4.7. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRODUSEPRIN ARME ALBEDin punct de vedere medico-legal, din categoria armelor albe facparte obiectele care pot produce leziuni acţionând cu vârful sau/şi margineaascuţită.Clasificarea armelor albe se bazează pe mecanismul de acţiune aacestor obiecte:1. tăietoare;2. înţepătoare;3. înţepătoare-tăietoare;4. despicătoare.4.7.1. Leziunile şi moartea produse prin acţiunea instrumentelortăietoare. Elementul distinctiv al obiectelor tăietoare este marginea ascuţită(tăişul). Din categoria obiectelor tăietoare putând face parte atât obiecteletipice, ca briciul, lama de ras, precum şi o gamă largă de alte obiecte care auastfel de margini: cioburile de sticlă, chiar şi hârtia.Acţiunea tăietoare este determinată de exercitarea unei presiuni cutăişul asupra ţesuturilor concomitent cu mişcarea de-a lungul axului său. Caurmare a acestei acţiuni se produc plăgi tăiate, caracterizate prin:• forma lor liniară sau arcuită;Traumatologia mecanică65• prevalarea lungimii plăgii asupra profunzimii;• margini netede si extremitati ascutite;• inexistenţa punţilor de ţesut între marginile plăgii;• profunzimea mai mare la nivelul capului plăgii (porţiunea iniţialăsau « punctul de atac ») şi superficializarea plăgii spre „codiţă“(porţiunea terminală), care se poate continua cu o excoriaţieliniară.Plăgile profunde pot interesa vase sanguine mari şi nervi, uneoripătrunzând până la oase sau cartilaje. După acţiunea tăietoare, pe oase sepoate observa crestături superficiale. Prin secţionarea cartilajului, pesuprafaţa de secţiune se formează urme (microrelief) utile pentru examentraseologic, prin care poate fi identificat obiectul vulnerant.Diferenţierea plăgilor autoprovocate de cele heteroprovocate sebazează pe coroborarea datelor privind localizarea pe corpul victimei,direcţia, numărul, profunzimea, precum şi inclinaţia pereţilor plăgilor tăiate.4.7.2. Leziunile şi moartea produse prin acţiunea instrumentelorînţepătoare. Obiectele înţepătoare se caracterizează prin forma alungită şivârf ascuţit. Reprezentanţii tipici ai acestei categorii sunt acul, andreaua,cuiul. Forma secţiunii transversale a obiectelor înţepătoare este foartevariată: pătrată, romboidă, ovalară, rotundă, neregulată.Fig. Raportul dintre forma secţiunii transversale a obiectelor înţepătoare şi a plăgilorproduse de acestea.

Obiectele înţepătoare, lezând pielea cu vârful, pătrund înprofunzimea corpului prin îndepărtarea laterală a ţesuturilor.Forma şi dimensiunile plăgii înţepate depind de forma şidimensiunile secţiunii transversale a obiectului înţepător.66Marginile plăgilor înţepate sunt uşor neregulate, uneori, în jurulmarginilor se observă zona excoriată. Nu se observă lipsa de substanţă,apropierea marginilor plăgii fiind perfectă.Deşi la nivelul pielii plaga are dimensiuni relativ mici, profunzimea(lungimea canalului) acesteia poate fi semnificativă, străbătând uneori chiartoate straturile unui segment anatomic (plaga transfixiantă). În astfel decazuri se poate vorbi despre plaga de intrare şi plaga de ieşire.Interesarea vaselor sanguine mari sau a organelor interne determinăproducerea hemoragiei interne masive. Hemoragiile externe masive nu suntcaracteristice pentru plăgile inţepate.Acţionând asupra oaselor plate (craniu, omoplat, stern) instrumenteleînţepătoare pot produce fracturi orificiale, care seamănă cu leziunile prinarme de foc.4.7.3. Leziunile şi moartea produse prin acţiunea instrumentelorînţepătoare-tăietoare4.7.3.1. Caracteristicile factorului vulnerant. Leziunile înţepat-tăiatese produc prin acţiunea unor instrumente confecţionate cu o lamă relativîngustă şi alungită, care are vârful şi una sau mai multe marginilongitudinale ascuţite; având aceste particularităţi, acţionează prin înţepareşi secţionare a tegumentelor.În funcţie de caracteristicile lamei, instrumentele înţepătoaretăietoarese împart în două mari categorii: cu o margine ascuţită (cuţite) şicu amândouă marginile ascuţite (pumnale); secţiunea transversală a celordin prima categorie este cuneiformă (în triunghi foarte turtit), a celor din ceade a doua este în formă de romb sau elipsă îngustă alungită şi foarte turtită.Se mai întâlnesc şi lame cu secţiunea transversală triunghiulară (pile cu treimargini ascuţite) sau pătrată (baionete cu patru margini ascuţite) marginileascuţite ale acestor lame secţionează cu uşurinţă tegumentele, motiv pentrucare pot fi clasificate drept înţepătoare-tăietoare.Obiectele care au lame înţepătoare-tăietoare sunt confecţionatepentru diferite scopuri: industriale, casnice, în scop de producere a leziunilor(de vânătoare şi militare) ş.a.Reprezentantele celor două mari categorii sunt alcătuite din două părţicomponente principale: mâner şi lamă. De regulă, lama este confecţionatădin oţel rezistent. Marginea ascuţită a lamei se numeşte tăiş. Porţiuneadinspre vârf a taişului este în general convexă, dar la instrumentele cu douătăişuri pot fi rectilinii şi chiar concave. La unele modele ale instrumentelorînţepătoare-tăietoare tăişul se întinde până la mâner, la altele, tăişul, înapropierea mânerului, se prelungeşte cu o porţiune netăioasă a lamei, care,în cazul în care se află pe aceeaşi linie cu tăişul, se numeşte baza lamei. În

Traumatologia mecanică67special la briceag această porţiune neascuţită a lamei proiemină, fiindnumită bărbia.La instrumente înţepătoare-tăietoare cu un singur tăiş, margineaopusă acestuia se numeşte muchia sau dorsul. Unele cuţite au muchiarectilinie, altele curbă (concavă sau convexă) în apropierea extremităţiiopuse mânerului, care se numeşte vârf.Unele instrumente înţepătoare-tăietoare au între lamă şi mâner unlimitator, care împiedică alunecarea mâinii pe lama în momentul aplicăriiloviturii.Pentru a simplifica descrierea instrumentelor înţepătoare-tăietoare cu unsingur tăiş este bine să distingem faţa laterală stângă şi dreaptă, poziţionândcuţitul cu mânerul spre examinator, cu muchia în sus şi tăişul în jos.La instrumente înţepătoare-tăietoare cu două tăişuri (pumnale)marginile ascuţite se întâlnesc la nivelul vârfului, putând fi în apropiereaacestuia convexe, concave sau rectilinii pe toată lungimea. Între lamă şimâner se află limitatorul. Suprafaţa lamei pumnalului poate fi plană,regulată sau „în jgheaburi” mici longitudinale.Bricegele pot avea una, două sau mai multe lame (limbi).Instrumentele înţepătoare-tăietoare pot fi confecţionate industrial sauproduse artizanal. Indiferent de tipul instrumentului, trebuie să se respecteterminologia unică a părţilor componente şi a detaliilor.Alături de vârful şi tăişul lamei (elementele vulnerante principale),asupra corpului victimei pot acţiona şi muchia şi curbura acesteia; în cazulpătrunderii complete la producerea leziunii va „contribui” şi baza lamei saubărbia.4.7.3.2. Fazele acţiunii vulnerante. În cazul leziunilor produse prinacţiunea instrumentelor înţepătoare-tăietoare se poate vorbi despre faza depătrundere şi extragere a lamei. În prima fază, asupra îmbrăcăminţii, pieliişi ţesuturilor acţionează în primul rând vârful, după care curburile muchiei şităişului, feţele laterale ale lamei. În faza de extragere acţioneazăpredominant tăişul şi în mai mică măsură curburile muchiei şi tăişului. Înleziunile acestei categorii distingem plaga principală şi crestăturasuplimentară.4.7.3.3. Tabloul lezional. Caracteristicile şi particularităţile plăgilorînţepat-tăiate reproduc atât caracteristicile obiectului vulnerant (lăţimea,grosimea, lungimea lamei, existenţa bărbiei, mânerului, gradul de ascuţimeşi numărul tăişurilor), cât şi direcţia de propagare a forţei traumatice(dispoziţia canalului plăgii). Tabloul morfologic lezional este format dinplaga de intrare, canal şi, uneori, plaga de ieşire. Plaga înţepat-tăiată deintrare are margini si extremităţi. Canalul este limitat de pereţi, ce68corespund cu marginile plăgii cutanate. Plaga cutanată de ieşire are,asemănător cu cea de intrare, margini şi extremităţi.

În practică, mult mai frecvent se întâlnesc plăgile fusiforme (sau„căscate”, „beante”), lineare şi cu crestătura suplimentară. Plăgile fusiformese explică prin îndepărtarea moderată a marginilor, care depinde deelasticitatea pielii şi de contracţia fibrelor musculare secţionate. Formalineară o capată plăgile ale căror margini sunt apropiate. Forma plăgilor cucrestătură suplimentară se datorează mişcării rotatorii în jurul axuluilongitudinal cu apăsare pe tăiş, efectuată în faza de extragere a cuţitului,rezultând o soluţie de continuitate - crestătura suplimentară dispusă sub ununghi faţă de plaga pincipală.Marginile plăgilor sunt netede. Forma extremităţilor plăgilor înţepattăiatedepinde de caracteristicile lamei. În partea corespunzătoare tăişului seformează extremitatea ascuţită, în cea corespunzătoare muchiei extremitateaeste rotunjită sau rectangulară. Prin urmare, în cazul acţiunii unei lame cudouă tăişuri (pumnal) ambele extremităţi vor fi ascuţite, iar în cazul acţiuniiunui instrument cu un singur tăiş (cuţit) extremităţile vor avea formadiferită: una ascuţită şi, cea opusă, rotunjită sau rectangulară.Examinând leziunile, expertul, în primul rând descrie plaga cutanată,după care examinează leziunile de la nivelul canalului: leziunile oaselor,organelor interne şi altor ţesuturi. Informaţii foarte preţioase se pot culege încadrul examinării amănunţite a îmbrăcăminţii. Examinând îmbrăcămintea,expertul trebuie să fie atent la defectele obiectelor din buzunare: agende,fotografii, acte ş.a.m.d.În cazul examinării persoanelor expertul se limitează la examinareaplăgii de la nivelul pielii, a îmbrăcăminţii şi a obiectelor de pe sau dinaceasta, având posibilitatea de a se informa recomandând examenesuplimentare (radiografii, tomografii, ecografii).În marea majoritate a cazurilor plăgile înţepat-tăiate se producintenţionat prin heteroagresiune, urmărindu-se producerea unor leziuni sau adecesului. De regulă, loviturile se aplică în zona toracelui, abdomenului sauspatelui. Mai rar se întalnesc accidentele şi sinuciderile. În cazulautoprovocarii (sinuciderii) leziunile se situeaza în zonele accesibile mâiniiproprii, de regulă, interesând gâtul, zona precordială sau abdomenul.Expertiza medico-legală a cadavrelor/persoanelor cu suspiciune deleziuni înţepat-tăiate permite stabilirea :1. diagnosticului pozitiv de leziuni (plăgi) produse prin acţiuneaunor instrumente înţepătoare-tăietoare;2. caracteristicilor generale ale acestor instrumente (cu unul saudouă tăişuri; lăţimea lamei; grosimea muchiei lamei ; lungimeaTraumatologia mecanică69lamei ; forma vârfului lamei ; unele aspecte ale bazei lamei şimânerului) ;3. exemplarului instrumentului înţepător-tăietor vulnerant(identificarea) ;4. numarului loviturilor si succesiunii de producere ale acestora ;

5. poziţiei instrumentului vulnerant în momentul aplicării lovituriişi în faza de extragere ;6. direcţiei de propagare a forţei traumatice în momentul aplicăriiloviturii şi direcţiei de extragere ;7. poziţiei victimă-agresor şi altor circumstanţe ale producerii ;8. auto- sau heteroprovocării.Unele dintre aceste obiective pot fi rezolvate în toate cazurile;rezolvarea altora presupune existenţa unor anumite semne care nu suntconstante.4.7.4. Leziunile şi moartea produse prin acţiunea instrumentelordespicătoare. Instrumentele despicătoare (topor, sapă, satâr, secure, sabie)se deosebesc prin existenţa unei sau mai multor margini ascuţite şi pringreutate considerabilă. Acţiunea despicătoare a acestor instrumente estedeterminată de energia cinetică sporită exercitată asupra obiectului.Plăgile despicate se caracterizează prin dimensiuni considerabile,atât lungimea, cât şi profunzimea. Datorită energiei cinetice sporite, acţiuneavulnerantă a instrumentelor despicătoare interesează nu numai ţesuturilemoi, dar şi oasele subiacente.Caracteristicile plăgilor despicate în mare parte depind departicularităţile instrumentului cu care au fost produse, de gradul deascuţime a tăişului, de unghiul de propagare a forţei traumatice ş.a. Dupăacţiunea perpendiculară a unui instrument bine ascuţit, marginile plăgii vorfi netede. Dacă lamă este tocită, vor rezulta plăgi cu margini neregulate,excoriate, care pot fi confundate cu plăgile contuze. În cazurile loviturilorsub un unghi cu suprafaţa pielii, una din margini va fi în detrimentul celeiopuse, care, de regulă, prezintă o zonă excoriată.De importanţa majoră pentru identificarea instrumentului folosit sunturmele (traseele) lăsate de lamă pe suprafăţa de secţiune a oaselor saucartilajelor.Leziunile despicate pot fi produse în cadrul heteroagresiunilor,accidentelor şi automutilarilor. Leziunile autoprovocate se situează înregiuni anatomice accesibile mâinii proprii, cea mai vizată este pieleapăroasa a capului ; plăgile sunt multiple, paralele între ele, în majoritatesuperficiale.70În omoruri plăgile pot fi situate la nivelul capului, pe faţa anterioară(ventrală) a corpului, cât şi în alte regiuni ca spatele, fesele sau membreleinferioare. Localizarea leziunilor în regiuni anatomice inaccesibile mâiniiproprii este semnul acţiunii unei alte persoane. De mare importanţăexpertală sunt plăgile despicate ale mâinilor şi antebraţelor, deoarecedemonstrează încercarea apărării de loviturile aplicate şi, în final, acţiuneaunei alte persoane.Leziunile accidentale sunt localizate de regulă la nivelul membrelorsuperioare (degete, mână) sau inferioare.Expertiza medico-legală are ca obiective stabilirea:

• caracteristicilor instrumentului vulnerant (tipul, forma,dimensiuni);• vechimii şi caracterului vital al leziunilor ;• leziunilor tanatogeneratoare (cele care au determinatdecesul);• stabilirea poziţiei victimă-agresor ;• dacă leziunile au putut fi produse de mâna proprie.Asfixia mecanică79