Toate statiile sunt tocmai pornite, astfel tabelele ARP sunt vide. Presupunem ca statia A1 vrea sa comunice cu statia A2, cunoscand doar adresa IP a acesteia. La nivelul retea datele venite de la nivelurile superioare vor fi encapsulate si vor primi un antet ce va contine in campul adresa destinatie 193.23.1.7, iar ca adresa sursa 193.23.1.4. Inainte de trecerea la nivelul legatura e date adresa IP destinatie va fi cautata in tabela ARP si nefiind gasita se va crea un cadru special (ARP request) ce va avea in campul adresa destinatie din antet adresa de difuzare: FF.FF.FF.FF.FF.FF, iar in campul adresa sursa adresa MAC a statiei A1.

Daca vom considera ca reteaua din figura foloseste Ethernet drept protocol de nivel MAC datele vor fi difuzate si vor ajunge la A2 si la interfata ruterului conectata la segmentul A.

La nivelul legatura de date va fi analizat antetul cadrului. Campul destinatie fiind o adresa de difuzare cadrul va fi trimis la nivelul superior. Totodata pe baza continutului campului sursa de nivel 2 si 3 va fi creata prima intrare in tabela ARP a statiei A2. Ajuns la nivelul 3 cadrul este identificat drept o cerere ARP si se initiaza un raspuns transmis ca unicat atat la nivel retea cat si la nivel legatura de date. Dupa primirea raspunsului A1 va putea insera in tabela sa ARP adresa MAC a lui A2, iar comunicatia din acest moment va avea loc fara probleme.

Fiind pe un segment Ethernet toate cadrele schimbate de A1 si A2 vor ajunge la toate statiile de pe segment, astfel ca desi nu au emis nici un cadru atat A3 cat si ruterul vor avea cate o tabela ARP cu 2 intrari. Aceste intrari expira dupa o perioada de timp, fiind inlaturate din tabela ARP.

Am vazut ca protocolul de rezolutie a adresei se bazeaza pe difuzari la nivel legatura de date. Ruterele in schimb nu propaga pachetele de difuzare de nivel legatura de date in afara retelei din care provin. Exista doua modalitati prin care statii aflate in retele diferite pot comunica: default gateway si proxy ARP.

Este o extensie a protocolului de rezolutie a adresei.

Pornind de la faptul ca ruterul nu va transfera pachetele de

difuzare Proxy ARP va determina ruterul sa raspunda la toate

cererile ARP destinate unor adrese in afara retelei cu propria sa

adresa MAC.

Este adresa IP a interfetei de pe ruter ce conecteaza reteaua din care face parte respectiva statie. Odata precizat un default gateway nivelul retea al statiei va mai capata o noua atributie, trebuind sa determine daca destinatia este sau nu in accesi retea. Daca nu este atunci nu va mai fi initiata ci se va folosi adresa IP destinatiei finale si adresa MAC a default gateway. Astfel in tabela ARP va fi cautata adresa interfetei ruterului.

RARP - Reverse ARP RARP (Reverse Adress Resolution

Protocol) este un protocol simplu care are ca efect alocarea automată a adreselor logice staţiilor din reţea. Staţiile îşi cunosc adresele proprii MAC şi doresc să afle adresa lor de IP. Acestea trimit o cerere RARP în reţea. Serverul RARP din reţea va răspunde cererii şi va asigna o adresă IP staţiei respective.

Acest protocol este folosit de către dispozitivele care au o dependenţă mare de reţea (terminale fără disc) şi de obicei partea din protocol ce ţine de client este „arsă” în ROM-ul dispozitivului.Protocolul Reverse ARP este asemănător cu ARP, în sensul că are acelasi scop: asocierea unei adrese MAC cu o adresă IP. asocierea unei adrese MAC cu o adresă IP.

RARP este folosit mai ales de către staţiile fără discuri. Aceste staţii îşi cunosc la momentul bootării numai adresa fizică MAC, fără a şti care este adresa IP proprie. Prin RARP, un calculator îşi poate afla adresa IP pe baza adresei MAC a plăcii sale de reţea.

Atunci cand un client RARP primeşte un răspuns la o cerere făcută, va desfăşura următoarea procedură:– îşi setează adresa IP proprie la adresa destinaţie primită în răspunsul RARP;– îşi copiază această adresă proprie în RAM şi o foloseşte din acest moment înainte ca adresă proprie în toate încapsulările şi verificările de nivel 3 realizate;– începe să funcţioneze ca o staţie normală în reţeaua locală cu noile setări efectuate;.– la orice scoatere de sub tensiune, aceste setări sunt pierdute şi trebuie refăcute la rebootare prin aceeaşi procedură. 

Similarităţi:– ambele se ocupă cu maparea adreselor IP la adrese MAC– ambele folosesc acelaşi tip de pachet;– ambele folosesc adrese de broadcast pentru a-şi îndeplini scopul.Similarităţile principale între ARP şi RARP sunt legate de faptul că folosesc acelaşi format de pachet pentru a trimite cereri şi de faptul că se ocupă de aceeaşi problemă şi anume maparea adreselor IP la adrese MAC.

Ambele protocoale folosesc un broadcast pentru a trimite cererile făcute.

ARP - obţine adresa MAC a altor staţii folosind o adresă IP; RARP – obţine adresa proprie IP folosind adresa proprie MAC;Pachetele ARP folosesc broadcast pe adrese MAC (ff-ff-ff-ff-ff-ff);RARP foloseşte adresa IP de broadcast (255.255.255.255), precum şi adresa MAC de broadcast (ff-ff-ff-ff-ff-ff);Tabelele ARP sunt menţinute local;Tabelele RARP sunt menţinute de către serverul RARP;Răspunsul ARP este folosit de staţia locală pentru a-şi înnoi cache-ul ARP;Răspunsul RARP este folosit de o staţie pentru a-şi configura parametrii locali IP.

Deosebirile între ARP şi RARP sunt legate în primul rând de scopul utilizării celor două: în timp ce ARP este folosit pentru aflarea adresei MAC a unei alte staţii cu o adresă IP cunoscută, pe când RARP este utilizat pentru găsirea adresei IP proprii în cazul cunoaşterii adresei MAC. Pe când pentru o cerere ARP, broadcastul este exclusiv pe adrese MAC, pachetul RARP este trimis atât pe o adresă de broadcast de nivel 2, cât şi printr-un broadcast general IP.În timp ce tabelele ARP sunt menţinute local de către fiecare nod din retea, tabelele RARP sunt ţinute centralizat pe serverul RARP.

O ultimă diferenţă constă în modul de folosire a pachetului răspuns. Cu ajutorul pachetului de răspuns ARP se înnoieşte cache-ul ARP local, pe cand pachetul de răspuns RARP este utilizat de către o staţie pentru a-şi configura proprii parametri de reţea IP.