ARTĂ SI SOCIETATE LA ÎNCEPUT DE SECOL XX.ARHITECTURA 1900 ÎN CRISANA SI BANATI. ARTA 1900 ÎN CONTEXT SOCIO-ISTORIC

Schimbarea secolelor la 1900 a fost marcată de importanŃa calitativă si locul fenomenului, arhitectural, artistic, Art Nouveau, în istoria omenirii, expresie a ancorării sale în problematica epocii. ReferinŃele Artei 1900 ca stil internaŃional, aparŃin primelor centre: Paris si Nancy, urmând orasele: Bruxelles, Glasgow, Barcelona, Viena, München si Darmstadt, cu manifestări generale si particulare în provinciile Europei, ajungând până în Rusia, Finlanda, Italia, Japonia si Statele Unite, fenomen generalizat de scolile naŃionale de arhitectură ce au luat nastere.

Ca orice fenomen stilistic, apariŃia Art Nouveau-ului a fost condiŃionată de mediul geografic, contextul social-politic, evoluŃia modului de producŃie, constituirile statale si schimbarea formelor de guvernământ din Europa sfârsitului st determinată deredefinirea realităŃilor urbane, o nouă abordare socială a locuirii, a tehnologiilormoderne subordonate gustului societăŃii, ruptura de formele trecutului.

Etapa 1867-1920, corespunzând modificărilor hărŃii politice a EuropeiCentrale, transforma teritoriul actualei Românii în cel situat în afara arculuicarpatin, Vechiul Regat, si provinciile din Transilvania si Banat, teritorii perceputede istorici si de teoreticienii de artă ca un spaŃiu cultural de sinteză si în care elitalocală a privit către vest, pentru a fi inclusă în programul ambiŃios de europenizare.Provinciile Crisana si Banat făceau parte din Imperiul austro-ungar, cu legături sprelumea artistică a Vienei si Budapestei.

Formele Artei 1900, situate între anii 1890-1910, cu ecouri târzii în Europade Est, au fost determinate de sursele arhitecturii, artei, de influenŃe si tradiŃii, detrăsăturile originale specifice, ca sinteze artistice din zonele în care s-a manifestat,rezultatul fiind extrem de înteresant prin diversitatea stilismului său. SocietateatradiŃională, de tip rural, cu caracter ermetic, a fost înlocuită de una deschisă spreprogres, având un caracter dinamic, si în care prezenŃa inovatorilor si atradiŃionalistilor a creat polemici, cu finalitate în miscările de avangardă ale artei,ale formelor de reprezentare, a temelor si tehnicilor tradiŃionale. Lucrările teoretice

1

ale lui John Ruskin si Eugèn-Emmanuel Viollet-le-Duc au fost sursă de inspiraŃiepentru creatorii ce trebuiau să ofere soluŃii pentru noile fenomene urbane si socialedin Europa si din America sfârsitului de secol al XIX-lea.

Sursele curentului Art Nouveau au origini în: miscarea Arts & Crafts,miscarea pre-rafaelită, goticul si neogoticul, impresionismul, simbolismul siorientalismul japonezăriilor. Prin „Style coupe de fouet”, născut în Belgia, al căruipărinte a fost arhitectul Victor Horta (1861-1947), se definea, mai ales în domeniularhitecturii, o puternică forŃă de convingere între ce însemna relaŃia funcŃiuneformă-ornament, o nouă sinteză între formele artistice si fenomenele naturale. PaulHankar (1859-1901) a susŃinut sursele de inspiraŃie ale formelor orientale ca parte anoului curent, iar Henri Van de Velde (1863-1957), teoretician si susŃinător alnoilor concepte despre formă, în cadrul grupului ’’La Libre Esthétic”, grup ce aînlocuit gruparea ’’Les Vingts”, adept al romantismului lui John Ruskin si WiliamMorris, a susŃinut reînoirea artei prin producŃia de serie, prin acceptareatehnologiilor moderne.

Geografic, chiar dacă debutul stilului este în Belgia, centrul internaŃional alArt Nouveau-lui s-a stabilit în două centre ale FranŃei, orasul Paris si Nancy, avândca reprezentanŃi ai noii arhitecturi pe Hector Guimard (1867-1942) si artistul însticlă, Emil Gallé (1846-1904), reprezentant de frunte al „Scolii de la Nancy”.

Reflectat stilistic, cronologic si geografic, prin caracterele liniei, acestcurent artistic s-a manifestat printr-un un stil floral si liniar. Cel floral de inspiraŃievegetală, este axat pe motivaŃia de crestere a elementului organic, întâlnit în spaŃiulcultural franco-belgian, cel catalan, prin arhitectura lui Antonio Gaudi plină desemnificaŃii, cu rădăcini în stilul gotic, o punte a curentelor, ce au urmat în artamodernă, mergând spre expresie si simbol. Cel liniar, simbolic în spaŃiul scoŃian,englez, prin creatorul Charles Rennie Mackintosch, stil elocvent pentru echilibrulîntre formele rectangulare ale volumelor si jocul grafic al pătratelor, al culorilor

2

subtile, folosite ca ornamente. Cel geometric, constructiv, considerat ca a douaetapă stilistică, întâlnit în Germania, numit Jugendstil si în Austria, Sezession,reprezentat de arhitecŃii: Otto Wagner, Josef Maria Olbrich si Josef Hoffman.

Partea Transilvaniei si a Banatului a cunoscut alte forme de manifestare afenomenului arhitectural si artistic decât cele din România, prin influenŃa directă aputerii, care a fost cea a Imperiului austro-ungar. Dacă sursele stilismului 1900 înRomânia, numit Neoromânesc, au fost ale Art Nouveau-ului francez, în zoneleCrisanei si Banatului, prin proximitate geografică, au fost cele ale Secession-uluivienez si budapestan. Varianta budapestană a oferit modele de inspiraŃie, printeoreticianul scolii de arhitectură Lechner Ödön, mergând pe caracterul organicistal stilului, iar varianta vieneză a avut modele de inspiraŃie principiile formale alescolii lui Otto Wagner, acestea fiind reprezentate mai pregnant în cea de-a douaetapă stilistică a Stilului 1900, cea a formulei geometrice, epurată de ornamentaŃiaondulatorie

Societatea sfârsitului de secol al XIX-lea a apelat la creatori, care, în spiritulstilismului 1900, si-au ales modele de urmat în edificiile realizate, atât de la’’centru”, capitala Viena, de la Budapesta si chiar din alte zone ale Europei,realizând o diversitate de forme arhitecturale si ornamentale. Există, ca în toateepocile, o relaŃie strânsă între formă si funcŃiune, o preocupare între exprimareaformală si conŃinutul programelor de arhitectură, ceea ce constituie un determinantesenŃial al opŃiunilor arhitecturale, la care s-au adăugat posibilităŃile tehnice siîntreaga mostenire culturală. Ca reprezentare a conŃinutului si formei arhitecturale,curentul artistic Art Nouveau este rezultatul interrelaŃionării soluŃiei constructive, afuncŃiunii si expresiei plastice în programele de arhitectură.

Arhitectura a absorbit influenŃa apuseană, a adaptat-o propriilor nevoi, aprimit o evidentă unitate stilistică în spaŃiul cultural al Crisanei si al Banatului, în

3

care se pot citi identităŃile, prin acele construcŃii realizate într-o manieră stilisticăzonală în relaŃia funcŃiune-formă-ornament, provinciile fiind conectate în circuitul,economic, comercial si spiritual al Europei.ISTORIOGRAFICE

Interesul pentru curentul stilistic Art Nouveau cu variantele sale demanifestare pe arealul Ńării, devine tema unor studii de arhitectură si artă publicateîn limba română începând cu mijlocul secolului al XX-lea. Cum a pătruns, care aufost sursele, influenŃele, tradiŃiile locale ce au determinat varietăŃile stilistice, suntteme si analize pe care arhitectul Paul Constantin le examinează în 1972, înlucrarea Arta 1900 în România. Imagini ale celor mai reprezentative monumentesecessioniste din orasele Transilvaniei, printre care se numără si cele din Oradea,susŃin relaŃia formă-ornament aplicat, ca fiind determinată de tradiŃiile autohtone,complexul Vulturul Negru devenind, pentru localnici, un simbol si un mod dereprezentare în peisajul urban din partea de vest a Ńării, fiind menŃionaŃi arhitecŃiicare au proiectat în Oradea si lucrările realizate de ei: Jakab Dezsö, KomorMarcell, Rimanóczy Kalman, Mende Váler, Sztarill Ferenc, Vágó József si VágóLaszlo.

Arhitectura nu poate fi separată de istoria societăŃii, de evoluŃia ei de laatestarea primelor asezări umane de tip târguri, la marile ansambluri locuite, cufinalitate în dezvoltarea urbanistică a acestora. Monografia autorilor Liviu Borcea,Gheorghe Gorun din anul 1995, sub titlul Istoria orasului Oradea, puncteazămomentul formării si evoluŃia municipiului Oradea, prin prisma datelor sociodemografice, economice, politice, culturale si artistice, problema istorică aconstituirii administraŃiei unice, a autonomiei economico-administrative, apariŃia sidezvoltarea fenomenului industrial, a fenomenului bancar si modernizarea urbeiprin noile lucrări edilitare de sfârsit de secol al XIX-lea. Albumul Oradea, apărut,sub coordonarea Muzeului łării Crisurilor în anul 2001, menŃionează interesulmunicipalităŃii de atunci, de a întocmi un plan urbanistic, cu străzi mobilate cuclădiri în spiritul epocii. RelaŃia oras-fond construit, în care găsim creaŃii

4

aparŃinând curentelor artistice europene Baroc, Eclectic si cele al Art Nouveau-ului,este legată de fenomenul socio-cultural istoric din asezarea Crisanei. Anul 1860 afost anul constituirii orasului Oradea Mare, prin unificarea celor patru târguriexistente aici: Olosig, Oradea-Subcetate, Oradea-Orasul Nou si VelenŃa. Oradea,un oras plurietnic, se prezintă în publicaŃia istoricului Liviu Borcea, din anul 2003,intitulată Memoria Caselor, ca sumă a istoriilor caselor sale, dar si a evenimentelorculturale românesti din aceea perioadă, care sunt istoria urbei.

PublicaŃiile autorului Péter I. Zoltan, Trei secole de arhitectură orădeană,Trecutul de 900 de ani al Oradiei si mostenirea construită (Nagyvárad 900 évésmúltja és épitett öröksége), sunt rod al cercetării întreprinse asupra edificiilor cepoartă haina stilurilor Art Nouveau, Eclectic si Baroc, si oferă informaŃii exacteasupra autorilor si anilor de execuŃie a imobilelor, a executanŃilor, din Oradea.Fenomenul 1900 la Oradea este tema lucrărilor tânărului cercetător MirceaPasca, care, între anii 2005-2007, a publicat, sub formă serială, articole dedicateunor arhitecŃi si clădiri orădene, în revista de cultură Cele Trei Crisuri, iar în anul2007 a publicat cartea Palatul Vulturul Negru, contribuind prin documentareaînfăptuită la cunoasterea exactă a unor date de execuŃie, completate cu reproduceriale proiectelor autorizate, încă păstrate. O serie de periodice, albume, ghiduri alemonumentelor istorice si de artă, reviste, au avut ca temă arhitectura, arta 1900. Înaria de polarizare a orasului Oradea se afla târgul de provincie Salonta, un spaŃiucultural bine definit în zona Crisanei si în care elita societăŃii la momentul 1900 aîncercat să copieze modelele de la centru, pentru a fi în pas cu moda din Europa.De numele burgului este legată originea arhitectului László Székely, un arhitectprolific în zona Banatului si, cum era firesc pentru localnici, realizarea proiectuluiPrimăriei din Salonta, a Gimnaziului Arany Iános si a multor locuinŃe.

În zona Banatului, asezările, devenite orase în componenŃa Imperiului

5

habsburgic, Timisoara si Arad, s-au modernizat asemeni altor orase ale Europeioccidentale. Tema fenomenului urbanistic al Timisoarei, asemeni modelului vienez„Ringstrasse” a constituit o preocupare a multor publicaŃii, începând cudefortificarea CetăŃii si până în secolul al XX-lea, argumentat prin hărŃi. ÎnpublicaŃia autorului Mihai Opris intitulată Timisoara. Mică monografie urbanisticăsi publicată în anul 1987, contextul urbanistic de la 1900 este amintit ca etapă dezonare funcŃională, formându-se cartierele: Cetatea, Fabric, Iosefin, Maiere(Elisabetin) si Mehala, fiecare având specificul primordial funcŃional, dar legateîntre ele prin relaŃii de dependenŃă. Timisoara care din anul 1871 devine „oras liberregal” a primit numele generic de „Mica Vienă”. De realizarea esplanadei „Corso”se leagă numele arhitectului Lászlo Székely, ale cărui edificii sunt tema publicaŃieiautoarei Ileana Pintilie, din anul 1996, Documente din arhive particularecontribuind la cunoasterea unui arhitect timisorean de la începutul secolului alXX-lea, Lászlo Székely. Constatarea problemelor de habitat era direct legată detipologia imobilului de raport (la sfârsit de secol al XIX-lea), care a avut ca modelcazarmele imperiale. Istoria desfăsurării demolării celor trei porŃi ale Timisoarei(poarta Petrovaradinului, a Transilvaniei si a Vienei) este tema publicaŃiei, din2002, Timisoara. Monografie, a autorilor Ioan si Rodica Munteanu. În vecinătateacapitalei Banatului se afla burgul de provincie, Lugoj, legat prin drumuri si caleferată din 1872, înlesnind legătura cu Caransebesul si mai departe cu România,acărui activitate constructivă este tema publicaŃiei, din 1998, Urbanism siarhitectură la început de veac în Banat, a autoarei Ilenei Pintilie

Manifestările fenomenului Art Nouveau în orasul Arad, a devenit un subiectde interes al cercetărilor istorice si de artă, fapt materializat într-o serie de publicaŃiide specialitate si lucrări prezentate la sesiunile stiinŃifice de artă si arhitectură. Dinanul 1831, Aradul a devenit „oras liber regal”, fapt ce i-a conferit perspective de

6

dezvoltare si înfrumuseŃare. Aradul si-a avut proprii mesteri si arhitecŃi, dar siproiectanŃi străini, care au ridicat clădiri în spiritul stilului 1900. Ca si în teritoriileînvecinate din Banat si Crisana, noua administraŃie maghiară, după anul 1867, aimpus, prin legea din anul 1879, intensificarea studiilor în limba maghiară, româniide aici luptând pentru păstrarea fiinŃei naŃionale. Pe fondul aspectelor socialpolitice,asezarea Aradului a cunoscut dezvoltarea urbanistică, la sfârsitul secoluluial XIX-lea, împletindu-se cu fenomenul stilistic al Artei 1900, ca un mijloc deafiliere statelor Europei.

Scrierile de debut despre stilismul, în arhitectura arădeană 1900, i-anominalizat ca autori pe arhitecŃii Tabacovici Emil, Szántay Ludovic, Steiner Iosif.Planurile de amenajare a orasului, au împiedicat dezvoltarea haotică aorasului, devenit un important centru economic, cu rol politic si militar în zonă.Orasul s-a dezvoltat tangenŃial CetăŃii, urmând principiile compoziŃiei urbanistice„Ringstrasse”, a unei mari axe(bulevard), lucru remarcat de istoricul Nicolae Iorgaca fiind asemeni unei bucăŃi din ringul vienez.

Scrierile de debut despre stilismul, în arhitectura arădeană 1900, i-anominalizat ca autori pe arhitecŃii Tabacovici Emil, Szántay Ludovic, Steiner Iosif.Tema relaŃiei dintre fenomenele istorice si cele arhitecturale este conŃinutulpublicaŃiei autorului Gheorghe Lanevschi, ConsideraŃii privind Sessionul în Aradîn contextul urbanisticii secolului al XIX-lea, din anul 1980, apoi, Aradulvremurilor de mult apuse (1834-1914). Edificii purtând haina secessionului au fostprezentate secvenŃial în periodicele stiinŃifice din anii 1997, 1998, 1999. Sfârsitulsecolului al XIX-lea găseste orasul de pe râul Mures într-o efervescenŃă comercialăsi culturală, care s-a răsfrânt asupra aspectului constructiv al orasului. Meritulacestor publicaŃii este că ne oferă date cu privire la anii de execuŃie, proprietari,executanŃi, o dovadă a gustului pentru frumos al societăŃii arădene de la 1900.Studiile si articolele apărute demonstrează interesul real pentru fenomenulstilistic al Art Nouveau-ului, din orasele aparŃinând zonei Crisana, si Banat.

7

Imaginea schimbării secolului al XIX-lea aduce o trăsătură comună între contextelelocale, prin stilismul promovat de Secession, Jugendstil, dar si identităŃi înrealizările individuale ale arhitecŃilor si mesterilor, care au apelat la motivele deinspiraŃie din formele arhitecturii autohtone. Este de remarcat contribuŃia autorilorlor pentru constientizarea valorilor de patrimoniu arhitectural si artistic pe care ledeŃin asezările, care sunt indisolubil legate de evenimentele istorice, politice siculturale ale Ńării.III. EDIFICII ALE STILULUI 1900 ÎN CRISANA

Istoria monarhiei dualiste cu două capitale, una la Viena si alta laBudapesta, a cunoscut o anumită evoluŃie după anul 1867, astfel că asezările dinpartea de sud-est ale acesteia, Transilvania si Banatul au intrat sub administraŃiemaghiară. Pentru că la Viena se concentrau firele puterii politice si administrativeau fost luate măsuri de organizare a provinciilor, cu scopul divizării populaŃiilor dinimperiu, împrejurare care i-a determinat pe românii de aici să apeleze la toateformele de apărare a fiinŃei naŃionale. Aspectele sociale, culturale si politice alesfârsitului de secol al XIX-lea, au fost legate de dezvoltareav economică dinEuropa, cu implicaŃii în dezvoltarea urbanistică si arhitecturală a asezărilor.Capitala, Viena, ca simbol al centrului, a devenit un model în urbanizareateritoriilor ocupate, un model de afiliere la statele Europei, la care si-a aduscontribuŃia „urbanistul vienez”, preocupat de problemele estetice si de formeletrecutului artistic al societăŃii. După 1867, până în 1918, au avut loc modificăriurbanistice ale capitalei Viena, care era încorsetată de perimetrul zidurilormedievale. Comisia de dezvoltare, formată din ordinul împăratului Franz Joseph, acoordonat modernizarea orasului, pe baza proiectelor de urbanism. Au fostdemolate vechile fortificaŃii ale Vienei, creându-se celebrul bulevard circular„Ring”-ul si o arteră majoră cu finalitate spre centru, purtând numele „Corso”,mobilată cu clădiri reprezentative, expresii ale cerinŃelor noii clase sociale,burghezia liberală. S-a regularizat fluviul Dunărea si s-au construit noi edificiireprezentate prin programele de arhitectură ale epocii, care au vizat principaleleinstituŃii: primăria, parlamentul, universitatea, teatrul, opera, palatele.

8

Sub aspect economic, tehnologiile spectaculoase ale perioadei istorice, ca siextinderea procesului de industrializare au avut consecinŃe asupra cresteriiprocesului de urbanizare. Lucrările edilitare aducătoare de confort si prosperitate auimprimat oraselor un ritm de dezvoltare, pe care autorităŃile locale le-au promovat,fiind direct înteresate si în care s-au implicat.

În partea de sud-vest a imperiului, asezările din zonele Crisanei si Banatuluis-au constituit într-un mediu autohton cu caracter spontan, fiind receptive faŃă deideile urbanistice vehiculate pe plan european la sfârsit de secol al XIX-lea siînceputul secolului al XX-lea, cât si în adoptarea modelelor furnizate la cerinŃeledezvoltării lor. Odată constituite ca structuri, asezările s-au dezvoltat după legiproprii, fiind avute în vedere condiŃionările naturale (de climă, relief, surse de apă,surse de materiale), economice(dispoziŃia faŃă de reŃeaua de localităŃi preexistente,prezenŃa arterelor comerciale, faŃă de surse de materii prime) si estetice, în măsuraîn care aspectul plastic a fost constientizat.

Oradea- Mare, oras medieval prin structură, până la mijlocul secolului alXIX-lea, amplasat pe cele două maluri ale râului Crisul Repede, s-a constituit înanul 1860 din unirea târgurilor Orasul Nou, Olosig, Oradea-Subcetate si Oradea-VelenŃa. Datele statistice, din aceea perioadă, arată că orasul avea, în anul 1850, dinpunct de vedere demografic, un caracter plurietnic, existând aici locuitorimaghiari, români, germani, evrei si alte naŃionalităŃi. Urbanistic, orasul aveaconstituit un implant prestabilit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,materializat printr-o reŃea de străzi mobilate, ce Ńinea cont de existenŃa CetăŃii, deprezenŃa celor doi mari stăpâni de pământ (Episcopia romano-catolică si Capitlulacesteia), de prezenŃa râului Crisul Repede si a braŃelor sale, a pârâului Paris si PeŃasi, nu în ultimul rând, de aspectul geografic al zonei, incluzând o zonă deluroasă siuna de ses.

După constituirea administraŃiei unice în 1860, edilii orasului au coordonat

9

activitatea ,,comisiei de înfrumuseŃare’’, pentru rezolvarea problemelor urbanisticesi arhitecturale. Oradea îsi urma cursul spre punerea în evidenŃă a identităŃiispecifice, realizată din sinteza tradiŃiilor populaŃiilor plurietnice culturale sireligioase de aici. Dezvoltarea urbanistică a fost posibilă datorită evoluŃiei pozitivea situaŃiei economice, fapt ce i-a determinat pe întreprinzători, numiŃi virilisti(categoria persoanelor înstărite, industriasi si bancheri, printre ei fiind familiileRimanóczy si Moskovits), să investească în acest oras de provincie al imperiului.Trecerea treptată la fenomenul industrializării s-a realizat prin absorbŃiaforŃei de muncă, fiind, astfel, înfiinŃate în 1872, Prima asociaŃie a meseriasilor dinOradea Mare si în anul 1886 CoorporaŃia asociaŃiilor din Oradea Mare. Profilulde bază al industriei orădene era cel al industriei alimentare, apoi a confecŃiilor si aconstrucŃiilor. În sprijinul dezvoltării industriei agricole, s-a înfiinŃat, în anul 1869,instituŃia pieŃei centralizate, Hala Comercială. InstituŃia bancară, în structuraoraselor, ca simbol al puterii financiare, era direct legată de centru si de zonaadministrativă si culturală. În cifra de afaceri a oraselor din Transilvania, anul 1900aduce pentru Oradea poziŃia a doua, după Arad si înaintea orasului Timisoara, odovadă a progresului economic pe care îl cunoaste orasul Oradea. FactorideterminanŃi în procesul de industrializare au fost descoperirea energiei electrice sirealizarea sistemelor de lucrări edilitare, apă, canalizare, drumuri, poduri,asigurarea circulaŃiei pe căi ferate. Determinările economice au luat în calculdispoziŃia faŃă de reŃeaua de localităŃi preexistente, prezenŃa arterelor comercialefaŃă de sursele de materii prime, relaŃiile comerciale din teritoriu. Oradea Mare, caparte a imperiului, îsi avea schimburile economice si comerciale pe direcŃiaBudapesta-Viena, dar si pe direcŃia Timisoara-Arad, Cluj-România. În anul 1870 serealizează legătura Oradea-Cluj, orasul devenind în scurt timp un nod feroviar cu

10

ramificaŃii în teritoriul Crisanei până în Ungaria de azi, dar si cu linii înterne de lazona industrială spre zonele importante ale orasului.

Imaginea planimetrică a orasului, la 1900, se prezenta astfel:Centrul administrativ se mută în Orasul Nou, un cadru construit în generalpe parter, cu două sau trei nivele, în jurul pieŃei mici (numită Szent Lászlóla 1910, azi PiaŃa Unirii), un spaŃiul liber definit ,,centru’’, ca formădreptunghiulară, până în zona cimitirului numit Zöldkerti temetöt (grădinaverde), care s-a dezafectat, în 1870.Interesele socio-culturale rămân în zona Olosigului, unde se va stabili siaparatul juridic. Legăturile dintre Complexul Episcopal, Tribunal, Teatrul siPrimăria, clădiri simbol în accepŃiunea existenŃei unui oras, fac din traseulstrăzii Republicii, deja preexistent, un ax major al orasului, agrementat demultiplele imobile de raport, clădiri cu spaŃii comerciale. Aspectul acestuitraseu, apărut în secolul al XVIII-lea, se finalizează la începutul secoluluial XX-lea, si a fost mobilat cu construcŃii în regim mare, cu elementearhitectonice de valoare, de la Stil 1900, la Baroc si Eclectic, stiluri carecoexistau în Oradea, în acele timpuri.Interesele militare se mută din zona CetăŃii în zona de sud a Oradiei, princonstruirea cazarmei de husari. Zona Subcetate a primit astfel terenuri noipentru lotizare, devenind una din cele mai populate cu locuinŃe.Concentrări economice, industriale, se realizează în zona de sud, sud-est aorasului, de-a lungul pârâului PeŃa, care a fost deservit, din 1890, de o liniede cale ferată cu scop industrial.

Un tablou complet asupra factorilor care au contribuit la dezvoltarea uneiculturi si civilizaŃii aparŃinătoare celei europene de la 1900 este si aspectul lupteipolitico-culturale pentru afirmarea fiinŃei naŃionale, ce s-a împeltit cu formeleculturale ale tradiŃiilor autohtone. Intelectualitatea română, antrenând masele dinmediul urban si rural, a militat pentru ideea naŃională, de libertate si eliminareaefectelor politice ale guvernării dualiste prin publicaŃii, înfiinŃarea de societăŃiculturale si fundaŃii. FundaŃiile, E.Gojdu, A.Saguna, banca Albina, au susŃinutfinanciar învăŃământul românesc. SocietăŃi culturale au militat pentru păstrareaconstiinŃei apartenenŃei la fiinŃa naŃională, cum au fost sedinŃele SocietăŃii delectură din Oradea, care au avut loc în sala hotelului Arborele Verde si a hoteluluiVulturul Negru, edificii emblematice prin istorie si arhitectură pentru orădeni.PublicaŃiile revistei Familia, periodicele ziarul Tribuna, Gazeta Transilvaniei,

11

Foaia poporului, activitatea societăŃii Astra, au fost mijloace de informare si dedifuzare a materialelor cultural-beletristice.

În contextul evenimentelor culturale, a dezvoltării economiei, societatea dinzona Crisanei si a Banatului a apelat la noul curent stilistic ca mod de reîntoarcerela izvoarele proprii ale tradiŃiilor populare autohtone, folosind ca modalitate deexpresie, linia încărcată cu sensuri si simboluri. ArhitecŃi formaŃi în spiritulstilismului 1900, au construit, pentru familiile celor cu puteri mari financiare,clădiri variate după programul de arhitectură, apelând la formele, compoziŃiile deplan si faŃadă, sistemele constructive si materialele locale, la modele de inspiraŃiedin tradiŃiile folclorice autohtone. Cei ce au proiectat în orasul de pe Crisul Repedeau fost arhitecŃi locali, dar si din imperiu: Jakab Dezsö, Komor Marcell,Rimanóczy Kalman, Mende Váler, Sztarill Ferenc, Vágó József si Vágó Laszlo.

Etapele stilului se regăsesc periodizate în: formula curbilinie, între anii 1900-1908, si geometrică, între anii 1909-1914. Folosind linia „coup de fouet” (pleznitura debici), în formele geometrice plane, spaŃiale, linii verticale, orizontale, oblice,compoziŃiile formei arhitecturale au primit un nou ritm, un nou concept.Cele două tendinŃe ale ornamentului 1900, cea ondulatorie si cea stilizată,geometrică, îsi au repertoriul fie din elementele naturii vegetale, fie zoomorfe, întromare varietate de expresie, până la asocieri compoziŃionale în care sunt prezenteelemente de factură antropomorfă, heraldice si stilizat geometrice. Orientareaorganic naturalistă care dă caracterul formei si structurii clădirilor a avut la bazăposibilităŃile de a exploata formele curbe, plane, prezente peste tot în natură.Modernismul curentului, care dădea glas aspiraŃiilor claselor înalte,mijlocii, despre natura reprezentativă a spaŃiilor publice, si-a găsit expresia înarhitectura publică si privată îmbrăcată în forme si culori exuberante, răspunzândviziunilor despre viaŃă si un scop precis.

Ceea ce s-a construit este un simbol al unei burghezii ambiŃioase cultural,angajată în promovarea fenomenului artistic, arhitectural, si în sprijinirea generoasă

12

a creatorilor ei. SoluŃiile tehnice si compoziŃionale, pline de măiestrie, îsi găsesccorespondenŃa în relaŃia structură-formă, la care ornamentul aplicat pe faŃadă, si înspaŃiile interioare, întregul volum este determinat de scopul, de funcŃiunea clădirii.Repertoriul ornamental nu este constituit la întâmplare, el este dat de motivaŃiilecăreia i se supune obiectul de arhitectură prin programul său funcŃional.Ornamentul 1900, motivat de trimiteri simbolice, marcând funcŃiunea construcŃiei,diferă de la un program de arhitectură la altul, după libertatea conferită demaleabilitatea materialului de construcŃie, materiale noi specifice sfârsitului desecol, care permit realizarea celor mai dinamice forme transpuse într-o stare deechilibru în miscare, stăpânite prin armonie în întreg.

S-au creat împrumuturi ale elementelor românesti si maghiare, care aureprezentat, acele, influenŃe zonale date de tradiŃiile culturale ale populaŃilor deaici, astfel că se poate vorbi de un stil arhitectonic propiu si o anumită identitatestilistică zonală.

Materiale tradiŃionale clasice, dar si materiale noi, cu proprietăŃi care permitrealizarea unor construcŃii pe mai multe nivele, de forme diferite, cu deschiderimari, susŃin legătura sistematică între structura statică si forma arhitecturală, întreforma spaŃială si decoraŃie. Inventarul si analiza edificiilor, aparŃinând diversităŃiiprogramelor de arhitectură, realizate în orasele din zona Crisana demonstrază cădecorul în Arhitectura 1900 este o manifestare exterioară a construcŃiei, iarcreatorii au apelat la rechizita lumii vegetale, zoomorfe si antropomorfe tocmaipentru valoarea de simbol, de emblemă, de conŃinut si decorativ.IV. MONUMENTELE ARTEI 1900 ÎN BANAT

Timisoara, orasul de pe râul Bega, intrat din anul 1716 sub dominaŃiehabsburgică avea un rol în sistemul defensiv la graniŃa sudică a imperiului.PoziŃiaprivilegiată a Timisoarei a fost întărită prin Diploma din 21 decembrie 1781, emisăde împăratul habsburg Iosif al II-lea, orasul primind titlul de’’oras liber regesc’’.

13

Timisoara iesea, astfel, de sub administraŃia comitatului, avea autonomie internă,dreptul de a dispune de sumele din impozite si dreptul de a avea reprezentanŃi înDietă. Pentru Timisoara si întreg Banatul, actul de la 1867 a marcat o nouă etapă înistorie. Orasul a cunoscut o evoluŃie dinamică, în plan urbanistic si edilitar, fiind înavangarda modernizărilor urbanistice din Europa. Modelul urbanistic ales a fost celal capitalei Viena, cetatea Timisoarei nemaifiind încăpătoare între zidurile ei.Municipalitatea hotăra defortificarea orasului, legarea cetăŃii de suburbiile din jur,Mehala, Fabric, Iosefin, Maiere, si trasarea unor artere de legătură, sub forma unorbulevarde largi de acces pe baza planurilor de urbanism în sistem radial concentric.Este perioada când a fost trasată esplanada din faŃa teatrului, numită „Corso”,centura de parcuri de-a lungul râului Bega si s-au deschis noi artere de circulaŃie.

Trama stradală a orasului era, la 1900, cea din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea,una rectilinie, iar dezvoltarea s-a realizat periferic, în suburbii, fiind delimitatecentrele de interes:-Centrul administrativ, comercial, financiar, se afla în Cetate, cu străzimobilate la 1900, cu edificii numite ,,Palate”, formând fronturi continui la stradă,cu magazine la parter si trei, patru etaje.-Interese socio-culturale rămân în zona CetăŃii, unde se afla si aparatuljuridic,-Interesele militare se mută din cetate în partea de nord a CetăŃii,-Concentrări economice, industriale, se realizează la periferia cartierelorFabric, Iosefin, cartiere industriale ale orasului,-Concentrări de populaŃii în zonele de suburbii, Elisabetinul fiind un cartierrezidenŃial, iar Mehala unul agricol,-Zona de agrement de-a lungul râului Bega cu centura de parcuri.

Aradul , localitate de câmpie, asezată pe râul Mures, la 60 km de capitalaBanatului, era la 1750 un burg cu importante funcŃii, militare, administrative,comerciale în imperiu si cu o populaŃie formată din români, unguri, sârbi, evrei.Odată cu proclamarea Aradului, în 1834, ca’’oras liber regesc”-act normativ ce-i

14

permitea dezvoltarea sub aspect, economic, social-politic, cultural s-au realizatlucrări de asanare, de îndiguire, drenare, care au eliminat braŃele secundare aleMuresului, ce provoca dese inundaŃii. Amplele lucrări de sistematizare, edilitargospodăresti începute, din 1873 au avut ca finalitate schimbarea aspectuluiurbanistic al orasului. La sfârsit de secol al XIX-lea, Aradul avea sapte cartiere:Innen Stadt (centrul orasului), Rácz Város, Pârneava, Sarcad, Magyar Város, Bahn(zona gării) si Új Telep (cartierul nou).

Procesul de urbanizare a fost accentuat de construirea liniilor de cale ferată,înlesnind legăturile cu imperiul. Acest fapt a determinat intensificarea legăturilorcomerciale si culturale cu România. Prima linie ferată (1857) lega Timisoara deBudapesta, prin orasul Szeged, a urmat, un an mai târziu, linia Timisoara-Bazias,Timisoara-Orsova (1872-73), Timisoara-Lugoj-Caransebes. Timisoara avea, la1900, nouă căi ferate, sapte sosele si un canal navigabil pe râul Bega. Începând cuanul 1867, Aradul devine un important producător de vagoane si nod de cale ferată,situat la intersecŃia unor direcŃii importante, est- vest si nord- sud: Arad- Curtici;Arad- Alba Iulia cu ramificaŃie Simeria- Petrosani, Arad- Deva, Arad- Timisoara.În capitala Viena, în 1897, a fost inaugurat tramvaiul electric, iar doi ani mai târziu,este dat în funcŃiune si în Timisoara. Iluminatul stradal a asigurat aerul, de oraseuropean, si pentru prima oară în Europa în 1884, Timisoara are străzile iluminate.ReŃeaua telefonică a fost introdusă în 1881.

Banatul a cunoscut, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odezvoltare economică ascendentă, cu excepŃia perioadei de supraproducŃie dinEuropa (1873), care a înfluenŃat si Monarhia austro-ungară. Timisoara a devenit unoras industrial dezvoltat, cu fabrici, în sectoarele din industria usoară, alimentară,construcŃii si cu multe din produsele competitive exportate în străinătate, ca

15

exemplu Egipt si Brazilia. ReŃeaua de instituŃii bancare si de credit s-a dezvoltat înparalel cu industria si comerŃul, controlând sferele vieŃii economice si sociale aleoraselor din Banat.

Banatul, la sfârsit de secol al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, eraun spaŃiu intercultural, în care comunităŃile etnice si-au cultivat si împletit valorilespirituale, culturale si tradiŃiile autohtone. Societatea din Banat avea deschidereaspre civilizaŃiile Europei moderne. În capitală erau deja edificate instituŃii culturaleimportante, ceea ce demonstrează interesul intelectualilor pentru actul de cultură.PersonalităŃi din viaŃa culturală, stiinŃifică, politică a Timisoarei si Ungariei auimprimat caracterul de „elită” al societăŃii românesti, prin orientarea actuluicultural valoros. Pe fondul evenimentelor istorice, al schimburilor economice,culturale, pătrundea si în Banat, în orasele Timisoara, Arad, Lugoj, Lipova, stilul lamodă al epocii, Stil 1900, care si-a pus amprenta asupra tuturor domeniilor artei,arhitecturii, artelor decorative. ArhitecŃi ai timpurilor si-au lăsat amprenta, înclădiri declarate opere de arhitectură. La Timisoara: arh. Baumhorn Lipót, arh.Gemeinhardt Márton, arh. Ignác Alpár, arh. Arnold Merbl, arh. Krémer József, arh.Komor Marcell, arh. Jakab Dezsö si arh. László Székely, de origine din orasulSalonta, devenit arhitectul sef al orasului. De realizarea esplanadei „Corso” seleagă numele arhitectului Lászlo Székely, si a edificiilor: Palatul Dauerbach,Palatul Szécheny, Palatul Camerei de ComerŃ, Gimnaziul Piaristilor, Palatul WeissSándor, Palatul Neptun, locuinŃe, clădiri industriale. Autori ca Martin Gemeinhart,Lipot Baumhorn, Arnold Merbl si-au adus contribuŃia la realizarea ansamblurilorce azi sunt considerate „rezervaŃii de arhitectură”.

La Arad: arh. Tabacovits Emil, Steiner József, Szántay Lajos, FenyvesKároly, Babocs István, Kövér Lajos, au realizat aspectul urbanistic si arhitecturalintegrat oraselor europene, orasele Banatului fiind atracŃii pentru vizitatori, cuedificii emblematice pentru localnici.

Cele două etape distincte ale stilului se regăsesc periodizate în: etapa

16

curbilinie, între anii 1900-1908, iar cea de-a doua, între anii 1909-1914, etapageometrică, perioade corespunzând propagării stilismului în Europa. Ca în toateregiunile imperiului, si în Banat s-au creat împrumuturi ale elementelor germane,românesti si maghiare, care au reprezentat, acele, influenŃe zonale date de tradiŃiileculturale ale populaŃilor de aici, astfel că se poate vorbi de un stil arhitectonicpropiu, ce a creat o anumită identitate arhitecturală, în această parte a imperiului.Majoritatea comanditarilor au fost de origine germană, fapt explicabil pentrupreferinŃa stilului, promovat de scoala de arhitectură vieneză, considerat ca sursă,dar si de influenŃe ale stilismului lechnerian, din cel de-al doilea centru alimperiului, de factuă orientală, fenomen realizat prin participarea directă a unorarhitecŃi budapestani la edificarea unor construcŃii reprezentative.IV. ANALIZA COMPARATIVĂ A MONUMENTELORÎN STIL 1900 DIN BANAT SI CRISANA

Sursa asezărilor din Crisana si Banat trebuie căutată în chiar existenŃalocuitorilor din înafara cetăŃilor. S-au realizat sisteme de relaŃii, care asiguraufuncŃionarea fenomenului de „habitat”, si care au determinat o cultură si ocivilizaŃie proprie în partea Crisanei si a Banatului. Formele dezvoltării lorulterioare s-au datorat cresterii complexităŃii relaŃiilor, între sistemele de fondconstruit si a impunerii de modele culturale si politice, dictate de o dominaŃiestrăină, cea a Imperiului habsburgic. Structura planimetrică a viitoarelor orase(Oradea, Arad si Timisoara), la sfârsit de secol al XIX-lea, permite citireacomponentelor de fond construit, detasarea edificiilor monumentale, ca faze deevoluŃie în cristalizarea Ńesuturilor organismelor urbane. Orasele Oradea, Arad siTimisoara, si-au păstrat, în planul spontaneităŃii, toate intervenŃiile cu caracterestabilite. Fiecare din aceste asezări au un caracter identitar, iar acesta este dat departicularităŃi geografice, particularităŃi morfologice si particularităŃi istorice.Asezările din partea de vest a Ńării diferă prin reperele majore ale cadruluinatural, alegerea situării lângă cursurile de ape, poziŃia faŃă de zone de ses si deal,

17

orientările faŃă de puncte cardinale, particularităŃi diferenŃiate în cadrul construitdin orasele Oradea, Arad si Timisoara. ParticularităŃile morfologice sunt legate deunitatea formală spaŃiu-obiect, de silueta emblematică dată de accentele verticaleale turlelor bisericilor, de elemente particulare ale spaŃiului construit consideraterepere, artere, pieŃe, străzi si de atmosfera creată de relaŃia oras-locuitori. Oraseledin zona Crisanei si a Banatului si-au creat, la 1900, ”spaŃiul identitar” cu caracterreprezentativ dat de unitatea stilistică si funcŃională ale fondului construit, în caregăsim multă diversitate si contraste, care constituie aspecte de personalizare aleformei arhitecturale.

Oradea s-a dezvoltat spontan, fără o concepŃie iniŃială, prestabilită,adaptându-se cerinŃelor urbanistice ale vremii. Conceptul de remodelare al„centrului”, în orasul de pe râul Crisul Repede, s-a realizat în etape la început desecol al XX-lea. Artera majoră de circulaŃie trasată din perioada evului mediu a fostmobilată cu edificii în spiritul curentelor vremii Art Nouveau, Baroc, Eclectic.

Timisoara s-a remodelat folosind, ca sursă urbanistică, concepŃia vieneză.Vechile fortificaŃii ale CetăŃii, Poarta Vienei, Poarta Petrovaradinului, „porŃi alecetăŃii inaugurate în 1754, au fost demolate succesiv în 1891”, după căderea„corsetului sistemului de apărare”. Pe conturul lor a fost trasată artera numită„Ring” si un bulevard impunător ,Corso, mobilat cu clădiri publice.La Arad dezvoltarea economică din cea de doua jumătate a secolului alXIX-lea a creat problematica, pentru asezarea de pe Mures, a formării unui concepturbanistic, pe baza căruia să se asigure cadrul dezvoltării organismului urban. S-arecurs la modelul vienez, asemenea tuturor asezărilor aparŃinătoare imperiului.Vechea cetate a Aradului a rămas tangenŃială extinderilor propuse. Un marebulevard, a fost conceput printr-un ax major al circulaŃiilor carosabile si pietonale,care lega gara de centru.

Analiza comparativă a asezărilor din partea de vest a Ńării evidenŃiază

18

influenŃa urbanismului european, care a determinat imagini diferite, identităŃispecifice locale date de particularităŃi istorice, geografice si morfologice. Fiecareasezare are o identitate zonală, stilistică, după particularităŃi, însemnând sidiferenŃieri, care sunt evidente în produsul de arhitectură. Prin însusirile dobânditedin experienŃa si tradiŃiile formelor artistice autohtone, relaŃia funcŃiune-formă înarhitectura 1900 are o anume identitate si diferenŃiere, iar influenŃele - fără săaltereze această identitate, sau să o anuleze - au dus la dobândirea unor noitrăsături. Pătrunderea stilului nu ar fi fost posibilă fără asimilarea experienŃeioferite de tradiŃiile existente aici, acestea fiind cauza obŃinerii identităŃilor sidiferenŃierilor stilistice zonale.

Trasăturile de identitate sunt cele ale formei arhitecturale;volume puternicmarcante, bowindouri pe faŃade, aticuri curbilinii, arcada formei de potcoavă, deinimi recurbate, folosirea ornamentului aplicat cu valoare de simbol, emblemă,conŃinut sau decorativ.

Identitate, indiferent de zonă geografică, ornamentul 1900 are la bazăfolosirea acelorasi materiale de construcŃie. Ele au dat posibilităŃi de realizare acelor mai variate forme arhitecturale si de acoperire a spaŃiilor ample. S-auexploatat calităŃile structurale ale metalului, zidăriilor si a materialelor de finisareîn: feronerii, vitralii, zidării, stucaturi, piatră brută, lemn, paiantă, ceramică. Celedouă formule ale stilului, cea curbilinie si geometrică, folosesc valoarea linieitocmai pentru a crea modele diferenŃiate formal, dar identice în latura simbolisticăsi decorativă.

DiferenŃierea este varietatea compoziŃiilor spaŃiale si a decorativului, lacare s-a recurs pentru a personaliza programul de arhitectură.Ca răspuns la cerinŃele autohtone, programele realizate în zonele Crisanei siale Banatului au trăsături specifice, în acord cu ceea ce a apărut pe planinternaŃional. Orice program de arhitectură poate fi privit prin prisma surselorinterne si externe si a influenŃelor reprezentate de curente, scoli, personalităŃi

19

creatoare. Începând cu programul locuinŃelor unifamiliale, la cele colective grupateîn imobile, internate pentru scolari, hoteluri, toate reprezintă variate tipuri dincadrul programului de locuire. Tipurile programelor bancare, ca si cele industriale,sunt noi în epocă, fiind determinate de evoluŃii economice si sociale din imperiu.În programele de locuire, concluzia este, la nivelul ornamenticii aplicate laedificiile realizate, în zonele geografice ale Crisanei si Banatului, căpredomină modele de identitate în alegerea modelului simbolistic, foartevariat, fiecare imobil încercând a se autodefini printr-un simbol plasat pefaŃade.În programa clădirilor pentru cazare publică nu există o unitate în aspectulformal, ci o mare varietate de reprezentare a ornamentului, obŃinându-sesinteze de monumente 1900. Fiecare edificiu îsi are elementele decorative,reprezentative, care-l delimitează de cadrul construit existent.În programa instituŃiilor bancare, a societăŃilor financiare, există opreferinŃă pentru folosirea albinei si a stupului, ca funcŃie de reprezentare aacumulărilor, uneori si cu scop publicitar, asociate si cu forma fagurelui demiere, elemente aparŃinând registrului stilistic 1900.Programa clădirilor administrativ-judecătoresti este reprezentativă în zonaCrisanei. Pentru aceste edificii ornamentul este legat de rolul emblematic alinstituŃiei, acela de dreptate si adevăr.Programa clădirilor de învăŃământ-cultură se evidenŃiază prin fuziuneastructurii si decoraŃiei, cu subordonarea destinaŃiei clădirii. Prin ornamentsunt usor de recunoscut edificiile cu trimiteri culturale precise.În programa clădirilor industriale, stilul 1900 si-a pus amprenta dândvaloare formei arhitecturale, care ca mod de reprezentare a iesit de multeori din sfera programului industrial. S-au construit clădiri industriale, careprin aspectul lor fac trimiteri la alte programe de arhitectură si care prinaspect se încadrează în componente plastice ale mediului urban.Analiza comparativă a monumentelor Stil 1900 din arealelegeografice ale Crisanei si Banatului evidenŃiază un inventar al formei si decoruluisculptural în compoziŃii variate, un patrimoniu istoric si arhitectural ce se cereprotejat, pentru a menŃine intactă imaginea clădirilor de aici, de sfârsit de secol alXIX-lea si începutul secolului al XX-lea.VI.CONCLUZII

În context european, devenit apoi internaŃional, arta si arhitectura dela sfârsit de secol al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea primea numele de ArtNouveau. Născută în Belgia, sub numele de „Style coup de fouet” sau „Ligne

20

belge”, aceasta a primit denumiri după arealele geografice: „Art Nouveau” (înFranŃa), „Jugendstil” (în Germania), „Secession” (în Austria), „Stile Floreale” sau„Stile Liberty” (în Italia), „Modern Stile”(în Anglia), „Glasgow Style”(în ScoŃia),„Modernisimo” sau „Arte Joven” (în Spania), „Siro Uma”(în Japonia), „StilKalevala” (în Finlanda), „Nieuwe Kunst” (în Olanda), „Neoromânesc” sau „Stil IonMincu” (în România) si „Mir Iskustvo” (în Rusia), toate acestea având la bazăprincipiul afirmării libertăŃii si a tinereŃii spirituale, acela al reîntoarcerii la natură.Chiar dacă au existat controverse, în ce măsură Arta 1900 constituie o miscare sauun stil, determinate, de decalaje în timp, de caracterul eterogen al aspectelor saleformale, există tendinŃa spre sinteză în criteriul aspectului estetic al formelorarhitecturale.

După marea expoziŃie pariziană din 1960, sub egida ConsiliuluiEuropei, Les sources du XX-ème siècle, curentul stilistic Art Nouveau a fostreintegrat în sfera acelor miscări ce au determinat orientarea spre modernitate,concluzionându-se că acesta a fost în avangarda noilor curente ale secolului al XXlea,atât pe plan european cât si internaŃional.

Dintre aceste miscări artistice europene de la 1900, Secessionul vienezsi budapestan a realizat multiple forme naŃionale, datorită participării formelorartistice desprinse din complexitatea tradiŃiilor populaŃiilor din teritoriileaparŃinătoare imperiului.

Otto Wagner, profesor la Academia vieneză, expunea ideea că formeleartistice trebuie să exprime plastic existenŃa noastră. Accentul rămâne pe laturaesteticului, iar aceasta este o exprimare a funcŃionalului, fără însă a realiza imitaŃii,arhitectura nouă dorea, astfel, să fie în consens cu materialele si tehnologiilemoderne.

Dacă Otto Wagner, contrar ideilor sale, a rămas un clasicist înlucrările sale, un discipol al său, Josef Maria Olbrich, a fost adeptul formulei celeimai decorative a stilului, folosind volumele pur geometrice, cub, paralelipiped,sfera, cu mare îndrăzneală si simŃ al echilibrului. Cel de al treilea discipol,arhitectul Josef Hoffmann, a fost adeptul celei mai simplificatoare formule a

21

stilului. Acesti trei titani ai noii arhitecturii, ce lua nastere, prefigurând arhitecturade volume, modernă, a secolului al XX-lea, au determinat curentele stilistice alescolii vieneze. Ele au pătruns în scolile de arte si meserii din toate provinciileimperiului, fiind înfluenŃate de tradiŃiile culturale si adaptate concepŃiilor zonaledespre frumos.

Cea de-a doua capitală, Budapesta, si-a format propria scoală dearhitectură, prin creatorul Lechner Ödön, un adept al formelor si plasticiidecorative de inspiraŃie orientală corespunzătoare originii naŃiunii maghiare.Studiul fenomenului de urbanizare si cel de arhitectură în zoneleCrisanei si Banatului au fost legate de situaŃia socio-politică si economică dinaceastă parte a Europei. În zona Crisanei cele patru târguri Oradea Olosig, Oradea-Subcetate, Oradea-Orasul-Nou si Oradea-VelenŃa se uneau în anul 1860 subnumele de Oradea-Mare. Dezvoltarea asezării începând cu noua administraŃiemaghiară, din anul 1867, a adus multiple modificări pe plan social-politic, cultural.Societatea română a militat, sub forma luptei politico-culturale, pentru afirmareafiinŃei naŃionale, a ideei de libertate si de eliminare a efectelor politice aleguvernării dualiste. O serie de activităŃi ale societăŃilor culturale, literare române,au permis accesul la cultură al tuturor românilor. Astfel, au fost societăŃile:Societatea de lectură din Oradea, Reuniunea de cântări”Lira”, Casina din Beius,despărŃămintele Astrei. PublicaŃiile revistelor: Amvonul, Familia, Vulturul,Siedietórea, Foaie literară Tribuna Bihorului, si a celor de dincolo de CarpaŃi(unde se formase statul naŃional român Principatele Unite): Gazeta Transilvaniei,Tribuna, Foaia poporului, Telegraful, au fost mijloace de informare, de difuzare amaterialelor culturale si beletristice. Sprijinul financiar al scolilor românesti, dinpartea fundaŃiilor :E. Gojdu, A. Saguna, Pantaziana, si a băncii Albina, este dovadasusŃinerii culturii si păstrării identităŃii fiinŃei naŃionale. Pe fondul evenimentelordebutului în secolul al XX-lea, situaŃia economico-financiară a asezărilor(industriile, comerŃul si lucrările edilitare) era în plină dezvoltare, fapt ce adeterminat modificări în organizarea si aspectul lor.

22

Concomitent cu dezvoltarea zonelor urbane ale oraselor Viena si Budapestase formau concepŃiile estetice si plastice, pentru ce însemna fenomenul dearhitectură si artă, care a a stat la baza marilor ansambluri, ce urmau să formezespaŃiul construit al siturilor si în restul provinciilor din imperiu. Sfârsitul secoluluial XIX-lea a însemnat realizarea organismului unitar al orasului Oradea, ridicat larang de municipiu în anul 1886, a unui centru propiu (a cărei configuraŃie era datăde prezenŃa râului Crisul Repede) cu păstrarea structurilor tipologice si cu un fondconstruit în spiritul curentelor modei vremii si a sistemelor funcŃionale periferice caparte din întreg. Arta 1900 a pătruns firesc în acest spaŃiu, ca un mijloc de afilierestatelor europene, iar stilurile arhitectonice Eclectic si Baroc au realizat noileimplanturi construite.

În zona Banatului, Timisoara si Arad aveau statutul de”oras liber regesc”,care le-a conferit autonomie internă cu finalitate în dezvoltarea economică. Celedouă centre au suferit influenŃa urbanistică a capitalei Viena, vechea cetatenemaisatisfăcând cerinŃele de dezvoltare a lor. La Timisoara formarea nouluiorganism a determinat demolarea zidurilor cetăŃii, realizarea de noi trasee decirculaŃie, o nouă zonare funcŃională determinând sisteme de locuit în saptecartiere: Cetatea, Fabric, Iosefin, Maiere(Elisabetin), Mehala, Blascovici si RonaŃ.

Cetatea Aradului era, în secolul al XIX-lea, încorsetată în inelul creat de râulMures, ceea ce a determinat mutarea asezării pe baza planurilor urbanistice sirealizarea lucrărilor edilitar gospodăresti. Cele sapte sisteme ale sitului construitcuprindeau cartierele: Innen Stadt, Rácz Város, Pârneava, Sarcad, Magyár Város,Bahn si Új Telep. Mari ansambluri de implanturi construite la începutul secolului alXX-lea, cele de pe calea Victoriei (Corso) din Timisoara si de pe strada Closca,PiaŃa Avram Iancu din Arad, sunt dovada pătrunderii stilului Art Nouveau elefiind rezultatul contopirii cu tradiŃiile formale autohtone.

Asezările Timisoarei si Aradului s-au dezvoltat potrivit tradiŃiilor

23

locuitorilor, români, germani, maghiari si sârbi, determinând formarea culturiispecifice zonale a Banatului. Societatea a fost deschisă spre civilizaŃiile Europeimoderne, iar acŃiunile asociaŃiilor culturale, asemeni celor din Crisana, au avut cascop eliminarea acŃiunilor guvernării dualiste si realizarea unităŃii naŃionale. O seriede reuniuni cu caracter literar-cultural, românesti, germane au avut ca scopeliminarea tendinŃelor de a promova doar valorile culturale maghiare. AcŃiuniledespărŃământului „Astra” au avut ca scop susŃinerea componentei românesti dinîntreg Banatul, iar publicaŃiile Tribuna poporului, Gazeta Transilvaniei, Drapelulau avut ca rezultat circulaŃia si informarea actului de cultură.

Analiza comparativă, a dezvoltărilor urbane, are la bază prezenŃa unorparticularităŃi de natură geografică, morfologică si istorică, a momentelorconstituirii acestora. Fiecare asezare s-a dezvoltat după legi proprii, condiŃionatătocmai de particularităŃi geografice si morfologice, a suferit influenŃe urbanisticeale modei europene. Se poate constata identitatea structurală a contextelor, dar siidentităŃi specifice care dau măsura diferenŃierilor între centrele urbane. Sursaacestor asezări este dată de existenŃa lor deja aici, iar dezvoltările ulterioare sedatorează conceptului urbanistic general considerat ca sursă si particularităŃilorzonale ca influenŃe.

Sub aspectul obiectului de arhitectură, fenomenul artistic european estesursa de bază a scolii de creaŃie dezvoltată la Viena. Pe baza surselor în zonediferite geografice s-au format curente stilistice diferenŃiate. Fiecare scoală dearhitectură si-a realizat propiul stilism, preluând influenŃele stilistice din formeleartistice zonale si din tradiŃiile culturale ale populaŃiilor din zonă. Astfel, se poateformula comparaŃia la nivelul ornamenticii 1900 aplicate în zonele din Crisana siBanat. Ea depinde de surse si de influenŃe artistice, dar si de preferinŃa pentru

24

anumite reprezentări pe care au avut-o arhitecŃii, înfluenŃând, si ei, asupra gustuluipublic. A existat, în orice program de arhitectură, cerinŃa comanditarului asuprareprezentării, a simbolisticii, iar prin Arta 1900 s-au realizat construcŃii declarateobiecte de arhitectură.

În teritoriile Crisanei si Banatului, fenomenul 1900 s-a împletit cu formeleculturale ale populaŃiilor plurietnice de aici. Prin manifestările de spectacole, demuzică, de literatură, s-a propagat un anume concept despre frumos. Pentru că înasezările Oradea, Timisoara, Arad si în localităŃile mai mici au existat raporturinumerice diferite în componenŃa locuitorilor, o prezenŃă mai mare a celor maghiariîn Crisana si a germanilor în Banat, s-au realizat forme arhitecturale, artistice deîmprumut, care au avut ca rezultat creaŃii originale, cu identitate stilistică locală, elefiind măsura diferenŃierilor zonale. Creatorii au căutat întotdeauna coordonate deinspiraŃie, fiind înfluenŃaŃi în proiectele lor de expresii ale modelelor artisticevernaculare ale locuitorilor autohtoni.

Putem defini edifiiciile realizate ca având o anume nuanŃă stilistică, oidentitate zonală, ceea ce înseamnă diferenŃieri, iar acestea au fost date de gamavariată a ornamentului aplicat, Stil-ul 1900 având la bază conceptul tinereŃii si alfrumuseŃii. Pentru că sfârsitul secolului aduce o amplificare de funcŃiuni înprogramele de arhitectură există identitatea stilistică a ornamentului aplicat cuvaloare de simbol, emblemă, de conŃinut si decorativ. Identitate este la nivelulformei arhitecturale, diferenŃierile fiind date de folosirea unei game largi aornamentului 1900.

Ornamentul aplicat si compoziŃia ornamentală a faŃadei sunt în legăturăorganică cu arhitectura unei clădiri ca un titlu al funcŃiunii acesteia. În decorulsculptural al faŃadelor, arhitecŃii, care au proiectat în zonele Crisanei si Banatului,s-au conformat gustului public si au apelat la formele de împrumut ale autohtonilor.

25

A existat în zona Crisanei o anumită preferinŃă pentru formele curbilinii,pentru elemente de decor aplicat de tip vegetalo-simboliste, folosind ca materiale,tencuială colorată, plăcuŃe ceramice, desene în sgraffito, stucul, metalul si vitraliul.În zona Banatului, existând influenŃe funcŃionaliste vieneze, preferinŃa afost spre un secession geometric, cu decoraŃie mai sobră, care însă se combina si cuelemente ale formulei curbilinii. Marea majoritate a edificiilor 1900 sunt tratate lanivel ornamental prin folosirea stucului, ca material de expresie, fapt explicabilprin prezenŃa în număr mare a edificiilor în stil Eclectic( solicitat mai mult de cătrecomanditarii din Banat), stil ce se manifesta concomitent cu Art Nouveau.Paleta stilistică largă, de la aplicarea unui simbol la compoziŃii alegorice, apermis realizarea de varietăŃi compoziŃionale, astfel că în zonele devenite orase(Oradea, Timisoara, Arad), cât si în asezările mai mici din teritoriul lor, repertoriulalegoric al Artei 1900 este măsura componentei estetice si plastice.

Pentru aceasta, inventarul clădirilor Art Nouveau evidenŃiază necesitateaintervenŃiilor menite să asigure protejarea lor. Ele constituie tezaurul urbanistic dela început de secol al XX-lea, un patrimoniu istoric, arhitectural si artistic pentrusocietatea de azi. Este meritoriu faptul că, în aceste asezări, s-au întocmit studiipentru refuncŃionalizarea centrelor istorice. Acestea sunt supuse unor remodelăriurbane, care sunt benefice în măsura asigurării necesarului desfăsurării cadrului deviaŃă urban. IntervenŃiile întreprinse la nivel de obiect de arhitectură, fie căprocedeele sunt cele de conservare sau restaurare, au la bază inventarul dateloristorice, ale proiectelor de arhitectură. O serie de edificii aparŃinând etapei 1900 cuornamente aplicate (unele chiar distruse) sunt azi în stare improprie, fiind necesareintervenŃii menite să păstreze imaginea de epocă, ca dovadă de civilizaŃie si deatitudine europeană. NoŃiunea de salvgardare a unor monumente de arhitectură nutrebuie înŃeleasă ca o economie, sau transformare, sub pretextul reparaŃiilor, care

26

duc la schimbarea înfăŃisării sau la anularea identităŃii stilistice.Multe edificii sunt declarate monumente istorice si de arhitectură. Mai

pot fideclarate, încă, serii de edificii, asemenea, recent, impozantei clădiri a Primăriei dinSalonta. Surprinderea amprentei istorice a unui stil, a unei epoci, este ceea ce atrageinteresul asupra unei clădiri.

Arta 1900, alături de stilurile Eclectic si Baroc, este cea care constituie aziexpresia urbanistică si arhitecturală a oraselor Oradea, Timisoara si Arad. Maipregnant, prin comasarea edificiiilor în zona numită centru, orasul de pe râul CrisulRepede, Oradea, este o rezervaŃie de arhitectură 1900, alături de mari orase aleEuropei. Nu mai puŃin evidente, la Timisoara si Arad, găsim reprezentareastilistică pe străzi declarate rezervaŃii de arhitectură.

Studiul comparativ al fondului construit din Crisana si Banat permiteobservarea nuanŃelor acestui stil si a influenŃelor diferite în funcŃie de arealgeografic.

Miscarea modernă a arhitecturii prin intermediul curentului Art Nouveau,ale cărui trăsături dominante sunt legate de observarea si imitarea naturii,respingerea tradiŃiilor academice, a clasicismului dominant, cu deviza „artă pentruartă”, a răspuns nevoilor de armonie si echilibru pentru societatea de la început desecol al XX-lea. Ea continuă si azi să răspundă acelorasi nevoi, surprinzându-nemereu de bogăŃia elementelor aducătoare de frumos. Plastica arhitecturală a fostlatura principală de manifestare subordonând aspectele de funcŃiune si soluŃieconstructivă, fapt pentru care prin simpla funcŃionalitate valul artistic, Cubismul nua fost în măsura să satisfacă gustul pentru frumos.

Farmecul arhitecturii 1900 se datorează, în bună măsură, ornamentelor,pentru că acestea sunt coduri purtătoare de semnificaŃie, ne informează despreepocă, modă, tehnici folosite, într-un cuvânt, despre viaŃa si dorinŃele locuitoriloracestor asezări. Chiar dacă există în edifiiciile realizate tendinŃa teoretică spre

27

unitate, părerile că ornamentul a fost prevalat de structură au determinat, în secolulal XX-lea, o depreciere a fenomenului. Ultimele decenii ale secolului al XX-lea,prin numărul mare al publicaŃiilor, a sesiunilor stiinŃifice, au redecoperit valoareaarhitecturii 1900, iar noi analize asupra acestui fenomen ne poate aduce noidezvăluiri ce au marcat simbolic o etapă din istoria omenirii din asezările Crisaneisi Banatului ca dovadă perenă pe arealele geografice, în care locuitorii de aici si-auavut habitatul dintotdeauna.VII. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂI. IZVOAREArhivele NaŃionale-DirecŃia JudeŃeană Bihor, fond ColecŃia de planuri(1780-1954)Idem, fond ColecŃia de hărŃi ( 1754-1857)II. PERIODICE***Repertoriul Monumentelor din judeŃul Bihor, Oradea, 1974III. ENCICLOPEDII SI DICłIONARERISVAN Vlad, DicŃionar de simboluri, Editura Dao Psi, 2007.IV. LUCRĂRI GENERALELANEVSCHI Gheorghe, Aradul vremurilor de mult apuse 1834-1914,Cluj-Napoca, Editura Polis, 2005LUPU Mircea, Scoli naŃionale în arhitectură, Bucuresti, Editura Tehnică, 1977MADSEN Stephen Tschudi, Art Nouveau, Bucuresti, Editura Meridiane, 1977OPRIS Mihai, Timisoara.Mică monografie urbanistică,Bucuresti, Editura Tehnică,1987V. LUCRĂRI SPECIALEBORCEA Liviu , Memoria Caselor, Editura Arca, Oradea, 2003.BORCEA Liviu, GORUN Gheorghe (coordonatori), Istoria orasului Oradea,Oradea, Editura Cogito, 1995CONSTANTIN Paul, Arta 1900 în România,Editura Meridiane, Bucuresti, 1972CURINSCHI Gheorghe Vorona, Introducere în Arhitectura comparată,Editura Tehnică, Bucuresti, 1991FAUR Viorel, ViaŃa politică a românilor bihoreni 1849-1919, Oradea,FundaŃia Culturală Cele Trei Crisuri, 1992Idem, Cultura românilor din Bihor 1849-1918, Oradea,FundaŃia Culturală Cele Trei Crisuri, 1992GERLE János, KOVACS Attila, MAKOVECZ Imre, A Századforduló MagyarÉpitészete(Arhitectura maghiară la schimbarea secolului),Szépirodalmi Könyvkiadó Bonex, Budapesta, 1990MAIOR Liviu, Miscarea NaŃională Românească din Transilvania 1900-1914,Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986MATEI Adriana, Identitate culturală locală, Cluj-Napoca,

28

Editura U.T.PRES, 2004MEDELEANU Horia, Aradul în secolul al XVIII-lea pe baza conscripŃiei străzilordin anul 1783, în Ziridava, volum XIV, Arad,Muzeul JudeŃean Arad, 1982MUNTEANU Ioan, Urbanizarea în Banatul istoric la început de secol al XX-lea,în Analele Banatului, Seria nouă, Arheologie-Istorie VII-VIII,Muzeul Banatului, Editura Mirton, Timisoara, 2000PINTILIE Ileana, Viena, Budapesta si Timisoara-Raportul dintre centru siperiferie în anii „Întemeierii”, premisă a răspândirii Stilului 1900,în AnaleleBanatului, Arta, seria nouă, volum II, Timisoara,Muzeul Banatului, 1997

29