Mntuitorul Hristos a instituit Sfnta Euharistie n cadrul Cinei celei de Tain, n mijlocul celor doisprezece ucenici: "Iar pe cnd mncau ei, Iisus, lund pine i binecuvntnd, a frnt i, dnd ucenicilor, a zis: "Luai, mncai, acesta este Trupul Meu..." (Mt. 26, 26). Vedem clar c pinea dospit a fost materia fundamental, alturi de vin, ntrebuinat de Hristos.

n Biserica primelor secole cretine nu s-a pus problema legat de materia pentru Trupul Domnului din cadrul Jertfei liturgice pentru c, n practica ei, Biserica folosea pine de gru dospit numit "artos", adus de cretini ca prinos.

Cum a aprut azima? Obiceiul de folosire a azimei a fost preluat din tradiia iudaic n care se folosea la cina pascal. Evangheliile adeveresc faptul c Mntuitorul a instituit Sfnta Euharistie nu la Patele iudaic, cci nu era vremea acestuia, ci la un Pati special; deci nu avea cum s foloseasc azim pentru c nu era timpul ei de consum. Evanghelistul Ioan spune c Mntuitorul a instituit Euharistia cu pine dospit, cci rstignirea Sa a avut loc nainte de Pati. Ceilali evangheliti precizeaz c la Cina cea de Tain nu s-a mncat azim i s-a numit Cin, i nu Pati. Un alt argument e faptul c la Pati nimeni nu pleca din cas pn a doua zi, i totui Hristos, Cel ce este "Pinea vieii", a mers cu ucenicii la Ghetsimani pentru nceputul Ptimirilor Sale.

n secolul al XI-lea, patriarhul Constantinopolului, Mihail Cerularie, a luat atitudine mpotriva latinilor care ncepuser s foloseasc ncepnd cu secolul al IX-lea azim n cadrul Sfintei Jertfe. Astfel, prin secolul al VII-lea azima se folosea n Spania, n secolul al IX-lea n Germania, iar n Apus s-a generalizat n secolul al XI-lea. Dac romano-catolicii ntrebuineaz azim sub forma ostiei, acest lucru este o inovaie nefondat, care nu are temei scripturistic, nici al practicii i tradiiei Bisericii cretine; chiar Papa Inoceniu I ( 417) a poruncit ca n Apus s se svreasc Euharistia cu pine dospit.

Pinea dospit simbolizeaz firea omeneasc nsufleit a lui Hristos; este un "tip" al firii umane i arat practic consubstanialitatea Mntuitorului cu umanitatea noastr; iar aluatul reprezint sufletul n trup. Azima simbolizeaz moartea, i nu viaa.

Deci, dac Hristos a folosit pine dospit la Cina cea de Tain, nseamn c practica Bisericii Ortodoxe de a svri Sfnta Liturghie tot cu pine dospit, cu prescur sau artos, este conform cu exemplul i nvtura Mntuitorului; iar pinea dospit este att element principal n cadrul Sfintei Liturghii, dar constituie i pentru alte Taine i ierurgii materie necesar (la Cununie, Litie, Parastase).

Unul din punctele de desprire dintre Biseric Rsriteana i cea Apusean, este folosirea la Euharistie a azimei(pine nedospit), de aceea ne-am propus s analizm n acest material, textele scripturistice, care, fac referire la Tain Euharistiei.

Instituit la Cin cea de Tain, Euharistia este una din cele 7 sfinte taine ale Bisericii, ns despre aceast, Mntuitorul, vorbete nc din timpul activitii Sale, spunnd despre ine c este Painea vietii, Painea care s-a pogort din cer ( Ioan 6,48; Ioan 6,51). Analiznd textele noutestamentare n care se vorbete despre Euharistie, observm faptul c evanghelitii folosesc, pentru a desemna materia folosit n celebrarea acesteia, cuvntul artos folosit pentru paine dospita spre deosebire de termenul azimos folosit pentru azim (Ieirea 12,8).Termenul artos, este folosit peste tot n Noul Testament cnd este vorba despre Euharistie, enumerm spre exemplificare urmtoarele versete:Ioan 6, 33,48,51: Caci pinea lui Dumnezeu este cea care se coboar din cer i care da via lumii... Eu sunt pinea vietii;Eu sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. Cine mnnc din pinea aceast viu va fi n veci. Iar pinea pe care Eu o voi da pentru via lumii este trupul Meu.

Matei 26, 26-28:Iar pe cnd mncau ei, Iisus, lund pine i binecuvntnd, a frnt i, dnd ucenicilor, a zis: Luai, mncai, acesta este trupul Meu. i lund paharul i mulumind, le-a dat, zicnd: Bei dintru acesta toi, C acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru muli se vrsa spre iertarea pcatelor.I Corinteni 10, 16-17: Paharul binecuvntrii, pe care-l binecuvntm, nu este, oare, mprtirea cu sngele lui Hristos? Pinea pe care o frngem nu este, oare, mprtirea cu trupul lui Hristos? C o pine, un trup, suntem cei muli; cci toi ne mprtim dintr-o pine.Faptele Apostolilor 2,42: Si struiau n nvtura apostolilor i n mprtire, n frngerea pinii i n rugciuni.Faptele Apostolilor 20, 6 -7: Iar noi, dup zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi i n cinci zile am sosit la ei n Troa, unde am rmas apte zile. n ziua nti a sptmnii (Duminic) adunndu-ne noi s frngem pinea, Pavel, care avea de gnd s plece a dou zi, a nceput s le vorbeasc i a prelungit cuvntul lui pn la miezul nopii.

Pe lng aceste argumente de ordin filologic, vom prezena i unul de ordin ritualic care ne ndreptete s afirmm cu certitudine c Hristos a folosit pine dospit n locul azimei, naraiunea Cinei de Tain a sinopticilor nu corespunde cu ritualul pascal iudaic care se desfura astfel: mielul pascal era consumat cu ierburi amare, uorii uii erau stropii cu sngele mielului, iar mesenii consumau mas n grab avnd mijloc ncins(cingtoarea prins peste mijlocul mijlocul hainei), nclrile n picioare i toiagul n mn toi din cas avnd interdicia de a o prsi, interdicie nclcat att de Iuda care va prsi locaia unde avea loc Cin cea de Tain ct i de cei care vor veni s-l aresteze i s-l duc pe Iisus la arhiereu, trebuie amintit i faptul c atunci cnd l vor duce pe Hristos la Pilat evreii nu vor intr n praetoriu s nu se spurce spre a putea mnca Ptile, aceast fiind nc un argument pentru a arat c Hristos a folosit pine dospit n loc de azim.Trebuie s mai menionam i faptul c Sfntul Apostol Pavel se refer la Hristos ca preot n veac dup rnduial lui Melchisedec , iar nsui Mntuitorul spune despre Trupul i Sngele Sau c sunt a Legii celui noi i aceste versete putnd fi interpretate c o delimitare de Legea veche i o delimitare de a folosi azim.

Pe lng toate acestea trebuie s privim Euharistia(Trupul Hristos) i n sens analogic cu Trupul lui Hristos Biseric, Biseric Legii Noi reprezentat prin pinea dospit care crete(precum aluatul care dospete), Lege Noua aductoare de mntuire n opoziie cu Legea Veche reprezentat simbolic de azim care nu crete i care nu poate s aduc mntuirea Pentru c Legea prin Moise s-a dat, iar harul i adevrul au venit prin Iisus Hristos.O alt observaie pe care o facem este faptul c azim c materie folosit la svrirea Euharistiei este strin att de ceea ce ne nva Sfnt Scriptur ct i de Tradiia Bisericii invocnd aici Enciclica Patriarhului Fotie ctre Patriarhii Rasaritului n care patriarhul Fotie denun inovaiile aduse de latini n nvtura Bisericii, dar nu pomenea nimic despre azim, ceea ce ne duce la concluzia c azim va intr n uzul Bisericii Apusene dup secolul al X-lea mai precis n timpul Papei Leon al IX lea(1049-1054) n anul 1053.Toate aceste argumente ne duc la concluzia c azim este o inovaie latin strin de nvtura Sfintei Scripturi i a Sfintei Tradiii, ceea ce ne face s ne ntrebm: oare este mai este Euharistia apusean cu adevrat Trupul Domnului?Dupa Sfanta Scriptura si Sfanta Tradiie, intrebuintarea painii dospite este singura practica indreptatita si pastrata de la intemeietorul ei. Caciinstituirea Sfintei Euharistii s-a facut cu paine dospita si cu acest fel de paine s-a savarsit dumnezeiasca Euharistie in toata Biserica in primele veacuri, asa cum se practica si astazi intoata Biserica Ortodoxa.

Dupa invatatura ortodoxa practica de a folosi azima in loc de paine dospita este o inovatie fara temei scripturistic si nici traditional. Ea s-a introdus tarziu in Apus, si anume, in veacul al VII-lea in Spania, in veacul al VIII-lea in Anglia, iar in veacul al IX-lea in Germania, generali-zandu-se in tot Apusul abia in secolul al XI-lea. In veacul al IX-lea, patriarhul Fotie al Constantinopolului nu stia de ea, caci ar fi enumerat-o si pe aceasta intre abaterile papale care au dus la Marea schisma a Bisericii din 1054.

Temeiul doctrinar al practicii ecumenice ortodoxe cu paine dospita il constituie insusi modul serbarii Pastilor de catre Hristos, cand a instituit, la Cina cea de Taina, Sfanta Euharistie. La Cina cea de Taina Mantuitorul n-a serbat Pastile iudaic, care incepea in seara de 14 Nisan, caci inca nu venise vremea ; era, de fapt, in seara zilei de 13 Nisan, si deci nu se putea manca azima, ci un Paste deosebit. Si atunci, painea euharistica a fost paine dospita si nu azima.

Romano-catolicii sustin ca Mantuitorul a mancat Pastile iudaic in care timp nu se manca decat azima si deci, pretind ei, painea euharistica, binecuvantata si impartita apostolilor, a fost azima.

Daca Evangheliile sinoptice (Matei, Marcu si Luca) spun ca Mantuitorul a trimis pe Petru si Ioan "sa pregateasca Pastile (Marcu, 14, 13-16; Luca, 22, 8-13), nu inseamna ca s-ar fi junghiat mielul pascal, adica s-ar fi serbat Pastile iudaic, caci evanghelistii ar fi notat in mod sigur daca ar fi avut loc jertfirea mielului pascal. Daca Hristos a serbat in seara de 13 Nisan Cina cea de Taina, aceasta n-a putut sa fie Pastile iudaic si deci n-a mancat azima.

Versiunea greceasca a Evangheliilor sinoptice, care este de fapt versiunea initiala (daca nu si pentru Evanghelia dupa Matei, in mod sigur pentru celelalte doua Evanghelii sinoptice, dupa Marcu si dupa Luca), ne arata, de asemenea, si ea acelasi lucru prin termenii folositi. Astfel, daca Mantuitorul ar fi serbat la Cina cea de Taina Pastile iudaic, masa ar fi trebuit sa fie numita Pasti, dar ea este numita cina, iar painea de la ea este paine dospita, nu azima.Apoi, sunt o serie de amanunte care sprijin folosirea painii dospite de catre Hristos la Cina cea de Taina. Astfel, spalarea picioarelor ucenicilor nu ar fi putut avea loc la aceasta Cina daca ar fi fost unita cu Pastile iudaic, caci la Pasti toti trebuiau sa-si tina incaltamintele in picioare, avand mijlocul incins si toiag in mana, gata de calatorie. Iuda Iscarioteanul intinge in blid, de unde rezulta ca la masa era si mancare lichida, ceea ce nu era ingaduit la Pasti.

Dupa obiceiul iudaic, nimeni nu putea parasi casa in care a mancat pastile pana a doua zi ; or, Iuda Iscarioteanul, fiind descoperit de Iisus, a si plecat, noaptea, de la Cina. In noaptea aceea nu erau Pasti, fiindca Hristos iese cu ucenicii Sai si merge cu ei in Gradina Ghetsimani sa Se roage, unde va fi prins, fiind aratat ostasilor de catre Iuda insusi (Matei, 26, 48-49). Apoi Vinerea Patimilor si mortii Mantuitorului a fost zi de lucru, ajun de Pasti.

Aceasta se vede din faptul ca Simon Cireneanul, cel silit sa duca crucea Domnului spre Golgota, se intoarcea de la munca campului, iar femeile purtatoare de mir pregatesc, in seara aceleiasi zile de Vineri, aromate, stiind ca Domnul a si fost inmormantat, si nu merg la mormant a doua zi, sambata, caci era Pastile iudaic, ci numai a treia zi dis-de-dimineata, Duminica, gasind mormantul gol si fiind instiintate ca a inviat Hristos (Matei, 28, 1, 5-11 , Marcu, 16, 1-9 , Luca, 24, 1-6, 9-10).

Dar si rostul pentru care a fost instituita Euharistia cerea sa fie folosita paine dospita. Sfanta Euharistie a fost oranduita pentru toti oamenii, si iudei si pagani, si pentru totdeauna, avand sa se impartaseasca in orice timp, nu numai la Pasti. Si era deci firesc ca Mantuitorul sa foloseasca painea, obisnuita la toate popoarele, si nu painea folosita numai la iudei.

Practica Bisericii primare a fost cu paine dospita. Faptele Apostolilor (2, 42-46; 20, 7) sisfantul apostol Pavel (I Cor., 11, 21) vorbind despre Euharistie sau Cuminecatura, numesc painea euharistica artos, adica paine dospita, si nu azima. Sfintii parinti si scriitori bisericesti ne ofera bogate marturii despre folosirea painii dospite si a vinului curat de struguri la pregatirea materiei pentru Jertfa euharistica.

Dupa descrierea ospatului din Betania si a complotului urzit de sinedriu cu complicitatea lui Iuda, Sf. Matei la fel cu Sf. Marcu si cu Sf. Luca, istoriseste pregatirile in vederea pastilor, astfel: "Iar In ziua cea dintai a Azimilor, au venit Ucenicii la Iisus, intrebandu-L: Unde voiesti sa-Ti gatim sa mananci Pastile? Iar EI a zis: Mergeti in cetate la cutare si-I spuneti: Invatatorul zice: Vremea Mea s-a apropiat; la tine vreau sa fac Pastile cu Ucenicii Mei. Si au facut Ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus si au pregatit Pastile" (Matei XXVI, 17-19).Discutia cu privire la pregatirile de Pasti se petrece in Betania. Ea este provocata de Ucenici, care se mira oarecum de neglijarea pregatirilor gospodaresti in vederea Praznicului celui mare. El alege doi dintre dansii - pe Ioan si pe Petru (Luca XXII, 8) - si-i trimite in Ierusalim, spunandu-le ca vor fi asteptati de un tanar purtand un urcior cu apa (Marcu XIV, 13), care-i va conduce intr-un foisor gata pregatit pentru festivitate (Marcu XIV, 15; Luca XXII, 12). Acolo, cei doi Ucenici vor face ultimele pregatiri in vederea mesei, conformandu-se intru totul instructiunilor primite de la Domnul si pastrand cu strictete secretul acelui loc, ca sa asigure linistea Cinei si sa preintampine intreruperea ei de catre cei ce voiau sa-L prinda.Casa apartinea, dupa o veche traditie, Mariei, mama autorului Evangheliei a doua, iar tanarul cu urciorul, care astepta pe cei doi ucenici la poarta dinspre Rasarit a Ierusalimului, pare a fi chiar Sf. Ioan Marcu (F.A. XII, 12; XV, 37). Era o casa instarita si incapatoare, putand adaposti un numar mai insemnat de persoane. Avand deasupra, la etaj, un salon sau un foisor special, destinat anumitor reuniuni solemne. In mod obisnuit, grijile economice si cumparaturile se incredintau lui Iuda - acum el nu trebuia sa cunoasca din vreme locul Cinei, ca sa nu provoace arestarea prematura a Mantuitorului.

Dupa Evangheliile sinoptice (Matei XXVI, 17; Marcu XIV, 12; Luca XXII, 7), pregatirile pentru Cina cea de Taina si Cina Insasi s-au petrecut in "prima zi a Azimelor". Bazndu-se pe aceste cuvinte, comentatorii romano-catolici pretind ca Mantuitorul a serbat cu Ucenicii, un adevarat Paste iudaic, asa cum cereau prescriptiunile Legii mozaice si ca, din aceasta cauza, Sf. Euharistie s-a instituit nu cu paine dospita, cum sustine din vechime Biserica Ortooxa, ci cu azima.

Cina cea de Taina nu s-a praznuit odata cu Pastile iudiaice ci cu 24 de ore mai inainte, adica in seara zilei de Joi, 13 Nisan, cum precizeaza Evanghelia a patra (Ioan XIII, 1)." Iar nainte de srbtoarea Patilor, tiind Iisus c a sosit ceasul Lui, ca s treac@ din lumea aceasta la Tatl, iubind pe ai Si cei din lume, pn la sfrit i-a iubit." Sfanta Euharistie nu s-a instituit cu azima, ci cu paine dospita (artos) cum arata Evanghelistii sinoptici (Matei XXVI, 26; Marcu XVI, 22 si Luca XXII, 19). Cina cea de Taina nu a fost un paste iudaic, ci un Paste cu totul nou si deosebit, care desfiinteaza pe cel iudaic si-l inlocuieste cu Sfanta Euharistie, jertfa si taina in acelasi timp.Intr-adevar,toti Evangheiistii sunt de acord in a ne informa ca Rastignirea Mantuitorului s-a facut vineri dupa amiaza si mai inainte de sosirea pastilor iudaice, care aveau sa inceapa numai dupa apusul soarelui. Ei arata ca Domnul n-a fost rastignit chiar in ziua de Pasti, caci Simon Cirineanul este descris ca venind de la camp, cu o povara in spate, soldatii sunt aratati purtand arme, iar magazinele sunt deschise, putandu-se face in graba cumpararea giulgiului si aromatelor necesare inmormantarii Domnului.Ei ne spun de asemenea ca iudeii n-au vrut sa intre in pretoriu, unde Pontiu Pilat judeca pe Mantuitorul, ca sa nu se spurce si sa poata manca dupa randuiala Pastile, si ne informeaza limpede caCina cea de Taina s-a petrecut cu o seara inainte de Rastignire, adica Joi, 13 Nisan.Dupa legea mozaica, nici ziua de 13 Nisan, nici ziua de 14 Nisan nu erau zile de azime. Zilele de azime se incepeau abia dupa apusul soarelui sau dupa trecerea zilei de 14 Nissan, cand calendarul iudaic insemna inceputul zilei de 15 Nissan si cand se injunghia cu solemnitate deosebita, la Templul cel mare din Ierusalim, mielul pascal destinat preotilor si arhiereilor.Se introdusese insa obiceiul ca orice aluat si orice paine dospita sa fie distruse si indepartate din case inca din primele ore ale diminetii de 14 Nisan si ca injunghierea mieilor, adusi in mare numar da capii de familie pentru cina pascala, sa se inceapa la templu inca din zorii aceleiasi zile de ajun.

Din aceasta cauza, 14 Nisan - ajunul Pastilor - a devenit, in vocabularul curent al iudeilor "prima zi a Azimelor" si "ziua cand trebuiau sa injunghie mielul de Paste". Ori, aceasta zi se incepuse, in anul Rastignirii Domnului, inca din seara zilei de Joi, 13 Nisan si la aceasta din urma se refera Evanghelistii sinoptici, cand ne vorbesc despre data pregatirilor pentru Cina cea de Taina si despre data Cinei insasi. Intre Evanghelisti, nu exista asadar nici o nepotrivire reala cu privire la data Rastignirii si la data instituirii Sfintei Euharistii.Bibliografie1. Biblia sau Sfnta Scriptur, tiprit sub ndrumarea i purtarea de grij a Prea Fericitului Printe Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 2008.2. Argatu Ioan V,Pr.,Pe treptele suirii ctre cer, ediia a 2-a, 2007, ed. Trinitas.3. http://proortodoxia.blogspot.ro/2010/09/azima-sau-paine-dospita-pentru.html la 24 mai 2014.

4. http://www.parinteleilarionargatu.ro/subpagini/17/CAP---DESPRE-SFANTA-IMPARTASANIE/ la 24 mai 2014.

5. Nicolaescu N., diac. prof., Cele patru Evanghelii dovada pentru folosirea pinii dospite la Sfnta Euharistie, n rev. S.T., nr. 9-10/1951.

6. Todoran, drd. Simion, Sfnta euharistie (Matei 26, 2628) studiu exegetic, BOR 910/1982.7. Tofan, pr. conf. dr. Stelian, Cuvntul lui Dumnezeu ca euharistie. nelegerea i interpretarea n lumina experienei euharistice liturgice din perspectiv ortodox, ST 12/1998. Diac. prof. N. Nicolaescu Cele patru Evanghelii dovada pentru folosirea pinii dospite la Sfnta Euharistie, n rev. S.T., nr. 9-10/1951, p. 558.

HYPERLINK "http://www.parinteleilarionargatu.ro/subpagini/17/CAP---DESPRE-SFANTA-IMPARTASANIE/" http://www.parinteleilarionargatu.ro/subpagini/17/CAP---DESPRE-SFANTA-IMPARTASANIE/ la 24 mai 2014.

HYPERLINK "http://proortodoxia.blogspot.ro/2010/09/azima-sau-paine-dospita-pentru.html" http://proortodoxia.blogspot.ro/2010/09/azima-sau-paine-dospita-pentru.html la 24 mai 2014.

Pr.Ioan V. Argatu, Pe treptele suirii ctre cer, ediia a 2-a, 2007, ed. Trinitas, p. 193.

Drd. Simion Todoran, Sfnta euharistie (Matei 26, 2628) studiu exegetic, BOR 910/1982, p. 843.

Pr. conf. dr. Stelian Tofan, Cuvntul lui Dumnezeu ca euharistie. nelegerea i interpretarea n lumina experienei euharistice liturgice din perspectiv ortodox, ST 12/1998, p. 125.