediul subteran i viaa parazitar. Au corpul segmentat i nvelit ntr-o cuticul chitinizat, alctuind un exoschelet. Excepie fac numai puine grupe, la care dispariia segmentelor este secundar, ca rezultat al adaptrii lor la condiii de via sedentar sau parazitar (ciripede, acarieni, etc.). n unele cazuri chitina este ncrustat cu carbonat de calciu sau cu fosfat de calciu, dnd exosceletului o duritate mai mare (carapace). Chitina, mult ngroat n dreptul segmentelor, este mai subire la articulaii, permind flexibilitatea corpului. Datorit prezenei chitinei, suprafaa corpului este completlipsit de cili vibratili, iar creterea este nsoit de nprliri succesive. La artropodele inferioare (miriapode) segmentele corpului sunt difereniate (homonome) sau se observ o slab diversificare, iar la cele superioare se grupeaz n reguni distincte, dnd natere la o metamerie heteronom vizibil (crustacee, arahnide, insecte). De asemenea, se observ i o cefalizare, care include i ganglionii nervoi din primele 2-3 segmente. n general, segmentele corpului se grupeaz n 3 regiuni: cap, torace i abdomen. Capul este format din cel puin cinci metamere, contopite cu acronul. Toracele este alctuit dintr-un numr variabil de segmente. El poate rmn separat sau se contopete cu capul formnd cefalotoracele (ex.: arahnide, unele crustacee). De asemenea, cele trei regiuni se pot uni ntr-o singur pies, iar segmentele se pot recunoate numai dup apendice, ca la acarieni. De obicei, segmentele sunt prevzute cu cte o pereche de apendice articulate aezate simetric pe prile laterale. Apendicele sufer modificri n raport cu funcia pe care o ndeplinesc. Astfel, la cap, se observ o pereche sau dou de antene ori o pereche de organe prehensile, numite chelicere, dup care urmeaz 1-3 perechi de apendice bucale primitiv biramate. n regiunea toracelui exist apendice articulate foarte dezvoltate, care servesc la locomoie. O parte dintre acestea se adaug la cele bucale formnd maxilipede. Artropodele adaptate la viaa terestr i la deplasarea prin zbor (insecte) posed pe prile latero-dorsale ale toracelui una sau dou perechi de aripi. Abdomenul este de multe ori lipsit de apendice. La unele ns se pstreaz, avnd form biseriat, servind la respiraie sau ca organe care poart oule (crustacee). La altele rmn ca mici apendice stiliforme (apterigote) sau cele de pe ultimele segmente se transform n armtur genital. n sfrit, la unele insecte abdomenul se termin cu 2-3 prelungiri articulate, numite cerci. Cavitatea corpului este lipsit de esut parenchimos. Ea este constituit din cavitatea primar, blastocel, i cavitatea secundar, celom, contopite prin resorbia pereilor mezodermici. Ea este plin cu un lichid sangvin i poart numele de hemocel. Respiraia este acvatic sau aerian. n primul caz, schimburile de gaze se efectueaz prin porunile permeabile ale tegumentului sau prin branhii provenite din expansiuni situate pe abdomen sau pe apendice. Respiraia aerian este ndeplinit de o serie de tuburi capilare de origine ectodermic, numite trahei, care ptrund i se ramnific n corp i ale cror orificii, numite stigme, sunt situate pe prile laterale ale corpului, n general, cte o pereche pe fiecare segment. La alte artropode (arahnide), organul respirator are forma de buzunar, cu pereii subiri mult cutai, numit pulmon. Aparatul excretor este reprezentat prin mai multe tipuri de organe tubulare, nchise: glande antenare, maxilare, labiale, organe derivate din metanefridii ceea ce explic nrudirea artropodelor cu anelidele. La araneide i n special la traheate, aparatul excretor este reprezentat prin tuburile lui Malpighi, legate de intestin.

Sistemul nervos este ganglionar, de tip scalariform, cu tendina de centralizare n mase nervoase. n legtur cu marea dezvoltare a organelor de sim cefalice, sistemul nervos prezint un nalt grad de cefalizare. Organele de sim sunt foarte dezvoltate, ca rezultat al adaptrii lor la toate mediile. Astfel, majoritatea artropodelor au ochi compui. Subphylum Trilobitomorpha Subphylum Chelicerata o Clasa Merostomata o Clasa Pantopoda o Clasa Arachnida Subphylum Mandibulata o Supraclasa Diantenata (Branchiata) Clasa Crustacea o Supraclasa Antenata (Tracheata) Clasa Diplopoda Clasa Pauropoda Clasa Symphyla Clasa Chilopoda

De la Wikipedia, enciclopedia liber (Redirecionat de la Arthropoda) Sari la: Navigare, cutare

Artropodele sunt animale nevertebrate, ce au membrele articulate. Ele includ clasa insectelor, milipedelor, centipedelor, arahnidelor i crustaceelor. Ele pot fi gsite n orice mediu de trai. Artropodele sunt cele mai numeroase din regnul animal (peste 75%). De asemenea, ele sunt i cele mai dezvoltate dintre nevertebrate.

[modific] Caracteristici comuneArtropodele moderne au urmtoarele caracteristici: 1. Corp segmentat acoperit cu un exoschelet; 2. 3-4 perechi de apendici unii ntre ei; 3. Muchi bine dezvoltai, cu puncte de legatur cu exoscheletul; 4. Corpul este mprit n 2 (la insecte 3) regiuni principale:cefalotoracele (la insecte - cap i torace) i abdomenul; 5. Cavitate bucal nalt dezvoltat; 6. Organe de sim specializate, nalt dezvoltate.

7. Sistem circulator de tip deschis; 8. Membre articulate; 9. Respiraie prin branhii, trahei i pulmo-trahei.

[modific] Clasificarea artropodelorArtropodele se clasific n:

ncrengtur Subncrengtur Chelicerata

Artropoda

Crustacea

UniramiaCum se umfla crabii

Clas Merostomata Pycnogonida Arahnida Branchiopoda Cephalocarida Maxillopoda Malacostraca Remipedia Chilopoda Diplopoda Insecta

Categorie: STIRILE SOFTPEDIA :: Stiinte

Despre felul in care isi schimba artropodele scheletul externBy: Vlad Tarko, Senior Editor, Sci-Tech News

Unul dintre avantajele faptului de a avea un schelet intern este ca nu treb schimbi periodic pentru a-l inlocui cu unul nou. Insa milioane de animal artropode (insecte, paianjeni, crustacee si altele), isi schimba scheletele odata s multe ori pe an, printr-un proces riscant de naparlire. Pe masura ce cresc, aj mai incapa in propia lor "armura" si trebuie sa si-o schimbe. In jur de 80 la s toate animalele fac

Doi cercetatori de la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill au descop cum reusesc sa supravietuiasca crabii trecand prin aceasta perioada foarte vul vietii lor: creaturile folosesc aerul in combinatie cu fluide interne pentru a creste presiunea in interiorul corpurilor. umfla ca niste baloane, ceea ce le permite sa se miste si fara schelet

Crabii se misca in acest fel timp de cateva zile, pana cand secreta un nou schelet extern mai mare, care, la randu nevoie de ceva timp sa se solidifice. Dupa aceea, acesta poate sa reziste in mod uzual contractiei muschilor si anima misca mai

"Din cate stim noi, aceasta este prima oara cand cineva obtine dovezi experimentale asupra unei anumite forme de s gaz, folosit la sustinere si pentru a face posibila miscarea", a spus Jennifer R.A. Taylor, autorul principal al studiului. ca ne-am limitat experimentele la crabii terestri cu spatele negru, pe care i-am cules din Puerto Rico, noi credem mecanism s-ar putea sa fie raspandit si la insecte sau la alte crustacee care nu au avantajul de a trai

Crabii acvatici, in loc sa ramana neputinciosi si practic imobili in perioada in care-si schimba scheletul, au un sistem

apa un schelet hidrostatic. (Acest sistem a fost descoperit tot de cei doi cercetatori acum doi ani.) Presiunile in picioarelor si clestilor cresc semnificativ in zilele de dupa

Cercetatorii au aratat acum ca si crabii terestri au un mecanism similar, insa ei folosesc gaz in loc de apa. "Aceasta gazului de catre artropodele terestre poate fi mai mult decat o simpla adaptare la lipsa apei", a spus Taylor. "Poate fi adaptare biomecanica la fortele gravitationale mai mari asociate vietii pe

"In momentul de fata, nu stim cat de raspandit este sistemul acestor schelete pneumohidrostatice, insa ele par s adevar de o importanta cruciala pentru procesul prin care animalele marine au scapat din mare pe uscat cu milioane urma", a spus William M. Kier, co-autor al articolulu RESURSE