Un veritabil Pisanello al Moldovei a pictat biserica din Arbore Ctitorie a marelui dregator Luca Arbore(Arbure, in vechile urice), portar(pircalab) al Sucevei din 1486 si pina in 1523, un fel de ministru al Apararii de azi, biserica ''Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul'' din Arbore(foto) este atipica pentru Evul mediu romanesc, atit din punct de vedere arhitectonic cit si din cel al programului iconografic. Construita in anul 1503 intr-un timp record(2 aprilie-29 august), si conceputa ca paraclis al curtii boieresti si necropola de familie, ea a fost pictata in 1541 in cea mai mare parte de Dragos Coman, cel mai important reprezentant al Scolii de pictura sacra de la Suceava. El a fost considerat pe buna dreptate de Paul Philippot ''un adevarat Pisanello al Moldovei, cel mai mare artist al Orientului ortodox din secolul al XVI-lea''. Citeva din cele 85 de imagini bine pastrate pictate pe peretele vestic, sint fara indoiala capodopere ale artei romanesti si universale.Arborele genealogic al familiei hatmanului ArboreLuca Arbore provenea dintr-o veche si bogata familie boiereasca, tatal sau fiind inaltat de Stefan cel Mare la rangul de pircalab al Cetatii Neamt, functie pe care a detinut-o din 1471 si pina in 1476. Vechile cronici spun ca batrinul Arbore a aparat cu vitejie cetatea impotriva atacurilor turcesti, dupa batalia de la Razboieni. Fiul sau, Luca, datorita unor calitati evidente, a avut de tinar o ascensiune spectaculoasa, ocupind dregatoria de portar al Sucevei, infiintata de Stefan cel Mare, cu importante atributii militare, administrative si judecatoresti. In lipsa domnitorului, portarul de Suceava era conducatorul ostilor din Tara Moldovei.In anul 1497, regele Poloniei, Ioan Albert, a cunoscut personal calitatile de lider militar ale lui Luca Arbore, in urma rezistentei indirjite a ostenilor moldoveni fiind nevoit sa intrerupa asediul Cetatii de Scaun si sa incheie un armistitiu, dar nerespectatea sa a dus ulterior la dezastrul din Codrul Cosminului.Dupa moartea lui Bogdan al III-lea, autoritatea ctitorului bisericii din Arbore sporeste, el devenind practic tutorele lui Stefanita Voda(20 aprilie1517-14 ianuarie 1527), care ajunge pe tron la virsta de circa 14 ani: ''un om ca acela ce au crescut Stefanita Voda pre palmele lui, avind atita credinta, si in tineretea lui Stefanita Voda toata tara ocirmuia...''(Grigore Ureche). Fire autoritara si chiar violenta, Stefanita Voda suporta cu greu aceasta tutela, mai ales ca Luca Arbore incearca sa favorizeze interesele marii boierimi. Suparat si pe regele Poloniei, Sigismund, care nu fusese de acord sa-i dea mina uneia din fiicele sale, grav afectat de fuga postelnicului Sarpe la curtea polona, Stefanita Voda se razbuna pe hatmanul Arbore, si el partizan al unei aliante cu regatul polon, invinuindu-l de inalta tradare. Luca Arbore este decapitat in aprilie 1523, la Hirlau: ''nici judecat, nici dovedit au pierit''(Grigore Ureche). La scurt timp dupa aceasta sumara executie, fii sai minori, Nichita si Teodor, au fost de asemenea ucisi din porunca domnitorului.In toamna, la 7 septembrie 1523, conflictul dintre boierii razvratiti si Stefanita Voda degenereaza intr-o confruntare armata, dar ostenii domnului ies biruitori, iar boierii infrinti sint executati public in tirgul Roman. Dupa 18 ani de la aceasta tragedie, Ana, una din fiicele viteazului hatman, l-a chemat pe pictorul Dragos Coman pentru a zugravi biserica de la Arbore, transformata prea devreme intr-o necropola a familiei.Curtea boiereasca a hatmanului Arbore era situata in apropiere bisericii, in partea de sud, si avea numeroase cladiri cu etaj, cahlele si placile ceramice gasite in zona constituind doar o palida marturie despre bogatia si fastul ei. O alta curte boiereasca apartinind lui Luca Arbore a fost inaltata in 1507 la Sipote, linga Iasi. Ilustra familie avea multe mosii, printre satele care ii apartineau numarindu-se Solonet, Gramesti si Solca, ''cu mori in Solca si cu biserica de piatra si cu case de piatra si cu pomete si cu slatine si cu izvoare cu pesti si cu tot venitul din ale lor drepte privileghii din uricul de cumparatura, pe care l-a avut mosul lor panul Luca Arbure de la Stefan cel Batrin''. Asa sta scris intr-un uric din 1598, prin care Parasca, nepoata lui Luca, facea un schimb de sate cu Gheorghe Movila, Mitropolitul Moldovei, oferind satul Solca, donat ulterior de inaltul ierarh Manastirii Sucevita, si primind satul Stanilesti, din tinutul Hotinului.Dintr-un arbore genealogic putin cunoscut, realizat de istoricul austriac Wickenhauser si confirmat ulterior de Simion Fl. Marian, aflam ca Luca Arbore a avut sase fiice: Odochia, Sofica, Nastasia, Stanca, Marica si Ana. Parasca, fiica Odochiei, pomenita in uricul de mai sus, a avut o fiica, Anastasia, casatorita cu Toader Turcea(Murgulet), si trecuta la cele vesnice in 1635, fiind inmormintata in biserica din Parhauti. Irimie Murgulet, unul din fiii Anastasiei, s-a casatorit cu Candachia, fiica vornicului Dragota Toader, si a avut o fiica, Anisia, inmormintata tot la biserica din Parhauti(23 octombrie 1624). Irimie Murgulet a mai avut trei frati, Stefan, Ipatie, Andrei si o sora, Marica, aceasta fiind ultima informatie din respectivul arbore genealogic. Celelalte fiice ale lui Luca Arbore nu au avut probabil urmasi, asa cum a fost cu siguranta cazul Anei, cea care l-a platit pe Dragos Coman cu 20 de zloti pentru a zugravi sfintul lacas din Arbore.Cel mai important monument funerar de stil gotic din MoldovaSilueta zvelta si eleganta a bisericii ''Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul'' din Arbore, aflata intr-o deplina armonie cu teii seculari din preajma si cu frumosul si unduitorul peisaj al vechii localitati, este una din cele mai de seama ctitorii boieresti din vremea lui Stefan cel Mare. Pacat ca drumurile extrem de proaste din zona ingreuneaza accesul turistilor aici. Construita din piatra bruta dupa un plan original, de o neobisnuita forma dreptunghiulara,

lipsita de turla, cu acoperis in patru ape, ea are lungimea de 22 de metri, latimea de 9,1 metri si inaltimea de 8,5 metri. O inedita solutie constructiva in ce priveste tratarea fatadei vestice ii sporeste farmecul: zidurile longitudinale se prelungesc cu 2,5 metri dincolo de peretele pronaosului, cuplindu-se la partea superioara cu cu o bolta semicilindrica si formind o nisa uriasa, un element nou in arhitectura moldoveneasca. Clopotnita de la intrare contribuie la coeziunea si intregirea ansamblului, ea fiind probabil o constructie mai recenta. Interiorul bisericii este impartit in pronaos, naos si altar, usa de acces avind un chenar in arc frint, iar cea dintre pronaos si naos fiind prevazuta cu baghete incrucisate. In pronaos se afla mormintul lui Luca Arbore, decorat cu muluri gotice si cu doua scuturi pe care se afla incrustat simbolul heraldic al familiei, acesta fiind cel mai important monument funerar de stil gotic din Moldova. La nivelul pardoselei se gaseste mormintul sotiei sale, Iuliana, iar in partea opusa se afla alte doua pietre funerare mai mici, probabil ale fiilor Nichita si Teodor, care apar si in tabloul funerar, doi copii intre 5 si 10 ani. Pictura interioara a fost afectata foarte mult, deoarece biserica a stat peste 100 de ani fara acoperis, in secolele XVII-XVIII, la care s-a adaugat fumul luminarilor, care a innegrit mari spatii in pronaos, unde sint zugravite cele sapte sinoade ecumenice, Cavalcada Sfintilor militari si Sfinta Marina ucigind un diavol, dar si in naos. Uneori acest fum a avut insa si rolul unui foarte bun conservant, deoarece zonele spalate din pronaos de pictorul Boldura din Bucuresti(din pacate intr-un ritm extrem de lent), au scos la lumina imagini care ne daruie din plin splendoarea de altadata, sfintii mai importanti avind aureole in relief, un element specific Renasterii italiene. In partea dreapta a naosului, tabloul votiv, ce pare sa fi fost repictat mai stingaci, ni-l infatiseaza pe ctitor intr-un frumos costum de epoca, cu o boneta venetiana din stofa fina si cu o ampla mantie brodata, inchinind macheta bisericii lui Iisus Hristos, prin intermediul Sfintului Ioan Botezatorul, si stind alaturi de sotia sa, Iuliana, si cinci dintre copiii lor. Atrage atentia migala cu care sint lucrate vesmintele, cu numeroase perle in relief, impastarile abundente si claritatea de cristal a culorilor amintind de tehnica picturii in ulei. Restauratorii au afirmat ca unul din secretele tehnicii lui Dragos Coman a fost folosirea unui excelent liant natural in prepararea vopselelor, cazeinatul de calciu.Dragos Coman, un pictor de referinta pentru arta romaneasca si universalaPutine lucruri se cunosc din viata lui Dragos Coman, inegalabilul pictor de la Arbore, insa multe pot fi intuite plecind de la analizarea operei sale. Se stie doar ca era fiul preotului Coman din Iasi, ca s-a format la celebra Scoala de pictura sacra din capitala Moldovei, alaturi de un alt talentat coleg de generatie, pictorul Toma de la Suceava, cel care a zugravit manastirile Humor si probabil Moldovita, si ca a primit 20 de zloti de la Ana Arbore pentru a trece aceasta biserica in panteonul artei romanesti si universale. Vestita scoala de pictori in fresca de pe linga Mitropolia Sucevei, intemeiata in timpul lui Petru Rares de discipolii Sfintului Daniil Sihastrul, mitropolitul Teofan I(1534-1546), si egumenul Manastirii Probota, Grigorie Rosca, nepot al sihastrului si var al lui Petru Rares, ajuns si el mai tirziu mitropolit al Moldovei, atinge prin Dragos Coman cea mai inalta cota valorica din Evul Mediu romanesc. Putem intui ca acest pictor extrem de cultivat, familiarizat cu pictura religioasa din Occident, dar si din Bizant sau Rusia, a fost unul dintre studentii moldoveni la o universitate celebra a epocii, din Cracovia, Praga sau Viena. Inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun, fiii boierilor sau ai tirgovetilor bogati erau trimisi sa studieze in limba latina la una din universitatile amintite. Numai la Universitatea Jagellona din Cracovia, in perioada 1405-1503 au fost inscrisi in foile matricole 21 de studenti moldoveni proveniti din orasele Baia, Hirlau, Iasi, Suceava, Siret, Roman si Bacau.Nu intimplator specialistul francez Paul Philippot l-a comparat pe Dragos Coman cu Antonio Pisanello(1395-1455), cel mai de seama reprezentant al goticului international, un curent artistic rezultat in urma unei sinteze creatoare intre goticul nordic si cel sudic, din Italia Renasterii. Arta lui Pisanello se remarca printr-o bogata si exuberanta paleta coloristica, prin desenul viguros si extrem de minutios, prin voluptatea si precizia cu care sint tratate detaliile, in special vesmintele personajelor si fondul imaginilor, prin grija pentru orchestrarea savanta a compozitiilor si prin expresivitatea fara egal a portretelor sale. Exact aceleasi calitati pot fi trecute in contul maestrului de la Arbore, Dragos Coman, singurul reprezentant de marca al goticului international din arta romaneasca, fapt inca neremarcat de criticii nostri avizati. Peretele vestic al bisericii din Arbore, cu fragmente din Geneza, din legendele Sfintilor Gheorghe, Dimitrie, Nichita Marturisitorul si Paraschiva, surprinde privitorul aproape la fiecare imagine prin interpretarea grafica de exceptie data de desenul precis, alert si variat, prin arta simfonica a compozitiilor si prin cromatica cu sclipiri de giuvaer. Putini pictori romani, chiar si dintre clasicii moderni, au stiut sa foloseasca cu atita maiestrie armonia tonurilor pure, de verde, rosu, albastru si alb, ''broderia'' de o mare sugestivitate si forta grafica alcatuita din linii curbe si drepte, calculul neobisnuit al compozitiei si varietatea tipologica a chipurilor expresive apartinind numeroaselor personaje dintr-o imagine cum este cea care-l prezinta pe Sfintul Mare Mucenic Gheorghe la curtea imparatului Diocletian, alaturi de Sfintul Nicolae(foto).Din cind in cind, din coltul unor astfel de scene, rasare din Soarele fizic si spiritual mina lui Dumnezeu, pentru a alina suferinta martirilor si pentru a binecuvinta, spunem noi, opera unui artist de geniu, despre care se va mai vorbi multe secole de acum inainte, Dragos Coman.--------------------

Manastirea Moldovita, loc al sihastrilor si sfintilorUn nume frumos ca o icoana straveche, Moldovita. O biserica de cuvinte. Un amurg al sunetelor. O vilvataie de aureole, un galben de o blinda luminozitate. Chivot de piatra si culoare inaltat pe valea riului Moldovita, aproape de confluenta cu piriul Ciumirna, intr-o absida feerica dintre Obcina Mare si Obcina Feredeului, Manastirea Moldovita este fara indoiala, dupa Probota, cea mai de seama ctitorie a domnitorului Petru Rares, ''dirza si desteapta odrasla a lui Stefan cel Mare''(N.Iorga).Atit la Moldovita, a carei biserica a fost sfintita in 1532 si pictata in interior si exterior in vara anului 1537, cit si la Probota, Petru Rares continua opera spirituala a strabunicului sau, Alexandru cel Bun, pastrind aceiasi sfinti protectori: Maica Domnului in sarbatoarea Bunei Vestiri si respectiv, Sfintul Nicolae. Vatra de sihastri inca din secolul al XIV-lea sau poate chiar mai demult, ctitoria fiului lui Stefan cel Mare adaposteste intr-un loc tainic, moastele unui autentic apostol al locului, Sfintul Vasile cel Nou de la Moldovita.''Un faimos centru de cultura si spiritualitate ortodoxa''Intunecatul Ev Mediu romanesc a fost in acelasi timp o perioada extrem de luminoasa pe plan duhovnicesc si spiritual, in care marii artisti si scriptori erau deopotriva monahi, sihastri sau chiar sfinti, cum au fost de pilda Daniil Sihastru de la Putna si Voronet sau miniaturistul Gavril Uric de la Neamt, amindoi trecuti in rindul sfintilor de catre BOR. Actuala manastire a fost inaltata la circa 400 de metri de fosta ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun, construita intre 1402 si 1408 si distrusa la inceputul secolului al XVI-lea, probabil din cauza unor alunecari de teren. Vechiul asezamint, ale carui ruine se mai pot vedea si astazi, a devenit in timp un faimos centru de cultura si spiritualitate ortodoxa, mai ales datorita Cuviosului Vasile ieromonahul, fiu de tarani din nordul Moldovei, care s-a remarcat prin smerenie, rugaciune si intelepciune duhovniceasca si a fost hirotonisit preot si numit egumen al Manastirii Moldovita de catre mitropolitul Iosif Musat. Iubit si cautat atit de calugari, cit si de credinciosi, viitorul sfint Vasile cel Nou de Moldovita "primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al inainte vederii si nu putini bolnavi vindeca si cele viitoare mai inainte le cunostea", asa cum a scris ieromonahul Ioanichie Olteanu in "Patiricul romanesc". Datorita renumelui sau, Cuviosul Vasile a ajuns sfetnic si parinte duhovnicesc al lui Alexandru cel Bun, precum si al multor cuviosi si sihastri, avind ucenici in Muntele Athos si la Manastirea Studion din Bizant, de unde a adus zeci de manuscrise bisericesti la Manastirea Moldovita. Tot aici, el a intemeiat o veritabila scoala de monahi catiheti si caligrafi in traditia celor de la manastirile Bistrita si Neamt. Dupa moarte, trupul sau a ramas nestricat si placut mirositor, moastele facatoare de minuni stind peste 100 de ani in ctitoria lui Petru Rares, dupa care, din cauza vitregiilor istoriei, au fost asezate intr-un loc tainic din manastire, unde odihnesc si in prezent. Biserica Manastirii de la Moldovita este zvelta si cu proportii armonioase, construita in plan trilobat si avind cinci incaperi (pridvor, pronaos, gropnita, naos si sfintul altar), compartimentare care apare pentru prima oara la Manastirea Probota. Pridvorul este deschis ca la Manastirea Humor, spre deosebire de cele construite in vremea lui Stefan cel Mare, si in locul ferestrelor gotice de la Probota apar doar ancadramentele lor, realizindu-se o comuniune intima intre natura si sfintul lacas. Pronaosul este de dimensiuni mari, gropnita ascunde o tainita, iar turla de deasupra naosului este construita pe doua baze stelate suprapuse, fiind circulara in interior si octogonala in exterior. Interesanta este si bolta pronaosului, o calota inaltata pe 8 arcuri intretaiate, toata incaperea fiind luminata de patru ferestre. Influenta gotica se poate vedea mai ales la chenarele usilor si ferestrelor, dar apar uneori si elemente renascentiste. Acoperisul este de sita, cu pante repezi si streasina lata. Pictura interioara este realizata potrivit vechilor erminii ale bisericii ortodoxe, bolta pronaosului fiind dominata de Sfinta Fecioara cu Pruncul Iisus, sinoadele ecumenice, ingeri in zbor, profeti si sfinti. In gropnita innegrita de fum se disting scenele Adormirii Maicii Domnului, Deisis si portretul staretului Avram in timpul caruia s-a pictat biserica. Cupola naosului este dominata ca de obicei de Iisus Pantocrator, inconjurat de puterile ceresti, in pandantivi fiind redati evanghelistii, pe absida de sud scena Pogoririi Sfintului Duh, iar in cea de nord Rastignirea, o capodopera a artei murale romanesti, la care se remarca consonanta perfecta dintre linia dramatica si cromatismul rafinat, realizat in principal cu trei culori: albastru, rosu si galben. Tot in naos apar scenele Patimilor Mintuitorului, sfintii militari, Sfintii imparati Constantin si Elena, iar pe peretele de vest de o mare importanta istorica este tabloul votiv, in care Petru Rares - ctitorul apare cu o coroana mare impletita, imbracat in haine lungi si largi de brocart, cu flori de aur tesute pe fond galben, alaturi de sotia sa, Elena si doi dintre fiii sai, Ilias si Stefanita. Pictura exterioara, punctul de atractie al manastiriiPunctul de atractie al manastirii il constituie insa pictura exterioara "al fresco", mai ales cea de pe peretele sudic, care s-a pastrat in conditii foarte bune. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influente din goticul international si chiar din arta Renasterii, bineinteles fara introducerea perspectivei adoptata de pictorii italieni ai epocii. Cei mai multi specialisti considera ca pictura de la Moldovita este realizata tot de zugravi coordonati de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rares, despre care maica Tatiana stie ca a studiat pictura in Occident si la Muntele Athos, asa cum a citit mai demult intr-o carte. La inceputul domniei sale, unul dintre

primele lucruri la care s-a gindit Petru Rares, a fost sa ridice moralul poporului, hartuit de numeroasele lupte cu turcii, tatarii sau polonii, lucru pe care il putea realiza numai prin intarirea credintei. Fiind un mare iubitor de cultura, el a oferit oamenilor simpli adevarate carti cu imagini, "o sfinta Liturghie completa, unde sint introduse evenimente istorice din perioada cind a fost pictata'', asa cum afirma criticul de arta Sorin Ulea. Unele scene, cum ar fi "Judecata de Apoi" sau "Asediul Constantinopolului" au fost politizate in spiritul aspiratiilor legitime ale domnului moldovean.Din pacate, numele pictorilor de la Moldovita nu se cunoaste, lucru explicabil si prin faptul ca cei mai multi ucenici ai lui Toma de la Suceava erau calugari, care din smerenie nu si-au lasat inscris numele pe pereti. Principalele culori ale frescelor de la Moldovita sint rosu, verde si galben, toate trei obtinute din argila, la care se adauga un albastru din azurit. Acesti coloranti naturali erau amestecati cu pigmenti din plante sau din organe de animal, folositi in special pentru conservare. Nu au fost descifrate inca toate secretele tehnice ale acestor extraordinare picturi exterioare care au rezistat atitea secole, singurele pastrate fiind cele din perioada domniei lui Petru Rares, desi ruinele bisericilor mai vechi de la Humor si Probota, au dovedit ca primele fresce exterioare au fost realizate in timpul lui Alexandru cel Bun.Pe peretele de sud poate fi admirat "Cinul", suitele de sfinti fiind prezentate in miscare in procesiune de rugaciune spre Iisus Hristos, zugravit pe absida centrala. Pe contraforturi sint reprezentati trei sfinti stilpnici: Simion, Daniel si Luca, apoi "Arborele Genealogic" pe un fundal albastru, cu filozofii alaturi, prezentati ca niste autentici imparati ai gindirii. Cea mai interesanta scena este cea alcatuita din "Imnul Acatistului" si "Asediul Constantinopolului", care impreuna reprezinta un imn dedicat Fecioarei Maria. In loc de persi, asediatorii Constantinopolului, sint infatisati turcii si negrii. In pridvor apare in principal "Judecata de Apoi", unde Iisus Hristos tine tronul Duhului Sfint cu sapte copilasi, scena care subliniaza parca un paragraf din Evanghelia lui Matei: "Pina nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu". Pe peretele nordic poate fi vazut un inedit fragment din "Scara virtutilor", care apare sub forma unui turn concentric cu cite 12 trepte de o parte si de alta a axului central. Pictura murala de la Moldovita se remarca prin unitatea stilistica si acordul perfect intre detalii si intreg, dar si prin cromatica de o stralucire mocnita data de folosirea unei palete restrinse(rosu-caramiziu, verde, albastru si galben) si a unor ''sonoritati'' mai grave.Clisiarnita, inaltata pe locul fostei case domnesti de Efrem, episcop de Radauti, practic al doilea ctitor al manastirii, in perioada 1610-1612, unde pot fi remarcate sirurile de caramizi dispuse in zimti, elemente arhitectonice specifice Tarii Romanesti, cladirea cu paraclisul, trapeza, chiliile manastiresti si incaperile staretiei, turnurile de aparare si puternicele ziduri imprejmuitoare, cele mai multe refacute in secolele XVII si XVIII, asigura caracterul monumental al ansamblului, care a fost in decursul timpului lacas religios si de cultura, centru administrativ si vamal sau punct de straja in apropierea vechii granite cu Transilvania. In incinta poate fi admirat si bustul lui Petru Rares, realizat in 1979 de sculptorul bucurestean Gir Radulescu, cel care a amenajat si sala tronului lui Stefan cel Mare la Muzeul National al Bucovinei. Piesele rare si extrem de valoroase din muzeul amenajat in clisiarnita, acel jilt somptuos al lui Petru Rares, sculptat in lemn de paltin, vechi psaltiri, epitafuri, pomelnicul triptic cu un frumos coronament cu sculpturi florale, s.a., trofeul Marul de Aur acordat de o cunoscuta revista franceza sub egida UNESCO celebrelor manastiri din nordul Moldovei, intregesc satisfactiile estetice si sufletesti ale vizitatorilor sositi la sfintul lacas.Transfigurate de prezenta unui sfint al locului, comunitatea monahala si faptura de piatra a bisericii de la Manastirea Moldovita isi continua lucrarea duhovniceasca si artistica in timp, aducind lumina spirituala in sufletele credinciosilor si ale tuturor oaspetilor.Manastirea Sucevita, locul unde putem urca Scara virtutilorPoate cea mai frumoasa si mai bine pastrata manastire din nordul Moldovei, Sucevita, ctitorie a celebrei familii boieresti Movila, intruchipeaza toate virtutile unui secol de arta moldoveneasca sacra, de la Stefan cel Mare la Petru Rares si Petru Schiopul, cu influente preluate creator din toate cele patru puncte cardinale, prefigurind in acelasi timp noile tendinte din secolul al XVII-lea. Acest sfint lacas, inaltat intre anii 1582-1584, era de o frumusete si o exuberanta coloristica fara seaman, aproape de desavirsirea si stralucirea profunda a icoanelor lui Andrei Rubliov, atunci cind a fost terminata pictura interioara si exterioara, in anul1601, fapt dovedit recent, dupa restaurarea picturilor murale din naos si sfintul altar. Daca asa arata un ''testament al artei moldovenesti'', cum au apreciat unii savanti romani si straini, atunci inseamna ca spiritul romanesc are o vitalitate extraordinara, reusind sa fie atit de grandios si in pragul mortii. O moarte bineinteles simbolica si fertila, aducatoare de valori noi, o petrecere in ierarhia invizibilului transfigurata de urcarea celor 30 de trepte ale ''Scarii virtutilor'', cea mai cunoscuta fresca exterioara de la Sucevita, care te intimpina inca de la intrare. O intrare intr-o sfinta liturghie de piatra, lemn si culoare, pe vremuri in acelasi timp manastire, cetate de refugiu si resedinta nobiliara, in care istoria, arta si trairea duhovniceasca se afla si acum intr-o consonanta unica.O familie de eroi civilizatori ai Romaniei, Poloniei, Ucrainei si Rusiei

Nu cred ca o alta familie de carturari si demnitari suceveni a avut o evolutie mai spectaculoasa decit cea a Movilestilor, inscrisa cu slove de aur in cartile de istorie a patru tari importante pentru destinul civilizatiei si spiritului european: Romania, Polonia, Ucraina si Rusia. Ctitorii Manastirii Sucevita, Gheorghe Movila, episcop de Radauti si apoi mitropolit al Moldovei, impreuna cu fratii sai, Ieremia Movila, domn al Moldovei(1595-1600, 1600-1606) si Simion Movila, domn al Tarii Romanesti(1600-1602, cu intermitente) si al Moldovei(1606-1607), si alaturi de tatal lor, marele logofat Ion Movila, au fost veritabili eroi civilizatori ai acestor locuri, iar urmasii lor, in special Petru Movila, mitropolit al Kievului, au continuat opera de civilizare si de apropiere de lumea Apusului in Polonia(care cuprindea atunci o buna parte din Ucraina de azi, inclusiv Kievul) si Rusia. Canonizat recent de ucraineni, suceveanul Petru Movila, fiul lui Simion Movila si al Marghitei(Margareta Hara), unul dintre cei mai mari carturari si teologi europeni ai secolului al XVII-lea, a fost fondatorul primei universitati ortodoxe, Academia Movileana din Kiev, si al mai multor tipografii in Polonia, Tara Moldovei si Tara Romaneasca. Rolul sau in occidentalizarea Rusiei este de asemenea extrem de important, chiar dupa moartea sa continuind acest proces, mai ales in timpul vestitului si temutului tar Petru cel Mare(1682-1725), care a oferit inalte demnitati discipolilor kieveni ai lui Petru Movila, si a sprijinit transformarea Academiei de la Moscova in scoala latina, dupa modelul Academiei Movilene. Autor al unei veritabile Renasteri prin cultura a Bisericii ortodoxe, acest mare print al spiritului, care s-a rugat mai mult ca sigur in unele momente la ctitoria si la mormintul tatalui sau de la Sucevita, nu si-a uitat niciodata originea moldoveana, sustinind cu toate eforturile crearea, in cele doua principate romanesti, a unui veritabil flux de tiparituri bisericesti, sporind astfel tezaurul spiritualitatii noastre vechi. Ieremia Movila, diplomat al Universitatii Iagellone din Krakowia, una dintre cele mai renumite scoli superioare ale timpului, cel care avea dubla cetatenie, moldoveana si polona, era nepot al lui Stefan cel Mare, fiind fiul marelui logofat Ion Movila si al printesei Maria, fiica lui Petru Rares. A avut trei fii, Bogdan, Alexandru si Constantin si patru fiice, Maria, Ecaterina, Irina, supranumita Chiajna si Stana-Ana, toate casatorite cu mari demnitari de la curtea regala a Poloniei, nobili de prim rang. Un urmas al Mariei a devenit rege al Poloniei, Stanislas Leszcynski, iar nepotul Irinei Chiajna, Mihai Korybut Wisznieowecki, a fost de asemenea rege al Poloniei, intre anii 1669 si 1673.Cronicarul Miron Costin, casatorit cu Elena, una din nepoatele lui Simion Movila, i-a facut un portret memorabil marelui sau inaintas, domnitorul Ieremia Movila, inmormintat si el la Sucevita, un portret in care recunoastem multe trepte ale Scarii virtutilor: ''om intreg la toate, nerapitor, nemindru, nevarsatoriu de singe, blindu, dumnadzarescu pre cum marturiseste razboiul sau cu Razvanu-voda cum n-au vrut sa iasa din beserica pina nu s-au savirsit sfinta leturghie, macaru ca-i spune ca sa agiungu ostile. In dzilele lui mare bivsuguri si plina tara de toate''. Toader Movila, mare spatar si frate vitreg al ctitorilor de la Sucevita, este cel care a zidit Manastirea Todireni(1597) din Burdujeni, sfint lacas in care putem admira singurul portret pictat al logofatului si cronicarului Miron Costin.Maicile continua traditia realizarii de obiecte de cult cu o mare valoare artisticaImpetuoasa prin inaltimea siluetei si prin bogatia si stralucirea frescelor exterioare, bine pastrate si pe peretele sudic, spre deosebire de Humor, Probota, Moldovita si Voronet, biserica Manastirii Sucevita cu hramul Invierea Domnului este in acelasi timp aproape desavirsita prin imbinarea armonica dintre arhitectura si pictura murala. Compartimentarea in exonartex, pronaos, gropnita, naos si sfintul altar respecta structura impusa in vremea domnitorului Petru Rares, inedite fiind in principal cele doua pridvorase adaugate la exonartex de catre Ieremia Movila, o influenta a arhitecturii sacre din Tara Romaneasca, multiplicarea ferestrelor in naos si schimbarea unor teme iconografice in interior si exterior. Tot invatatul si curajosul domn al Moldovei a inaltat aici impunatoare case domnesti, acum doar ruine, semetele ziduri inalte de 7 metri si groase de 3 metri, si turnul-clopotnita, sprijinit de contraforturi, cu doua clopote care se pastreaza si in prezent. Pronaosul este dreptunghiular, cu un sistem de boltire din calote sferice pe pandantivi, luminat de patru ferestre dispuse cite doua la nord si la sud, gropnita are tainita, naosul este foarte luminat de trei ferestre dispuse in absida sudica si alte trei in cea nordica, cu cupola si turla inaltate pe ingenioase arcuri de piatra si cu absida altarului de forma circulara, cu o boltire realizata prin arcuri in retragere si printr-un sfert de sfera. In gropnita sint inmormintati fratii voievozi Ieremia si Simion Movila, mormintele avind lespezi din marmura alba de Ruschita, cu decoratii si inscriptii slavone de o mare frumusete. Colectia de obiecte de cult are o mare valoare istorica si artistica, prin broderiile folosite drept acoperaminte de mormint care-i reprezinta pe Ieremia(1606) si Simion Movila(1609), lucrate cu fir de aur, argint, matase si perle, epitaful din 1597, impodobit cu mii de perle, cruci, icoane, evangheliare, dvere, dar si capsula de argint aurit in care se pastreaza o suvita din parul sotiei lui Ieremia Movila, Elisabeta, ''in semn de nemarginita durere'' la moartea domnului si iubitului sot, trimisa printr-un sol la Sucevita, in timp ce era prizoniera la turci.Remarcabil este faptul ca la Manastirea Sucevita este continuata traditia de a realiza obiecte de cult cu o mare valoare artistica. Exista aici la ora actuala o veritabila scoala de restaurare a icoanelor vechi, dar si de realizare a unor icoane pe lemn noi, trei cuvioase maici fiind protagonistele acestui atelier iluminat de credinta, speranta si iubire. Icoanele pictate de ele respecta intru totul canoanele picturii bizantine, fiind fapturi integrate misterului liturgic. Personajele din Sfinta Scriptura au chipuri pline de frumusete, bucurie si adevar, iar culorile sint de obicei

cele care apar in frescele manastirilor, rosu, verde, albastru si galben, la care se adauga foita de aur pentru a le spori luminozitatea, toate incarcate de o tandra stralucire, de o secreta vibratie spirituala, contribuind la acel efect de depasire a formelor prin lumina, specific artei sacre autentice. Scara Sfintului Ioan ScararulPictura murala interioara si exterioara, opera pictorului Ioan Zugravul, care a fost ajutat de fratele sau, Sofronie, constituie pe buna dreptate principala atractie a monumentalului ansamblu inaltat intr-un peisaj pe masura, la marginea localitatii Sucevita. Traditia locului spune ca anumite elemente decorative, mai ales numeroasele stelute de aur, au fost pictate de o foarte frumoasa femeie, Teodora, o ''necunoscuta'' care purta de obicei un val pe fata, si care venise aici pentru reculegere si ispasirea unui canon impus de duhovnicul ei. Frescele impresioneaza prin bogatia scenelor, stralucirea culorilor si caracterul narativ al amplei desfasurari de imagini. Exuberanta cromatica e data probabil de folosirea culorilor pure, renuntarea la tonurile variate si folosirea din plin a prafului de aur. Verdele renumit al Sucevitei, care apare din abundenta mai ales in fundalurile frescelor exterioare, este culoarea bucuriei si a tineretii la romani(''un om inca verde''), sau a regenerarii spirituale, culoarea profetilor si a evanghelistului Ioan, vestitorii Duhului Sfint. Cei doi pictori, fratii Ioan si Sofronie, se apropie de Giotto prin maiestria si minutia cu care folosesc fondurile imaginilor pentru a reda somptuoase forme arhitecturale, culmi, arbori, flori exotice si locale(garoafa, macul feriga), fintini cu cumpene, costume de epoca s.a., arta care creaza senzatia de plinatate, si in care s-a remarcat si unul dintre maestrii picturii moderne romanesti, Ion Tuculescu. Este vizibila in imaginile sacre de la Sucevita tensiunea dintre iconografia in stil bizantin impusa, cu influente din arta iconarilor rusi si munteni(trasaturile personajelor, atitudini, actiuni), si placerea si libertatea artistului de a fi original, mai ales in spatiile aerate ale fundalurilor. Originalitatea lui Ioan si Sofronie izbucneste cu forta in aceste detalii pline de gustul povestilor laice si de lumina spiritului local. E o adevarata acrobatie artistica, prin care artistii scapa de temele impuse de programul iconografic crestin-ortodox si se pierd cu pasiune in aceste pitoresti amanunte, in scene secundare, in povestile si legendele locului, in peisaje, cladiri, plante, animale etc. Caracterul accentuat decorativ al frescelor este amplificat si prin folosirea din abundenta a frumoaselor inscriptii slavone si a acelor stelute de aur, mai ales in interior. In pridvor e redata in principal Judecata de Apoi si legenda Sfintului Ioan cel Nou, in care e reprezentat si Alexandru cel Bun, cu ocazia sosirii moastelor la Suceava, in pronaos fiind zugravite sinoadele, calendarul, Acatistul Maicii Domnului si vietile Sfintilor Gheorghe si Nicolae, in gropnita este o inedita desfasurare a vietii lui Moise, in naos se remarca ''Geneza'', viata Mintuitorului si tabloul votiv al ctitorilor, iar in altar acea interesanta scena ''Cortul marturisirii'', o influenta a picturii din Tara Romaneasca. Atractia mistica pentru Trinitate este o alta caracteristica a picturii interioare de la Sucevita. In exterior, se remarca in special Scara Sfintului Ioan Sinaitul, un poem vizual al ascensiunii spirituale, fresca emblematica pentru arta sacra a Evului Mediu romanesc. Calugarii care urca sint acompaniati de ingeri cu aripile incremenite intr-un zbor suspendat, reverberati plastic in alte siruri paralele de ingeri, care mingiie parca alte si alte scari invizibile, la nesfirsit. Scara celor 30 de virtuti, care reprezinta de fapt aripi ale spiritului, separa lumea de o ordine sublima a monahilor autentici si a cetelor ingeresti de cea contorsionata si haotica a pacatosilor sedusi de diavoli. Sfintul Ioan Scararul, numit si Scolasticul, pentru aleasa sa pregatire intelectuala, sau Sinaitul, in amintirea perioadei petrecute la Manastirea din Muntele Sinai, a trait in secolul al VI-lea D.H. si este autorul uneia dintre cele mai renumite carti de teologie crestina, ''Scara dumnezeiescului urcus''. El a scris, intr-un stil cu certe calitati literare si duhovnicesti, o culegere de reguli pentru monahi, valabile insa si pentru laici, care fiind respectate ar asigura urcarea acestora spre cer ca pe o scara aidoma celei vazute de Patriarhul Iacov in vis. Cele 30 de trepte ale acestei scari a luminii zugravita pe peretele nordic al Manastirii Sucevita, ar fi: lepadarea de viata desarta si retragerea, despatimirea, instrainarea, ascultarea, pocainta, pomenirea mortii, plinsul de bucurie facator(plinsul dupa Dumnezeu), neminierea, netinerea de minte a raului, renuntarea la viciul clevetirii, tacerea, evitarea minciunii, evitarea lenei sufletesti, infrinarea lacomiei stomacului, castitatea, lipsa iubirii de arginti si neagonisirea, absenta nesimtirii, cintarea in obste, privegherea trupeasca, lipsa fricii, evitarea slavei desarte, lipsa mindriei, evitarea hulei, blindetea si simplitatea, preainalta smerita cugetare, dreapta socoteala, sfintita linistire a trupului si a sufletului, fericita rugaciune, desavirsirea si, in sfirsit, dragostea, in chip de sfinta treime a virtutilor(credinta, nadejdea si iubirea).De o frumusete plina de sfinta treime a lumii morale, icoanele de pe peretii Manastirii Sucevita asteapta parca tranfigurarea noastra, in asa fel incit sa devenim noi imaginile lor, trupuri de inviere profilate pe cerul invizibil. ''Urcati, urcati, fratilor, purtind cu rivna suisuri in inima'', ne indeamna din inalturi Sfintul Ioan Scararul.------------------------------Scoala de arta medievala de la Putna

Nu intimplator numele Putna vine se pare de la cuvintul slavon put (cale), deoarece vestita manastire a devenit in

timp cea mai sigura cale pentru regasirea identitatii nationale. Cuvint-fintina pentru spiritualitatea romaneasca crestin-ortodoxa, Putna ne solicita o scufundare initiatica in propriul trecut pentru a ne reintilni valorile autentice, fara de care nu putem merge mai departe pe un drum al adevarului si al frumusetii morale si estetice. Inca prea putini romani stiu ca la Manastirea Putna (foto), ctitoria sfintita de Stefan cel Mare la 3 septembrie 1470, a luat fiinta o veritabila scoala de arta si spiritualitate de traditie ortodoxa medievala, una dintre cele mai puternice din Europa acelor vremuri, care a iradiat lumina asupra unui imens spatiu est-european, de la Sofia la Moscova, dar a impresionat si pe marii carturari occidentali din toate timpurile. In anul 1493, cind Stefan cel Mare a primit in dar de la un trimis al Papei unul dintre primele ceasuri de buzunar aparute in lume, inventat si mestesugit de Petter Heller din Nurnberg, Scoala de la Putna functiona deja ca un ceasornic al spiritualitatii romanesti pe mai multe planuri: pictura religioasa (icoane si fresce), broderia, arta celebrelor manuscrise si miniaturi, muzica bizantina, sculptura in piatra si lemn, traducerile etc.Broderiile de la Putna sint capodopere ale artei romanesti si universaleCronicarii moldoveni si traditia orala a frumoasei zone cu dealuri spiralate impadurite si ape pline de vraja, afirma ca Stefan cel Mare a inaltat Manastirea Putna la indemnul lui Daniil Sihastrul, iar locul a fost ales in urma unui concurs de tir cu arcul ad-hoc, pe care l-ar fi cistigat tinarul Sion. Tot in legenda spatiului putnean se spune ca sfintul lacas, conceput de Stefan inca de la inceput ca necropola voievodala, a avut parte de ritualul stravechi al jertfei zidirii, deoarece tinarului Sion i s-ar fi taiat capul, ''nu pentru ca a cutezat sa traga cu arcul mai departe ca domnul Moldovei, ci pentru ca s-a dovedit cel mai puternic si mai demn de a fi jertfit la temelia viitoarei manastiri'', asa cum sustine si Claudiu Paradais in monumentala sa lucrare ''Comori ale spiritualitatii romanesti la Putna'' (Editura Mitropoliei Moldovei si Sucevei, Iasi, 1988). Un deget de la mina dreapta a lui Daniil Sihastrul, ferecat in 1749 in argint si impodobit cu margaritare de egumenul Ghedeon de la Voronet, gest artistic care pune in umbra obiectele de arta ready-made aduse in prim-plan de Marcel Duchamp in secolul XX, ramine peste timp o marturie materiala si simbolica, in acelasi timp, despre triada magica Stefan-Putna-Daniil.Toti specialistii in arta veche sustin ca in timpul domniei lui Stefan cel Mare s-a cristalizat la Putna si in celelalte asezaminte religioase semnificative un nou curent in arta europeana a timpului, stilul moldovenesc, o sinteza originala intre arta bizantina, goticul tirziu si Renasterea italiana, la care se adauga bineinteles o unda de caldura umana si vibratie inalta specifice enigmaticului suflet romanesc. Legaturile lui Stefan si ale carturarilor si mesterilor moldoveni cu unele orase italiene, in special cu Venetia lui Giovanni Bellini, Tizian sau Tintoretto, a permis celor dintii sa indrazneasca mai mult in incercarea de a impinge arta sacra in apropierea celei laice, tensiune din care au tisnit numeroase capodopere, mai ales in pictura de fresca din exteriorul manastirilor din nordul Moldovei si broderia realizata de calugarii de la Putna.In cea de-a doua jumatate a veacului al XV-lea si in prima jumatate a secolului al XVI-lea, scoala de broderie a monahilor putneni a dominat cu autoritate celelalte ateliere similare din tarile romane si din Europa de sud-est. Cei mai cunoscuti artisti-brodeuri au fost monahii Zosima, Ioil si Mardare. Capodopere ale artei romanesti si universale sint considerate numeroase broderii de la Putna: Invelitoarea de mormint a Mariei de Mangop(1477), Epitaful de la 1490, Dvera Bunei Vestiri (foto)(1500), Dvera Inaltarii (1484), Dvera Adormirii Maicii Domnului (1485), Dvera de la 1510 s.a. Broderiile in stil bizantin cu destinatie cultica pastrate in ctitoria unde odihneste marele domnitor, impresioneaza prin euritmia si hieratismul gesturilor personajelor cu fapturi alungite ca in operele lui Modigliani sau Giacometti, prin armonia culorilor sobre si ingeniozitatea compozitionala, prin expresivitatea de un tragism retinut a chipurilor si desenul viguros si exact, care merge direct la esente. Epitafurile, aerele si pocrovetele, dverele(valurile de timpla), precum si piesele de baza ale costumului sacerdotal (stiharul, orarul, epitrahilul, rucavitele, felonul, omoforul, mitra etc) sint brodate in fir de aur, de argint si de matase colorata, adeseori batute cu margaritare si pietre scumpe. Principala tema iconografica a unui epitaf este scena plingerii lui Iisus, dupa coborirea de pe cruce. Aerul (vazduhul), simbolizeaza cerul pe care a stralucit steaua calauzitoare a magilor in drumul lor spre staulul din Bethleem, unde s-a nascut Iisus, si este purtat de preot pe umeri la ceremonia iesirii cu sfintele daruri. Dverele sint menite sa acopere spatiile goale de sub icoanele iconostasului, uneori indeplinind rolul unor usi intre naos si altar, cele mai frecvente reprezentari iconografice fiind Buna Vestire, Nasterea lui Iisus, Rastignirea, Invierea, Adormirea Maicii Domnului.Scoala de muzica bizantina de la Putna a avut ecou in tot spatiul ortodoxieiUn fenomen unic in cultura si muzica medievala, cu ecouri pregnante la Sofia, Athos, Kiev si Moscova, este scoala de muzica psaltica de la Putna, intemeiata de Eustatie Protopsaltul, despre care se banuieste ca s-a format la Manastirea Neamtului, intr-o alta perioada de avint al culturii noastre, cea din vremea lui Alexandru cel Bun. Acesta a fost un adevarat erou civilizator, primul domnitor care a imprimat o tenta europeana civilizatiei si artei locale. Medievistii romani sustin ca scoala de muzica bizantina de la Putna a acoperit aproape un secol, intre anii 1490 si 1580. Au fost gasite pina in prezent 10 manuscrise cu peste 350 de cintari, aflate la Putna, Iasi, Bucuresti, Sofia,

Lesbos, Leipzig si Moscova. Multe dintre acestea apartin psaltilor romani Eustatie(un ''Antologhion'' cu cintari de strana), Dometian Vlahu, Ioan Diaconu, Kir Gheorghe, Ioasaf s. a., dar si unor cunoscuti compozitori bizantini ai epocii: Glykys, Ioannes Lampadarios, Kukuzeles, Korones, Hrisafes etc. Desenul melodic cald si stralucitor, formulele de intonatie(''glasuiri''), volutele sonore indraznete, alcatuind un adevarat arabesc de sunete, structurile melodice originale(heruvice, chinonice, stihiri etc), amplitudinea ambitus-ului fac din cintarile descifrate de la Putna opere majore ale genului. Printre cele 35 de cintari originale apartinind lui Eustatie Protopsaltul se numara si un ''Imn al Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava''. Cunoscutul compozitor si muzicolog bucovinean, Viorel Munteanu, a prelucrat in ultimele sale creatii motive din psaltii lui Eustatie in compozitii cu o structura compozitionala moderna si incitanta, care se bucura de un mare succes in lumea specialistilor si in rindul marelui public. Nu au putut fi descifrate toate cintarile, deoarece multe dintre ele par sa ascunda un secret de notatie, un cifru inca nedezlegat, asa cum afirma Cristian Moisescu in monografia ''Putna''. Semnele muzicale propriu zise, ce amintesc de scrierea araba, si textele in greaca(aproape 90%) si slava veche bisericeasca sint scrise cu cerneala neagra, iar titlurile si alte notatii mai mari, cu cerneala rosie. Despre impactul acestei scoli muzicale cu o activitate intensa in intreg spatiul ortodoxiei stau marturie si numeroase manuscrise muzicale rusesti din secolul al XVII-lea, pe care se pot citi specificatii de genul: ''imena putnago znameni'' sau ''zadostviniki putniia''. Muzica bizantina s-a constituit in spatiul sudic al ortodoxiei in secolele V si VI D.H., la romani aceasta traditie incepind sa se structureze in secolele VI si VII D.H. Pina in secolul al X-lea, straromanii au folosit in biserica limbile greaca si latina, iar dupa aceea au adoptat atit in viata cultelor cit si in cancelarii limba slava, dar trebuie precizat faptul ca in tarile romane nu se poate vorbi de o cultura muzicala slavona, ci de una bizantina cu accente specifice sufletului romanesc.Renasterea putneana din vremea mitropolitului Iacob PutneanulManuscrisele, miniaturile si ferecaturile realizate la Putna constituie o alta pagina glorioasa din istoria culturii romane din perioda medievala. Scriptorii sau copistii putneni Ioasaf, Nicodim, Ghervasie, Casian, Chiriac, Vasile, Iacov s.a. sint de asemenea continuatori ai traditiei ilustre inaugurate la Manastirea Neamtului de extraordinarul Gavril Uric, miniaturist de exceptie. Au urmat alti maestri ai manuscriselor medievale formati in atmosfera duhovniceasca de la Putna, Paladie, Spiridon, Filip si Paisie, care au lucrat cu totii la celebrele tetraevangheliare (foto, fragment), mineie, psaltiri, apostoli, octoihuri, tipicoane s.a., texte liturgice transformate in capodopere ale artei romanesti si europene prin talentul si migala acestor monahi inzestrati cu har divin. In patrimoniul national sint inregistrate peste 60 de manuscrise slavo-romane datind din secolele XV-XVIII, realizate pe foi de pergament si ulterior pe hirtie fina importata din Occident, filigranata cu capete de bouri, vulturi bicefali, siluete de mistreti, lei, cai, turnuri crenelate, coroane arhieresti si princiare, stele, flori, inimi, clopote etc. Impunatoarele tomuri, dintre care 11 apartin epocii lui Stefan cel Mare, sint legate in scoarte acoperite cu piele, catifea sau ferecaturi din argint aurit. Desenul e viguros si esentializat, culorile sint vii, imbinate in combinatii sobre si uneori contrastante, iar compozitiile sint de o expresivitate rara, datorata ingeniozitatii cu care sint cuplate personajele de un hieratism mai cald decit cel bizantin, cu fundalurile arhitectonice in stil futurist si chenarele sau inscriptiile de un arabesc eclatant, anticipind barocul si arta rococo.O autentica Renastere a scolii de arta medievala de la Putna s-a produs in secolul al XVIII-lea, secolul luminilor, si ea s-a datorat in intregime unui singur om, Iacob Putneanul (1719-1778). Prin initiativele sale, acest ierarh al BOR se inscrie pe linia marilor mitropoliti ai Moldovei, Varlaam si Dosoftei, fapt remarcat si de PF Teoctist, patriarhul BOR, care i-a dedicat celebrului inaintas o excelenta monografie publicata in 1978, in vremea in care era el insusi mitropolit al Moldovei si Bucovinei.Mitropolitul Iacob Putneanul s-a nascut la 20 ianuarie 1719 in Radauti, intr-o familie evlavioasa. La virsta de 12 ani intra la Manastirea Putna, de care va fi legat profund intreaga viata, iar la 25 de ani ajunge staret, in 1744. Urcind rapid treptele ierarhice datorita calitatilor sale de om al lui Dumnezeu si de carturar de exceptie, Iacob Putneanul ajunge in 1750 Mitropolit al Moldovei, timp de 10 ani desfasurind o activitate intensa, atit in planul vietii ecleziastice, cit si in domeniile culturale si sociale. Mitropolitul Iacob Putneanul a fost intotdeauna alaturi de oamenii simpli din lumea satelor si a acordat o mare atentie emanciparii culturale si instructiei in scoli. A realizat si a tradus numeroase texte cu caracter liturgic (Liturghier, Psaltire, Molitfelnic, Penticostar s.a.), dar si carti laice de invatatura precum celebra "Adunare de multe invataturi" (1757). Un fragment din aceasta carte de adinca spiritualitate a neamului romanesc, poate fi relevant pentru limba dulce si viziunea duhovniceasca a fostului mitropolit al Moldovei: "Precum matca din multe flori in vreme de vara tocmeste si gateste ceea ce ar fi de trebuinta albinelor in vreme de iarna si, de o pazesc acum cu buna pastrare, le scoate pre dinsele si la alt timp cu viata, asa si noi acum din multe scripturi am tocmit si am gatit aceasta (mai dulce decit fagurul) sufleteasca hrana, zic, aceasta cartulie ai careia bune invataturi, facindu-le si pastrindu-le toate in inimile voastre, sa fiti incredintati ca si pre voi va va scoate la alt timp al vietii vesnice"."Bolind cu inima" pentru neamul sau, Iacob Putneanul a depus toate eforturile pentru ridicarea spirituala a acestuia si a dat stralucire scolii din cadrul Manastirii Putna, promovind-o la rangul de "Academie duhovniceasca". Inalt Prea

Sfintia Sa a insistat pentru obligativitatea scolilor publice de 6 ani si a venit in sprijinul celor ce vroiau sa studieze, prin tiparirea primului abecedar romanesc, "Bucvarul" (1756). Bucvarul tiparit la Viena in 1771 este o reeditare amplificata a abecedarului intocmit de mitropolitul Iacob. Din 1760, el s-a retras la Putna, unde a inchis ochii in ziua de 15 mai 1778. Pentru activitatea sa desfasurata in cadrul manastirii si pentru ca aici si-a petrecut cele mai numeroase si frumoase clipe ale vietii, BOR l-a denumit Putneanul. Toti acesti umili monahi de la Putna, prin harul si creatia lor de-a lungul generatiilor, au reusit cu adevarat sa ne scoata "la alt timp al vietii vesnice", un liman al puritatii spirituale si morale. ---------------------------La moastele Sfintului Grigore Teologul, cu maestrul Ion IrimescuDaca zona Falticenilor poate fi numita pe buna dreptate o mica Florenta moldava, acest lucru se datoreaza si existentei unei liturghii in piatra si lemn cu un aer renascentist, Manastirea Slatina, ctitoria si necropola controversatului domnitor al Moldovei, Alexandru Lapusneanu,(1552-1561; 1563-1568), iar maestrul Ion Irimescu, proaspatul laureat al Premiului pentru excelenta in cultura romana, poate fi considerat un Michelangelo modern al locului. Am mers cu patriarhul artei romanesti sa ne inchinam impreuna la moastele Sfintului Grigore Teologul, revenite in sfintul lacas la inceputul acestui an, prin grija si lucrarea duhovniceasca a IPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei si Radautilor. Manastirea Slatina, bijuterie arhitectonica intrupata de fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea, pornind de la visul unui sihastru, se inalta in poiana romantica dintre Dealul Mare si Obcina Plaiului, pe malul sting al piriului Suha Mica, la circa 30 de km de Falticeni. Ansamblul monumental surprinde prin tensiunea dintre masivitatea constructiei si formele aerodinamice ale elementelor componente, prin reverberatia spirituala data de impletirea dintre gravitatie si zbor.Capul Sfintului Grigore Teologul a stat ascuns aproape 50 de ani in depozitul unui muzeu bucurestean La indemnul maicii starete, Evelina, care ne-a spus foarte sugestiv, la inceputul cautarii noastre: ''Istoria e ca busuiocul. Daca nu e frecat, nu miroase'', am incercat si noi sa descoperim ceva din parfumul spiritual si istoric al zonei. In urma cu aproape 450 de ani, intr-o chilie de lemn din aceasta poiana traia un sihastru, Pahomie, care vedea in paltinul semet din apropiere lumini de o stralucire suprafireasca, duminica si la alte sarbatori, la vremea slujbei. El a mers in Cetatea Sucevei sa-i dea de stire lui Alexandru Lapusneanu despre viziunile pe care le avea, iar acesta a hotarit sa inalte aici o manastire. Pina in 1954, relatarea de mai sus, pastrata si transmisa ca o taina de pret in memoria afectiva a monahilor, era considerata de istorici doar o legenda. In acel an, in care venise la manastire un oaspete de seama, parintele Cleopa, nu mica a fost surprinderea si bucuria calugarilor atunci cind au avut in fata ochilor confirmarea: in timpul unor sapaturi s-au descoperit intr-un zid niste ''moaste'' vegetale extrem de pretioase, un fragment din paltinul sihastrului Pahomie, acest arbore inalt, cu frunzele crestate adinc, cu florile mici si fructele prevazute cu aripi, atit de legat de destinul acestui sfint lacas. In 1554, conform lui Eftimie, cronicarul oficial al curtii domnesti, Alexandru Lapusneanu, "s-a ridicat din Suceava si s-a indreptat catre riul Suha, sa cerceteze si sa aleaga loc pentru manastire''. Piatra de temelie a fost pusa de domnul Moldovei impreuna cu Patriarhul Constantinopolului, Ioasaf, iar egumenul Iacob, supranumit Molodet (''cel vrednic''), s-a ocupat indeaproape de inaltarea sfintei manastiri. Sfintirea s-a facut la 14 octombrie 1558, fiind savirsita de catre Mitropolitul Grigorie Rosca si un sobor de 117 preoti si diaconi, asa cum aflam din cronica lui Grigore Ureche. Prin bunavointa maicii Evelina, stareta manastirii, am aflat ca tot cu acest prilej, inscris cu litere de aur pe rabojul sufletesc al comunitatii monahale de aici, doi calugari de la Athos au adus capul Sfintului Grigore Teologul, pe care domnitorul Alexandru Lapusneanu l-a cumparat cu 300 de arginti. Sfintul odor a fost legat in panglici de aur si de argint, apoi introdus intr-un chivot de argint suflat cu aur, si a stat la Manastirea Slatina pina in 1916, cind a luat drumul Moscovei impreuna cu tezaurul tarii. Revenit in tara, la Bucuresti, in anii '50, cu o parte din acest tezaur revendicat de statul roman, capul unuia dintre cei trei liturghisitori ai Bisericii Rasaritului, alaturi de Sfintii Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, a stat ascuns in depozitul unui muzeu bucurestean aproape o jumatate de secol, iar acum odihneste in locul sau firesc, sfinta masa din altarul Manastirii Slatina. Istoricii contemporani recunosc meritele lui Alexandru Lapusneanu Dupa 1558, s-au mai cladit la Manastirea Slatina Casa domneasca, chiliile calugaresti, turnurile si zidurile de aparare, de catre mesteri arhitecti locali si transilvaneni. Acoperisul initial era din plumb, metal pe care Alexandru Lapusneanu l-a cumparat din Polonia, adresindu-se special regelui in acest scop. Intr-unul dintre uricele redactate de diecii lui Alexandru Lapusneanu in 1564, se solicita judelui orasului Bistrita tigla si caramizi, dar pentru ca sfetnicul domnului nu cunostea cuvintul latin pentru caramizi a scris "caramidibus", constructie lexicala ce o anticipeaza pe coana Chirita si care a facut deliciul unor cunoscuti arheologi, cum ar fi Paraschiva Victoria Batariuc, de la Muzeul National al Bucovinei. O mare cantitate de marmura necesara pentru monumentele funerare si pentru pardosirea bisericii, a fost adusa din zona Hategului si a Sarmizegetusei, printre placile provenite de acolo fiind si una pe care este sculptat un frumos cap de gorgona, o proba care dovedeste ca a apartinut cindva unui monument roman. In curtea interioara a manastirii putea fi admirata in trecut o fintina poligonala de marmura, realizata de mesterii

bistriteni in stil florentin, cu o instalatie atit de ingenioasa incit apa se ridica la o inaltime mai mare decit cea a bisericii, de 36 de metri! Incinta manastirii are forma unui patrulater neregulat, cu bastioane in cele patru colturi si ziduri inalte de 6-7 metri din pietre de riu, prevazute cu metereze si drum de straja. Biserica se aseamana cu cea de la Probota sau Bistrita, dar are dimensiuni mai mari, pina la sfirsitul secolului al XVIII-lea fiind de altfel cea mai mare din Tara Moldovei. In ultimul an al domniei sale (1568), Alexandru Lapusneanu s-a calugarit, primind numele de Pahomie, si a trecut in vesnicie intr-o chilie din Manastirea Slatina, evenimentul fiind consemnat si pe piatra sa funerara:"(Acest mormint este al monahului) Pahomie, care s-a stramutat din viata de aici, la vesnicile lacasuri si a fost ingropat aici, in ctitoria lui cea noua, in anul 7076, luna mai 5". Intrat in constiinta publica drept un prototip al domnitorului tiran si sadic, datorita in principal cronicilor lui Grigore Ureche si Ion Neculce, dar si cunoscutei nuvele "Alexandru Lapusneanu" de Costache Negruzzi, viata si activitatea ctitorului manastirii au fost reconsiderate de unii istorici contemporani, cum ar fi Constantin C. Giurescu si Gh. Punga. Primul considera ca Alexandru Lapusneanu nu a fost un tiran, ci un voievod care i-a pedepsit doar pe numerosii boieri tradatori din vremea sa, iar istoricul iesean Gh. Punga, autorul unei excelente carti, "Tara Moldovei in vremea lui Alexandru Lapusneanu" (1994), crede ca "imaginea denaturata a voievodului a fost transmisa posteritatii de adversarii sai politici si religiosi, cu precadere de cei din urma". Intr-adevar, Alexandru Lapusneanu a fost un adversar declarat al Reformei si lupta sa impotriva luteranismului si calvinismului a depasit granitele Tarii Moldovei, el sprjinindu-i si pe ortodocsii din Galitia, Serbia, Bulgaria s.a. In afara Manastirii Slatina, domnul Moldovei a mai inaltat o manastire la Dochiari, la Muntele Athos. El a fost un sprijinitor al culturii si al invatamintului, infiintind pe linga manastiri scoli unde se invatau cititul si scrierea, aici pregatindu-se si diecii cancelariei moldovene, iar la Slatina a intemeiat si o cunoscuta scoala de muzica bizantina. Unul dintre carturarii de la manastire, Isaia, nu a fost doar un simplu copist, ci a redactat si "Povestire pe scurt despre domnii Moldovei", dovedind certe calitati de istoriograf. Unii cercetatori sustin ca exista aici o veritabila scoala de caligrafi si miniaturisti, iar la Cotnari, tot hulitul domn Alexandu Lapusneanu, supranumit de Iorga ''Nero moldovenesc'', a intemeiat un Colegiu latin. "Ei nu au putut sa distruga credinta care salasluia prin toate colturile acestei manastiri" Manastirea, care a devenit un sfint lacas de maici din anul 1962, a fost de mai multe ori in istorie tinta jafurilor si a distrugerilor efectuate atit de unii reprezentanti ai ierarhiei laice din Moldova, cit si de navalitorii straini. Astfel, in 1561, Despot Voda a transformat cele mai multe obiecte de argint si aur in monede necesare pentru a-si plati soldatii care l-au sprijinit sa-l inlature pe Alexandru Lapusneanu. Manastirea a fost jefuita din nou de odoarele sale in timpul domniei lui Ioan Voda cel Cumplit (1572-1574), apoi de razboinicii poloni la sfirsitul secolului al XVII-lea. Cele mai mari distrugeri le-a provocat insa un grup de eteristi, care s-a refugiat aici in 1821, si a opus o dirza rezistenta turcilor. La inceputul sec. al XIX-lea, prin grija Mitropolitului Veniamin Costache si a staretului Filaret Beldiman, fratele scriitorului Alecu Beldiman, manastirea a fost refacuta. Cuviosul staret Filaret a mai rezidit turnul de la poarta principala si a turnat doua clopote, iar in 1828 a adus mesteri pentru a o picta din nou in interior. Din pacate, noua iconografie si tehnica frescelor, influentate de arta greaca minora a vremii, nu respecta maniera vechilor fresce si, in plus, acestea sint executate cu stingacie si cu culori de slaba calitate, care nu au rezistat, la trecerea timpului, decit in pridvorul manastirii, unde nu se aprind luminari. In schimb, broderiile realizate in trecut la manastire, unele dintre ele fiind tesute in fir de aur si argint chiar de Ruxandra, sotia lui Alexandru Lapusneanu, cu matase comandata la Venetia, sint de o mare frumusete si expresivitate artistica. Folosirea culorilor pastelate denota influenta artei italiene a timpului, iar viziunea artistica, cu aparitia unor personaje secundare care asista la desfasurarea scenei, se datoreaza de asemenea contactelor cu arta occidentala. ''Epitaful''(foto) donat manastirii de Alexandru Lapusneanu in anul 1556, in afara compozitiei extrem de sugestive, structurata pe trei registre, cu trupul lui Iisus in planul median, intins pe piatra rosie din Efes, se remarca si prin aparitia unor motive cu caracter decorativ, chenarul marginal fiind alcatuit din semipalmete si flori stilizate. Celebrul meu insotitor meu in acest pelerinaj, maestrul Ion Irimescu, pe fata caruia juca lumina secreta si aproape nepaminteana a unei vieti implinite intru spirit si credinta in valorile nationale, a binevoit in final sa ne ofere citeva cuvinte despre vizita la sfintul lacas ctitorit de Alexandru Lapusneanu: "Multumesc lui Dumnezeu ca am din nou ocazia sa vizitez aceasta sfinta manastire, tezaur al istoriei noastre, in care credinta noastra crestina s-a pastrat in decursul atitor vremuri vitrege prin care au trecut aceste meleaguri. Paginii care au navalit au cautat sa o distruga, dar n-au reusit. Chiar daca unele ziduri au fost darimate, unele incaperi au fost distruse, ei nu au putut sa darime credinta care salasluia prin toate colturile acestei manastiri. Manastirea Slatina, dupa aceste navaliri de trista amintire in istoria poporului nostru, a reinviat prin vointa Bunului Dumnezeu, care a cautat sa creeze momente in istoria noastra in care sa se poata recladi, renova si reinvia acest sfint lacas. Am vizitat multe manastiri, pentru ca Moldova este tezaurul acestor asezaminte spirituale ale poporului nostru, mai mult decit alte parti, Oltenia sau Muntenia. Aici voievozii nostri, Sfintul {tefan cel Mare, Alexandru Lapusneanu s.a., au cautat prin actiunile lor, unele ilustrate prin fapte vitejesti, iar altele prin inaltarea unor astfel de manastiri, sa construiasca o credinta stramoseasca de asa maniera incit sa pastreze in continuare gloria poporului roman, care nu poate fi distrusa, nu poate fi pieritoare, ea fiindu-ne harazita pentru totdeauna".

---------------------------Biserica Sfintul Nicolae din Balinesti, un monument de rascruce al devenirii noastre cultural-istoriceDesi exista si pasiuni imaginare, nu poti iubi cu adevarat decit ceea ce porti in tine. Intr-un ungher tainic al fiintei, fiecare dintre noi purtam fabuloasele personaje si povesti ale istoriei noastre, rinduite intr-o mai vasta memorie a inconstientului, fapt care ne duce cu gindul la afirmatia unui ginditor anglo-saxon de azi, Steffens: ''Intreaga istorie a lumii dormiteaza in fiecare dintre noi''. Un astfel de personaj istoric, care merita sa fie iubit si de contemporani, un diplomat de exceptie al Evului mediu romanesc, a fost marele logofat Ion Tautu, cel care i-a slujit cu credinta timp de peste 35 de ani atit pe Stefan cel Mare, cit si pe fiul sau, Bogdan al III-lea. Curtea sa boiereasca se afla in satul Balinesti, comuna Gramesti, localitate situata la 14 kilometri sud-est de orasul Siret, in lunca roditoare a riului cu acelasi nume, si se pare ca nu era cu nimic mai prejos decit cele ale unor demnitari similari din Polonia sau Italia. La sfirsitul secolului al XV-lea si inceputul celui urmator, el a devenit ctitorul unei biserici unice, care impresioneaza si astazi, atit prin valoarea si noutatea unor elemente arhitectonice, cit si prin importanta picturii interioare si exterioare. Unii arheologi si istorici sustin, la ora actuala, cu argumente foarte plauzibile, ca biserica din Volovat(ctitoria lui Stefan cel Mare) si biserica Sfintul Nicolae din Balinesti sint primele monumente de arta medievala la care a fost inaugurat amplul program iconografic al picturii exterioare cu accente anti-otomane, chiar de catre Stefan cel Mare, in jurul anului 1500.Portretul ctitoruluiAceasta seducatoare dar extrem de verosimila ipoteza, care contrazice opiniile majoritatii specialistilor in arta medievala romaneasca, in frunte cu Sorin Ulea, cel care a sustinut cu tarie ca pictura exterioara a bisericilor din nordul Moldovei a debutat in 1530 si este opera voievodului Petru Rares, arunca o noua lumina asupra bisericii din Balinesti si ii sporeste retrospectiv rolul detinut in devenirea noastra cultural-istorica. Din pacate, ea a fost in prezent abandonata unui rapid si ingrijorator proces de degradare, iar asfaltul drumului judetean Siret -Gramesti de acces pina la acest monument intrat cam tirziu si in atentia UNESCO, pare a proveni tot din vremea logofatului Tautu, asa cum ne spune, mai in gluma, mai in serios, primarul Vasile Andrusca.Un portret al ctitorului bisericii din Balinesti, marele logofat Ion Tautu, poate fi realizat prin analiza tabloului votiv si reunirea putinelor documente si hrisoave medievale care s-au pastrat pina in prezent, la care se adauga mentionarile elogioase si pline de simpatie din operele cronicarilor nostri si, indirect, prin reliefarea gustului si rafinamentului sau artistic in urma studierii sub toate aspectele a sfintului lacas. ''Ctitorul bisericii Sfintul Nicolae era un om umblat. Cutreierase tarile romanesti, atunci despartite, dar si Ungaria, Polonia si Istanbulul noii si puternicei imparatii turcesti. Vazuse si se patrunse de multe prin mindre orase si interioare luxoase unde-l calauzise misiunile diplomatice si politice. Vrem sa credem ca asemenea unui rafinat curtean al vremii Renasterii, era un om de arme, dar si un cultivator al valorilor spirituale -mai presus de toate un mare iubitor al frumosului. Ramasitele arheologice ale curtii sale de la Balinesti carora biserica Sf. Nicolae ii slujise de capela, releva ca traise in confortul, luxul si distinctia impusa de rangul dar si de gustul sau rafinat. Pozitia sa sociala nu era rodul hazardului, personajul nefiind un simplu beneficiar al norocului'', afirma intr-un astfel de studiu Gh. Macarie. Fiu al pisarului Stetco Damacus, Ion Tautu figureaza in hrisoavele vremii la inceput ca pisar domnesc, intre anii 1464 si 1472, dar din 1475 este numit mare logofat de Stefan cel Mare, dregatorie de prim rang la Curtea Domneasca, in care se va mentine prin calitatile sale deosebite pina la trecerea la cele vesnice, in 1511. Mosia sa cuprindea numeroase sate din zonele Botosani si Gramesti, dupa cum rezulta si din hrisoavele de mai tirziu, unele chiar din secolul al XVII-lea. Misiunile sale diplomatice au fost incununate aproape intotdeauna de succes, ceea ce inseamna ca era un bun negociator, un spirit cultivat si placut, care poseda o perfecta cunoastere a psihologiei umane si a limbilor straine(latina, greaca, slavona, turca, polona, italiana etc), a jurisdictiei internationale a vremii si, nu in ultimul rind, avea numeroase relatii la celelalte curti domnesti si imperiale. Marele logofat Ion Tautu a condus delegatia moldoveneasca trimisa in anii 1494 si 1495 in Ungaria pentru a schimba decizia regelui Vladislav de a-l sprijini pe fratele sau, ambitiosul rege Ioan Albert al Poloniei, de a ocupa si tronul Moldovei. Prin momente grele a trecut marele dregator in timpul soliei de pace de la curtea regelui polon in 1497, cind a fost inchis impreuna cu Isac vistiernicul in fortareata din Lwow. Pina la urma, datorita contributiei sale in primul rind, pacea de la Hirlau(12 iulie 1499) va consemna stingerea conflictului moldo-polon, care putea sa dea un alt curs istoriei acelor ani zbuciumati. Nu intimplator, dupa aceasta mare victorie diplomatica, soldata si cu un dar din partea regelui polon reprezentat prin citeva sate situate la sud de Ceremusul Alb si in apropierea mosiei din tinutul Sucevei, logofatul Tautu are in sfirsit starea sufleteasca propice pentru a organiza, in ziua de 6 decembrie 1499, manifestarea de sfintire a bisericii Sfintul Nicolae din Balinesti, ''in zilele binecredinciosului si de Hristos iubitorului domn Io Stefan voievod'', asa cum este inscris pe frumoasa pisanie de pe peretele sudic.A intrat in legenda locului mai ales succesul obtinut de diplomatul de la Balinesti in 1504, atunci cind Bodan al III-lea l-a trimis la Istanbul pentru a perfecta noua linie politica in relatiile cu Inalta Poarta, episod descris astfel de

Grigore Ureche in ''Letopisetul Tarii Moldovei'': ''Bogdan voda daca statu la domnie, gindi sa-s intareasca lucrurile intai cu vecinii si sa-s arate nume bun. Pe invatatura tatine-sau, a lui Stefan voda, trimis-au la imparatiia turcilor pre Tautul logofatul cel mare, cu slujitori, pedestrime, darabani, de au dus birul, zece povoara de bani si s-au inchinatu cu toata tara la sultan Suleimanu imparatul turcescu. Iara imparatia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit si au daruit toti banii Tautului logofatului celui mare si i-au adus in tara si au ziditu pre acei bani o sfinta biserica in satu in Balinesti, ce iaste la tinutul Sucevii si traiaste pana astazi''.La Volovat si Balinesti apare pentru prima oara, in Moldova, impresionantul program iconografic al frescelor exterioareE uimitor cit de bine cunosteau mesterii din vechime stiinta secreta a echilibrului armonic dintre formele fizice si cele spirituale. Sinteza originala si plina de rafinament intre stilurile gotic si bizantin, biserica logofatului Tautu este de plan dreptunghiular, fara turla pe naos, cu o singura nava compartimentata in pronaos, naos si altar, avind o impetuoasa desfasurare spatiala si o ornamentica bogata, care anticipeaza barocul din secolul al XVII-lea.O inovatie curajoasa pentru stilul moldovenesc traditional din vremea lui Stefan cel Mare este pridvorul deschis cu un turn-clopotnita de pe latura sudica, prevazut cu ample arcade frinte si pilastri, cu o bolta stelata de o frapanta frumusete. O solutie arhitectonica singulara este si absida pentagonala a pronaosului de pe latura vestica, care ''rimeaza'' perfect cu absida pentagonala a altarului. Pronaosul si naosul au bolti semicilindrice cu arcuri dublouri sprijinite pe zvelti pilastri daltuiti impecabil, avind in exterior structura unui manunchi de trei toruri cilindrice. Portalul exterior al pronaosului, cu un ancadrament in arc frint si un spectaculos ''evantai'' de muluri din piatra coexista cu deschiderea dreptunghiulara cu baghete incrucisate de la intrarea in naos.Pictura interioara, care-si asteapta inca restauratorul(maestrul Oliviu Boldura a facut deja o proba de virtuozitate, scotindu-l la lumina pe Sfintul Procopie) este in prezent innegrita de fum si afectata de igrasie si ciuperci distrugatoare. Exista fresce care dispar treptat, impreuna cu mari portiuni de tencuiala care cad din cind in cind, mai ales din tavanul naosului. E o situatie intolerabila, deoarece pictura apartine celui mai important zugrav din epoca lui Stefan cel Mare, Gavril Ieromonahul, al carui nume a fost descoperit in 1955 de Sorin Ulea, pe o inscriptie cu litere chirilice albe, ascunsa sub picioarele Mintuitorului, in tabloul votiv. Pronaosul a fost rezervat de artist ca de obicei, pentru ilustrarea vietii patronului bisericii, Sfintul Nicolae, atit de venerat in spatiul ortodoxiei, incepind cu nasterea sa, apoi cu ascensiunea in ierarhia bisericeasca(diacon, preot, episcop), vindecarile miraculoase, salvarea unor corabii de urgiile furtunilor s.a. Scene din Vechiul Testament, sfintele mucenite(Sfinta Marina, cu chipul inclinat, aminteste de frumusetea diafana a portretelor lui Boticelli) si alti sfinti(Sfintul Sisoe, o raritate in iconografia moldoveneasca) completeaza ansamblul pictural al pronaosului. Spatiile ample din naos sint destinate in special ciclului cristologic, Patimilor, dar si marilor sarbatori, precum si sfintilor, dintre care se remarca Sfintii Imparati Constantin si Elena, cu figuri luminoase si trasaturi de o calda vibratie spirituala. In portretul votiv, Iisus Hristos, in vesminte de aur, asezat pe tronul Slavei Dumnezeiesti, inconjurat de cete de ingeri, cu Sfintul Ierarh Nicolae la dreapta sa, il primeste pe marele logofat Ion Tautu, imbracat fastuos, care ofera plin de gratitudine chivotul bisericii, de dimensiuni mari, nemaiintilnite la alte sfinte lacasuri, si redat in cele mai mici detalii. De altfel, analiza atenta a chivotului de catre Dumitru Nastase si Paraschiva-Victoria Batariuc a permis emiterea ipotezei care pare a fi cea mai aproape de realitate in legatura cu datarea picturii exterioare: ea nu a fost realizata in perioada 1535-1538, deci in epoca lui Petru Rares, asa cum a sustinut Sorin Ulea, ci imediat dupa terminarea picturii interioare, din anul 1499. Dupa cum se stie, in acel an Stefan cel Mare a intrat intr-o coalitie anti-otomana cu Polonia si Ungaria, iar in 1500 a refuzat plata tributului, evenimente politice care au constituit un imbold pentru conceperea programului iconografic al picturii exterioare de la ctitoria sa din Volovat, initiativa sustinuta si de cel mai apropiat sfetnic, marele logofat Ion Tautu. In acest scop, boierul din Balinesti a renuntat la decoratia initiala a fatadelor cu firide inalte si ocnite, dar si cu discuri ceramice colorate in ocru, brun , galben, verde, cu motive animaliere si fantastice.Imaginile din sfintul altar sint dominate de sus de icoana in slava a Maicii Domnului(Platytera) din conca spatiului incarcat cu atitea semnificatii liturgice. Alte scene de aici sint cele din ciclul cristologic(''Cina cea de Taina'' e o capodopera prin arta compozitiei si expresivitatea chipurilor sfintilor apostoli), completate in mod fericit cu zugravirea unor sfinti si ierarhi ai bisericii crestine: Sfintii Nicolae, Grigore, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Atanasie cel Mare, Spiridon s.a. Atit in pronaos, naos cit si in sfintul altar unele aureole sint in relief, cu discrete motive geometrice, procedeu folosit si de pictorul bisericii hatmanului Arbure, inaltata in 1502, daca nu cumva tot Gavril Ieromonahul este autorul picturii interioare de la acest sfint lacas, asemanarile stilistice si iconografice fiind un posibil argument in acest sens. Hazardata ni se pare insa ipoteza lui Ion Solcanu, care a scris ca extraordinarul pictor Dragos Coman nu ar fi autorul frescelor exterioare de la Arbore, ci doar mesterul unor refaceri din 1541 a unor scene din pictura interioara si exterioara. Or, noi am demonstrat ca Dragos Coman a lucrat si la pictura interioara a bisericii Sfintul Dumitru din Suceava, in anii 1537 si 1538, si la care unele scene din naos se aseamana in mod frapant cu cele ale picturii exterioare de la Arbore. Un pictor de anvergura vizionara si talentul sau nu putea fi decit produsul unei traditii de peste 100 de ani, dar si al scolii conduse de Toma de la Suceava, pictorul de curte al

lui Petru Rares, de pe linga Mitropolia Moldovei de la Manastirea Sfintul Ioan cel Nou de la Suceava. Dragos Coman este continuatorul lui Gavril Ieromonahul, dar la un nivel artistic superior, fiind neintrecut in arta portretului si a unei fantaste orchestrari a culorilor. Predecesorul sau este mai apropiat de austeritatea picturii bizantine, avind un desen elegant si expresiv, cu o gama cromatica in care rosul, verdele, auriul si albastrul sint in consonanta cu sobrietatea chipurilor si gesturilor personajelor divine, totul fiind incadrat intr-un ansamblu elevat si monumental.Din pictura exterioara, la Balinesti nu se mai disting decit urme vagi, uneori doar contururi fantomatice, din ''Judecata de Apoi'', de pe peretele vestic, ''Imnul Acatist'' si ''Asediul Constantinopolului'', icoana Sfintului Nicolae(cea mai bine pastrata!) pe latura sudica, ''Rugaciunea tuturor sfintilor'' pe absida altarului, serafimi si heruvimi vizibili in citeva ocnite mici s.a.Cilpa in care am vazut pentru prima oara biserica din Balinesti atirna acum de un fir nevazut de aur al memoriei. Ceva din interior imi spune mereu ca, atunci cind ea era proaspat terminata, puteai sa afirmi cu toata taria, ca intr-un vers de Holderlin: ''Iar in Desavirsire nu mai e loc pentru bocet''.-----------------------Biserica Domnitelor, fostul paraclis al Curtii Domnesti''Desavirsitul Vasile care sta de buna seama a opta/Minune pe pamint, coroana nemuritorilor,/Caci despre el s-a dus pina la marginile lumii,/Mult sgomotoasa faima si nici vremea nu o poate intuneca'', scria in martie 1643, la Iasi, Atanasie Patelarios, cel care a fost in doua rinduri patriarh al Constantinopolului. ''Desavirsitul Vasile'' nu era altul decit Vasile Lupu(1634-1653), luminatul si ambitiosul domn al Tarii Moldovei. Pecetea indelungatei sale domnii asupra Moldovei si Sucevei a fost profunda, stralucirea de la Curtea Domneasca si avintul culturii, invatamintului, tipariturilor si artelor din vremea sa justificind in buna masura versurile encomiastice ale fostului patriarh al Constantinopolului. Printre altele, Vasile Lupu a reconstruit Curtea Domneasca de la Suceava, ctitorind si un frumos paraclis in 1643, actuala biserica Sfintul Ioan Botezatorul, cunoscuta si sub numele de Biserica Domnitelor(a Coconilor, a Beizadelelor).Biserica a fost pictata de ''coconii'' domnitorului si ai boierilor moldoveniBiserica Sfintul Ioan Botezatorul, cu arhitectura sa compacta si armonioasa, cu clopotnita integrata peretelui nord-vestic, si cu ingenioasele decoratii exterioare, este un ansamblu plin de farmec, situat la numai 40 de metri de fosta Curte Domneasca, in zona centrala a Sucevei. Un uric in limba slavona din 1569 arata ca in locul paraclisului inaltat de Vasile Lupu exista pe vremea aceea o biserica cu acelasi hram, Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, distrusa din motive necunoscute. Accesul in sfintul lacas se face printr-o usa in stil gotic de pe latura sudica, deasupra ei putind fi admirata pisania cu stema Moldovei. Interiorul e alcatuit din pronaos, naos si sfintul altar, primele compartimente fiind despartite formal de doua coloane cu sectiune octogonala. Naosul, luminat de patru ferestre cu chenare gotice, are o bolta cu arcuri piezise in stil moldovenesc, decorata la baza cu linii in relief si briuri de piatra zimtata si terminata cu un cilindru, influenta barocului fiind destul de pregnanta.Corpul bisericii este impodobit cu frumoase decoratiuni exterioare: deasupra suportului de piatra este un briu de zimti cu muchii alungite, apoi, mai sus, obisnuitele firide alungite sint inlocuite cu o multime de ferestre aparente, in stil gotic, iar in partea superioara, sub acoperis, un rind de ocnite. Un singur contrafort mic se afla pe absida altarului, sub chenarul unei mici ferestre.Turla liliputana, probabil cu dimensiunile cele mai reduse din nordul Moldovei, este asezata pe o baza patrata si apoi pe una stelata, ambele decorate cu ocnite mici. Exteriorul ei este foarte ingenios asamblat cu patru arcade suprapuse incastrate in adincime si cu altele patru in relief, de factura surprinzator de moderna, cu o esentializare a formelor amintind de Brancusi. Acoperisul de sita este fragmentat, urmarind indeaproape elementele sfintului lacas, fiind cuplat cu cel al clopotnitei, solutie arhitectonica reusita, care confera un plus de armonie si coeziune intregului grup monumental. Sub acest paraclis al Curtii Domnesti se afla o imensa pivnita decorata cu fresce, lucru inedit pentru un asezamint religios, usa de acces in incaperile subterane fiind pe sub turnul-clopotnita, masiv, cu deschideri in toate punctele cardinale.In curte, o fosta cismea cu un basorelief reprezentind doi ''coconi'' care tin in miini o cruce de mari dimensiuni, si o ''fintina'' adinca, dar fara apa, despre care se crede ca era gura unui tunel care ducea la Cetatea de Scaun, dau un plus de frumusete si pitoresc sfintului lacas. Traditia orala afirma ca Biserica Domnitelor a fost pictata atit in interior cit si in exterior de ''coconii'' domnitorului si ai celorlalti demnitari locali de la Curtea Domneasca din Suceava, gest artistic unic in epoca Evului mediu, care denota deschiderea, grija pentru educatia tinerilor si ideile novatoare de la curtea lui Vasile Lupu. In 1643, anul inaltarii si pictarii bisericii Sfintul Ioan Botezatorul, copiii domnului aveau urmatoarele virste: Ioan 18 ani, Maria 15 ani si Ruxandra 10 ani. Pictura interioara a fost aproape complet deteriorata, singurele urme fiind vizibile in jurul ancadramentelor ferestrelor din pronaos, arabescurile unor motive florale ample fiind redate in culori sobre. La fel

de distrusa este si pictura exterioara, fiind abia descifrabile citeva fragmente de scene reprezentind balauri inaripati, mari vaze cu flori si motive geometrice. Desenul stingaci, cu linii pregnante de culoare rosu-caramiziu este o proba serioasa in favoarea ipotezei ca frescele au fost executate de niste copii sau adolescenti, nu de vreun maestru al artei bisericesti.Jefuita si incendiata in toamna anului 1650, de catre tatari si apoi de cazacii zaporojeni, deoarece Vasile Lupu nu era de acord cu casatoria dintre fiica sa, domnita Ruxandra, si Timus Hmelnitki, fiul temutului hatman Bogdan Hmelnitki, Biserica Domnitelor a fost restaurata si zugravita din nou in 1884, pe cheltuiala sucevenilor Gheorghe Drimbei si Dumitru Matasar(un negustor foarte bogat), apoi in anii 1924-1925, de catre Comisia Monumentelor Istorice, sub conducerea arhitectului Horia Teodoru, si in sfirsit, in anii din urma, cu fonduri provenite de la Ministerul Culturii si Cultelor.Catapeteasma, o piesa de referinta pentru barocul moldovenescO buna cunoscatoare a artei Evului mediu romanesc, Marina Ileana Sabados, observa pe buna dreptate inca din 1978, in ''Suceava-Anuarul Muzeului Judetean'', ca iconostasul de la aceasta biserica este o remarcabila opera de sculptura medievala, o piesa de referinta pentru barocul moldovenesc din secolul al XVIII-lea.''Tehnica in care este realizata sculptura catapeteasmei constituie una din principalele caracteristici ale <barocului moldovenesc>. Este vorba despre o tehnica mixta in care predomina relieful inalt, dind uneori sugestia de ronde-bosse-datorita faptului ca alto-relieful este combinat cu traforul, ceea ce creaza impresia de <dantelarie> in lemn; alaturi de relieful inalt se mai folosesc basso-relieful si chiar tehnica meplat (cu relief foarte putin evidentiat), fara ca aceste din urma tehnici sa se evidentieze. Prin folosirea mai multor planuri de profunzime, se realizeaza un joc de umbre si lumini, ceea ce confera piesei o anumita picturalitate caracteristica stilului baroc, in general'', afirma M.I. Sabados. Numeroasele motive decorative folosite, leul, vulturul, grifonul, sarpele cu cap de balaur, ingerii in zbor purtind coroana, cornul abundentei, amfora, frunza de acant, frunza de vita de vie si ciorchinii de strugure, macii, spicul de griu s.a., toate mestesugite cu o rara arta a detaliului, precum si stiinta compozitiei fac din catapeteasma de la Biserica Beizadelelor o piesa de valoare din patrimoniul cultural national. Un colectiv de arheologi condus de cunoscutul medievist Mircea D. Matei a efectuat in anii 1987-1989 sapaturi in incinta sfintului lacas, descoperind in partea de sud urmele unei impunatoare constructii de zid, cea mai importanta constructie de piatra (11,75X4,5 metri) dupa Curtea Domneasca. Specialistii au emis ipoteza foarte plauzibila ca aici se afla palatul primului mitropolit al Moldovei, Iosif I, si al urmasilor sai, pina in prima jumatate a secolului al XVI-lea, cind sediul Mitropoliei s-a mutat la Manastirea Sfintul Ioan cel Nou. in aceasta noua perspectiva, mai mult ca sigur vechiul lacas, semnalat in uricul din 1569, era paraclisul primului palat mitropolitan.Ctitorul paraclisului inaltat in 1643, Vasile Lupu, care se numea Lupu Coci inainte de a obtine domnia, provenea dintr-o familie din Macedonia stabilita in tara Romaneasca cu trei generatii inainte de nasterea sa (in ultimul deceniu al secolului al XVI-lea), asa cum a aratat cu argumente serioase istoricul Constantin Serban, in cartea sa ''Vasile Lupu, Domn al Moldovei'', publicata in 1991 la editura Academiei Romane.Domnia sa a fost autoritara si reformatoare in toate domeniile, de la economie, justitie si invatamint pina la biserica si cultura. Beneficiind de sustinerea si sfaturile unor mari ierarhi si carturari ai vremii, mitropolitul Varlaam, autorul ''Cazaniei'', aparuta tot in 1643, cronicarul Grigore Ureche, mitropolitul Kievului, Petru Movila, ieromonahul Sofronie Pociatki, fost rector al Colegiului din Kiev si altii, domnitorul Vasile Lupu a ctitorit, reconstruit si inzestrat cu danii peste 40 de lacasuri de cult, cea mai renumita fiind fastuoasa biserica Trei Ierarhi din Iasi. Tot el a infiintat primele tipografii din istoria Moldovei, la Iasi si Suceava, a deschis noi scoli, a sprijinit tiparirea unor carti care au stat la baza dezvoltarii culturii si literaturii in limba romana, a impulsionat dezvoltarea stiintei si a creatiei artistice (care a atins un nivel european in epoca sa), fapte cunoscute si comentate favorabil la toate curtile mari ale vremii. Drept urmare, acelasi autor bizantin, Atanasie Patelarios, constata intr-un limbaj preluat si de ''domnii rosii'' din ultimele decenii ale secolului al XX-lea, ca in Moldova lui Vasile Lupu venise veacul de aur: ''Veacul de aur de care ai auzit acuma e in hotarele Moldovei...''.-------------------------Biserica Sf. Dumitru din Suceava, ctitoria Pescarului miraculosDaca arhetipurile ne aleg pe noi pentru a deveni victime sau eroi prin care ele se intrupeaza in lume, asa cum au afirmat ginditorii Ioan Petru Culianu si Moshe Idel, inseamna ca aceste invizibile structuri ale realitatii erau intr-o continua fierbere creatoare in perioada Evului mediu romanesc. Numai asa se explica aparitia unor domnitori legendari, intemeietori ai credintei, civilizatiei si artei noastre, aparatori ai valorilor europene si bizantine, dispusi sa-si sacrifice mari averi pentru crearea unor mituri din piatra, lemn si culoare. O astfel de matrice eterna a ''pescuit'' intr-o zi din primavara anului 1527 un Pescar miraculos, aflat la Galati si fiind preocupat sa transporte in nordul Moldovei 10 care pline cu peste provenind din intinsele lacuri si girle mostenite de mama sa, Maria, jupinita din neamul boierilor Cernat si iubita a lui Stefan cel Mare. Dupa ce visase, in timpul calatoriei spre pietele din Suceava

si Iasi, dealurile si padurile din jurul Birladului, toate din aur, jucind si inchinindu-se in fata sa, asa cum povesteste Ion Neculce, Pescarul miraculos este intimpinat de solii Curtii Domnesti si de o multime transfigurata, de la care afla ca a fost ales domn al Tarii Moldovei. Umilul pescar(majar), nu era altul decit Petru Rares(1527-1538, 1541-1546), ctitorul bisericii Sfintul Dumitru din centrul Sucevei si artizanul miraculoasei perioade de apogeu a stilului moldovenesc in arhitectura si pictura murala, cel care a reusit sa inscrie spatiul nostru spiritual pe orbita artei universale.Caracterul monumental si decorativ al sfintului lacasInaltata in perioada 10 august 1534-30 august 1535, de catre mesterul Ion Zidarul din Bistrita, biserica Sf. Dumitru este de plan triconc, cu turla pe naos, compusa din pridvor inchis, pronaos, naos si sfintul altar. Este un edificiu de piatra impunator, de dimensiuni destul de mari(lungimea de 35 de metri, latimea de 10 metri si inaltimea de 27 de metri), la care frapeaza ingemanarea dintre masivul corp dreptunghiular si elegantele abside de forma poligonala, dispuse in semicerc. Soclul inalt, din piatra cioplita, pridvorul cu mari ferestre gotice, ca la Probota, contraforturile si firidele alungite, cele doua rinduri de ocnite, mari si mici, din partea superioara a fatadei sporesc caracterul monumental si decorativ al sfintului lacas. Turla supla situata deasupra naosului, este construita din caramida, mai intii pe o baza patrata si apoi pe una stelata. O frumoasa pisanie aflata deasupra usii de intrare, din pacate destul de afectata in ultimii ani de ploile acide provocate de poluarea din zona industriala, este ornamentata cu doi ingerasi dolofani care tin o cununa din frunze de laur, in mijlocul careia se afla cunoscuta stema a Moldovei din vremea lui Stefan cel Mare. Motivul apartine Renasterii italiene si aminteste de arta sculptorului Mino da Fiesole, cel care a lucrat la Capela Sixtina din Vatican. Pridvorul bisericii este acoperit cu o bolta semicilindrica lunga, iar pronaosul este de forma dreptunghiulara, aproape patrata si boltit printr-un sistem de arcuri piezise, la fel ca la Moldovita. Printr-o imensa arcada se patrunde in naos, impodobit cu o frumoasa bolta cilindrica in stil moldovenesc, cu pandantivi si arcuri. Altarul de forma semicirculara este boltit printr-un sfert de sfera. Tot ansamblul arhitectonic pare a fi o sinteza intre Probota, sfintul lacas gindit de la inceput ca necropola a lui Petru Rares, Moldovita, o alta ctitorie a sa, si catedrala mitropolitana Sfintul Gheorghe de la Manastirea Sfintul Ioan cel Nou din Suceava.In curtea bisericii, la circa 30 de metri de altar, se inalta turnul-clopotnita, putin inclinat din cauza unor lente alunecari de teren, cel mai semet si inalt turn medieval al Sucevei, un insemn de autoritate inaltat in 1560 de un alt Musatin, domnitorul Alexandru Lapusneanu, pe locul celui din vremea lui Petru Rares, distrus din motive necunoscute. In secolul al XIX-lea, deasupra celor trei etaje initiale ale turnului s-a mai adaugat inca unul, de forma unei turle cu baza octogonala, peste care se inalta virful acoperisului.Pictura murala, atit in interior cit si in exterior, a fost realizata in anii 1537-1538. In pridvor nu se mai vad urme de fresce, iar in pronaos ele sint foarte innegrite. In schimb, in naos si in altar au fost restaurate in cea mai mare parte, incepind din anul 1997, de catre cunoscutul pictor prof. Nicolae Sava din Bucuresti, care a reusit sa produca una din cele mai mari surprize estetice ale artei sacre medievale. Restaurarea picturii interioare este sponsorizata in primul rind prin contributia medicului american de origine romana Michael Ranette, din Chicago, fiul regretatului preot Mircea Rasmistriuc din Dragoesti(Suceava). In ce priveste frescele exterioare, nu mai sint vizibile acum decit fragmente sterse din Imnul Acatist si Arborele lui Iesei, pe fatada sudica.Locul unei impresionante desfasurari de forte creatoare''Ceea ce e pur, sfint, impacat prin cunoastere este mort pentru arta. Sfintenia si drama sint incompatibile'', afirma Thomas Mann. Nu stiu cit adevar ascund cuvintele unuia dintre cei mai importanti prozatori ai secolului al XX-lea, poate ca in istoria culturii ele sint confirmate in primul rind de expresivitatea infernului din ''Divina Comedie'', dar este cu atit mai entuziasmant pentru noi sa constatam ca au fost infirmate de evolutia artei sacre medievale din Tara Moldovei. Probabil tocmai acest aspect i-a frapat pe cunoscatorii de arta veche din lumea intreaga, capacitatea artistilor locali de a crea capodopere prin folosirea unor personaje si actiuni pure si sfinte, iscusinta lor de a extrage drame pline de expresivitate si noblete spirituala din spatiile transfigurate ale sfinteniei.Hieroglifele sacre si etosul cromatic ale artei moldovenesti din perioada raresiana au atins un punct inalt al sintezei creatoare la biserica Sfintul Dumitru din Suceava, dupa cum ne arata restaurarea destul de controversata realizata de acest mare artist, Nicolae Sava, un rebel printre restauratorii romani.Dupa numai un an de la inceperea dificilei opere de refacere a picturii interioare, Directia Monumentelor Istorice, prin Dan Mohanu, i-a interzis continuarea lucrarilor, considerind ca punerea in valoare a vechilor fresce nu se face cu respectarea canoanelor, mai ales a celor occidentale, care impun o redare muzeistica fidela, imaginile trebuind sa fie lasate asa cum au fost gasite dupa spalare, fara o interventie cromatica. Maestrul Nicolae Sava, care a obtinut in cele din urma aprobarea de a-si duce la capat opera inceputa, se apara astfel: ''Ortodoxia considera pictura bisericeasca parte integranta a slujirii. Nu se poate concepe o biserica ortodoxa fara vesmintul pictural. Noi concepem ca restaurarea si punerea in valoare a operei de arta sa fie cit mai aproape de ceea ce a gindit artistul cind a creat-o, sa-i redam acea frumusete si integritate initiala. Asa cum aratau chipurile lor nerestaurate, inseamna ca

noi, credinciosii, ne-am fi inchinat la niste orbi, surzi, la niste oameni fara fata, la niste necunoscuti. Nu este posibil asa ceva''. Din fericire, Nicolae Sava are atit talentul cit si intuitia de a infaptui acest lucru, sfidind in acelasi timp regulile stiintei restaurarii. Informindu-ne din studiile aparute anterior cum arata pictura interioara in naos si altar, unde a intervenit pictorul restaurator, aflam de pilda ca scena cu Iisus Pantocrator din bolta turlei era complet stearsa, dar acum o regasim foarte bine executata din imaginatie si integrata ansamblului de catre artistul bucurestean.In favoarea onestitatii sale profesionale pledeaza insa majoritatea scenelor restaurate, care ne pun in fata unei adevarate revelatii in pictura murala din Moldova medievala: aici au lucrat aproape toti cei mai valorosi zugravi de biserici ai timpului, in primul rind Dragos Coman, cu primele sale fresce cunoscute, realizate cu citiva ani inaintea celor de la Arbore, fapt pe care il consemnam acum, pentru prima oara in istoria artei romanesti. Ipoteza aceasta pare a fi confirmata si de pictorul prof. Nicolae Sava: ''S-ar putea. Elementele de detaliu folosite l-ar indica drept autor''. Dupa opinia noastra, era normal ca la ctitoria sa, situata in imediata apropiere a Curtii Domnesti, Petru Rares sa-i reuneasca pe cei mai buni zugravi de biserici ai Moldovei, cei de la Scoala de arta sacra de pe linga Mitropolia Moldovei si Sucevei, de la Manastirea Sfintul Ioan cel Nou, intemeiata de mitropolitul Teofan I, si cei formati la Probota de egumenul carturar Grigorie Rosca, varul domnitorului, ajuns si el ulterior mitropolit. Atit programul iconografic adoptat mai mult ca sigur in comun de cei doi mari ierarhi, dar tinind cont si de sugestiile Pescarului miraculos si ale cultivatei sale sotii, Elena-Ecaterina, fiica despotului sirb Iovan Brancovici, cit si includerea in aceeasi echipa a celor mai valorosi reprezentanti ai scolilor amintite, Dragos Coman si Toma de la Suceava, dar si a extraordinarilor carturari si monahi zugravi de la Probota, unii dintre ei intrati in rindul sfintilor BOR, precum Sfintul Eustatie si Sfintul Inochentie, au facut din biserica Sf. Dumitru, in anii 1537 si 1538, locul unei impresionante desfasurari de forte creatoare.Deschiderea, toleranta si spiritul ecumenic de la curtea lui Petru RaresArta lui Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rares, caracterizata prin desenul auster si nobil, echilibrul compozitiei, prin folosirea unei game cromatice restrinse dominata de rosul caramiziu, rozul suav, galbenul, albastrul si verdele, poate fi admirata mai ales pe peretele sudic al naosului, unde se afla si tabloul votiv. Autorul acestuia, in care sint reprezentati Petru Rares alaturi de sotia sa, Elena si primii lor copii, Ilias si Stefan, nu putea fi altul decit pictorul stabilit la Curtea Domneasca, Toma. In schimb, pe peretele nordic, cel mai talentat discipol al sau, tinarul Dragos Coman, fiul unui preot din Iasi, isi dezvaluie pentru prima oara calitatile plastice si picturale de exceptie. Hieratismul mai pregnant al maestrului e abandonat, portretele sale fiind remarcabile prin realismul si fluiditatea expresiei, prin insolitul pozitiilor si tratarea libera a miscarilor. Desenul sau plin de acuratete si lirism e acompaniat de o gama cromatica cu scinteieri de pietre pretioase. Detaliul pare lucrat in filigran, arabescurile sint de o inventivitate specific orientala, totul integrat in compozitii ce amintesc de o matematica celesta. Marca sa stilistica inconfundabila este data de o sinteza originala intre Occident si Bizant, intre ortodoxie si biserica romano-catolica, fapt ce denota deschiderea, toleranta si spiritul ecumenic de la curtea lui Petru Rares, toate acestea fiind pattern-uri ale unor minti luminate. In acest sens, nimic nu poate fi mai graitor decit reprezentarea, de catre Dragos Coman, a ''Invierii'' in dubla ipostaza, ortodoxa si catolica, doua scene alaturate, din apropierea catapeteasmei. Acestea sint precedate de o scena ampla, in care iudeii ii cer lui Pilat sa pecetluiasca piatra de mormint a lui Iisus si sa o pazeasca cu soldatii, redati tot cu acele coifuri ascutite ce pot fi vazute si la biserica din Arbore, o capodopera prin arta compozitiei si minutiozitatea tratarii detaliilor, dar si prin ''muzica'' magica a culorilor. Este evident insa progresul artistului la Arbore, cu trei ani mai tirziu, la curtea imparatului Diocletian zugravita in plan central pe peretele vestic, formele fiind mai gratioase si mai fluide, iar paleta cromatica beneficiind de o orchestrare perfecta a tonurilor, fapt care-ti creaza senzatia ca nimic nu mai poate fi schimbat. Nici o linie, nici o pata de culoare. In ciclul ''Patimilor'', de pe peretele sudic al naosului, exista o scena de mari dimensiuni in care in mod evident jumatate din personaje, cele din partea stinga, sint pictate de Dragos Coman in stilul sau de un realism cu o mare incarcatura spirituala, iar cele din dreapta, cu chipurile grave tintuite de linii hieratice, au fost realizate fara indoiala de Toma. In ce priveste contributia Scolii de la Probota, aceasta este vizibila mai ales prin ingenioasa ''curgere'' a scenelor, asigurata prin renuntarea la benzile caramizii care separa imaginile, fapt accentuat si de o friza continua de medalioane cu ierarhi ce separa registrele ''Patimilor'', dar si prin impunerea unor motive iconografice preluate de la necropola domnitorului, cum ar fi reprezentarea celor doi sfinti militari, Teodor Tiron si Teodor Stratilat, in slava, cu scuturi si sabii. O influenta sirba a fost remarcata de Paul Henry, in scena care reda urcarea lui Iisus pe cruce, prin acea atitudine viguroasa si voluntara in momentul cind ia scara sprijinita de cruce in miini, scena unica in iconografia moldava. Armonioasa si zvelta, impodobita cu extraordinare fresce interioare si exterioare de catre marii artisti ai Moldovei, biserica Sfintul Dumitru era in vremea lui Petru Rares inima iluminanta si vie a centrului Sucevei si a ansamblului Curtii Domnesti. Prima intrupare a Curtii Domnesti a fost opera lui Petru I Musat, fiind formata din cel putin 10

cladiri din lemn si piatra, asa cum sustine arheologul care o cunoaste cel mai temeinic, Florin Hau, directorul Muzeului National al Bucovinei. Distrusa de un incendiu devastator la jumatatea secolului al XV-lea, ea a fost reconstruita din temelii numai din piatra, de catre Stefan cel Mare. Pe vremea cind locuia acolo Toma de la Suceava, Curtea Domneasca era un edificiu impunator in forma de ''L'', cu latura mica spre est, in directia Cetatii de Scaun, iar cea mare spre nord, in apropierea bisericii Sf. Dumitru si a pietei centrale a tirgului medieval Suceava. Avea si doua masive turnuri, unul in zona estica, avind latura de 10 metri, construit de Petru I Musat, si altul in cea sudica, cu latura de 6 metri. Atit interiorul cit si exteriorul curtii erau pavate elegant cu lespezi mari de cariera, si o retea complexa de conducte din olane de lut ars asigura alimentarea cu apa a cladirilor si probabil a bisericii.Cahlele smaltuite decorate cu figuri de cavaleri, gasite printre ruine, pot fi catalizatorul imaginatiei noastre, care completeaza in mod firesc decorul Curtii Domnesti cu ceramica si caramizi smaltuite de diferite culori inserate pe peretii interiori si exteriori, broderii realizate la Putna, icoane provenite de la Muntele Athos sau de la Moscova, covoare orientale, oglinzi venetiene, somptuoase vesminte occidentale si orientale, bijuterii din aur si argint pline de nestemate si perle, si poate chiar fresce cu caracter laic zugravite de Toma, ca in Palatul Dogilor din Venetia, in care erau redate portretele si faptele de vitejie ale domnilor moldoveni.-------------------------Biserica Sfintul Nicolae, un monument remarcabil, altadata hulit de suceveniAbandonarea confesiunii strabune a populatiei majoritare de catre un voievod al Tarii Moldovei, gest urmat de trecerea la religia ocupantului, mahomedanismul, era considerat in Evul mediu un act de inalta tradare. Un astfel de cutremur religios la virf s-a produs la Curtea Domneasca din Suceava in primavara anului 1551, protagonistul acestui episod iesit din comun fiind tocmai fiul neasemuitului domnitor Petru Rares, turcitul Ilias. ''Si oamenii coboara din ei in lume, potrivit caii lor'', putem citi in ''Zohar''(''Cartea Splendorii''), una din lucrarile fundamentale ale misticii ebraice. Potrivit caii sale, Ilias, zugravit in sfintul lacas al Manastirii Probota cu chipul intunecat, a coborit din sufletul sau sfisiat, in lume si in istoria tarii, cu un act care a umplut de mihnire si disperare inimile a sute de mii de supusi de religie ortodoxa. In acel moment, in inima Sucevei tocmai se inalta ctitoria sa, biserica Sfintul Ierarh Nicolae, dar lucrarile au fost imediat sistate si, timp de citeva zeci de ani, nimeni n-a mai vrut sa-i treaca pragul, in afara copacilor care-si ingemanau radacinile si crengile cu zidaria parasita. Dar in anul 1611, boierul Nicoara Prajescu, mare vistiernic al Curtii Domnesti, s-a decis sa o refaca in intregime, profitind de faptul ca seismul din sufletele credinciosilor se atenuase mult. Restaurata in 1895, dar si in perioada 1974-1980, biserica Sfintul Nicolae este acum o veritabila bijuterie arhitectonica, impresionind mai ales prin armonia proportiilor, prin ineditul turn-clopotnita situat deasupra pridvorului si prin frumusetea elementelor decorative. Aici a fost preot paroh marele carturar Simion Florea Marian, a carui casa se afla in apropiere. Cei doi ctitori ai sfintului lacas''Oaia neagra'' a familiei Petru Rares a fost fara indoiala ctitorul bisericii Sfintul Nicolae din Suceava, Ilias, primul copil al vestitului domnitor si al frumoasei si ambitioasei printese sirbe, Elena- Ecaterina. Asa cum arata Stefan S. Gorovei, el a fost trimis in mai 1542, la virsta de 11 ani, ca zalog la Poarta otomana, locuind in casa unui sirb turcit, Mehmed Sokolli, ruda dinspre mama. Facind studii turcesti si deprinzindu-se din frageda tinerete cu obiceiurile si moravurile orientale, Ilias si-a dezamagit ulterior, ca domn al Moldovei(1546-1551), nu numai familia, ci si pe toti locuitorii tarii, prin trecerea la mahomedanism, in 30 mai 1551. Cronicarul Macarie, cel mai cultivat episcop al Romanului din secolul al XVI-lea, il prezinta astfel: ''moale si mic la suflet, care intru nimic nu s-au aratat asemanator tatalui sau ca si cum nu l-ar fi crescut ca fiu'', ca voievod fiind extrem de apropiat de turcii din suita sa, cu care se distra si-si pierdea vremea prinzind pasari in lat, in timp ce cu boierii si cu ierarhii bisericii se purta ca un zbir, jefuindu-le averile si uneori torturindu-i. Desigur, culorile sumbre in care e redat Ilias poarta si amprenta unei vedete personale, deorece ierarhul carturar a fost alungat in anii 1549-1550 din scaunul episcopal de catre cel mai controversat voievod al Moldovei, in urma unor intrigi de curte: ''Oameni priceputi la viclesuguri tesura minciuni pline de clevetiri si le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am cazut cu strasnica cadere. Despoiat am fost de scaun...si cu grele ispite m-am luptat...'' Dupa plecarea lui Ilias Voda al II-lea la Istanbul si trecerea la religia musulmana, numele sau a fost imediat sters cu dalta de pe pisania catedralei episcopale din Roman, terminata si sfintita in 1550, iar enoriasii suceveni au abandonat timp de 60 de ani biserica Sfintul Nicolae, care nu era terminata in 1551, neavind dupa toate probabilitatile nici acoperis in acea perioada. El a devenit intii pasa de Silitra, fiind apoi trimis in surghiun la Brusa si Alep, unde a murit in 1562. Daca Miron Costin avea informatii exacte, se pare ca Ilias a revenit totusi la crestinism pe patul de moarte: ''Ilias Voda a cazut la Rodos, la opreala, si acolo la Rodos a marturisitu la moartea sa legea crestineasca''.Cel de-al doilea ctitor al bisericii Sfintul Nicolae, marele vistiernic Nicoara Prajescu, era var cu Ieremia si Simion Movila, asa cum aflam din ''Dictionar al marilor dregatori din Tara Romaneasca si Moldova-sec. XIV-XVII'', publicat in 1971 de medievistul Nicolae Stoicescu. Dupa ce a absolvit Academia Domneasca de la Suceava, el si-a inceput cariera la Curtea Domneasca in calitate de diac, in 1586, ajungind logofat in 1597, in perioada cind domn al

Moldovei era Ieremia Movila, apoi mare vistiernic din ianuarie 1609 si pina in noiembrie 1611. El a fost acuzat de Movilesti ca a sustras o mare suma de bani din veniturile tarii, impreuna cu marele vornic al Tarii de Jos, Costea Bacioc, cel de-al doilea ctitor al Manastirii Rasca. Totusi pleaca cu Movilestii in Polonia in 1611, unde ramine pina in 1616, cind ia parte la luptele impotriva lui Radu Mihnea. ''Mare acaparator de paminturi'', el revine in Moldova in 1617, cind i se restituie satele, dar dupa doi ani trece la cele vesnice.Un monument remarcabil, cu un accentuat aspect decorativAccesul in sfintul lacas de plan bazilical dreptunghiular se face prin doua usi, cu chenare gotice, situate pe laturile sudica si nordica ale pridvorului inchis, deasupra lor fiind zugravita in ocnite de mari dimensiuni icoana hramului Sfintului Ierarh Nicolae. In pridvorul cu o bolta semicilindrica se afla pisania celui de-al doilea ctitor, ''jupinul'' Nicoara Prajescu, care confirma faptul ca el si sotia Maria doar au reinnoit sfintul asezamint, precum si usa pe care urca clopotarul 20 de trepte inguste pentru a ajunge in turla clopotnitei.Printr-o usa cu chenare dreptunghiulare patrundem cu actualul preot paroh, Serban Mihordea, un nume respectat in Suceava, in incinta pronaosului, luminat de doua ferestre gotice si cu o frumoasa bolta semisferica cu ample arcuri piezise si pandantivi, decorata la baza cu un briu de caramizi zimtate. Loc al unor monumente funerare, lacasul pronaosului este intregit de patru nise pictate in interior cu serafimi si de un Confessores, ca in bisericile romano-catolice, un spatiu pentru spovedit, prevazut cu o usa, in peretele nordic. Peretele despartitor dintre pronaos si naos a fost indepartat la restaurarea din 1895, pentru largirea spatiului si o comuniune mai intima intre zonele sacre. Naosul, luminat de doua ferestre gotice adinci, incadrate de mari arcade in stil romanic, are o bolta moldoveneasca de o mare frumusete si profunzime a imbinarii elementelor formale, aidoma unui clopot urias, cu marginile ranforsate la partea inferioara cu arcuri piezise si pandantivi, cilindrul turnului pantocrator fiind de asemenea decorat cu doua siruri fine de caramizi zimtate. O forma putin obisnuita are si bolta semicilindrica a altarului dreptunghiular, incapere sacra in care se mai pastreaza si astazi, in ogiva proscomidiarului din peretele nordic, un fragment de fresca din icoana Pieta, cu doi arhangheli, care se presupune ca facea parte din pictura din secolul al XVII-lea(in timpul lui Ilias, se pare ca biserica nu a apucat sa fie zugravita), desi e posibil ca fragmentul respectiv sa apartina si etapei de restaurare din 1895, cind sfintul lacas a fost pictat de Vladimir Mironescu. Dupa aceasta s-a inspirat pictorul Constantin Calinescu, in anii 1978-1980, atunci cind a zugravit intreaga biserica in culori sobre, cu un desen si un program iconografic care respecta destul de bine erminiile bizantine.Catapeteasma originala a fost donata in anul 1942 bisericii de lemn din satul Gura Solcii, dar s-au pastrat icoanele imparatesti de o mare valoare(Sfintul Ierah Nicolae, Maica Domnului si Sfintul Ioan Botezatorul), realizate probabil in Rusia(traditia marelui Andrei Rubliov este evidenta, ca si la icoanele din biserica Sfintul Ilie), in anul 1778, pe cheltuiala negustorului Constantin Pantazi din Suceava. Exteriorul bisericii Sfintul Nicolae, cu tencuiala executata in praf de piatra si cu ingenioasele elemente decorative, cu echilibrul arhitectonic dintre turnul-clopotnita inaltat in secolul al XVII-lea si turnul pantocrator, cu cele zece contraforturi, cu discreta capela-luminar inaltata recent, dar si cu frumosul acoperis de tabla, da greutate si valoare spirituala acestui monument remarcabil, altadata hulit de suceveni. Aspectul decorativ este accentuat de soclul inalt de piatra profilata, de briul de caramizi zimtate, pictate cu doua linii de culoare rosu-caramiziu si una albastra in mijloc, apoi de un briu rotund, iesit din zidarie, ambele inconjurind tot edificiul, precum si de un sir de ocnite ingenios imbinate in arhivolte, pe care nu le mai intilnim la alte biserici din Suceava. Turnul-clopotnita situat deasupra pridvorului inchis, solutie arhitectonica rara in Romania, de unde se trag cele trei clopote mici, are largi deschideri la vest, sud si nord, fiind decorat cu acelasi tip de ocnite. Turla bisericii este asezata mai intii pe o baza patrata de mica inaltime, si apoi pe una stelata mult mai inalta, fiind decorata cu doua rinduri de ocnite, doua benzi inguste de caramizi zimtate si mici contraforturi in basorelief.Daca uneori forma e o suferinta a luminii, in mod sigur formele pline de farmec ale bisericii Sfintul Nicolae din Suceava sint bucurii ale luminii si marturii sacre despre legatura noastra cu Dumnezeu, Tatal Luminilor: ''Si din El sint luminate toate Luminile si ele raspindesc flacari si stralucesc''(''Zohar'').------------------------Biserica Sfintul Dumitru din Zaharesti, blazonul de piatra si duh al unei vechi asezariA sti ca locuiesti nu numai intr-un spatiu geografic, ci si intr-un Nume, inseamna deja a scruta realitatea cu un anumit frison metafizic. Oameni mindri si credinciosi, satenii din Zaharesti, comuna Stroiesti, au o acuta constiinta a unei vechi si nobile traditii, intarita de altfel prin hrisoave inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun. In 30 iunie 1429, vestitul voievod descendent al Musatinilor intemeietori ai Tarii Moldovei, intarea printr-un uric fratilor Lazar, Stanciul si Costea, fiii vornicului Oana, stapinirea peste satul din frumoasa vale a Somuzului, asezat in arena unui amfiteatru din podisul Sucevei, format din dealurile Ciuha, Grind, Caldarusa, Hatmanul, Ilisesti si Fora. Dar cel mai important blazon, de data asta din piatra si duh, care da consistenta numelui acestei asezari, este biserica Sfintul Dumitru, izvoritorul de mir, ctitoria din anul 1542 a pircalabului de Hotin, Nicoara Hara(Harovici), un boier si curtean apropiat inimii marelui voievod Petru Rares.

Satul cu locuitori sositi de ''peste munti''E o zi insorita de iunie si parca simtim apasarea luminii pe brate si pe chip, ca un botisor catifelat de caprioara. La 15 kilometri sud-vest de Suceava, patrundem in comuna Stroiesti pe vechea alee boiereasca, strajuita pe ambele laturi de tei seculari, inalti si stufosi, incarcati de florile cu parfum unic, creat parca pentru a ameti ingerii din inalturi. Freamatul lor imi picura citeva clipe in suflete o stare de reverie si de convergenta a lumii exterioare cu cea interioara intr-un punct de comuniune in care exista un Limbaj mai presus de orice limbaj, ale carui hieroglife sacre sint lucruri si fiinte. Desi nu am mai trecut niciodata pe aici, am senzatia unei reveniri in vaile romantice strabatute de cele trei piriuri: Vataful, Cimbrina si Humoria. Imi amintesc pe data cuvintele unui mare poet englez, William Blake, autorul unor versuri profetice: ''Tot ce privesti se afla in tine''.Nu intimplator unul dintre cei mai activi fii ai satului, Ion Baitan sau Carabus, asa cum il alinta consatenii, aflind ca realizam un reportaj, insista mult sa nu trecem cu vederea povestea numelui localitatii. Sensibilitatea zaharestenilor la Nume merita toata atentia. Articolele mai vechi si informatiile despre stravechiul sat le gasim la un localnic mai in virsta, gospodarul Vladimir Fartais, care pare sa fi devenit treptat insasi memoria vie a locului. Asa aflam ca medievistii Mircea D. Matei, Emil I. Emandi si Octav Monoranu au scris ca toponimul Zaharesti, cu mult mai vechi decit anul 1429, din actul de confirmare a proprietatii, este forma evoluata a unui stravechi indicativ: za-gora(peste munti), denumirile intermediare fiind Zagorinti si ulterior Zaharinti. Acest nume este o confirmare in plus a originii primilor sai locuitori, bejenari transilvaneni sositi ''de peste munti'', probabil unii impreuna cu domnii descalecatori ai Moldovei, Dragos si Bogdan I, iar altii chiar mai demult, in secolul al XIII-lea, dupa cum au dovedit cercetarile arheologice din ultimele decenii. Dar cele mai vechi urme de viata descoperite la Zaharesti, in primul rind fragmente ceramice, dateaza de la sfirsitul epocii bronzului si apartin culturii Noua. In secolele XIII si XIV s-a structurat insa aici o asezare medievala distincta, care se pare ca avea 20 de case in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, 53 in anul 1780 si 370 in prezent. Dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Austro-Ungar, in 1775, multi locuitori au fugit in teritoriul neocupat din Moldova, dar in schimb s-au stabilit aici cetateni de origine germana, proveniti mai ales din Austria. In anul 1940, dupa semnarea tratatului Ribbentrop-Molotov, cele 50 de familii de germani(tipteri) de atunci s-au reintors in spatiul originar, iar la ora actuala peste catunul lor inaltat pe un deal au trecut brazdele, singurul semn al vietuirii lor in acest loc fiind o cruce de piatra ciuntita din fostul cimitir al comunitatii, monument funerar care se inalta stingher in mijlocul unui ogor.In Zaharesti s-a nascut poetul Ion Gramada(1886-1917), eroul de la Ciresoaia, la moartea caruia Nicolae Iorga scria: ''Poate intre toti tinerii din tarisoara lui(Bucovina) nu era unul care sa-l intreaca''. Fotografia sa poate fi vazuta in holul scolii din localitate, construita de boierul Alexandru Flondor si inaugurata in octombrie 1890, sub numele ''Scoala Poporala'', iar casa, transformata in timpul regimului comunist in magazin satesc, este acum parasita si intr-o stare jalnica, pina cind Muzeul National al Bucovinei si Primaria vor gasi fonduri pentru restaurare. Satul e dominat in prezent din punct de vedere numeric de trei familii: Fartais, Baitan si Gramada. Un alt reprezentant al uneia dintre cele mai numeroase familii, Vasile Baitan, viceprimarul comunei Stroiesti, ne precizeaza ca multi sateni se mindresc cu faptul ca un alt fiu al satului, Acsinte Gaspar, face parte din actualul guvern al Romaniei, ministru secretar de stat pentru Relatia cu Parlamentul. Un alt cunoscut localnic este fara indoiala Nicolae Flondor, descendent al unei familii care a dat personalitati de marca, Iancu si Tudor Flondor, si revenit in ultimii ani din Germania pentru a-si recupera o parte din proprietati, conacul boieresc, refacut cu gust, si cele 50 de hectare de pamint. Primarul din Stroiesti, Stefan Crainiciuc, ne spune cu evidenta satisfactie ca anul trecut, acesta a fost primul mosier din tara care si-a primit titlul de proprietate. Tot el afirma ca prioritatile executivului sint restaurarea bisericii Sfintul Dumitru in interior si refacerea drumului judetean, pentru a permite un acces civilizat al turistilor la sfintul lacas.O corabie de piatra plina de gratie, simplitate si farmecBiserica Sfintul Dumitru din Zaharesti este o corabie de piatra de plan dreptunghiular plina de gratie, simplitate si farmec, asemanatoare cu cea de la Cotnari. Portalul in stil gotic de pe latura vestica are deasupra o rama dreptunghiuara si o cornisa cu denticule in maniera renascentista, prevazuta cu doua mici scuturi heraldice. Pronaosul are o bolta semisferica sprijinita de arcuri in pandantivi, iar naosul are una din cele mai frumoase si rafinate bolti de la bisericile din nordul Moldovei. In loc de doua patrate cu arcuri piezise inscrise in cilindrul turlei, la Zaharesti mesterii au gasit o solutie arhitectonica unica, prin folosirea a trei patrate cu arcuri piezise, fapt care micsoreaza diametrul cilindrului pantocrator, dar creaza un efect estetic nemaiintilnit prin imbinarea savanta dintre cele trei cercuri concentrice si arcurile in pandativi. In naos se afla si piatra de mormint a mamei ctitorului, Marena, datata 8 septembrie 1542. Zidul despartitor dintre pronaos si naos a fost inlaturat, iar altarul semicircular are un iconostas din secolul al XIX-lea, renovat in 1854 de catre zugravul Fialcondri din Suceava si in 1897 de pictorul George Berlinschi din Satu-Mare. Exteriorul sfintului lacas, care se sprijina pe un soclu de piatra nu prea inalt, este de o mare simplitate, singurele decoratii fiind chenarele ferestrelor in stil gotic, dar totusi ansamblul are o gingasie si o tensiune spirituala aparte,

care ne reaminteste unul din paradoxurile gindirii Zen: ''Unde nu se afla nimic, se afla totul''. Turla de mici dimensiuni se inalta pe doua baze hexagonale suprapuse, fapt mai rar intilnit, avind patru ferestre si ca decoratii doar niste briuri rotunde dispuse vertical. Desi sfintul lacas are dimensiuni relativ reduse(20 metri lungime si 6,5 metri latime), zidurile din piatra sint foarte groase(1,6 metri). Clopotnita este de tip zvonita, fiind inaltata chiar la intrarea in ansamblu, cele trei clopote datind din perioade diferite: 1897, 1911 si 1948. Aici au slujit preoti de mare prestigiu: Axinte Fartais, Axinte Baitan, Alexandru Baitan, un alt Axinte Baitan, nepotul celui pomenit anterior, Zaharia Fartais, Nicolae Fartais si Gheorghe Fartais, in prezent preot paroh fiind Florin Ostaficiuc. Ctitorul bisericii, boierul Nicoara Hara, a fost mai intii ''paznicul iatacului domnesc''(Nicolae Stoicescu), iar in 1538, ultimul an al primei domnii a lui Petru Rares, aflam din ''Musatinii'' de Stefan S. Gorovei ca era camaras al Cetatii de Scaun: ''Dar boierii erau hotariti sa nu lupte(impotriva ostirii conduse de Soliman Magnificul-n.n.); la 7 septembrie, camarasul domnesc Nicoara Hara-care, dupa restaurare, va deveni pircalabul Hotinului- i-a dezvaluit complotul. <O, vai, voievodule, boierii se pregatesc sa se lepede de tine!>. Soarta era limpede, si Rares intelese ca inainte-i se deschide, singur, drumul pribegiei''. In timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rares, Nicoara Hara a fost pircalab de Hotin, incepind cu 11 martie 1541 si pina in 1545, fiind rasplatit de domn pentru fidelitatea si vrednicia dovedite in slujbele anterioare. Atit de mult a tinut luminatul voievod al Moldovei la curteanul si prietenul sau din Zaharesti, incit a dispus sa fie inmormintat in necropola sa, la Manastirea Probota.Dintr-un alt uric domnesc, ''Hrisovul lui Grigore Alexandru Ghica Voda, pentru Zaharesti ot. Suceava'', din 5 august 1765, aflam ca si in acea perioada satul era sub stapinirea unei descendente a pircalabului Nicoara Hara, care ''din vechiu a fost a Maricai, fata lui Ion Hara vornic(ai carui stramosi stapineau satul la 1500, Boldur Hara comis)...dupa ispisoace de la domnia sa Ion Voda si de la Patru Voda din 7085(1577) si 7086(1578), care intaresc stapinirea Maricai pe tot satul Zaharesti''.Oamenii Numelui au ramas in urma, in gradinile si casele lor frumoase in patru ape. Daca nu cumva ei locuiesc intr-un sir de nume concentrice, Cimbrina, Humoria, Caldarusa, Zaharesti, Stroiesti, Suceava, Romania, reverberate la infinit in Marele Nume.----------------------------Manastirea Probota - Capela Sixtina a MoldoveiCel mai important eveniment de la sfirsitul secolului trecut pentru destinul artei sacre medievale din Europa s-a consumat la Manastirea Probota, ctitoria si necropola voievodului Petru Rares, in linistea plina de tensiune creatoare si speranta a unei echipe internationale de specialisti in restaurarea frescelor. Dupa ce biserica manastirii, situata intr-o straveche vatra de sihastri, a fost trecuta in 1994 pe Lista Patrimoniului Mondial, impreuna cu alte 7 cunoscute biserici cu picturi exterioare din Bucovina, in perioada 1997-2000 s-a derulat aici un impresionant proiect comun, UNESCO-Romania, sprijinit de guvernul Japoniei si finantat in principal de Japan Trust Fund. Rezultatul a depasit toate asteptarile: prin procedee ultramoderne de decapare si curatare, descoperite si puse in practica mai ales de cercetatorii japonezi, a fost posibila indepartarea picturii de o calitate indoielnica, din gropnita, naos si sfintul altar, realizata in anii '40 ai secolului al XIX-lea in stil neoclasic. Pictura originala, din anul 1532, redata patrimoniului national si universal, infaptuita in registre mult mai ample ca in pronaos si gropnita, este uluitoare prin perfectiunea si pregnanta spirituala a liniilor, armoniile cromatice uneori mai presus decit muzica, transparenta diamantina a personajelor de o varietate tipologica extraordinara, dar mai ales prin compozitiile simbolice si complexe, care se adreseaza nu atit privirii, cit sufletului aflat in comuniune cu Dumnezeu. Prin aceasta senzationala restaurare, Probota se situeaza in prim-planul ierarhiei eterne a artei sacre europene, fiind o adevarata Capela Sixtina a Moldovei.Numele autorilor capodoperelor de la Probota au ramas pina in prezent necunoscute In timp ce picta tavanul Capelei Sixtine, intre 1508 si 1512, Michelangelo isi descria astfel, intr-un sonet, dulcea penitenta datorata efortului supraomenesc de a intrupa veritabile copii ale perfectiunii lui Dumnezeu din pozitii adeseori imposibile: ''Cu barba-n cer, cu pieptul de harpie,/Pe gheb sustin povara cefei grele,/Mi-i fata ca pestritele podele,/Cind pensula se scurge in prostie...''. Din pacate, numele autorilor capodoperelor de la Probota au ramas pina in prezent necunoscute, dar putem banui ca ispravnicul lucrarii, Grigorie Rosca, var al lui Petru Rares si primul egumen al sfintului lacas, ulterior mitropolit al Moldovei, nu era strain de conceperea grandiosului program iconografic si probabil mina sa nu a ocolit nici pensula. Ctitoria lui Petru Rares, domnitorul caruia i se datoreaza amplul program iconografic al frescelor exterioare care fac faima nordului Moldovei si Romaniei, a fost sfintita in 1530, an in care a fost ridicata si biserica de la Humor. Aceasta este de fapt a treia manastire construita in aceasta frumoasa zona, prima fiind realizata din lemn de stejar la sfirsitul secolului al XIV-lea, cunoscuta sub numele "Sfintul Nicolae din Poiana". Stefan cel Mare a zidit in apropiere o a doua manastire, de piatra, destinata a fi necropola parintilor sai, Bogdan si Oltea, denumita de arheologi Probota Veche, ale carei ruine se mai pastreaza si

astazi la circa 200 de metri de impozantul ansamblu actual. La Probota Veche, arheologii au descoperit de fapt ruinele a doua biserici, una fiind pictata si in exterior, ambele distruse de alunecari de teren. Necropola voievodala de la Probota a provocat rumoare in rindul ierarhilor vremii, deoarece domnii erau ingropati pina atunci numai la Bistrita si Putna. "S-au facut beseareca de iznoava, ca mai ghizdava si mai inframasetea", afirma despre aceasta episcopul Melchisedec la sfirsitul secolului al XIX-lea. In decursul timpului, s-a instituit aici o viata monahala autentica, cu respectarea normelor, cu monahi plini de smerenie si evlavie, fapt dovedit si de ridicarea din rindul acestora a numerosi episcopi si a trei mitropoliti: Grigorie Rosca, Gheorghe Movila si Teodosie Barbovschi. Datorita puternicelor ziduri de aparare cu drumuri de straja si contraforturi inaltate ulterior, aici se pastrau si averile unor boieri, ca intr-un fel de banca a Moldovei medievale. Aflarea acestui lucru a provocat insa numeroase atacuri din partea tilharilor, la sfirsitul secolului al XVI-lea manastirea ajungind intr-o stare jalnica. Ea a fost refacuta de domnitorul Vasile Lupu in anul 1646, dar lucrarile au continuat si in timpul domniei lui Dabija Voda. Doua puternice cutremure din 1790 si 1893 au distrus complet numeroase constructii din incinta, unele deja abandonate de calugarii tot mai putin numerosi, iar lucrarile ulterioare de refacere au desfigurat-o practic, deoarece au fost inzidite marile ferestre in stil gotic, a fost schimbat aspectul original al clisiarnitei, iar gropnita, naosul si sfintul altar au fost pictate in 1844 in culori de slaba calitate si intr-un stil neoclasic apropiat de kitsch. Sarbatorirea a 400 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, in 1904, a atras atentia asupra starii deplorabile a principalei ctitorii a fiului lui Stefan cel Mare, semnal lansat mai ales de istoricul Nicolae Iorga, cel care a adus aici placa de mormint a mamei celui mai faimos domn al Moldovei, Oltea. , iar lucrarile ulterioare de refacere au desfigurat-o practic, deoarece au fost inzidite marile ferestre in stil gotic, a fost schimbat aspectul original al clisiarnitei, iar gropnita, naosul si sfintul altar au fost pictate in 1844 in culori de slaba calitate si intr-un stil neoclasic apropiat de kitsch. Sarbatorirea a 400 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, in 1904, a atras atentia asupra starii deplorabile a principalei ctitorii a fiului lui Stefan cel Mare, semnal lansat mai ales de istoricul Nicolae Iorga, cel care a adus aici placa de mormint a mamei celui mai faimos domn al Moldovei, Oltea.Dosoftei s-a calugarit la Manastirea Probota Cel mai cunoscut monah din decursul dramaticei fiintari a Manastirii Probota a fost neasemuitul carturar Dosoftei, cel care a avut un rol important in istoria BOR si a spiritualitatii noastre, fondatorul poeziei romane literare. Nascut la 26 octombrie 1624, Dimitrie Barila era feciorul unor mazili romani de prin partile Sucevei, Leontie si Maria (Misira). Dupa ce si-a facut studiile la o scoala sprijinita de Fratia ortodoxa ucraineana din Lvov, el a devenit monah de Probota, luindu-si numele calugaresc de Dosoftei. In chilia si biblioteca de la Manastirea Probota a inceput viitorul mitropolit al Moldovei sa lucreze la opera sa duhovniceasca si literara, intemeietoare pentru cultura romana. Desi nu se stie anul in care a devenit calugar, este foarte probabil ca faptul sa se fi petrecut in 1647, dupa ce Vasile Lupu a refacut partial sfintul lacas, deoarece in 1649 Dosoftei era deja ieromonah al manastirii. El a vietuit aici 10-11 ani, facind dese deplasari pentru studiu la Mitropolia din Iasi, pastorita de un alt carturar cu un rol important in istoria culturii si spiritualitatii romane, mitropolitul Varlaam. Dosoftei era un tinar intelectual poliglot, dintre limbile vechi cunoscind elina, latina si slavona, iar dintre cele noi greaca, polona si ucraineana, un foarte bun cunoscator al istoriei, un pasionat cercetator al vechilor hrisoave si un renumit si harnic talmacitor. Toate aceste calitati l-au impus rapid in ierarhia BOR, in 1658 ajungind episcop de Husi, la numai 34 de ani, in vremea domnitorului Gheorghe Ghica, iar din 1659, timp de 12 ani, a fost episcop de Roman. In 1671, carturarul sucevean ajunge mitropolit al Moldovei in timpul domniei lui Gheorghe Duca, iar din 1686 isi petrece ultimii ani in exil, in Polonia, unde a plecat cu regele Jan Sobieski. Nu a uitat niciodata manastirea in care a scris primele stihuri, contribuind la refacerea sa, iar in 1677, in speranta de a fi mai bine protejata, a inchinat-o Manastirii Ortodoxe de la Ierusalim. Din nefericire, calugarii greci de la Sfintul Mormint nu se vor ocupa prea mult de starea acestei bijuterii de piatra, lemn si culoare care adaposteste in gropnita ramasitele pamintesti ale domnului Petru Rares, ale sotiei sale, Elena, si ale fiului lor, Stefan. Mitropolitul Dosoftei si-a adus o contributie decisiva la innoirea si fortificarea ortodoxiei, fiind un inamic declarat al reformei si un mare protector al dogmei ortodoxe, desi nu dispretuia cartile catolicilor apuseni. Celebra sa "Psaltire in versuri", tiparita in 1673 la Uniev, in Polonia, este poemul fondator al liricii noastre culte, si nu putem incheia aceasta scurta evocare fara a reda cunoscutele versuri ale Psalmului 136: "La apa Vavilonului,/ Jelind de tara Domnului,/ Acolo sedzum si plinsam/ La voroava ce ne strinsam,/ Si cu inema amara,/ Prin Sion si pentru tara,/ Aducindu-ne aminte/ Plingeam cu lacrami herbinte (...)". Picturile din naos si altar, punctul central al sfintului lacas In afara recuperarii frescelor originare atit de bine pastrate, de o prospetime incredibila, din gropnita, naos si sfintul altar, proiectul din anii 1997-2000 a avut in paralel si alte obiective: cercetari arheologice in interiorul bisericii si in incinta, crearea unui sistem modern de incalzire pe sub noua pardoseala de caramida, refacerea acoperisului de sita, restaurarea celor doua turnuri de colt ale incintei si acoperirea lor cu sita, etc. Biserica de dimensiuni monumentele(30 de metri lungime, aproape 30 de metri inaltime si 9 metri latime in dreptul absidelor) este construita in plan triconc amplu si se remarca prin eleganta proportiilor si armonia volumelor, dar si prin imensele

ferestre gotice din pridvor si pronaos, care dau nastere la efecte luminoase si simbolice unice prin acel joc elevat dintre gol si plin. Intrarea in gropnita se face printr-o usa cu ancadrament in stil renascentist, acea impletire eleganta de linii drepte si curbe, formele si profilurile influentate de Renasterea italiana fiind pentru prima oara prezente la o biserica din Moldova. Picturile din naos (foto, ''Rastignirea'') si sfintul altar, realizate in cadre rectangulare de mari proportii si imbinate intr-o inlantuire nemaivazuta de scene simbolice pline lumina spirituala si dramatism, unele absolut noi in iconografia crestina, sint cu adevarat punctul central al sfintului lacas, despre care se va mai vorbi si scrie mult de acum inainte. De neuitat sint splendoarea luminii care izvoraste din aceste fapturi apoape ireale, ritmurile melodioase ale siluetelor, modelajul mai rotund si mai intim al formelor decit in pictura bizantina, inca un ecou al artei renascentiste, minutioasa executie a costumelor, si chipurile de o expresivitate iluminanta. Unul dintre secretele reusitei de exceptie a vechilor zugravi ai bisericii consta fara indoiala in minuirea culorilor, acele ocruri brun-roscate sau galbene, verde de pamint, siena arsa, albul pur sau extraordinara gama de gri-uri, care amplifica profunzimea si exaltarea unor viziuni religioase. Importanta frescelor interioare aduse recent la lumina in gropnita, naosul si sfintul altar al manastirii este reliefata si in lucrarea "Manastirea Probota", publicata de Tereza Sinigalia si Voica-Maria Puscasu, la Editura Meridiane, in anul 2000:"Ceea ce este insa cu adevarat spectaculos este calitatea exceptionala a picturii originale descoperite, atit sub raport plastic, cit si tehnic (...)". Cele doua specialiste considera pe buna dreptate ca repictarea din anii '40 ai secolului al XIX-lea a salvat pictura originala. Undeva, in partea dreapta a sfintului altar, Sfintul Ioan Gura de Aur poate fi vazut cu un cutitas in mina, taind miinile Mintuitorului si asezindu-le pe Sfintul Disc. Cei care vor merge la Probota se vor infrupta din povestea fara sfirsit a Pruncului Divin, din darurile negraite ale unor miini de zugrav anonim prin care a lucrat Dumnezeu cel Vechi de Zile. artei renascentiste, minutioasa executie a costumelor, si chipurile de o expresivitate iluminanta. Unul dintre secretele reusitei de exceptie a vechilor zugravi ai bisericii consta fara indoiala in minuirea culorilor, acele ocruri brun-roscate sau galbene, verde de pamint, siena arsa, albul pur sau extraordinara gama de gri-uri, care amplifica profunzimea si exaltarea unor viziuni religioase.\par Importanta frescelor interioare aduse recent la lumina in gropnita, naosul si sfintul altar al manastirii este reliefata si in lucrarea "Manastirea Probota", publicata de Tereza Sinigalia si Voica-Maria Puscasu, la Editura Meridiane, in anul 2000:"Ceea ce este insa cu adevarat spectaculos este calitatea exceptionala a picturii originale descoperite, atit sub raport plastic, cit si tehnic (...)". Cele doua specialiste considera pe buna dreptate ca repictarea din anii '40 ai secolului al XIX-lea a salvat pictura originala.\par Undeva, in partea dreapta a sfintului altar, Sfintul Ioan Gura de Aur poate fi vazut cu un cutitas in mina, taind miinile Mintuitorului si asezindu-le pe Sfintul Disc. Cei care vor merge la Probota se vor infrupta din povestea fara sfirsit a Pruncului Divin, din darurile negraite ale unor miini de zugrav anonim prin care a lucrat Dumnezeu cel Vechi de Zile. -------------------------Manastirea Sfintul Ioan cel Nou din Suceava, un adevarat testament al lui Stefan cel MareCatedrala si resedinta mitropolitana a Moldovei timp de peste 150 de ani, Manastirea Sfintul Ioan cel Nou din Suceava este cel mai important si impetuos asezamint religios si istoric din fosta capitala a Tarii Moldovei. Celebra manastire, care adaposteste moastele Sfintului Ioan cel Nou, impresioneaza si azi prin ritmul si armonia elementelor arhitectonice, prin ingemanarea dintre falnicii copaci, arborii ornamentali si turlele semete ale bisericii si clopotnitei sau prin unitatea simfonica a intregului ansamblu. De sute de ani, de Sinziene, vin aici in pelerinaj numerosi credinciosi din toate provinciile istorice ale tarii, pentru a se ruga si a atinge inima iradianta si pura a orasului-racla de argint aurit cu ramasitele pamintesti ale martirului atit de venerat. Acest sfint lacas, cu o lumina suprafireasca tesuta din umbrele unor mari inaintasi(domnitori, ierarhi ai bisericii, mari demnitari, carturari sau monahi, dar si oameni simpli, unii dintre ei sfinti necunoscuti), care au petrecut cu totii aici sublime momente de reculegere si traire intru Hristos, este o carte-oglinda din piatra si spirit cu peceti de taina, in care fiecare sucevean isi poate regasi identitatea profunda, atemporala.O complexa comuniune de stiluri si ctitori din epoci diferiteTensiunea dintre monumental si imponderabil, dintre gravitatie si zbor atinge punctul maxim la biserica Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, pivotul intregului ansamblu al manastirii de calugari, resedinta duhovniceasca a Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor. La nici o alta manastire din nordul Moldovei nu se regaseste o atit de complexa comuniune de stiluri si ctitori din epoci diferite, ce se desfasoara pe durata a 600 de ani, de la racla de argint aurit din vremea lui Alexandru cel Bun la noul paraclis cu hramul Sfintul Ioan cel Nou, sfintit in 1998, ctitorie a IPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei si Radautilor. Desi principalii ctitori ai bisericii sint fiul si nepotul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea si Stefanita Voda, un pomelnic al bisericii din 1796 se apropie probabil mai mult de realitate, numele lui Stefan cel Mare si cele ale sotiilor sale, Maria de Mangop si Maria Voichita, fiind trecute inaintea celor doi. Biserica Sfintul Gheorghe, construita in spiritul celei de la Manastirea Neamt, cu scopul de a fi resedinta mitropolitana(cea de la Mirauti fiind demult neincapatoare pentru curtea domneasca), este un adevarat testament de piatra, impodobit cu roua spiritului, al lui Stefan cel Mare. Ea este atit o indrazneata intrupare a stilului moldovenesc, din punct de vedere arhitectonic si iconografic, cit si o posibila dorinta a neasemuitului voievod,

transmisa fiului sau.Inaltata din piatra bruta si caramida(la bolti si fatade) de Bogdan al III-lea pina la nivelul ferestrelor, constructia bisericii a fost reluata si definitivata de Stefanita Voda abia in 1522, fiind sfintita de catre mitropolitul Teoctist al II-lea, dar acoperisul de plumb, metal comandat de la regele Poloniei abia in luna decembrie, a fost montat probabil la inceputul anului 1523. Tot Stefanita Voda a dispus realizarea picturii interioare, dupa un program iconografic care respecta noul stil moldovenesc cristalizat intre 1487 si 1497, impresionanta fiind mai ales scena ''Rastignirii'' din naos. Pictura originara a fost spalata si refacuta partial, mai ales in pronaos si pridvor, de pictorul austriac Johan Viertelberger, care a lucrat timp de trei ani in perioada restaurarii generale coordonata de compatriotul sau, arhitectul Romstorfer, la inceputul secolului al XX-lea. Innegrita din nou de fum, ea a inceput sa fie refacuta si spalata din anul 2000, sub conducerea cunoscutului pictor prof. Oliviu Boldura, dar lucrarile stagneaza din lipsa de fonduri, suma totala necesara atingind 11 miliarde de lei. Poate urgentarea retrocedarii padurilor care au apartinut Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor va fi o solutie pentru a gasi banii in vederea restaurarii fostei catedrale mitropolitane si a multor alte lacase de cult din patrimoniul national si universal. Compusa din pridvor(un element care se va impune mai ales in epoca lui Petru Rares), pronaos, naos si sfintul altar, biserica Sfintul Gheorghe respecta planul triconc cu turla pe naos. Actualul pridvoras de la intrare a fost adaugat de mitropolitul Veniamin Costachi in anul 1837. Stralucitorul acoperis, care pastreaza doar forma initiala, este alcatuit din 10.000 de tigle smaltuite de culoare caramizie, galbena, albastra, verde si neagra, cu motive geometrice, fiind refacut in 1985, cind staret era parintele Grigorie, respectindu-se aspectul si tehnica folosite de arhitectul austriac Karl Romstorfer la restaurarea generala din anii 1904-1910. Acelasi arhitect cu studii la Viena a construit un nou si impozant baldachin pentru racla Sfintului Ioan cel Nou, pe locul celui vechi donat de fratii Ieremia, Simion si Gheorghe Movila. Catapeteasma sculptata in lemn, cu ornamente bogate si frumoase, a fost realizata in 1796 de slugerul Toader din tinutul Dorohoiului, fiind refacuta si poleita din nou in 1870, de catre zugravul A. Strajescul. Contraforturile si firidele alungite, ocnitele si discurile smaltuite, cu bumb la mijloc, diferit colorate, accentueaza caracterul de maretie si monumentalitate al sfintului lacas. Masivul si elegantul turn-clopotnita, construit cu un singur cat, prin stradania domnitorului Petru Schiopul, in 1589, a cistigat in inaltime si maretie tot in timpul restaurarii realizate de Romstorfer, care i-a adaugat etajul si turla, decorate cu firide si ocnite. Eclesiarnita-paraclis de dimensiuni mici, situata pe latura de nord-est a ansamblului manastiresc, este ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca, zidita in timpul domniei lui Miron Barnovski. Partea superioara a peretelui vestic a fost pictata in 1895 de catre Vladimir Mironescu, cele patru scene realizate in culori calde si cu o tehnica si o viziune mai apropiate de arta laica decit de cea post-bizantina, infatisind momente semnificative din viata Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava, unul din marii ocrotitori ai Moldovei: judecata, martiriul, ingerii inconjurind trupul mucenicului si aducerea moastelor la Suceava. Cele doua rinduri de chilii de la est si sud au fost inaltate de mitropolitul Iacob Putneanul in 1750, iar cladirea staretiei in anii 1894-1896, sub directa indrumare a arhimandritului Emanuil Ciuntuleac. In sfirsit, semetul paraclis ctitorit recent de IPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, cu colonade si cupole in stil neobizantin, pictat partial de fratii Mihai si Gavril Morosan din Suceava, da consistenta si un plus de armonie intregului ansamblu. Pictura fratilor Morosan, maestri ai tonurilor contrastante si ai simfoniilor monocromatice, impresioneaza prin precizia desenului, gama cromatica variata si caracterul decorativ foarte pregnant, accentuat si de ingenioasele arabescuri ornamentale. Frumoasa catapeteasma din lemn de stejar a paraclisului este opera talentatului mester Constantin Fosalau din Nemtisor(Neamt).Pictura exterioara a fostei catedrale mitropolitane, din pacate in mare parte deteriorata, a fost realizata in 1534, deci apartine epocii lui Petru Rares, cind s-a format si s-a consolidat in acest sfint lacas celebra Scoala de pictura sacra de la Suceava, care a dat pictori de geniu, precum Dragos Coman sau Toma de la Suceava. Aparatorul celest al MoldoveiCele mai de pret odoare ale bisericii Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, sint desigur sfintele moaste ale Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava, asezate intr-o racla de argint aurit realizata cu mare maiestrie de mesterii locali in vremea lui Alexandru cel Bun, ''capodopera argintariei din Moldova si totodata din tarile romane in secolul al XV-lea''(Vasile Dragut). Modelate prin ciocanire si gravare, placile de argint contin 12 scene asezate pe doua registre cu imagini din viata martirului. Numarul mare de personaje, multe dintre ele in pozitii care sugereaza miscarea si dramatismul, finetea si exactitatea desenului, expresivitatea chipurilor redate pe spatii atit de mici, freamatul de argint al gesturilor si trasaturilor multimilor, fac din aceasta racla un obiect pe masura continutului pe care-l adaposteste, o minune a artei medievale romanesti.Ioan era un negustor crestin din Trapezunt(Asia Mica), unde s-a nascut in jurul anului 1300, si care obisnuia sa vinda matasuri, smirna, icoane, cadelnite si sa cumpere de pe alte meleaguri, in special din Tara Moldovei, vite, griu, vin s.a. In anul 1332, calatorind spre Cetatea Alba pe corabia venetiana a armatorului Reiz, intra intr-o disputa religioasa cu acesta, care era un fervent adept al unor idei schismatice. Infuriat si dornic de razbunare, dupa ce pune piciorul pe tarm, Reiz merge la hanul tatar, eparhul Cetatii Albe, pe care il minte ca respectatul si cuviosul negustor

Ioan doreste sa-si paraseasca credinta si sa treaca la cea islamica. Cind aude de la han aceste vorbe ''mai amare ca fierea'', tinarul Ioan denunta inscenarea si vorbeste ca un adevarat si statornic adept al lui Hristos. Cuprins de minie si socotind ca a fost jignit, eparhul cetatii ordona ca negustorul din Trapezunt sa fie supus celor mai groaznice torturi pentru a-si renega credinta. El este legat de coada unui armasar si tirit pe strazile orasului, cu trupul sfisiat de pietrele caldarimului, apoi decapitat si abandonat. Trei ingeri imbracati in costume albe stralucitoare coboara pentru a transfigura trupul pamintesc al martirului, confundati de un pagin cu preoti crestini veniti sa-l ridice. Incercind sa traga cu arcul in ei, paginul ramine impietrit in pozitia de tragere o noapte intreaga. La auzul minunii, hanul tatar accepta ca Ioan sa fie inmormintat in cimitirul crestin, dupa rinduielile bisericii ortodoxe. Asezate pe sfinta masa a altarului bisericii ortodoxe din Cetatea Alba, moastele Sfintului Ioan au stat acolo circa 70 de ani, fiind venerate de credinciosi, incepind de atunci, pentru sirul nesfirsit de minuni si tamaduiri. In 1402, ele au fost aduse la Suceava de Alexandru cel Bun si sotia sa Ana, care era bolnava, dar a fost vindecata apoi si ea in chip miraculos de acestea, fiind depuse in biserica Mirauti, sediul Mitropoliei Moldovei pina la inaltarea bisericii Sfintul Gheorghe. Abia in 1589, in timpul domniei lui Petru Schiopul, relicvele Sfintului Ioan cel Nou au fost mutate la biserica Sfintul Gheorghe, unde odihnesc si astazi. In 1686, in urma unei invazii a armatei polone conduse de regele Ioan Sobieski, mitropolitul Dosoftei a fost nevoit sa-l insoteasca pe acesta in tara vecina, impreuna cu moastele Sfintului Ioan, cu multe odoare de pret(mitra de aur a mitropolitului, impodobita cu diamante si cu smaralde, cruci de aur cu rubine si turcoaze, cirje pastorale de argint, icoane cu aur, argint si margaritare, sfesnice si cadelnite din aur si argint, aere, vesminte preotesti s.a.) si cu 400 de manuscrise apartinind Mitropoliei Moldovei. Iata cum descrie acest dureros episod din istoria tarii, marele carturar Dimitrie Cantemir: ''Polonii au pradat si vasele sfinte si moastele Sfintului Ioan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint si de aur le-au luat cu sine si impreuna cu ele pe insusi mitropolitul care mustra fatis fapta nelegiuita a ostasilor si se ruga de indurare''. Dupa numeroase interventii de-a lungul anilor, moastele care au stat in Polonia aproape 100 de ani, in Cetatea Stryj si apoi intr-o biserica din orasul Zolkiev, linga Lvov, au revenit in catedrala vechii mitropolii a Moldovei in 13 septembrie 1783, in urma staruintelor celui dintii episcop al Bucovinei, Dositei Herescul, pe linga imparatul imperiului austro-ungar. Pina in ajunul celui de-al doilea razboi mondial, numerosi credinciosi poloni din zona Zolkiev si din toata Galitia, atit ortodocsi cit si catolici, obisnuiau sa vina in pelerinaj la sfintele moaste de la Suceava si la izvorul sau cu apa binecuvintata, o marturie clara despre traditia venerarii lor de catre credinciosii din tara vecina, in urma minunilor si vindecarilor spectaculoase infaptuite de aparatorul celest al Moldovei.---------------------------Biserica Mirauti, prima catedrala mitropolitana a MoldoveiO Sfinta Treime a inceputului intemeietor este biserica Mirauti, cu hramul Sfintul Gheorghe, din Suceava. Un loc de trei ori sfint pentru spiritualitatea si istoria orasului Sfintului Ioan cel Nou(care s-a odihnit in vechea biserica de la Mirauti 187 de ani) si a Moldovei. Traditia spune ca pe platoul acesta, situat la jumatatea distantei dintre Curtea Domneasca si Cetatea de Scaun, cunoscut in vechime sub numele Dealul Tatarilor, a fost inaltata prima biserica de lemn, in momentul cind localitatea era abia un catun, fapt semnalat si de marele carturar sucevean Simion Florea Marian. Acelasi sfint lacas a fost timp de peste 120 de ani sediul primei Mitropolii a Moldovei. In sfirsit, el este ctitoria unuia dintre cei dintii ''descalecatori de tara, datatori de legi si datini''(M.Eminescu), Petru I Musat. Tot la biserica Mirauti au fost unsi cu mir de la Sfintul Mormint, eroii civilizatori ai Moldovei, de la Alexandru cel Bun la Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, cel care ''nu in betii, nici in ospete petrecea, ci ca un strajer in toate partile priveghiia, ca sa nu stirbeasca tara ce-i ramasese de la tata-sau''(Grigore Ureche).Petru I Musat si prima Mitropolie a MoldoveiCtitorul fostei Mitropolii a Moldovei cu sediul la biserica Mirauti, Petru I Musat(1375-1391), nepotul domnului descalecator Bogdan I, este voievodul inaugurator care a inaltat sistemul de cetati din Tara Moldovei(fortul viitoarei Cetati de Scaun, Curtea Domneasca din Suceava, Cetatea Scheia, Cetatea Neamtului si Cetatea Romanului), si a batut prima moneda a noului stat european(grosul de argint, cu cap de bour). Dupa infaptuirea puternicei uniuni polono-lituaniene din 1385, care cuprindea si importante parti ale Rusiei, Petru I realizeaza o inteligenta politica de aliante, acceptind sa fie vasalul regelui Poloniei, Wladyslaw Jagello, in 1387. Erau astfel spulberate pretentiile de hegemonie ale regatului Ungariei, iar prestigiul international al Tarii Moldovei inregistra un curs ascendent. Juramintul vasalic a fost depus de Petru I la Lwow, in fata unei cruci tinute in miini de Kiprian, mitropolit al Kievului si al intregii Rusii, un cunoscut ierarh de origine bulgara, reprezentant de elita al Patriarhiei de la Constantinopol. Acesta a fost primul contact oficial cunoscut intre Moldova si Bizant, istoricii considerindu-l un fel de acord de principiu pentru infiintarea primei mitropolii ortodoxe, initiativa a lui Petru I, care a renuntat cu acest prilej la confesiunea catolica, impartasind credinta majoritatii locuitorilor tarii. Putin cunoscut este faptul ca in 1370, Latcu Voda, fiul lui Bogdan I, reusise sa inscrie recent intemeiata Tara a Moldovei, pe o alta traiectorie spirituala, mai inrudita cu cea occidentala. In urma unor tratative, Papa i-a acordat o episcopie in dependenta directa de Vatican, cu sediul la Siret, capitala de atunci a Moldovei. Doar imprejurarile internationale nefavorabile au facut ca

noul stat moldovean, si poate Romania de mai tirziu, sa nu aiba un destin istoric si duhovnicesc legat de catolicism. Peste 5 ani, regele Poloniei, Ludovic de Anjou, pune capat initiativei lui Latcu Voda. Drumurile catre Vatican fiind inchise, voievozii de mai tirziu au incercat sa obtina independenta ecleziastica de la Bizant. Atit Petru I, cit si Roman Voda, ulterior, l-au propus ca mitropolit al Moldovei pe episcopul Iosif, lucru neacceptat de Patriarhia de Constantinopol, care dorea sa-si impuna ierarhii proprii, precum Theodosie sau Ieremia. Abia voievodul Alexandru cel Bun, care-l prefera tot pe Iosif, iubit si apreciat de asemenea de localnici, reuseste sa obtina acordul Bizantului. Patriarhul Matei I a dat in sfirsit binecuvintarea ca fostul episcop al Cetatii Albe, anatemizat cu citiva ani inainte, sa urce intiiul pe scaunul mitropolitan de la biserica Sfintul Gheorghe(Mirauti), in 26 iulie 1401.Actuala biserica inglobeaza fundatiile ctitoriei lui Petru I, prima catedrala mitropolitana a MoldoveiCunoasterea si venerarea inceputurilor era o preocupare de suflet si pentru inegalabilul folclorist Simion Florea Marian, care se pare ca si-a sfirsit ultimele zile de viata in timp ce lucra la ''schita istorica'' ramasa neterminata, ''Biserica Mirauti din orasul Suceava'', publicata de Aura-Doina Bradatan in ''Suceava-anuarul Muzeului National al Bucovinei''(2000). Opinia acestui valoros si scrupulos cercetator este ca numele Mirauti dateaza din jurul anului 1800 si a fost preluat de la cel al unui om al locului din acea perioada, Vasili Mereutza.Actuala biserica, aflata intr-un complex proces de restaurare, este de plan triconc, cu turla pe naos si cu un impetuos turn-clopotnita situat pe latura sudica, al carui parter cu usa de acces are aspectul unui pridvor, fiind o constructie apartinind primelor doua decenii ale secolului al XVII-lea. Eminentul arheolog sucevean Victoria Paraschiva Batariuc afirma ca mesterii de la inceputul secolului al XVII-lea au refolosit vechea zidarie, cu urme de fresca, dar si piatra pavimentara smaltuita in verde, drept piatra de zidarie. Ctitorul asezamintului complet refacut a fost probabil voievodul Bogdan cel Orb, asa cum considera cecetatorul G.Bals, fapt intarit si de citeva monede suedeze apartinind epocii regelui Gustav Adolf, care au fost gasite in zidarie. Pridvorul-clopotnita si frumoasele rinduri de caramizi asezate in zimti reprezinta o influenta a stilului muntenesc, tot mai frecventa in construirea noilor lacase de cult din Modova, incepind cu secolul al XVII-lea. Totusi, un amanunt interesant este fatul ca pridvorul-clopotnita de pe latura sudica este un element specific si bisericii Sfintul Nicolae din Balinesti, ctitorie a logofatului Ioan Tautu din anii 1492-1493. Intuitia lui G. Bals din 1924 a fost definitiv confirmata de cercetarile arheologice din perioada 1991-1997, care au dus la descoperirea fundatiilor si a unor portiuni din zidurile vechii catedrale mitropolitane ctitorita de Petru I. Acel sfint lacas originar era de plan nava, dreptunghiular, fara abside laterale si cu absida altarului poligonala, planimetrie specifica stilului gotic. Lungimea edificiului era mai mica, actualul altar incepind exact din locul unde se termina vechiul altar. Tot in timpul cercetarilor de dupa 1990, arheologii suceveni coordonati de profesorul Mircea D. Matei au descoperit in interiorul bisericii 23 de morminte, dintre care unul se presupune ca ar apartine chiar neasemuitului ctitor, Petru I Musat, iar altul in mod sigur este locul de veci al primei sotii a lui Stefan cel Mare si Sfint, Evdokia de Kiev, distinsa printesa lituaniana. Mormintul intii din naos, atribuit lui Petru I, desi nu s-a gasit o piatra funerara cu o inscriptie clara, este un cavou de caramida, unde se afla un sicriu de forma trapezoidala in sectiune, care continea ramasitele pamintesti ale defunctului si un impresionant complex textil medieval de inmormintare, aflat astazi in plin proces de restaurare. In sustinerea ipotezei sale, Mircea D. Matei invoca date de planimetrie si stratigrafie, dar si argumente indirecte, cunoscindu-se faptul ca Petru I a fost ctitorul bisericii vechi, al Curtii Domnesti si cel al Cetatii de Scaun a Sucevei, care a devenit capitala Moldovei din initiativa sa.Distrusa in timpul unei invazii a tatarilor din 1513 si refacuta de Bogdan al III-lea pentru a adaposti in continuare moastele Sfintului Ioan cel Nou, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea si in secolul al XVIII-lea biserica Mirauti ajunge din nou intr-o stare de degradare avansata. O fotografie publicata in anii '20 de G. Bals, si realizata inaintea restaurarii coordonate de Karl Romstorfer in perioada1898-1903, ne infatiseaza un edificiu lipsit in cea mai mare parte de acoperis, cu zidurile crapate si clopotnita pe jumatate distrusa, prada naturii salbatice dezlantuite.Gindul frumos si temeinic al baronului HurmuzachiMeritul salvarii fostei catedrale mitropolitane a Moldovei de la disparitia totala revine atit comunitatii ortodoxe locale, cit si unor personalitati ale Bucovinei. Baronul Eudoxiu Hurmuzachi a trimis un memoriu guvernului imperial in 1880, solicitind restaurarea sa, iar mitropolitul Silvestru, se adresa astfel Imparatului Franz Joseph in ianuarie 1886: ''In orasul Suceava se afla un edificiu monumental, care sta pe un platou liber situat, si prin vechimea sa precum si prin constructiunea sa arhitectonica impune chiar privitorului specialist, din contra pe confesionalii ortodocsi de aici si din departare ii umple de pietate si cu durere adinc simtita. Aceasta este catedrala de odinioara mitropolitana a tarii(...)''.In anul 1792, biserica este in pericol de a fi darimata, pentru a se amenaja pe locul ei o piata. Numai jalbele si interventiile repetate ale locuitorilor Sucevei au facut ca vechea mitropolie sa nu fie complet spulberata, ca atitea alte lacase de cult. Mai mult, in 1799, unul dintre localnici, maiorul Ioan Florea, reuseste sa cumpere locul cu tot cu ruinele bisericii, pe care il doneaza apoi comunitatii ortodoxe, pentru a fi sigur ca ceea ce a mai ramas din prima Mitropolie a Moldovei se va pastra in vederea unei viitoare restaurari. In secolul al XIX-lea, negasindu-se fonduri

pentru restaurare, ea a servit drept depozit de fin, cereale si piei crude. Abia la sfirsitul secolului al XIX-lea, dupa acordul obtinut de la Imparatul Franz Joseph in urma memoriilor baronului Eudoxiu Hurmuzachi si ale mitropolitului Bucovinei, Silvestru, si dupa incheierea dezbaterilor unei comisii de evaluare, care a estimat costurile totale la 25.000 de florini, incep lucrarile de restaurare conduse de Karl Romstorfer. Acesta era o mare personalitate a Tarii Fagilor, directorul Scolii de Arte si Meserii din Cernauti, conservator pentru landul Bucovina al K.K.der Kunst und Historische Denkmaler(Comisia Chezaro-Craiasca pentru Istorie si Cladiri de Arta). Desi era austriac, el s-a apropiat cu intelegere si iubire de monumentele religioase si istorice din Bucovina, incercind cu onestitate si profesionalism sa le redea infatisarea mareata de altadata, asa cum a procedat si la biserica Sfintul Gheorghe de la Manastirea Sfintul Ioan cel Nou din Suceava, Manastirea Putna, biserica din Badeuti s. a. Din pacate, in vremea sa el nu mai putea gasi zugravi locali de valoarea unor Dragos Coman sau Toma de la Suceava, astfel incit pictura interioara realizata de vienezul Karl Jobst, cu tabloul votiv din naos in care este infatisat Imparatul Franz Joseph, cu chipul blind, relaxat, si cu coroana asezata alaturi, pe o masuta, dar si cu celelalte scene ale programului iconografic, este de multe ori situata la limita kitsch-lui. Desi in prezent aceasta pictura este restaurata cu cheltuieli mari, mult mai profitabila din toate punctele de vedere ar fi fost probabil repictarea fostei catedrale mitropolitane de catre unii din marii zugravi de biserici ai tarii, Ion Grigore, Nicolae Sava, fratii Morosan din Suceava s.a. Imaginile lui Karl Jobst se pierd in amanunte nesemnificative, chipurile personajelor si-au epuizat complet aura hieratica si nobila specifica artei bizantine, iar numeroasele tonuri folosite nu sint armonizate cu maiestria vechilor nostri zugravi. Realizata intr-un stil academic dulceag, marcat de toate viziunile si partile mai putin rezistente in timp ale romantismului, aceasta pictura arata ca zugravul vienez nu a reusit sa se apropie de spiritul locului si al marii arte bizantine.Cu toate acestea, nu putem incheia decit cu gindul frumos si temeinic al baronului Eudoxiu Hurmuzachi: ''Edificiul acesta fara toata indoiala este cel mai pretios monument de arhitectura din evul mediu, dintre cite le poseda Bucovina si neconditionat ar trebui de restaurat''.-----------------------------------------Manastirea Humor a fost pictata de un Tizian al SuceveiO ''cenusareasa'' a constelatiei de asezaminte religioase din nordul Moldovei din patrimoniul national si universal pare a fi Manastirea Humor, mai ales in comparatie cu Putna, Voronet, Moldovita sau Sucevita. Ea are atit o avere mai restrinsa, datorata si lipsei de receptivitate a autoritatilor locale in legatura cu retrocedarea fondului funciar si silvic, cit si turisti mai putini. Publicul larg si mai ales vizitatorul avizat al manastirii situate in localitatea cu acelasi nume, in mijlocul unui peisaj feeric, pot insa descoperi aici cu incintare lucruri de o frumusete si o valoare istorica si artistica uneori coplesitoare. Locul acesta binecuvintat a fost creuzetul magic in care a inceput cristalizarea stilului moldovenesc in arhitectura si arta noastra medievala in vremea domnitorului Alexandru cel Bun, si tot aici s-au pictat primele fresce exterioare, din seria capodoperelor murale care au uimit lumea, de catre o echipa de mesteri zugravi coordonata de Toma, un veritabil Tizian al Sucevei.Comoara de linga manastireAura inaugurala a Manastirii Humor in arta noastra veche este oarecum umbrita de distrugerea primei manastiri intemeiate aici, ctitorie a marelui vornic Ioan(1415), care facea parte din curtea domneasca a lui Alexandru cel Bun. Nu se stie cu siguranta daca sfintul lacas a fost transformat in ruine in 1527 datorita unui cutremur sau unui seism la fel de devastator, provocat de trecerea hoardelor tataresti prin aceste locuri. Dupa numai trei ani, la 15 august 1530, era sfintita noua biserica, ctitorie a marelui logofat Teodor Bubuiog, inaltata la indemnul domnitorului Petru Rares. Trecut in vesnicie in anul 1539, fiind inmormintat in gropnita bisericii cu sotia sa, Anastasia, logofatul Teodor a slujit patru voievozi ai Moldovei: Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea, Stefanita Voda si Petru Rares. Daniil, hatman si logofat de Suceava, prin importantele sale danii facute manastirii, poate fi considerat un al doilea ctitor al ei. De altfel portretul sau poate fi vazut in pronaos,( purtind un sul cu inscriptii pe care s-a descifrat anul 1555), alaturi de sotia sa, Teodosia, amindoi fiind asezati in fata Maicii Domnului. Un alt eveniment tragic din viata comunitatii monahale locale si a culturii romanesti este jefuirea si incendierea sfintului lacas in 1653, de catre cazacii lui Timur Hmelnitki. Una din tainele nescrise ale manastirii, care s-a pastrat peste generatii, este informatia ca o parte din tezaurul alcatuit in special din obiecte de cult, inclusiv doua clopote care contineau o mare cantitate de argint, a fost ingropat in dealul din apropiere, intr-o directie perpendiculara pe latura sudica a bisericii. Maica Paraschiva, stareta manastirii reinfiintate in 1991, in care traiesc in ascultare 30 de calugarite tinere, isi aminteste ca in 1995, o echipa de specialisti de la Bucuresti, dotata cu aparatura de detectie a metalelor neferoase, a facut investigatii pe dealul respectiv. Indicatorul aparatului s-a miscat intens intr-un anumit loc, sugerind existenta unei posibile comori subpamintene, dar de atunci oficialii nostri de la ministerul Culturii si Cultelor nu au mai facut nici un gest pentru inceperea sapaturilor si scoaterea tezaurului la suprafata. Asa a fost ratata o sansa reala pentru manastire de a fi mai pregnant in prim-planul iubitorilor de arta si traditie veche romaneasca. Specialistii afirma ca fragmentele de fresca ale primei biserici se caracterizau prin monumentalitate, realism moderat

si o accentuare a umanizarii chipurilor, spre deosebire de hieratismul specific picturii bizantine. Tehnica de zidarie era cea obisnuita in goticul tirziu, prin utilizarea pietrei de cariera si a celei profilate. Disparitia picturilor murale din vremea lui Alexandru cel Bun este partial compensata de existenta unor valoroase obiecte de cult si miniaturi, in special cele din cunoscutul Tetraevangheliar realizat de ieromonahul Nicodim de la Putna (1473) si donat de Stefan cel Mare Manastirii Humor. Una dintre miniaturile cele mai apreciate din acest Tetraevangheliar este imaginea votiva (foto) in care apar Maica Domnului cu Mintuitorul in brate, cu Stefan cel Mare ingenuncheat fata sa, imbracat in vesminte princiare si cu coroana pe cap, oferindu-i cu un gest amplu si cuvios Evangheliarul. Inedit pentru istoria artei noastre vechi este faptul ca in timp ce Maica Domnului este reprezentata in stil bizantin, portretul lui Stefan cel Mare este realizat in maniera realista si laica a Renasterii italiene. Acest lucru ne poate duce la concluzia ca in vremea lui Stefan cel Mare, in ambianta curtii domnesti, erau realizate si opere de pictura laica. Este atestata si existenta unui atelier de argintarie la Manastirea Humor, in perioada de dinaintea catastrofei din 1527, chiar ferecatura impresionanta a Tetraevangheliarului de la Humor fiind mestesugita in acest atelier. Pe fata putem admira imaginea "Pogoririi la iad", incadrata cu chenare din vrejuri vegetale si avind patru insertii de pietre semipretioase, iar pe verso o superba imagine a "Adormirii Maicii Domnului", incadrata cu patru bumbi striati.Un mesaj politic in imaginiLa noua biserica ctitorita in perioada lui Petru Rares, se remarca absenta turlei pe naos (o caracteristica a ctitoriilor boieresti), dar si trecerea de la pridvorul inchis la cel deschis. In anul 1535, domnitorul Petru Rares a trimis la Manastirea Humor o echipa de mesteri zugravi, in frunte cu faimosul Toma de la Suceava, comparat de unii critici de arta cu Fra Angelico sau Andrei Rubliov, care a impodobit sfintul lacas atit in interior cit si in exterior. Enigmaticul Toma, care-si zicea "pictor din Suceava, curtean al preaslavitului si maritului domn moldovean Petru Voievod", despre care se stiu din pacate putine lucruri, a reusit sa intrupeze o compozitie de ansamblu extrem de unitara prin folosirea unei dominante tonale, acel binecunoscut rosu caramiziu cu modulatii de o infinita tandrete, dar si prin tehnica asamblarii si ritmarii imaginilor, pictate mai ales in culori fundamentale, rosu, albastru si verde. Pe peretii pridvorului poate fi admirata o frumoasa si expresiva "Judecata de Apoi", in centru avind Sfinta Treime, apoi fluviul de foc ce izvoraste de sub picioarele Mintuitorului, devenind tot mai larg pe masura ce se indeparteaza de acesta. Frescele exterioare pastrate cel mai bine se afla pe latura sudica a bisericii si reprezinta in principal temele iconografice din "Glorificarea Maicii Domnului", la care se adauga "Asediul Constantinopolului" (anul 626), pictorul Toma de la Suceava imaginind, in locul persilor, turci asupra carora se pravalesc din cer pietre si limbi de foc trimise de Maica Domnului, la rugamintea bizantinilor asediati. Un gest aproape postmodern, unic in iconografia crestina din epoca medievala, este faptul ca pictorul Toma s-a reprezentat si pe sine insusi in aceasta fresca, in chip de calaret care strapunge cu lancea un luptator turc. E un evident mesaj politic in imagini, o imbarbatare a localnicilor in luptele cu adversarul lor traditional. Tot pe acest perete monumental se mai gasesc scene din viata si minunile Sfintului Nicolae, tot ansamblul remarcindu-se prin vivacitate si prospetime, prin precizia si eleganta formelor, dar mai ales prin acordurile cromatice cu irizari de giuvaer. Din iconografia de pe peretele nordic, cel mai afectat de intemperii, se pastreaza doar fragmente din ''Arborele lui Ieseu'', citeva scene din viata Sfintului Gheorghe si urme din ''Vamile vazduhului''.Pe peretele de rasarit se afla "Rugaciunea tuturor sfintilor", despre care Vasile Dragut afirma ca este cea mai complexa ruga din intreaga iconografie crestina, unde sint grupati in savante ierarhii profeti, coruri ingeresti, umili calugari si pustnici, Apostoli si sfinti episcopi. Picturile din naos si din altar sint integrate in compozitii mai dinamice ca in epocile anterioare. In afara valorii artistice, o deosebita valoare istorica si afectiva o prezinta portretele din tabloul votiv cu Petru Rares, Stefanita si Doamna Elena. In pronaos sint reprezentate scene din Sinaxar si sinoadele ecumenice, in registrul inferior putind fi admirate un cortegiu de sfinti, un interesant briu de solzi si niste perdele galbene semnificind ingradirea sacrului. Pictura din bolta bisericii o reprezinta pe Maica Domnului, inconjurata de 16 arhangheli si 24 de profeti, intr-o compozitie alerta ce aminteste de ritmul muzicii bizantine.Prin opera sa pictata de la Manastirea Humor, Toma de la Suceava se inscrie in rindul marilor mesteri ai picturii romanesti si europene din secolul al XVI-lea, de neintrecut fiind si amplitudinea viziunii iconografice, cu imagini de la hieratismul si compozitiile statice ale artei bizantine, si pina la dinamismul, ironia, pitorescul si anecdoticul din pictura occidentala a vremii. O fresca descoperita de pictorul George baron LovendalIn afara bisericii, a mai ramas ca o marturie de piatra si lemn peste timp, zveltul turn al clopotnitei construit de domnitorul Vasile Lupu in anul1641. Iconostasul de la Humor (cu crucea adaugata in 1590) este una dintre cele mai remarcabile lucrari in lemn din sec. al XVI-lea, care prin fastuoasa decoratie sculptata, cu motive vegetale aurite, poate fi considerata o capodopera a genului. Cunoscutul carturar francez Paul Henri considera ca la Manastirea Humor "o unitate desavirsita pluteste intre pictura, arhitectura si acustica''. Se spune ca in biserica manastirii cintarile religioase pot beneficia de cea mai

buna acustica si rezonanta dintre toate sfintele lacasuri din nordul Moldovei. Intimplarea a facut sa ma conving personal de acest lucru, ascultind in pronaos corul Seminarului Teologic din Dumbraveni, judetul Suceava, cintind "Ingerul a strigat", in pragul sarbatorii crestine Buna Vestire, vocile tinerilor seminaristi atingind aici sonoritatea si performantele unor instrumente muzicale. Un amanunt semnificativ mai putin cunoscut este faptul ca, in anul 1938, cunoscutul pictor George baron Lovendal a descoperit sub tencuiala de deasupra usii de intrare in biserica o noua fresca datind din perioada lui Toma de la Suceava. Pictura o reprezinta pe Maica Domnului cu chipul inclinat aproape la orizontala, cu niste ochi mari, de o luminozitate hipnotica, privind parca in profunzimile propriei interioritati peste capul Pruncului Divin, readucindu-ne in memorie frumosul vers al regretatului poet si pictor de biserici humorean, George Gavrileanu: ''Ochi stranii lumineaza intrarea in cer...''.Nestemata a culturii si ortodoxiei romanesti, inca nu indeajuns de pretuita la valoarea sa, Manastirea Humor isi asteapta oaspetii cu o poarta larg deschisa atit spre lume cit si spre cerul din care ne privesc cetele sfintelor fapturi nevazute.----------------------------------------Biserica Adormirea Maicii Domnului din Itcanii Vechi, spatiul originar al SuceveiMutilarea spiritului incepe prin ruperea legaturilor invizibile cu ordinea esentelor, cu matricea originara. In absenta unui cult al stramosilor si spatiului intemeietor, viata e invadata de haosul economic si moral. Un astfel de spatiu sacru, uitat de cei mai multi suceveni, in primul rind de oficiali, este biserica Adormirea Maicii Domnului din Itcanii Vechi, pe care edilii comunisti au reusit sa o ecraneze complet prin construirea Grupului Scolar nr. 2. Ascunsa intr-o fundatura numita strada Nicolae Labis, in spatele acestui colos scolar, printre balarii, ogoare, case darapanate, strazi desfundate, versanti cu tufe pline de gunoaie, salcii plingatoare si flori de soc, biserica aceasta impunatoare si zvelta, cu masive coloane din piatra este o sfinta fintina a Sucevei, din care putem bea apa vie a inceputurilor. Aici a fost intemeiata, inainte de 1395, prima manastire de calugarite din Moldova, Manastirea lui Iatco(poate Latcu Voda), si tot in acelasi loc s-au stabilit cei dintii locuitori ai Sucevei de mai tirziu, inca de pe la 1352, in vremea domnului descalecator Dragos Voda.Manastirea lui Iatco, spatiul originar al SuceveiPutinele izvoare scrise ramase pina la noi, amintesc faptul ca in urma cu peste 650 de ani, pe teritoriul actual al Sucevei, se inalta o padure de stejari batrini, cuprinsi intr-o sacra imbratisare de crengi aurii de visc, cu ferigi si alte hieroglife vegetale, cu scorburi pline de miere salbatica, zimbri si soimi ageri. Dar povestea aceasta a fost spusa mai demult si mai bine de parintele profesor Erast Hostiuc din Cernauti, in 1928, unul dintre putinii nostri carturari care au scris despre biserica Adormirea Maicii Domnului: ''Legenda nationala, reprezentata prin marele nostru cronicar Miron Costin, ne istoriceste ca atunci cind Dragos, fiul Voevodului Bogdan, a pornit din Maramures peste Carpati si a intemeiat, in aceasta ''terra deserta'' si ''solum dubiae possesionis'', domnia independenta a Moldovei de mai tirziu, a intreprins, insotit de citiva tovarasi ai sai, mai multe excursii de vinatoare prin tara ocupata ca s-o cunoasca. Intr-o dimineata, a vazut in departare un sul de fum, urcindu-se in sus. Curios si mirat de aceasta, deoarece credea cuprinsul nelocuit pina atunci, s-a pornit in directia fumului si a dat de un carbunar batrin, care, preocupat cu ingrijirea unor stupi din apropierea gropii pentru arderea carbunilor, nici n-a observat vizita ce i se facea. Trezit din ocupatia lui atenta, nici n-a putut raspunde salutului prietenesc, caci, rus, din Sniatin, nu cunostea limba romana. Abia un talmaciu din suita Voevodului s-a putut intelege cu el. Batrinul s-a numit ''Iatco din Sniatin''. Talmaciul l-a informat pe acest batrin singuratec ca Tatarii s-au retras si ca tara a fost ocupata de Voevodul Bogdan. Totodata, la dorinta lui Dragos, talmaciul ii mai comunica batrinului ca Voevodul Bogdan ii da in stapinire tot pamintul de primprejur, daca vrea sa-si mai aduca si alti tovarasi din Sniatin si sa intemeieze aici o colonie trainica. Dorinta Voevodului se implini si astfel lua fiinta ''Iatcani'' sau ''Etcani'' sau ''Itcani'', simburele orasului Suceava de mai tirziu''. Rus sau lituanian(popor pentru care arborele sacru este stejarul), Iatco din Sniatin(Galitia) a fost conform legendei primul cetatean si proprietar al Sucevei, de la care a fost preluat numele manastirii si al asezarii, ulterior devenita cartier al Sucevei. Incepind sa defriseze padurea de stejari cu ajutorul altor locuitori stabiliti aici, poate ca el a inaltat si prima biserica de lemn din cele citeva care au fost construite pe acelasi loc in decursul timpului, dupa aceea aparind chiliile si anexele unei manastiri. Prima atestare documentara care se refera pe larg la Manastirea Itcani dateaza din anul 1453, si apartine lui Alexandru al II-lea Voievod, cunoscut si sub numele de Alexandrel, deoarece in acel an, cind a ajuns pe tronul Tarii Moldovei, ca fiu al lui Ilias Voda si frate al lui Bogdan al II-lea Voda, cu totii Musatini veritabili, avea doar 15 ani. In hrisovul sau din 23 februarie 1453, unul din primele documente asupra carora isi pune pecetea sa de domnitor, tinarul Alexandru al II-lea afirma: ''am dat manastirei noastre, care este linga Suceava a lui Iaticu, unde este hramul Adormirii Sf. Nascatoarei de Dumnezeu, unde este starita Fevronia, ca sa aseze sat la hotarul manastirii, unde va voi, si ori pe cine sa cheme sau din tara streina sau din tara noastra. Iar acelor oameni toti citi vor fi la acea manastire, le dam slobozenie sa-si are, si sa samene sacara si sa cosasca fin in tarina

tirgului Sucevei, ca si oamenii tirgoveti. Deasemeni acei oameni sa aiba slobozenie, sau mesteri de vor fi sau cojocari, sau ori de ce mestesug, sau rus sau grec, sau ori de ce limba, sa nu dea acei oameni nici dare nici posada, nici ilis, nici la morile noastre sa nu lucreze, nici la cetate, nici zeciuiala din albine sa nu dea, nici din vii, nici nimica alta sa nu dea niciodata in veci (...).'' Nici nu se putea o mai buna dovada de pretuire si de inchinare la sfintul asezamint al inceputurilor acestui oras decit un astfel de uric, intarit mai tirziu si de catre domnitorii Ieremia Movila(19 septembrie 1597) sau Radu Mihnea(24 august 1616), cu deosebirea ca in ce priveste locuitorii se pomenesc mai multe natii: rusi, poloni, sirbi si greci, care, impreuna cu moldovenii, se pare ca au constituit nucleul Itcanilor Vechi. In anul 1632, Manastirea Itcani obtine de la voievodul Alexandru al VI-lea dreptul de proprietate asupra unui loc de moara pe piriul Dragomiresti, in Mitocul Dragomirnei, care a constituit mai tirziu obiect de dispute indelungate cu staretii Manastirii Dragomirna.Dupa anexarea Bucovinei de catre Imperiul Austro-Ungar, Manastirea Itcani a fost desfiintata in 1776 sub pretextul unor ''certuri intre calugarite''(sau ''purtarile rele ale maicilor'', in alta versiune oficiala), ultima stareta fiind Ieroftea: ''In anul 1776 au fost alungate maicile din manastirea Itcani, la porunca Mitropolitului din Iasi(Gavril Calimachi 1758-1786), prin dichiul sau de atunci Meftodie, iar manastirea a devenit o parohie, unde este asezat un paroh'', aflam din raportul ispravnicului Sucevei de atunci, Ilie Carstea Satrar.Sfintul lacas a fost restaurat in anii 1988-1994, respectindu-se reperele originare, sef de proiect fiind cunoscutul arhitect Virgil Polizu din Bucuresti, iar lider al arheologilor, neobositul Mircea D. Matei. Au existat voci inainte de 1989 care au pledat pentru demolarea bisericii, dar construirea serpentinelor din zona si lucrarile de consolidare a terenului au salvat monumentul.In fiecare an, in ziua de 21 noiembrie, vechea breasla a cizmarilor din Suceava isi serbeaza hramul la aceasta biserica, facind diptice de pomenire in cadrul unei inedite procesiuni din care nu lipsesc steagul breslei si o luminare uriasa, veche de peste 150 de ani. Un sfint lacas care poarta pecetea inconfundabila a ispravnicului de biserici Mihai ViteazulPrintre monumentele din nordul Moldovei, biserica Adormirea Maicii Domnului din Suceava constituie inca o enigma, atit prin lipsa datelor certe privind ctitorii si viata monahala de aici, cit si prin insolitul arhitecturii, cu o accentuata influenta munteneasca. Atit Erast Hostiuc cit si Nicolae Stoicescu afirma ca ea a fost recladita in forma actuala de calugaritele Nazaria si Anghelina in 1639, in timpul domniei lui Vasile Lupu, dar fara a face referire la nici un document in acest sens. Este o biserica de plan triconc(trilobat), alcatuita din cel mai frumos pridvor deschis din Bucovina, din pronaos, naos si sfintul altar. Pridvorul are sapte arcade romanice intercalate de patru coloane cilindrice masive si doi pilastri de sectiune patrata in colturi, elemente arhitectonice care-i asigura un farmec aparte. Bolta pridvorului este alcatuita din doua semisfere separate de o ampla arcada. Printr-un frumos portal gotic patrundem in pronaosul cu o bolta semisferica prevazuta cu arcuri piezise in pandantivi acoperind toata suprafata tavanului. Aici au fost descoperite lespezi funerare din secolul al XVI-lea(1510-1590), provenite de la vechea biserica. Inaintind spre naos, despartit de pronaos de o imensa arcada asezata pe doi pilastri puternici, de sectiune cilindrica, privirea ne este atrasa de bolta ampla, acoperind de asemenea tot tavanul, si sprijinita de un patrat cu arcuri piezise in pandantivi. Sectiunea turlei pantocrator, avind un cilindru cu noua ferestre, este incadrata de briuri rotunde iesite din zidarie si de o friza din caramizi dintate la partea inferioara. Altarul este impodobit cu un foarte frumos si valoros iconostas din 1792, cu icoane vechi(Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii, Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul si Sf. Arhanghel Mihail) in stilul artei sacre ruse din secolul al XVIII-lea, caracterizate prin desenul precis si hieratismul chipurilor, prin culorile sobre dominate de auriu, rosu, verde stins si albastru profund. Exteriorul bisericii impresioneaza prin decoratii incitante in stil muntenesc. Deasupra soclului din piatra profilata mesterii au realizat o ingenioasa friza de caneluri, apoi un registru compact de firide alungite cu arhivolte intrinde sprijinite de pilastri zvelti, un briu median iesind din zidarie si inconjurind toata suprafata bisericii, iar la partea superioara un alt registru de firide(arcaturi cu ciubuce) de doua ori mai mici decit cele de la baza edificiului. Fatada mai pastreaza urmele vagi ale unor fresce cu motive geometrice, in culorile rosu-caramiziu, galben si albastru.Turla asezata deasupra naosului se sprijina pe o baza patrata si apoi pe una hexagonala, solutie arhitectonica frecventa la bisericile in stil moldovenesc, decoratiile fiind simple, cu briuri rotunde care se intretaie si cu sase ferestre cu chenare romanice. Acoperisul sprinten din tabla se armonizeaza cu structura ansamblului, dindu-i un plus de gratie si eleganta. O clopotnita tip zvonita, formata din trei arcade sustinute de stilpi masivi, asemanatoare cu cea de la biserica Sfinta Inviere din Suceava, precum si unicul cimitir vechi care mai dainuie in oras pe linga un sfint lacas, completeaza acest templu al inceputurilor.Dupa un studiu comparativ al bisericilor din Moldova si Tara Romaneasca de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea, avem certitudinea ca Adormirea Maicii Domnului din Suceava poarta pecetea inconfundabila a ispravnicului de biserici si ulterior a ctitorului Mihai Viteazul. In anii 1587-1588, Mihai Viteazul, ulterior domn al Tarii Romanesti(1593-1601), dar pentru un scurt interval si al Ardealului si Tarii Moldovei(mai-

septembrie 1600) a fost ispravnicul de santier al bisericii Tutana(Arges), unde a experimentat pentru prima oara elementele arhitectonice si decorative pe care le putem admira astazi atit la biserica Sfintul Nicolae din Aroneanu(Iasi), ctitoria din 1594 a lui Aron Voda(1591-1592; 1592-1595), care pe atunci era prieten si asociat intr-un pact antiotoman cu domnitorul efemerei uniri a tarilor romane, dar si la ctitoria sa din Bucuresti, biserica Mihai Voda(1589-1591) sau la biserica din Itcanii Vechi. Ne bazam pe aceasta ipoteza si pe afirmatia unui reputat specialist, Vasile Dragut: ''(...)pare plauzibil ca tocmai Mihai Viteazul a conceput formele arhitectonice si decorative ale bisericii(din Tutova-n.n.)''. Prin urmare, nu este exclus ca biserica Adormirea Maicii Domnului in forma actuala sa fie ctitoria lui Mihai Viteazul, cel putin in privinta planurilor arhitectonice, dar poate si al donarii unor fonduri importante la trecerea sa prin Suceava si Iasi, in 1600. Desi a domnit o perioada scurta peste Moldova si Ardeal, e cunoscut faptul ca Mihai Viteazul a devenit ctitorul unor sfinte lacasuri din Buzau si mai ales Ardeal. Pare putin credibil ca doua calugarite sa fie ctitorii unui impunator asezamint religios prevazut cu turla pantocrator, care era in acea perioada un apanaj al bisericilor voievodale. Desi epoca lui Vasile Lupu este probabil cea mai cunoscuta de medievistii nostri, existind numeroase documente de atunci, nicaieri nu se face vreo mentiune despre construirea unei biserici in Itcanii Vechi.Nici legenda cu rusul Iatco, intemeietorul primei manastiri de calugarite din Moldova, nu are o suficienta argumentare istorica si logica pentru un cunoscator al Evului mediu romanesc, deoarece voievozii nostri nu obisnuiau sa acorde atita atentie, privilegii si danii unor manastiri care nu erau ctitorii domnesti. Pe buna dreptate, actualul preot paroh al bisericii Adormirea Maicii Domnului, Ioan Nistoroaea, autor al unui volum de versuri(''In ochiul noptii'') si al unei carti de ginduri spirituale(''Adevar si ruga''), se intreaba daca nu cumva Miron Costin si alti istorici de mai tirziu trebuiau sa se refere la Latcu Voda(1367-1375) si nu la un oarecare Iatco din Galitia, care oricum nu ar fi avut dreptul sa inalte o biserica cu turla voievodala, asa cum presupunem ca era si cea veche(altfel nu beneficia de atita grija din partea domnitorilor).Desi ascunsa intr-un diform labirint urbanistic in apropierea centrului Sucevei, biserica Adormirea Maicii Domnului ne ofera totusi radacinile prin care lumina poate sa straluceasca in toata splendoarea in sufletele noastre.-----------------------------------------Biserica hatmanului Sendrea din Dolhestii Mari,o poveste in piatra din secolul al XV-leaCiteva file ingalbenite de vremuri, dar consistente si pline de vibratie sufleteasca din povestea domniei lui Stefan cel Mare pot fi retraite in satul Dolhestii Mari din comuna Dolhesti(Suceava), pornind de la biserica portarului Sucevei, Sendrea, Sfinta Cuvioasa Paraschiva, unde se afla inmormintata si Maria, sora legendarului voievod. Satul e situat la circa 15 kilometri est de Falticeni, pe valea Somuzului Mare, in creuzetul format din dealurile domoale Plesa, Magazia, Holm, Harbuz, Popeni, Coasta Morii, Vlaicu, Muncel, Blagani s.a., pe care cresc intr-o verde simfonie fagul, stejarul, carpenul sau artarul. Cei peste 1.800 de locuitori sint depozitarii unei stravechi traditii, deoarece aici s-au gasit piese ceramice de acum 4.500 de ani, apartinind enigmaticei culturi si civilizatii Cucuteni, cea mai avansata din Europa in acea perioada. Dar de peste 550 de ani, intreaga viata si activitate spirituala a acestor oameni mindri si curajosi graviteaza in jurul sfintului lacas al lui Sendrea, nucleul mitic al locului, spatiu al ascensiunii si al arderii intru jertfa eterna a Mintuitorului. Destinul tragic al familei Sendrea''Cavaler leal''(''ein retlicher ryter'' in Cronica moldo-germana), hatmanul Sendrea din Dolhesti era unul dintre dregatorii cei mai iubiti si apreciati de Stefan cel Mare, fapt intarit si prin casatoria sa cu Maria, sora renumitului domnitor. In perioada 29 aprilie 1479-20 aprilie 1481, el a detinut importanta functie de portar al Cetatii de Scaun(un fel de ministru al Apararii de azi), timp in care numele sau este legat de unele victorii ale moldovenilor impotriva dusmanilor traditionali ai tarii. De altfel, portarul Sendrea a cazut eroic intr-o astfel de batalie, de asta data impotriva ostirilor muntene, la Rimnicu Sarat, in ziua de 8 iulie 1481, fapt consemnat in felul urmator de istoricul Nicolae Iorga: ''Domnul muntean isi avea desfasurata armata la marginea dealurilor, o ostire de 20.000 de oameni. Asupra ei se arunca Stefan de pe inaltimi...Lupta fu inversunata si doi mari boieri cazura in acea zi de duminica, 8 iulie 1481, Sendrea, cumnatul domnului, si Costea...Dar biruinta fu deplina. Basarab fugi''.Se pare ca sotii Sendrea au avut trei copii: Alexandru, Dragna si Magdalina. Nicolae Stoicescu afirma ca Dragna a fost casatorita cu Clanau, spatar al lui Stefan cel Mare, iar Magdalina a avut doi fii, Petre, ajuns si el spatar, si Drujin, sluger. O exceptionala monografie a satului Dolhestii Mari, rod al cautarilor de o viata, a scris acum citiva ani profesorul de limba romana Petru Sandovici, in prezent un personaj venerabil al locului, in virsta de 90 de ani, un cronicar modern al carui stil se caracterizeaza prin rigoare si amplitudine spirituala, prin pasiunea cu care a zugravit toate aspectele vietii si intreaga mostenire culturala si istorica. Despre familia portarului Sendrea, Petru Sandovici, inteleptul satului, a mai aflat urmatoarele amanunte demne de interes: ''Se pare ca si Domnita Maria si copiii ei au avut o moarte tragica. Prin septembrie 1485, <Suceava ardea in

flacari, raminind numai cetatea, pe care nu mai era acum Sendrea sa o apere...>. In primavara lui 1486, <turcii navalira ca trasnetul din nou asupra Moldovei si-l aduceau pe Hromot(fiul lui Petru Aron) si, la Scheia, linga Roman, 6 martie 1486, moldovenii sint batuti; Stefan reuseste sa-l prinda pe Hromot caruia ii taie capul prin calau, moarte de care(Hromot) se facuse vrednic de atita suferinta adusa tarii>. De la Scheia(Roman), turcii au luat-o inspre Suceava care fumega inca si s-a emis parerea ca cele doua evenimente(atacul turcilor asupra cetatii Suceava si moartea sotiei lui Sendrea) n-ar fi lipsite de legatura. De altfel, de la acea data, nici despre copiii ei nu s-a mai pomenit nimic. Presupunerea se confirma prin uricul din 1502, februarie 22, in care Dobra, fiica lui Ivanco si alti nepoti de-ai lui Sendrea apar ca mostenitori ai acestuia, fara a se pomeni ceva despre copiii hatmanului''.O biserica din vremea domniei lui Alexandru cel BunCele mai vechi biserici boieresti din Moldova sint cele din Lujeni, ctitorita de marele cneaz lituanian Tudor Vitold, cumnatul lui Alexandru cel Bun(in nordul Bucovinei) si Dolhestii Mari. Biserica Sfinta Cuvioasa Paraschiva in forma actuala este o insolita sinteza intre doua epoci indepartate in timp: corpul principal(pronaos, naos si altar) sint din secolul al XV-lea, iar pridvorul si turla-clopotnita in stil rusesc apartin secolului al XIX-lea. Lacasul originar poate fi incadrat in goticul tirziu si este de forma dreptunghiulara, de tip sala, cu ziduri groase de circa 1,5 metri. Arheologii Lia si Adrian Batrana din Bucuresti, care au facut investigatii in anii 1986-1987, sustin pe buna dreptate ca biserica a fost inaltata in vremea domniei lui Alexandru cel Bun de catre familia Sendrea, pe locul unde s-au descoperit urme ale fundatiei unei curti boieresti. O analiza comparativa a formelor arhitectonice ar intari probabil ipoteza celor doi arheologi, deoarece edificiul se aseamana mult cu monumente similare ridicate in Transilvania acelor vremuri(primele decenii ale secolului al XV-lea), in acelasi timp deosebindu-se mult de stilul epocii lui Stefan cel Mare. Unii cercetatori au afirmat ca biserica din Dolhesti reprezinta o reluare evoluata a temelor arhitectonice ale bisericii Bogdana din Radauti, cititoria lui Bogdan I, de la sfirsitul secolului al XIV-lea. Pridvorul inaltat in 1854 este luminat de doua ferestre rotunde adinci si este sprijinit la partea superioara de patru mari arcade. Printr-o usa de pe latura nordica se patrunde pe o scara ingusta in turla-clopotnita situata deasupra pridvorului, ca la biserica Sfintul Nicolae din Suceava, unde se afla sase clopote de diferite dimensiuni. Preotul paroh Viorel Vrabie spune ca satenii sint convinsi de faptul ca sunetul acestor clopote puternice, un veritabil ''glas al credinciosilor spre inaltimi'', are forta misterioasa de a disloca norii si a-i alunga pe vreme de furtuna. Pronaosul este luminat de doua ferestre mici incadrate de nise de mari dimensiuni cu arcade rotunde, iar la partea superioara are o bolta simpla de forma semicilindrica. In partea dreapta se afla mormintele si pietrele funerare ale hatmanului Sendrea si mamei sale, iar in partea stinga, sub o frumoasa lespede cu motive armene, se odihneste Domnita Maria, sora lui Stefan cel Mare. Dupa primul razboi mondial, Nicolae Iorga a facut un popas la Dolhestii Mari, prilej cu care a descifrat inscriptia de pe lespedea funerara: ''Acest mormint este al roabei lui Dumnezeu, Maria, cneaghina lui Pan Sendrea, Portarul, care s-a stramutat la locul de veci si a fost inmormintata in anul 6994(1486), luna martie 27, luni, dupa Pasti''.In nisa situata deasupra lespezii funerare a portarului Sendrea s-a pastrat printr-o minune una dintre cele mai vechi fresce din Moldova, tabloul votiv incadrat de un impresionant cortegiu de sfinti si frumoase ornamente florale. Zugravita mai ales in culorile verde stins, galben si rosu-caramiziu, in aceasta fresca este redat in primul rind portarul Sendrea, cu o toca de factura poloneza de culoare albastra si un mantou de stofa brodat cu aur, in mina cu un sul deschis pe care scrie: ''Iisus, Stapinul vietii mele, primeste rugaciunile si darul robilor tai si da-ne mila Ta''. Domnita Maria, sotia sa, poarta o tunica strimta la mineci si brodata cu perle, un mantou albastru ornat cu fire rosii si aurite, o palarie cu borul ridicat si un voal de matase. Cei trei copii sint imortalizati in atitudini pline de reculegere si smerenie, intreaga familie prezentindu-se inaintea lui Iisus Hristos asezat in jilt, cu chipul alungit si funtea senina si ginditoare. Linga Mintuitor se afla Sfintul Nicolae(probabil si numele de botez al hatmanului Sendrea) si Fecioara Maria, mijlocitoarea dintre ctitori si celelalte persoane divine. Specialistii presupun ca fresca de la biserica Sfinta Cuvioasa Paraschiva dateaza din anul mortii hatmanului Sendrea, 1481, fiind opera cunoscutului zugrav Gavril Ieromonahul, cel care a realizat extraordinara pictura interioara de la Balinesti, ctitoria boierului Ioan Tautu, in 1494. Ea a fost descoperita in anul 1927 de profesorul Ion D. Stefanescu, dupa ce a inlaturat stratul de var de deasupra. Naosul este luminat de doua ferestre mai mari cu chenare rotunde, avind o bolta semicilindrica si o catapeteasma din anul 1926(cea originara era facuta din zid). Neobisnuita este absida altarului, de forma pentagonala. Exteriorul bisericii este de o mare simplitate, fara contraforturi si fara decoratii exterioare, in disonanta cu turnul-clopotnita, cu acele forme bombate ale acoperisului, de factura ruseasca.Vechiul monument de piatra din Dolhestii Mari nu este egalat decit de citeva monumente de cuvinte si duh, apartinind unor maestri anonimi ai locului, semn al unei neasemuite traditii artistice si spirituale. Pina si descintecele folosite de babele satului sint mult mai frumoase ca in alte zone, asa cum ne putem convinge citind acest ''Descintec de desfacut vraja'', cules in 1960 de Petru Sandovici de la Ileana D. Caeru: ''S-a sculat Maica Domnului de

dimineata/S-a pornit pe cale, pe carare,/Pardosita cu margaritare/Pasii ei pe unde mergeau/Urmele ei straluceau/Si pe ele rasareau brebenei./Pe unde calcau sfintii/Rasareau toporasi./Pe la jumatate de cale/S-a intilnit cu potca,/Cu potcoiul, cu mogoroiul./Maica Domnului la chip s-a intunecat,/La ei s-a uitat si i-a intrebat:/''Ei, incotro ati plecat?''/''Ne ducem la Ileana s-o pocim!/S-o mogorogim/Si in haine negre s-o imbracam!''/''Nu va duceti la Ileana!/Duceti-va la Neagra Mare,/Ca acolo va asteapta o mreana/Cu solzii de aur, cu aripi de smarald,/Cu luceferi pe spate,/Cu ochi-nestemate!/A voastra sa fie/Pe ea s-o pociti,/Pe ea s-o mogorogiti,/Pe ea s-o imbracati,/Iar pe Ileana s-o lasati/Curata si luminata,/Cum din cer a fost lasata.''------------------------------------------Biserica Sfintul Ilie, ctitoria lui Stefan cel Mare, abandonata la marginea SuceveiIn partea de sud-vest a Sucevei, calatorul intra pe o strada insolita, strajuita de o parte de marginea satului Sfintul Ilie, si de cealalta de cartierul Obcini, doua civilizatii aparent ermetice, aflate insa in legatura prin vasele comunicante ale unei istorii nefaste si prin aceleasi destine golite de idealuri si speranta. Case si blocuri degradate, fara personalitate, asezate haotic si marcate de semnele saraciei materiale si morale din ultimii 50 de ani. Parca in mod simbolic si deloc intimplator, cartierul amintit sfirseste cu o cutie din lemn, supranumita bar, ''Ultimul leu'', dar continua apoi cu mari gramezi de gunoaie si structuri paralelipipedice din beton, parasite intr-o dispunere suprarealista. Pe partea cealalta, citiva copaci inalti si stufosi de la marginea Dealului Crucii, nu reusesc sa diminueze aspectul sordid al peisajului, accentuat si de soseaua distrusa, semn ca razboiul romano-roman al mentalitatilor inca nu a luat sfirsit. Peste numai 300 de metri, calatorul care are curiozitatea sa mearga totusi mai departe, e intimpinat de singura ctitorie a lui Stefan cel Mare(1457-1504) din zona Sucevei, biserica Sfintul Ilie, fosta manastire de calugari, uitata si abandonata atit de edilii orasului, cit si de cetatenii obisnuiti. O jucarie cosmica, cu forme pline de gingasie si acoperisul de tigla rosie, care iti descreteste fruntea atunci cind o sorbi in suflet, fiindca imbinarea dintre corpul inalt al navei si lungimea redusa, la care se adauga si turla liliputana, iti creaza o rara senzatie de intimitate si voiosie. O confirmare a credintei ezoterice ca uneori sentimentele se intrupeaza in forme. Cu toate acestea, cei mai fideli vizitatori ai ei sint doar cersetorii, care se inmultesc de la o zi la alta.O descoperire senzationala-vechi biserici moldovenesti cu acoperisuri din tigle divers colorateProfilul ctitorului, devenit mit, este sintetizat foarte bine, intr-o singura fraza, de cunoscutul istoric cu radacini tot in nordul Moldovei, Stefan S. Gorovei: ''Figura dominatoare a istoriei Sud-Estului european din vremea sa, erou national si personaj de legenda, campion al luptei crestine-Athletus Christi-diplomat si militar deopotriva de iscusit, Stefan cel Mare a fost, fara nici o indoiala, una din acele personalitati care covirsesc prin genialitatea lor, impresioneaza prin taria caracterului lor si stirnesc o admiratie fara margini in sufletul posteritatii''.Construita intre 1 mai si 15 octombrie 1488, aproape concomitent cu cea de la Voronet, biserica Sfintul Prooroc Ilie Tesviteanul este de plan trilobat(triconc), cu turla pe naos asezata pe o baza stelata si acoperis fragmentat. Alcatuit din pronaos, naos si altar, sfintul lacas are un accentuat caracter decorativ asigurat de cele patru contraforturi inalte dispuse in dreptul absidelor laterale si de un picior-contrafort mic sub fereastra altarului, de doua rinduri de ocnite, mari si mici, firide alungite si de un sir de caramizi smaltuite de culoare verde si galben. Usa de acces de pe peretele vestic, ca la Patrauti, este in stil gotic, in patru arcuri frinte, din ce in ce mai mici, iar cea dintre pronaos si naos are un frumos chenar dreptunghiular. Ferestrele sint mici, tot cu chenare dreptunghiulare.Dintr-un interesant studiu publicat recent de arheologul sucevean, Paraschiva-Victoria Batariuc, rezulta ca cercetarile intreprinse in anii 1997-1999 au confirmat faptul ca exista aici, inainte de 1488, un sfint lacas din lemn, pe temelie de piatra, probabil o manastire cu acelasi hram. Acest lucru e intarit si de o insemnare in limba slavona pe o gramatica greaca, donata in 1443 bibliotecii Universitatii din Basel de catre cardinalul Ioan de Ragusa, din care aflam ca a murit egumenul Macarie si a fost inmormintat la Manastirea Sfintul Ilie Tesviteanul de la Suceava. Pornind de la aceste noi date, profesorul Petre S. Nasturel a lansat ipoteza ca vechea manastire a fost inaltata de Ilias, fiul si urmasul lui Alexandru cel Bun pe tronul Moldovei. O ipoteza extrem de incitanta, insotita si de probe materiale, este avansata de Paraschiva-Victoria Batariuc in legatura cu acoperisul bisericilor din Moldova, care reprezinta o confirmare a modelului adoptat de Karl Romstorfer la inceputul secolului al XX-lea, acoperisul din tigle divers colorate, atit de criticat de Iorga si de alti specialisti romani: ''S-a trecut prea usor, consideram noi, peste infatisarea bisericilor din teritoriul est-carpatic, in tablourile votive. Chiar in tabloul ctitoricesc al bisericii Sfintu Ilie acoperisul este reprezentat segmentat, ascutit, cu pante repezi, divers colorat. Astfel, acoperisurile altarului, pronaosului si turlei sint rosii, absidele laterale sint albastrui-cenusii, partea superioara a turlei este alba, iar baza galbena. Pe intreaga suprafata a acoperisului au fost desenate linii care se intretaie, sugerind solzi de mari dimensiuni. S-a spus despre aceste reprezentari picturale ca sint prea schematice, iar ca solzii au fost desenati la o scara atit de mare incit nu permit sa se traga nici o concluzie. Descoperirea olanelor, atit plane, cit si semicilindrice, vine sa confirme realitatea din tabloul votiv, si anume ca biserica manastirii Sfintul Ilie-si probabil nu numai ea-a avut un acoperis realizat din tigle, divers colorate''.Privita din aceasta perspectiva, intuitia arhitectilor si a staretului Grigorie, de la Manastirea Sfintul Ioan cel Nou de

la Suceava, de a merge la restaurarea fostei catedrale mitropolitane, din anii '80, pe mina unui mare bucovinean-austriacul Karl Romstorfer-prin adoptarea modelului de acoperis propus de el, cel cu tigle colorate, merita a fi apreciata.Manastirea a fost desfiintata de stapinirea austro- ungaraCele mai importante proprietati ale manastirii erau satul Sfintul Ilie, intemeiat in jurul ei, care cuprindea si mosia Gropile Sucevei, cu finete si ogoare, o jumatate din satul Costina, danie a lui Petru Rares, apoi Satu-Mare, daruit de Iancu Sasu Voda, un helesteu, sase falci de vie la Cotnari, un teren in tirgul Sucevei, situat in preajma Arenilor, danie a domnitorului Mihail Racovita, s.a. In secolul al XVIII-lea, timp de mai multe decenii, staretii manastirii au fost intr-un conflict permanent cu activa comunitate armeana din Suceava, acuzata de preluarea ilegala a unor parti din proprietatile de la Areni si Gropile.Dintr-o monografie despre manastire publicata in anul 1940, la Cernauti, de catre preotul Erast Costea, aflam multe amanunte interesante despre destinul ei tragic dupa conventia din 5 mai 1775 si tratatul de cedare a Bucovinei din 25 februarie 1777, incheiat intre imperiul austro-ungar si poarta otomana. Egumen al Manastirii Sfintul Ilie era, in acel moment crucial, vicarul Macarie, care administra toate mosiile mitropolitane din Bucovina. In vara anului 1779, preotul Stefan Copitchi si ''aventurierul cleric'' Vasile Camenschi, ambii ''pripasiti la Suceava, si ascunsi sub haina bine vazuta preoteasca, pun la cale planul diavolesc de a-l pierde pe Macarie''. Acesta este invinuit, intr-un memoriu inaintat guvernatorului Bucovinei, Enzenberg, de crima politica, deoarece ''ar fi poruncit formal clerului de sub ordinele sale, sa nu faca pomenirea la liturghie a Majestatilor Maria Teresia si Iosef'', si ''sa se roage la liturghie ca poporul barbar german, care suge singele tarii, sa fie izgonit din Bucovina cit se poate de repede si tara sa fie eliberata de stapinirea lui''. In septembrie 1779, egumenul Macarie a fost arestat la Suceava, fiind transportat pe un cal sub escorta la temnita din Cernauti, si mutat apoi la Lemberg. Iata cum isi descrie el o parte din suferintele indurate, intr-un memoriu adresat imparatului: ''Dar asprimea masurilor inca n-a fost deplina, caci, dupa ce-am suportat inchisoarea severa din Cernauti,-fara sa fiu interogat-, in luna februarie a anului trecut, in gerul cel mai mare, incit n-ar fi fost de mirare, dac-as fi degerat pe drum, am fost transportat ca cel mai mare criminal prin orase si sate. Si ceia ce m-a durut in deosebi, a fost ca am fost escortat dela Cernauti pina la Lemberg de 14 cavaleristi si un ofiter cu sabiile scoase si in tovarasia unei prostituate soldatesti, spre risul si bataia de joc a privitorilor''.La proces, in fata unui tribunal militar, adevarul iese insa la lumina, instanta constatind ca denuntul a fost ''o tesatura nerusinata de viclenie si minciuna'', o calomnie. Egumenul Macarie, care nu era nici el usa de biserica, fiind invinuit ulterior de multe afaceri necurate, este achitat, iar calomniatorii sint condamnati. Stefan Copitchi a fost expulzat, dupa ce a fost obligat sa-si ceara iertare in public, iar lui Vasile Camenschi i-au fost aplicate 25 de lovituri de bita, fiind de asemenea izgonit in Transilvania, locul sau de bastina.In 12 august 1783, dupa vizita imparatului Franz Josef in Bucovina, episcopul Dositei Herascul este obligat sa desfiinteze o serie de schituri si manastiri, printre ele numarindu-se si Manastirea Sfintul Ilie, care mai avea in acel moment doar trei calugari, care au fost transferati la Manastirea Moldovita. Biserica fostei manastiri devine, incepind din anul 1785, biserica parohiala, statut pe care-l are si in prezent, cind este pastorita, de aproape 30 de ani, de parintele George Gavrilei.Mitropolitul Varlaam, un mare sustinator al manastiriiPictura interioara a bisericii a fost realizata cel mai probabil intre anii 1522 si 1525, in timpul lui Stefanita Voda, care apare de altfel in tabloul votiv din naos, alaturi de bunicul sau, Stefan cel Mare, si de tatal, domnitorul Bogdan al III-lea. Numai personalitatea sa extrem de contradictorie, Stefanita fiind vazut uneori de contemporani sfios ca o fetiscana, iar alteori nemilos si crud, a influentat fara indoiala programul iconografic in sensul incalcarii unei traditii, Maria Voichita, sotia marelui Stefan nefiind trecuta alaturi de acesta, asa cum se obisnuia, ci la urma, dupa cel care a hotarit decapitarea hatmanului Luca Arbore.In pronaos, remarcabila si foarte bine pastrata este scena in care Sfintul Ilie Tesviteanul, patronul sfintului lacas, este zugravit alaturi de profetul Elisei, cel care tine strins in miini un pitoresc plug moldovenesc tras de patru perechi de boi, una din cele mai pregnante si izbutite imagini ale confluentei dintre arta laica si cea sacra, din intreaga iconografie moldava. Tranzitia de la arta frescelor din vremea lui Stefan cel Mare la cea din perioada de apogeu a lui Petru Rares s-a facut, asa cum se poate remarca la biserica Sfintul Ilie, prin includerea mai multor elemente cu specific local, care dau imaginilor pictate o aura de duiosie si realism accentuat, ca in arta naiva taraneasca. Un continuator peste timp al acestei tendinte este pictorul Ion Grigore, cel care a zugravit recent biserica ''Invierea'' din Suceava.Pictura exterioara este aproape complet deteriorata, fiind vizibile doar citeva scene sterse pe peretele sudic al pronaosului, in primul rind cea a Scarii lui Ioan Sinaitul, care ocupa cel mai mare spatiu, dar atit desenul cit si gama cromatica folosita nu sint convingatoare. Ea apartine unei epoci care a intrat in istoria culturii noastre in primul rind prin tipariturile care au stat la baza literaturii noastre culte, perioada in care era mitropolit al Moldovei marele

carturar Varlaam(1632-1653), autorul cunoscutei ''Cazanii''(1645), aparuta la tipografia bisericii Trei Ierarhi din Iasi, superba ctitorie a lui Vasile Lupu. Foarte sters este si portretul lui Varlaam, care a tinut mult la aceasta manastire, insotit de inscriptia ''Arhiepiscop Varlaam Mitropolit Suceavski''. Foarte putini suceveni stiu insa ca, in perioada cit a fost mitropolit la Suceava, Varlaam s-a bucurat de o apreciere asa de mare atit in tarile romane, cit si in Orientul grecesc, incit s-a numarat printre cei trei candidati propusi pentru scaunul vacant al Patriarhiei din Constantinopol.Extrem de valoroase sint cele trei icoane de mari dimensiuni de pe catapeteasma, Mintuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului si Sfinta Treime, pictate in 1708 de artistii rusi Kiril(primele doua) si Vasili Ulanov din Moscova, in stilul realismului si umanismului renascentist, pastrindu-se in acelasi timp ceva din expresia nobila a portretelor bizantine, totul intr-o perfecta si sobra armonie cromatica. Pictorul Kiril Ivanovici Ulanov a lucrat intre 1687 si 1710 la palatul Arsenalului, intrind apoi in monahism cu numele Kornelie, la Manastirea Krivoezersk. Se pare ca un prieten al manastirii, Vasile Gane, mult timp diac pe linga Mitropolia Moldovei, a mijlocit donarea acestor icoane scumpe provenite de la un sfint lacas in demolare, biserica Pre Poarta de la Curtea Domneasca din Iasi, cu hramul Sfinta Treime, distrusa de un incendiu. Tot el a reactualizat in 1754 pomelnicul Manastirii Sfintul Ilie, un pomelnic-triptic, scris cu caractere chirilice in limba romana, pe o tabla de scindura vopsita in verde inchis, cu portretele sfintilor prooroci Ilie si Elisei. Coloana cu pomelnicul ctitorilor incepe cu Stefan cel Mare si Maria Voichita, Bogdan Voda, Stefanita Voda, s.a., iar cea cu pomelnicul arhiepiscopilor cu Varlaam, fiind trecuti apoi numerosi boieri, monahi si preoti. Altadata veritabil forum al spiritualitatii si culturii romanesti, scoala pentru clerici, loc al conceperii si infaptuirii unor frumoase manuscrise medievale, cu care se mindresc acum muzeele din Viena, Cernauti sau Cluj-Napoca, acum fosta Manastire Sfintul Ilie este doar o mica parohie in agonie.--------------------------------------Orasul Siret, un loc important in geografia sacra a MoldoveiIntemeierea Tarii Moldovei la mijlocul secolului al XIV-lea a fost rezultatul unei comuniuni intre niste invingatori si invinsi fara lupta, dar avind acelasi blazon spiritual(neam, limba, credinta) si un puternic instinct istoric. Intre maramuresenii lui Dragos si moldovenii din Tara de Sus, organizati pina atunci doar in mici cnezate pe vaile riurilor Moldova, Siret, Suceava, Bahlui etc, legaturile s-au consolidat in focul luptelor impotriva tatarilor din Hoarda de Aur, intre anii 1347 si 1354. Dar adevaratul principe descalecator(intemeietor) a fost Bogdan I, care l-a invins pe Sas Voda, urmasul lui Dragos, si a scos noul stat in formare de sub suzeranitatea Ungariei. In geografia sacra a Moldovei, orasul Siret ocupa un loc de seama, deoarece pe aici au trecut sau si-au stabilit resedinta toti voievozii unui inceput eroic, de la Dragos la Petru I Musat. Margareta-Musata, ''eminenta cenusie'' a orasului SiretNu s-au pastrat pina in prezent decit foarte putine documente istorice despre Moldova secolului al XIV-lea, majoritatea mai ales in muzee si alte institutii din strainatate, ceea ce face extrem de dificila misiunea istoricilor si arheologilor romani care se incumeta sa contureze aceasta perioada cu voievozi intemeietori, care au intrat in legenda. Un astfel de explorator indraznet este Stefan S. Gorovei, cel care a publicat in 1997, la editura Universitatii ''Alexandru Ioan Cuza'' din Iasi, excelentul studiu ''Intemeierea Moldovei-probleme controversate'', in care lipsa hrisoavelor e suplinita uneori in chip admirabil de o rara intuitie si de un adevarat regal al demonstratiilor de logica. Doar asa a reusit cunoscutul istoric vizionar, descendent al unei familii de carturari ilustri din zona Falticenilor, sa ne ofere pentru prima oara o cronologie a principilor moldoveni din secolul al XIV-lea, probabil foarte aproape de realitate: Dragos(1347-1354), Sas(1354-1363), Bogdan I(1363-1367), Latco(1367-1375), Petru I(1375-1391), Roman I(1391-1394), Stefan I(1394-1399) si Iuga(1399-1400).Nu se poate preciza inca, pina la ora actuala, daca orasul Siret a devenit capitala Moldovei in expansiune in perioada domniei lui Dragos, Sas, Bogdan I sau Latco, doar despre ultimul voievod istoricii detinind probe ca a avut permanent resedinta in localitatea de pe valea riului cu acelasi nume. In jurul anului 1380, Petru I Musat a mutat capitala de la Siret la Suceava, si peste numai cinci ani Tara Moldovei se intindea ''de la munte pina la tarmul marii''. Sporul de populatie provenita din Maramures, locul de bastina al voievozilor ''descalecatori'' Dragos si Bogdan I, se pare ca nu a depasit 2.000 de oameni, la care s-au adaugat ulterior sasii, armenii sau rutenii. In cea de-a doua jumatate a secolului al XIV-lea, Siretul a fost scena unei veritabile ofensive a misionarilor catolici, franciscani si dominicani, ajunsi in Moldova chiar din secolul al XIII-lea, incheiata cu inaltarea unor biserici si infiintarea unei episcopii catolice. La 9 martie 1371, Andrei Wassilo, profesorul minoritilor din Cracovia, a fost sfintit ca episcop de Siret, dupa ce, cu un an inainte, Latco Voda, fiul lui Bogdan I, ii scrisese papei Urban al V-lea ca doreste sa treaca la catolicism, impreuna cu supusii sai. Numai schimbarea imprejurarilor internationale peste cinci ani a facut ca domnitorii din Tara Moldovei sa nu mai poata infiinta o mitropolie care sa apartina de Vatican, Petru I Musat trebuind sa se reorienteze catre Patriarhia ortodoxa a Constantinopolului. Doar o mica parte dintre supusii lui Latco Voda si-au abandonat religia ortodoxa, semnificativ fiind faptul ca nici sotia sa, Ana, nu a acceptat convertirea. Din cauza numarului mic de credinciosi, nici Andrei, si nici cei care i-au urmat in jiltul episcopal,

calugarul dominican Ioan din Cracovia, Stefan Martini, tot dominican, Nicolae Venatoris, calugar paulin, si franciscanul Ioan, ultimul dintre ei, nu au rezidat la Siret. In ultimele decenii ale secolului al XIV-lea, ''eminenta cenusie'' a orasului a fost cneaghina maramureseana Margareta-Musata, mama voievozilor Petru I si Roman I, sotia lui Costea, unul dintre fiii lui Bogdan I. Ea si-a abandonat confesiunea ortodoxa in favoarea cultului dominican, in aceeasi perioada cu Latco Voda, probabil din ratiuni politico-geostrategice, contribuind si la inaltarea unei manastiri, Sfintul Ioan Botezatorul, in care si-a ales locul de veci, asa cum aflam dintr-un hrisov al lui Petru I Musat, datat 1 mai 1384, prin care era cedat acestui sfint lacas, venitul vamii: ''Noi, Petru voievod, din mila lui Dumnezeu, duce al Tarii Moldovei, luind aminte si tinind seama ca stralucita si prea marita doamna Margarita, mama noastra iubita si vrednica de cinste, a pus-din evlavie pentru Dumnezeu si fericita Maria, maica sa, precum si pentru fericitul Ioan Botezatorul-sa se inalte si sa se zideasca in orasul Siret o biserica si un lacas al fratilor calugari predicatori, pentru mintuirea sufletului sau si al nostru si al parintilor nostri, in care biserica sus-zisa doamna, mama noastra, si-a ales loc de ingropare, dupa ce Dumnezeu o va chema din lumea aceasta intru slava sa(...).'' Margareta-Musata nu a parasit niciodata Siretul, nici dupa ce fiul ei Petru I a mutat capitala la Suceava, dupa unii istorici tocmai din cauza unui inceput de razboi confesional intre catolici si ortodocsi. Izvoarele externe consemneaza faptul ca inca din perioada anterioara descalecatului, in 1340, doi calugari franciscani misionari au fost executati la Siret. Calugarii franciscani au zidit o manastire cu hramul Sfintei Fecioare, care avea o fintina cu apa considerata mult vreme, mai ales in primele decenii ale secolului al XV-lea, ca facatoare de minuni. Atit manastirea dominicana cit si cea franciscana au disparut in haul timpului, cu tot cu credinciosii care le-au dat viata. Biserica Sfinta Treime, un prototip pentru stilul moldovenesc din vremea lui Stefan cel Mare A infruntat insa in mod aproape miraculos toate vicisitudinile istoriei biserica ortodoxa Sfinta Treime(foto), probabil cel mai vechi sfint lacas de plan triconc din Moldova, un veritabil prototip al numeroaselor constructii din vremea lui Stefan cel Mare. O bijuterie de piatra zidita pe dealul Sasca, chiar daca nefasonata, cu forme dulci, pline de gingasie si gratie, cu frumoase decoratii exterioare. De mici dimensiuni, impartita in cele trei compartimente care anticipeaza stilul clasic moldovenesc(pronaos, naos si altar), biserica nu are turla si este prevazuta cu cele trei binecunoscute abside de mai tirziu, specifice planului trilobat(doua ale naosului si una apartinind altarului). Pronaosul de forma dreptunghiulara are o singura fereastra ingusta si doua nise in care se afla picturi recente in care sint redati Mintuitorul si Sfinta Fecioara, iar bolta este semicilindrica. Neinspirata a fost inaltarea unui amvon pentru membrii corului, in ultimii ani, adaos care atenteaza la forma originara incarcata de atitea semnificatii istorico-spirituale. Naosul, spre care se patrunde printr-o usa in stil romanic, este luminat de doua fereste la fel de inguste, ca niste fante, iar bolta semicilindrica are o calota cu pandantivi. Exteriorul simplu, cu un aspect frust, este decorat pe absidele naosului si altarului cu firide alungite care pornesc de la soclul mic al bisericii si se tremina la partea superioara, cu doua siruri de caramizi zimtate. Ornamentatia este imbogatita cu siruri de discuri ceramice smaltuite, un lung briu ce inconjura corpul navei, dar si partea de sus a unor ferestre. Clopotnita este de tip zvonita, cu cele trei clopote suspendate in ogive de piatra. Nu exista pictura interioara sau exterioara.Unii specialisti sustin ca acesta biserica era de fapt capela Curtii Domnesti, dar nu s-au facut inca suficiente sapaturi arheologice pentru ca ea sa fie descoperita. Dupa moartea Margaretei-Musata, in 1398, importanta Curtii Domnesti din Siret a scazut enorm, acesta fiind treptat parasita, mai ales dupa distrugerile provocate mai tirziu de turci si tatari. Fara a mai beneficia de generozitatea domneasca, ea a devenit biserica parohiala a obstii siretene, din cind in cind doar negustorii bogati ai tirgului facind danii. Asa se explica probabil faptul ca in pronaos se afla lespezile funerare ale negusorului Ioan Lazar si sotiei sale, Teodosia, inmormintati aici in 1577, respectiv 1576.In legatura cu perioada cind a fost zidita biserica Sfinta Treime, opiniile sint impartite, mergind de la Sas Voda si pina la Alexandru cel Bun. Cunoscutii arheologi Lia si Adrian Batrina au argumente destul de serioase in favoarea ultimei ipoteze: ''In legatura cu prezenta celor patru picioare de zidarie-descoperite cu ocazia unor lucrari de subzidire-ce flancau spre rasarit si apus absidele laterale ale bisericii Sfinta Treime din Siret, au fost date diverse explicatii intre care cea a renuntarii pe parcurs la ridicarea lor in elevatie(H. Teodoru) sau a functiei lor de simple intarituri ale fundatiei(V. Vatasianu). In ceea ce ne priveste, banuim mai degraba ca in forma actuala-decorat cu elemente ceramice reprezentate de caramizi, flori cvadrilobate si discuri cu buton central -monumentul reprezinta rezultatul unei refaceri din temelii, in conditiile respectarii vechiului plan si a renuntarii la cei patru pilastri, petrecuta la inceputul secolului al XV-lea, motiv pentru care il integram in aceeasi epoca constructiva datorata lui Alexandru cel Bun. Datarea sa in prima jumatate a celui de-al optulea deceniu al secolului al XIV-lea(R. Theodorescu) sau in a doua treime a veacului al XIV-lea(C. Nicolescu) si in nici un caz mai devreme, poate fi acceptata numai daca ne referim la formele initiale ale complexului, din care nu ni s-au pastrat dect fundatiile.''''Principalis sedes moldavorum ducum''(''principalul oras de scaun al domnilor moldoveni''), asa cum scria cindva misionarul catolic Marco Bandini, orasul Siret este astazi in agonie atit din punct de vedere economic cit si spiritual, noii imbogatiti de tranzitie, in special vamesii, preferind sa investeasca doar in imensele lor vile-hangare,

monumente ale ferocitatii si egoismului, in timp ce tineri scriitori, artisti plastici si muzicieni extraodinar de talentati traiesc la limita de supravietuire, cu parinti someri si bunici cu pensii de muritori de foame.-----------------------------------Manastirea Teodoreni, sfinta coloana vertebrala a Burdujenilor

In lumea de nisipuri miscatoare a Evului mediu, manastirile noastre au constituit de cele mai multe ori o sfinta coloana vertebrala pentru asezarile rurale sau urbane in curs de infiripare sau de consolidare.Manastirea Teodoreni din Burdujeni-Suceava este ctitoria unui reprezentant mai putin cunoscut al Movilestilor, postelnicul Toader Movila, fratele vitreg si mai virstnic al lui Gheorghe, Ieremia si Simion, ctitorii Manastirii Sucevita. Inaltata in 1597, biserica manastirii este opera arhitectului constructor Constantin Braniste, cumnat cu Toader Movila si cu Ion Voda Viteazul. In jurul manastirii s-a format treptat satul Teodoreni, care si-a schimbat numele in Burdujeni, in perioada cit acesta a apartinut marelui logofat si cronicarului Miron Costin. Ulterior localitatea a devenit tirg, mai ales dupa ce in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea si-au deschis aici pravalii numerosi evrei proveniti din Austria. Fara a avea valoarea artistica si duhovniceasca a celebrelor manastiri din nordul Moldovei, Manastirea Teodoreni are totusi o incarcatura afectiva si istorica in primul pentru locuitorii din Burdujeni, dar si pentru cultura romana, deoarece aici poate fi admirat singurul portret pictat al lui Miron Costin(1533-1591). In plus, noua pictura interioara, realizata dupa 1992, apartine unuia dintre cei mai valorosi zugravi de biserici ai tarii, profesorul Nicolae Sava din Bucuresti.Viata agitata a ctitorului manastiriiExistenta zbuciumata a boierului Toader Movila a fost o constanta aproape inevitabila pentru toti demnitarii moldoveni care au trait dupa moartea lui Stefan cel Mare, succesiunea domnilor pe scaunul Tarii Moldovei avind uneori un ritm halucinant, frecventele lupte pentru putere fiind intretesute cu jafurile turcilor, tatarilor, polonilor, ungurilor si ale numerosilor tilhari. Un studiu excelent despre viata ctitorului Manastirii Teodoreni a publicat Adrian Vatamanu in cartea sa, ''Trei mari dregatori din Moldova secolului al XVI-lea''(Editura Litera, 1983). Tatal sau, logofatul Ion Movila, nu a scapat de minia lui Alexandru Lapusneanu, in a doua domnie, nici dupa ce a intrat in monahism, fiind ucis de trimisii ctitorului Manastirii Slatina pentru faptul ca a acceptat sa faca parte anterior din sfatul domnesc al lui Despot Voda si Stefan Tomsa. Ajuns postelnic in timpul domniei lui Stefan Rares, Toader Movila este scos din sfatul domnesc de catre Alexandru Lapusneanu, dupa 1555, toti Movilestii fiind de altfel indepartati din functii. El detine apoi alte demnitati publice in timpul domniilor lui Bogdan Lapusneanu, Ion Voda Viteazul si Petru Schiopul, un mare ocrotitor al Movilestilor. In anul 1582, in timpul domniei lui Iancu Sasu, Toader Movila si ceilalti frati ai sai sint nevoiti sa se refugieze in Polonia, deoarece ctitorul manastirii din Burdujeni era banuit ca ar dori sa devina domn al Moldovei, ca ruda a lui Petru Rares si a inflentului staroste de Lvov, Herburt, casatorit cu sora sa, Elena. Se pare ca in acel an, armasul lui Iancu Sasu Voda l-a insemnat la nas pe Toader, in traditia vechilor burdujeneni acesta fiind cunoscut si sub numele de ''Cirnul''. O perioada de liniste si de prosperitate pentru postelnicul Toader incepe dupa 1595, cind fratele sau, Ieremia Movila, ajunge domn al Moldovei cu sprijinul polonilor. Doi ani mai tirziu, in 1597, Toader Movila isi inalta propria manastire, Teodoreni(Todireni), ocupindu-se singur ca sa fie inzestata cu danii si mosii, dar contribuind in acelasi timp la prosperitatea Manastirii Sucevita, ctitorita de ceilalti frati mai mici ai sai. Postelnicul Toader Movila a fost inmormintat in 1605 in pronaosul bisericii sale cu hramul Inaltarii, conform traditiei locului, desi nu s-a gasit vreo piatra cu inscriptie pe acest mormint.Pictorul Nicolae Sava a incercat sa repete marea lectie a lui Dragos ComanSilueta bisericii fostei manastiri de calugari, (devenita manastire de maici dupa 1992, dupa o lunga intrerupere in care a fost doar biserica parohiala, ajunsa intr-o stare jalnica pina la recenta restaurare) se remarca prin echilibrul dintre masivitatea structurii de plan trilobat si tisnirea spre inalt a originalelor bolte de stil moldovenesc, care dau profunzime si maretie intregului program iconografic din interior. Usa de intrare este situata in peretele vestic, la fel ca la biserica din Patrauti. Absidele sprijinite de cinci contraforturi sint decorate cu arcade alungite si, cu exceptia peretelui vestic, fatada este impodobita la partea superioara cu un rind de ocnite. Turla este asezata pe o dubla baza stelata, fiind prevazuta cu firide late terminate la partea superioara prin arcuri duble si ocnite. Zidul despartitor dintre pronaos si naos a fost suprimat, in scopul largirii spatiului. In anul 1785, Manastirea Teodoreni a fost renovata de catre mitropolitul Ananie al Sevastei, ''un urmas al lui Toader Movila, deoarece mama mitropolitului, Anastasia, era stranepoata lui Toader Movila, coborind din Paraschiva, fiica postelnicului Toader'', dupa cum sustine Adrian Vatamanu in cartea amintita. Tot atunci a fost repictata biserica in interior de catre ierodiaconul Veniamin Zugravul, frescele sale partial deteriorate, avind unele certe calitati plastice, putind fi vazute pina la noua restaurare si zugravire de dupa 1992. Pictorul Nicolae Sava a lasat insa neatins tabloul votiv, in care postelnicul Toader Movila apare alaturi de cronicarul Miron Costin, cel din urma tinind in mina macheta bisericii, ambii fiind imbracati in haine boieresti specifice perioadei in care a lucrat ierodiaconul Veniamin.

Specialistii presupun ca portretele celor doi, deosebit de reusite si expresive, cu chipuri sobre si impunatoare, fulgerate de o intensa lumina spirituala, reprezinta o redare destul de fidela a ctitorului si a renumitului cronicar al Moldovei. Noua pictura realizata de profesorul Nicolae Sava din Bucuresti dupa 1992, se remarca prin incercarea acestuia de a repeta marea lectie a celui mai valoros zugrav de biserici din istoria Moldovei, Dragos Coman, cel care a pictat biserica de la Arbore. Nu numai desenul viguros si precis, minutiozitatea cu care sint redate vesmintele, gama cromatica variata si exuberanta amintesc de tehnica marelui pictor Dragos Coman, dar si realizarea nimburilor aurite in relief pentru sfintii mai importanti, o influenta a Renasterii italiene, procedeu folosit si de Antonio Pisanello la bisericile catolice la care a lucrat in secolul al XV-lea. Dupa atitea veacuri, autorul noii picturi interioare din biserica Manastirii Teodoreni, Nicolae Sava, este pus totusi in umbra de Dragos Coman in privinta artei portretului si a calitatii culorilor folosite. Secretul de preparare a culorilor atit de intense si rezistente in timp, binecunoscut celebrilor zugravi ai Scolii de pictura sacra de la Suceava din secolele XVI si XVII, se pare ca s-a pierdut pentru totdeauna.Ilustrul locuitor al Burdujenilor, Miron CostinDupa citeva decenii de la moartea ctitorului si de la disparitia fiicei sale, Paraschiva, Manastirea Teodoreni a fost mostenita de Elena Movila, sotia lui Miron Costin. In urma unor neintelegeri si procese cu autoritatile vremii, razesii din satul Burdujeni, tinutul Soroca, obtin aprobarea de la Miron Costin, in vremea in care acesta era pircalab de Hotin, intre 1660 si 1664, sa se aseze pe teritoriul mosiei sale si al satului Teodoreni. Impreuna cu acestia s-au stramutat aici si alti locuitori din Soroca, multi dintre ei ruteni originari din Podolia. Dupa stabilirea celor din Burdujenii Sorocei pe mosia Teodoreni, numele localitatii se schimba in Burdujeni, denumire pe care o poarta si astazi cartierul municipiului Suceava, situat pe locul fostei proprietati a cunoscutului cronicar. Numarul locuitorilor de aici a crescut simtitor dupa ocuparea Bucovinei de catre austrieci, multi cetateni din tirgul Sucevei refugiindu-se aici, mai tirziu stabilindu-se in zona si numerosi evrei emigrati din Austria, care au inaltat mici pravalii, ateliere si circiumi, grabind procesul de urbanizare. Devenit important punct vamal si de frontiera dupa 1775, micul tirg s-a dezvoltat treptat, ajungind la dimensiunile de astazi. Manastirea Teodoreni a fost inchinata Manastirii Sfintul Paul de la Muntele Athos in anul 1664 de catre Miron Costin ca urmas de ctitor, conform unui vechi obicei, raminind sub aceasta tutela aproape 200 de ani. El era fiul hatmanului Ion Costin si al Saftei, nepoata domnitorului Miron Barnovski, decapitat de turci la Constantinopol in 1633, sub privirile ingrozite ale tatalui marelui cronicar. Din motive politice, Ion Costin se refugiaza in 1634 in Polonia, devenind cetatean al tarii vecine in 1638, impreuna cu cei trei fii ai sai de atunci, Alexandru, Miron si Potomir. Miron urmeaza cursurile colegiului iezuit din Bar, studiind in limbile latina si polona, iar la virsta de 18 ani se intoarce in Moldova, fiind bine primit de mari boieri precum Toma si Iorgachi Cantacuzino. Prin eruditia sa, prin inteligenta si franchete, Miron Costin, ''dintre toti boierii Moldovei cel mai de treaba la voroava''(Ion Neculce) se impune in divanurile domnesti, primind frecvent importante insarcinari diplomatice, mai ales la curtea regilor Poloniei. Moare in plina putere creatoare, la virsta de 58 de ani, fiind decapitat impreuna cu fratele sau, Velicico, in 1691, din porunca domnului Constantin Cantemir, tatal lui Dimitrie Cantemir, in urma unor intrigi boieresti. Dar opera sa ''biruit-a gindul'', celebra ""Cronica''(1595-1661), ''De neamul moldovenilor''si ''Viata lumii'', primul poem filozofic din literatura romana, constituindu-se intr-un admirabil memento istoric si spiritual.De pe peretele din dreapta al naosului bisericii Teodoreni, ilustrul locuitor al Burdujenilor, Miron Costin, ne avertizeaza: ''Ia aminte dar, oame, cine esti tu pe lume/Ca o spuma plutitoare ramii fara nume''.------------------------------------Manastirea Voronet, loc sfint si capodopera a artei universaleO imensa frunte boltita, aproape mai mare decit restul chipului incadrat de barba si mustatile gri-alb, cu niste ochi patrunzatori, care par a scruta dincolo de toate, direct in ierarhia luminii, totul cuprins in cercul de aur al unei sfinte aureole. Numai asa poate incepe povestea sacra a Manastirii Voronet, de la chipul transfigurat de pacea dinspre ginduri al Sfintului Cuvios Daniil Sihastru, zugravit pe peretele sudic, linga portalul de intrare.Loc al deschiderii pentru lumina cereasca, multe manastiri din nordul Moldovei sint in acelasi timp intruparea eternului arhetip Tata si Fiu, deoarece au fost inaltate de Stefan cel Mare si apoi impodobite cu vestitele fresce exterioare in perioada domniei fiului sau, curajosul domn sprijinitor al Bisericii si culturii, Petru Rares. In timp ce la Probota putem admira cele mai frumoase picturi murale interioare din nordul Moldovei, la Voronet ne fascineaza capodopera frescelor exterioare, acel ''Memento mori'' din sfinte imagini, ''Judecata de Apoi''.Sfintul Daniil Sihastru, Stefan cel Mare si Sfint si Mitropolitul Grigorie Rosca sint adevaratii ctitori ai Manastirii Voronet, care ne daruie la nesfirsit un albastru cu tonalitatea unui sunet de clopot, culoare divina in prezenta careia Timpul inceteaza parca sa mai respire, si din care lumina necreata si lumina privirilor isi sorb bucuria si nefiinta.Sfintul Daniil Sihastru a fost sfetnicul si duhovnicul lui Stefan cel Mare

''A se cuprinde pe sine inseamna a transforma lumea din afara'', scria Rilke. Doar sfintii si marii poeti au inteles faptul ca efortul continuu pentru transformarea interioara este calea regala pentru schimbarea realitatii exterioare. La inceputul veacului al XV-lea, un tinar de 16 ani, Dumitru, provenit dintr-o familie de oameni simpli de pe domeniul Manastirii Sfintul Nicolae din Radauti, alegea aceasta cale si, doar dupa doua generatii, reusea sa schimbe fata Tarii Moldovei impreuna cu ucenicii sai, viitorii Mitropoliti Grigorie Rosca si Teofan I, Cuviosii egumeni Misail si Efrem, Cuviosul Ioan caligraful s.a., toti cu metania la Manastirea Voronet. O impresionanta salba de biserici si manastiri aparea in nordul Moldovei la indemnul acestei pleiade de sfinti si al altora, care au ramas pina in prezent cele mai pretioase nestemate ale artei si spiritualitatii romanesti, unele intrate in patrimoniul universal. Tinarul Dumitru, tuns in monahism la Manastirea Sfintul Nicolae din Radauti, primea numele de David, avindu-l ca dascal pe Sfintul ierarh Leontie si remarcindu-se de mic pentru capacitatea sa de a invata cartile sfinte cu o usurinta iesita din comun sau de a vindeca bolnavii, de a cunoaste cugetele ascunse si tainele viitoare. Dupa ce mai petrece citva timp si la Manastirea Sfintul Laurentiu din Vicovu de Sus, este atras de viata de pustnic. Se face schimonah sub numele de Daniil, vietuind in rugaciune peste 20 de ani intr-o chilie sapata in piatra pe valea piriului Putna. Din ''Patericul romanesc'' aflam ca Daniil Sihastru l-a cunoscut pe marele Stefan inca din anul 1452, acesta primind de la el dezlegare de pacate si binecuvintare, dar si proorocirea ca in curind va fi domn al Moldovei. Dupa ce proorocirea s-a implinit, Daniil Sihastru ''i-a fost marelui domn cel dintii sfetnic, duhovnic si rugator catre Dumnezeu(...). Astfel, ascultindu-l Stefan cel Mare, a aparat cu multa vitejie Biserica lui Hristos si Tara Moldovei dupa caderea Bizantului, aproape o jumatate de secol, cistigind 47 de razboaie si inaltind 48 de biserici. In felul acesta Cuviosul Daniil Sihastru s-a dovedit un mare aparator al Ortodoxiei romanesti si ctitor duhovnicesc al manastirilor inaltate la indemnul sau''. Dupa inaltarea Manastirii Putna, tot la indemnul sau, Daniil Sihastru se retrage in codrii seculari din jurul Manastirii Voronet, unde mai petrece 20 de ani de singuratate si penitenta pentru obstea Moldovei, intr-o chilie situata deasupra stincii Soimul. In padurile dese din muntii Voronetului, Raraului si Stinisoarei traiau in acea perioada alti 50 de sihastri, cu totii ucenici ai lui Daniil Sihastru. In 1477 il roaga fierbinte pe voievodul sau protector sa nu-l puna Mitropolit al Moldovei si Sucevei, asa cum staruiau clerul si ierarhii tarii, dar in 1488, dupa inaltarea bisericii inchinate Sfintului Mare Mucenic Gheorghe, se supune hotaririi obstei Manastirii Voronet, de a deveni egumen al sfintului lacas. Asadar, la peste 80 de ani, acest inca prea putin cunoscut ascet si carturar al Moldovei, revenea in rindul comunitatii monahale, continuindu-si opera spirituala pina la moartea sa, in 1496, moastele sale odihnind si astazi in pronaosul bisericii. Un alt sfint care a marcat cu faptele si viata sa curata obstea de la Voronet, dar si pe miile de credinciosi ai Moldovei, care gaseau la el vindecare duhovniceasca si trupeasca, a fost in prima jumatate a secolului al XVII-lea, Cuviosul Epifanie, originar din partile Sucevei. Carturarii de astazi ai Sucevei trebuie sa ia aminte ca tot ce avem mai frumos si mai reprezentativ in arta si spiritualitatea trecutului este opera unor sfinti sau a unor monahi imbunatatiti, iar oamenii cetatii trebuie sa stie ca sfetnicii si duhovnicii marilor nostri voievozi si dregatori erau tot aceiasi cuviosi, trecuti in ''Patericul romanesc''. Zugravii au apartinut mai mult ca sigur Scolii de la SuceavaLa fel ca intreaga spiritualitate ortodoxa, fapturile vizibile si invizibile ale sfintelor lacasuri din nordul Moldovei se remarca prin hristocentrism, idealul sfinteniei, pocainta, rugaciune si duh comunitar. Munca, postul, veghea(trezvia), participarea la slujbe, rabdarea, veselia, blindetea, politetea, lectura cartilor sfinte si mai ales rugaciunea au ramas peste veacuri valorile de pret ale unui monah autentic. ''Badaranul, mojicul, suparatul, mereu grabitul si repezitul, posacul, imbufnatul, crincenul calugar crestin nu e nici crestin, nici monah. E marfa de contrabanda, contrafacere, moneda calpa'', afirma pe buna dreptate N. Steinhardt in cartea sa, ''Daruind vei dobindi''.Biserica de plan trilobat de la Voronet, cu turla pe naos, a fost inaltata de Stefan cel Mare din 26 mai si pina in 14 septembrie 1488, si avea initial lungimea de 25,50 de metri si latimea de 10,50 de metri in dreptul absidelor, pridvorul inchis fiind adaugat in 1547, de catre Mitropolitul Grigorie Rosca, ucenic si nepot al lui Daniil Sihastru si var primar al lui Petru Rares. Masivitatea structurii primeste parca un impuls catre zbor de la elegantele contraforturi din rasarit si apus sau de la acoperisul tuguiat si turla cu firide alungite. Chenarele usilor si ferestrelor amintesc de stilul gotic si de unele elemente ale Renasterii, influente absorbite de cunoscutul stil moldovenesc, cristalizat in timpul domniei lui Stefan cel Mare. Tot in 1547 a fost zugravit cu fresce exteriorul, lucrarile fiind conduse probabil de pristavul Marcu, al carui nume e inscris pe peretele sudic al bisericii, dar numele zugravilor ramin inca in discutie. In orice caz, acestia au apartinut mai mult ca sigur Scolii de la Suceava, condusa in timpul domniei lui Petru Rares de cunoscutul Toma de la Suceava, pictorul curtii domnesti. Tot aici s-a format si alt maestru al picturii bisericesti, Dragos Coman, fiul unui preot din Iasi, care a zugravit biserica de la Arbore. In ce priveste programul iconografic al celebrelor fresce exterioare, unii specialisti afirma ca acesta ar fi apartinut lui Grigorie Rosca, iar altii spun ca ideea era a episcopului Macarie al Romanului, cel mai ales si invatat episcop al zonei din secolul al XVI-lea, ctitorul Manastirii Risca si al catedralei epicopale din Roman. Nu trebuie insa trecuta cu vederea contributia unui alt ucenic de la Voronet al Sfintului Daniil Sihastru, Mitropolitul Teofan I(1534-1546), apropiat colaborator si sfetnic al lui Petru Rares, cel care ''a format in Modova, la Mitropolia din Suceava, cea mai vestita scoala de pictori in fresca,

printre care straluceau mesterul Dragos Coman si zugravul Toma de la Suceava''(''Patericul romanesc'', de ieromonah Ioanichie Olteanu). Putem afirma, fara a gresi prea mult, ca neasemuitele fresce exterioare, care au determinat includerea acestor manastiri in patrimoniul mondial, reprezinta inca una din minunile Sfintului Daniil Sihastru, care si-a continuat lucrarea spirituala prin ucenicii sai, si dupa petrecerea sa la cele vesnice. Nu trebuie uitati, de asemenea, in conturarea acestui program iconografic, ierarhii si mesterii din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, in frunte cu un alt sfint artist, celebrul minaturist Cuviosul Gavril Uric, de la Manastirea Neamt, care i-a influentat pe zugravii si ierarhii de mai tirziu. Cercetarile arheologice au dovedit ca existau fresce exterioare si la unele biserici ctitorite de Alexandru cel Bun, de pilda la vechile lacasuri de la Humor sau Probota, deci atit tehnica si modul de obtinere al culorilor naturale, cit si iconografia, au avut o evolutie mai indelungata decit s-ar crede, in vremea lui Petru Rares atingindu-se doar apogeul acestei arte unice in istoria culturii europene. Capodopera tuturor timpurilor este fara indoiala grandioasa fresca ''Judecata de Apoi'', de pe intregul perete de apus al Manastirii Voronet, despre care a scris cel mai bine si mai exact, pina in prezent, o tinara si invatata calugarita din acest sfint lacas, monahia Elena Simionovici, in cartea sa, ''Manastirea Voronet- vatra de istorie romaneasca si de spiritualitate ortodoxa''(1997).''Judecata de Apoi'', mai veridica si mai impresionanta decit cea de la Capela SixtinaDatorita acestei fresce, de o frumusete si de dimensiuni nemaiintilnite in intreg spatiul ortodoxiei, Manastirea Voronet a fost supranumita de unii critici de arta occidentali ''Capela Sixtina a Orientului''. Daca cunoscuta lucrare cu acelasi nume, realizata de Michelangelo in Capela Sixtina de la Vatican, impresioneaza prin perfectiunea anatomica a personajelor dezbracate, prin dinamica extraordinara a miscarii circulare a masei agitate de candidati la judecata suprema, sau prin expresivitatea aproape hiperrealista a chipurilor, imensa icoana de la Voronet o pune totusi in umbra prin geometria de o perfectiune divina a compozitiei, prin perceptia lumii in esentialitatea sa, prin armonia cromatica si uluitoarea varietate tipologica a celor peste 100 de personaje, prin seninatate si detasare ironica, uneori, dar mai ales prin intensa traire spirituala si duhovniceasca care-i cuprinde pe toti privitorii credinciosi ai acestei capodopere a artei religioase universale. Viziunea infricosatoare de la Capela Sixtina, cu un Iisus Hristos minios, cu gesturi aproape razboinice, cu ingerii lipsiti de aripi si condamnatii tiriti cu forta in hau spre luntrea lui Caron din mitologia greaca, e inlocuita la Voronet de o conceptie mai apropiata de spiritul Sfintei Scripturi, care te indeamna la meditatie si pace sufleteasca in fata cutremuratoarelor intrebari legate de rostul nostru pe acest pamint, de valorile si traditiile pe care trebuie sa le respectam pentru a fi mintuiti. Organizata riguros pe cinci registre(numarul lui Iisus Hristos in numerologie), ''Judecata de Apoi'' de la Voronet, pictata cu singe, aur, foc si lumina, are in partea superioara bolta cereasca, cu semnele zodiacului si cu Dumnezeu Tatal. In cel de-al doilea registru e reprezentat in centru Iisus Hristos, judecatorul, incadrat de Maica Domnului si de Sfintul Ioan Botezatorul, apoi de apostoli si cete ingeresti. Cel de-al treilea registru cuprinde tronul Etimasiei, al pregatirii si judecatii, cu Duhul Sfint pictat in chip de porumbel, incadrat de Adam si Eva, de profeti, arhierei, marturisitori si anahoreti. De sub picioarele lui Dumnezeu Tatal izvoraste, apoi trece pe sub tronul Mintuitorului, fluviul de foc ce separa lumea celor drepti de cea a pacatosilor, ultima fiind alcatuita in principal din inamicii traditionali ai Moldovei, turcii, dar si din evrei, tatari si armeni, infatisati cu chipuri hidoase si ingrozite. Un inger patruns in iad il trage de barba pe Arie, carturarul eretic care a negat descendenta divina a lui Iisus Hristos, pentru a-l preda Satanei, zugravit in chip de balaur infricosator, cu mai multe capete. In centrul compozitiei, sub tron, se vede Sfinta Evanghelie, pe care se afla Sfintul Potir din care ne impartasim, iar sub cartea divina straluceste mina lui Dumnezeu Tatal, cel care tine balanta judecatii viitoare. La baza compozitiei se afla regele David, cintind psalmi, dar nu la harpa, ci la o cobza moldoveneasca, acesta fiind doar unul dintre numeroasele amanunte cu specific local prezente pe frescele interioare si exterioare de la manastirile noastre. Viziunea Raiului, la poarta caruia sta Sfintul Apostol Petru cu cheile, apoi invierea mortilor, moartea pacatosului, ocupa o parte din registrul al patrulea si peste jumatate din ultimul, incununind ampla scena a dreptei judecati, cind pacatele se transforma in suferinta, iar faptele bune in bucurie iluminanta. Blindul si tacutul sihastru Daniil, facatorul de minuni, unul din marii sfinti ai Moldovei si ai lumii ortodoxe, un ctitor al spiritului romanesc, ne asteapta la Voronet pentru a ne invata sa urcam spiralele interioritatii in lumina de un albastru orbitor a vietii traite in Duh si in Adevar. Albastru intemeietor. Albastru calauzitor. Albastru rastignitor. Albastru purificator. Albastru iubitor.-----------------------------------------Manastirea Rasca, simbol al continuitatii in ciuda tuturor dezastrelor istorice, naturale si moraleExpusa parca unui vechi blestem, Manastirea Rasca a reusit sa supravietuiasca in decursul secolelor, in ciuda tuturor dezastrelor istorice, naturale si morale, jafuri, incendieri, schingiuirea calugarilor, in total peste 10 evenimente inscrise in cronica neagra a sfintului lacas. Ea mai pastreaza totusi ceva din splendoarea de altadata, in primul rind un amplu fragment din fresca exterioara, reprezentind Judecata de Apoi si Scara Sfintului Ioan Sinaitul, pictura in stil postbizantin atribuita grecului Stamatelo Kotronas.

''Amice, timpul ce-a trecut e-o carte/Pe care sapte mari peceti o string./Ce voua duh al altor vremi va pare,/In fond e insusi duhul vostru-n care/Acele vremuri se rasfing.'', afirma Goethe in ''Faust''. Intr-adevar, noi, cei de azi, cu greu putem patrunde in duhul marilor opere de arta sacra ale trecutului, perceptia fiindu-ne in mod inevitabil limitata de ''gratiile'' unui timp caracterizat prin viteza, performanta si dinamism. Un lucru e insa cert: manastirile din nordul Moldovei, un miracol al sintezei creatoare dintre Orient si Occident realizata de stramosii nostri, se rasfing si astazi in sufletele pline de emotie ale vizitatorilor din lumea intreaga, iar documentele descoperite in ultimele decenii arata impactul pe care l-au avut in trecut asupra evolutiei artei religioase din lumea ortodoxa, de la Moscova si pina la Muntele Athos.In decursul timpului, ctitorii Manastirii Rasca au fost Petru Rares, Macarie, Costea Bacioc si IsaiaAsezata in apropierea albiei riului Rasca si a culmii Plesu, intr-un peisaj frumos si variat, cu cimpii si dealuri impadurite, iazuri si pomi fructiferi, Manastirea Rasca este rezultatul a mai multe etape de constructie si refaceri succesive, incepind din secolul al XV-lea si pina in prezent.In satul vecin, Bogdanesti, fusese ctitorita o manastire cu mult inainte, intre anii 1343 si 1365, de catre domnitorul inaugurator Bogdan I, care a fost insa complet distrusa de hoardele tataresti in anul 1510. Doi ani mai tirziu, in 1512, domnitorul Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, stramuta sfintul lacas pe actualul amplasament, la poalele virfului Plesu, la inceput fiind inaltat aici un schit de calugari si ulterior o biserica de piatra, distrusa si ea in 1538 in timpul unei invazii in Moldova a turcilor condusi de Soliman Magnificul. Marele domn sprijinitor al bisericii si culturii, Petru Rares, impreuna cu unul dintre cei mai de seama ierarhi si carturari ai vremii, episcopul de Roman, Macarie, devin in anii 1541-1542 ctitorii provindentiali ai unei noi biserici, de dimensiuni reduse, din care se mai pastreaza si azi pronaosul, naosul si sfintul altar. Mai tirziu, intre 1552 si 1554, sfintul lacas este zugravit in interior si exterior, la inceput de catre artisti locali, apoi in cea mai mare parte de pictorul grec Stamatelo Kotronas, originar din insula Zakyntos, care respecta cu scrupulozitate erminiile bizantine, in care importante sint caracterul simbolic si mistic al imaginilor, accentul fiind pus mai mult pe redarea unei lumi a esentelor, si mai putin pe infatisarea reliefului accidentat si profan al lumii exterioare. Pictorul grec denota o buna stapinire a desenului, chipurile hieratice ale personajelor biblice fiind conturate cu o anumita pregnanta si noblete spirituala, el fiind in acelasi timp un bun colorist, asa cum o dovedesc putinele frescele exterioare care se mai pastreaza pe peretele sudic, Judecata de Apoi si Scara lui Ioan Sinaitul, invaluite intr-o misterioasa culoare albastru-cenusiu, care-si schima nuantele in functie de anotimp. I se pot reprosa totusi putin cunoscutului artist din insula Zakyntos, (despre care actualul staret al manastirii, cultivatul ierarh Mihail, autorul unei monografii a manastirii in colaborare cu Vasile Demciuc, spune ca va incerca sa afle mai multe lucruri la el acasa), unele neglijente de ordin compozitional, o anumita discordanta intre formele arhitectonice si iconografie.Jefuita si distrusa din nou in 1574, tot de catre turci, Manastirea Rasca ramine pustie aproape 40 de ani, pina cind marele vornic al Tarii de Jos, Costea Bacioc din Birlad, se hotaraste sa o refaca aproape complet, intre anii 1611 si 1617. El i-a adaugat un urias pridvor, care-i asigura sfintului lacas o nota inconfundabila, apoi a reparat turla naosului, chiliile, clopotnita si masivele ziduri de imprejmuire. Dupa jafurile pustiitoare din anii 1633, 1671, 1674, 1686, 1691, 1697, 1716 si 1821, o perioada fasta in viata manastirii este cea dintre 1823 si 1842, cind a fost egumen arhimandritul Isaia Riscanul, autor al unui amplu program de reconstructie, realizat in special in primii 4 ani. Acesta a facut modificari importante la corpul bisericii, pe care a inzestrat-o cu doua noi turnuri, unul de piatra si altul de lemn, a largit ferestele, a zugravit-o in interior si in ocnitele pridvorului cu sprijinul pictorului Ilarion Ivanovici, a construit chilii noi si a inzestrat manastirea cu podoabe de pret. Iata cum il zugraveste insa pe egumenul Isaia Riscanul, arhiereul Narcis Cretulescu de la Manastirea Neamt, in cartea sa ''Istoria Sfintei Manastiri Rasca'', publicata in 1901: ''Isaia era un om inalt, balan, acoperit, foarte fioros si rau''. In 1842, vrednicul Isaia, care obisnuia sa-si bata calugarii mai lenesi, a fost inlocuit cu Teodorit, fost egumen la Manastirea Slatina, ''care era mai boer si mai sfredel decit Isaia'', cum aflam din monografia scrisa intr-un limbaj plin de savoarea de altadata.Aici se afla mormintul cronicarului Macarie, cel mai renumit episcop al Romanului din secolul al XVI-leaLa Manastirea Rasca se afla mormintul ctitorului Macarie, cunoscutul cronicar al lui Petru Rares, intrat in monahism la Manastirea Neamt, unde a invatat bine Sfinta Sciptura, greaca si slavona, si a ajuns egumen, in anul 1523. In 1531, domnitorul Petru Rares ii da sceptrul episcopiei Romanului, pe care-l pastreaza pina in 1549, cind este alungat de Ilias, fiul lui Petru Rares, trecut ulterior la islamism sub numele de Mehmet. In 1550, domnitorul Stefan Rares, fratele lui Ilies, il reaseaza pe Macarie in scaunul episcopal: ''Intorcind puternica sa mina, pe mine surghiunitul, un mort intre vii, ma chiama si cu mina domniei sale imi incredinteaza iarasi cirja''. In preambulul cunoscutei sale cronici, Macarie afirma ca aceasta a fost scrisa ''spre a implini poruncile domnesti, adica ale slavitului si pentru dusmani infricosatului Petru, feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz, si ale marelui sau logofat Kir Teodor, caci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urma dintre ieromonahi, smeritului Macarie, a nu lasa faptele intimplate in vremurile si domniile trecute sa ramina invaluite in mormintul uitarii, ci a le preda istoriei''. Mai intii,

episcopul Macarie a copiat o versiune prescurtata provenita de la Putna, a letopisetului inceput la curtea lui Stefan cel Mare, ajuns pina in anul 1525, dar o reia apoi si o imbogateste cu informatii noi. Cronica sa ne ofera o imagine encomiastica a binefacatorilor sai, Petru Rares si fiul sau, Stefan, textul fiind scris intr-un stil plin de inflorituri, de zorzoane anacronice de tip bizantin, sub influenta cronografului Manases din Bizant. Despre vrajmasul sau, domnitorul Ilias, Macarie ne ofera un portret pe masura nadufului acumulat in timp: ''O zavistie, fiara cruda, tigru mincator de oameni, sageata fara de fier, sulita mai ascutita decit toate...''.In perioada primilor ctitori, Petru Rares si Macarie, a trait si s-a format la Manastirea Rasca un monah plin de evlavie si smerenie, care a intrat in rindul sfintilor BOR, Cuviosul Ioan de la Rasca. Cunoscut si sub numele de Sfintul Ioan Arhiepiscopul, acesta era de loc din zona Sucevei, fiul lui Gheorghe si Anastasia. A intrat in monahism la Manastirea Rasca, in anul 1560, ca fiu duhovnicesc al episcopului Macarie, ajungind egumen al manastirii, episcop de Husi(1598-1605) si de Radauti(1598-1605), si chiar mitropolit al Moldovei pentru o scurta perioada de timp. Purtator de Hristos, precursor al isihasmului, practicant fervent al rugaciunii inimii, Cuviosul Ioan avea ''darul facerii de minuni si al inainte vederii''. El a fost supranumit ''arhiepiscopul cel sfint si minunat'' de catre neasemuitul mitropolit al Moldovei, Dosoftei. Dascalul si povatuitorul sau era un renumit sihastru al locului, Iov, care a trait 30 de ani in pustiu si a prevestit printre altele distrugerea Manastirii Rasca si risipirea calugarilor de catre turci, din anul 1574. Preveniti din timp de viziunea sihastrului, toti calugarii de la manastire, in frunte cu Cuviosul Ioan, s-au retras in muntii din apropiere, la pustnicul Iov, dupa ce au aruncat cele doua clopote intr-un iaz din apropiere(care nu au mai fost niciodata recuperate), si au ingropat odoarele de pret.Studiind vechi documente si marturii, oricine isi poate da seama de intensa traire duhovniceasca si spirituala a monahilor moldoveni din secolele XV si XVI, perioada in care ''Patericul romanesc'' s-a imbogatit cu cei mai numerosi sfinti, si de pierderea de substanta in evolutia lor morala si sufleteasca din secolele XVII, XVIII, XIX si XX. Tot din cartea arhiereului Narcis Cretulescu aflam date inedite despre ''zavera calugareasca'' din secolul al XVIII-lea, cind numerosi calugari erau schimbati de la o manastire la alta functie de bunul plac al unor egumeni lacomi de cistig, unii dintre ei fiind spioni rusi. Foarte multi calugari ''razvratiti'' erau trimisi la Manastirea Rasca, care a ajuns in secolul al XIX-lea si ''prizon politic'', aici fiind inchis timp de 6 luni, incepind cu 14 octombrie 1844, Mihail Kogalniceanu, din ordinul domnitorului Mihail Sturza, nasul sau. A stat inchis in clopotnita, intr-o camaruta cu cuptor, fiind pazit de un sergent, un caporal si 4 soldati din cavalerie. Aceleasi surse vorbesc despre coruptia ierarhilor din secolul al XIX-lea, cu ''furaturi, risipa si joc de carti'', manastirile devenind adevarate ''cuiburi de scandaluri si spoliere'' din cauza unor ''samsari'' civili si calugaresti de pe linga Mitropolia Moldovei, iar protopopii de tinuturi fiind considerati ''zbirii lui Atila''. Vorba cuviosului Narcis Cretulescu, pe care multi ierarhi de azi nu prea il agreaza: ''Cultura cu civilizatia moderna ne-au perfectionat in arta de a lustrui bubele cele vechi''.-------------------------------Biserica "Inaltarea Sfintei Cruci" din Patrauti, prima intrupare a stilului moldovenescUn miracol al unei istorii labirintice si dramatice a facut sa ajunga pina la noi, aproape intreaga, biserica ''Inaltarea Sfintei Cruci'' din Patrauti(foto), document de piatra care atesta nasterea stilului moldovenesc in arhitectura si arta Evului Mediu. Aceasta este prima ctitorie a lui Stefan cel Mare care se mai pastreaza, datind din anul 1487, deoarece biserica Sfintul Procopie din Milisauti, construita aproape concomitent, a fost distrusa de armata austriaca in 1917, in timpul primului razboi mondial. In modesta biserica din Patrauti, atit de importanta insa pentru evolutia culturii si civilizatiei noastre, s-a realizat pentru prima oara sinteza creatoare intre elemente ale artei sacre bizantine, gotice si renascentiste, intregita de geniul mesterilor locali cu acea frapanta bolta moldava, intrata in patrimoniul arhitecturii universale. Un savant si rafinat sistem de boltire, cu arce diagonale etajate, cu pandantivi si calote semisferice, care favorizeaza efectul de inaltare si de punere in abis a spatiului interior. In plus, asa cum a afirmat cunoscutul istoric de arta, Vasile Dragut, acest sfint lacas este un monument-cheie pentru cunoasterea picturii din vremea lui Stefan cel Mare."Singura manastire de maici ctitorita de Stefan cel Mare"Cunoscut in documente inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun, satul Patrauti, situat la 10 km de fosta capitala a Moldovei, se pare ca a fost intemeiat in 1330 de un anume Patru, cum afirma traditia locului. Cocheta biserica, care facea parte din ansamblul singurei manastiri de maici ctitorita de Stefan cel Mare, cu forme arhitectonice blinde si calme, te indeamna parca la o comuniune intima cu ierarhiile ceresti si cu livada de visini infloriti din curte, cu dealul impadurit din apropiere, la poalele caruia odihnesc, intr-un vechi cimitir, monahi sau osteni ai viteazului domnitor. Oamenii de aici par marcati si acum de viata exemplara a marelui inaintas, cei mai multi avind ceva din impetuozitatea sa, data de o ardenta fuziune intre un mod de viata bataios, puternic implicat in realitate, si o neobisnuita traire mistica.Manastirea de maici de la Patrauti, zidita se pare dupa lupta de la Scheia pe Siret, pe care Stefan Voievod a purtat-o in 1486 impotriva ostilor unguresti conduse de Hroiot, era destinata in special ingrijirii ranitilor proveniti dupa luptele purtate in preajma Cetatii de Scaun a Sucevei. In curtea actualei biserici exista acum peste 500 de ani o

bolnita, un fel de spital de campanie. Ingrijirea bolnavilor si ranitilor de catre calugarite era un obicei intrat deja in acea perioada in traditia manastirilor din Occident. Pisania in limba slavona aflata deasupra portalului de intrare consemneaza: ''Io Stefan Voievod, Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput sa zideasca aceasta Manastire in numele Sfintei Cruci in anul 6995(1487) luna iunie ziua 13''. Construita din piatra bruta adusa din dealul aflat in apropiere, in plan triconc(trilobat), cu turla pe naos si acoperis fragmentat, lipsita de contraforturi, biserica din Patrauti se numara printre primele cunoscute din vremea lui Stefan cel Mare care au preluat in mod creator componentele planului bisericii Sfinta Treime din Siret(1354-1358), punctul inaugural de la care s-a structurat stilul moldovenesc in doar 10 ani, intre 1487 si 1497. Pronaosul este patrat, naosul de forma unui dreptunghi, iar sfintul altar are o absida semicirculara cu o boltire in sfert de sfera.Portalul usii de intrare in stil gotic, aflat in partea de vest a pronaosului, avind un chenar in arc frint cu usciorii si arhivolta profilate, cele trei abside prevazute cu gratioase firide alungite si cu un rind de ocnite deasupra lor, turla impodobita de asemenea cu 12 firide si ocnite, placile ceramice verzi si violete din partea superioara a navei si a turlei, asigura edificiului o faptura plina de simplitate, eleganta si cu un accentuat simt al proportiilor.Pictura a fost realizata de Gheorghios din TricalaLa biserica "Inaltarea Sfintei Cruci" din Patrauti, pictata aproape sigur imediat dupa ce a fost zidita, putem admira cea dintii realizare a programului iconografic specific stilului moldovenesc, cu elemente provenite atit din Bizant, cit si din mediul carturaresc al curtii domnesti de la Suceava, extrem de deschis atit la influente orientale, cit si occidentale. Luind in considerare inscriptiile in limba greaca de pe scenele din interiorul bisericii si stilul artistului, cercetatorul francez Andre Grabar a avansat ipoteza ca pictura a fost realizata de Gheorghios din Tricala(Tesalia). Biserica a fost repictata partial de mai multe ori in decursul timpului, dar din fericire se pare ca mesterii locali au respectat destul de bine configuratia si culorile frescelor initiale. Desi multe scene au fost deteriorate de numeroasele evenimente din cronica neagra a manastirii, tabloul votiv din naos si ampla fresca de pe peretele vestic al pronaosului, intitulata ''Cavalcada Sfintului Imparat Constantin cel Mare'', care se mai gaseste doar la biserica din Arbore, stau marturie despre calitatile acestui maestru al picturii sacre. In tabloul votiv, Stefan cel Mare, zugravit cu un chip rotund si luminos, incadrat de niste plete blonde, poate fi vazut tinind in miini macheta bisericii pe care o prezinta ca pe o ofranda lui Iisus Hristos, prin intermediul Sfintului Imparat Constantin cel Mare, inaintasul sau in lupta pentru cruce, domnitorul stind alaturi de sotia sa, Maria Voichita, si cele doua domnite, Maria si Ana. Toata rigiditatea si raceala hieratismului bizantin se topeste intr-un incintator tablou de familie cu valente ale picturii de curte, in care liniile curbe si calde se armonizeaza cu culorile vii de pe fete si vestmintele pline de nestemate, dominate de stralucirea acelui ocru auriu specific Patrautiului.In ce priveste cavalcada sfintilor militari, considerata de unii critici de arta un veritabil manifest al luptei antiotomane, fresca din pacate destul de afectata de trecerea timpului, aceasta este o scena din ciclul istoriei crucii care nu figureaza in erminiile bizantine si nu se mai regaseste in arta sacra a tarilor ortodoxe vecine. Sub crucea alba stralucind pe cerul albastru, un semn al comuniunii cu ierarhia luminii, se aude parca zanganitul de arme al unei procesiuni de sfinti militari calarind armasari zvelti, in frunte cu Arhanghelul Mihail, urmat de Sfintul Imparat Constantin cel Mare, apoi de sfintii Gheorghe, Dumitru, cei doi Teodor, Procopie, Mercurie, Nestor, Artemie, Eustatie. Claritatea si echilibrul desenului precis, uneori cu efecte de evantai, "larg invaluitor"(V.Dragut), care sugereaza perfect miscarile elegante si unduitoare ale personajelor, culorile sobre ca niste taciuni aprinsi, care iau foc doar in vecinatatea acelui galben incarcat de profunzimile invizibilului, fac din scenele care se mai pastreaza un punct de reper pentru inceputurile stilului moldovenesc in pictura noastra veche. Din pictura exterioara nu se mai pastreaza decit un fragment din Judecata de Apoi pe peretele vestic , restaurat in 1989 de pictorul prof. Oliviu Boldura din Bucuresti, ajutat de Tatiana Pogonat. Deosebirile stilistice evidente, date de folosirea unui desen si a unei cromatici mai expansive, in comparatie cu pictura interioara, ne fac sa credem in ipoteza ca pictura exterioara(foto) a fost realizata mai tirziu, probabil in anul 1550. Masa tacerii de la PatrautiMica si frumoasa biserica din Patrauti ofera o surpriza de proportii si amatorilor de arta moderna. In curte, la citiva metri de portalul in stil gotic, ei pot sa stea la taifas in jurul unei Mese a tacerii(foto) in miniatura, denumita insa de localnici Masa lui Stefan. Ei sustin ca cele doua mari lespezi de piatracare o alcatuiesc, niste semicalote sferice imperfecte puse invers, precum scaunele celebrei opere de la Tirgu Jiu, dateaza de pe vremea ctitorului bisericii si l-au influentat pe parintele sculpturii moderne, Constantin Brancusi, in conceperea Mesei tacerii. Cele sapte scaune, de forma unor ghiulele de piatra, au fost adaugate insa mult mai tirziu, in anul 1986, de catre parintele paroh de atunci, Stefan Chiscari. Actualul preot paroh, tinarul Dumitru Apetrei, sustine ca un cunoscut critic de arta iesean, Valentin Ciuca, i-a declarat ca a vazut in 1987, in cartea de aur a bisericii, un text semnat de Brancusi. Mai mult, tot el ar fi spus ca genialul sculptor s-ar fi inspirat si pentru realizarea ansamblului ''Poarta sarutului'' de la modelele sculptate in lemn aflate mai demult pe cerdacul unei case din apropierea bisericii. Acest volum al cartii de onoare denumita si "Cronica patrauteana", in care se mai aflau si

marturii apartinind lui Nicolae Iorga, George Enescu si altor reprezentanti de elita ai spiritualitatii noastre, semnaturile lor fiind vazute de pilda si in 1976, pe foi ingalbenite de vreme, de catre Ilie Cibu, director la SC Rulexim SA Suceava, in prezenta prozatorului Alexandru Ivasiuc, a disparut fara urma. A disparut si un alt volum la fel de pretios, mult mai vechi, un manuscris din 1787, copiat de dascalul Manolache, care cuprindea in afara de texte liturgice si unele extrase din "Psaltirea" lui Dosoftei, precum si amanunte asupra mortii lui Grigore Ghica, manuscris denumit de specialisti ''Codicele patrautean''. Se mai pastreaza insa in sfintul lacas Biblia de la Buda, tiparita si prefatata in secolul al XVIII-lea de Samuil Micu Klein, un tom masiv de peste 5 kg.Din ''Cronica patrauteana'' a fost recuperat in conditii inca nelamurite doar un fragment care se refera la istoria fostei manastiri de maici, informatii preluate din cartea unui austriac, Frantz-Adolf Wikenhauser, tiparita la Cernauti in 1881. Aflam de aici ca Stefan Voda a daruit Manastirii Patrauti mosiile Patrauti si Mihoveni, carti si vase bisericesti, fapt intarit si printr-un uric de principele Constantin Mihai Cehan Racovita, in 7 septembrie 1756. Lipsind uricele soartea acestui schit este foarte putin cunoscuta. Nu incape insa indoiala ca furtunile vremilor urmatoare, de cari au avut a suferi intreaga teara impreuna cu capitala Suceava, au devastat si schitul calugaritelor din Patraut. Astfel de furtuni s-au descarcat asupra Moldovei in anul 1497, cind craiul lesesc Ioan Albert a batut trei luni orasul Suceava, apoi in 1538, cind sultanul Soliman II a intrat in Suceava de l-a pus pe tronul Moldovei pe Stefan IV Lacusta(1538-1540) in locul cazutului in dizgratie Petru Rares. Traditia spune ca turcii ar fi devastat atunci si schitul Patraut. Dara chiar de nu s-ar fi intimplat aceasta apoi cu buna seama ca acest schit n-a ramas neatins de vijeliile de pe timpul lui Stefan Tomsa, de neasteptata incalcare a Moldovei prin tatarii sub sultanul Calga in anul 1650 si de cazacii lui Timus Chmelnitchi, cari pradara manastirea Dragomirna si chiar departatul schit Humorul.'', scrie istoricul austriac. ''Temeinic devastat'' in decursul vremii, asezamintul de maici de la Patrauti a fost desfiintat de austrieci in 1783, si pentru a supravietui pina la moarte, stareta a primit un salar anual de 120 de florini si 4 stinjeni de lemne, iar calugaritele de 60 de florini si 3 stinjeni de lemne. Ultima calugarita din Patrauti cu leafa de la statul austro-ungar, Safta Bodnariu, a murit pe 9 iulie 1814, dupa aceea buruienile si copacii fortind chiar si usa sfintei biserici.------------------------------------Prima capitala a Moldovei, Baia, o Cenusareasa a unei nesfirsite tranzitiiO teofanie in piatra, imagini, sunet si vis-aceasta este esenta artei noastre vechi. Daca arta sacra mai poarta si pecetea unui spatiu istoric intemeietor, asa cum este cazul fostului oras Baia, prima capitala a Tarii Moldovei, atunci orice natiune care se respecta ar transforma o astfel de zona intr-un loc de pelerinaj si de expansiune a unor mari proiecte economice si culturale regionale, nationale si europene. Din nefericire altul este destinul actual al acestei localitati devenite, mai ales in ultimul deceniu, o Cenusareasa a unei nesfirsite tranzitii. Ea a fost lasata de edilii judetului, care-si urmaresc cu rapacitate doar propriile interese, dar si de responsabilii culturii nationale, prada intimplarii, a incompetentei si lipsei de viziune si putere financiara a unor bieti alesi locali. Situri istorice invadate de circiumi sordide si dizgratioase, monumente religioase unice in ruina sau cu schele pe care credinciosii le suporta cu stoicism de peste 10 ani, un conac al boierilor Cantacuzino-Pascanu situat chiar in centru si vindut pentru a fi apoi abandonat unui alert proces de degradare, strazi desfundate si multe case cu insemnele vizibile ale saraciei si involutiei spirituale-acesta e darul otravit pe care generatia noastra il face unui templu al inceputurilor organizarii statale si religioase a Moldovei. Baia, un tirg infloritor in Evul mediuNu intimplator a aparut legenda despre existenta unui posibil ''tunel al timpului'' intre Baia si Bogdanesti, o trapa cosmica pe care nimeni nu a reusit inca sa o localizeze, dar in care unii batrini sustin ca s-ar fi produs disparitii misterioase. Pina in urma cu citeva decenii, se mai spunea ca in coasta satului Bogata, la Bolta lui Hirjab, si-ar fi ascuns localnicii comorile inaintea bataliei cu Matei Corvin din noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467, dar orice incercare de a le recupera s-a soldat de asemenea cu disparitii inexplicabile. Intre Baia si Bogdanesti este axa originara a Tarii Moldovei, spatiul in care au descalecat voievozii maramureseni Dragos si Bogdan, cei care au pus piatra de temelie a unui nou stat european la mijlocul secolului al XIV-lea. Un veritabil tunel al timpului este tirgul celest Baia ("Civitas Moldaviensis", in documentele vremii redactate in limba latina), care se numea la inceput Moldova, dupa riul cu acelasi nume care-l strabate pe toata lungimea pe latura sudica, pe linga avanposturile impadurite ale dealurilor subcarpatice Nant si Plesu, si de la care si-a luat denumirea si noul stat intemeiat de Bogdan I(1361,1363-1367). In perioada 1347-1367, de la primele victorii impotriva tatarilor repurtate de Dragos, cu sprijinul maramuresenilor si al moldovenilor, si pina in ultima zi a domniei lui Bogdan I, Baia(Moldova) a fost capitala unui voievodat independent si apoi a statului moldovenesc, semn ca aici se aflau deja o populatie semnificativa si importante elemente ale unei asezari urbane. In ce priveste etimologia hidronimului Moldova, nume cu o sonoritate si un destin beethoveniene, cercetatorul D. Moldovanu a publicat in 1982 un studiu in care demonstreaza ca este plauzibila ipoteza originii vechi germane a cuvintului(Moldau), preluat in secolele III-IV de slavi si "adaptat formal in Moldova".Sosirea sasilor din Transilvania in Baia, cel mai probabil tot in secolul al XIV-lea, a accelerat procesul de urbanizare

a localitatii si de conectare la civilizatia occidentala. A fost aproape incredibil sa aflam din cartea "Istoria orasului medieval Baia (Civitas Moldaviensis)", publicata de Vasile Neamtu la editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi(1997), ca Baia era un tirg de impact european inca din timpul domniei lui Petru I Musat (1375-1391). Tineri provenind din familiile bogate studiau in Evul mediu la universitatile din Cracovia, Viena si Praga(aproape jumatate din numarul tinerilor din Tara Moldovei care au studiat in strainatate erau din Baia). Primele ateliere de fabricat berea din Moldova au fost infiintate de sasii din Baia(nume provenit de la exploatarile miniere din apropiere), fapt confirmat de unele documente in care se vorbea despre existenta unor sladnite si poverne pentru bautura preferata a neamurilor germanice. Croitorii de aici aveau clienti si peste hotare, precum Nicolaus Briger, care confectiona in 1442 haine si pentru locuitorii din Lwow. Existau ateliere in care se fabricau placi ceramice colorate, frumoase cahle cu motive geometrice si florale, heraldice, scene de vinatoare s.a., caramizi si olane pentru canalizare, mestesugari specializati in prelucrarea fierului, aramei si metalelor pretioase, lemnului, pieilor si blanurilor, dar si negustori(care aveau strinse legaturi comerciale cu Bistrita, Brasov si Lwow), mineri, morari, olari, brutari, cizmari, agricultori, apicultori, macelari etc. Se pare ca primul fierar al carui nume a ajuns pina la noi a fost Thomas Cleynsmed von Molda, care in 1423 a devenit cetatean al orasului Lwow.Orasul cu o populatie de 1000-1500 de locuitori in Evul mediu, din care 200-300 erau romano-catolici, era condus de un "soltuz" (Richter) si 12 "pirgari" alesi in piata publica, bine amenajata inca din vremea lui Petru I Musat, de catre o "adunare a oamenilor buni si batrini", dintre cei mai instariti baiesi, in majoritate sasi. Sigiliul orasului era rotund, cu diametrul de 5 centimetri, cu un inscris in limba latina(Sigillum/Capitalais/Civitatis/Moldavie/Terre Moldaviensis), cu un cerb purtind intre coarne un crucifix, imagine intr-un cadru trilobat care facea aluzie la Sfintul Hubert, patronul vinatorilor.Zestrea spirituala a tirguluiDar inima spirituala si istorica a tirgului medieval Baia o reprezinta bisericile. In secolul al XIV-lea, atit bisericile ortodoxe cit si cele catolice erau construite din lemn. Atunci cind preaiubita sotie a lui Alexandru cel Bun, Margareta, a murit, ea a fost inmormintata intr-un sicriu de argint in biserica de lemn a sasilor din Baia, deoarece era de confesiune catolica si, in plus, voievodul cinstea astfel memoria "celui dintii salas al Domniei moldovenesti". Tot in amintirea Margaretei, dar si din motive diplomatice, pentru stringerea legaturilor cu Polonia catolica, celebrul voievod a inaltat peste ramasitele ei pamintesti o impresionanta catedrala gotica, cu hramul Sfinta Fecioara Maria, inalta si zvelta, cu chilii de manastire, sfintita in 1410 si transformata, dupa numai trei ani, in episcopie catolica. Primul episcop de Baia a fost calugarul franciscan Ioan de Ryza, potrivit dorintei lui Wladislaw Jagiello si a reginei Ana. Din descrierea misionarului catolic Marko Bandini, care a vizitat Baia in 1646, aflam ca aceasta semeata biserica avea cinci altare, o sacristie pe latura nordica, o capela pe latura sudica si un turn inalt. Astazi sfintul lacas este in ruina, din altar se mai vad doar citeva console si fragmente de nervuri profilate, un amplu cadru de fereastra in arc frint, resturi de contraforturi si urmele unei scari in spirala. Au disparut complet, sub brazda unui ogor, ruinele fostei biserici a calugarilor franciscani, Sfintii Petru si Pavel, dar si credinciosii romano-catolici din localitate, armenii si tatarii. Traditia spune ca in amintirea extraordinarei biruinte impotriva ostirii lui Matei Corvin din 1467, voievodul Stefan cel Mare a zidit in Baia chiar in anul urmator, in apropierea cimpului de lupta, o frumoasa biserica de piatra, cu hramul Sfintul Mare Mucenic Gheorghe(foto), cunoscuta insa mai mult sub numele de Biserica Alba(probabil pentru ca n-a mai ajuns sa fie zugravita, sau fiindca a fost inaltata pe cimpul plin cu osemintele a 12.000 de osteni din ambele tabere). Forma actuala a bisericii, o imbinare intre masivitatea frusta a zidariei si elegantele motive ornamentale din caramida, se datoreaza restaurarii din perioada 1907-1914, realizata prin grija Comisiunii Monumentelor Istorice, dar cu aportul financiar al marchizei de Bedmar, Lucsita Palade. E o sinteza fireasca intre doua epoci, datorata reconstructiilor in urma frecventelor incendieri si distrugeri: compartimentarea si boltile in stil moldovenesc, caracteristice epocii lui Stefan cel Mare, dar si decoratiuni exterioare cu ocnite din caramida si briuri din caramizi in zimti, motive muntenesti specifice primelor decenii ale secolului al XVII-lea, probabil din timpul domniei lui Miron Movila Barnovschi(1626-1629).Poate cea mai pretioasa zestre spirituala a locului, intrata deja in zona de interes a UNESCO, mai ales pentru pictura interioara si exterioara, este Biserica Adormirea Maicii Domnului(foto), ctitoria fantastului voievod Petru Rares, din 1532. Desi nu are turla, este o constructie zvelta, realizata printr-o ingenioasa marire a raportului dintre inaltime si latime, cu unele solutii arhitectonice originale, care-i imprima o inconfundabila personalitate artistica si monumentala. Planul bisericii este dreptunghiular, fiind compartimentata in pridvor, pronaos, naos si sfintul altar, o schema devenita clasica pentru epoca lui Petru Rares. Din pridvorul deschis, cu patru mari arcade, pe latura vestica cu un portal romanic somptuos, cu o bolta semicilindrica pictata cu sfinti, se patrunde printr-o scara laterala in turnul-clopotnita, unde se afla cinci clopote(mare, mijlociu si trei mici). Doua ferestre cu chenare rotunde lumineaza pronaosul prevazut la partea superioara cu o bolta semisferica sprijinita de arcuri cu pandantivi. Tot doua ferestre identice lumineaza naosul sprijinit de o bolta semisferica cu doua rinduri de arcuri cu pandantivi mari si mici, o

solutie arhitectonica complexa, de o mare valoare estetica. Aici se afla un interesant tablou votiv, care ni-l infatiseaza pe Petru Rares, cu chivotul bisericii in miini, urmat de de doamna Elena-Ecaterina si de Bogdan, fiul domnitorului din prima sa casatorie, cu doamna Maria. Altarul are o fereastra pe latura estica, inconjurata de asemenea de fresce, iar catapeteasma este o valoroasa opera de sculptura in lemn de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, cu expresive icoane pictate pe lemn de tei. Din pacate, nu se mai pastreaza decit fragmente din pictura exterioara, pe peretele sudic, distingindu-se cu greu Imnul Acatist, Asediul Constantinopolului, Rugul in flacari si Arborele lui Ieseu. Se impune urgentarea lucrarilor de restaurare, constind in finalizarea consolidarii, placarea podelei, si mai ales spalarea si refacerea picturii interioare, cu o iconografie, o gama cromatica si un desen fluent si vibrant, care vorbesc de la sine despre maiestria zugravilor condusi de celebrul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rares, cel care a realizat capodoperele de la Humor, Moldovita si biserica Sfintul Dumitru din Suceava. In contextul acestei indelungate perioade de restaurare, inceputa inca din anul 1985, care provoaca nemultumiri si un evident disconfort enoriasilor din Baia, trebuie sa amintim implicarea inimosului preot paroh, Vasile Hrestic, fost protopop de Falticeni, unul dintre putinii intelectuali remarcabili ai locului, fascinat de biografia lui Petru Rares. De aceea, o incheiere fericita pot fi si citeva din cuvintele sale atit de pregnante despre marele voievod: "Rar fenomen istoric asa de dramatic si de contradictoriu ca viata si domnia lui Petru Rares. Un fenomen tulburator, pasionant, bogat in surprize, incarcat cu o serie de fapte mari si cu altele reprobabile, cu zguduitoare procese de constiinta, cu ispravi legendare si cu greseli de neinteles, dar si cu creatii de o frumusete mirifica, rasplatitoare a multor erori".--------------------------------------------------Manastirea Bogdana din Radauti, un reper al fiintei noastre eterneCunoasterea modifica intr-un fel lucrul cunoscut. O noua viziune asupra istoriei noastre din Evul mediu poate fi obtinuta daca evitam sa captam evenimentele imbracate in accidente, insistind mai mult asupra esentei lor, pentru a ajunge la acea ordo essentialis, care nu este alcatuita neaparat numai din frinturi cronologice si confruntari de putere, ci in special din victorii si esecuri ale lumii interioare a omului, din revolutii psihologice si spirituale. Nu stim inca ce am cistigat si ce am pierdut de pilda, in comparatie cu lumea occidentala, fiindca am fost scutiti de atacul furibund asupra imaginarului fantastic realizat de Reforma si Contrareforma, nu insa de interminabilele si devastatoarele asedii asupra realitatilor noastre exterioare. Sufletul romanului a reusit sa ramina totusi peste timp, probabil in primul rind datorita pastrarii valorilor ortodoxiei, mai apropiat de spiritualitatea magica si plina de caldura umana a Renasterii. E o zestre care s-ar putea dovedi profitabila pe termen lung si nu este exclus ca increderea lui Mircea Eliade in destinul culturii romane sa aiba acoperire in fapte. Un reper profund al acestei ordini esentiale, care ne defineste si ne imbogateste fiinta eterna, este Manastirea Bogdana din Radauti, sfinta necropola a voievozilor nostri intemeietori.Radauti, sediul primei episcopii ortodoxe a MoldoveiMai aproape de adevar ar fi o cercetare istorica cu tendinta spre multidimensionalitate, densa, pe care un ginditor de talia lui Ioan Petru Culianu o vedea in felul urmator: ''Cercetatorului adept al <complexitatii> ii revine sarcina de a incerca sa scrie istoria <din trecut spre prezent>, in conformitate cu conceptia asupra lumii impartasita de actantii implicati in dramele istorice si religioase(...)''.Depresiunea intracolinara a Radautilor, plina de iazuri si de vegetatie specifica, a fost locuita de la inceputurile civilizatiei umane, cele mai vechi unelte gasite aici fiind din paleoliticul inferior. Mai intii sat, apoi tirg episcopal si oras, Radauti e situat la intretaierea unor importante drumuri comerciale(denumite ''drumuri imparatesti'' in timpul lui Franz Joseph), fapt care a atras in Evul mediu numerosi negustori si mestesugari, moldoveni sau straini, pina tirziu pastrindu-se denumiri de strazi precum Ulita Rotarilor, Ulita Cojocarilor, Ulita Curelarilor, Ulita Sitarilor, Ulita Armenilor sau Ulita Turceasca(unde s-au asezat negustorii turci de miere si ceara, care au zidit o Casa Turceasca, o geamie si o fintina). In secolul al XIX-lea colonistii germani au venit cu geometria lor austera si au sistematizat piata centrala in forma de patrat, au inaltat cladiri si biserici robuste(romano-catolica si protestanta) si au dat nume noi strazilor. Numeroasele iazuri si helesteie au adus venituri suplimentare locuitorilor, dar in acelasi timp au ridicat nivelul pinzei freatice si al umiditatii in oras. Petru Rezus, in ''Contributii la istoria orasului Radauti''(1975), afirma ca in cea de-a doua jumatate a secolului al XIV-lea traia in tirgul episcopal unul dintre cei mai bogati nobili moldoveni, voievodul Radomir, stapinul ''okrugului'' de pe valea Sucevei, ''de la care asezarea si-ar avea numele sau: Radomirovti, prescurtat Radovti, de unde Radauti, cu accentul pe a doua silaba si cu terminatia -uti, cum au si alte asezari din aceasta parte a tarii''. Unii istorici sustin ca Bogdan I(1463-1467) a inaltat Manastirea Bogdana cu hramul bisericii Sfintul Nicolae si a avut resedinta domneasca la Radauti, la curtea marelui feudal Radomir, unul dintre sustinatorii sai fideli, dar in acea perioada de inceput practic nu se poate vorbi inca de o capitala stabila a Tarii Moldovei, care de altfel nu depasea la sud granita administrativa a Romanului. Pentru inaintasii nostri din acele vremuri, in mod sigur notiunea de capitala avea alte valente si semnificatii, si, in plus, mai ales Dragos, dar si Sas, Bogdan I sau Latco au fost preocupati in acele momente fierbinti ale luptelor cu tatarii,

ulterior cu fidelii regelui Ludovic de Anjou al Ungariei, de inaltarea unor fortificatii in diverse locuri strategice, Baia, Siret, Volovat, Radauti, Suceava etc, si mai putin de zidirea unor fastuoase curti domnesti sau biserici. Prima capitala stabila a Tarii Moldovei a fost Suceava lui Petru I Musat, unde fiul Musatei a zidit probabil si prima Curte Domneasca, deoarece la Siret si la Baia cercetarile arheologice nu au putut dovedi, pina in prezent, existenta unui astfel de complex voievodal.Hazardata este si opinia celor care sustin ca la Radauti fiinta, in ultimele decenii ale secolului al XIV-lea o mitropolie ortodoxa a Tarii Moldovei(pe atunci e entitate geo-politica aflata in chinurile facerii), desi se cunoaste faptul ca prima mitropolie, pentru care s-a obtinut acordul Constantinopolului, a fost infiintata la Suceava, in anul 1401, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Unii cercetatori au considerat suficienta proba in favoarea existentei unei mitropolii la Radauti insemnarea ''Ion din satul mitropoliei'', de pe o icoana din marmura de Carrara datata 1370, pe care era desenat cu stingacie chipul Mintuitorului, icoana descoperita pe un tapsan de linga oras, in 1937. Nu poate fi contestata ideea ca locuitorii tirgului obisnuiau sa alinte Manastirea Bogdana, de fapt sediul primei episcopii a Moldovei, cu numele de mitropolie, in memoria primilor Musatini ingropati acolo, dar o astfel de institutie de prim rang, care presupunea o validare oficiala interna si externa, nu a existat niciodata la Radauti. Multe mistere ale trecutului nostru mai indepartat nu vor putea fi elucidate decit dupa ce vor fi cercetate vechile arhive cu documente din tarile vecine, Ucraina, Polonia, Ungaria s.a.Manastirea BogdanaPe cit de importanta este Manastirea Bogdana pentru devenirea noastra istorica si spirituala, pe atit este de neglijata si de putin cercetata cu profesionalism. Nu se stie cu precizie nici cine este ctitorul actualei biserici, totul raminind pina de curind pe seama traditiei orale, care sustinea ca ar fi fost inaltata de voievodul Bogdan I, nici in ce perioada a fost pictata si nici nu s-au acordat fondurile necesare pentru restaurarea frescelor interioare. Cea mai plauzibila ipoteza in legatura cu aceste aspecte a fost lansata in 1994, in revista Academiei Romane, ''Studii si cercetari de istorie veche si arheologie''(nr2, tomul 45) de sotii Lia si Adrian Batrina. Cercetarile arheologice efectuate la biserica Sfintul Nicolae din Radauti au dus la descoperirea ''vestigiilor celui mai vechi lacas de cult, cunoscut deocamdata in Moldova, anterior constituirii statului feudal de-sine-statator''. In spatiul actualului naos si altar s-au gasit talpile de lemn si amenajarile interioare ale unui lacas de cult mult mai vechi, capela unei resedinte apartinind unui nobil local, datind cel mai tirziu din deceniul doi al secolului al XIV-lea, fapt demonstrat cu ajutorul monedelor si obiectelor de podoaba descoperite in mormintele aflate in interiorul sau exteriorul sfintului lacas. Vechea biserica era alcatuita dintr-o nava de plan patrat cu latura de 5 metri si dintr-un altar rectangular cu latimea de 3,20 metri si adincimea de 2,40 metri. ''In acest prim edificiu de cult, cu mult anterior intemeierii statului, au fost ingropati atit ctitorul feudal local, cit si noii veniti din Maramures, primii domnitori ai Moldovei-Bogdan si Latcu-, cei care, prinsi in viltoarea luptelor pentru apararea si consolidarea tinarului stat, nu au apucat sa ctitoreasca nimic in domeniul arhitecturii ecleziastice. Constatarea ca acestia din urma au fost doar ingropati si nu au rezidat la Radauti este de mare pret in deslusirea controversatelor probleme privind intemeierea statului si succesiunea dinastiilor aflate la cirma lui'', sustin Lia si Adrian Batrina. In anul 1975, in mormintul lui Bogdan I s-a gasit un inel de aur de 25 de grame, decorat cu lei si avind o inscriptie in limba araba, ''Allah'', precum si 45 de nasturi de argint aurit cu traforuri gotice, iar in cel al lui Latco straluceau, intre altele, sase aplici de argint aurit gravate cu un simbol heraldic: casca cu coarne si capul de lup.In legatura cu ctitorul actualei biserici, sotii Batrina afirma, in urma unor cercetari complexe, ca ''abia in vrmea domnitorului Petru I si in folosul acestuia, capela de lemn a resedintei feudale va fi inlocuita pe acelasi loc cu un lacas de zid, in contextul unor mai ample lucrari de constructie desfasurate aici''. Ingenioasa sinteza intre stilul romanic si cel gotic, actualul edificiu este de plan bazilical cu trei nave, cu fatadele sobre, fara decoratii exterioare, dar ritmate de zece contraforti, fiind impartit in pronaos, naos si sfintul altar, la care se adauga un pridvor inchis zidit in 1559 de Alexandru Lapusneanu. In naosul bisericii, Stefan cel Mare a montat in 1480 frumoase lespezi funerare pentru inaintasii sai, voievozii de inceput Bogdan I, Latco, Stefan I, Roman I, apoi Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun si un alt Bogdan, fiul aceluiasi voievod, cea cu inscriptia stearsa apartinind probabil Mariei, sotia lui Bogdan I, sau Anei, sotia lui Latco, iar in pronaos au fost asezate mai tirziu lespezile Anastasiei, fiica lui Latco Voda si doamnei Stana, sotia nelegitima a lui Bogdan al III-lea si mama lui Stefanita Voda. Cercetarile arheologice au dovedit ca sub lespezile funerare din naos nu se afla nici un mormint, Stefan cel Mare dispunind amplasarea lor fara sa se tina cont de topografia mormintelor. Clopotnita actuala a fost inaltata in anul 1781, la initiativa si cu cheltuiala episcopului Dositei Herescul, cel care a readus in tara moastele Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava.''Cea mai importanta necropola a Musatinilor din Moldova'', asa cum sustine pe buna dreptate PS Gherasim, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, pastreaza din 1993 in pronaos o alta comoara nepretuita, moastele unuia dintre primii nostrii ierarhi, Sfintul Leontie. Manastirea Bogdana a fost reinfiintata in 6 decembrie 1992, prin instalarea staretului arhimandrit Teodor Pavlo, in urma demersurilor facute inca din 1990 de catre protopopul Ioan Ciornei si preotul carturar Dumitru Valenciuc.

In legatura cu actuala pictura interioara, e posibil ca ea sa fie rezultatul unor repictari din epoci diferite, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Alexandru Lapusneanu, la care se adauga si interventia cu motive decorative apropiate de kitsch realizata de Epaminonda Bucevschi in secolul al XIX-lea. Specialistii in arta sacra medievala au remarcat in special cele patru mari compozitii din altar, ''Cina cea de taina'', ''Impartasania apostolilor cu vin'', ''Impartasania apostolilor cu piine'' si ''Spalarea picioarelor apostolilor'', cu unele motive iconografice apropiate de cele de la Manastirea Voronet. Interventiile ulterioare sint vizibile si pe tabloul votiv, in care cu greu se disting ctitorul, Petru I Musat, un copil incoronat, apoi probabil Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, inca un copil si o doamna.Fantasma de piatra si zbor dintr-un secol cu numerosi eroi civilizatori, Manastirea Bogdana este o emblema a fiintei noastre interioare, pe care daca o cercetam si o intelegem mai bine vom constata ca ne apropiem de noi insine, fiindca ''sufletul nu intelege niciodata nimic fara fantasme''(Aristotel). ----------------------------------------------Biserica lui Gavril Trotusan din Parhauti, o veritabila fortareata a ortodoxieiIstoria pare a fi un "joc mental"(I.P. Culianu) intre omenire si Divinitate, in care ceea ce conteaza este numarul de potentialitati si permutari de ordin logic. Uneori logica este insa invinsa de interactiunea complexa dintre sistemele sociale sau de idei. O cercetare istorica densa, care sa tina cont de toate aceste conexiuni, presupune o viziune a evenimentelor dinspre trecut spre prezent, o intelegere aprofundata a conceptiei asupra lumii pe care o aveau personajele creatoare de destine colective. Dar cele mai puternice ''personaje'' ramin tot credintele si ideile, acestea fiind capabile sa manipuleze milioane de oameni in decursul timpului si sa declanseze lupte soldate cu tot atitea victime. In toata aceasta confruntare oarba singurele repere ramin intotdeauna valorile spirituale, in primul rind manastirile si bisericile noastre vechi, borne luminoase ale sufletului national. Un astfel de reper este si biserica cu hramul Duminica Tuturor Sfintilor din satul Parhauti, comuna Todiresti, ctitoria din 1522 a marelui logofat Gavril Trotusan, proprietarul mai multor sate din zona. Parhauti, satul marelui logofat Gavril TrotusanDesfasurat pe valea riului Solonet, cu forme de relief domoale pigmentate cu pilcuri de copaci, satul Parhauti are o poveste care se pierde in negura Evului mediu. Ghidul nostru prin tunelul timpului nu putea fi altul decit profesorul de geografie-istorie Mihai Bocancea, directorul Scolii generale cu clase I-VIII din localitate, singurul care s-a aplecat cu rabdare si iubire asupra locului, si care va publica in curind monografia "Parhauti" la Editura "Augusta" din Timisoara, cu o prefata scrisa de cunoscutul scriitor bucovinean Adrian Dinu Rachieru, originar dintr-un sat vecin, Solonet. In documentele oficiale din epoca medievala satul apare sub numele de Parhovti, provenit probabil de la numele slavizat al familiei Parhovschi, care a stapinit cindva aceste meleaguri. Din pacate aici nu s-au facut cercetari arheologice sistematice si nu se cunosc prea multe lucruri despre marimea asezarii in acea perioada, doar unele toponime, precum "Drumul tatarilor" din Solonet, oferindu-ne sumare informatii despre trecutul sumbru. Doar in locul numit "Pe Beci" au fost descoperite in mod intimplator fragmente de ceramica, obiecte de metal si cahle cu frumoase decoratiuni geometrice, vegetale sau zoomorfe. Dobindit in secolul al XV-lea de catre boierul Todor Parhovschi, in baza unui hrisov obtinut de la Alexandru cel Bun, satul a trecut ulterior in proprietatea fiului acestuia, Ioan Parhovschi(Parhovti) si apoi a fiilor sai, care l-au vindut logofatului Gavril Trotusan, asa cum rezulta dintr-un document emis de domnitorul Petru Rares in 7 martie 1531, la Vaslui. Gavril Trotusan, care era casatorit cu Ana, provenita din familia hatmanului Luca Arbore, si-a inaltat curtea boiereasca la Parhauti, pe locul numit astazi "Pe beci". El a intrat in rindul marilor demnitari ai Tarii Moldovei inca din vremea lui Stefan cel Mare, cind a fost numit spatar, ajungind vistiernic in timpul domniei lui Bogdan al III-lea si logofat in vremea lui Stefanita Voda(1517-1527). Mare logofat in timpul primei domnii a lui Petru Rares, Gavril Trotusan este socotit insa "hiclean si tradator" la revenirea acestuia pe tron, in 1541, si decapitat in Roman impreuna cu alti trei mari demnitari: Mihu Hatmanu, Crasnes si Cozma.Dupa moartea sa, satul trece in proprietatea armasului Toader Murgulet, casatorit cu Nastasia, tot din familia lui Luca Arbore. In 1699 jumatate din sat a revenit copiilor lui Ieremie Murgulet, iar cealalta jumatate Mariei lui Carcu, fiica cea mai mare a lui Toader Murgulet, sora lui Ieremie Murgulet. In 1772, Vasile Capotici, unul dintre nepotii lui Ieremie Murgulet, vinde o parte din sat lui Ioan Carste, asa cum se arata intr-un hrisov pe care-l redam pentru savoarea limbajului folosit si bogatia de informatii: ''Adica eu Vasile Capotici, setrar, marturisesc cu acest adevarat zapis al meu, precum de nimeni silit, nici nevoit ci de a mea buna voie am vindut a mea dreapta ocina si mosie, anume a patra parte, partea de jos a satului Parhauti, linga Solonet, tinutul Sucevei care mi-a revenit de la stramosul meu Ieremie Murgulet, pe care parte de sat era Biserica de piatra si dugheni de piatra, nepotului meu Ioan Carste pentru 440 de lei, care bani mi-a dat deplin in miinile mele, dupa care zapis el sa aiba a stapini partea sa de padure, cimp, finete, helesteu, un loc cu pomete si un loc de prisaca care este in Osoi, la care pomete nu au drept ceilalti razesi, citiva meri ai mei care sint mai jos de biserica catre Solonet''. O alta parte din sat a intrat ulterior in posesia

unei alte familii de mari proprietari bucovineni, Calmutchi, ai carei cunoscuti reprezentanti se odihnesc de mult timp in cimitirul din curtea bisericii lui Gavril Trotusan.Biserica Duminica Tuturor SfintilorBiserica Duminica Tuturor Sfintilor din Parhauti este o uriasa nava de piatra de plan dreptunghiular, cu exceptia absidei semicirculare a altarului, avind aspectul unei fortarete inexpugnabile din cauza zidurilor foarte groase. Masivitatea data de imensele ziduri de piatra nefinisata se imbina in mod misterios cu un irepresibil plonjon spre ceruri, impresie creata nu numai de inaltimea destul de mare a edificiului, ci si de forma zvelta si semeata a acoperisului fara turla. Monument care "are ceva din maretia piramidelor din Egipt" (Acad. Virgil Vatasianu), biserica lui Gavril Trotusan a fost terminata si sfintita in 15 iunie 1522, asa cum se consemneaza in frumoasa pisanie cu litere chirilice de pe peretele vestic, pe locul unui sfint lacas de lemn datind de pe vremea lui Stefan cel Mare. Exteriorul este de o mare simplitate, fara decoratiuni, fiind pregatit probabil in vederea realizarii unor fresce, lucru care din pacate nu s-a mai intimplat din motive care nu se cunosc. Tot farmecul exterior al ansamblului se focalizeaza pe fatada vestica, acolo unde intrarea se face printr-un ingenios pridvor cu doua mari arcade, deasupra caruia se afla un foisor deschis pe trei laturi adapostind clopotnita. Acesta este primul pridvor deschis cunoscut in arhitectura sacra din Moldova, realizare a mesterilor din timpul lui Stefanita Voda, un autentic memento pentru artistii arhitecti din vremea lui Petru Rares, care vor prelua acest element si-l vor perfectiona in nenumarate variante la bisericile ctitorite de fiul nelegitim al lui Stefan cel Mare. Imbinarea dintre golul arcadelor romanice ale pridvorului(clopotnitei) si plinul coloanelor si zidurilor masive de piatra nefasonata dau fatadei vestice o aura plina de forta si maretie.Din pridvor se poate ajunge in clopotnita printr-o originala scara de piatra in forma de melc. Pronaosul de forma aproape patrata este prevazut cu doua ferestre inguste si alungite, cu chenare rotunde si inconjurate de un briu alcatuit din trei "fringhii" de piatra, element decorativ prezent si in naos, inlantuindu-se peste tot in cele doua incaperi in dreptunghiuri sau patrate mari. Bolta este o calota semicilindrica, sprijinita de arcuri cu pandantivi. Sub pardoseala originala de piatra si caramida, peste care s-au pus podele de lemn, se afla aici mormintele Anei, sotia logofatului Gavril Trotusan, si ale altor rude si prieteni ai familiei. Bolta naosului este ca de obicei mai complexa, alcatuita dintr-o calota semisferica mult mai ampla si doua rinduri de arcuri cu pandantivi. Biserica a fost pictata in interior din pridvor si pina in sfintul altar, iconografia fiind cea traditionala pentru biserica ortodoxa. In legatura cu data pictarii ei, unii specialisti, precum Vasile Dragut, au plasat-o dupa 1530, dar fara a aduce argumente solide in acest sens, dupa parerea noastra neputind fi exclusa ipoteza ca in ziua sfintirii ei, 15 iunie 1522, biserica din Parhauti era deja pictata in interior si pregatita pentru fi pictata si in exterior. De altfel chiar stilul pictorului poate fi incadrat cu greu in inconfundabila scoala din vremea lui Petru Rares, parind sa apartina mai degraba unei epoci anterioare, cea a lui Stefanita Voda. Frescele interioare, care ar necesita o restaurare urgenta, au fost in buna parte deteriorate, mai ales in naos, deoarece aproape 200 de ani, in secolele XVII-XVIII, biserica a fost lasata fara acoperis. Pe mari portiuni din boltele pronaosului si naosului, tencuiala a cazut, pierzindu-se pentru totdeauna scenele pictate. In pridvor pot fi admirate imagini din viata Sfintului Nicolae si un impresionant cortegiu de sfinti(Teofan, Hariton, Gheorghe, etc). In pronaos, remarcabile si mai bine conservate sint registrele inferioare, cu acele renumite procesiuni de sfinte mucenite si cuvioase, femei tinere si frumoase, cu forme sculpturale si in acelasi timp gratioase, zugravite cu un desen pregnant si exploziv, in consonanta cu arhitectura masiva si sobra. In naos, pe linga tabloul votiv care-l prezinta pe ctitor, marele logofat Gavril Trotusan, intr-o pozitie de rugaciune si reculegere, luat de mina de Fecioara Maria si Sfintul Ioan Botezatorul, pentru a fi prezentat Mintuitorului, se mai pot descifra chipurile pline de noblete spirituala ale Sfintilor Imparati Constantin si Elena, dar mai ales o grandioasa fresca reprezentind scena Adormirii Maicii Domnului. Cromatica este sobra, culoarea dominanta fiind rosu-caramiziu, iar desenul este precis si de o mare forta expresiva, cu efecte apropiate de basorelief. Conceputa initial drept paraclis si necropola a familiei Trotusan, biserica Duminica Tuturor Sfintilor din satul Parhauti se inalta aidoma unui neasteptat munte sfint intr-un peisaj cu forme blinde si aerate, inegalabila marturie de piatra a unor suflete la fel de vaste si prea putin intelese, care au trait si au muncit pe aceste locuri binecuvintate de Dumnezeu in urma cu citeva sute de ani.------------------------------------Biserica Sfinta Inviere, pasarea Phoenix a SuceveiDaca orice oras legendar are o pasare Phoenix, atunci in cazul Sucevei ea nu poate fi decit biserica Sfinta Inviere. Cercetarile arheologice au dovedit ca incepind de la sfirsitul secolului al XIV-lea si pina la mijlocul veacului al XVI-lea, pe acelasi loc sfint din centrul orasului, in care plonjam concomitent in spatiul originar al spiritului nostru si in lumina dumnezeirii, patru biserici au renascut din propria cenusa. Zidita de vaduva domnitorului Petru Rares, energica si inteligenta printesa sirba Elena-Ecaterina, si sfintita in 15 ianuarie 1551, ''pentru sufletul Domnului ei, Petru Voievod si pentru sine'', asa cum citim in pisania cu slove adinci si gratioase, biserica Sfinta Inviere este lacasul preferat de tinerii suceveni pentru oficierea cununiilor. Acestia sint atrasi nu numai de vechimea si aura de

spiritualitate a sfintului lacas sau de credibilitatea si profesionalismul preotilor de aici, ci si de frumoasa pictura interioara realizata in tehnica ''al fresco'' de unul dintre marii pictori ai tarii, maestrul Ion Grigore, nascut la Corni, in judetul Suceava. El ne face sa intelegem cu adevarat ca nimic nu e facut doar de mina omului, credinta intarita in privinta artei sale sacre si de inspiratele cuvinte ale uneia dintre cele mai valoroase artiste plastice ale noii generatii, Otilia Alexa: "Biblic, numele lui Dumnezeu e unul din locurile prezentei Sale. Icoana e numele zugravit".Elena Doamna, sotia lui Petru RaresDupa moartea primei sale sotii, Maria, marele voievod Petru Rares se recasatorea in primavara anului 1530, la virsta de 43 de ani, cu Elena-Ecaterina, de 40 de ani, fiica despotului sirb Iovan Brancovici si a Elenei Iacsici. Descendenta din imparatii Cantacuzini, din Comneni si din cneazul Lazar, unul dintre eroii poporului sirb, Elena Rares avea rude importante la marile curti ale vremii. Era vara primara cu sotia tarului Vasile al III-lea al Moscovei si matusa a viitorului tar Ivan al IV-lea cel Groaznic, iar surorile ei aveau de asemenea soti influenti: Milita-Despina era casatorita cu Neagoe Basarab, Maria cu un mare nobil ungur, Ferdinand Frangipani, iar Magdalena cu cneazul polon Jan Wiesznowiecki. Foarte cultivata, inteligenta si abila, Elena l-a salvat pe Petru Rares intr-un moment foarte dificil din viata sa, cind se aflau refugiati impreuna cu copiii in Cetatea Ciceului, dupa ce sotul ei fusese inlaturat de la tronul Moldovei de sultanul Soliman Magnificul, in 1538. O jalba redactata de Elena Doamna(un alt nume sub care e cunoscuta biserica Sfinta Inviere) la Ciceu, in vara anului 1539, in limba sirba, si adresata vestitului sultan se pare ca l-a influentat decisiv pe acesta, iubitul ei sot redobindindu-si ulterior scaunul Tarii Moldovei. Cei doi au avut patru copii, Ilias, Stefan, Ruxandra si Constantin, primii doi ajungind si ei domnitori, dupa moartea tatalui. Ilias al II-lea(1546-1551) era domnitor in timpul inaltarii si sfintirii bisericii Sfinta Inviere, un fiu care si-a dezamagit atit mama indurerata de pierderea sotului, cit si pe locuitorii tarii. El era un tinar deprins cu moravurile orientale in timpul sederii sale la Istanbul, ca zalog, ''un caracter slab, molatec, prea iubitor de placeri''(Stefan S. Gorovei), care a sfirsit prin abandonarea lamentabila a domniei si trecerea la mahomedanism(30 mai 1551). Stefan al VI-lea, fratele sau, a domnit doar intre 11 iunie 1551 si 1 septembrie 1552, cind a fost ucis in urma unui complot, in tabara de la Tutora, pe Prut, dupa o expeditie in Transilvania. Dupa moartea lui Stefan, Elena Rares dorea sa-l inalte voievod pe boierul Ion Joldea, oferindu-i si mina fiicei sale, Ruxandra. Dar in timpul nuntii organizate la Sipote(Iasi), fostul palat al hatmanului Luca Arbore, oamenii lui Alexandru Lapusneanu au inconjurat curtea, au spart petrecerea care era in toi, si l-au crestat la nas pe mirele de o seara, Ion Joldea, conform unui vechi obicei de eliminare a celorlati pretendenti la tron. Frumoasa mireasa, Ruxandra, a devenit in scurt timp sotia lui Alexandru Lapusneanu, care a fost ales domn al Tarii Moldovei, in 19 septembrie 1552. Deoarece in lunile urmatoare Elena Doamna s-a amestecat in comploturile boieresti impotriva noului domnitor, acesta a pus la cale suprimarea ei, la sfirsitul anului 1553 fiind ucisa prin sugrumare (Cronica moldo-polona) sau otravire si inmormintata la Manastirea Probota, necropola familiei.Un tunel al timpului si al comuniunii ecumeniceCu o silueta ingusta si zvelta, cu forme pline de simplitate si pregatite parca de zborul in spatiile celeste, biserica Sfinta Inviere este in acelasi timp un tunel al timpului si al comuniunii ecumenice, deoarece aici s-au rugat nu numai credinciosii ortodocsi, ci si cei romano-catolici si greco-catolici. Nici Ilias turcitul nu a ocolit, mai mult ca sigur, pragul ei, alaturi de mama sa, dinamica si respectata Elena Doamna, atit la sfintire cit si in cele citeva luni pe care le-a mai petrecut la Suceava, inainte de a pleca definitiv la Istanbul, desi avea mai mult grija haremului sau improvizat.

Avind un plan dreptunghiular, fara turla, sfintul lacas este asemanator cu biserica Sfintul Ioan din Piatra Neamt, ctitorita de Stefan cel Mare. Intrarea se face pe latura de vest, printr-un portal dreptunghiular, care probabil initial a fost in stil gotic. Pronaosul dreptunghiular, sprijinit de doua puternice contraforturi in partea de vest, are doua ferestre, iar naosul, cu absidele laterale ingrosate pe toata lungimea, este luminat de asemenea de doua ferestre cu chenare gotice. Altarul semicircular este luminat de o fereastra, sub care se afla un contrafort mic, iar absida sa este decorata cu noua firide alungite, cu picioarele cioplite la ultima restaurare din anii 1982-1989. Sub cornisa acoperisului de tabla, doua rinduri suprapuse de ocnite, mari si mici, inconjoara biserica. In curtea bisericii, o inedita clopotnita(zvonita), formata dintr-un corp cu patru stilpi de zid, intre care atirna trei clopote mici, o troita in memoria revolutionarilor din decembrie 1989 si o capela-luminarar completeaza ansamblul in mod fericit.Actualul aspect al bisericii, care se apropie mult de cel originar, este rezultatul lucrarilor de restaurare din perioada 1982-1989, insotite si de cercetari arheologice. Acestea au confirmat existenta unor sfinte lacase din lemn si apoi de zid pe acelasi loc, incepind din a doua jumatate a secolului al XIV-lea si pina la mijlocul secolului al XVI-lea, dar de dimensiuni mai reduse. Dintr-un uric semnat si pecetluit de Petru Rares in 21 martie 1528, aflam ca voievodul moldav scutea de orice fel de dari pe preotul Luca, pentru casa lui ''care este in tirgul Sucevei, pe Ulita Noua, pe linga biserica Invierii lui Hristos, unde au fost Tatarasii''. Aceasta era cea de-a treia biserica identificata de arheologi, cea de-a patra fiind inaltata de Elena Rares, pe care o putem admira si astazi, in ciuda tuturor urgiilor si transformarilor prin care a trecut in cei 450 de ani de existenta.

Dupa ocuparea nordului Moldovei de catre austrieci, in anul 1782 biserica a fost data spre folosire credinciosilor de religie romano-catolica, care nu aveau pe atunci un sfint lacas in Suceava, iar din anul 1837, ea a fost cedata rutenilor de religie greco-catolica. In 1936, in urma interventiilor istoricului Nicolae Iorga, biserica Elena Doamna a fost redata cultului ortodox. Pictura se remarca prin echilibrul perfect dintre imagini si formele arhitectoniceUn alt uric din 22 aprilie 1598, redactat la curtea lui Ieremia Movila, a pus insa in dificultate si pe o pista gresita, credem noi, reputati specialisti in arheologie, precum Mircea D. Matei sau Emil Ioan Emandi, publicisti precum fostul protopop al Sucevei, Mandache Ciobotaru sau o tinara absolventa a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Iasi, Luminita-Cristina Loghin, care a sustinut o interesanta lucrare de licenta, ''Biserica Sfinta Inviere din Suceava-repere istorice si spirituale''.La data mentionata, domnitorul Ieremia Movila confirma o danie(satul Balestii, pe Siret) facuta de Ileana, cneaghina postelnicului Draxin, pentru "manastirea nou zidita din Suceava, unde este hramul Invierea Domnului Dumnezeu si Mintuitorului nostru Iisus Hristos". Plecind de la aceasta informatie, toti cei mentionati mai sus au emis ipoteza ca biserica Sfinta Inviere, in forma actuala, este ctitoria lui Ieremia Movila. Or, se cunoaste din multe alte documente ale vremii ca fratii Ieremia, Simion, Gheorghe si Teodor Movila nu au avut timpul si fondurile necesare decit pentru construirea a doua manastiri, Sucevita si Teodoreni, asupra carora s-au concentrat toata iubirea si eforturile lor. In plus, era absurd si impotriva tuturor uzantelor vremii, ca noul ctitor, Ieremia Movila, sa mentina pe peretele sfintului lacas pisania Elenei Rares si sa nu-si faca propriul sau memento pentru posteritate. Uricul din 1598 are insa, dupa opinia noastra, o explicatie mai simpla: biserica ctitorita de Elena Doamna a fost transformata in manastire pe vrmea lui Ieremia Movila, care a contribuit probabil doar la zidirea unor cladiri anexe, necesare egumeniei si calugarilor. Din pacate, Manastirea Sfinta Inviere din inima Sucevei, a avut probabil o existenta scurta, deoarece pina in prezent istoricii nu au decoperit alte mentiuni despre aceasta. Se dovedeste inca o data ca traditia orala, care a impus sfintul lacas in constiinta publica cu numele de biserica Elena Doamna, este mai apropiata de realitate decit ipotezele lansate de specialisti.Pictura interioara, realizata de profesorul universitar Ion Grigore in sapte vacante de vara, respecta erminiile bizantine si se remarca in primul rind prin echilibrul perfect dintre imagini si formele arhitectonice si printr-o savanta stiinta a compozitiei. Maestrul din Corni a reusit sa inlantuie scenele si frumoasele briuri decorative intr-o ampla lucrare cu o structura aproape simfonica. Fara a fi un as al portretului, Ion Grigore impresioneaza si prin prospetimea si incisivitatea culorilor, prin gingasia si duiosia date de preluarea unor motive si costume din lumea satului, dar si prin redarea marilor chipurilor voievozi Petru Musat, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Sfint(trecut asa inainte de a fi canonizat), Petru Rares si Elena Rares, impreuna cu doi fii, Ilias si Stefan, in tabloul votiv. Serafimii zugraviti de acest pictor, care si-a pregatit intotdeauna singur intreaga fresca, sint de o complexitate si o frumusete nemaiintilnite in bisericile din nordul Moldovei. Frumoasele vitralii din interior, au fost realizate din sticla speciala, pictata cu coloranti specifici si arsa in cuptor la temperaturi inalte, de catre artistul bucurestean originar din Radauti, Dan Broscauteanu. Deasupra portalului de pe peretele vestic se afla icoana hramului bisericii Invierea Domnului, facuta din mozaic de Murano de catre artistul Gheorghe Raducanu, iar iconostasul este opera sculptorului sucevean Petru Ungureanu, originar din Vinatori-Neamt.De mai multi ani, Sfintul Antonie cel Mare este considerat al doilea hram al bisericii Sfinta Inviere. Preotul paroh Vasile Irimia, din 1995 si protopop al Sucevei, s-a implicat alaturi de credinciosi in actiuni de ajutorare a unor familii nevoiase sau a unor orfelinate si case de batrini, la care se adauga legatura sa personala cu scoala de pe raza parohiei (Scoala generala nr.1 Suceava), unde s-a infiintat si primul cabinet de religie din municipiu.Adevarat memento de piatra al istorie si spiritului romanesc, biserica Sfinta Inviere din Suceava ne reaminteste zilnic cuvintele inscrise pe imaginea Sfintei Treimi zugravita pe calota pronaosului: "Trei sunt cari marturisesc in ceruri: Tatal, Fiul si Sfintul Duh si toti Trei Una Sunt".-------------------------------------------------------------Biserica "Inaltarea Sfintei Cruci" din Volovat, testamentul de piatra al lui Stefan cel MareAidoma unui Ianus bifrons, istoria noastra are doua chipuri ingemanate, unul intunecat, plin de suferinta si martiriu, iar altul luminos, de o frumusete fara seaman, alcatuit in principal din ctitoriile spirituale, din manastiri si biserici, care mai pastreaza si astazi o buna parte din splendoarea de altadata. Nici un alt sat din Bucovina sau Moldova nu este atit de legat de inceputurile statului moldovenesc precum Volovatul, un loc legendar despre care traditia afirma ca ar fi fost inmormintat aici voievodul descalecator Dragos(1347-1354). Tot in satul acesta cu un destin aparte poate fi admirata penultima ctitorie a lui Stefan cel Mare, biserica Inaltarea Sfintei Cruci, testament de piatra inaltat pe locul bisericii de lemn a lui Dragos Voda, o sfinta relicva care a fost mutata de voievod la Putna, probabil in anul 1.500, pentru a da o profunda legitimitate dinastiei sale si manastirii in care si-a ales locul de veci. In secolul al XIX-lea si in prima jumatate a veacului trecut, in acest sat cu o societate civila exemplara in trecut s-a desfasurat o activitate culturala de o bogatie incredibila, dar dupa

aproape 50 de ani de comunism localitatea nu mai are decit un singur intelectual pur-singe, preotul paroh Dumitru Valenciuc.Volovat, fost ocol domnescDesi ca prima atestare documentare a Volovatului este acceptata data de 28 iunie 1401, atunci cind Alexandru cel Bun intarea impreuna cu "panul Giurgiu de la Valhovet" dania constind in satul Plotunesti de la Strunga facuta unui boier, preotul Dumitru Valenciuc demonstreaza in excelenta sa monografie, "Volovatul si locuitorii sai", aparuta in anul 2.000, ca aceasta este devansata pina in prezent de data de 18 noiembrie 1393. In acea zi, intr-un document provenit de la curtea lui Roman Voda este mentionat in sfatul domnesc "Stanislava Elovscovo", Stanislav de Elova. Cu o anumita doza de probabilitate, trebuie insa sa vedem in Stanislav de la Elova un boier de origine maramureseana care si-a stabilit curtea aici, unde sta astazi Volovatul. Va fi fost un apropiat al lui Dragos. Si faptul ca apare o singura data in documente, trebuie sa ne dea de gindit. Stim ca Dragos a venit in Moldova , in 1347, insotit de oameni tineri, capabili de lupta. Daca Stanislav va fi avut atunci 20-25 de ani, in 1393 credem ca se putea apropia de sfirsitul vietii. Faptul ca a ramas in sfatul domnesc si sub urmasii lui Dragos si chiar ai lui Bogdan, ne face sa intelegem ca avea o anumita autoritate: era din vechi, unul din Carpati. Ce ne impiedica sa acceptam ca in dorul locurilor natale ar fi pastrat numele localitatii de origine Elova-Ialova?'', afirma autorul monografiei citate, in felul acesta oferind si o noua ipoteza, demna de luat in seama, despre provenienta numelui localitatii.Dupa disparitia lui Stanislav de Elova, este consemnat ca stapin al Volovatului boierul Giurgiu, fiul cel mic al lui Dragomir Albul, tot un nobil maramuresean din suita lui Dragos Voda. In 1421, dupa ce Papa a fost de acord cu desfacerea casatoriei dintre Alexandru cel Bun si printesa lituaniana Rimgailla, o catolica infocata, domnitorul face o generoasa danie fostei sale sotii, constind in tirgul Siret si Volovatul, "cu satele si catunele, cu morile si cu helesteiele, si cu vamile, si datoriile si cu darile, cu produsele si veniturile, si cu toate bunurile, cari asculta de acest Tirg de Siret si Volhovet, neloindu-se nimic pentru noi indarat de aici inainte, le-am dat, cit va fi in viata, surorii Domnului nostru, craiul Poloniei si altor tari si marelui cneaz Alexandru sau Vitold, Cneaghinei Rimgailla, fosta sotie a noastra".Mai tirziu, la 1 octombrie 1455, Petru al II-lea daruieste marii cneaghine Maria, matusa regelui polon Cazimir, aproximativ aceleasi proprietati, tirgul Siretului si Volovatul. Fost ocol domnesc in prima jumatate a secolului al XV-lea, la tirgul Siret si Volovat fiind anexate mai multe sate, in secolul urmator isi pierde deja din importanta si intra mai intii in ocolul Badeutilor si apoi in stapinirea Manastirii Sucevita. In afara bisericii de lemn de linga Manastirea Putna, se pare ca Dragos a zidit in apropierea satului, pe dealul Arsita, o cetate cu valuri de pamint, care ar merita o atentie mai mare din partea arheologilor si a Ministerului Culturii si Cultelor.Geografia magica a Volovatului cuprinde denumiri care ne aduc semnale misterioase din trecut, fiecare avind o poveste cu scaparari de viata si de moarte, de la piriurile Horbovat, Iaslovat, Vadul, Sucevita si Surducul, la dealurile Burla, Scorpan, vaile Carpenis, Piciorul Robanului, padurile Carpenis, Calnovat, Ingraditura, In Pietris si pina la numeroasele tarini: Coltova, Apust, Cotul Balahurii, Cotul Hlinitei, Dealul Badeutului, Dealul Morii, Dolinca, Dumbrava, Helesteie, In Barc, La Malinis, Livezi, Loza, Podul Verde, Poieni, Porcaresti, Saliste, Saga, Toloaca, Vadul Andries, Vadul Ciocoiului, Vadul Horodnicului, Vadul Radautiului, Vadul Vladichii, Fagetel, Fintinele, La Stuh, Znamen, Priloage si Scruntari.Biserica Inaltarea Sfintei CruciNava zvelta si in acelasi timp masiva a bisericii Inaltarea Sfintei Cruci, ''cetate de traire si rezistenta spirituala''(D. Valenciuc), cu un delicat echilibru intre gravitatie si zbor, ascunde inca secrete ale unui trecut plin de maretie si angoasa. Inaltata de Stefan cel Mare intre 1500 si 1502, perioada de timp mai indelungata comparativ cu alte ctitorii, fapt care a stirnit imaginatia si controversele specialistilor, biserica din Volovat incita in primul rind prin viziunea sa arhitectonica retro, gest artistic pe care obisnuim sa-l atribuim de obicei postmodernitatii. Motivul zidirii unui sfint lacas aici a fost explicat astfel de un mare specialist al artei medievale romanesti, Sorin Ulea: "Si tocmai spre a venera in mod public locul unde se credea ca se afla mormintul temerarului print de demult, a poruncit voievodul sa se inalte biserica mare de piatra la Volovat." Preotul Dumitru Valenciuc, parohul bisericii, dar si un istoric cu har, aduce noi argumente in privinta mutarii bisericii ctitorite de Dragos: "In acest spirit, pentru ca Putna sa devina un simbol al unei case voievodale vechi si puternice, cu mari drepturi la scaunul domnesc, Stefan ia hotarirea de a muta vechea biserica de la Volovat la Putna."Cu toate ca a fost construita intr-o epoca in care stilul clasic moldovenesc era deja conturat, la biserica din Volovat marele ctitor a preferat sa adopte elemente arhitectonice arhaice, folosite de Musatinii intemeietori in secolul al XIV-lea, ca la Manastirea Bogdana din Radauti, cu bolti semicilindrice si arcuri dublouri in locul fascinantelor bolti moldovenesti sprijinite de arcuri piezise cu pandantivi-un emotionant gest de piosenie fata de inaintasii sai.Pastrind impartirea traditionala a bisericilor ortodoxe, pronaos, naos si sfintul altar, ea este de plan dreptunghiular, fara turla si cu invelitoare din dranita. Intrarea se face pe latura sudica printr-un portal grandios in arc frint, cu

muluri de piatra. Pronaosul este luminat de doua ferestre si are doua nise mari, iar bolta semicilindrica intarita prin arcuri dublouri, imprima incaperii un aspect monumental. Naosul, despartit de pronaos printr-un perete gros de peste 1 metru, este aproape dreptunghiular si are tot doua ferestre la nord si la sud, iar bolta semicilindrica este mai ampla. Impletirea arcelor este ceva mai spectaculoasa si are mai multe calitati estetice decit cele de la bisericile din secolul al XIV-lea. Exteriorul este decorat cu doua rinduri de ocnite, care inconjura biserica pe sub streasina. Pronaosul si naosul sint sprijinite de trei contraforturi mari, iar absida altarului de doua contraforturi mai mici. Pina la ora actuala nu exista probe materiale care sa ateste ca biserica a fost pictata in interior si exterior in vremea lui Stefan cel Mare. Totusi, in revista ''Studii si cercetari de istoria artei'', nr. 43/1996, Dumitru Nastase lanseaza ipoteza, sprijinita mai mult pe argumente logice, ca biserica Inaltarea Sfintei Cruci din Volovat ar fi fost pictata in exterior: ''Odata ce acoperirea cu pictura figurativa a fatadelor unei biserici necesitase sacrificarea intregului lor decor ceramic si, in buna parte, a celui plastic(Balinesti-n.n.), fireste ca primul va lipsi cu totul, iar al doilea va suferi modificari adecvate la urmatoarea biserica nou zidita, daca acesta va fi destinata ab initio sa fie zugravita si pe dinafara. Or urmatoarea biserica este cea din Volovat, ale carei fatade, cu adevarat, in afara de brusca suprimare a ceramicii smaltuite, au mai suferit, tot brusc, si urmatoarele schimbari fata de exteriorul bisericilor de dinaintea ei: ocnitele au fost sensibil micsorate si cele doua siruri ale lor impinse putin mai sus, pe portiunea eliberata prin disparitia discurilor, lasind sub ele intinse suprafete goale; si soclul a disparut, ceea ce mareste inca intinderea lor; absida a devenit semicilindrica si pe dinafara, pierzindu-si, in plus, si inaltele firide oarbe, cu ingustele lor lezene; sub ocnite au fost deci cu grija indepartate toate accidentele de nivel de pe fata ei, ramasa astfel curba si neteda, taiata doar de o ingusta ferestruica. Neted si intins a devenit si zidul apusean, de pe care ''portalul'' a fost transferat pe fatada sudica, in locul pe care-l ocupa, de obicei, pina atunci, raminind doar golul unei ferestre, mai mici decit la pronaosurile precedente. Ne aflam, hotarit, in fata unei schimbari totale a conceptiei asupra fatadelor, schimbare dictata de programul acoperirii lor cu aceeasi zugraveala ca la Balinesti, si care nu e decit ceea ce numim, pentru mai tirziu, pictura exterioara moldoveneasca.''O parte a interiorului a fost vopsit in 1885 in culori de ulei, dar pictorul nu a reusit sa realizeze o opera demna de remarcat, in Cronica parohiala mentionindu-se: ''pina atunci era alb, ca si peretele din afara.'' Actuala clopotnita din lemn dateaza din anul 1853, iar ultimul iconostas din 1996, lucrat din lemn de tei de mesterul Ioan Mircea din Tirgu Neamt si sfintit de PS Gherasim Putneanul, episcop vicar de Radauti.La numai 70-80 de metri sud de biserica Inaltarea Sfintei Cruci, in anul 1895 gospodarul Toader Baleanu descoperea pe terenul sau temeliile unei vechi biserici de plan triconc, inaltata probabil in vremea domniei lui Petru I Musat, insa cercetari sistematice au fost facute abia in anii 1969-1973, de catre cercetatorul Alexandru Artimon. Dar nici pina la ora actuala sfintul lacas nu a fost adus la lumina zilei si pus in valoare, desi suma necesara pentru aceste lucrari, 120-150.000.000 lei, nu este atit de mare si este regretabil faptul ca "actualele autoritati culturale din Romania au ramas surde la toate incercarile de salvare a monumentului." (D. Valenciuc).Autor a trei carti, parohul bisericii Inaltarea Sfintei Cruci din Volovat calca pe urmele lui Constantin Tarangul(1823-1910), personalitate de anvergura a localitatii, care a gospodarit aceeasi parohie timp de 42 de ani si a contribuit la inaltarea culturala a satenilor, prin infiintarea unei societati pentru sprijinirea copiilor saraci dar silitori, "Dragos" (1872), acordarea unor burse studentilor proveniti de aici, infiintarea Societatii de lectura "Constantin cel Mare" (1897), restaurarea bisericii s.a. Pentru toate aceste merite deosebite, Constantin Tarangul a fost ridicat la treapta onorifica de "stavrofor" de catre mitropolitul Arcadie Ciupercovici, iar imparatul Franz Joseph i-a acordat la 2 februarie 1900 crucea de "cavaler al ordinului nostru imperial austriac Franz-Joseph, detinatorul Crucii de aur al Coroanei si Medalia de onoare pentru cei 40 de ani de slujba credincioasa."Uneori ajunge un singur om pentru a schimba destinul spiritual al unei comunitati.