Determinarea sau ilesnirea sinucideri(Art. 191 Cod Penal)

1. Continutul legalPotrivit alin. (1) din art. 191 C. pen.: Fapta de a determina sau inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 7 ani.Fata estemai grava daca s-a savarsit fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat, pedeapsa este inchisioarea de la 5 la 10 ani.Fapta este si mai grava atunci cand determianrea sau ilesnirea este savarsita fata de un minor care nu a indeplinit 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa isi dea seama de consecintele actiuni sau inactiuni ori nu a putea sa le controleze daca sinuciderea a avut loc.

2. Condtitii preexistente

A. Obiectul infractiunii Obiectu juridic special al infractiunii, care este o varianta de specie a omorului, este si el similar infractiunilor de ucidere si consta in relatiile referitoare la dreptul la viata; acesta valoare sociala este ocrotita prin incriminarea faptei mentionate si prin aceasta sunt aparate si relatiile sociale care se nasc si se dezvolta in jurul valorii sociale respective. Obiectul material consta in corpul persoanei care s-a sinucis sau care a incercat sa se sinucida.

B. Subiectii infractiunii

Subiectul activ poate fi orice persoana care indeplineste conditiile pentru a fi subiect active al infractiunii. Participatia penala este posibila sub toate formele (coautorat, instigare si complicitate).

Subiectul pasiv poate fi, de asemenea orice persoana asupra careia se efectueaza actiunea de determinare sau de inlesnire a sinuciderii. In cazul formelor aggravate, subiectul pasiv nu poate fi decat un minor sau o persoana care nu era in stare sa-si dea seama de fapta ori nu ptea sa fie stapana pe actele sale.

3. Continutul constitututiv

A. Latura obiectiva

Elemental material al laturii obiective implica o actiune de determinare sau inlesnire a sinuciderii unei persoane. Pentru existent infractiunii este suficienta una dintre aceste actiuni. Prin determinarea la sinucidere se intelege actiunea de convigere a unei persoane de a se sinucide. Nu intereseaza daca ideeea sinucideri a fost sugerata victimeid e catre faptuitor sau daca aceasta ideea aparuse in minitea victimei mai inainte, iar fatpuitorul a reusit sa o inlature eventualele ezitari ale victimei, determinand-o sa ia hotararea de a se se sinucide; ceea ce ne intereseaza este ca faptuitorul, prina activitatea sa, sa fie determinat victim sa ia hotarairea de a se sinucide.

Urmarea imediata. In cazul infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii trebuie sa se produca un anumit rezultat, fie sinuciderea victimei, fie incercarea de sinucidere a acesteia, rezultate pe care legea le prevede explicit in continutul incriminarii. Deci, in situatia cand o persoana , chiar daca a fost convinsa si determinata sa se sinucida sau i s-a inlesnit sinuciderea, nu trece la punerea in executare a actului ori numai o simuleaza nu ne vom afla in prezenta acestei infractiuni.

Legatura de cauzalitate. Este necesar ca intre actiunea de determinare sau inlesnire si rezultatul produs sa existe un raport de cauzalitate. Daca sinuciderea sau incercarea de sinucidere s-a datorat altor cauze, fapta de determinare sau inlesnirea nu va constitui infractiune.

A. Latura subiectivaFapta de determinare sau inlesnire a sinuciderii, pentru a fi pedepsita, trebuie sa fie savarsita cu intentie directa sau indirecta , este necesar necesar prin urmare ca faptuitorul sa prevada ca victima, ca urmare a activitatii sale, de indemnare ori inlesnire, se va sinucide si sa doreasca sau sa accepte acest rezultat.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni.

A. Forme. Desi infractiunea de determinare sau inlesnire a sinuciderii unei persoane este susceptibila de acte de pregatire si tentativa, aceste forme imperfecte de infractiune nu se pedepsesc. Fapta se consuma in momentul in care sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut loc.

B. Modalitati. In alin. (2) al art. 191 este prevazuta o modalitate agravata a infractiunii, si anume, atunci cand fapta s-a savarsit fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat. Cea de-a doua modalitate agravata a infractiunii este prevazuta in alin. (3) si este retinuta atunci cand determinarea sau inlesnirea sinuciderii este savarsita fata de un minor care nu a implinit varsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze.In ambele modalitati agravate este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ca victima este un minor sau o persoana iresponsabila sau sa fi existat suficiente indicii din care faptuitorul sa-si fi putut da seama de conditia victimei. In lipsa acestei cerinte esentiale imprejurarea agravanta nu se poate retine.

C. Sanctiuni. In forma sa tipica, fapta de determinare sau inlesnire la sinucidere se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani. In cazul cand fapta este savarsita fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 10 ani. Atunci cand determinarea sau inlesnirea sinuciderii este savarsita fata de un minor care nu a implinit varsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.Potrivit alin. (4) al art. 191, daca actele de determinare sau inlesnire a sinuciderii au fost urmate de o incercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumate.