Articolul 281 – CLASIFICAREA ŞI DEFINIREA VEHICULELOR TOT TEREN

Articolul 1: CLASIFICARE1.1 Categorii şi Grupe

Vehiculele utilizate în Raliuri Tot Teren sunt repartizate în categoriile şi grupele următoare:Categoria I: - Grupa T1 : Vehicule Tot Teren ModificateCategoria II: - Grupa T2 : Vehicule Tot Teren de SerieCategoria III: - Grupa T4 : Camioane Tot Teren

1.2 Clasele de cilindreeVehiculele sunt repartizate după cilindreea motorului, în următoarele clase:

1. până la 500 cmc2. de la 500 cmc la 600 cmc3. 600 cmc la 700 cmc4. 700 cmc la 850 cmc5. 850 cmc la 1000 cmc6. 1000 cmc la 1150 cmc7. 1150 cmc la 1400 cmc8. 1400 cmc la 1600 cmc9. 1600 cmc la 2000 cmc10. 2000 cmc la 2500 cmc11. 2500 cmc la 3000 cmc12. 3000 cmc la 3500 cmc13. 3500 cmc la 4000 cmc14. 4000 cmc la 4500 cmc15. 4500 cmc la 5000 cmc16. 5000 cmc la 5500 cmc17. 5500 cmc la 6000 cmc18. peste 6000 cmc

În afara dispoziţiilor contrare, eventual impuse de FIA pentru o categorie de competiţie anume, organizatorii nu sunt obligaţi să prevadă în regulamentele particulare toate clasele având libertatea de a reuni două sau mai multe clase consecutive în funcţie de circumstanţele proprii ale competiţiei lor. Nici o clasă nu poate să fie subdivizată.

Articolul 2: DEFINITII2.1 Generalităţi2.1.1 Automobile de competiţie ( Categoria I )

Automobile construite unicat şi special construite pentru competiţii sportive.2.1.2 Automobile de producţie de serie (Categoria II )

Automobilele pentru care s-a constatat, la cererea constructorului, fabricarea în serie a unui număr de automobile identice, într-o perioadă de timp dată şi care sunt destinate vânzării normale către clientelă.Automobilele vândute trebuie să fiie conforme cu fişa de omologare.Aceste automobile vor avea 6 roţi maximum şi 4 roţi motoare minimum.

2.1.3 Camioane (Categoria III)Sunt considerate camioane, vehiculele cu greutatea mai mare de 3500 kg., 8 roţi maximum şi 4 roţi motoare minimum.

2.1.4 Părţi mecaniceToate cele necesare la propulsia, la suspensia, la direcţie şi frână, deasemenea toate accesoriile mobile sau nu care sunt necesare funcţionării lor normale.

2.1.5 Automobile identice Automobile aparţinând aceleiaşi serii de fabricaţie având aceleaşi parţi mecanice şi acelaşi şasiu (şasiul putând fi parte integrantă a caroseriei, în cazul unui ansamblu monococ)

2.1.6 Model de automobil.Automobile aparţinând aceleaşi serii de fabricaţie care se distinge printr-o concepţie şi o linie generală exterioară determinată a caroseriei şi printr-o aceeaşi execuţie mecanică a motorului şi acţionării roţilor, cu acelaşi ampatament şi aceeaşi cilindree.

2.1.7 Vânzare normalăDistribuirea către clientela particulară de către serviciul comercial al constructorului.

2.1.8 OmologareOmologarea este constatarea oficială facută de FIA, dacă un model de automobil sau de camion este construit în serie suficientă, pentru a putea fi clasat în grupa Automobilelor de Tot Teren de Serie (Grupa T2) sau Camion Tot Teren (Grupa T4) a prezentului regulament.Cererea de omologare trebuie prezentată la FIA de ASN –ul ţării constructoare a automobilului, operaţie urmată de stabilirea fişei de omologare. Aceasta trebuie facută în conformitate cu regulamentul special numit Regulament de Omologare stabilit de FIA.Orice omologare a unui model construit în serie se anulează la 7 ani de la abandonul definitiv al fabricaţiei în serie a modelului de producţie a modelului respectiv (producţie anuală inferioară cu 10% a minimului de producţie al grupei considerate ).

2.1.9 Fişe de omologare

Toate modelele de autoturisme sau camioane omologate de FIA fac obiectul unor fişe descriptive, numite fişe de omologare, în care sunt indicate caracteristicile ce permit identificarea modelelor respective.Această fişă de omologare defineşte seria aşa cum o indică constructorul. Pentru grupa în care concurează, limitele modificărilor autorizate în competiţiile internaţionale, în raport faţă de serie, sunt indicate în Anexa J .Prezentarea fişelor la verificarea tehnică şi/sau înainte de start, poate fi cerută de organizatori care au dreptul de a refuza participarea concurentului în caz de neprezentare a acesteia.Dacă data de valabilitate a fişei de omologare coincide perioadei de desfăşurare a concursului atunci fişa este valabilă pe toată durata concursului respectiv.În cazul în care comparaţia unui model de autoturism sau de camion cu fişa de omologare ar lăsa să existe un dubiu oarecare, comisarii tehnici se vor referi la manualul de reparaţie şi întreţinere editat de constructor pentru concesionarii săi sau la catalogul pieselor de schimb. Dacă această documentaţie nu este suficientă, se va face verificarea directă prin compararea cu o piesă identică disponibilă la un concesionar sau pe un vehicul de serie de acelaşi tip.Concurentul trebuie să-şi procure fişa de omologare corespunzătoare automobilului de la FIA sau prin ASN (A.C.R.-CNAK).Descriere: O fişă are următoarea componenţă:

1) O fişă de bază care descrie modelul de bază.2) Eventual, dintr–un număr oarecare de foi suplimentare care descriu extensiile la omologare care pot fi variante, erate, sau evoluţii.A - Variante ( VF, VO, VP)

Acestea sunt variante pentru furnituri (VF), (doi furnizori livrează constructorului aceeaşi piesă şi clientul nu este în măsură să aleagă), sau variante de producţie (VP) (livrabile pe bază de comandă şi disponibile la concesionari) sau sunt opţiuni (VO) (ce se livrează la comandă)

B - Erata ( ER )Înlocuieşte şi anulează o informaţie eronată dată anterior de constructor pe o fişă.

C - Evoluţie (ET)Caracterizează modificările aduse cu titlu definitiv la un model de bază (abandonarea completă a producţiei modelului în forma veche).

Utilizare:1) Variantele (VF, VO)

Concurentul nu poate utiliza toate variantele sau toate articolele unei variante decât cu condiţia ca toate datele tehnice ale automobilului astfel pregătit să se regăsească în cele descrise în fişa de omologare a automobilului sau dacă sunt autorizate în mod expres de Anexa J.De exemplu, montarea unui etrier de frână definit pe o fişă este posibilă numai dacă dimensiunile garniturilor etc., se regăsesc indicate pe o fişă care se referă la automobilul în cauză.

2) Evoluţia de tip (ET)Automobilul trebuie să corespundă unui stadiu dat evoluţiei sale (independent de data reală a fabricării), şi astfel o evoluţie trebuie aplicată integral sau deloc. Astfel, începând cu momentul în care un concurent a ales o evoluţie dată, atunci se vor aplica toate evoluţiile precedente, excepţie făcând cazurile de incompatibilitate între ele.De exemplu: dacă două evoluţii succesive se referă la frâne, se va utiliza aceea care corespunde datei studiului de evoluţie a automobilului.

2.2 DimensiuniPerimetrul maşinii vazută de sus.Perimetrul automobilului văzut de sus aşa cum se prezintă pe grila de start pentru concursul respectiv (aplicabil Grupelor T1 şi T2).

2.1 Motor2.3.1Cilindreea

Volumul V antrenat în sau în cilindrii motorului prin deplasarea ascendentă sau descendentă a pistonului sau pistoanelor.

V = 0,7854 x d x l x n în care:d = alezaj,l = cursa,n= număr de cilindri.

2.3.2Supraalimentare.Mărirea prin orice procedeu a presiunii masei de amestec aer-carburant în camera de ardere, (în raport cu presiunea obţinută în condiţiile presiunii atmosferice normale, ca efect al inerţiei şi efectelor dinamice în sistemele de admisie şi/sau de evacuare)Injecţia sub presiune a carburantului nu este considerată supraalimentare (vezi articolul 3.1, Prescriptii generale).

2.3.3Bloc cilindriCarterul arborelui cotit şi cilindrilor.

2.3.4 Colector de admisie - Piesa prin care trece amestecul aer-carburant de la ieşirea din carburator sau carburatoare, până la intrarea în chiuloasă în cazul alimentării cu carburatoare.

- Piesa prin care trece aerul de la ieşirea din dispozitivul ce controlează debitul de aer, până la intrarea în chiuloasă în cazul alimentării prin injecţie.

- Piesa prin care trece aerul de la ieşirea din filtrul de aer până la intrarea în chiuloasă în cazul motoarelor diesel.

2.3.5 Colector evacuarePiesa prin care trece gazul ars de la ieşirea din chiuloasă şi până la primul plan de separare al restului sistemului.

2.3.6 Pentru automobilele cu turbocompresor, eşapamentul începe după turbocompresor.2.3.7 Carter de ulei

Element prins cu şuruburi sub blocul cilindrilor care conţine şi controlează uleiul de ungere a motorului. Acest element nu trebuie să aibă nici o prindere de arborele cotit.

2.2.8 Schimbător de căldurăElement mecanic care permite schimbul de calorii între două fluide.Pentru schimbător în particular, numim primul lichid ca lichid ce trebuie răcit şi al doilea ca lichid de răcire.Exemplu: schimbător ulei/apa (uleiul este răcit de către apă)

2.2.9 Radiator Este un schimbător care permite răcirea unui lichid de către aer. scimbul de căldură între două lichide.

Exemplu : Răcitor lichid / aer.2.2.10 Intercooler sau răcitor de supraalimentare

Este un schimbător, situat între compresor şi motor, permite răcirea aerului comprimat prin intermediul unui fluid.Schimbător aer/lichid

2.3 Tren rulantTrenul rulant se compune din toate părţile automobilului suspendate parţial sau total.

2.4.1RoataAnvelopa şi janta; prin roata completă se înţelege janta, anvelopa şi camera.

2.4.2 Suprafaţa de frecare a frânelorSuprafaţa acoperită de garnituri pe tambur sau de plăcuţele de frână pe cele două feţe ale discului când roata efectuează o rotaţie completă.

2.4.3 Suspensia Mac PhersonSistemul de suspensie care conţine un element telescopic care nu asigură în mod obligatoriu funcţia de amortizare şi/sau de suspendare şi care susţine fuzeta, articulată în partea sa superioară pe un singur pivot de fixare solidar cu caroseria (sau de sasiu) şi care se poate roti în partea sa inferioară pe un levier transversal care asigură ghidarea transversală şi longitudinală sau pe un levier transversal simplu menţinut longitudinal de o bară antiruliu sau de o bieletă triunghiulară.

2.4.4 Sistemul de control electronic în circuit închis:Sistem electronic în care o valoare reală (controlată variabil) este întârziată în mod continuu, semnalul întors (feedback) fiind comparat la o valoare aşteptată (variabilă de referinţă) şi sistemul în sfârşit se ajustează automatic în funcţie de rezultatul acestei comparări.

2.5 Şasiul – Caroseria2.5.1. Şasiul

Structura de ansamblu a automobilului care uneşte părţile mecanice şi caroseria, inclusiv toate piesele solidare acestei structuri.

2.5.2. Caroseria- la exterior: toate părţile în întregime suspendate ale automobilului şi care sunt spălate de curenţii de aer.

- la interior: habitaclul şi portbagajulSe disting următoarele grupuri de caroserii:

1 caroserii complet închise;2 caroserii complet deschise;3 caroserii transformabile: cu capota suplă, rigidă, manevrabilă sau cu acoperiş amovibil.4 caroserii de camion:constituite de cabină şi caroseri portabilă.

2.5.3 ScaunCele două suprafeţe constituind perna şi spatele scaunului sau spătarul.Spatele scaunului sau spătarul: suprafaţa masurată de la baza coloanei vertebrale a unei persoane normal aşezate.Perna scaunului: suprafaţa masurată de la baza coloanei vertebrale a aceleiaşi persoane şi până în faţă.

2.5.4. PortbagajVolumul distinct faţă de habitaclu şi de spaţiul motor, plasat în interiorul structurii automobilului.Acest volum este limitat în lungime de structura fixă prevazută de constructor şi/sau de spatele scaunelor din spate în poziţia lor cea mai retrasă sau înclinate spre spate la maximum 15 grade. Acest volum este limitat în înălţime de structura fixă şi/sau de separarea amovibilă prevazută de constructor sau în lipsă, de planul orizontal ce trece prin punctul cel mai de jos al parbrizului.

2.5.5. Caroseria portantăPărţi de caroserie ale unui camion destinate transportului de mărfuri.

2.5.6 HabitacluVolum structural interior în care se plasează pilotul şi/sau pasagerii.

2.5.7 Capota motor

Partea exterioară a caroseriei care prin deschidere asigură accesul la motor.2.5.8 Aripi

Turisme.O aripă este partea definită în desenul 251-1.Aripa faţă: partea definită de partea interioară a roţii complete a automobilului standard (C1/C1), de marginea de jos a portierelor laterale (A/A) şi de marginea parţii din faţa (B1/B1)Aripa spate: partea definită de partea interioară a roţii complete a automobilului standard (C2/C2), de marginea de jos a geamurilor laterale (A/A) şi de marginea parţii din spate a portierei spate (B2/B2).În cazul unui automobil cu două uşi (B1/B1) şi (B2/B2) vor fi definite ca faţă şi spate ale aceleiaşi portiere.Camioane.Aripa faţă: partea definită de partea interioară a roţii complete şi de părţi a caroseriei(integrată şi/sau nu) limitată în faţă de marginea superioară a bării de protecţie şi în spate de parţi situate cel puţin la nivelul superior a bării de protecţie faţă.Bavetele nu sunt componente ale aripii.Aripa spate: partea definită de partea interioară a roţii şi de părţile care acoperă anvelopele pe cel puţin 60” de o parte şi alta pe verticală.Partea superioară orizontală poate fi constituită de partea de jos a caroseriei portante.Bavetele nu sunt componente ale aripii.

2.5.9. Compartiment motor Volum delimitat de prima parte structurală în care se află motorul

2.5.10. Coca Structura constituită din elementele caroseriei şi îndeplinind şi funcţiile şasiului.

2.5.11. Bull bar Element destinat protejării părţii din faţă a automobilului, farurile şi radiatoarele.

2.5.12. Structura principala:- Vehicule omologate de FIA:volumul interior al caroseriei şi:

-în proiecţie frontală, situat în interiorul lonjeroanelor şi depăşeşte în exterior coca şi/sau şasiul de origine.-în proiecţie longitudinală inferioară, situat în interior şi deasupra elementelor caroseriei de origine formând coca

sau şasiul – cocă.-în proiecţie longitudinală superioară, situat deasupra proiecţiei caroseriei de origine fără capotă, haion şi portiere.- Vehicule neomologate:

volumul interior al caroseriei şi:-în proiecţie verticală situată, în lungime, între planurile de trecere la marginea exterioară a roţilor şi în lăţime între

planurile de trecere pe mijlocul roţilor complet, cu o toleranţă de 3%, cu condiţia ca aceste planuri să treacă prin cocă sau şasiu pentru cocă, tubular sau semi-tubular.Dacă nu trece, în acest caz lăţimea maximă va fi definită prin proiecţia verticală a elementelor de structură cuprinzând suspensia.-în proiecţie longitudinală volumul va fi definit în partea sa inferioară de proiecţiile longitudi-nale ale elementelor structurii, cuprinzând suspensia şi în partea sa superioară, înspre faţă, de planele de trecere prin punctele cele mai înalte ale arcului de securitate faţă şi de punctele ce-le mai înalte ale structurii cuprinzând suspensia sau marginea superioară a roţilor din faţă.

Înspre spate, va fi definit de planele de trecere prin punctele cele mai înalte ale arcului de securitate faţă şi de punctele cele mai înalte ale structurii cuprinzând suspensia sau marginea superioară a roţilor din spate.

Între arcul principal şi arcul faţă, va fi definit de planele desemnate de părţile lor superioare.2.5.13 Jaluzele

Ansamblu de lamele înclinate permiţând să mascheze obiectele situate în spatele lor ele lăsând să treacă aerul.2.6 Sistem electric

Far: toate părţile optice care crează un fascicul luminos în profunzime înspre înainte.2.7 Rezervor de carburant

Orice volum ce conţine carburant susceptibil de a se scurge printr-un mijloc către rezervorul principal sau către motor.

2.7 Cutia de viteză automată.- Ea este compusă dintr-un convertizor de cuplu hidrodinamic, o cutie cu tren epicicloidal numit ambreaj şi frâne multidisc posedând un număr de rapoarte de demultiplicare determinate şi de o comandă pentru schimbarea rapoartelor.Schimbarea rapoartelor de demultiplicare se poate efectua automat fără decuplarea motorului de la cutia de viteză.

- Cutiile de viteză cu variatoare de demultiplicare continuă sunt considerate cutii de viteză automate cu particularitatea că ele comportă un infinit raport de demultiplicare.

Articolul 282 – PRESCRIPŢII GENERALE PENTRU VEHICULELE TOT TEREN

Articolul 1: Generalităţi.1.1 Este interzisă orice modificare dacă nu este în mod expres autorizată prin regulamentul specific al grupei în

care este încadrata maşina, sau prescripţiile generale care urmează, sau impuse prin capitolul “Echipament de securitate.”Componentele automobilului trebuie să-şi păstreze funcţia originală.Cade în sarcina concurentului de a dovedi Comisarilor Tehnici şi Comisarilor Sportivi, că vehiculele lor sunt conforme în totalitate cu regulamentul pe toată durata concursului.Automobilele trebuie să respecte regulamentele rutiere ale ţărilor pe care le traversează.

1.2 Aplicarea prescriptiilor generale.Trebuiesc observate/menţionate prescripţiile generale în cazul în care specificaţiile automobilelor Tot Teren (grupele T1,T2,T4), nu prevăd prescripţii mai stricte sau diferite şi obligatorii.

1.3 Modificări diverseFolosirea magneziului şi a titanului este interzisă în afară de jante sau dacă un component există efectiv pe vehiculul omologat.

1.4 Filetele deteriorate pot fi reparate/ înlocuite cu un nou filet înşurubat, cu acelaşi diametru interior (tip “helicoil”)

1.5 Piesă „liberă”Termenul „liber” semnifică faptul că piesele de origine, deasemenea funcţia lor, pot fi suprimate sau înlocuite cu o piesă nouă, cu condiţia ca nouă piesă să nu posede funcţii suplimentare în raport cu piesa originală.

Articolul 2: Dimensiuni şi greutăţi.2.1 Garda la sol.

Nici o parte a maşinii nu trebuie să atingă solul atunci când toate roţile/ anvelopele situate de aceeaşi parte sunt dezumflate. Acest test va fi efectuat pe o suprafaţă plană în condiţii de cursă (cu ocupanţii la bord).

Articolul 3. Motorul.3.1 Toate motoarele ale căror carburant este injectat şi incălzit apoi de o bujie de evacuare sunt interzise. 3.2 Supraalimentarea.

Pentru motoarele diesel care echipează vehiculele T1 şi T2 şi în caz de supraalimentare, cilindreea nominală va fi crescută / afectată cu un coeficient de 1,5 şi maşina va fi reclasată în clasa care corespunde volumului fictiv rezultat din aceasta înmulţire. Pentru motoarele pe benzină supraalimentate care echipează vehiculele T2, cilindreea nominală va fi crescută / afectată cu un coeficient de 1,7 şi volumul fictiv rezultat ne putând fi mai mare de 2000 cmc. Maşina va fi tratată în toate circumstanţele ca şi cum cilindreea motorului astfel majorată ar fi cilindreea sa reală. Acest lucru este valabil in mod deosebit pentru clasarea sa in clasa de cilindree, dimensiunile interioare, numarul sau minim de locuri, greutatea sa minima , etc.

3.3 Formula de echivalenţă între motorul cu piston alternativ şi motorul cu piston rotativ.(de tip brevetate NSU – Wankel)Cilindreea echivalentă este de 1,8 ori volumul determinat de diferenţa între capacitatea maximă şi capacitatea minimă a camerei de combustie.

3.4. Formula de echivalenţă între motoarele cu piston şi motorul cu turbină.Formula este urmatoarea: S ( 3,10 x T ) – 7,63

C=-------------------------------- 0,09625

S = Secţiunea de trecere – exprimată în centimetri pătraţi – a aerului de presiune înaltă la ieşirea din paletele statorului (sau la ieşirea din paletele primului nivel, dacă statorul are mai multe nivele) Aceasta secţiune este suprafaţa măsurată între paletele fixe ale primului nivel al turbinei de înalta presiune.În cazul în care unghiul de deschidere al acestor palete ar fi variabil, se va lua în calcul deschiderea maximă. Secţiunea de trecere este egală cu produsul dintre înalţimea (exprimata în cm) şi numărul de palete.T= Procentul/proporţia presiunii referitoare la compresorul motorului cu turbina. El este obţinut prin înmulţirea între ele a valorilor corespunzătoare fiecărui etaj al compresorului, aşa cum se indică în continuare:

- compresor axial de viteză subsonic: 1,15 pe etaj.- compresor axial de viteză transonic: 1,50 pe etaj.- compresor radial: 4,25 pe etaj.

Exemplul unui compresor cu un etaj radial şi 6 etaje axiale subsonice:4,25 x 1,15 x 1,15 x 1,15 x 1,15 x 1,15 x 1,15 sau 4,25 x (1,15) la a 6-a.C=Cilindreea echivalentă a motorului cu piston alternativ, exprimată în cmc.

3.5. Echivalenţa între motoare cu piston alternativ şi motoare de tip nou. FIA îşi rezervă dreptul să aducă modificări bazelor de comparaţii stabilite între motoarele de tip clasic şi motoarele de tip nou, dând un preaviz de 2 ani începand cu 1 ianuarie care va urma deciziei luate.

3.6. Tubulatura de eşapament şi de amortizare a zgomotului.Chiar dacă prescripţiile particulare ale unei grupe autorizează înlocuirea amortizorului de zgomot original, maşinile participante la un concurs pe drum deschis vor trebui să aibă întotdeauna un amortizor de zgomot în conformitate cu regulamentele poliţiei sau ale ţărilor parcurse pe timpul concursului.Sistemul de eşapament nu trebuie să traverseze habitaclul.Ieşirea eşapamentului va trebui să fie orizontală sau dirijată în sus.

Orificiile conductelor de eşapament vor trebui să fie situate la o înalţime maximă de 80 cm minimă de 10 cm în raport cu solul ,în cazul ieşirii laterale,sau a unei înălţimi care nu depăşeşte mai mult de 300 mm înălţimea cabinei şi / sau a caroseriei portante.

Partea finală a eşapamentului va trebui să fie (să se găsească) în perimetrul interior al maşinii, la mai puţin de 10 cm de acest perimetru, şi, în caz de ieşire laterală,în spatele planului vertical trecând prin mijlocul ampatamentului.In plus, o protecţie eficace va trebui prevazută, pentru ca tubulaturile/conductele calde să nu poată să cauzeze arsuri.Sistemul de eşapament nu trebuie sa aibă caracter provizoriu. Gazele de eşapament nu vor putea ieşi decât pe la extremitatea sistemului.Piesele şasiului nu trebuie să fie utilizate pentru evacuarea gazelor de eşapament.

3.7. Pornirea de la bordul vehiculului.Demarorul cu o sursă de energie la bord, electrică sau alta, va putea fi acţionat de pilot aşezat la volan.

3.8 Drive-by-wire Comenzile de acceleraţie de tip “drive-by-wire“ sunt interzise exceptând cazul în care ele există pe vehicululele omologate, în grupa T1, sau pe motorul original dacă acesta a fost produs în minimum 1000 de exemplare, în grupa T2 .Numai în acest caz va putea fi utilizat dispozitivul de serie fără modificare în grupa T2, şi numai cu modificările componentelor sale mecanice, în grupa T1.

3.9. Fumul. Motorul nu poate produce fum în exces.Nivelul fumului va trebui să fie conform cu normele CEE sau cu normele echivalente şi va fi special desemnat.3.10. Limitatorul de vitezaUn sistem comandat manual de limitare a vitezei este autorizat in habitaclu.Acest sistem trebuie sa fie destinat exclusiv limitarii vitezei vehiculului atunci cand echipajul doreste acest lucru.Viteza utilizata de sistem trebuie sa fie mai mica decat viteza maxima stipulata de regulamentul particular al competitiei la traversarea localitatilor.

Articolul 4. Transmisia.Toate maşinile trebuie să aibă o cutie de viteze care să conţină în mod obligatoriu un raport de mers înapoi, în stare de funcţionare atunci când maşina ia startul într-un concurs şi să poată fi cuplat de către pilot de la volan.Articolul 5. Suspensia.Sunt interzise piesele de suspensie alcătuite parţial sau în totalitate din materiale compozite. Articolul 6. Roţile.Sunt interzise roţile alcătuite parţial sau în totalitate din materiale compozite.Măsurarea lăţimii roţilor:Roata fiind montată pe maşină în repaos pe sol, vehiculul fiind în stare de cursă, pilot la bord, măsurarea lăţimii va fi efectuată în orice punct al circumferinţei pneului, în afară de zona de contact cu solul. Când sunt montate pneuri multiple, ca parte a unei roţi complete, aceasta va trebui să respecte dimensiunile maxime prevăzute pentru grupa în care sunt utilizate.Articolul 7. Caroseria.7.1. Dimensiuni minime interioare.

Dacă o modificare autorizată de Anexa J, afectează o dimensiune din fişa de omologare, această dimensiune nu va putea fi păstrată ca şi criteriu eligibil al acestei maşini.

7.2. Habitaclu.Nu este permisă instalarea a orice ar fi în habitaclu, cu excepţia: roţilor de rezervă, scule, piese de schimb, echipamente de securitate, echipamente electronice, materiale şi comenzi necesare conducerii, rezervorul cu lichid pentru ştergătorul de parbriz, lest (dacă acesta este autorizat).Pe vehiculele T1 şi T2 este permisă instalarea roţilor de rezervă, pieselor de schimb şi lest(dacă aceasta este autorizat) în habitaclu.

Spaţiul şi locul pasagerului într-o maşina deschisă nu trebuie să fie acoperit sub nici o formă.Cutiile pentru căşti şi scule situate în habitaclu, trebuie să fie din materiale neinflamabile şi în caz de incendiu nu trebuie să degaje gaze toxice.

În cazul unei maşini cu un echipaj format din trei membri, şi la care spătarul scaunului cel mai din spate este situat la mai mult de 20 cm în spatele spătarului scaunului cel mai din faţă, maşina va trebui să respecte următoarele condiţii:

-să aiă patru portiere echipate cu ferestre transparente, şi să permită accesul liber la scuane.-să aibă un arc specific celui definit la articolul 283.8-faţa scaunului spate va trebui poziţionata la cel mult 20 cm în spatele spătarului scaunului faţă.7.3. Toate panourile caroseriei vehiculului trebuie să fie în orice moment din acelaşi material ca al maşinii

originale omologate, şi trebuie să fie de aceeaşi grosime ca a maşinii originale omologate (toleranţa ,._+ 10%)

7.4. Fixarea protecţiei farurilor.Este autorizată practicarea de orificii în caroserie, în faţă, pentru suporţii farurilor, în limita suporţilor.Protecţiile farurilor pot fi montate pe faruri; ele nu trebuie să depăşească înspre faţă cu mai mult de 10 cm geamul farurilor.

7.5. Toate obiectele prezentând posibile pericole (produse inflamabile, etc.) trebuie transportate în afara habitaclului.

7.6. Protecţiile flexibile pot proteja comenzile sau fixările exterioare ale echipamentului de protecţie obligatorie.Articolul 8. Sistemul electric.8.1 Fixarea alternatorului este liber8.2Toate elementele electronice ajutătoare pilotajului, şi toate sistemele electronice cu circuit închis sunt interzise.

Sistemele electronice în buclă închisă sunt autorizate doar pentru sistemele de control ale motorului.8.3 Lumini.

O lampă de ceaţă poate fi înlocuit cu un altul în cazul în care montajul este cel original.Un far de mers înapoi este permis de a se monta cu condiţia ca acesta să nu funcţioneze numai dacă levierul de comandă a cutiei de viteză este în poziţia de mers înapoi.Girofarurile sunt interzise.

Articolul 9. Carburantul.9.1. Pentru motoarele pe benzină, carburantul trebuie să fie o benzină comercială provenită de la staţia de

alimentare, fără nici un alt aditiv decât cele aflate în comerţul legal.Carburantul trebuie să răspundă următoarelor caracteristici:

-102,0 RON şi 90,0 MON maxim, 95,0 RON şi 85,0 MON minimum pentru benzina fără plumb.-100,0 RON şi 92,0 MON maxim, 97,0 RON şi 86,0MON minimum pentru benzina etilată.

Măsurătorile se vor face conform standardului ASTM D2699-86 şi D2700-86.-masa volumică între 720 şi 785 kg/mc la 15 grade C (măsurată conform ASTM D 4052) -2,8% oxigen (sau 3,7%

dacă conţinutul de plumb este inferior de 0,013 g/l) şi 0,5% azot în greutate ca procentaj maxim, restul carburantului constituit exclusiv din hidrocarburi, fără a conţine

nici un aditiv pentru mărirea puterii.Măsurarea azotului va fi efectuată conform normei ASTM D3228 şi cea a oxigenului prin analiza elementară cu o toleranţă de 0,2%.

- Cantitatea maximă de peroxizi şi a compuşilor de nitroxizi:100qpm (ASTM D3703 sau in caz de imposibilitate UOP 33-82 ).

- Cantitatea maximă de plumb: 0,40 g/l sau norma ţării pe teritoriul căreia se desfăşoară concursul dacă ea este inferioară (ASTM D 3341 sau 3237)

- Cantitatea maximă de benzen: 5% în volum (ASTM D3606).- Presiunea de vapori maxim: 900hPa (ASTM D 323).- Cantitatea totală vaporizată la 70o C: de la 10 % la 47 % (ASTM D 86)

- Cantitatea totală vaporizată la 100o C: de la 30 % la 70 % (ASTM D 86).- Cantitatea totală vaporizată la 180o C: 85 % minimum (ASTM D 86).- Punctul maxim de fierbere: 225o C (ASTM D 86).- Reziduuri din distilare, maxim: 2 % în volume (ASTM D 86).Acceptarea sau refuzul unui carburant se va face conform (ASTM D 3244) cu o certitudine de 95%.Dacă, carburantul local, disponibil pentru concurs, nu este de o calitate suficientă pentru utilizare de către concurenţi, FIA va deroga prin ASN–ul ţării organizatoare, permiterea utilizării unui carburant care nu corespunde caracteristicilor de mai sus.9.2. Motorina.

Pentru motoarele diesel, carburantul va trebui să corespundă următoarelor caracteristici: conţinutul de hidrocarburi, % în greutate 90,0 minim. masa volumică, kg/mc . 860 maxim. indicele cetanic (ASTM D 613): 55 maxim. indicele cetanic calculat : 55 maxim.(ASTM D 976-80) conţinutul în sulf 350 mg/km maxim(pr-EN-ISO/DIS 14596) 50 mg/kg maxim.

9.3 În calitatea combustibilului, singur aerul poate fi amestecat cu carburantul.Articolul 10: Frânele.Discurile de frână din carbon sunt interzise.

Articolul 283 – ECHIPAMENTE DE SECURITATE ALE MAŞINILOR TOT TEREN

Articolul 1:O maşină a cărei construcţie ar părea că prezintă pericole va putea fi exclusă de Comisarii Sportivi.Articolul 2:Dacă un dispozitiv este facultativ, el trebuie montat într – un mod conform cu regulamentul.Articolul 3: Conducte, pompe de carburant şi cabluri electrice.3.1. Toate grupele.

Conductele trebuie să fie protejate în exterior împotriva oricărui risc de deteriorare (pietre, coroziune, ruperi mecanice etc.).Întreruperea automată a carburantului:

Este de preferat ca, toate conductele de alimentare cu carburant care merg la motor şi care revin să fie echipate cu ventile de oprire automată, situate direct pe rezervorul de carburant şi să închidă automat toate conductele de carburant sub presiune, dacă una dintre acestea este ruptă sau are scăpări.

Conductele trebuie, de asemenea, să fie echipate cu o supapă antitonou activată de gravitaţie.Toate pompele de carburant nu trebuie să funcţioneze decât atunci când motorul funcţionează sau la pornirea

motorului.3.2. Grupa T1.

Montajele de serie vor putea fi pastrate.Conductele de benzină trebuie să fie schimbate cu conducte de tip aviaţie dacă este folosit un rezervor FT3 1999,FT3.5 sau FT5, traseul conductelor fiind la liber. Daca ele sunt modificate, ele trebuie sa fie conforme paragrafelor de mai jos care le privesc.Protecţii suplimentare sunt autorizate în interior contra riscurilor de incendiu sau de împroşcare cu fliude.Cablurile electrice care nu sunt de origine trebuie să fie protejate cu manşoane care nu întreţin arderea.

3.3. Grupa T2 şi T4Montajele trebuie să fie realizate în conformitate cu specificaţiile de mai jos.

3.3.1. Conductele de carburant trebuie să reziste la o presiune de minimum 70 bari (1000 psi) până la o temperatură de funcţionare de minimum 135o C (250o F).Conductele pentru ulei de lubrifiere trebuie să reziste la o presiune de minimum 70 bari (1000 psi) până la o temperatură de funcţionare de minimum 232o C (450o F).Dacă sunt flexibile, aceste conducte trebuie să aibă racorduri filetate şi o tresă exterioară rezistentă la uzură şi la foc (să nu întreţină arderea)În cazul conductelor de benzină, părţile metalice care vor fi izolate de corpul maşinii prin piese non-conductoare, trebuie să fie ele însele legate electric.

3.3.2. Conductele care conţin lichid hidraulic sub presiune trebuie să reziste la o presiune de minimum 280 bari (4000 psi) până la o temperatura de funcţionare de minimum 232o C (450o F).Dacă presiunea de funcţionare a unui sistem hidraulic este superioară celor 140 bari (2000 psi), presiunea la care să reziste trebuie să fie de cel puţin de două ori mai mare.Dacă sunt flexibile, aceste conducte trebuie să aibă racorduri filetate şi o tresă exterioară rezistentă la uzură şi la foc (să nu întreţină arderea)

3.3.3. Conductele pentru apă de răcire sau de ulei de lubrifiere trebuie să fie exterioare Conductele de benzină şi de fluid hidraulic vor putea trece prin habitaclu sau cabină, dar fără să prezinte racorduri sau conexiuni, cu excepţia celor de pe peretele din faţă şi din spate conform desenelor 253-1 şi 253-2 şi pentru circuitul de frână.Cu excepţia cilindrilor principali de frână de mână, celelalte rezervoare de fluide hidraulice sunt interzise în habitaclu.

3.3.4. Pompele şi robineţii de carburant trebuie să fie exterioare habitaclului.3.3.5. Numai intrările, ieşirile conductelor destinate ventilaţiei sunt autorizate în habitaclu.3.3.6. Cablurile electrice trebuie să fie protejate de învelişuri protectoare care să nu întreţină arderea.3.3.7. Conexiunile rapide, auto-obturante, de aceeaşi marcă cu conductele flexibile pe care le echipează pot fi

instalate pe toate conductele, cu excepţia celor de frână.Articolul 4. Securitatea de frânare.

Circuit dublu comandat de aceeaşi pedală: acţiunea pedalei trebuie să se exercite normal pe toate roţile; în caz de pierdere printr-un punct oarecare al conductei sau prin slăbirea transmisiei de frânare, acţiunea pedalei trebuie să continue să se exercite cel puţin asupra a două roţi.O comandă la mână a frânei de staţionare, acţionând pe frâne pe o osie (ax) şi total independentă de comanda principală, va trebui să echipeze vehiculul (hidraulică sau manuală).Articolul 5. Fixări suplimentare.Cel puţin două legături de securitate suplimentare trebuie să fie instalate pe fiecare capotă.Această dispoziţie se referă şi la haioane, dar nu şi la portiere. Încuietorile originale pot fi făcute inoperante sau suprimate.Aceste legături trebuie să fie obligatoriu de tip “american”, un bolţ traversând capota motorului şi acesta fiind blocată de un splint ataşat acestei capote.

Ranforţările metalice trebuie să fie prevăzute cu elemente de plastic pentru a împiedica orice risc de agăţare.Obiectele importante transportate la bordul vehiculului (cum sunt roţile de rezervă, trusele de scule etc.) trebuie să fie fixate solid. Este interzisă utilizarea de cordeline sau benzi elastice.

Articolul 6. Centurile de securitate. 6.1. Hamuri.

Purtarea obligatorie a două chingi de umeri şi a unei chingi abdominale.Puncte de fixare pe caroserie sau pe şasiu sau pe cabină sau pe arccul de securitate: 2 pentru chinga abdominală, 2 (sau unul simetric în raport cu scaunul pentru T1 şi T2) pentru chingile de umeri.Aceste hamuri trebuie să corespundă normei FIA nr. 8853/98 sau 8854/98.Suplimentar este recomandat ca pentru cursele care cuprind parcursuri pe drum deschis, sistemele de deschidere să se facă cu buton prin apăsare.ASN – ul poate omologa punctele de prindere situate pe caroseria maşinii în afara omologării acesteia ( vezi art.283.8.4 ) cu condiţia ca ele să fie testate.

6.2. Instalarea. Este interzisă fixarea centurilor de securitate de scaune sau de suporţii lor.

Punctele de prindere ale maşinii de serie (grupa T1 şi T4) trebuie să fie utilizate.Dacă montajul de aceste puncte de prindere se dovedeşte a fi imposibil, noi puncte de prindere vor fi

instalate pe caroserie sau pe şasiu, unul separat pentru fiecare chingă şi cel mai in spate posibil, pentru chingile de umăr.

O centură de siguranţă nu trebuie montat pe un scaun fără tetieră sau cu un spătar cu tetierp integrată fără orificii între spătar şi tetieră.

Trebuie evitat ca aceste chingi să fie uzate prin frecare la opriri bruşte.Este permisă practicarea unui orificiu în scaunul de serie pentru a permite trecerea unei centuri de securitate.Localizările geometrice recomandate pentru punctele de ancorare sunt arătate în desenul nr. 253-42.Chingile de umăr trebuie să fie dirijate înspre spate în jos şi nu trebuie să fie montate într-o manieră pentru a

crea un unghi mai mare de 45o în raport cu orizontala, plecând de la marginea superioară a scaunului (a spetezei) şi este de preferat să nu depăşească 10o.

Unghiurile maxime în raport cu axa scaunului sunt de 20o, divergente sau convergente măsurată în plan orizontal.

Dacă este posibil, punctul de prindere montat original de constructorul maşinii pe stâlpul C va trebui utilizat.Punctele de prindere antrenând un unghi mai mare în raport cu orizontala nu vor trebui să fie utilizate în

afara cazului în care scaunul satisface exigenţele de standard FIA.În acest caz, chingile de umăr ale hamurilor în 4 puncte trebuie să fie instalate pe punctele de prindere ale

chingilor abdominale ale locurilor de spate montate original de constructorul maşinii.Pentru un ham în 4 puncte, chingile de umăr vor fi montate într-o manieră de încrucişare simetrică în raport

cu axa scaunului din faţă.Dacă acest ultim montaj este imposibil, chingile de umăr vor putea fi fixate sau să se sprijine pe un ranfort

transversal spate fixat de arcul de securitate sau de punctele de prindere superioare centurilor dinainte.Chingile de umăr vor putea fi fixate, de asemenea, de armătura de securitate sau de o bară de legătură printr-

o buclă, astfel încât să fie fixate în punctele de prindere superioare ale centurilor din spate sau să fie fixate de o întăritură transversală sudată la baza arcului de securitate spate.

În acest caz, utilizarea unui ranfort transversal presupune următoarele condiţii:-Ranfortul transversal va fi o ţeavă de minimum 38 mm x 2,5 mm sau 40 mm x 2 mm din oţel-carbon tras la

rece fără sudură, cu o rezistenţă minimă la tracţiune de 350N /mm2 .-înălţimea acestui ranfort trebuie să fie astfel încât chingile îndreptate spre spate să formeze cu orizontala un

unghi cuprins între 10° şi 45°(20 la T4), în raport cu orizontala, plecând din marginea superioară a scaunului (sau de umerii pilotului la T4), un unghi de 10° ar fi indicat.

-chingile abdominale şi dintre picioare nu trebuie să treacă peste marginile scaunului, ci pe lăţimea scaunului pentru a înconjura şi reţine regiunea pelviană pe cea mai mare suprafaţă posibilă.

Chingile abdominale trebuie să se potrivească precis în scobitura dintre creasta pelviană şi partea de sus a coapsei.

Nu trebuie să treacă peste regiunea abdominală.-fixarea chingilor printr-o buclă este autorizată şi prin înşurubare, dar în acest din urmă caz trebuie sudată o

inserţie pentru fiecare punct de prindere (vezi desenele 253-17C şi 253-53 pentru dimensiuni). Aceste inserţii vor fi dispuse în ranfort şi chingile vor fi fixate prin şuruburi M 12 8.8 sau 7/16 UNF.- fiecare punct de prindere va trebui să poată rezista la o forţă de 1470 daN, sau 720 daN pentru chingile

dintre picioare.În cazul unui punct de prindere pentru două chingi, forţa considerată va fi egală cu suma cerută a celor două

forţe. - Pentru fiecare nou punct de prindere creat, se va utiliza o placă de ranfort de oţel cu o suprafaţă minimă de

40 cm2 şi grosime minimă de 3 mm.- Principii de fixare pe şasiu/ monococ:1). Sistem de fixare general: vezi desen 253-43.2). Sistem de fixare pentru chingile de umăr: vezi desen 253-44.3). Sistem de fixare pentru chingile dintre picioare: vezi desen 253-45.

6.3 Utilizare.Un ham trebuie utilizat în configuraţia omologată fără modificări şi fără anulări de repere şi în conformitate

cu instrucţiunile fabricantului.Eficacitatea şi durata de viaţă a centurilor de securitate sunt direct legate de felul în care sunt instalate,

utilizate şi întreţinute.Centurile trebuiesc înlocuite după orice coliziune severă şi dacă ele sunt tăiate sau destrămate sau în caz de

slăbire a chingilor prin acţiunea soarelui sau a produselor chimice.Ele trebuiesc, de asemenea, înlocuite dacă părţile metalice sau buclele sunt deformate sau ruginite.Orice ham care nu funcţionează perfect trebuie să fie înlocuit.NOTA: Este interzisă combinarea de elemente de la diverse centuri!

Numai părţi complete, cele furnizate de producători autorizaţi,sunt permise.Articolul 7: Extinctoare- sisteme de stingere.Este interzisă utilizarea următoarelor produse: BCF, NAF.

7.1. Sisteme instalate.7.1.1) Fiecare maşină trebuie să fie echipată cu un sistem de stingere al focului figurând în lista tehnica nr.16: “

Sisteme de stingere omologate FIA “

7.1.2) Fiecare butelie de extinctor trebuie să fie protejată într-un mod adecvat şi trebuie să fie situată în habitaclu. În toate cazurile, fixările sale trebuie să fie apte să reziste la o deceleraţie de 25 g.Orice sistem de stingere trebuie să reziste la foc.Tubulaturile din plastic sunt interzise, cele din metal fiind obligatorii.

7.1.3) Pilotul aşezat în scaun în poziţie normală, cu centurile de securitate ataşate şi cu volanul în poziţie, trebuie să poată declanşa toate stingătoarele manual.Pe de altă parte, un dispozitiv de declanşare exterior trebuie să fie situat aproape de întrerupătorul general dar nu combinat cu acesta.El trebuie să fie marcat prin litera “E” cu roşu în interiorul unui cerc alb cu bordura roşie cu un diametru minim de 10 cm.

7.1.4) Sistemul trebuie să funcţioneze în toate poziţiile.7.1.5) Duzele sistemului de stingere trebuie să fie adaptate agentului extinctor şi trebuie să fie instalate într-un mod

ca acestea să nu fie îndreptate direct în direcţia capului ocupantului.7.2 Extinctoare manuale.7.2.1) Fiecare maşina trebuie să fie echipată cu unul sau două extinctoare ale căror capacitate totală minimă este

indicată în articolele 7.2.3. şi 7.2.4..Fiecare camion trebuie să fie echipat cu două extinctoare având fiecare capacitatea minimă indicată in articolele 7.2.3. şi 7.2.4.

7.2.2) Agenţi extinctori autorizaţi: AFFF, FX G-TEC, Viro3,pudră sau orice agent omologat FIA. 7.2.3) Cantitatea minimă a agentului extinctor:

AFFF: 2,4 litri.FX G-TEC: 2,0 kgViro3: 2,0 kgPudră: 2,0 kg.

7.2.4) Toate extinctoarele trebuie să fie presurizate în funcţie de conţinut, după cum urmează:AFFF: în conformitate cu instrucţiunile fabricantului sau 12 bariFX G-TEC şi Viro 3: în conformitate cu instrucţiunile fabricantului .Pudră: 8 bar minimum, 13,5 bari maximum.În plus în cazul AFFF, extinctoarele trebuie să fie echipate cu un sistem care să permită verificarea presiunii conţinutului.

7.2.5) Informaţiile următoare trebuie să figureze în mod vizibil pe fiecare extinctor:- capacitatea- tipul de produs extinctor- greutatea sau volumul produsului extinctor- data de verificare a extinctorului, care nu trebuie să fie mai mare de 2 ani de la data reumplerii sau de la cea

a ultimei verificări.7.2.6) Fiecare butelie de extinctor trebuie să fie protejată într-un mod adecvat. În toate cazurile fixările sale trebuie

să fie apte să reziste la o deceleraţie de 25 g.Vor fi acceptate numai închizatoare metalice cu degajare rapidă şi cu chingi metalice.Este recomandată cu ardoare folosirea conductelor rezistente la foc: conductele din plastic sunt neindicate şi conductele de metal sunt foarte indicate.

7.2.7) Extinctoarele vor trebui să fie uşor accesibile pilotului sau copilotului.7.2.8) Pe camion, înlocuirea unuia din cele două extinctoare este permisă cu un sistem de stingere figurând în lista

tehnică nr.16. Articolul 8 : Structuri anti-răsturnare.

Pentru T1 şi T2 numai,pentru T4 vezi art.287.38.1 Definiţii.8.1.1) Armătura de securitate.

Armătura structurală concepută pentru a evita o deformare importantă a caroseriei în caz de acrosaj sau de răsturnare.

8.1.2) Arc de securitate. Cadrul sau structura şi puncte de prindere.

8.1.3) Cuşca de securitate.Armătura structurală compusă dintr-un arc principal şi dintr-un arc faţă (sau compus din două arcuri laterale sau dintr-un arc principal şi două semi arcuri laterale), dintr-o traversă, dintr-o diagonală, un braţ de forţă spate şi din puncte de ancorare (vezi desenele 253-3 şi 253-4 pentru exemple).

8.1.4) Arcul principal:Structura compusă dintr-un cadru vertical situat transversal în vehicul imediat în spatele scaunelor din faţă.

8.1.5) Arcul faţă.Identic cu arcul principal, dar a cărui formă îmbracă stâlpii parbrizului şi partea superioară a parbrizului.

8.1.6) Arcul lateral.Structura constituită dintr-un cadru relativ vertical situat de-a lungul părţii drepte sau stângi a vehiculului.Prinderile spate ale unui arc lateral trebuie să se găsească imediat în spatele scaunelor din faţă.Ţeava arcului faţă trebuie să se găsească de-a lungul stâlpilor de parbriz şi a stâlpilor de uşă, în aşa fel ca acest lucru să nu jeneze intrarea sau ieşirea pilotului şi a copilotului.Un semi arc lateral este un arc lateral prins de arcul principal care constituie montajul spate(desen 253-4)

8.1.7) Traversa longitudinală:

Ţeava longitudinală care nu face parte din arcul principal, nici din arcurile din faţă sau laterale şi care le leagă la fel ca braţele de forţă spate.

8.1.8) Traversa diagonală:Ţeava transversală care leagă unul din colţurile superioare ale arcului principal sau extremitatea superioară a unui braţ de forţă spate, cu punctul de prindere inferior opus arcului sau braţului de forţă.

8.1.9) Ranfortul armăturii: Traversa de întarire fixată pe cuşca de securitate pentru a ameliora eficacitatea structurii.

8.1.10) Placa de întărire:Placa metalică fixată pe caroseria maşinii sau pe structura şasiului sub un picior de prindere al arcului pentru o mai bună repartiţie a greutăţii pe structură.

8.1.11) Punct de prindere:Placa sudată pe un tub de arc permiţând bulonarea sa sau sudarea ei de caroseria maşinii sau pe structura şasiului, în mod general pe o placă de întărire.

8.1.12) Traverse demontabile: Traverse structurale ale unei armături de securitate putând fi îndepărtate.

8.2 Specificaţii.8.2.1) Remarci generale:8.2.1.1) Armăturile de securitate trebuie să fie concepute şi realizate astfel încât, după un montaj corect, ele să

împiedice caroseria maşinii să se deformeze, ceea ce reduce în mod considerabil riscul de rănire a persoanelor aflate la bord.Caracteristicile esenţiale ale armăturilor de securitate sunt o construcţie îngrijit concepută pentru a se adapta unui vehicul particular, fixări adecvate şi un montaj bine adaptat pe caroseria maşinii.Ţevile armăturilor de securitate nu trebuie să vehiculeze fluide.Armăturile de securitate nu trebuie să jeneze intrarea şi ieşirea pilotului sau copilotului.Traversele ar putea încalca spaţiul rezervat ocupanţilor traversând tabloul de bord şi panourilor portierelor din faţă şi prin traversarea panourilor şi locurilor din spate.Scaunul spate poate fi rabatat.Cuştile de securitate complete trebuie să fie cuprinse:- În faţă: 200 mm în faţa axei roţilor faţă.- În spate: la nivelul axei roţilor spate.Totuşi, braţele de forţă vor putea depaşi acest plan pentru a fi fixate pe şasiu.Braţele de forţă spate de pe şasiurile monococ, pot să se prelungească peste ancorările suspensiei spate, cu condiţia să fie fixate sau sudate pe un corp adâncit al şasiului monococ. Orice modificare a armăturilor de securitate omologate este interzisă.Faţa spate a tetierei suportând greutatea reglementară, va defini poziţia tubului arcului principal pe care nu-l va putea depăşi în proiecţie verticală.Înălţimea minimă liberă, sub tubul arcului va fi de 900 mm masuraţi vertical în raport cu şezutul scaunului necomprimat.

8.2.1.2) Armătura de securitate de bază:Armătura de securitate de bază trebuie să fie conform cu Desenul 283-5 sau 283-6 cu o antretoază transversală faţă şi două antretoaze de portiere fiind obligatorii.În cazul unei maşini cu un echipaj de trei persoane, armătura de securitate trebuie să fie conformă cu desenul 283-5, cu un al doilea arc principal aproape de spătarul scaunului din spate.Pentru maşinile tip pick-up ale căror habitaclu, din lipsa de spaţiu suficient, nu ar permite montajul armăturii de securitate de bază obligatorie, va fi posibil să se implanteze arcurile după unul din desenele 283-1 la 283-4.Această posibilitate este rezervată numai pentru “pick-up“, excluzând orice alt tip de caroserie şi implantarea va trebui să fie conformă în toate punctele cu prescripţiile altor paragrafe (aici fiind incluse şi prescripţiile materiale ale articolului 8.3)Desen 283-1: o diagonală obligatorie.Desen 283-2: două diagonale obligatorii, o diagonală pentru arcul în 4 puncte din interiorul habitaclului (după desenul 253-4), o diagonală pentru arcul în 4 puncte exterior (după desenul 253-3 sau 253-4 ).Desen 283-3: o diagonală obligatorie (după desenul 253-3 sau 253-4).Desen 283-4: două diagonale obligatorii, una pentru arcul în 4 puncte interior, una pentru arcul în 6 puncte exterior.

8.2.1.3 Antretoaze diagonale obligatorii:Pentru diferitele moduri de a monta antretoaza diagonală obligatorie vezi desenele 253-3 la 253-5. În cazul Desenului 253 – 5 dimensiunea „d” trebuie să fie inferioară sau egală cu 400 mmCombinarea mai multor antretoaze este autorizată.

8.2.1.4 Antretoaze de acoperiş obligatorii:Pentru vehiculele omologate începând cu 01.01.2005,este obligatorie ranforţarea părţii superioare a cuştii de securitate cu ajutorul antretoazelor ca cele prezentate în desenele 253-9A şi 253-9CPentru competiţiile fără copilot,o singură antretoază diagonală ( conform desen 253-9A) poate fi montată dar conexiunile sale faţă trebuie să fie de partea pilotului.

8.2.1.5 Antretoaze de ranfort facultative:Antretoazele de ranfort reprezentate în desenele 253-6 la 253-8, 253-9D, 253-9E,253-10 la 253-17C sunt facultative.

Antretoazele de ranfort reprezentate în desenele 253-9A la 253-9C sunt facultative pentru vehiculele omologate înainte de 01.01.2005.Ele pot fi utilizate separat sau combinate între ele.

8.2.2 Specificaţii tehnice:8.2.2.1 Arcul principal, faţă şi lateral:

Aceste cadre trebuie să fie realizate dintr-o singură bucată fără conexiuni.Construcţia lor trebuie să fie uniforma şi lipsită de ondulări sau de fisuri.Partea verticală a arcului principal trebuie de asemenea să fie dreaptă şi cât mai aproape posibil de conturul interior al caroseriei.Stâlpul faţă al unui arc faţă sau lateral trebuie să fie drept, sau dacă aceast lucru nu este posibil, trebuie să urmărească stâlpii parbrizului şi să nu aibă decât un singur cot cu partea verticală inferioară.Dacă un arc principal constituie stâlpii spate al unui arc lateral (desen 253-4), legătura cu arcul principal trebuie să se situeze la nivelul acoperişului.Pentru a ajunge la o fixare eficace pe caroseria maşinii, tapiţeria originală interioară va putea fi modificată în jurul cuştilor de securitate şi a punctelor de prindere prin decupare sau prin deformare.Aceasta modificare nu permite înlăturarea de părţi complete din tapiţerie sau de căptuşire. Dacă este necesar, cutia cu siguranţe va putea fi deplasată pentru a permite montajul unei cuşti de securitate.

8.2.2.2 Ancorarea cuştilor de securitate pe corpul maşinii:Minim:- pentru fiecare stâlp al arcului principal sau lateral;- pentru fiecare stâlp al arcului faţă- pentru fiecare braţ de forţă spate (vezi 8.2.2.3).Fiecare punct de prindere al arcurilor faţă, principal şi laterale trebuie să includă o placă de întărire de o

grosime de minimum 3 mm, care nu va fi inferioară celei ale ţevii pe care ea este sudată.Fiecare punct de prindere trebuie să fie fixat cu cel puţin 3 şuruburi pe o placă de întărire de oţel de

minimum 3 mm grosime şi cu o suprafaţă egală cu minimum 120 cm2 sudată pe corpul maşinii.Exemple se găsesc în desenele 283-18 până la 283-24( pentru desenele 253-18 şi 253-20,placa de ranfort nu

este necesar să fie sudată de caroserie).. Aceasta nu se aplică în mod obligatoriu braţelor de forţă spate (vezi cele de mai jos).

Şuruburile trebuie să fie minim M8 şi să corespundă cel puţin normei 8.8 ISO. Fixările trebuie să fie autoblocante sau echipate cu şaibe –frână.Aceste exigenţe sunt minime.În completarea acestor exigenţe, vor putea fi utilizate fixări suplimentare, picioarele arcelor vor putea fi

sudate pe plăcile de întărire, cuştile să fie sudate de corpul maşinii. Picioarele de ancorare ale arcelor nu trebuie să fie sudate direct pe corpul maşinii fără o placă de întărire.Armăturile de securitate trebuie să fie direct introduse în caroseria maşinii sau pe şasiul principal, adică pe

structura pe care sunt transmise încărcăturile suspensiei (dacă sunt necesare cu adăugiri de întărituri de legătură între şasiu şi picioarele arcelor).

În cazul vehiculelor cu şasiu tubular sau semitubular (Grupa T2), armătura de securitate va trebui să se integreze şasiului la nivelul îmbinării tuburilor deasupra părţii inferioare a intrării în habitaclu.

Cel puţin o ţeavă cu aceeaşi sectiune şi de aceeaşi calitate cu cele ale şasiului va prelungi fiecare picior de arc către partea inferioară.

O diagonala suplimentară este recomandată, precum o ţeavă orizontală la nivelul planşeului.Ţevile formând arcul deasupra nivelului de intrare al habitaclului vor trebui să prezinte cel puţin toate elementele constructive ale armăturii minimale ca şi dimensiunile preconizate.

8.2.2.3 Braţe de forţă spate.Sunt obligatorii şi trebuie să fie fixate aproape de pavilion şi de unghiurile superioare exterioare ale arcului principal ale celor două laturi ale maşinii.Ele trebuie să formeze un unghi de cel puţin 30° cu verticala, să fie îndreptate spre spate, să fie drepte şi pe cât posibil de aproape de panourile interioare laterale ale caroseriei maşinii. Specificaţiile pentru material, diametru şi grosime sunt definite la punctul 8.3. Ancorările trebuie să fie întărite prin plăci.Fiecare bară de forţă spate trebuie să fie fixată cu ajutorul şuruburilor, având o secţiune cumulată de cel puţin două treimi din cea recomandată pentru fiecare picior de arc (vezi 8.2.2.2. de mai sus) şi cu plăci de întărire identice, dar cu o suprafaţă de minimum 60 cm 2 (vezi desenul 253-25).Este permis un singur şurub cu dublu sens, sub rezerva ca el să fie de secţiune şi rezistenţă adecvată vezi desenul 253-26) şi cu condiţia ca un manşon să fie sudat în bara de forţă.

8.2.2.4 Antretoaza diagonală.Cel puţin o antretoază diagonală trebuie să fie montată.Amplasările lor trebuie să fie conforme cu desenele 253-3 la 253-5, şi ele trebuie să fie drepte şi nu curbate.Punctele de fixare ale antretoazelor diagonale trebuie să fie dispuse astfel încât să nu provoace răni.Ele pot fi detaşabile, dar trebuie să fie la locul lor în timpul concursului.Extremitatea inferioară a diagonalei trebuie să întâlnească arcul principal sau bara de forţă spate la cel puţin 100 mm de piciorul de ancorare.Extremitatea superioară a diagonalei trebuie să întâlnească arcul principal la cel puţin 100 mm de la unirea barei de forţă spate sau bara de forţă spate la cel puţin 100 mm de la unirea sa cu arcul principal.Ele trebuie să fie în conformitate cu specificaţiile minimale enunţate la punctul 8.3.

Antretoazele diagonale fixate pe corpul maşinii trebuie să aibă plăci de întărire la fel ca cele definite la pct. 8.2.2.3 de mai sus.

8.2.2.5 Întăriri facultative sau obligatorii ale cuştilor de securitate.Materialul, diametrul, grosimea întăririlor trebuie să fie conform pct.8.3.Ele trebuie să fie sudate în poziţie sau montate cu ajutorul conexiunilor demontabile.Ţevile de întărire trebuie să fie drepte şi să nu fie curbate.

8.2.2.5.1) Antretoaze de întărire transversală:Montajul a două antretoaze transversale aşa cum este indicat in desenul 253-7 este autorizat.Antretoaza transversală fixată pe arcul de faţă este obligatoriu şi nu trebuie să micşoreze spaţiul rezervat ocupanţilor.Ea trebuie să fie plasată atât de sus pe cât e posibil, dar marginea sa inferioară nu trebuie să depaşească partea superioară a tabloului de bord.

8.2.2.5.2) Antretoazele de portieră (pentru protecţia laterală).Cel puţin o antretoaza longitudinală va trebui sa fie montată de fiecare parte a vehiculului la nivelul portierei.Ţevile constituind acest ranfort trebuie să fie integrate în armătură şi unghiul lor cu ţeava orizontală nu

trebuie să fie mai mare de 150 (înclinată în jos şi înspre faţă)

Protecţia laterală trebuie să fie plasată cât de sus posibil şi dacă ea este dintr-o bară unică la cel puţin 10 cm, în raport cu fundul scaunului, dar în toate cazurile punctele sale de prindere superioare, nu vor trebui să fie mai sus de jumătatea înalţimii totale a portierei măsurată de la bază.

Dacă aceste puncte de prindere superioare sunt situate în faţa sau în spatele deschiderii portierei, această limitare a înălţimii rămâne valabilă pentru intersectarea corespondentă a antretoazei şi a

deschiderii portierei.În cazul unei protecţii în “X“ este preferabil ca punctele de prindere inferioare ale antretoazelor să fie fixate

direct pe lonjeronul longitudinal.8.2.2.5.3) Întărirea acoperişului.

Pentru vehiculele omologate înainte de 01.01.2005,este autorizată întărirea părţii superioare a cuştii de securitate prin adăugarea de antretoaze aşa cum sunt reprezentate în desenele 253-9A şi 253-9E.Pentru competiţiile fără copilot,o singură antretoază diagonală ( conform desen 253-9A) poate fi montată dar conexiunile sale faţă trebuie să fie de partea pilotului.Antretoazele reprezentate în desenul 253-9D şi 253-9E pot fi constituite din două ţevi.

8.2.2.5.4) Întărirea unghiurilor şi ale îmbinărilor.Este permisa întărirea îmbinărilor arcului principal sau a arcului faţă cu antretoaze longitudinale (desenele 253-10 şi 253-16) ca şi ale unghiurilor superioare spate ale arcurilor laterale şi ale îmbinărilor între arcul principal şi braţele de foţă spate.Extremităţile acestor ţevi de întărire nu trebuie să fie situate mai jos sau mai departe de mijlocul antretoazelor pe care sunt fixate, în afară de cele care privesc îmbinarea arcului faţă care vor putea întâlni îmbinarea antretoazei portierei / arcului faţă.O întăritură realizată după desenul 253-17B va putea fi adăugată de fiecare parte a arcului faţă între unghiul superior al parbrizului şi piciorului acestui arc.

8.2.2.6 Garnitura de protecţie.În spaţiile în care corpurile sau casca ocupanţilor poate intra în contact cu armătura de securitate, o garnitură neinflamabilă trebuie folosită ca protecţie.

8.2.2.7 Antretoaza demontabilă.În cazul în care vor fi utilizate antretoaze demontabile în construcţia armăturii de securitate, legăturile demontabile utilizate vor trebui să fie conforme cu un tip aprobat de FIA (vezi desenele 253-27 la 253-37). Ele nu vor putea fi sudate.Şuruburile şi piuliţele trebuie să corespundă cel puţin calităţii 8.8 după norma ISO.Trebuie remarcat că, legăturile demontabile nu trebuie să facă parte dintr-un arc principal, faţă sau lateral, pentru că ele se comportă ca nişte balamale în structura principală şi permit o deformare.Utilizarea lor trebuie să fie rezervată la fixarea antretoazelor de arce şi a celei de un arc lateral de un arc principal (desenul 253-4). În acest din urmă caz, legăturile ilustrate în desenele 253-30, 253-33 şi 253-37 nu pot fi utilizate.Legăturile demontabile trebuie să fie montate în prelungirea axei ţevilor şi nu desaxate.

8.2.2.8 Indicaţii pentru sudură.Toate sudurile trebuie să fie de cea mai bună calitate posibilă, şi cu o pătrundere totală (de preferinţă sudură cu arc sub gaz protector).Ele trebuie să fie facute pe tot perimetrul ţevii.Chiar dacă în exterior apare un aspect frumos, aceasta nu este o garanţie a calitătii sudurilor, sudurile cu o aparenţă urâtă nu sunt niciodată semnul unei lucrări de calitate.În afara utilizării oţelurilor tratate termic, indicaţiile speciale ale fabricantului trebuie să fie respectate (electrozi speciali, sudură sub gaz protector).Trebuie subliniat că, utilizarea de oţeluri tratate termic sau cu un conţinut ridicat de carbon pot da naştere la probleme şi că o fabricaţie defectuoasă poate avea ca rezultat o diminuare a rezistenţei (cauzat de zonele afectate de caldură), o flexibilitate neadecvată şi tensiuni interne.8.3 Specificaţii pentru materiale. Specificaţiile ţevilor utilizate:

Material Rezistenţa minimă la tracţiune

Dimensiuni (mm)

Utilizare

Oţel carbon nealiat tras la rece fără sudură conţinând minim 0,22 % carbon

350 N / mm 2

45 (1,75 “) x 2,5sau

50 ( 2,0 “) x 2,0

Arcul principal(vezi desen 253-39)Arcurile laterale şi conexiunile lor spate (desen 253-40), conform construcţiei.

38 (1,5”) x 2,5sau

40 (1,6”) x 2,0

Arcurile laterale şialte părţi ale armăturii de securitate.

Notă: Aceste cifre reprezintă dimensiunileminime autorizate.În alegerea oţelului, va trebui să se ţină cont de obţinerea unei bune calităţi de alungire şi a unei aptitudini corecte a sudurii.

Arcuirea trebuie să fie efectuată la rece cu o rază de curbură a axei ţevii cu minim de trei ori diametrul ţevii. Dacă ţeava este ovalizată în timpul acestei operaţii, raportul între micul şi marele diametru trebuie să fie cel puţin de 0,9.

8.4 Omologare printr-un ASN.Constructorii armăturilor de securitate vor putea prezenta o armătură de securitate din oţel de concepţie proprie la un ASN pentru aprobare. Un certificat de omologare, aprobat de ASN şi semnat de tehnicieni calificaţi reprezentând constructorul, va trebui prezentat comisarilor tehnici ai concursului.Acest certificat trebuie să conţină desene sau fotografii ale armăturii de securitate şi în el trebuie declarat că armătura de securitate este conformă următorului regulament.Orice cuşcă nouă omologată de un ASN şi vândută, cu începere de la 01.01.2003, va trebui să fie identificată individual printr-o etichetă cu un număr unic, neputând fi nici copiată, nici deplasată (ex: încastrare, gravare sau autocolant autodistructiv). Placa de identificare trebuie să poarte numele constructorului, numărul de omologare al ASN-ului şi numărul de serie unic al constructorului.Un certificat purtând acelaşi număr trebuie să se găsească la bordul vehiculului şi va fi prezentat comisarilor tehnici ai concursului. Aceste armături de securitate nu trebuie să fie modificate sub nici o formă.Pentru a obţine aprobarea ASN, un constructor trebuie să-şi fi demonstrat capacitatea sa constantă în a concepe şi a construi armături de securitate în conformitate cu specificările aprobate de FIA.Constructorii recunoscuţi de ASN vor trebui în mod unic să le furnizeze clienţilor lor produse concepute şi construite în conformitate cu normele aprobate.Fiecare constructor aprobat de ASN va trebui să facă dovada celor ce urmează:- că există un certificat al originii materialului pe care-l utilizează sau că este posibilă recunoaşterea originii sale;- că metodele de sudură utilizate produc suduri uniforme şi solide şi că ele sunt în mod regulat controlate prin teste de laborator;- că el utilizează norme de calitate şi proceduri interne controlabile, aduse în mod regulat la zi.Toate armăturile de securitate fac obiectul unei fişe de omologare a ASN-ului şi trebuie să fie conforme prescripţiilor articolelor 8.4.1 sau 8.4.2 sau 8.4.3, de mai sus.ASN-ul îşi rezervă dreptul de-a accepta sau de-a refuza omologarea unei armături conforme prescripţiilor de concepţie stabilite de ASN şi FIA.Armăturile constituite dintr-o structură a aceluiaşi constructor, deja testate şi omologate de ASN-ul responsabil, ale cărei singure modificări efectuate ar fi adăugirile de elemente, vor putea fi omologate direct de ASN-ul responsabil după un calcul de rezistenţă şi furnizarea unui certificat de către constructor.

8.4.1 Prescripţii pentru concepţieLa construcţia de bază (vezi desenul 283-6) trebuiesc respectate exigenţele minime de concepţie, după cum urmează:

Ţevile arcului principal trebuie să aibă dimensiunile minime de 45 x 2,5 mm sau 50 x 2 mm. Montajul a două antretoaze diagonale pe arcul principal este obligatorie (vezi desenul 253-4)

Conexiunea dintre cele două antretoaze poate fi întărită prin guseu. Ţevile arcului faţă trebuie să aibă dimensiunea minimă de 38 x 2,5 mm sau 40 x 2 mm

Părţile superioare ale armăturii trebuie să fie echipate cu antretoaze conform unuia din desenele 253-9A,253-9B şi 253-9C.Pentru competiţiile fără copilot, trebuie montată o singură antretoază diagonală, dar conexiunea faţă trebuie să fie pe partea pilotului.

Dacă cota „A” (vezi desenul 253-4) este mai mare de 200 mm, o antretoază de întărire conform desenului 253-17 B trebuie să fie introdusă de fiecare parte a ar-cului faţă, între unghiul superior al parbrizului şi baza arcului.

Unghiul „” (vezi desenul 253-4) nu trebuie să fie mai mare de 90 0.8.4.2 Probă de sarcină statică

Armăturile ce nu respectă toate prescripţiile de dimensiuni din art.8.4.1 trebuie să fie supuse unui test static descris la art.8.4.2.1 şi 8.4.2.2.Acceste teste trebuie să fie făcute de către un institut aprobat de FIA.

a. – Armătura considerată:Fiind dată o cuşcă nu trebuie considerată decât în asamblul ei, proba trebuie să fie realizată pe un dispozitiv complet.

b. – Dispozitivul de testare: El trebuie construit de maniera, ca nici o încarcătură să nu aibă efect asupra structurii sale.c. – Fixările: Cuşca trebuie adaptată direct sau printr-un montaj adiţional pe dispozitivul de testare prin fixările sale originale principale (vezi desenul 253-4) pe maximum 6 puncte.

8.4.2.1 Testarea arcului principal (vezi desenul 253-38)Arcul complet trebuie să reziste la o sarcină verticală de 7,5 P daN (P fiind greutatea vehiculului + 500 kg) aplicată pe vârful arcului principal printr-un tampon rigid.Tamponul trebuie să fie din oţel, având o rază de 20 mm +/- 5 mm pe bordul situat pe partea arcului cu următoarele dimensiuni:

Lungimea = cu lăţimea arcului principal + 100 mm minim. Lăţimea = 250 mm +/- 50 mm Grosimea = 40 mm minimum

Tamponul poate cuprinde profilul transversal al arcului principal.Sarcina trebuie aplicată cel puţin 15 secunde.Testul nu trebuie, pe ansamblul structurii de securitate, să producă ruptură nici deformare plastică superioară de 50 mm, măsurată pe axa aplicării sarcinii.

8.4.2.2 Testarea arcului faţă (vezi desenul 253-38 B)Arcul complet trebuie să reziste la o sarcină de 3,5 P daN (P fiind greutatea vehiculului + 500 kg) aplicată pe vârful arcului faţă printr-un tampon rigid, după pilot şi la intersecţia cu antretoazele transversale faţă.Tamponul trebuie să fie din oţel, având o rază de 20 mm +/- 5 mm pe bordul situat pe partea arcului cu următoarele dimensiuni:

Lungimea = 450 mm +/- 50 mm Lăţimea = 250 mm +/- 50 mm Grosimea = 40 mm minimum

Tamponul trebuie aplicat la intersecţia cu antretoazelor transversale faţă.Axul longitudinal al tamponului trebuie orientat spre faţă şi în jos cu un unghi de 50 +/- 10 în raport cu orizontala şi axul său transversal trebuie să fie orientat spre exterior şi în jos cu un unghi de 25 0 +/- 10 în raport cu orizontala.Sarcina trebuie aplicată cel puţin 15 secunde.Testul nu trebuie, pe ansamblul structurii de securitate, să producă ruptură nici deformare plastică superioară de 100 mm, măsurată pe axa aplicării sarcinii.

8.4.3 Probă aritmeticăAlternativ cu testarea practică, descrisă la art.8.4.2, constructorul poate înainta ASN-ului un raport complet de calcul efectuat de un institut agreat de un ASN sau de FIA.Acest raport trebuie să demonstreze clar că arcul rezistă sarcinilor statice specifice articolelor 8.4.2.1 şi 8.4.2.2, că deformările plastice sunt în limitele prescrise şi că nu există rupturi.Institutul trebuie să verifice lucrarea, dacă metodele de calcul sunt corecte.

8.5 Omologare FIA. Toţi constructorii de autoturisme au posibilitatea omologării armăturii de securitate din oţel după FIA.Aceste armături sunt de concepţie liberă, dar partea superioară a armăturii trebuie să fie echipată cu antretoaze conform a unuia din desenele 253-9A,253-9B şi 253-9C. Pentru competiţiile fără copilot, trebuie montată o singură antretoază diagonală, dar conexiunea faţă trebuie să fie pe partea pilotului.Trebuie să corespundă testelor de sarcină statică descrise la art.8.4.2. sau să facă obiectul unui raport complet, de calcul, efectuat de un institut agreat de un ASN sau de FIA, sau de constructor.

Dacă cota „A” (vezi desenul 253-4) este mai mare de 200 mm, o antretoază de întărire conform desenului 253-17 B este obligatorie.Aceasta trebuie să fie introdusă de fiecare parte a arcului faţă, între unghiul superior al parbrizului

şi baza arcului. Unghiul „” (vezi desenul 253-4) nu trebuie să fie mai mare de 90 0.

Acest raport trebuie să demonstreze clar că arcul rezistă sarcinilor statice specifice articolelor 8.4.2.1 şi 8.4.2.2, că deformările plastice sunt în limitele prescrise şi că nu există rupturi.

Institutul sau constructorul trebuie să verifice lucrarea, dacă metodele de calcul sunt corecte.FIA îţi rezervă dreptul de a verifica realizarea testului static ţi calculelor.Această armătură de securitate trebuie să fie descrisă cu o fişă de extensie a omologării prezentată la FIA pentru aprobare şi nu trebuie modificată sub nici o formă (vezi art. 8.2.1.1).

8.6 Modificarea şi repararea unei armături de securitate omologată conform art.8.4 şi 8.5Toate modificările unei armături de securitate omologate sunt interzise şi se îndepărtează armăturile neconforme.

Toate reparaţiile unei armături ce a suferit un accident trebuiesc să fie efectuate de construcorul armăturii sau cu aprobarea acestuia.

Articolul 9 : Retrovizoare.

Vederea spre spate va trebui să fie asigurată într-o manieră eficace prin cel puţin două retrovizoare exterioare (câte unul pe fiecare parte a maşinii).Articolul 10: Cârligul de remorcare.Un cârlig de remorcare trebuie să fie montat în faţă şi în spatele maşinilor.El va fi foarte solid fixat ţi nu va fi utilizat la ridicarea vehiculului.Acest cârlig va fi foarte vizibil şi vopsit în galben, roşu sau portocalie şi el va trebui să fie înscris în interiorul perimetrului maşinii. Diametrul interior minim 50 mm.Fiecare camion trebuie să fie echipat în faţă cu un dispozitiv permanent ataşat pentru a putea fi remorcat. Soliditatea sa şi mărimea trebuie să permită remorcarea camionului pe traseul concursului.El trebuie vopsit deasemenea într-o culoare contrastantă (roşu,galben sau oranj) pentru a putea fi uşor reperat şi utilizat în caz de accident.El nu trebuie să depăşească partea din faţă a barei de protecţie. Articolul 11: Parbriz, geamuri, trape. Geamurile:Vehiculele trebuie să fie echipate cu un parbriz din sticlă foietată (în mai multe straturi) având marcat acest lucru.Toate celelalte geamuri trebuie să fie sticlă securit,de tip omologat.Este autorizată folosirea unei benzi parasolare pe parbriz, cu condiţia ca aceasta să permită ocupanţilor observarea semnelor rutiere (lumini, semafoare, panouri etc.).În cazul absenţei parbrizului, purtarea unei căşti cu vizieră (sau cu ochelari tip moto) va fi obligatorie, dacă nu, va fi refuzat startul.În cazul în care, ca urmare a unui accident, deformarea caroseriei nu ar permite înlocuirea parbrizului cu cel original din sticlă foietată, atunci el va putea fi înlocuit printr-un parbriz din policarbonat cu o grosime de minimum 5 mm.Dacă un parbriz este lipit, trebuie să existe posibilitatea demontării sau de spargere a geamurilor portierelor faţă, din habitaclu.Demontarea trebuie făcută fără ajutorul sculelor.Geamurile spate şi laterale, atât timp cât sunt transparente, trebuie să fie dintr-un material omologat sau din policarbonat de minimum 3 mm grosime.Folosirea geamurilor fumurii şi/sau cu peliculă de securitate este autorizată pentru geamurile laterale şi spate. În acest caz, o persoană situată la o distanţă de 5 metri faţă de autoturism trebuie să poată vedea pilotul şi pe cei din interiorul autoturismului.Plasele:

Toate maşinile ale căror portiere faţă sunt echipate cu geamuri care coboară, trebuie să fie echipate cu plase / fileuri / de protecţie fixate pe aceste portiere, la mijloc, printr-un sistem de demontare rapidă.

Aceste plase trebuie să aibă următoarele caracteristici:Lăţimea minimă a benzii: 19 mm.Dimensiunea minimă a deschizăturii: 25 x 25 mm.Dimensiunea maximă a deschizăturii: 60 x 60 mm, şi să acopere deschizătura geamului până în mijlocul

volanului.Articolul 12: Fixări de securitate pentru parbriz.Astfel de fixări vor putea fi folosite la alegere.Articolul 13: Întrerupătorul general.

Întrerupătorul general trebuie să întrerupă toate circuitele electrice (baterie, alternator sau dinam, lumini, avertizoare, aprindere, alte facilităţi electrice etc) şi trebuie de asemenea, să oprească motorul.

Pentru motoarele diesel, întrerupătorul general trebuie să fie cuplat cu un dispozitiv care să oprească admisia motorului.

Acest întrerupător trebuie să fie un model antideflagrant şi trebuie să poată fi manevrat din interior de pilot sau de copilot, aşezaţi şi legaţi în centuri şi din exteriorul maşinii.

În ceea ce priveşte exteriorul, comanda se va situa obligatoriu la baza parbrizului în partea pilotului.Ea va fi în mod clar indicată, printr-un buton roşu într-un triunghi albastru cu margine albă cu o bază de

minim 12 cm.O singură comandă exterioară este obligatorie în grupa T1, dar maşinile din grupa T2 vor trebui să fie dotate

cu două comenzi exterioare, câte una de fiecare parte a parbrizului.Camioanele trebuie să fie echipate cu un întrerupător general şi cu un dispozitiv etufor permiţând oprirea

motorului şi a alimentării cu curent de la baterie a tuturor circuitelor electrice, (exceptând cel de la sistemul de stingere automat)

Acest întrerupător trebuie să fie de culoare galbenă şi trebuie simbolizat printr- o săgeată roşie pe un triunghi albastru cu bordură albă.

Poziţia sa trebuie semnalizată printr-un indicator vizibil de 20 cm lungime.Întrerupătorul general şi dispozitivul etufor trebuie plasaţi la exterior, pe faţa anterioară a cabinei, sub

parbriz.Întrerupătorul general trebuie să fie uşor de accesat în orice moment, chiar dacă vehiculul este pe o parte sau

răsturnat pe acoperişUn alt întrerupător trebuie montat în interiorul cabinei şi poziţia sa în circuit / în afară de circuit trebuie să fie

clar menţionat. El trebuie să poată fi acţionat de conducător aşezat la volan şi legat în centurile de siguranţă.

Întrerupătorul trebuie deasemenea să întrerupă toate circuitele, pompele de carburanţi.

NOTĂ: În cazul vehiculelor care folosesc un întrerupător motor mecanic, un dispozitiv întrerupător poate fi montat în exterior dacă este separat de întrerupătorul electric, trebuie clar semnalat şi cu instrucţiuni clare de folosire. Articolul 14: Rezervoare de securitate aprobate de FIA.

Dacă un concurent utilizează un rezervor de securitate, acesta trebuie să provină de la un constructor agreat de FIA.În final, pe fiecare rezervor livrat trebuie să fie imprimat numele constructorului, specificările precise după care acest rezervor a fost construit şi data fabricării.14.1 Îmbătrânirea rezervoarelor.

Îmbătrânirea rezervoarelor suple antrenează după 5 ani o diminuare notabilă a proprietăţilor lor fizice.Nici un rezervor nu va trebui utilizat mai mult de 5 ani după data fabricaţiei sale, numai dacă el a fost

verificat şi recertificat de constructor pentru o perioadă suplimentară de mai mult de 2 ani. O fereastră etanşă din material neinflamabil instalată în protecţia rezervoarelor FT3 1999, FT 3.5 sau FT 5

trebuie să permită verificarea datei limită a utilizării.Concurentul va trebui să prezinte certificatul de conformitate cu agreerea de la FIA pe care figurează

numărul rezervorului şi anul fabricaţiei.14.2 Instalarea rezervoarelor.

Rezervorul poate fi înlocuit de un rezervor de securitate omologat de FIA (specificare FT3 1999,FT 3.5 sau FT 5), sau un altul omologat de constructorul maşinii. În acest caz deschizătura lăsată prin suprimarea rezervorului original va putea fi obturată printr-un panou.

Numărul rezervoarelor este la alegere.Se pot combina în mod egal diferite rezervoare omologate (înţelegând aici şi rezervorul standard) şi

rezervoare FT 3 1999, FT 3.5 sau FT 5.Orice rezervor neomologat în acelaşi timp ca vehiculul va trebui să fie de tipul FT 3 1999,FT 3.5 sauFT 5.Rezervoarele colectoare cu o capacitate inferioare de 1 litru, sunt de constructie liberă. Numărul lor este

limitat la cel al rezervoarelor principale care echipează vehiculul.Rezervorul original va putea fi conservat dar în poziţia / locul original.Un rezervor FT 3 1999, FT 3.5 sau FT 5 de capacitate mărită va putea fi montat în locul rezervorului

original.Pentru maşinile al căror constructor a prevăzut o amplasare închisă rezervată bagajelor (ladă în faţă sau în

spate) făcând parte integrantă din caroserie, acest loc va trebui să fie utilizat pentru a plasa aici rezervorul suplimentar.

Vor trebui prevăzute orificii în planşeul lăzii pentru a permite scurgerea carburantului în caz de găurire / rupere.

Pentru maşinile al căror constructor nu a prevazut nici o amplsare specifică pentru bagaje, făcând parte integrantă din caroserie, rezervorul suplimentar se va putea găsi în interiorul habitaclului în spatele scaunului cel mai din spate.

În toate cazurile, rezervorul, înţelegând aici şi tubul de umplere, trebuie să fie total izolat cu ajutorul pereţilor despărţitori neinflamabili şi etanşe, împiedicând orice infiltrare de carburant în habitaclu sau orice contact cu tubulatura de eşapament.

În cazul în care rezervorul ar fi instalat în compartimentul de bagaje şi scaunele din spate înlăturate, un panou rezistent la foc şi etanş împotriva flăcărilor şi lichidelor va trebui să separe habitaclu de rezervor.

În cazul maşinilor cu două volume, va fi posibilă utilizarea unei despărţituri nestructurale de plastic transparentă şi neinflamabilă între habitaclu şi amplasamentul rezervorului.

Rezervoarele trebuie să fie protejate în mod eficace şi foarte solid fixate de corpul maşinii sau de şasiul maşinii.

Utilizarea unei spume de securitate în rezervoarele FT 3 1999, FT 3.5 sau FT 5 este recomandată.Amplasarea şi dimensiunile orificiului de umplere ca şi ale buşonului de închidere, pot fi schimbate cu

condiţia ca noua instalaţie să nu iasă în afara caroseriei şi să prezinte garanţie totală împotriva unei scurgeri de carburant către unul din compartimentele interioare ale maşinii.

Aceste orificii pot fi situate în amplasările geamurilor spate.Gura de umplere şi punerea în aer liber vor trebui sa fie întotdeauna situate în exteriorul habitaclului pe o

parte metalică.Dacă un orificiu / gura de umplere se gaseşte în interiorul caroseriei, el va trebui să fie înconjurat de un

colector cu evacuarea spre exterior.Punerea în aer liber trebuie să iasă, fie pe acoperişul vehiculului, fie să facă o buclă cât mai sus posibilîn

interior pentru a ieşi sub vehicul în partea opusă racordării sale la rezervor.Această punere în aer liber va trebui să fie echipată cu clapeta auto-obturantă.Pentru maşinile tip pick-up înscrise în T1 sau T2, şi al căror habitaclu este total separat de partea din spate

(cabina metalică complet închisă), rezervorul va trebui în mod obligatoriu, fie să provină de la vehiculul fabricat în serie, fie un rezervor de securitate tip FT 3 1999, FT 3.5 sau FT 5, iar platforma va trebui amenajată astfel încât să permită scurgerea carburantului în caz de găurire sau fisurare.14.3 Rezervoare cu jgheab de umplere.

Toate maşinile echipate cu rezervor cu jgheab de umplere traversând habitaclul trebuie să fie echipate cu o clapetă anti-retur omologata de FIA. Aceasta clapetă de tip ”clapetă cu unul sau doi batanţi“ trebuie să fie instalată în jgheabul de umplere lângă rezervor.

Jgheabul este definit ca fiind mijlocul utilizat pentru a lega gura de umplere cu carburant al vehiculului de rezervorul cu carburant, în sine.

14.4 Alimentarea.Înaintea alimentărilor este necesar de legarea la o masă comună a vehiculului şi a dispozitivului de umplere.

14.5 Ventilaţia rezervoarelor.Rezervoarele trebuie să fie echipate cu a ventilaţie conform articolului 283.14.2, în afara cazului în care

rezervorul,circuitul de alimentare cu carburant, ţi ventilaţia de serie sunt menţinute.Articolul 15: Protecţia contra incendiului.

Un ecran de protecţie eficace trebuie să fie plasat între motor şi toate elementele metalice pe de-o parte, şi scaunele ocupanţilor pe de alta parte, pentru a evita proiectarea directă a flăcărilor în caz de incendiu.Articolul 16: Echipamentul de lumini.

El va trebui să fie în toate punctele, conform convenţiei rutiere internaţionale.Fiecare maşină va trebui să fie echipată cel puţin cu :

- 2 faruri (combinate cod / far)- 2 lanterne faţă- 2 lanterne spate şi luminarea plăcii de număr- 2 lămpi stop- 2 lămpi semnalizare de direcţie faţă şi spate lămpi de avarie.

Fiecare lampă “STOP“ va avea o suprafaţă de minim 50 cm2.

Cele două faruri şi proiectoarele adiţionale vor trebui să se găsească în faţa axei roţilor faţă la o înalţime maximă corespunzând celei a liniei capotei / baza parbrizului (8 proiectoare maximum).

Toate farurile situate în faţă, cu o suprafaţă mai mare de 32 cm2 , trebuie să fie protejat de un grătar sau de un panou de protecţie transparent.

Fiecare maşina va trebui de asemenea, să fie echipată cu două lumini spate roşii zise de ceaţă, jumelate sau comune cu cele două lămpi “stop“ suplimentare.

Fiecare dintre aceste lămpi va avea o putere cuprinsă între 21 şi 55 waţi. Ele vor avea fiecare o suprafaţă utilă de 50 cm2, sau făcând dovada unei eficacităţi cel puţin echivalente, aprobate de FIA.

Ele vor fi situate la cel puţin 1,50 m de sol, vizibile din spate şi fixate la exterior. Ele vor trebui fixate la cele două extremităţi spate ale maşinii sau pentru tipurile “pick-up“ în colţurile superioare ale cabinei.

Aceste lămpi vor trebui să fie în mod constant aprinse pe timpul derulării sectorului selectiv, la cererea directorului de concurs.

Toate aceste echipamente luminoase vor trebui să fie menţinute în stare perfectă de funcţionare pe toată durata concursului.

Unui echipaj i se va putea refuza plecarea într-o etapă până la remedierea instalaţiei electrice, dacă s-a constatat că aceasta este defectă.Articolul 17: Avertizorul sonor.Fiecare maşina va trebui să fie echipată cu un sistem de avertizare sonoră care să fie în stare de funcţionare pe toată durata concursului.Articolul 18: Roţile de rezervă.Fiecare maşină va trebui să fie dotată cu cel puţin 2 roţi de rezervă identice cu cele ce echipează maşina şi foarte solid fixate şi asta pe toată durata concursului.Articolul 19: Bavete / apărători de noroi.

Sunt permise apărătorile transversale în următoarele condiţii:- ele vor fi din material suplu.- ele trebuie să acopere cel puţin laţimea fiecărei roti, dar cel puţin o treime din laţimea maşinii (vezi desen

252-6) trebuie să fie liberă în spatele roţilor faţă şi roţilor spate.- cel puţin 20 cm ecartament între baveta dreaptă şi stângă în faţa roţilor din spate.- partea de jos a acestor bavete trebuie să fie la mai mult de 10 cm de sol atunci când maşina este oprită şi fără

persoane la bord.- aceste bavete nu vor putea depăşi în proiecţie verticală caroseria.Aceste apărători sunt obligatorii în spatele roţilor celor mai din spate şi în spatele roţilor motoare; ele vor

trebui să satisfacă condiţiile de mai sus, vor trebui să fie din pânză cauciucată sau din material plastic (grosime minimă de 5mm) şi nu vor trebui să prezinte interstiţii cu caroseria.

Apărători contra loviturilor frontale, din material suplu vor putea fi instalate în faţa vehiculului. Ele nu vor putea depăşi în lăţime, lăţimea maşinii, nici să depăşească cu 10 cm mai mult lungimea de origine şi cel puţin o treime din lăţimea maşinii trebuie să fie liberă în faţa roţilor din faţă.

Pentru vehiculele cu mai mult de 4 roţi motoare,vor fi luate în considerare roţile cele mai din spate a punţii faţă şi spate.Articolul 20: Scaune.

În T2 şi T4, dacă fixările sau suporţii originali sunt modificaţi, aceste piese vor trebui să fi fost produse de un fabricant aprobat de FIA, fie să se conformeze specificărilor următoare (vezi desen 253-52):

1) Fixările pe corpul / şasiul maşinii vor trebui să aibă cel puţin 4 prinderi prin utilizarea şuruburilor de 8 mm minim în diametru, cu contraplăci în conformitate cu desenul.

Suprafeţele minime de contact între suport, corpul maşinii / şasiu şi contraplacă vor fi de 40 cm 2 pentru fiecare punct de fixare.

Dacă sunt utilizate sisteme de deschidere rapidă, ele trebuie să poată rezista la forţe orizontale şi verticale de 18000 N, neaplicate simultan.

Dacă sunt folosite şine pentru reglajul scaunului, ele trebuie să fie cele furnizate iniţial cu maşina omologata (T2 şi T4), sau cu scaunul.

2) Fixarea scaunului de suporţi va trebui să cuprindă 4 prinderi, 2 în faţă, 2 în partea din spate a scaunului, utilizând şuruburi cu un diametru minim de 8 mm şi întărituri integrate scaunului.

Fiecare fixare va trebui să poată rezista la o sarcină de 15000 N indiferent de direcţie.3) Grosimea minimă a suporţilor şi a contraplăcilor va fi de 3 mm pentru oţel şi de 5 mm pentru materiale din

aliaj usor.Dimensiunea longitudinală minimă a fiecărui suport va fi de 6 cm.Toate scaunele ocupanţilor vor trebui să fie, fie originale, modificate doar pentru anexarea de accesorii de

marcă înregistrată, fie omologate de CEE, la FMVSS sau la FIA (normele 8855/1992 sau 8855/1999), şi nemodificate.

Pentru scaunele conform FIA 8855/1999, limita de utilizare este de 5 ani începând cu data fabricaţiei menţionat obligatoriu pe etichetă.

O extensie suplimentară de 2 ani poate fi acordat producătorului şi trebuie menţionat printr-o etichetă suplimentară

În toate cazurile o tetieră cu o suprafaţă de cel puţin 400 cm2 va trebui să fie prezentă pentru fiecare ocupant. Suprafaţă ei trebuie să fie continuă şi fără părţi proeminente.Poziţia sa va fi cea a primului punct de contact cu cască pilotului sau a pasagerului în cazul unui şoc care să

proiecteze capul ocupanţilor vehiculului spre spate, atunci când sunt aşezaţi în poziţie normală.Această tetieră nu trebuie să se deplaseze mai mult de 5 cm atunci când i se aplica o forţă de 850 N dirijată

spre spate.Distanţă dintre cască şi tetieră va trebui să fie minimă, de astfel încât mişcarea căştii, atunci când i se aplică

forţa de mai sus îi este aplicată plecând din poziţia normală de condus, să rămână inferioară de 5 cm. ARTICOLUL 21. Modificare pentru 01.01.200714.2 Instalarea rezervorului.Pentru maşinile tip pick-up înscrise în T1 sau T2, şi al căror habitaclu este total separat de partea din spate (cabina metalică complet închisă), rezervorul va trebui în mod obligatoriu, să fie un rezervor de securitate tip FT 3 1999, FT 3.5 sau FT 5, iar platforma va trebui amenajată astfel încât să permită scurgerea carburantului în caz de găurire sau fisurare.

Articolul 284 – REGLEMENTARE SPECIFICĂ MAŞINILOR TOT TEREN DE SERIE (Grupa T2)

Articolul 1: Definiţie.Maşini Tot Teren din producţia de serie.Articolul 2: Omologare.

Aceste maşini trebuie să fi fost produse (fabricate) în cel puţin 1000 de exemplare identice în 12 luni consecutive şi omologate de FIA în maşini Tot Teren de Serie (Grupa T2).Articolul 3 : Numărul de locuri.Aceste maşini trebuie să aibă cel puţin două locuri.Articolul 4 : Modificări sau adaosuri (adăugiri) autorizate sau obligatorii.

Orice modificare neautorizată în mod explicit la prezentul regulament sau la articolul 282, sau vis-a-vis de articolul 283 este interzisă.

Singurele lucrări ce pot fi efectuate pe maşină sunt cele necesare întreţinerii (sale) normale sau înlocuirea pieselor deteriorate de uzură sau accident.

Limitele modificărilor şi montajelor autorizate sunt specificate mai jos (în continuare ). În afara acestor autorizări, orice piesa deteriorată de uzură sau accident nu poate fi înlocuită decât printr-o

piesă de acelaşi fel (origine identică) cu piesa deteriorată.Maşinile trebuie să fie strict de serie şi identificabile prin datele precizate de (prin ) articolele din fişă de

omologare.Articolul 5 : Greutăţi minime.

Maşinile trebuie să aibă cel puţin greutatea precizată în fişa de omologare, plus greutatea echipamentelor de securitate.

Aceasta este greutatea maşinii, aici fiind inclusă şi greutatea echipamentelor de securitate şi celor două roţi de rezervă, dar fără persoane, fără bagaje, scule, cric, piese de schimb, materiale de supravieţuire, de navigaţie sau de comunicaţie portabile, alimente etc.

Nici o parte de lestare nu este permisă vehiculelor Tot Teren de Serie ( T2)În ceea ce priveşte cuştile de securitate care nu pot fi scoase de pe maşina şi care sunt realizate conform

articolului 283.8.2, 8.3 si 8.4 se va lua ca bază greutatea următoare:cuşca după desenele 253-3 şi 4 : 30 kg

cuşca după desenele 253-5 la 17 C : 35 kg cuşca după desenele 283-5 : 45 kg.

Decizia de a verifica greutatea unui vehicul este la discreţia Delegatului Tehnic al FIA.Vehiculul trebuie să cântărească atât cât este prescris şi o greutate forfetară de 50 kg trebuie adăugată la

greutatea minimă autorizată, pentru a ţine cont de echipamentele îmbarcate şi de cantitatea de carburant prezent în rezervor sau rezervoare. Dacă în aceste condiţii, greutatea relevată este inferioară greutăţii minime autorizate,

Delegatul Tehnic FIA trebuie să procedeze la înlăturarea echipamentelor care nu trebuie să fie luate în calcul şi trebuie să verifice din nou greutatea vehiculului.

Toate rezervoarele de lichid (de lubrifiere, de răcire, de frâna, de încălzire, dacă este cazul) trebuie să fie la nivel normal prevăzut de constructor, cu excepţia rezervoarelor de spălare ale parbrizului sau farurilor, ale sistemului de răcire a frânelor, ale carburantului şi ale injecţiei de apă, care vor fi goale.

Farurile suplimentare care nu figurează pe fişa de omologare trebuie să fie scoase înainte de cântărire.Articolul 6 : 6.1 Motorul.

Motoarele supraalimentate cu benzină sunt interzise.Este permisă înlocuirea sau dublarea cablului de la comanda acceleraţiei cu un altul provenind sau nu de la

constructor.Aprinderea:Libera alegere a mărcii şi tipului de bujii, pentru limitatorul de regim şi pentru cablurile HT.Carcasa şi piesele sistemului electronic care privesc aprinderea sunt libere, totuşi (cu toate acestea) sistemul trebuie să fie interschimbabil cu originalul (aceasta însemnând că motorul trebuie să funcţioneze dacă se înlocuieşte carcasa cu cea de serie ).Forma originală trebuie conservată şi nu poate fi modificată. Senzorii la intrare nu trebuie să fie modificaţi, şi cu atât mai puţin funcţiile lor.Nici un receptor nu poate fi adăugat chiar şi pentru a înregistra datele. Este interzis montarea unui întrerupător pe manunchiul electric de origine între cutia electronică şi un receptorÎn cazul unui model echipat cu un circuit electric „multiplex” este permis utilizarea mănunchiului electric deasemenea a cutiei electronice omologate în Varianta-Opţional.Tot sistemul de achiziţie pentru date este interzis în afara cazului în care vehiculul omologat îl are prevăzut.Numai sistemul de achiziţie de date ce echipează vehiculul poate fi utilizat.Acesta nu va putea fi în nici un caz modificat sau să înregistreze parametri suplimentari.Circuitul de răcire :Radiatorul conţinând lichidul de răcire este la liber, la fel ca şi tipul termostatului, care pote fi înlăturat. Amplasarea şi punctele de prindere originale ale radiatorului trebuie păstrat.

Este permisă adăugarea unui ventilator electric cu condiţia să fie o piesă montată pe oricare vehicul de serie şi care să fie comercializată în mod obişnuit.Carburatorul:Sistemul original trebuie menţinut.

Elementele carburatorului care reglează dozarea cantităţii de benzină admisă în camera de ardere, pot fi modificate, atât timp cât nu au nici o influenţă asupra admisiei aerului.

Injecţia:Sistemul original trebuie menţinut.Elementele sistemului de injecţie situate după dispozitivul de măsurare al aerului, care reglează dozarea

cantităţii de benzină admisă în camera de ardere pot fi modificate dar nu suprimate, atât timp cât nu au nici o influenţă asupra admisiei aerului.

Cutia regulatorului de injecţie este la liber.Intrările în blocul electronică (senzori etc) incluzând funcţiile lor trebuie să rămână de serie.Este interzis montarea unui întrerupător pe manunchiul electric de origine între cutia electronică şi un

receptor. În cazul unui model echipat cu un circuit electric „multiplex” este permis utilizarea mănunchiului electric deasemenea a cutiei electronice omologate în Varianta-Opţional.

Injectoarele pot fi modificate sau înlocuite pentru a modifica debitul, dar fără modificarea principiului lor de funcţionare şi fără modificarea fixării lor.

Este permis înlocuirea rampei injectoarelor cu o rampă de concepţie liberă, dar dotată cu racorduri filetate destinate conectării la conductele şi regulatorul de presiune a benzinei cu menţiunea ca fixarea injectoarelor să fie identice cu cele originale.

Filtrul de aer:Filtrul de aer,carcasa lui, conductă dintre carcasă şi atmosfera sunt libere, dar carcasa va trebui să rămână în

amplasamentul original, aerul nu trebuie să fie prelevat în habitaclu, modificările nu vor afecta structura maşinii şi instalaţia va trebui să fie situată în totalitate în compartimentul motor.

Este posibil practicarea unei găuri de un diametru maxim de 10 cm în capotă sau aripile faţă,pentru alimentarea cu aer a motorului şi de plasarea unei conducte cu un diametru interior maxim de 10 cm (vezi desenul 255-13)

Brida (motoare pe benzină cu aspiraţie)Toate motoarele pe benzină cu aspiraţie trebuie să fie echipate cu o bridă de aer.În singurul scop de a fixa această bridă reglementară, este autorizată modificarea canalizării între carcasa

filtrului şi clapeta de aer.Demontarea bridei nu se poate face decât cu scule.Pentru motoarele cu mai mult de 2 supape pe cilindru, sistemul de admisie al aerului trebuie să fie echipat cu

o brida de aer de minimum 3 mm lungime şi cu un diametru maxim de :32 mm pentru vehicule până la 4000 cmc.35 mm pentru vehicule până la 6000 cmc.38 mm pentru vehicule peste 6000 cmc.Pentru motoarele cu 2 supape pe cilindru şi pentru motoarele rotative, aplicaţi următoarea formula:

D 2v = {(D – 1) x 1,066} + 1 , rezultatul fiind rotunjit la 0,1 mm cel mai apropiat.D rot. = {(D – 1) x 1,10} + 1 , rezultatul fiind rotunjit la 0,1 mm cel mai apropiat.

Tot aerul necesar alimentării motorului trebuie să treacă prin această bridă, care trebuie să fie confecţionată din metal sau dintr-un aliaj metalic.

Această bridă trebuie să fie situată între sistemul de filtrare al aerului şi colectorul de admisie.Ea trebuie să poată fi inspectată şi sigilata cu uşurinţă.Canalizarea între brida de aer şi motor trebuie să fie etanşă în aşa fel încât în caz de obstrucţie completă a

acestei bride, motorul să se oprească.Este posibilă utilizarea a 2 bride de aer cu condiţia împărţirii cu 1,4142 a diametrului folosit în mod normal

pentru o bridă.Brida (motor diesel supraalimentat)Toate motoarele diesel supraalimentate trebuie să conţină o bridă fixată pe carterul compresorului.Tot aerul necesar alimentării motorului trebuie să treacă prin această bridă, care va trebui să respecte ceea ce

urmează:Diametrul maxim interior al bridei este de:39 mm pentru motoarele până la 5000 cmc.43 mm pentru motoarele de peste 5000 cmc până la 6000 cmc.46 mm pentru motoarele de peste 6000 cmc.Acest diametru trebuie să fie menţinut pe o lungime minimă de 3 mm măsurată în aval, plecând din plan

perpendicular pe axa de rotaţie şi situată la 50 mm maxim în amonte faţă de extremitaţile cele mai sus faţă de bosajul roţii (vezi desenul 254.4).

Acest diametru trebuie respectat indiferent de condiţiile de temperatură.Diametrul exterior al bridei la nivelul gulerului trebuie să fie mai mic de 51 mm şi să fie menţinut pe o

lungime de 5 mm de o parte şi alta al gulerului sonic.Montajul bridei pe turbocompresor trebuie făcut în aşa fel încât să fie necesară scoaterea celor 2 şuruburi ale

compresorului sau ale bridei, pentru a putea demonta brida de pe compresor.Montajul prin poanson nu este autorizat.Pentru instalarea acestei bride este autorizată demontarea carcasei compresorului, de a ajuta la fixarea bridei

pe carcasa compresorului.Capetele şuruburilor de fixare trebuie să fie găurite (perforate) pentru a putea fi sigilate.Brida trebuie să fie alcătuită dintr-un singur material şi nu poate fi găurită (perforată), decât pentru fixarea şi

sigilarea sa, care va trebui să poată fi făcută între şuruburile de fixare între bridă (sau fixare bridă/caracasa compresorului), carterul compresorului (sau fixare carcasă/ flansă) şi carcasa turbinei (sau fixare carcasă/ flanşă)- vezi desenul 254.4.

O bridă solitară a carcasei compresorului este autorizată. În acest caz, diametrul exterior la nivelul gulerului este liber.

Este posibilă utilizarea a 2 bride de aer cu condiţia împărţirii cu 1,4142 a diametrului folosit în mod normal pentru o bridă.

Distribuţia : Arcurile şi jocul supapelor sunt libere, dar arborii cu came (înţelegând aici profilul camelor) trebuie să rămână de serie.Pompa de alimentare: Numărul şi principiul de funcţionare al pompelor de alimentare este liber.Suporţii motorului şi a cutiei de viteze trebuie să fie de serie sau omologate.Dacă suporţii sunt cei originali,materialul elementelor elastice este la liber.Eşapamentul : poate fi:- fie retras în interiorul amortizorului de zgomot de origine.- fie de a modifica eşapamentul plecând de la prima tobă către ieşire (desen 254-3), dimensiunile maxime ale

circuitului fiind cele ale conductei situate în amonte faţă de primul amortizor de zgomot. Ieşirea va trebui efectuată fie spre spate, fie lateral.

În cazul în care există două intrări în primul amortizor de zgomot, secţiunea circuitului modificat va trebui să fie inferioară sau egală cu totalul celor 2 secţiuni originale.

Aceste libertăţi nu trebuie să ducă la modificarea caroseriei şi trebuie să respecte legislaţia ţării în ceea ce priveşte nivelul zgomotelor.

Dacă o tobă de eşapament este îmbunătăţită, ea trebuie să fie de tip original şi trebuie să conţină material absorbant de zgomot. Piesele suplimentare pentru montajul eşapamentului sunt autorizate.

Eşapamentul catalitic:În cazul unde un model de maşină este omologată în două versiuni(eşapament catalitic şi altul),vehiculele

trebuie să fie conforme fie unei versiuni,fie celeilalte, se exclude amestecul între cele două versiuni.Convertizorul catalitic este considerat ca amortizor de zgomot şi poate fi deplasat.Dacă este fixat direct pe colector, catalizatorul poate fi înlocuit cu o piesă conică de aceaşi lungime şi

dimensiune la intrare şi ieşire.După această piesă, eşapamentul va fi liber, cu un diametru maxim al ţevii egal cu cel de ieţire din

catalizator.

Dacă catalizatorul este parte integrantă a colectorului de evacuare, este posibil reţinerea numai a părţii interioare a catalizatorului.

Controlul vitezei de croazieră : acesta poate fi deconectat.Panouri de insonorizare: aceste panouri pot fi eliminate deasemenea ecranele din material plastic care

servesc la mascarea elementelor mecanice ale motorului ne având decât funcţii estetice,repectând greutatea minimă..

Aer condiţionat: există posibilitatea de eliminare a sistemului de climatizare de pe un vehicul omologat cu aer condiţionat, repectând greutatea minimă.

6.2. TransmisiaCapetele de articulare a comenzii cutiei de viteză sunt la liber.Ambreajul: discul este la liber, în afară de număr şi diametru.

6.3. Suspensia. 6.3.1) Este posibilă modificarea materialului triunghiului de suspensie al unui vehicul T1 în ceea ce priveşte oţelul, greutatea noului triunghi fiind superioară greutăţii triunghiului original, totul fiind egal pe de altă parte. Întărirea suspensiei şi punctele de prindere este autorizată prin adaos de material. Întăririle suspensiei nu trebuie să permită solidarizarea a două piese distincte între ele. În cazul unei suspensii oleopneumatice, sferele pot fi modificate ca dimensiune, formă, material dar nu ca număr. Un robinet reglabil pe exteriorul maşinii poate fi adaptat pe sfere. 6.3.2)Punte rigidă : în cazul unei punţi rigide piesele originale pot fi întărite astfel încât piesele originale să poată

fi oricând recunoscute.6.3.3)Centuri: centurile de debatere sunt admise în faţă şi în spate.6.3.4)Arcuri: Arcuri elicoidale:

Lungimea este la liber, la fel şi numărul de spire, diametrul sârmei, diametrul exterior, tipul de arc (progresiv sau nu) şi forma discurilor arcului.

Suspensia pneumatică sau oleopneumatică pot fi înlocuite cu arcuri elicoidale, cu condiţia ca transformarea să fie omologată în VO.

Arcuri lamelare: Lungimea este la liber, la fel şi lăţimea, grosimea şi curbura verticală. Montajul saboţilor de protecţie ai

cerceilor este recomandat în mod expres. Numărul de lame (foi) este la liber.Bare de torsiune: diametrul este la liber.

6.3.5)Amortizoare: La alegere în ceea ce priveşte tipul lor (telescopice, cu braţe, mixte etc.), principiul lor de funcţionare

(hidraulice, prin fricţiune, mixte etc.) trebuie menţinute. Ele nu trebuie să aibă nici o altă funcţiune decât cel de amortizare.Verificarea principiului de funcţionare al amortizoarelor va fi efectuat în felul următor: Dacă au fost

demontate arcurile şi/sau barele de torsiune, vehiculul trebuie să se lase până la opritorul de cursă în mai puţin de 5 minute.

Totuşi, dacă un amortizor de rezervă este fabricat după un principiu de funcţionare diferit de cel de serie, acesta va trebui să fie aprobat de FIA.

Numărul amortizoarelor este limitată la două pe roată.Nici un alt element, cu excepţia celor ce permit exclusiv fixarea unui amortizor suplimentar, nu va putea fi

adăugat şi / sau eliminat de la suspensie.În cazul în care un vehicul nu posedă decât un singur amortizor pe roată, ancorarea acestuia este liberă cu

condiţia ca nici un alt element ce permite exclusiv fixarea să nu poată fi adăugat sau suprimat de la suspensie. Rezervoarele de lichid / fluid ale amortizoarelor pot fi fixate în pasajul roţilor, ca şi pe şasiu.O modificare locală a caroseriei sau a şasiului este autorizată dacă singurul scop este acela de prindere a

amortizorului,dar nu trebuie să se întindă mai mult de 320 mm cu noua prindere caroserie.6.3.6) Suspensia McPherson:

În cazul înlocuirii unui element de suspensie tip Mc Pherson sau a unei suspensii funcţionând într-o manieră identică, ar fi necesară înlocuirea elementului telescopic, noile piese vor trebui să fie echivalente mecanic cu piesele de origine şi să aibă aceleaşi puncte de prindere.

Discurile arcurilor de suspensie Mc Pherson pot avea forme la alegere. Materialul este la alegere.6.4. Roţi şi anvelope.

Roţile sunt la liber cu respectarea lărgimii omologate (art. 801 b) care este considerată ca maximă şi a diametrului omologat,(art.801 a).Ele vor trebui să fie acoperite de aripi.Anvelopele sunt la alegere cu condiţia să poată fi montate pe aceste roţi, dar pneurile fixe şi pneuri moto sunt interzise.Roata de rezervă va putea fi deplasată în interiorul habitaclului, cu condiţia ca aici să fie fixată solid şi să nu fie instalată în spaţiul rezervat ocupanţilor.Schimbarea fixărilor roţilor prin bolţuri în fixări prin prezoane şi piuliţe se va putea face cu condiţia

respectării numărului de puncte de prindere şi a diametrului părţilor filetate, cum este arătat în desenul 254 -1.6.5 Sistemul de frânare.

Discurile şi etrierii trebuie să fie originale sau omologate în VO.Garniturile de frânare sunt la alegere, astfel ca şi fixarea lor (nituire, lipire etc.) cu condiţia ca suprafaţă de frecare să nu fie mărită. Tablele de protecţie pot fi demontate sau pliate.

În cazul vehiculelor cu servofrână, acest dispozitiv poate fi deconectat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemele de antiblocare a frânelor.Conductele de frână vor putea fi schimbate prin conducte tip aviaţie.În cazul în care un vehicul posedă un sistem omologat de antiblocare al roţii, acesta va putea fi suprimat în totalitate de pe vehiculul de competiţie.

6.6. Caroseria. 6.6.1. Exteriorul.

Ornamentele roţilor trebuie să fie îndepărtate.Piesele de insonorizare din plastic pot fi demontate complet sau parţial din interiorul pasajelor roţilor.Se pot monta protecţii la faruri care nu vor avea alt scop decât acela de a acoperi sticla farului, fără a influenţa aerodinamica maşinii.Montajul protecţiilor inferioare este recomandat, dar nu este autorizat decât cu condiţia ca ele să fie efectiv protecţii care să respecte garda la sol, care să fie demontabile şi concepute exclusiv şi specific pentru a proteja următoarele: motorul, radiatorul, suspensia, cutia de viteze, rezervorul,transmisia, eşapamentul etc.O grilă de protecţie este recomandată deasupra barei de protecţie. Această grilă va trebui să fie independentă de structura maşinii, ea nu o va întări şi nici nu o va rigidiza. Această grilă de protecţie trebuie să fie constituită din tuburi şi fixările lor trebuie să fie situate pe bara de protecţie originală. Nu trebuie să aibă alt rol decât cea de protecţie şi de fixare a farurilor suplimentare.Geamurile laterale şi cele din spate situate în spatele conducătorului vor putea fi dintr-un material netransparent sau înlocuite cu un material transparent cu o grosime de cel puţin 3 mm.Geamul de pe trapa care se deschide pe acoperiş poate sa fie înlocuit de o tolă metalică cu o grosime de minimum 1,5 mm, cu eventuale fixări suplimentare.Aceste libertăţi nu trebuie să ducă la modificarea formei caroseriei. Fixarea lor este la liber, mecanismele pot fi înlăturate, mai multe oglinzi cu aceeaşi deschidere pot fi înlocuite cu unul singur, la fel şi pentru geamurile portierelor transversale.Se poate prevedea un sistem de zăvorâre a buşonului de la rezervorul de benzină.Dacă suportul iniţial al roţii de rezervă prezintă un pericol pe exteriorul caroseriei şi dacă aceasta roată este deplasată în habitaclu ( vezi art. 6.4. ), ea va putea fi retras.Este autorizat montajul oglinzilor retrovizoare exterioare, la fel ca şi schimbarea lamelor ştergătorului de parbriz, faţă şi spate.Numai troliile electrice, montate fără modificarea structurii vehiculului alta decât cea care permite fixarea troliului prin buloane sunt autorizate.

6.6.2.Habitaclu. Toate piesele inutile ale sistemului centurilor de siguranţe originale pot fi înlăturate.Sunt autorizate fără restricţie, toate accesoriile care nu au nici un efect asupra comportamentului vehiculului, atât cele ce privesc estetică sau confortul interior (iluminatul, încălzirea etc.), cu condiţia expresă ca ele să nu afecteze, chiar şi în mod secundar, randamentul motorului, transmisia, frânarea sau ţinuta de drum. Toate comenzile trebuie să fie cele prevăzute de constructor, aici înţelegându–se rolul lor, dar este permis să fie amenajate pentru a le îmbunătăţii utilizarea sau pentru a le face mai accesibile: de exemplu, adăugarea unui prelungitor la comanda (maneta) frânei de mână, a unei tălpi suplimentare la pedala de frână etc.În particular, ceea ce urmează este permis:1) Aparate de măsură, contoare etc, suplimentare pot fi instalate liber cu condiţia ca montajul lor să nu aibă nici un caracter periculos.2) Claxonul poate fi schimbat. Poate fi adăugat unul la dispoziţia pasagerului sau pilotului.3) Mecanismul levierului frânei de mână poate fi adaptat pentru a obţine un deblocaj instantaneu (fly-off handbrake).4) Husele scaunelor înţelegând aici şi cele de pe bancheta, pot fi scoase sub rezerva respectării art.253.16.Scaunele din spate pot fi înlăturate, cu condiţia ca un perete despărţitor etanş să despartă habitaclul de compartimentul motor şi / sau de rezervorul de carburant. 5)Este permisă adăugarea unor compartimente suplimentare la cutia de mănuşi şi de buzunare suplimentare

la portiere.6)Volanul de direcţie este la alegere. Sistemul de blocaj a direcţiei poate fi făcut nefuncţional7) Este autorizată schimbarea ridicătoarelor electrice de geamuri cu macarale manuale.8) Covoarele sunt la liber sau pot fi înlăturate.9) Este permisă înlăturarea materialelor de insonorizare şi a garniturilor, exceptând cele ale portierelor şi a

tabloului de bord.10) Panourile portierelor pot fi realizate din foi de tablă de o grosime minimă de 0,5 mm, din fibră de carbon

de o grosime minimă de 1 mm sau din alt material solid şi neinflamabil de o grosime minimă de 2 mm. Aceasta se aplică în mod egal garniturilor situate sub geamurile laterale spate sau ale portierelor spate.

6.6.3. Întăriri.Întăriri ale părţii suspendate sunt autorizate cu condiţia să fie vorba de un material care să ia forma originală şi să fie în contact cu ea.Pot fi montate bare anti-împănare şi anti-ecartament putând fi montate în faţă cu condiţia ca ele să fie demontabile şi înşurubate pe punctele de prindere ale suspensiei sau pe suporţii arcurilor de la suspensie. Este de asemenea, în mod egal autorizată găurirea tolei superioare pentru a fixa aceste bare.

Aceste bare vor putea fi montate şi în spate, pe fiecare latură în maxim două puncte. Distanţa între aceste două puncte va trebui să fie inferioară de 10 cm. Distanţa între unul dintre aceste două puncte şi fixarea suspensiei este mai mare de 10 cm.

6.6.4. În cazul în care, roata de rezervă este amplasată de la început într-un loc închis, şi în caz că această roată este schimbată cu una mai mare (vezi art. 6.4.), situată în acest amplasament, este posibilă înlăturarea capacului de amplasare al roţii pe suprafaţa indusă de diametrul noii roţi (desen 254-2).

6.7. Sistemul electric. - bateria: marca, capacitatea şi cablurile bateriei sunt la alegere. Tensiunea şi amplasamentul acesteia trebuie să fie păstrat.- generatorul : este autorizată înlocuirea cu un generator de putere mai mare. Un dinam nu poate fi înlocuit cu un alternator şi viceversa.- sistemul de iluminare : sunt autorizate faruri suplimentare, înţelegând şi releele corespunzătoare, cu condiţia să nu depăşească în total 8 faruri (nu sunt cuprinse lanternele de poziţie), în măsura în care legile ţării o permit. Acestea nu pot fi montate prin încastrare. Numărul de faruri şi diverse lumini exterioare va trebui să fie întotdeauna par. Farurile originale pot fi anulate (făcute inoperante) şi pot fi acoperite cu bandă adezivă. Ele pot fi înlocuite cu altele, respectând acest articol.- Este permisă adăugarea de siguranţe la circuitul electric.

6.8. Circuitul carburantului. Este autorizată montarea unui rezervor FT 3 1999, FT 3.5 sau FT 5 şi a accesoriilor sale (în conformitate cu diferitele articole ale regulamentului), alimentând rezervorul original prin intermediul unui racord pe tubul de umplere original. În acest caz, amplasarea în aer liber a rezervorului original, va trebui să treacă prin rezervorul FT 3 1999,FT 3.5 sau FT 5, ansamblul conductelor originale va trebui păstrat, noile conducte şi accesoriiile care echipează rezervorul FT 3 1999, FT 3.5sau FT 5 trebuind să fie în conformitate cu art. 283.3.2.

6.9. Cricul.Cricul este la alegere şi punctele sale de ridicare vor putea fi schimbate cu altele, neavând decât această funcţie.

Articolul 285 – REGLEMENTĂRI SPECIFICE MAŞINILOR TOT TEREN MODIFICATE ( Grupa T1 )

Maşini terestre cu un singur motor cu propulsie mecanică la sol, de la 4 la 8 roţi, transformate pentru scopuri proprii, deplasându-se cu un ajutor constant pe suprafaţa terestră, propulsia şi direcţia fiind controlate de un conducător aflat la bordul maşinii.Aceste maşini pot fi construite ca unicat dar trebuie să fie în conformitate cu Convenţia Internaţionala a Circulatiei Rutiere, în mod deosebit în următoarele puncte: ştergător de parbriz, spălător de parbriz, vitezometru etc. Marca automobilului:O “marcă de automobil“ corespunde unei maşini complete.Atunci când constructorul maşinii montează un motor de provenienţă straină în propria fabricaţie, maşina va fi considerată ca “hibrid“ şi numele constructorului de motoare va fi asociat cu cel al constructorului maşinii.Numele constructorului maşinii va trebui să-l preceadă întotdeauna pe cel al constructorului de motoare.În cazul în care o Cupă, un Trofeu sau un titlu de Campion ar fi câştigat de o maşină hibridă, el va fi înmânat constructorului maşinii.Articolul 1: Obligaţii.Maşinile grupei T2 trebuie să fie conforme cu prescripţiile generale şi cu echipamentele de securitate definite în articolele 282 şi respectiv 283.Toate rezervoarele de ulei în întregime şi toate rezervoarele de benzină în întregime, trebuie să fie situate în structura principală a vehiculului.Sunt acceptate numai rezervoarele de carburant conforme cu normele FT 3 1999, FT 3.5 sau FT 5. ( din 01.01.2007)Articolul 2: Caroseria.2.1 Exteriorul.Materialele sunt libere (la alegere).Parbrizul este facultativ.Dacă totuşi este prevăzut, el trebuie să fie din geam stratificat (mai multe foi), indiferent de formă şi suprafaţă.Dacă parbrizul este lipit, trebuie să fie posibil demontarea geamurilor portierelor faţă sau a portierelor faţă fără ajutorul sculelor.În caz de spargere sau absenţei parbrizului, purtarea unei căşti cu vizieră sau ochelari tip moto este obligatorie, dacă nu, startul va fi refuzat.Toate elementele caroseriei trebuie să fie finisate cu grijă şi complet, fără piese provizorii, fără vârfuri ascuţite.Nici un element al caroseriei nu poate prezenta părţi tăioase sau ascuţite la vârf.Raza minimă a unghiurilor şi a colţurilor nu poate fi inferioară de 15 mm.

Orice vehicul trebuie să fie echipat în faţă de o caroserie dintr-un material dur şi netransparent care să se ridice la minimum până la centrul volanului fără a putea fi mai puţin de 42 cm mai jos de planul de fixare a scaunului conducătorului şi care să asigure o protecţie contra pietrelor.Caroseria trebuie să acopere în proiecţie verticală cel puţin 120° din partea superioară a roţilor (situată sub axa roţii, în vedere laterală) şi toate componentele mecanice, cu excepţia amortizoarelor, a radiatoarelor şi a roţilor de rezervă, a punctelor de prindere şi fixare.Caroseria trebuie să coboare minim sau să fie prelungită spre spate până la nivelul bordurii superioare a jantei.Toate componentele, având o influenţă aerodinamica şi toate componentele caroseriei trebuie să fie fixate rigid pe partea total suspendată a maşinii (ansamblu şasiu/ caroserie) să nu aibă nici un grad de libertate, să fie solid fixate şi să rămână imobile în raport cu această parte atunci când maşina se afla în mişcare.2.2 Lăţimea maximă .

- Pentru cele cu 4 roţi motoare, lăţimea maximă a caroseriei este fixată la 2,00 m, fără oglinzi retrovizoare.- Pentru cele cu 2 roţi motoare, lăţimea maximă a caroseriei este fixată la 2,20 m, fără oglinzi retrovizoare.

2.3 Interiorul.Caroseria trebuie să fie concepută astfel încât să asigure confortul şi securitatea conducătorului şi a eventualilor coechipieri.Nici un element al caroseriei nu poate să prezinte părţi ascuţite sau muchii tăioase.Nici o parte mecanică nu trebuie să iasă sau să aibă o parte ieşită în interiorul habitaclului.Trapele de vizitare sunt autorizate,cuprinse in habitaclu. Cu excepţia filtrului de aer, ele nu trebuie să permită

nici mantajul nici demontajul elementelor mecanice.Suprafaţa totală a trapelor de vizitare este limitată la 500 cm2.Ele trebuie sa permită habitaclului conservarea etanşeitătii împotriva lichidelor şi flăcărilor.Orice echipament care ar putea prezenta un risc trebuie să fie protejat sau izolat şi să nu fie situat în habitaclu.Maşinile trebuie să aibă obligatoriu deschideri laterale care să permită ieşirea conducătorului şi a eventualilor coechipieri. Aceste deschideri trebuie să aibă dimensiuni care să permită înscrierea unui pătrat de minim 50 cm lăţime şi 50 cm înălţime, măsuraţi vertical şi ale căror unghiuri pot permite o rotunjire a razei de maxim 15 cm.Portierele prevăzute cu geamuri trebuie să fie înzestrate cu o deschizătură făcută dintr-un material transparent care poate să fie un paralelogram ale cărui laturi orizontale să măsoare minim 40 cm.Înălţimea măsurată pe suprafaţa ferestrei, perpendicular pe laturile orizontale trebuie să fie de minim 25 cm.Unghiurile pot fi rotunjite la o rază minimă de 5 cm. Măsurătorile vor fi făcute cu coarda.Maşinile lipsite de geamurile laterale trebuie să fie echipate cu plase laterale de protecţie cu prindere în partea inferioară.Habitaclul trebuie să fie astfel conceput încât un ocupant să-l poată părăsi din poziţia normală în vehicul, în 7 secunde prin portiera situată pe partea sa şi în 9 secunde prin portiera din partea opusă.Pentru testele indicate mai sus, ocupantul trebuie să poarte tot echipamentul normal, centurile de siguranţă trebuie să fie ataşate, volanul trebuie să se afle în poziţia cea mai puţin practică, şi portierele trebuie să fie închise. Aceste teste se repetă cu fiecare ocupant al maşinii.- Maşini monoloc:Amplasamentul prevăzut pentru scaun trebuie să aibă o lăţime minimă de 45 cm menţinută pe toată adâncimea scaunului.Înălţimea minimă protejată pe verticală va fi de 80 cm între şezutul scaunului şi o linie care să unească (pe exterior) cele două arce principale sau interiorul acoperişului.Lăţimea minimă pentru locul picioarelor trebuie s fie de 25 cm, menţinută pe o înălţime de 25 cm, măsuraţi orizontal şi vertical pe axa longitudinală a şasiului, în poziţia verticală a pedalelor.Pentru maşinile construite după 31.12. 96, dimensiunile habitaclului trebuie să fie conforme cu volumul minim indicat pe desenul 285.1.- Maşinile cu două locuri: : Fiecare amplasament prevăzut pentru fiecare scaun trebuie să aibă o lăţime minimă de 45 cm menţinută pe toată adâncimea scaunului.Distanţa între cele două axe longitudinale ale celor două scaune ale maşinii nu poate fi inferioară de 50 cm.În cazul în care cele două axe nu sunt paralele, măsurătoarea trebuie să fie făcută în cavitatea fiecăruia dintre cele două scaune.Lăţimea interioară minimă a locurilor din faţă este de 110 cm, menţinută liber pe cel puţin 25 cm înălţime şi 40 cm lungime.Înălţimea minimă protejată pe verticală va fi de 80 cm între şezutul scaunului şi o linie care să unească (pe exterior) cele două arce principale sau interiorul acoperişului.Lăţimea minimă pentru locul picioarelor trebuie să fie de 25 cm, menţinută pe o înălţime de 25 cm, măsuraţi orizontal şi vertical pe axa longitudinală a şasiului, în poziţia verticală a pedalelor.

Articolul 3: Greutatea minimă.3.1 Maşinile sunt încadrate pe o scară de greutăţi minime, după cum urmează, în funcţie de cilindree:

Cilindree Greutate in kg Greutate în kg. în cmc 4 x 4 2 RM

până la 1600 1300 860de la 1600 la 2000 1525 980 2000 la 2250 1562,5 1010

2250 la 2500 1600 10402500 la 2750 1637,5 10702750 la 3000 1675 11003000 la 3250 1712,5 11303250 la 3500 1750 11603500 la 3750 1787,5 11903750 la 4000 1825 12204000 la 4250 1862,5 12504250 la 4500 1900 12804500 la 4750 1937,5 13104750 la 5000 1975 13405000 la 5250 2012,5 13705250 la 5500 2050 14005500 la 5750 2087,5 14305750 la 6000 2125 14606000 la 6250 2162,5 14906250 la 6500 2200 15206500 la 6750 2237,5 15506750 la 7000 2275 15807000 la 7250 2312,5 16107250 la 7500 2350 16407500 la 7750 2387,5 16707750 la 8000 2425 1700

peste 8000 2500 17603.2 Dacă în condiţii de cursă, un vehicul ale cărui roţi sunt de diametre diferite în faţă şi în spate are trei roţi de rezervă, atunci el va putea fi cântărit cu cele 3 roţi de rezervă. Greutatea minimă a maşinii, incluzând aici greutatea echipamentelor de securitate şi a celor 2 roţi de rezervă, dar fără persoane, fără bagaje, scule, cric, piese de schimb, materiale de ajutor/ supravieţuire, de navigaţie sau de comunicare portabilă etc.Vehiculul trebuie să fie cântărit asa cum se prezintă şi o greutate forfetară de 50 kg trebuie adaugată greutăţii minime, pentru a ţine cont de echipamentele îmbarcate şi de cantitatea de combustibil prezentă în rezervor (rezervoare).Dacă în aceste condiţii, greutatea relevată este inferioară greutăţii minime admise, delegatul tehnic ASN trebuie să procedeze atât la ridicarea echipamentelor care nu trebuie luate în calcul, cât şi la golirea rezervoarelor de combustibil şi trebuie să verifice din nou greutatea vehiculului.Este permisă ajustarea greutăţii maşinii prin unul sau mai multe lesturi, cu condiţia să fie vorba de blocuri solide şi unitare, fixate uşor cu minimum de unelte, plasate pe podeaua habitaclului, la loc vizibil şi sigilat cu plumb de către comisar.Articolul 4: Motorul. 4.1. Generalităţi.

Vezi articolul 282.34.1.1 Brida de aer: ( din 01.01.2007)

Tot aerul necesar alimentării motorului trebuie să treacă prin aceasta bridă, care trebuie să respecte articolul 284.6.1, cu excepţia celor ce privesc diametrul lor.Brida motoarelor cu benzină supraalimentate trebuie să respecte art. 284.6.1 aplicabil motoarelor diesel supraalimentate, cu excepţia celor ce privesc diametrul lor.Este posibilă utilizarea a 2 bride de aer cu condiţia împărţirii cu 1,4142 diametrul normal utilizat pentru o bridă.A) Brida pentru motoare pe benzină:Toate motoarele pe benzină trebuie să fie echipate cu o bridă de aer cu diametrul interior maxim:Motor cu 2 supape pe cilindru: 34 mm,Motor cu mai mult de 2 supape pe cilindru: 32 mm,Motor cu 2 supape pe cilindru (axa cu came în blocul motor), cu cilindreea mai mare de 5400cmc: 37,2 mm.B) Brida pentru motoare diesel:Toate motoarele diesel trebuie să fie echipate cu o bridă de aer cu diametrul interior maxim de 39 mm. 4.1.2) Raportul volumetric:Pentru motoarele cu benzină, raportul volumetric maxim este fixat la 10,5 / 1 în orice moment.4.1.3) Volumul colectorului de admisie:Pentru motoarele pe benzină,volumul maxim intrat prin bridă şi planul de legătură a colectorului de pe chiuloasă este fixat la 22 litri.Pentru motoarele diesel supraalimentate, acest volum este fixat la 30 litri.

4.2 Cilindreea şi pregătirea. Motorul şi pregătirea sa sunt la alegere.

4.3 Lubrifierea.

Radiatorul, răcitorul ulei/apa, tubulatura, termostatul, baia de ulei, sorburi libere.Utilizarea unui sistem de lubrifiere al motorului prin carter sec este permisă. Rezervorul de ulei ca şi canalizările nu trebuie să se afle în habitaclu sau în compartimentul pentru bagaje.Orice priză de aer trebuie să aibă ca unic efect aducerea aerului necesar echipajului sau răcirii părţilor mecanice, cu excluderea oricărui efect aerodinamic.Presiunea uleiului poate fi crescută prin schimbarea arcului de la supapa de descărcare.Dacă sistemul de lubrefiere prevede o amplasare în aer liber, trebuie să fie echipată în aşa fel încât surplusurile de ulei să se scurgă într-un recipient recuperator.

Acesta trebuie să aibă capacitatea minimă de 2 litri pentru maşinile cu o cilindree inferioară sau egală cu 2000 cmc şi de 3 litri pentru maşinile cu o cilindree superioară de 2000 cmc.Acest recipient trebuie să fie din material plastic translucid sau să fie dotat cu un panou transparent.Este posibilă montarea unui separator aer/ulei pe exteriorul motorului (capacitatea maximă 1 l) conform desenului 255-3. Nu poate exista un retur al uleiului din vasul recuperator către motor, decât prin gravitaţie.Este permisă montarea unui ventilator sau mai multepentru răcirea uleiului din motor, dar fără ca aceasta să implice vreun efect aerodinamic.Articolul 5: Şasiul.Maşina trebuie să aibă o structură imediat în spatele scaunului pilotului, mai lată şi mai înaltă decât umerii, atunci când este aşezat normal în maşină, cu centura pusă.Articolul 6: Cutia de viteză şi cutia de transfer. 6.1 Cutia de viteză.

Cutia de viteză este la alegere în ceea ce priveşte concepţia, ea este limitată la 6 rapoarte, fără posibilitatea de schimbare printr-un altul intermediar în lanţul transmisiei.Dacă, cutia de viteză are numai 5 rapoarte este posibilă un raport suplimentar de multiplicare prin intermediul unei cutii de transfer.Cutiile de tip “secvenţial” sunt permise cu condiţia unei comenzi mecanice, exclusiv, şi cu interzicerea utilizării unei alte comenzi asistate.Numai cutiile automate care folosesc un convertizor de cuplu sunt permise.Este autorizat doar un sistem de întrerupere al aprinderii şi/sau injecţiei motorului, acţionat mecanic, prin schimbarea raportului cutiei de viteză.

6.2 Cuple finale, diferenţialul.La alegere.

6.3 Arborele de transmisie.Arborii de transmisie sunt la liber.

6.4 Lubrifierea.Un dispozitiv adiţional de lubrifiere şi răcire a uleiului este permis (pompele de circulare, radiatorul şi prizele de aer) în aceleaşi condiţii ca în articolul 285-4.3.

Articolul 7: SuspensiaSuspensia este la alegere dar debaterea suspensiilor pentru vehicule 4 roţi motoare este limitată la:

- 300 mm pentru o punte rigidă tip “banjo“ axa de ieşire a diferenţialului confundându- se cu axa roţilor (vezi desen 285-2)- 250 mm pentru celelalte tipuri de transmisii.Metoda măsurării debaterii este următoarea :

- pentru suspensiile cu roţi independente :Vehiculul trebuie situat pe capre cu ansamblul arc/amortizor demontat. Roata trebuie deplasată lovind oţel pe oţel.Debaterea corespunde mediei deplasării pe verticală a două puncte situate pe planul median a unei roţi şi diametral opus pe un plan vertical. - pentru suspensiile cu punte rigidă :Vehiculul trebuie situat pe capre cu cu punţile limitate în jos de chingile de limitare a debaterii.Roţile trebuie deplasate de la poziţia inferioară la poziţia superioară.Debaterea corespunde deplasării pe verticală a roţilor.Articolul 8: Roţi şi anvelope.Roţile complete trebuie să poată fi montate în caroserie şi să aibă un diametru maxim de 890 mm pentru maşinile cu 2 roţi motoare şi de 810 mm pentru cele cu 4 roţi motoare.Utilizarea anvelopelor destinate motocicletelor este interzisă.Este interzisă montarea elementelor intermediare între roţi şi pneuri.Nu este necesar ca toate roţile să fie de acelaşi diametru.În cazul fixării roţii prin piuliţa centrală, un arc de securitate trebuie să fie plasat pe piuliţă pe toata durata concursului şi trebuie să fie înlocuit după schimbarea totală a roţii. Arcurile trebuie să fie vopsite în roşu “ Dayglo “. Arcurile de rezervă trebuie să fie disponibile în orice moment.Utilizarea sistemului de umflare/desumflare în timp ce vehiculul se află în mers este interzisăOperaţia de umflare/desumflare se efectuează obligatoriu cu vehiculul oprit.Este autorizat un sistem de legătură a roţilor, în timpul operaţiunii, printr-un furtun suplu branşat pe una sau la mai multe valve.Furtunul şi manometrul său pot fi situate în habitaclu cu condiţia ca presiunea folosită să fie mai mică de 10 bari.O singură valvă / roată trebuie să fie operaţională şi aceasta trebuie să fie poziţionată pe partea exterioară a jantei.Valvele trebuie să fie de un tip convenţional pentru vehicule de serie şi trebuie să fie poziţionate pe jenţi.Buteliile de aer comprimat care alimentează sistemul :

- nu trebuie să aibă o capacitate superioară a 15 litri fiecare,- trebuie să aibă o fixare capabilă să reziste la o decelerare de 25 g,- nu trebuie să fie situate în habitaclu.Este recomandat ca aceste butelii să fie dispuse transversal pe vehicul şi fixate prin cel puţin două centuri metalice.Articolul 9: Diverse.9.1 Cazuri particulare.

Un vehicul cu 4 roţi motoare care în producţie ar prezenta o greutate în gol între 2500 şi 3500 kg şi o lăţime mai mare de 2 m , poate fi acceptat în T 2 dacă constructorul face o cerere în scris la ASN :În concursurile de Tot Teren greutatea acestui vehicul nu trebuie să fie mai mică de 2800 kg şi el îşi va putea păstra laţimea originală.

Articolul 10: MODIFICĂRI PENTRU 01.01.200710.1 Generalităţi.A) Brida pentru motoare pe benzină:Toate motoarele pe benzină trebuie să fie echipate cu o bridă de aer cu diametrul interior maxim:Motor cu 2 supape pe cilindru: 34 mm,Motor cu mai mult de 2 supape pe cilindru: 32 mm,Motor cu 2 supape pe cilindru (axa cu came în blocul motor), cu cilindreea mai mare de 5400cmc:- 34 mm, dacă greutatea este inferioară sau egală cu 1700 kg.- 37,2 mm, dacă greutatea este superioară de 1700 kg.

B) Roţi şi anvelope.Pentru vehiculele cu 4 roţi motoare sunt autorizate jenţi din aliaj de aluminiu numai dacă greutatea acestora este peste 10 kg.

C) Diverse.Sunt interzise toate sistemele radar, sistemele de măsurare a vitezei vehiculului ( în afara roţilor fonice de pe cutia de viteză), giroscoape,accelerometre,receptoare de efort( în afara celui de întrerupere a aprinderii/injecţiei).Un singur sesizor de viteză / roată este permis.

Articolul 287 – REGULAMENT TEHNIC PENTRU CAMIOANE TOT TEREN Grupa T4

Articolul 1. GENERALITĂŢI 1.1 Modificări autorizate.

Orice modificare care nu a fost explicit autorizată de prezentul regulament sau de articolele 282, 283 este interzisă.Singurele lucrări care se pot efectua pe autovehicule sunt cele necesare întreţinerii lor normale sau înlocuirii pieselor deteriorate.Limitele modificărilor şi montajelor autorizate sunt precizate mai jos.Cu excepţia acestor autorizări, orice piesă deteriorată nu poate fi înlocuită decât cu o piesă având originea identică cu piesa deteriorată.Autovehiculele vor fi strict de serie şi identificabile conform datelor precizate în documentele enumerate la articolul 2.3.

Articolul 2. Eligibilitate.2.1 Generalităţi.

Prezentul regulament guvernează o competiţie între autoşasiuri cu 2 pînă la 4 osii.Exceptând modificările autorizate specificate în prezentul regulament, autovehiculele vor fi conforme cu fişa de omologare FIA pentru grupa T4.Sunt autorizate echipamentele opţionale sau accesoriile suplimentare care nu modifică performanţele.

2.2 Autovehicule care pot fi admise.Pot fi admise “ autoşasiurile “ ( şasiu- cabină ) de serie, cu 2 până la 4 osii. Produse de către un constructor recunoscut, cu o P.T.A.C. (Greutate Totală Autorizată în Sarcină ) de cel puţin 3500 kg şi echipate cu caroserii convenţionale.Concurentul este responsabil de furnizarea oricărei dovezi solicitate de către Comisarii Tehnici, în baza căreia aceştia să poată verifica dacă autovehiculul supus examinării este, ori a fost produs de serie şi că se află în vânzare curentă către populaţie şi că a fost omologat în grupa T4.

2.3 Documentaţie.2.3.1 Concurentul va prezenta următoarele documente:

1) Fişă de omologare FIA sau un dosar tehnic validat de FIA, dacă omologarea camionului este depăşită (vezi art.1.1.1 al Regulamentului de Omologare pentru camioane de serie)

2) Proces verbal al verificării tehnice anuale.3) Certificat de înmatriculare sau document echivalent (se admit înmatriculările provizorii sau temporare

autorizate, cele ce sunt eliberate de autorităţile ţării organizatoare, la cererea ASN-ului ).Articolul 3: Echipamente de securitate. 3.1 Arc de securitate.

3.1.1 Cabina: Cabina pilotului trebuie să fie echipată cu un cadru de siguranţă.Scopul principal al unui cadru de siguranţă este de a proteja pilotul şi coechipierii în caz de accidente grave.Recomandările minime în materie de arcuri de securitate sunt prezentate în prezentul regulament, dar se impune să se adauge la acestea, următoarele observaţii:- Caracteristicile principale ale unui cadru de siguranţă sunt înainte de orice, rezultatul unei concepţii

precise şi detailate, a unui sistem de fixare adecvat pe cabina pilotului şi a unui montaj sigur şi fix pe caroserie.

- Se recomandă să fie alese picioare de fixare cu un diametru cât mai mare posibil pentru a se repartiza sarcina pe o suprafaţă maximă.

- Este indicat de asemenea să se sudeze, pe cât posibil, cadrul de cabină ( de pildă stâlpii parbrizului şi ai uşilor ). Acest lucru conduce la creşterea rigidităţii şi a stabilităţii dispozitivului.

- Toate sudurile vor fi de cea mai bună calitate,cu adîncime maximă ( de preferinţă sudură cu arc şi, în mod special, sudură în atmosferă de gaz protector ).

- De fiecare parte a vehiculului se va monta o bară protectoare longitudinală ( bară siguranţă portieră ). Aceasta poate fi demontabilă.

Această bară laterală de protecţie va fi plasată cât se poate de sus, dar înălţimea la care se amplasează nu va depăşi o treime din înălţimea portierei, măsurată de la bază. Aceste recomandări sunt recomandări minime.Sînt autorizate adăugirile de elemente sau de bare de întărire suplimentare ( vezi Anexa J articolul 283.8 - Maşini pentru orice teren şi desenele 287-1 şi 287-2 ).În afara cadrului de siguranţă interior se admite montarea unui cadru de siguranţă exterior, sub rezerva respectării următoarelor condiţii:

- Nici o parte a feţei anterioare a cadrului de siguranţă nu poate depăşi proiecţia pe sol a autovehiculului de bază.

- Nici o parte a cadrului de siguranţă nu poate depăşi laturile şi extremităţile superioare ale caroseriei portante a autovehiculului de bază.

- Nici o parte a cadrului de siguranţă nu va fi situată la peste 0,50 m de spatele caroseriei cabinei. 3.1.2 Caroserie “portantă”:

( vezi desen 287-3 )Partea din spate a autovehiculului (partea destinată de a primi mărfurile transportate) va fi ranforsată în partea din faţă (panoul caroseriei de sub cabină) printr-un arc perfect închis A B C D rigidizat printr-o diagonală AD sau BC, care va urma îndeaproape conturul interior al caroseriei şi a cărei înălţime minimă va fi cel puţin egală cu cea a părţii celeia mai înalte a cabinei sau a arcului său exterior (nu se au în vedere prizele de aer şi ieşirile de evacuare).O parte a acestui arc se va fixa cu plăci de oţel sudate şi prinse cu buloane pe contra-plăci la nivelul planşeului, cît se poate de aproape de unghiurile C şi D, iar cealaltă parte în acelaşi mod pe peretele vertical al caroseriei ( dacă nu este din prelată ) în apropierea unghiurilor A şi B.În cazul în care planşeul nu este suficient de rezistent, această fixare se va face pe şasiu.Arcul se va menţine pe poziţie cu ajutorul a două braţe de forţă rectilinii fixate în A şi B şi prinse cu buloane de planşeul autovehiculului, cu plăci şi contra-plăci ( AE şi BF ).În cazul în care planşeul nu este suficient de rezistent, această fixare se va face pe şasiu.Plăcile şi contra-plăcile utilizate mai sus vor avea o suprafaţă de 200 cm 2 şi o grosime minimă de 3 mm şi se vor fixa cu 4 buloane cu diametrul de 12 mm.

3.1.3 Specificaţii minime:Forma minimă admisă a cadrului de siguranţă este prezentată în desenul 287-1.Fiecare arc va fi confecţionat dintr-o singură bucată şi nu va prezenta denivelări ori fisuri.Toate elementele cadrului trebuie să fie sudate între ele sau legate prin conexiunile prezentate în articolul 283.8 al Anexei J.Observaţie: Extremitatea superioară a barei diagonale spate se va fixa pe partea cu scaunul pilotului.Se autorizează şi chiar se recomandă montarea de bare suplimentare pe arc.În desenul 287-2 se prezintă un astfel de exemplu.Aceste bare suplimentare pot fi sudate sau fixate cu conexiuni amovibile. Cadrul se va fixa de cabină prin cel puţin patru picioare de fixare, cîte unul pentru fiecare stâlp vertical al cadrului.Fiecare picior de fixare va avea o suprafaţă minimă de 200 cm2 şi o grosime de 3 mm.Plăci de ranforsare cu o suprafaţă de cel puţin 200 cm2 şi o grosime minimă de 3 mm se vor fixa astfel încât să imobilizeze planşeul cabinei între picioarele de fixare şi plăcile de ranforsare, cu cel puţin trei şuruburi, cu o specificaţie de cel puţin 8.8 (Grad “S”) şi un diametru minim de 12 mm.Aceasta este o fixare minimă. Se autorizează creşterea numărului de şuruburi şi sudarea arcului de cabină (de exemplu: pe stâlpii parbrizului şi uşilor; vezi texte şi desene în Anexa J, articol 283.8 ).Prevederi minimale în ce priveşte materialul barelor obligatorii:

- Ţevi de oţel fără sudură, trase la rece, cu o rezistenţă minimă la tracţiune de 340 N/mm2.Dimensiunile minime admise pentru bare:

- 57 mm diametru exterior x 4,9 mm grosime perete. sau- 60 mm diametru exterior x 3,2 mm grosime perete. sau- 70 mm diametru exterior x 2,4 mm grosime perete.

Fiecare bară din desenul 287-1 trebuie să fie prevăzută cu un orificiu cu diametrul de 5 mm, amplasat la vedere, astfel încât să poată permite controlul.Observaţie:Dimensiunile ţevilor de mai sus sînt dimensiuni standard, deci uşor găsibile. Dacă totuşi una dintre ele va fi greu de găsit, ţeava se acceptă chiar dacă depăşeşte dimensiunile de mai sus; de exemplu 60 mm x 4,9 mm sau 57 mm x 5,0 mm se acceptă ca înlocuitoare pentru ţeava de 57 mm x 4,9 mm.

3.2 Blocarea cabinei şi capotei.Autovehiculele cu cabine basculante spre în faţă vor fi echipate cu un dispozitiv suplimentar care să completeze mecanismul normal de basculare şi care să împiedice cabina să basculeze în caz de deblocare a acestui mecanism.El trebuie fixat între şasiu şi armătura de securitate a cabinei. Dacă este fixat pe cabină, fixarea cotului cabinei trebuie să fie întărită printr-o placă şi o contraplacă cu o suprafaţă de 200 cm2 şi 3 mm grosime minimă, fiecare, fixate cu 4 şuruburi de 12 mm diametru.Elementul cel mai puţin rezistent al acestui dispozitiv trebuie să fie un şurub sau un bolţ de oţel de cel puţin 16 mm diametru sau două şuruburi ori două bolţuri de oţel de cel puţin 12 mm diametru.Se admit cabluri de oţel de fiecare parte a cabinei, cu un diametru minim de 12 mm ( sau secţiune echivalentă). Acestea vor fi de o lungime suficientă pentru a permite rabaterea cabinei faţă de şasiu.La vehiculele echipate cu capotă, trebuie pus un dispozitiv suplimentar de blocare, în plus faţă de blocarea normală a capotei, pentru a împiedica deschiderea capotei în cazul unui defect la capota normală (fixare cu ştifturi de oţel). Aceste dispozitive suplimentare trebuie să fie perfect blocate când autovehiculul se află în mers.

3.3Arbore de transmisie.Pentru fiecare arbore de transmisie longitudinal mai lung de un metru se va monta lângă capătul din faţă un arc sau o curea din oţel.

3.4 Roţi şi pneuri.3.4.1 Jenţi, dispozitive de lărgire a căii:

Dimensiunea jenţilor este limitată la 14 x 20 ţoli şi diametrul total al roţii montate şi umflate la 5 bari, nu trebuie să depăşească 1300 mm.Nu sunt admise jenţile secţionate.Se interzice amplasarea de dispozitive de lărgire sau adaptoare între roţile de rulare şi butuc.

3.4.2 Capace pentru piuliţele roţilor. Se vor monta capace pentru piuliţele roţilor pe toate roţile, dacă piuliţele sau buloanele depăşesc roţile complete.

3.4.3 Greutăţi pentru echilibrarea roţilor.Se interzice folosirea de greutăţi de echilibrare amovibile, pe roţi.

3.4.4 Pneuri.Orice pneu considerat de către comisari ca fiind necorespunzător ori periculos dintr-un motiv sau altul, va fi respins.

3.4.5 Roţi / pneuri de rezervă.Sunt obligatorii două roţi sau două pneuri, în funcţie de tipul de roţi utilizate.

3.5 Izolarea motorului şi transmisiei. ( perete anti – incendiu )Toate autovehiculele vor fi echipate cu un perete de protecţie fabricat dintr –un material neinflamabil şi amplasat între motor / transmisie şi compartimentul pilotului, astfel încât să poată împiedica trecerea fluidelor sau flăcărilor în caz de incendiu.

Toate orificiile vor fi etanşate cu fibră de sticlă.3.6 Conducte .3.6.1 Conducte de ulei.

Doar conductele de ulei care duc la indicatoarele de temperatură şi presiune se pot monta în interiorul cabinei. Aceste conducte vor fi realizate din metal sau canalizaţie tip aviaţie.

3.6.2 Conductele sistemului de răcire.Doar conductele sistemului de răcire care duc la indicatoarele de temperatură / presiune sau dispozitivele de

încălzire a cabinei se pot monta în interiorul cabinei.3.7 Parbrizul şi geamuri.

Toate mecanismele de comandă ale geamurilor trebuie să funcţioneze aşa cum au fost concepute de către constructor (ex: sistemul de deschidere a ferestrei prevăzut de constructor trebuie să rămână identic ).

3.8 Blocajul direcţiei.Orice dispozitiv de blocare a direcţiei montat pe autovehicul poate fi îndepărtat.3.9 Frâna de staţionare. Comanda frânei de staţionare trebuie să fie uşor de reperat printr – un indicator de cel puţin 20 cm lăţime

amplasat în interiorul cabinei. Pilotul, aşezat în poziţie normală şi legat cu centura de siguranţă, trebuie să poată acţiona comanda frânei de staţionare.

3.10 Ştergătorul de parbriz şi spălătorul de parbriz. Toate vehiculele vor fi echipate cu ştergător de parbriz şi spălător de parbriz, în stare de funcţionare în orice

moment.3.11 Rezervorul recuperator de ulei.Toate conductele de ventilaţie a motorului cu ieşire în atmosferă trebuie să aibă unul dintre capete într – un

rezervor astfel aşezat încât să împiedice răspândirea uleiului pe sol. Dacă se utilizează un singur rezervor,

capacitatea acestuia va fi de cel puţin 4 litri. Se pot utiliza şi mai multe rezervoare, dar fiecare dintre acestea va avea cel puţin 2 litri capacitate.

Rezervoarele pot fi făcute din orice material, dar trebuie să existe posibilitatea de a vedea conţinutul rezervorului (ex: este obligatorie o parte transparentă într – un rezervor de metal, iar rezervoarele din plastic trebuie să fie translucide ). Toate rezervoarele trebuie să poată fi golite cu uşurinţă.3.12 Triunghi de semnalizare.

Obligatoriu, în caz de pană ori oprire inopinantă, triunghiul va fi amplasat pe pistă în mod vizibil, cu 100 m înaintea autovehiculului imobilizat.

3.13 Oglinzi retrovizoare.Se admite montarea unor oglinzi retrovizoare suplimentare, însă retrovizoarele standard vor fi tot timpul în bună stare de funcţionare.

Articolul 4. Şasiul.Şasiul poate fi parţial modificat doar pentru a corespunde cerinţelor de securitate descrise la art. 3 al prezentului regulament.Cu excepţia modificărilor autorizate la art.7.1, cadrul şasiului va fi conform întocmai cu specificaţiile standard ale constructorilor. Variantele opţionale în ce priveşte forma şi materialul şasiului sînt interzise.Articolul 5. Caroseria.5.1 Interiorul cabinei.5.1.1 Blocarea uşilor.

Autovehiculul va circula pe traseu cu uşile deblocate.5.1.2 Scaune.

Scaunele ocupanţilor pot fi înlocuite.5.1.3 Garnituri.

Covoraşele şi îmbrăcămintea podelei pot fi scoase. Este obligatorie scoaterea îmbrăcămintei podelei ce nu este fixată.

5.1.4 Volanul.Autovehiculul poate fi echipat cu un volan care nu este de serie, dar care este de tip industrial.

5.1.5 Pedalele.Tălpile pedalelor pot fi modificate în măsura în care modificarea nu determină o diminuare a rezistenţei acestora.

5.1.6 Accesorii adiţionale.Sunt autorizate fără restricţii accesorii care nu au afect asupra comportării autovehiculului, acelea care contribuie la estetica şi confortul în cabină (instalaţia de încălzire, radio ,etc. ) Aceste accesorii nu pot în nici un caz, nici indirect să influenţeze puterea motorului, directia, transmisia frânele sau ţinuta de drum. Rolul tuturor comenzilor trebuie să rămână cel pe care la prevăzut constructorul. Este permisă adaptarea pentru un acces mai uşor a levierului de frână de mână (mai lung), de mărirea suprafeţei pedalei de frână, etc.Este permisă montarea de plăci din material izolant pentru a proteja ocupanţii cabinei de foc. Sunt autorizate reţelele de protecţie tip NASCAR pentru toate deschiderile.

5.2 Exteriorul cabinei.5.2.1 Apărătoarea de noroi.

Toate autovehiculele vor fi echipate pe roţile spate cu apărători de noroi.Acestea nu vor prezenta unghiuri proeminente şi vor acoperi lăţimea totală a pneului pe un arc de cerc fără discontinuităţi, de 1200. Acest înveliş minimal se poate realiza cu o placă rigidă care nu prezintă vreun spaţiu gol, orificiu, fantă sau gură de aerisire.Apărătorile de noroi vor depăşi spre în faţă centrul osiei corespunzătoare în proiecţie verticală.Extremitatea spate a apărătorii de noroi nu va fi situată mai sus decât marginea superioară a jenţii corespunzătoare.Aripile faţă vor rămâne cele ale autovehiculului omologat.

5.2.2 Trolii.Sunt autorizate doar troliile montate fără modificarea structurii autovehiculului şi a căror montare se poate face cu şuruburi.

5.3 Caroserie portantă.5.3.1 Exterior.

Sunt autorizate numai caroseriile autoportante omologate în Varianta Opţională (VO).5.3.2 Interior.

Transportul “mărfurilor” se face pe responsabilitatea concurentului, dar Comisarii Tehnici vor verifica calitatea încărcăturii din punct de vedere al securităţii. Transportul de materiale periculoase în anumite cantităţi se va face sub controlul reglementărilor oficiale. Materialele lichide periculoase se vor transporta în rezervoare similare celor ale autovehiculului (rezervoare de securitate FT 3 sau FT 3 1999 sau de camion ).

Articolul 6. Motor.6.1 Generalităţi.

Excepţie făcând modificările autorizate conform punctelor care urmează, motorul şi organele auxiliare vor fi strict conforme cu specificaţiile standard ale constructorului.

6.2 Regimul motorului.Regimul motor maxim poate fi modificat.

CAMPIONATUL NAŢIONAL DE RALIURI TOT TEREN

6.3 Sistemul de răcire cu apă.Numărul radiatoarelor de răcire cu apă trebuie păstrat. Acestea vor fi montate pe şasiu prin punctele de fixare de origine. Este permisă totodată modificarea mărimii şi formei acestor radiatoare şi tubulaturii care le însoţeşte, în măsura în care acest lucru nu implică vreo schimbare de formă a şasiului ori a caroseriei.

6.4 Sistem admisie aer.Filtrul (filtrele) şi conductele din amonte de acestea ( acestea ) pot fi modificate.Nici una dintre părţile sistemului de admisie nu va ieşi în afară cu mai mult de 300 mm faţă de extremităţile laterale sau acoperişului cabinei.

o pot fi montate maxim douăconducte de admisie.o suprafaţa totală a secţiunii conductelor de admisie aer sau a prizelor de aer dinamice nu va

depăşi 1000 cm2.Motorul trebuie să conţină o bridă fixată în carterul turbocompresorului. Tot aerul necesar alimentării motorului trebuie să treacă prin această bridă, ce trebuie să respecte următoarele :

- diametrul maxim interior al bridei trebuie să fie 74 mm, menţinut pe o lungime de 3 mm minimum, măsurat spre aval plecând într-un plan perpendicular pe axa de rotaţie şi situat la maximum 100 mm înaintea extremităţilor cele mai îndepărtate ale roţii (desen 290-4 ).

Acest diametru trebuie să fie respectat indiferent de condiţiile de temperatură.- Diametrul exterior al bridei la nivelul gâtului trebuie să fie mai mică de 80 mm şi trebuie

menţinut pe o lungime de 5 mm, de o parte şi de alta a gâtului sonic. Montajul bridei pe turbocompresor trebuie să se facă astfel încât prin retragerea în întregime a 2 şuruburi a corpului compresorului, aceasta să poată fi demontată de pe compresor. Montajul prin nituire nu este permis.Pentru instalarea acestei bride, este permisă îndepărtarea materialului carterului compresorului, numai pentru a ajuta fixarea bridei pe acesta. Capetele şuruburilor de fixare trebuie să fie prevăzute cu un orificii necesare sigilării.Brida trebuie să fie confecţionată dintr-un singur material şi este interzisă perforarea ei pentru fixare şi sigilare, acestea fiind făcute cu ajutorul şuruburilor de fixare.În cazul unui motor cu două compresoare în paralel, fiecare compresor este limitat de o bridă cu un diametru maxim interior de 53 mm şi cu un diametru exterior maxim de 58 mm, în condiţiile descrise mai sus.

6.5 Sistemul de injecţie al carburantului.Pot fi modificate doar reglajele pompei de injecţie a carburantului.

6.6 Eşapamentul.Ţeava de eşapament poate fi modificată după ultimul silenţiator. Se poate instala o ieşire verticală, maxim două.Montarea unui filtru este autorizată, dar trebuie să fie supusă în prealabil aprobării Grupei de Lucru de Omologare şi Tehnice de la FIA, pe baza unui dosar tehnic prezentat de constructorul autovehiculului.

Articolul 7. Suspensia.7.1 Amortizoare.

Se autorizează un maxim de 4 amortizoare pe osie. Marca şi tipul acestora este la liberă alegere, dar acestea trebuie să aibă funcţie unică de amortizoare. În cazul utilizării de amortizoare hidraulice, acestea nu vor avea interconexiuni între circuite. Suporţii de amortizoare sunt la libera alegere, cu condiţia să aibă această unică funcţiune.

7.2 Punte rigidă.Punţile rigide vor putea fi ranforsate, dar în aşa mod încât piesele originale să poată fi recunoscute.Adăugarea unei bare de ranfort între puntea faţă şi şasiu este autorizată.

7.3 Arcuri.Numărul lamelelor arcurilor sunt la liberă alegere.

7.4 Limitarea destinderii arcurilor.Se pot monta curele care să limiteze destinderea arcurilor. Destinderea suspensiei este limitată la 300 mm

Articolul 8. Transmisia.8.1 Ambreiajul.

Discurile de ambreiaj sunt la liberă alegere.Articolul 9. Sistemul electric.9.1 Sistemul de iluminat.

Iluminatul necesar pentru circulaţia rutieră trebuie să fie în orice moment în stare de funcţionare şi nu trebuie să fie camuflat.Numărul proiectoarelor este limitată la 8; ele trebuie montate în conformitate cu Convenţia Internaţională a Circulaţiei Rutiere, la o înălţime maximă corespunzând bazei de jos a parbrizului.Nu se va monta nici o altă lampă de semnalizare decât cele prevăzute în Convenţia Internaţională asupra Circulaţiei rutiere şi prezentul regulament .

9.2 Baterii. Bateriile vor fi conforme cu specificaţiile de origine sau cu specificaţii echivalente. Ele nu pot fi amplasate în interiorul cabinei.

Fiecare baterie trebuie să fie solid fixată cu cel puţin două şuruburi de oţel cu un diametru de minim 10 mm şi trebuie protejată pentru a preveni scurt-circuitele la nivelul bornelor. Bateriile nu trebuie să fie vizibile din exteriorul autovehiculului.

Articolul 10. Frâne.10.1 Sistemul de frânare.

Ansamblul sistemului de frânare de origine nu poate fi modificat ( în afara articolului 5.1.6- Pedale ).Materialul şi sistemul de fixare al garniturilor de frână sunt la alegere.

10.2 Răcirea frânelor.Se admite răcirea frânelor doar cu aer care trece prin conducte. Conductele de răcire trebuie să fie alimentate de la prize de aer (una pe roată) care se pot înscrie într-un cerc cu diametrul de 150 mm, care sunt fixate dedesuptul axei roţilor şi care să nu depăşească proiecţia verticală a autovehiculului.

Articolul 11. Roţi.11.1 Specificaţie.

Trebuie să fie produse de tip industrial nemodificate şi astfel concepute încât nici o parte a jenţii sau pneului să nu atingă vreun punct al autovehiculului chiar şi în condiţii extreme ale unor mişcări ale suspensiei ori direcţiei. Piuliţele şi ştifturile roţilor trebuie să fie adaptate la jenţile utilizate, pentru garanţia unei rezistenţe de fixare corespunzătoare. Piuliţele trebuie să fie de tip industrial şi să nu fie modificate.

11.2 Dimensiunile jenţilor. Lăţimea maximă a jenţilor este de 14”.Se pot autoriza jenţi diferite de cele de origine prin regulamentul particular al concursului în funcţie de tipul de teren.

11.3 Ecartamentul şi lăţimea autovehiculului.Osiile şi roţile / pneurile montate pe autovehicul nu vor putea mării lăţimea acestuia la mai mult de 2500 mm, nici ecartamentul faţă sau spate cu mai mult de 150 mm faţă de specificaţiile standard ale constructorului.

Articolul 12. Pneuri.12.1 Specificaţie.

Lăţimea secţiunii maxime autorizată: 19”.Adâncimea profilurilor tuturor pneurilor care echipează autovehiculul va fi conformă cu prevederile legale din ţara pe teritoriul căreia se desfăşoară concursul.Sunt interzise profiluri executate manual.Autovehiculul va fi echipat cu pneuri disponibile în mod obişnuit în comerţul cu amănuntul, destinate circulaţiei pe şosea şi / sau piste pe orice fel de vreme.Sunt interzise profilurile şi / sau amestecurile speciale pentru banda de rulare precum şi orice compuşi chimici aplicaţi în exterior şi care pot modifica aderenţa pneurilor.Toate pneurile vor avea indicele de viteză “F” sau un indice superior.Nici una dintre carcase nu trebuie să fi fost supusă unei reparaţii importante.

12.2 Constructori agreaţi.Toate pneurile trebuie să aibă aprobarea tipului standard de la CEE (reglementarea CEE 54) sau echivalent.

12.3 Pneuri reşapate.Se interzice folosirea pneurilor reşapate.

12.4 Umflarea / desumflarea.Se autorizează utilizarea sistemului de umflare / desumflare în timp ce autovehiculul se deplasează.

Articolul 13. Greutatea vehiculului.Greutatea minimă admisă în orice moment este greutatea autovehiculului fără carburant, fără pilot şi coechipieri, bagaje, scule, cric, piese de schimb, materiale destinate supravieţuirii, pentru navigaţie sau de comunicaţie portabile, rezerve de alimente, etc, dar cu dispozitivele de securitate şi caroseria aşa cum au fost definite mai înainte.Aceasta nu va fi inferioară greutăţii şasiului / cabinei omologate, la care s-a aplicat coeficientul de multiplicare 1,33.

Articolul 14. Rezervorul de carburant. 14.1 Tipul.

Rezervoarele de carburant suplimentare vor avea o capacitate la liberă alegere; ele vor fi de tip industrial, care achipează în mod obişnuit camioanele; nu vor prezenta modificări şi nici scurgeri de vreun fel ori posibilitatea de împrăştiere accidentală de carburant prin orificiile de umplere şi dezaeratoare. Buşoanele de umplere trebuie să asigure o închidere eficientă şi să nu depăşească linia caroseriei autovehiculului.Observaţie: Se recomandă montarea de rezervoare de carburant de siguranţă FIA / FT 3 1999, / FT 3.5 sau FT 5 aşa cum sunt descrise în articolul 283.14- Vehicule Tot Teren -Anexa J.

14.2 Amplasare.Amplasarea rezervorului / rezervoarelor de carburant este la libera alegere cu condiţia respectării următoarelor prevederi:

- Toate rezervoarele trebuie să fie solid fixate pe şasiu; trebuie să fie prevăzute cu o protecţie inferioară împotriva pietrelor şi protecţie laterală împotriva şocurilor.

- Nu se admite amplasarea vreunui rezervor în interiorul cabinei.

14.3 Rezervoare complementare.(altele decât cele care alimentează autovehiculul).Nici un rezervor conţinând carburant nu va fi situat în exteriorul autovehiculului.Se acceptă ca recipientele care conţin apă sau lubrifiant să fie situate în exteriorul autovehiculului, dar vor fi solid armate şi nu vor depăşi perimetrul vehiculului.

Articolul 15. Tahograf.Tahografele vor înregistra viteza autovehiculului.Se aminteşte participanţilor că orice modificare adusă autovehiculului şi care poate falsifica etalonarea vitezometrului (de exemplu o schimbare a mărcii ori mărimii unui pneu) trebuie supusă aprobării Comisarilor Tehnici.Se interzice în mod expres acoperirea ori modificarea în vreun fel a tahografului aprobat sau a cablurilor, axului de antrenare sau senzorilor acestui dispozitiv. Dacă o schimbare adusă în specificaţia autovehiculului este susceptibilă că influenţează asupra etalonării tahografului sau dacă dispozitivul este modificat în vreun fel, participanţii au obligaţia de a etalona şi certifica din nou tahograful. Orice abatere de la această regulă poate antrena descalificarea autovehiculului la controlul tehnic. Se aminteşte participanţilor că tahografele sunt aparate de măsură extrem de precise.

Articolul 16. Text final.În caz de litigiu asupra termenilor utilizaţi în diversele traduceri ale prezentului regulament, varianta franceză este

varianta de referinţă.