Artisti evrei din Romania!

Erno (Ernest) Tibor

Oradea, 1884 – Kaufering, 1945

Născut la Oradea (oraş ce adăpostea la acea vreme o comunitate evreiască, ce reprezenta cca. 20% din populaţia totală) ca evreu supus administraţiei austro-ungare, Erno Tibor şi-a descoperit pasiunea pentru plastică încă din vremea adolescenţei. În mod firesc, Tibor alege să studieze pictura la Academia de artă din Budapesta. Îl regăsim aici între 1904-1905, când studiază cu pictorul realist Tivadar Zemplenyi (1864-1917). Lucrează intens, şi este atras încă de la început de studiul după natură, preocupare ce-i va domina întreaga creaţie.

Nu există informaţii care să confirme contactul direct, în această perioadă, cu Şcoala de la Baia Mare. Nu putem neglija faptul că, între 1896-1906 în colonia aritstică s-au aflat pictorul impresionist Károly Ferenczy (1862-1917) şi realistul Simon  Hollόssy (1857-1918), care au exercitat un rol covârşitor. Influenţa lui Ferenczy este evidentă, prin interesul pentru lumină, vibraţia culorii şi modeleulvolumului prin tuşe alerte, sigure. Acest fapt  îndreptăţeşte ipoteza unei călătorii a lui Tibor la Baia Mare, anterioară lui 1906, când K Ferenczy a părăsit definitiv colonia pentru a deveni profesor la Academia de artă din Budapesta.

Între 1906-1907 Erno Tibor se află la Paris, cu o bursă primită din partea oraşului Oradea. El se înscrie la Academia Julian, la clasa lui Jean Paul Laurens (1838-1921). Pictează portretele poeţilor maghiari Akos Dutka şi Ady Endre, pe care îi va reîntâlni mai târziu  la Oradea. Întors în oraşul natal în 1907, artistul deschide în toamna aceluiaşi an o primă expoziţie personală cu portrete şi peisaje, viziunea sa modernă fiind remarcată de critică. În 1908 se înfiinţează la Oradea societatea literară „A Holnap” printre ai cărei membri fondatori se aflau Akos Dutka şi Ady Endre, alături de câţiva scriitori evrei. Tibor va participa la întâlnirile culturale şi expoziţiile organizate de aceştia la Oradea, Arad, Timişoara, Baia Mare, Budapesta, ce promovau modernismul european. Expune între 1912-1914 la Stockholm, Copenhaga, Dresda, Leipzig, Frankfurt, Halle, fiind remarcat de presă. Lucrările din această primă etapă sunt inspirate din viaţa pitorească a târgurilor şi a bâlciurilor din vecinătatea Oradei şi se caracterizează printr-o cromatică vie, luminoasă, atenţie pentru detaliu şi o tuşă lisă, încă prea puţin modulată (Femei la târg, cat.). Odată cu intrarea Imperiului Austro-Ungar în război (1914) Tibor este mobilizat pe front ca sublocotenent. Cu această ocazie realizează schiţe şi portrete ale camarazilor.

În anii ’20 călătoreşte şi pictează la Baia Mare cu precădere peisaje rurale şi scene de muncă a câmpului. După război, odată cu redeschiderea şcolii libere de pictură (1919), unde profesor era János Thorma (1870-1937), alături de direcţia impresionistă, apar în mediul băimărean elemente fauviste, prin Vilmos Perlrott-Csaba (1880-1955) şi Sandor Galimberti (1883-1915). Aceştia introduc simplificarea volumului/formei, de factură cezanniană, contrastele cromatice acuzate, conturul negru cu rol în expresivitatea formei, renunţând la clar-obscur pentru modeleul de tip cald/rece. Influenţa acestei direcţii se resimte în lucrările lui Erno Tibor din această perioadă, devenind mai pronunţată în următoarea etapă, din anii ’30. Renunţă la surprinderea detaliilor pentru a păstra caracteristicul prin tuşe largi, sigure, consistente, construind forma prin culoare.

În prima jumătate a anilor ’20 expune la Cluj, Braşov şi la Salonul oficial de la Bucureşti (1923). În 1925 călătoreşte la Paris şi apoi în Bretania, atras probabil de pitorescul şi simplitatea familiară ale locurilor şi de experimentele plastice ale unor pictori precum Charles Cottet (1863-1925), Lucien Simon (1861-1945) şi André Lhote (1885-1962). Cu lucrările realizate aici, deschide la Paris o expoziţie personală, în urma căreia este primit ca membru al Salonului Independenţilor. În 1926 se întoarce în ţară, participă la Salonul oficial de la Bucureşti, cu lucrări realizate în Bretania (În port, Scăderea mării, pescari culegând peşte, târg de peşti); va fi prezent la această manifestare şi în 1927 (Vedere din Palatul Dogilor şiLaguna din Chioggia), 1929 (Podul din Oradea), 1934 (Circul Kludsky), 1938 (Vedere cu podul de la Oradea şiVedere din gara Oradea), 1939 (Port mic şiTârg peste Concarneau) şi 1940 (Primăria din Oradea, iarna şi Vedere din atelier). În 1927 pictează la Veneţia, Burano, Murano, Chioggia, Sottomarino şi Torcello. În 1928 deschide la Oradea o expoziţie ce prezenta lucrările realizate în Italia.

În 1930 expune la Expoziţia artiştilor plastici ardeleni din Cluj, în 1933 şi 1934 la Sala Mozart din Bucureşti. Apare în tematica sa peisajul citadin, cel mai adesea optând pentru colţuri din Oradea, cu case şi poduri peste Criş în stil Secession, surprinse uneori de la fereastra atelierului său aflat în Palatul Ullman (Peisaj din Oradea, cat.). Se concentrează acum asupra expresivităţii cromatice şi a liniei-contur ce ritmează compoziţia, contribuind la construirea unui volum solid.

În 1935 lucrează la Constanţa, Balcic, Bazargic (azi Dobrici) în urma unei burse primite din partea oficialităţilor orădene. Presupunem că între 1938-1939 a mai întreprins o călătorie în Franţa, dacă luăm în considerare lucrările cu tematică bretonă expuse în martie 1939, la Salonul oficial.

După instaurarea regimului horthyst (1940), ce a desfăşurat o prigoană sistematică asupra evreilor, nu mai poate participa la nicio manifestare artistică publică; încearcă, fără succes însă, să participe la Salonul oficial de la Budapesta. Reuşeşte totuşi în 1942 să ia parte la două expoziţii de grup organizate la Oradea şi Cluj.

După ocuparea Ungariei de către trupele germane, în martie 1944 (operaţiunea Margarethe I), s-a declanşat o acţiune fulger de “curăţare” a evreilor de pe acest teritoriu. La 30 mai 1944 Erno Tibor este deportat la Auschwitz, apoi la Kaufering (lângă München), o subdivizie a lagărului de la Dachau, destinată muncii forţate. A murit aici, în aprilie 1945, cu 12 zile înainte de eliberarea lagărului de către armata S.U.A. Înainte de sosirea acesteia, trupele SS au evacuat rapid deţinuţii, cu destinaţia Dachau. Au rămas în urmă doar cei foarte bolnavi sau incapabili de a se deplasa; este cunoscut faptul că în 1945, Germania a fost lovită de o violentă epidemie de tifos, ce a făcut numeroase victime în rândul celor internaţi în lagărele de concentrare. Printre aceştia s-a aflat cel mai probabil şi Tibor Erno.

Picturi de Tibor Erno:

Tarani propasind

Curte Taraneasca

Femei la targ

Armin Marosi

Opera1861 – 1946Printeaza aceasta pagina

Prof. Armin Marosi provine dintr-o familie cu cinci copii, din localitatea Tata To Varos, din nordul Ungariei, unde tatal sau maistru tabacar, era admini- stratorul tabacariei familiei grofului Esterhazi. Numele familiei era MANDEL, dar in cadrul actiunii de maghiarizare, trebuia schimbat in nume cu rezonanta maghiara, si astfel a fost adoptat numele de MAROSI  echivalent in limba romina cu Muresan .

Armin, baiatul cel mic al familiei, s-a dovedit a fi foarte talentat la desen, fiind remarcat de catre dascalii sai, la insistentele carora a fost trimis pentru stu- dii la Institutul de Arte Frumoase de la Budapesta. Dintre putinele lucrari din tinerete, a ramas un "Portret a lui Cervantes", si un "Cap de evreu" executat in creion, datat 1875, si semnat " Marosi Armin elev in clasa a III-a ". Acesta ca si alte lucrari ca picturi in ulei, gravuri si desene sint pastrate in pinacoteca Muzeului Banatului Montan din Resita, urmare a donatiilor familiei Marosi, Maiorescu si Brambier.

Dupa absolvire, Armin este retinut  asistent universitar. Pentru a ramine insa el trebuia sa renunte la religia lui mozaica. Intrucit refuza acest lucru este trimis, in provincie, la Resita incepind cu anul 1886, profesor de desen si geometrie, la gimnziul proaspat infintat, primul in oras.

Aici Armin Marosi si-a gasit menirea si a profesat ca  profesor aproape cinci decenii, pina la pensiorare, ca si la alte forme de invatamint din oras. Sub indrumarea lui au invatat desenul si geometria generatii de elevi, tehnicieni, maistrii, devenind oa- meni de inalta calificare necesari in industria resi- teana in plina desvoltare. In anul 1900 se casatoreste cu Ghizela, cu care au patru copii, doi baieti si doua fete. Inbolnavindu-se grav, sotia moare in anul 1934 si prof. Marosi ramine vaduv pentru restul vietii si traieste inpreuna cu familia mezinei Borisca.

Din familia prof. Armin Marosi rezulta sapte nepoti, noua stranepoti si noua strastranepoti inprastiati in lume, urmare a holocaustului astfel: in Roma- nia, in Israel, in In Germania si in Statele Unite. Din familie face parte si poetul, scriitorul si autorul a peste 40 de volume Toma George Maiorescu ( nepot al profesorului ), Cetatean de Onoare al Municipiului Resita si al Judetului Caras Severin, ca si cinci doc- tori in stiinte, patru ingineri, doi profesori, s.a. Fiind unul din intelectualii de vaza ai orasului, binecunoscut prin activitatea sa pedagogica, si sociala profesorul Marosi a participat activ si la viata culturala ca membru al diverselor consilii de conducere a mai multor asociatii, organizatii culturale si obstesti.

Deasemenea, activ ca redactor al ziarelor locale : Resitai Lapok ( in limba maghiara), si Resitzarer Zeitung ( in limba germana ), prezent si activ la diver- sele manifestatii din oras, cunoscut, stimat, si respecttat de catre intreaga populatie din oras si inprejurimi.

Cu toate acestea, la virsta de 80 de ani,in anul 1940, este inchis, batut crincen si salbatec de catre citiva legionari, pentru a preda actele si fondurile Comunitatii Evresti din oras al carui secretar a fost multi ani. In luna iunie 1941, profesorul Marosi si familia impreuna cu intreaga populatie evreiasca din oras, este obligata sa-si paraseasca, peste noapte locuinta, fiind stramutati sub paza militara in " LAGARUL DE DOMICILIU FORTAT " de trista amintire din Oravita, in vederea deportarii spre lagarele de exterminare de la Auschwitz – Birekenau, ca si forma administrativa a solutiei finale a problemei evreesti, unde este tinut timp de patru ani pina la 23 august 1944, in conditii neomenesti si sub teroare permanenta.

Nedesmintindu-si calitatile umane si pedagogice, si aici in lagar, prof. Marosi octogenar fiind invata copiii familiilor deportate, geometria, desenul si limba latina. Dupa eliberare se intoarce cu majoritatea evreilor la Resita, iar dupa doi ani se stinge, fiind inmormintat, alaturi de sotie, in Cimitirul Evreesc de pe Dealul Crucii .

Dr. Ing. E. Marosi - ISRAEL - 2012      

Foto Armin Marosi:

Samuel (Samys) Mützner

1884, Bucureşti–  1959, Caracas

Familia Mützner provine din Alsacia şi s-a stabilit în Bucureşti în ultimul sfert al secolului XIX. Viitorul pictor s-a născut pe 13 decembrie 1884 într-o familie foarte numeroasă care locuia în condiţii modeste într-o mahala evreiască din apropierea pacului Cişmigiu. Aptitudinile sale pentru desen au fost remarcate încă din perioada liceului, la Mihai Viteazu fiind încurajat de profesori să meargă pe urmele fratelui său mai mare, gravorul Marcu Mützner şi să îmbrăţişeze cariera artistică.

În 1899 Samuel Mützner se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti unde va studia cu Eugen Voinescu, Vladimir Hegel şi George Demetrescu Mirea. La îndemnul fratelui său mai mare, care îl sprijină şi financiar, viitorul pictor pleacă să-şi definitiveze studiile la München. Timp de trei ani studiază pictura cu la Academia Regală de Artă cu Karl Raupp, Anton Azbé şi Simon Hollósy (întemeietorul Şcolii de la Baia Mare).

Nemulţumit de academismul retrograd al şcolii germane, în 1903 Mützner pleacă la Paris, înscriindu-se la Academia Julian la cursurile lui Jean Paul Laurens. În afara lucrului în atelier, artistul face copii după Rembrandt şi Frans Hals la Luvru. Artistul abandonează studiile cu îndrumător şi începe să lucreze singur, dedicându-şi foarte mult timp studiului şi observaţiei. Se depărtează tot mai mult de rigorile academismului, pictura sa din această primă etapă a creaţiei fiind puternic influenţată de descoperirile impresioniste. În anul 1908 face o călătorie la Giverny,

unde lucrează doi ani în apropierea lui Claude Monet. Impactul artei lui Monet a fost decisiv pentru evoluţia ulterioară a artistului, iar lucrările realizate în această perioadă, în spirit pointilist, sunt considerate vârfuri ale creaţiei sale. Mützner însuşi consideră întâlnirea cu Monet hotărâtoare pentru întreaga sa carieră artistică, notând spre sfârşitul vieţii: „Cei doi ani petrecuţi în satul Giverny în preajma lui Claude Monet au fost pentru mine deschiderea drumului către lumină şi culoare.”

În 1909 deschide prima expoziţie personală în Bucureşti la Ateneul Român. Presa şi publicul au primit cu interes expoziţia, lucrări de referinţă pentru pictor fiind achiziţionate de Anastase Simu şi aşezate în colecţia acestuia alături de pânzele lui Alfred Sisley. Marele său succes a fost însă expoziţia din 1912, deschisă tot la Ateneu. Artistul reuşeşte o performanţă pentru epocă: vinde toate lucrările reuşind astfel să se stabilizeze financiar.

Samuel Mützner este cunoscut în peisajul artistic autohton drept „pictorul cătător”, datorită pasiunii sale pentru călătorii. Interesat să exploreze locuri noi, care deveneau permanent surse noi de inspiraţie, artistul străbate lumea şi şi adaptează stilul, reuşind să surprindă specificul fiecărui loc pe care îl  descoperă.

Lucrează în Franţa, Algeria, Honolulu, Filipine, America latină şi SUA, Spania, Japonia. Cu fiecare călătorie în parte pictorul descoperă resurse stilistice noi şi mai ales noi şi diverse surse de inspiraţie. Îl inspiră lumea exotică ale cărei particularităţi le surprinde de fiecare dată cu mult interes.  Repertoriul tematic al creaţiei sale a fost aşadar foarte divers.

Mützner a desfăşurat o activitate expoziţională intensă în ţară (Tinerimea Artistică, expoziţii personale) şi în străinătate (Paris – Salon d’Automne, “Société des artistes français”, New York, Puerto Rico, Caracas, Curaçao, Sevillia, Maracaibo, Veneţia, Sofia, Moscova, Praga). Încă de la debutul expoziţional, lucrările sale au fost foarte apreciate, dedicându-i-se un număr mare de cronici elogioase în presa vremii. Toate lucrările pe care le-a expus în România au ajuns în colecţii particulare importante ale epocii, fiind achiziţionate de: Regina Maria, Zambaccian, H. Avachian, Petru Groza, Zaharia Stancu, Sadoveanu, Dr. Dona, Solacolu, Istrati, Goga, Dimitrie Gusti, Weimberg, Malaxa etc

În 1923, Samuel Mützner se căsătoreşte cu pictoriţa Rodica Maniu, de care va rămâne legat spiritual şi afectiv tot restul vieţii. Călătoresc şi lucrează împreună la Balcic (unde revin în mod constant), Caliacra, Corsica şi Orientul Apropiat. Mützner rămâne preocupat de peisaje care surprind atmosfera şi spiritul fiecărui loc.  Rămâne fidel soluţiilor impresioniste, în care lmina joacă un rol important în structurarea întregului, fiind totodată şi un mijloc de construire a planurilor, perspectivei sau impresiei de dinamism: „Mützner a fost şi rămâne un luminist nedezminţit în tot cursul carierei sale artistice.”[1]

Din 1937 este înlăturat treptat din viaţa publică, excluderea din Sindicatul Artelor frumoase în toamna anului 1940, decisă de pictorul-legionar Alexandru Bassarab, l-a adus în imposibilitatea de-a expune. După război, situaţia lui Samuel Mützner devine nesigură, noul regim considerându-l burghez începe să-i aplice sancţiunile de rigoare, artistul fiind nevoit să emigreze definitiv în Venezuela. (V. Iancu)

Bibliografie

Andreescu, Viorica Samuel Mützner, Bucureşti, 1974.

Mateescu, Denia Culorile gărdinii în peisajul românesc.1850 – 1955, (catalog), MNAR, 2006.

Marian Rodica Samuel Mützner1884-1959, ed. Antet Bucureşti 2005.

Pavel, Amelia Pictori evrei din România, 1848-1948, Editura Hasefer, Bucureşti, 1996

Cu o solidă formaţie profesională, începută la Bucureşti şi definitivată la München şi Paris, Samuel Mützner se remarcă drept un autentic reprezentant al impresionismului târziu şi postimpresionismului (pointilism) în arta românească.

[1]  V.B. Expoziţia S. Mutzner, Universul, 1926.

Impartirea recoltei colectivistilor

Strangerea recoltei la gospodaria colectiva

In gradina

LISTA PARŢIALĂ DE EVREI COMUNIŞTI CARE AU ADUS HOLOCAUSTUL ROŞU IN ROMANIA

Această listă include evreii care au preluat guvernarea României în primii ani ai regimului communist adus de tancurile sovietice. Aceşti evrei au făcut un Holocaust (Genocide) împotriva românilor care este parte a Holocaustului Roşu. De asemenea, lista îi cuprinde şi pe evreii care au venit la putere după 1989 şi care sunt produsul sistemului comunist.

Abraham Ecaterina

Apostol Gheorghe, alias Gerschwin, preşedinte al Sindicatului Muncitoresc

Aritonovici Sami

Badan Alexandru, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al Străinilor.

Bakal Israil

Baranga Aurel alias Ariel Leibovich, inspector general al artelor.

Bădău Alexandru, alias Braunstein şeful sectiei de evidenţă a străinilor

Beiner Sigi (Sigfried? Siegmund? Bainer, Bayner)

Bercovici Levin alias Lewin Bercovich, tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.

Bogopolski Haim

Breslaşu Marcel, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.

Brucan Silviu (Samuil Brukner, Samuel Bruckner), redactor şef al Scânteii

Bruhiş Mihail (Ştrul Pinhusovici Kofman, Kaufmann)

Bughici Simion

Bunaciu Avram alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Naţionale, realul conducător al Adunării.

Cassian Nina (Renée Annie Cassian), poetă

Călugăru Ion, scriitor

Chişinevschi Iosif alias Iakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi membru al Comitetului Central.

Chişinevschi Liuba alias Liuba Broitman, preşedintă a Femeilor Române Antifasciste. UFDR [sotia evreului: Iosif Chişinevschi].

Cristescu Pavel alias Kleinmann

Crohmălniceanu Ovid (Moise Kahn), critic literar

Crăciun Constanţa

Costea (Zeider), Mirel, în 1944 era Seful Serviciului de Informatii din Formatiunile de Lupta Patriotice, sef Sectia Cadre a CC al PCR.

Cotovschi Grigore

Czeller (Zeller), şeful securitatii în nord-vestul Ardealului.

Constantinescu Miron alias Mehr Kohn, Ministru al Minelor şi membru al Comitetului Central.

Dobrogeanu-Gherea Constantin, alias Solomon Katz –social democrat.

Dulgheru Mihai (Dulbergher Mihai - State security colonel, inspector of all prisons)

Ebner Silvia

Einhorn Wilhelm

Faierstein (Feierstein, Feuerstein) Raia (Raisa?)

Fainaru Harry, alias Hersch Feiner, şef de legaţie în Ambasada din Statele Unite.

Flexer Michael (Flechser, Flachser)

Florescu Mihail alias Iacobi

Frenkel Isak

George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne.

Georgescu Teohari, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.

Goldberger Fanny

Goldberger Nicolae (Goldberger Miklós)

Goldstein Max

Goldstein Seiman

Graur Alexandru alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice Române.

Gurevici Herş Leib

Gutmann Heinz, şef al Serviciului Secret Civil.

Haupt Moise, general, comandant militar al Capitalei.

Holban alias Moscovich (Moscovitz), şef al Securităţii pe Bucureşti.

Hollingher Isidor (Hollinger)

Ion Iliescu

Iliescu Ion, Preşedinte al României

Iosifescu Silviu (Silvian!) alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuţă, de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul.

Jehan Mihai, alias Jakob Michael, şef al industriei cinematografice române.

Kleiman (Kleinmann), Moisei Solomonovici

Kofman (Kaufmann?) Iakov

Kohn Hillel

Koller Ştefan, (colonel of State Securitaty, comander of Aiud Prison)

Lăzărescu N. alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la Paris.

Leibovici, Ştrul Abramovici

Lemkovici Feiga

Levin Misha secretari generali ai Ligii Generale a Muncii

Luca Elisabeta

Lupu Petre (Pressman, Pressmann)

Lutenko Moisei

Levin, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurei pentru presă.

Liman Horea, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.

Marin "Gaston" Gheorghe (Gh. Grossmann)

Mezincescu Eduard (Mezingher, Mesinger)

Moghioroş Alexander, Ministru al Naţionalităţilor, evreu din Ungaria.

Morghenstern (Morgenstern), Izrail (Israel) Markovici

Naş Leon (Littman, Littmann)

Nicolschi Alexandru (Boris Grünberg), colonel of State Securitaty

Manole Ofelia

Oieru Simon, alias Schaeffer, subsecretar de stat.

Bogdan Olteanu

Olteanu Bogdan, preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României

Ana Pauker (Hannah Rabinsohn)

Pauker Ana alias Hannah Rabinsohn , Ministru de Externe şi agenta nr.1 a Moscovei la Bucureşti.

Marcel Pauker

Pauker Marcel

Pintilie Gheorghe (Pantelei "Pantiuşa" Bodnarenko; numele idiş necunoscut; Grünberg?), general de Securitate; soţia, Ana Toma

Porumbacu Veronica (Scherfelberg), poetă

Rădăceanu Lotar alias Lothar Wuertzel, ministrul muncii.

Răutu Leonte, alias Lev Oigenstein

Roller Mihail, Preşedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor.

Petre Roman

Roman Petre, prim ministru al României

Roman Valter, alias Ernő Neuländer, maior KGB, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei.

Samoilă alis Samuel Rubinstein/Rubenstein, director guvernator al Scânteii.

Sielberman (Silbermann) Iosif

Saevici Faibisch

Sam Asriel, alias Şerban, secretari generali ai Ligii Generale a Muncii

Schnapp, director guvernator al ziarului România Liberă.

Sencovich Alexander, secretari generali ai Ligii Generale a Muncii

Sepeanu Tudor

Stoica Gheorghe (Moscu Cohn)

Stupineanu, alias Stappnau, şef al Spionajului Economic.

Stöffel Emeric, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elveţia.

Suder William, alias Wilman Suder , şef al Contra Spionajului.

Szillagy Ida, prietenă a Anei Pauker, reala conducătoare a Ambasadei din Londra.

Ştrul Mauriciu, comander of State Security in Galaţi

Teigher Simion (Teiger)

Tertulian, N. (Nathan Veinstein/Weinstein), literary critic

Tismăneanu Leon (Lev Moiseevici Tismeneţki)

Toma Sorin (Moscovici), pressman of "Scânteia"

Vass Ghizela, a condus secţia externe, evreică maghiară, bunica lui Bogdan Olteanu

Vihrev, Abram Naumovici

Vinter Joan alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României.

Voicu Ştefan (Aurel Rottenberg)

Voiculescu Ervin alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de Externe.

Zaharescu Barbu (Zuckerman, Zuckermann)

Zamfir Laurian, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii.

Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.

Zeiger Lev, director general în Ministerul Economiei.

Zighelbaum (Ziegelbaum), Strul

Wassermann Ilka, reala directoare a Ministerului de Externe.

Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti. Conducea operaţia de epurare a studenţilor anti comunişti.

Weiss Ludovic

Această listă poate fi completată de altele afişate de http://stiri.ronatvan .com, dar care pot fi luate numai parţial şi mare grijă în consideraţie. Se pare că autorul este un antisemit notoriu şi se vede încojurat numai de progenituri evreieşti. Unele personalităţi evreieşti sunt repetate.

-Traian Basescu (fost marinar, fost primar al Bucurestiului, politician si Presedintele României?)-Petre Roman (politician, fost Prim Ministru al Romaniei)-Emil Constantinescu (profesor, fost presedinte al Romaniei?)-Ion Iliescu (politician, fost presedinte al Romaniei si „personaj important al revolutiei din 89”)-Nina Iliescu (sotia lui Ion Iliescu)-Theodor Stolojan (fost Premier, economist, politician, fost lider al PDL si consilier Prezidential)-Viorel Lis (fost primar al Bucurestiului, baron)-Dinu Patriciu (presedintele Grupului Rompetrol, NV si membru important al PNL)-Mihai Razvan Ungureanu (director SIE, istoric, politician, si fost ministru de externe)-Ludovic Orban (fost ministru al Transporturilor, vicepresedinte PNL)

-Leonard Orban (Comisar European)-Silviu Prigoana (parlamentar, om de afaceri si star TV, autodeclarat “Mândru că e Mason”)-Adriana Bahmuteanu (nevasta lui Silviu Prigoană si star TV?)-Nicolae Cajal (fizician, academic, politician si filantrop)-Geo Saizescu (regizor de filme, scriitor si actor)-Victor Ciutacu (jurnalist, redactor şef adjunct la Jurnalul Naţional, şi moderator la Antena 2)-Iosif Sava (muzician, moderator radio si TV)-Elan Schwartzenberg (om de afaceri care a devenit cunoscut după căsătoria cu Mihaela Rădulescu)-Anna Lesko (cântăreată) (evreică?)-Anamaria Prodan (star TV, fotomodel, cântăreată)-Ginger Devil (actrită porno)-Laura Andresan (prostituată faimoasă, un fel de Jenna Jameson a României, Jenna Jameson fiind una dintre cele mai celebre actrite porno evreice din lume)-Mihaela Radulescu (star TV) (evreică?)-Alina Plugaru (fotomodel)-Razvan Vasilescu (actor)-Alexandru Arsinel (comedian si actor)-Ioana Maria Vlas (presedinte SOV Invest, Fondul Naţional de Investiţii – FNI)-Ioan Stoica (fondatorul Caritas)-Mircea Albulescu (actor, profesor, poet, membru al Uniunii Scriitorilor)-Oana Sarbu (cântăreată, actrită)-Andrei Blaier (regizor de filme si scriitor de scenarii)-Andrei Zinca (regizor, manager de productie, actor, producător)-Dan Pita (regizor de filme si scriitor de scenarii)-Eugen Ovidiu Chirovici (economist, jurnalist, scriitor si Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România)-Edmund Deda (compozitor)-Ion Barbu (matematician si poet)-Ion Cristinoiu (compozitor, conducător, instrumentist, orchestrator)-Dan Bittman (cântăret, actor, star TV)-Paul Goma (scriitor si mare dizident anti-comunist) (evreu?)-Silviu Brucan (politician comunist si dizident, alanist politic si scriitor de cărti despre Comunism si Europa de Est)-Adrian Severin (nepotul lui Silviu Brucan, politician, Europarlamentar, fost membru PD-L, membru actual PSD)-Paul Cornea (istoric, critic, teoretician literar)-Paula Iacob (avocată celebră în România)-Magda Lupescu (curva si apoi sotia Regelui Carol al 2-lea)-Alexandru Barladeanu (Presedinte al senatului, economist, politician, ministru, membru al Academiei Române)-Sergiu Celac (politician si ministru de externe)-Paul Soloc (moderator TV show, editor)-Valeriu Lazarov (realizator TV)-Ovidiu Ioanitoaia (jurnalist, sportiv)-Emanuel Isopescu (jurnalist si moderator TV show)-Dumitru Tinu (jurnalist si fost director al ziarului Adevarul)-Maia Morgenstein (actrită)-Haralamb Zinca (autor faimos)-Horia Roman Patapievici (scriitor si filozof)-Mihai Zisu (Ministru de Externe)-David Marcian Bleahu (fost senator)-Dolphi Drimer (patron, director si profesor la o universitate proprie)

-Oliviu Gherman (fost Presedinte al Senatului si ambasador în Franta)-Dan Martian (presedinte al Camerei Deputatilor)-Silviu Maior (ministru)-Mircea Cosea (senator)-Aurel Vainer (deputat)-Victor Surdu (fost deputat si senator)-Zoe Petre (istoric si consilier prezidential)-Petru Berteanu (consilier prezidential)-Mugur Isarescu (Guvernator al Băncii Nationale Române (BNR), fost prim ministru si membru al Academiei Române)-Andrei Varga (fost ministru)-Razvan Teodorescu (fost senator, ministru si profesor Universitar)-Dumitru Mazilu (politician, „mare personaj” al revolutiei din 89 si spion civil)-Vasile Gionea (fost jurist, deputat si presedinte al Curtea Constituţională a României)-Gelu Voican Voiculescu (politician, fost vice prim ministru si ambasador)-Bujor Sion (om de afaceri)-Paul Everac (scriitor, director general al Televiziunii Române)-Nicolae Melinescu (fost moderator TV show si director general al Televiziunii Române, spion civil)-Horia Moculescu (pianist, interpret vocal, compozitor, mediator si moderator TV show)-Alina Mungiu (politolog, activistă drepturi civile, academiciană, jurnalistă, scriitoare, comentator al scenei politice din România, profesoară în Bucuresti, fostă directoare a Televiziunii Române)-Cristian Mungiu (regizor şi scenarist)-Cecilia Stefanescu (scriitoare)-Doru Dumitrescu (moderator TV show)-Radu Naum (star TV)-Dumitru Morosanu (moderator TV show, regizor de filme)-Victor Ionescu (secretar general si presedintele tineretului PNTCD)-Florin Bratescu (jurnalist si moderator TV show)-Adrian Sarbu (om de afaceri, patronul postului TV, ProTV, Acasă, MTV România, Pro Cinema, Pro TV, Pro TV Internaţional, Sport.Ro si al agentiei de stiri Mediafax)-Mihai Tatulici (jurnalist si scriitor)-Andreea Esca (jurnalist si scriitor)-Andi Moisescu (jurnalist si prezentator Stirile ProTV)-Andrei Gheorghe (realizator, prezentator TV si Radio)-Adrian Rosenberg (jurnalist ProTV)-Aristide Buhoiu (jurnalist, reporter, moderator TV show)-Marcel Avram (impresar, manager si organizator, director de ziar)-Cornel Nistorescu (journalist si director al ziarului Eventimentul Zilei)-Sorin Rosca Stanescu (journalist si director al ziarului Ziua)-Adrian Halpert (editor si director al ziarului Click)-Hadrian Mateescu (directorul ziarului Adevarul)-George Arion (publicist, poet, autor)-Gilda Lazar (actor)-Sergiu Andon (politician, membru al Partidului Conservator)-Geo Raetsky (moderator TV show)-Radu Berceanu (fost ministru al comertului si senator)-Victor Babiuc (politician, mason)-Alexandru Sassu (politician, deputat, directorul actual al Televiziunii Române)-Bogdan Teodoroiu (ministru)

-Trita Fanita (ministru)-Octavian Stireanu (politician, deputat)-Cristian Dumitrescu (politician, deputat, membru al Parlamentului European)-Cazimir Benedict Ionescu (deputat, vice presedinte al “Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională”)-Bogdan Niculescu Duvaz (deputat, politician si arhitect, membru CPUN si fost ministru)-Sergiu Cunescu (mare lider prin PSD)-Remus Opris (politician si psihiatru, un membru important în PNŢCD)-Sorin Dimitriu (deputat si politician)-Andrei Dimitriu (liderul SPP si SPTV)-Ulm Spineanu (politician)-Radu Ioanid (holocaustolog)-Sorin Pantis (fost deputat si politician)-Dan Crainerman (muzician)-Tudor Caramfil (scriitor)-Gheorghe Dumitrescu (fost compozitor, reprezentant al realismului socialist, scriitor la Muzica, Scânteia, Contemporanul şi România Liberă)-Carmen Dumitrescu (director general al SIF Banat-Crisana)-Mihai Calin (actor)-Emanuel Valeriu (fost moderator TV show, membru CNA)-Theodor Palady (pictor)-Eugen Preda (publicist si comentator radio)-Theodor Brates (scriitor, jurnalist la Televiziunea Română si redactor sef adjunct la redactia de stiri)-Niculae Stoian (criminal, mâna dreaptă a lui Ceausescu, traficant de arme în Africa, s-a mutat mai târziu în Perth Australia)-Vasile Lupu (membru PNTCD, fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor, fost deputat PNTCD, prim vicepreşedinte al PNŢCD Suceava)-Romulus Antonescu (era în listă dar nu stim cine este)