Artă figurativăDe la Wikipedia, enciclopedia liberăKenyon Cox, Studiu nud, 1896, Kenyon Cox a fost un susținător puternic al artei figurative.

Arta figurativă, sau figurativism, descrie lucrări de artă, în special picturi și sculpturi, care sunt în mod clar derivate din surse de obiecte reale, și sunt, prin urmare reprezentative, prin definiție.

Cuprins

1 Defini 1 Definiție 2 Elementele Formale 3 Evoluția 4 Galerie 5 Vezi și 6 Note și referințe 7 Legături externe

DefiniDefiniție

Termenul de "arta figurativă", este deseori folosit pentru a descrie ca o arta care reprezintă figura umană, sau chiar o figură animală, și, deși adeseori e cazul, nu este și neapărat așa:„De la sosirea artei abstracte, termenul de figurativ fost folosit pentru a desemna orice formă de artă modernă, care își păstrează puternic referințele la lumea reală.”—[1]

Pictura Pictura și sculptura, prin urmare, pot fi împărțite în categorii de figurativ, reprezentativ și ab-stract, deși, strict vorbind, arta abstractă este derivată (sau abstractizată), dintr-o sursă figura-tivă sau din altă sursă naturală. Cu toate acestea, termenul este folosit uneori ca sinonim pentru arta non-reprezentativă și arta non-obiectivă, de exemplu, arta care nu are nici o derivare din figuri sau obiecte.Elementele Formale

Elementele formale, acele efecte estetice create prin proiecție, de care arta figurativă este depen-dentă, includ, linia, forma, culoarea, lumina și întunericul, masa, volumul, textura, și perspec-tiva,[2], deși ar trebui să se precizeze că aceste elemente de proiectare, de asemenea, ar putea juca un rol important în crearea altor tipuri de imagini artistice - dspre exemplu arta abstractă, sau non-reprezentativă sau arta bi-dimensională non-obiectivă. Diferența este că, în arta figurativă aceste elemente sunt utilizate pentru a crea o impresie sau iluzie de formă și spațiu, și, de obicei, pentru a crea un accent în narațiunea portretizată.Evoluția

Arta figurativă, însăși se bazează pe o înțelegere tacită de forme abstractizate: figura sculpturii din Grecia antică nu a fost naturalistă, deoarece formele sale au fost geometrice și idealizate.[3] Ernst Gombrich sa referit la strictetile a acestei imagini schematice, aderarea la ceea ce era deja cunoscut, mai degrabă decât ceea ce este văzut, ca "metoda egipteană", o aluzie la claritatea bazată pe de memorie din imagini ale artei egiptene.[4]Jacques-Louis David. Jurământul Horațiilor, 1784.

În cele din urmÎn cele din urmă idealizarea a dat calea observației, și artei figurative ce a echilibrat ideal, geo-