BuletinParohial

ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN CELE DOUĂ AMERICI

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ din SEATTLE“Sfinţii Parinţi Ioachim şi Ana”

Sfântul Policarp, ucenicul Sfântului Ioan Evanghelistul

Contemporan cu Sfântul Ioan Evanghelis-tul, Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, este unul dintre Părinţii Apostolici care au condus cu râvnă şi dragoste credincioşii încredinţaţi, fiind foarte iubit de cler. Împreună cu Anicet, Episcopul Romei, a discutat despre serbarea Paştilor. A rămas în istoria bisericească drept una dintre cele mai mari personalităţi ale creştinismului secolului al II-lea.

Sfântul Policarp s-a născut în Efes, în Asia Mică, din părinţii bine-credincioşi Pan-gratie şi Teodora, pe când aceştia erau în

temniţă. Anul naşterii sale îl deducem din însăşi mărturisirea sa şi din anul muceniciei sale, 156, în care Sfântul Policarp rosteşte în faţa proconsulului Asiei că Îi slujeşte lui Iisus Hristos de 86 de ani, astfel că Sfân-tul Policarp s-a născut în anul 70. Părinţii săi fiind osândiţi la moarte, tăindu-li-se capetele, pruncul Policarp va fi luat, botezat şi crescut în dreapta credinţă de o milostivă creştină cu numele Calista. La vârsta tânără de 20 de ani, Policarp a aflat că Sfântul Ioan Evanghelistul se află în Asia Mică propovăduind cuvântul Domnului Hristos. La aflarea acestei veşti, cu dragoste şi credinţă în suflet, a părăsit casa Calistei şi a mers în căutarea Apostolului, găsindu-l împreună cu ucenicii săi, Sfântul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, şi Sfântul Vucol. Împreună cu aceştia s-a format în această “mică, dar importantă şcoală teologică” a marelui teolog Ioan Evanghelistul. În anul 98, prin venirea la tron a împăratului Traian, Sfântul Ioan Evanghelistul va fi surghiunit pe Insula Patmos, dar îl va aşeza pe Sfântul Vucol ca episcop al Smirnei, dându-i ca ajutor pe Sfântul Policarp. Asemenea Sfântului Ioan Evanghelistul, şi Sfântul Vucol, înainte de moartea sa, îl aşază pe Sfântul Policarp epis-cop în locul său. Sfântul Irineu, un ucenic al Sfinţilor Ioan Evanghelistul şi al lui Policarp, ajuns episcop al Lungdunului (Lyonului) în Galia, scria: “Eram în vârstă şi l-am cunoscut pe Policarp. Era de mulţi ani şi foarte bătrân. Învăţa pe toţi ceea ce singur învăţase de la Apostoli şi da Bisericii învăţătura cea adevărată. Era cu adevărat un mărturisitor al dreptăţii, vrednic de credinţă”. În timpul episcopatului său a avut de luptat cu ereziile apărute în Biserică, printre care marcioniţii şi ebioniţii. Se zice că Marcion, apropiindu-se într-o zi de Policarp, l-a întrebat: “Mă cunoşti?”, iar Policarp i-ar fi răspuns: “Te

Anul 3, No. 10, Februarie 1, 2014

Sinaxar 1

Troparul Sfântului Policarp 4 Troparul Sfinților Părinți Ioachim și Ana 4

Troparul Sfântului Ioan Maximovici 4

Textele Sfintei Scripturi 4

Învățaturi cu folos spre mântuire 6

Programul Liturgic Februarie 2014 6

Anunțuri 7

cunosc ca cel dintâi născut al lui Satana”.

Pe vremea împăratului Antonin cel Pios, în anul 155, Sfântul Policarp a călătorit la Roma, unde i-a combătut pe ereticii care se adunau acolo din toate părţile imperiului. Episcopul Romei, Anicet, l-a primit cu mare cinste, slujind împreună Sfânta Liturghie şi dându-i întâietate la Potir. În zilele următoare, cei doi episcopi au discutat diferite probleme care interesau Bisericile din Apus şi Răsărit, print-re care şi data serbării Paştilor. În Răsărit, Paştile Crucii se serbau la 14 Nisan, odată cu paştile iudeilor, iar în ziua de 16 Nisan se ser-

bau Paştile Învierii, în orice zi ar fi căzut, spre deosebire de Biserica din Roma, care serba Paştile întotdeauna Duminica. Discuţia dintre cei doi episcopi nu a ajuns la nici un rezultat, Policarp susţinea că el a moştenit acest fel de serbare a Paştilor de la Sfântul Evanghelist Ioan (tradiţia ioaneică), iar papa Anicet, de la Sfântul Apostol Petru (tradiţia petrină). Astfel că au ajuns la concluzia ca fiecare Biserică să serbeze Paştile după tradiţia ei, cei doi despărţindu-se ca buni prieteni.

La 23 februarie 155 primea cununa muce-niciei Sfântul Policarp, episcopul Smirnei, în

timpul împăratului roman Antonin Pius (138-161). Colecţia “Actele martirice” păstrează scrisoarea trimisă de Biserica din Smirna (Izmir) către comunitatea creştină din Filo-melion (astăzi Akşehir, Turcia), primul docu-ment de limbă greacă în care se reproduce martiriul unui sfânt mucenic. Din această scrisoare aflăm că Sfântul Policarp a fost cel de-al doisprezecelea martir care a pătimit în cetatea Smyrna.

Documentele din “Actele martirice” sunt importante pentru că ne aduc aproape de perioada persecuţiilor, reproducând un

Miniatură cu martiriul Sfântului Policarp din Menologionul lui Vasile al II-lea păstrat la Vatican

tablou tragic al acelor vremuri. Discursul aghiografilor face din cei prigoniţi adevăraţi biruitori, învinşi de istorie, dar învingători în eshaton. Martiriul Sfântului Policarp ne arată cum pătimeau creştinii în vremuri de prigoană: “Jupuiţi de biciuri astfel încât li se vedea alcătuirea trupului până la venele şi arterele dinăuntru, au răbdat atât, încât celor din jur li se făcea milă şi erau plini de durere; dar ei au ajuns la o atât de mare vitejie, încât nici unul dintre ei nici n-a gemut, nici n-a sus-

pinat, arătându-ne nouă tuturor că în ceasul acela martorii/martirii lui Hristos torturaţi erau absenţi din trup sau, mai bine zis, că Domnul era de faţă şi vorbea cu ei”.

Sfântul Policarp, supranumit “tatăl tuturor creştinilor” şi “dascălul Asiei, surpătorul zeilor” însă, “vinovat” de delictul de a fi creştin, a fost prins de prigonitori într-o casă. Văzând în cei ce urmăreau să-l prindă nişte oaspeţi, bătrânul episcop i-a întâmpinat şi i-a

primit cum se cuvine în casa sa, în Sâmbăta dinaintea Paştilor anului 155. Privind în cheia gândirii omeneşti, salvarea vieţii lui Policarp putea veni printr-o simplă mărturisire, care însă ar fi însemnat apostazia de la creştinism. Cei însărcinaţi de autorităţile romane cu prigoana creştinilor în cetatea Smyrna, “ofiţerul Irod şi tatăl său, Nichita”, îl ademe-neau: “Ce lucru rău este să zici: “Domn e Cezarul”, să sacrifici, să faci cele ce urmează acestora şi să te salvezi?” Procesul de jude-

care a unui creştin varia de la intimidare la ademenire, de la ameninţarea cu chinuri şi moarte la îmbierea cu bunuri şi averi.

Tuturor argumentelor prin care încercau să-l facă să renunţe la credinţa sa, Sfântul Policarp le-a replicat prin una dintre cele mai frumoase mărturisiri ale creştinismului: “De optzeci şi şase de ani Îi servesc şi nici un rău nu mi-a făcut. Cum pot să blestem pe Împăratul meu, Cel ce m-a mântuit?” Bătrânul episcop nu vedea chinuri în focul cu care era ameninţat de prefectul Filip al Asiei, ci doar vremelnicia acestei vieţi: “Ameninţi cu un foc care arde un ceas şi după puţin timp se stinge; căci nu cunoşti focul judecăţii viitoare şi al pedepsei veşnice păstrat pentru necredincioşi”.

Pe când se afla în arenă în faţa focului pregătit pentru a fi aruncat, Sfântul Poli-carp a înălţat o rugăciune către Dumnezeu, reprodusă în actul său martiric: “Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, Tatăl iubitului şi binecuvântatului Tău Fiu, Iisus Hristos, prin Care am primit cunoştinţa despre Tine, Dumnezeul îngerilor, al puterilor, a toată zidirea şi al întregului neam al celor drepţi, care trăiesc înaintea feţei Tale. Te binecu-vântez că m-ai învrednicit de ziua şi ceasul acesta, ca să iau parte cu ceata mucenicilor la paharul Hristosului Tău, spre învierea vieţii de veci a sufletului şi a trupului, în nestricăciunea Duhului Sfânt. Între care

fă să fiu primit înaintea Ta astăzi, ca jertfă grasă şi bineplăcută, precum m-ai pregătit şi mi-ai descoperit şi împlinit, Dumnezeule cel nemincinos şi adevărat. Pentru aceasta şi pentru toate, Te laud, Te binecuvântez şi Te preamăresc prin veşnicul şi cerescul arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tău Fiu, prin Care, împreună cu El şi cu Duhul Sfânt, Ţi se cuvine slavă acum şi în veacurile ce vor să fie”.

Mărturia celor ce au văzut pătimirea Sfântului Policarp şi au consemnat-o în această scrisoare arată puterea lui Dumnezeu de a birui rânduiala firii în trupul mucenicului său: “Strălucind o flacără mare, am văzut o minune noi, cei cărora li s-a dat a o vedea; noi cei care am fost păstraţi ca să vestim celorlalţi cele făcute. Căci, luând forma unei bolţi, focul a învăluit în cerc trupul martirului ca o pânză de corabie umflată de vânt; şi era în mijloc nu ca un trup ars, ci ca o pâine coaptă sau ca un aur ori argint ars în cuptor. Pentru că am simţit o atât de mare bună-mireasmă, ca a unui suflu de tămâie sau a unei alteia dintre aro-matele preţioase”. Biruind sfântul văpaia focului, a fost martirizat cu o lovitură de pumnal, la porunca proconsulului.

Fragmentul din martiriul Sfântu-lui Policarp care aminteşte despre grija creştinilor de a preţui rămăşiţele

trupeşti ale mucenicilor a devenit argument pentru cinstirea sfintelor moaşte: “Dar cel gelos, defăimător şi rău, potrivnicul nea-mului drepţilor, văzând măreţia mărturiei/martiriului lui şi conduita lui ireproşabilă de la început, văzându-l însemnat cu cununa nestricăciunii şi dobândind un premiu in-contestabil, s-a străduit ca nici măcar trupul său să nu fie luat de noi, deşi mulţi dintre noi doreau să facă aceasta şi să aibă parte de sfântul lui trup”. Încă din veacul al doilea creştin, sfintele moaşte erau “mai preţioase şi mai încercate decât aurul”, depuse “acolo unde se cuvenea”, iar ziua martirizării sfân-tului celebrată cu slujbă: “Să ne adunăm şi noi, după putinţă, să celebrăm cu veselie şi cu bucurie ziua de naştere a martiriului său spre aducerea-aminte de cei ce au luptat mai înainte şi spre exerciţiul şi pregătirea celor ce vor lupta mai pe urmă”.

Pentru a autentifica scrisele sale, aghiograful a adăugat detalii istorice despre stăpânirea romană din vremea episcopului Policarp, cu ajutorul cărora Biserica a putut rândui sărbătoarea închinată sfântului pentru ziua de 23 februarie: “A dat mărturie martirică fericitul Policarp în ziua a doua a lunii xan-thikos şfebruarieţ, cu şapte zile înainte de calendele lui martie, în Sâmbăta Mare, la ora opt. A fost prins de Irod, mare preot fiind Filip Trallianul, proconsul Statius Quadra-tus, iar Împărat în veci Domnul nostru Iisus Hristos”.

Locul fostului stadion din Smirna unde a suferit martiriul Sfântul Policarp.

Sfânta Evanghelie Matei XXV 31-46

31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. 32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. 33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă

de la întemeierea lumii. 35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; 36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. 37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici,

Mie Mi-aţi făcut. 41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi

îngerilor lui. 42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; 43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. 44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în

temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi

făcut. 46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Apostolul I Corinteni VIII, 8-13 IX 1-2

8. Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte.

9. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. 10. Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el,

nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? 11. Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! 12. Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. 13. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu. 1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul? 2. Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.

Textele Sfintei Scripturi din Duminica Înfricoșătoarei Judecăți

Troparul Sfântului Policarp:Îmbelşugând rodirea Smirnei prin rugul cel mucenicesc, nemistuită mlădiţă în văpaie te-ai arătat. Cortul tău s-a adus jerfă, dospind către Dumnezeu, neamurilor hrană sfinţită, Ierarhe Policarp. Slavă milostivirii lui Hristos, celei arătate în tine cu lucrarea de mari minuni căreia ne învredniceşte a fi părtaşi prin rugăciunea ta

Troparul Sfinților Părinți Ioachim și Ana:Pomenirea drepţilor Tăi, Doamne, prăznuind, pentru dânşii, rugămu-ne Ţie, mântuieşte sufletele noastre.

Troparul Sfântului Ioan Maximovici:Slăvit urmaş al Apostolilor lui Hristos, trimis ai fost ca să ne izbăveşti pre noi, cei slabi în credinţă şi cu inima răcită. Cu harul şi nevoinţele pustnicilor din vechime înveşmîntîndu-te, întru aceasta de la Dumnezeu tainele cele cereşti ai primit. O, preabunule ocrotitor al orfanilor, care ai dat o nădejde acestei lumi decăzute! O, luminătorule al lui Hristos, în zorii înfricoşătoarei Judecăţi aprins! Roagă-te pentru noi, Sfinte Ierarhe şi Părinte Ioane, ca să se aprindă şi inimile noastre de flacăra iubirii mîntuitoare pentru Hristos şi să se mîntuiască sufletele noastre în vremurile de apoi.

Orice biserică zidită este un locaș sfânt, “o poartă a Cerului” (Fac. 28,17) și o Casă a Domnului, care deși se făurește cu jertfe mate-riale, este în primul rând o opera a credinței. O astfel de lucrare a credinței dorim sa înfaptuim și noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, aici în Seattle așa cum au reușit să realizeze frații noștri ortodocși români în multe comunități din America de Nord.

Loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu și spațiu al comuniunii dintre oameni, fiecare biserică ortodoxă ne împărtășește harul jertfei de pe Cruce a Mântuitorului Hristos și ne amintește de jertfelnicia tuturor celor care având credință vie au contribuit, fiecare după putere, la construirea ei. Astfel, o biserică se zidește mai ales prin dragostea și osteneala credincioșilor, ale căror nume vor ramâne veșnic legate de acel sfânt lăcaș.

Nu există biserică fără ctitori, întrucât orice lăcaș de cult are la temelie dărnicia unor persoane sau a unei comunități. Ctitorul creator sau ziditor de valori împlinește în sine vocația primordială a omului, aceea de a fi asemenea cu Dumnezeu Creatorul. Dumnezeu a făcut cerul și pământul, iar apoi, prin Fiul Său Cel Veșnic devenit Om, a întemeiat Biserica, pentru a aduna pe oameni în iubirea Preasfintei Treimi. Omul sfințește pământul zidind pe el biserici sfinte, care leagă pământul cu cerul. Când Dumnezeu cheamă pe cineva să zidească o biserică înseamnă că, în înțelepciunea Sa, l-a preferat și i-a oferit șansa să devină ctitor. Este o mare binecuvântare sa fi chemat ca sa împrumuti mâinile tale lui Dumnezeu, pentru ca El să zidească o biserică, o casă a prezenței și lucrării harului Preasfintei Treimi, pentru sfințirea și mântuirea oamenilor. La sfârșitul slujbei de sfințire a unei noi biserici ortodoxe se cântă: „Această Casă, Tatăl a zidit-o, această Casă, Fiul a întărit-o, această Casă, Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o, a sfințit-o și a sfințit sufletele noastre.” Deci, o biserică este zidită de Sfânta Treime, dar folosind mâinile și darurile credincioșilor harnici și darnici, evlavioși și generoși.

Biserica prețuiește mult în rugăciunile ei pe cei ce, chiar în tim-puri de criză economică, dăruiesc cu bucurie și inimă largă din agoniseala și din timpul lor pentru ridicarea unei biserici. Astfel, în rugăciunile Bisericii, ctitorii sunt numiți „fericiții și pururea pomeniții ctitori”, aratând că, deși au construit ziduri materiale, pamântesti și trecătoare, ei primesc daruri cerești netrecătoare și se bucură de o pomenire veșnică. Când nu mai au pe nimeni care să-și aducă aminte de ei, numele lor de ctitori ramâne permanent ca mărturie a credinței, iubirii și jertfelniciei lor. Când nimeni din neamul lor nu mai traiește pentru a spune ceva despre ei, ramâne mereu vie lumina ctitoriei lor, adică biserica zidită de ei. Pomeni-rea lor este veșnică pentru că Dumnezeu veșnic își aduce aminte în ceruri de cei care și-au adus aminte de El și L-au iubit în timpul vieții lor pamântești (cf. Matei 10, 32).

Știm că lumea întreagă este creația lui Dumnezeu, dar tot atât de adevărat este că Biserica este Casa Lui și ca ea este expresia

credinței unor oameni care doresc ca Dumnezeu să ramână în mi-jlocul lor. Zidirea unei case se realizează prin efortul, prin lucrarea unei familii. Parohia noastră poate fi asemănată cu o familie mai mare. Ceea ce este posibil pentru o familie compusă din câteva persoane, va fi posibil și pentru o familie alcătuită din câteva zeci de persoane, dacă există dragoste față de Dumnezeu, înțelegere și dăruire. Cu siguranță că Dumnezeu va locui cu bucurie în Casa pe care o astfel de familie o va înălța în numele Lui. Mai trebuie să știm că Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. Pentru fiecare ceas de muncă la Casa Lui, pentru fiecare bănuț donat, pentru fiecare cărămidă pusă la această Casă, El va răsplăti împărătește și aici și dincolo. Păstrând curată credința străbună, făcând din sufletele noastre case ale Duhului Sfânt, nădăjduim că ne va învrednici Bunul Dumnezeu să realizăm și noi, aici unde trăim de atâția ani, o “Poartă a Cerului”, spre slava Lui și spre mântuirea noastră și a copiilor noștri.

Astfel, dintre toate con-structiile din lume, biseri-ca, construită de oameni având credință, iubire și speranță, primește cea mai mare valoare, pentru că biserica sfințită este „casa lui Dumnezeu și poartă a cerului” (Facere 28, 17).

Dumnezeu să primească jertfa celor care doresc să devină ctitori ai Bisericii Orto-doxe Române din închinate Sfinților Părinți Ioachim și Ana din Seattle!

Ajută-ne Doamne să-Ți temeluim Casă spre slava Ta și spre mântuirea noastră și a urmașilor noștri!

PROGRAMUL LITURGIC FEBRUARIE 2014

Sâmbătă 1 Februarie Vecernie și repetiție corală orele 19:30 (Spovedanie)

Duminică 2 Ianuarie †) Întâmpinarea Domnului Utrenie 9.00 și Sf. Liturghie orele 10.00.

Vineri 8 Februarie Acatist și repetiție corală orele 19:30 (Spovedanie)

Duminică 9 Februarie †) Duminica a 33 a după Rusalii Utrenie 9.30 și Sf. Liturghie orele 10.00. Adunarea Generală a Misiunii noastre orele 13:00 Sâmbătă 15 Februarie Vecernie și repetiție corală orele 19:30 (Spovedanie)

Duminică 9 Februarie †) Duminica a 34 a după Rusalii Utrenie 9.30 și Sf. Liturghie orele 10.00.

Sâmbătă 22 Februarie Vecernie și repetiție corală orele 19:30 (Spovedanie)

Duminică 23 Februarie †) Duminica Înfricoșătoarei Judecăți Utrenie 9.30 și Sf. Liturghie orele 10.00.

Pomelnicul

Mijlocirea Biserici este atât de puternică încât și drepții au apărut în visele celor vii cerând rugăciunile Bisericii. Fiind astfel conștienți de marele ajutor duhovnicesc dăruit celor pomeniți la Sfânta Liturghie, trebuie să fim mai conștiincioși în înmânarea numelor celor dragi nouă – și a tuturor acelora în nevoi – pentru a fi pomeniți la Prosco-midie.

Majoritatea bisericilor pun la dispozitie foi de hârtie tipărite spe-cial în acest scop (care se găsesc de obicei acolo unde se vând lumânările).

Cum trebuie scris un pomelnic cu nume pentru pomenirea la Sf. Proscomidie?

1. Se fac liste separate pentru vii și morți; acestea trebuie mar-cate în susul foii fie cu “Pentru sănătatea și mântuirea robilor lui Dumnezeu...” (Pentru vii) fie cu “Pentru odihna robilor lui Dumnezeu...” (Pentru Morți sau Adormiți)

2. Trebuie folosite numele care au fost primite la botez (prenu-mele), nu porecle sau prescurtări (Constantin nu Costi, Elisabeta nu Veta). Nu sunt necesare numele de familie.

3. Chiar dacă nu folosim un formular special, hârtia pe care o fo-losim pentru a scrie pomelnicele trebuie să fie curată și scrisă fru-mos, prin aceasta aratându-ne evlavia față de sfințenia pomenirii liturgice. Hârtia nu trebuie să fie șifonată sau plină de ștersături. Scrisul trebuie să fie lizibil, nu trebuie să fie prea mic, sau numele să fie scrise prea aproape, deoarece sunt dificil de citit.

4. La Liturghie pot fi pomeniți doar membrii Bisericii Ortodoxe (adica doar cei botezați ortodox) deoarece particelele (miridele) care se așează pe Sfântul Disc reprezintă Sfânta Biserică, trupul credincioșilor Ortodocși. Cei ne-ortodocși trebuie trecuți pe liste separate pentru a fi pomeniți la alte rugăciuni ale Bisericii.

5. Dacă pomenim membrii ai clerului (episcopi, preoți, diaconi, călugări, maici etc.) trebuie să folosim în mod corect rangul acestora, fie si într-o formă prescurtată: Mitropolit, Arhiepiscop, Episcop, Arhimandrit, Protosinghel etc.

6. Se recomandă ca pe pomelnice să fie trecute mai întâi numele celor care fac parte din cler, episcopul locului, preotul, duhovnicul etc; apoi nașii, părinții, familia, prietenii și toți ceilalți.

7. Pomelnicele se dau cu lumânare aprinsă la ușa altarului, prefer-abil înainte de începerea Sf. Liturghii. Odată ce a început Liturghia (“Binecuvântată este Împărăția...”) preotului îi este mai greu să citească pomelnicele, mai ales dacă nu are ca ajutor un diacon, deși, pomelnicele pot fi totuți aduse, până înainte de Vohodul Mare (Ieșirea cu Sfintele Daruri).

Învățaturi cu folos spre mântuire

CONVOCATION

In compliance with the Statutes of The Romanian Orthodox Archdiocese in the Americas (Article

36), we hereby call to order the

GENERAL ASSEMBLY OF

STS. JOACHIM AND ANNA ROMANIAN ORTHODOX CHURCH

Sunday, February 9, 2014 at St. John Maximovich Chapel in Seattle WA

after Divine Liturgy

The following agenda will be presented: 1. Invocation of the Holy Spirit

2. Roll Call of the 2013 membership 3. Selection of two (2) tellers

4. Reading of the minutes of the last meeting of the General Assembly

5. Discussion and approval of oral reports given by the mission priest and council & auxiliary

presidents 6. Financial Report for 2013 given by the

treasurer and auditors 7. Recommendations of the Mission Council

8. Proposed Budget for 2014 9. End of the Assembly / Closing Prayer

CONVOCARE

În conformitate cu Statutul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi (Articolul 36), prin prezenta convocăm:

Adunarea Generală a Misiunii

SFINTILOR PARINTI IOACHIM ȘI ANA

Duminică, 9 februarie, 2014 la Capela Sf. Ioan Maximovici din Seattle WA

după Sfânta Liturghie

Având următoarea ordine de zi: 1. Invocarea Duhului Sfânt

2. Apelul Nominal de membrii in anul 2013 3. Alegerea a două persoane de incredere

4. Citirea procesului verbal încheiat la ultima şedinta a adunarii generale

5. Discutarea şi aprobarea rapoartelor preotului și organizaţiilor auxiliare.

6. Raportul Financiar pe anul 2013 prezentat de către casier şi controlori

7. Recomandări ale Consiliului Parohial al Misiuni.

8. Bugetul propus pe anul 2014 9. Incheierea Adunării / Rugăciunea de Incheiere

A Parish Assembly consists of Parishioners in good standing of the Parish who have met their stewardship obligations to the Parish. A person whose name appears on the official roll of Parishioners but who is in arrears in the payment of his/her stewardship obligations may take part in the Parish Assembly by meeting such stewardship obligations 30 days before the date of the meeting. Last day you can pay your membership for 2013 is January 8, 2014. If you are not a member you can participate but you cannot vote. The final list of members will be shared on parish board, 15 days prior to the meeting.

Adunarea Parohială este compusă din enoriașii în bună rânduială ai Parohiei care și-au achitat obligaţiile de membru faţă de Parohie. O persoană al cărei nume apare pe lista oficială a membrilor parohiei dar este în restanţă cu plata membriei poate lua parte la Adunarea Generală cu condiţia să-și achite obligaţiile cu 30 de zile înainte de data adunării. Ultima dată la care puteți plăti membria pe 2013 este 8 Ianuarie 2014. Dacă nu sunteți membru al parohiei puteți participa la ședință, însă nu puteți vota. Lista membrilor va fi afișată la avizierul parohiei cu 15 zile înainte de ședință.

LEARN THE ANCIENT ART OF ICONOGRAPHY at

Holy Trinity Greek Orthodox Church 1703 N Washington * Spokane, WA * 99205

An Introductory-Level Icon Writing Workshop is Offered in the

BYZANTINE STYLE EGG TEMPERA TECHNIQUE 5 Days

Feb 10-14, 2014

10:00 am - 5:00 pm daily

Registration requested by Feb 2, 2014

$275.00 Includes all equipment & materials

Including wood panel, gold leaf, & pigments

You will be taught: Transferral of drawings, Gold Leaf application, how to paint with egg tempera, detailing, and varnishing. Our goal is to have a completed icon to take home at the end of the course.

Coursework is presented within an Orthodox Christian context.

For more information contact: Eleni Schumacher 208-818-5321 or Dianne Nolan 208-667-2222

As members of the Orthodox Church, the first Sunday of Great Lent

commemorates the Triumph of our Holy Faith over the heresies and

attacks of the past, and the anticipation of the final future victory over the

Enemy. In honor of this sacred feast, the W . O . C . A ( Washington Orthodox Clergy Asociation)

Invites you to attend:

Sunday of Orthodoxy Pan-Orthodox Vespers

Please find below the details and dates for each service and the parish host:

Date Sunday Parish Place Speaker Mar 9 Orthodoxy Greek Orthodox Church of the Assumption Seattle Ms Anastasia P.

Barksdale Mar 16 St Gregory

Palamas St Paul Antiochian Orthodox Church Brier Fr John Pierce

Mar 23 Holy Cross St Nicholas Russian Orthodox Cathedral Seattle Fr Yuri Maev Mar 30 St John

Climacus St Katherine Orthodox Mission Kirkland Fr David Hovik

Apr 6 St Mary of Egypt

St Demetrios Greek Orthodox Church Seattle Fr Seraphim Majmudar

All Services starts at 5 pm. A Lenten meal will follow

hosted by the faithful of the Parish host.